Tehnica experimental este un ansamblu structurat de metode si procedee tehnice, constituite intr-un algoritm, proiectat in vederea cunoasterii aciunii

legilor ce guverneaz evoluia factorilor eseniali in procesele si fenomenele care determin in plan cantitativ si calitativ producia horticol si relaiile acesteia cu mediul inconjurtor. Obiectivul de baz al tehnicii experimentale, este descoperirea de elemente tehnologice noi sau de a le perfeciona pe cele existente, in scopul cresterii cantitative si/sau calitative a produciei in cadrul unor sisteme integrate, cu o valorificare optim a resurselor. Obiectivul secundar, dar nu mai puin important este perfecionarea metodelor si instrumentelor de investigare pentru a se putea realiza o cunoastere mai profund a legilor si proceselor ce guverneaz horticultura. Principiile care stau la baza tehnicii experimentale sunt cele ale similitudinii, aciunii ierarhizate si a optimizrii sistemului prin iteraii succesive. La punerea in practic a acestor principii acioneaz metoda comparaiei. Factorii dinamici sunt reprezentai in principal de soiuri sau hibrizi, ingrsminte, amendamente, stimulatori de crestere, ap de irigaie, densitatea culturii, diferitele epoci de semnat, elementele de combatere a buruienilor, bolilor si duntorilor, acestia avand un rol marcant in cresterea produciei agricole. Factorii de stare exprim o aciune general concretizat prin definirea cadrului in care se desfsoar experiena. Cercetarea agricol foloseste, pe lang principiile ce deriv din obiectivul general al tehnicii experimentale, principiile inductivdeductiv si cel al analizei sistemice paralel cu aplicarea metodelor modelrii, informatizrii, si analizei statistice alturi de instrumentele sale specifice. Metodele de cercetare sunt reprezentate in funcie de complexitate, prin observaie, cercetarea in camp, cercetarea in vase de vegetaie, cercetarea in fitotron, cercetarea in laborator, cercetarea asistat de calculator si informatizarea. Instrumentele cercetrii stiinifice sunt campul de experien, coloanele de sol, lizimetrele, vasele de vegetaie, camerele de crestere, serele, solariile, fitotronul si laboratoarele speciale. Tehnica experimental are la baz stiinele fundamentale biologia, fizica, chimia, matematica si logica care definesc prin instrumentele specifice fenomene, procese si legi generale care opereaz in campul disciplinelor agronomice. In centrul acestora stau biologia sistemelor vegetale si legturile acesteia cu diferitele discipline care sunt determinate de aciunea factorilor de via asupra acestora. Tehnica experimental este ancorat in terenul fertil al disciplinelor fundamentale agronomice cum sunt botanica, genetica si ameliorarea plantelor, pedologia, fiziologia vegetal, ecologia, biologia solului,

agrometeorologia, etc., asumandu-si de la acestea resursele, terenul si factorii ce acioneaz asupra produciei, prin identificarea proceselor fundamentale si a posibilitilor de maximizare a randamentului de acumulare a substanelor nutritive. Discipline ca pedologia, agrotehnica, agrochimia, legumicultura, viticultura, pomicultura sau floricultura determin centrarea elementelor de studiu pe verigile tehnologice care intr in oper in final prin intermediul mecanizrii. Tehnica experimental are o dependen permanent de aceste discipline care ii ofer obiect de aciune fundamentandu-i posibilitile de intervenie dar si o relativ independen, in sensul tratrii legturilor sale. Folosirea logicii formale in desprinderea adevrului stiinific prin tratare matematic, statistic, ii obiectivizeaz rspunsurile la problemele puse de practic si duce la dezvoltarea stiinei la un moment dat. Tehnica experimental dobandeste prin aceast relativ independen un caracter creator contribuind la lrgirea orizontului cunoasterii in stiinele agricole. Funciunile experienelor de camp care reprezint totodat caracteristici ale tehnicii experimentale sunt: -instrument esenial de cercetare stiinific, - mijloc de orientare, - obiect de demonstraie si propagand - mijloc de educaie. - element generator de progres in plan naional si internaional - instrument de potenare a resurselor in plan naional si regional.

Experiena de camp este o cultur comparativ executat dup anumite reguli, pe parcele egale ca mrime, de aceiasi form, grupate strans pe teren, asezate in condiii naturale identice celor din cultura mare si planificate in scopul de a afla soiul (hibridul), tratamentul, metoda cultural, care reuseste s realizeze produciile cele mai mari, superioare calitativ, la costurile cele mai sczute" (N.A. Sulescu si N.N. Sulescu, 1967) si in armonie cu cerinele de protecie a mediului inconjurtor. Scopul principal al experienei este crearea unui produs nou (soiul, hibridul, clona sau alt material biologic) sau aflarea unei informaii stiinifice, care, bine fundamentat, este sursa noutii care la baza noii tehnologii exprimat in caietul de sarcini. Elementele de baz ale experienei de camp sunt: varianta, repetiia, blocul, coloana, perdeaua de protecie, banda de protecie, drumul de acces, crarea si /sau poteca.

Calitatea de masiv de plante apare atunci cand parcela conine un asemenea numr de plante recoltabile suficiente cat s se elimine influena individualitii plantelor experimentate. Aceast cerin presupune o suprafa minim a parcelei experimentale. Raportul intre lungimea si limea parcelei experimentate variaz intre 3/1 si 10/1. Mrimea parcelei experimentale variaz foarte mult in funcie de o serie de factori determinani cum sunt tehnica de lucru, felul experienei, felul plantei, neuniformitatea solului, etapa de experimentare si adresabilitatea experienei. Eroarea experimental scade cu cresterea numrului de repetiii. Tipurile de repetiii sunt blocul coloana si grilajul. Diferenele de la un bloc la altul, de la o coloan la alta, sau de la un grilaj la altul, marcand neuniformiti de teren intre blocuri, coloane sau grilaje se prind in calcule in suma ptratelor repetiiilor si se elimin din calculul erorilor ce in de aciunea factorilor studiai. Criteriile de clasificare ale experienelor sunt reprezentate prin, specificul activitii de cercetare, felul experienei, plantele cu care se experimenteaz, factorii care influeneaz producia, complexitatea experienei, tipul factorilor luai in experimentare, mrimea suprafeei parcelelor experimentale, repetarea experienelor in timp si in spaiu. Scopul unei cercetri competitive este s ofere rspunsuri reale si in timp scurt la aciunile complexe ale factorilor luai in experimentare, cu un aparat experimental suficient de sensibil pentru a surprinde, prin semnificaia diferenelor mici de producie, aciunile directe ca si interaciunile factorilor. Caracteristicile eseniale ale metodicii experimentale sunt: randomizarea, controlul influenei fertiliti solului prin adoptarea unor metode de asezare ale experienelor corespunztoare studiul mai multor factori in aceiasi experien, compararea direct a numeroase variante, organizarea fluxului informaional de date potrivit scopului experienei, posibilitatea de transgresare a datelor experimentale si valorizarea aciunii factorilor experimentai. La asezarea randomizat, in timpuri mai apropiate, dispunerea variantelor in cadrul repetiiilor este intampltoare, ceea ce permite folosirea statisticii generate de teoria probabilitilor pentru analiza rezultatelor experimentale. Sistemul randomizrii are avantajul c in experienele cu soiuri si hibrizi, variantele avand in fiecare repetiie ali vecini, ofer avantajul unei comparaii directe, conferind in plus si avantajul uni secret al numelui pentru obiectivizarea inregistrrii informaiei. Precizm c exist si dezavantaje in sensul c apar aceleasi perechi de variante

invecinate in condiiile unui numr mic de variante. Sistemele de asezare sunt asezarea sistematic si asezarea randomizat. Comparaia indirect prin intermediul martorului poate fi sursa unor erori determinate de faptul c pe de o parte, martorul poate fi incrcat de erori si pe de alt parte de faptul c el insusi este o mrime variabil influenat de condiiile de mediu. Pentru acest motiv in experienele de ameliorare se folosesc in comparaii 2 martori, un soi sau un hibrid recunoscut ca martor la un moment dat si media variantelor. Pentru realizarea corect a comparaiilor directe, toate variantele care se compar trebuie s aparin aceleiasi experiene. Metoda grilajelor rspunde acestei necesiti. Pentru asigurarea unor date valabile, capabile de a fi generalizate pentru practic sunt necesare: - o corect stabilire a obiectivelor experienei n raport cu prioritile zonei si cu disponibilul de resurse bnesti - organizarea bazei tehnico-materiale si umane de execuie - proiectarea experienei n detaliu pentru cunoasterea fluxurilor de culegere si prelucrare a datelor de experimentator - asigurarea pe ct posibil a repetabilitii rezultatelor n condiiile date - asigurarea criteriului economic. Condiia de producie exact se refer la modul de calculare a produciilor medii ca rezultat al raportrii corecte din punct de vedere aritmetic a sumei produciilor provenite din parcelele repetiii la numrul acestora. Exactitatea priveste deci nlturarea erorilor de prelucrare a datelor. Condiia de producie real se refer la asigurarea valorificrii manifestrii capacitii reale de producie a variantelor. Condiia de producie real se realizeaz printr-o serie de msuri care privesc: - alegerea corect a locului de amplasare a experienei - asigurarea unor condiii corespunztoare de nfiinare, pornind de la pregtirea terenului la calitatea materialului de semnat si la executarea semnatului - realizarea unor lucrri de ntreinere corespunztoare sub raportul momentului aplicrii si al calitii lucrrilor - nlturarea efectului perturbator al marginilor parcelei experimentale sau al prezenei golurilor n parcela recoltabil - nlturarea unor erori poteniale, sistematice sau grosolane (la cntrire). Eliminarea influenei marginilor frontale si longitudinale se face n scopul eliminrii unor erori sistematice, determinate de reacia

plantelor n zone n care acioneaz mai intens factorul edafic, dect n masivul de plante. nlturarea acestor influene determin un rezultat mai apropiat de realitate, exprimndu-se mai bine capacitatea de producie a variantelor experimentale. Influena marginii se manifest frontal, la capetele parcelelor experimentale si longitudinal, de-a lungul acestora. Influena marginii frontale, poate aciona n majoritatea cazurilor n sensul cresterii produciei, foarte rar n sensul diminurii acestora. Influena marginii longitudinale are drept cauz n principal prezena vecinilor localizai pe laturile lungi ale parcelelor experimentale si si datoreaz existena fie crrilor separatoare cu lime de 20-40 cm dintre parcele n cazul unor experiene de ameliorare, fie influenei vecinilor, determinate de capacitatea de competiie exprimat vizual prin talia diferit a plantelor, ntre dou variante vecine. Influena vecinilor se manifest acolo unde nu exist crri separatoare, sau acestea sunt foarte nguste, de 15-20 cm. Aceast influen este datorat vigorii diferite a plantelor, arhitecturii diferite a sistemului radicular, ritmului diferit de crestere si taliei diferite ntre dou variante vecine. Zona de influen a marginii longitudinale ca si a vecinilor, depinde de urmtorii factori: tipul culturii, felul factorului, felul experienei, impactul gradientului tehnologic si forma parcelei experimentale Influena golurilor se exprim prin aceea c plantele din vecintatea golurilor se dezvolt mai bine beneficiind de un aport suplimentar de ap, substane nutritive, lumin, cldur n condiiile unui schimb mai activ de gaze (O2 si CO2). n general golurile deformeaz producia parcelei experimentale dac depsesc o anumit limit, motiv pentru care ele se iau n calcul numai cnd depsesc aceast limit. Prezena golurilor se exprim n rezultatele de producie diferit, n funcie de elemente cum sunt tipul culturii, planta, frecvena golurilor si de faptul dac sunt sistematice sau nu. Frecvena golurilor ntmpltoare si influena acestora, depinde de specia cultivat, condiiile meteorologice ale anului, faza n care pier plantele, lucrrile de nfiinare (semnat, plantat), de ngrijire, si de densitatea culturii. Golurile ntmpltoare indiferent de cauza care le-a determinat apariia, trebuiesc cunoscute si eliminat influena lor prin refacerea parcelei recoltabile numai cu acel masiv de plante capabil s exprime capacitatea de producie a variantei, producia variantei realizndu-se n funcie de suprafaa exact recoltabil.

Metodele de asezare ale experienelor constau n sisteme de grupare a variantelor experimentale pe suprafaa de teren destinat experienei, cu respectarea restriciilor convenite n cadrul regulilor de asociere, n scopul minimizrii acelei pri a erorii experimentale sistematice care provine din neuniformitatea solului. Minimizarea acestei pri a erorii experimentale determin cresterea preciziei n msurarea diferenelor dintre variantele experimentale. Metodele de asezare cunoscute pentru experienele de cmp sunt asezarea sistematic (cu varianta ei n benzi), asezarea n blocuri randomizate, asezarea n ptrat latin, asezarea n dreptunghi latin, asezarea n grilaje. Numrul variantelor experimentale recomandat (N.A.Sulescu si N.N. Sulescu, 1967) n cadrul metodei blocurilor este de pn la 12. Atunci ns cnd gradul de uniformitate al terenului este ridicat si ansamblul general al fertilizrii este de asemenea ridicat si dispunem de o dotare modern, numrul variantelor experimentale poate creste la cca. 20, atingnd n rare cazuri 30. Testul de uniformitate a solului exprimat prin recolta unei plante sensibile la neuniformitatea solului cum este ovzul sau rapia, este singurul element care poate delimita lungimea blocului. Numrul variantelor experimentale recomandat (N.A.Sulescu si N.N. Sulescu, 1967) n cadrul metodei ptratului latin variaz ntre 6 si 12. Numrul maxim de variante recomandat la metoda dreptunghiului latin este de 15-20. La grilajul ptrat, gruparea strns n teren, apropiat de forma ptrat n jurul unui punct ipotetic, prin asezarea suprapus a blocurilor incomplete, ofer ntr-o zon compact un sol mult mai uniform ceea ce conduce la scderea erorii experimentale n interiorul repetiiei. Pe de alt parte acest sistem cu asezare pe dou direcii permite un control al uniformitii solului pe 2 direcii sporind exactitatea experienei. Caracteristicile comune ale metodelor de asezare polifactoriale privind nominalizarea factorilor, experienelor si a variantelor experimentale sunt: - factorii experimentali se noteaz cu litere mari A, B, C, etc. - dup numrul factorilor luai n experimentare cu gradurile specifice, experienele polifactoriale se exprim de forma unui produs al numrului maxim de graduri. De exemplu, experienele cu 2 factori, factorul A - soiuri si Factorul B erbicide, la care numrul de graduri al primului factor de experimentare este de 3, iar la cel de al doilea factor, numrul de graduri este de 4, experiena va fi prezentat ca fiind de tipul 3 x 4. - gradurile factorilor se noteaz cu litere mici si indici (a1, b2, etc.); - variantele experimentale la experienele polifactoriale sunt

constituite prin particularizarea combinaiilor (gradurilor), factorilor experimentali (exemplu a1b1, a3b4c1, etc.). Aceste combinaii ale factorilor sunt asezate corespunztor schemei experimentale proprii fiecrei metode de asezare; - pe schemele experimentale se trece din considerente impuse de simplificarea notaiei numai combinaia cifrelor cu punct ntre ele pentru a marca sfrsitul gradurii unui factor si nceputul altui factor (1.2); - primul bloc (repetiia 1), cuprinde obisnuit (n experienele asezate ntr-un singur loc), variantele n ordine sistematic, n celelalte blocuri fiind realizat randomizarea care asigur proprietile probabilistice rezultatelor de producie Alegerea metodei de asezare depinde de uniformitatea solului, forma terenului, numrul de variante, cantitatea de smn, precizia si scopul experienei. Organizarea experienelor presupune realizarea urmtoarelor etape: - proiectarea experienelor - asigurarea condiiilor de experimentare (teren de experimentare, asolament experimental, baza experimental, inventar experimental, semine si material de plantat, pregtirea terenului) - asezarea n teren a experienei (pichetarea si etichetarea experienei) - realizarea lucrrilor experimentale (pregtitoare, de nfiinare si de ngrijire, de observare si de recoltare) - recoltarea probelor - pregtirea datelor, nregistrarea si valorificarea lor. Proiectarea experimental presupune o gndire anticipativ a scopurilor experienei, a modului de msurare, investigare si valorificare a datelor. Indicatorii experimentali principali sunt: variantele experimentale si numrul lor, metoda de asezare, numrul repetiiilor, mrimea parcelei experimentale, distana ntre rnduri si ntre plante pe rnd, lucrrile de ngrijire si tratamentele aplicate, principalele observaii, msurtorile, analizele, determinrile ce trebuiesc fcute si modul de recoltare. Realizarea corect a experienelor, presupune asigurarea urmtoarelor condiii de baz: - stabilirea terenului destinat cmpului experimental - stabilirea asolamentului n cmpul experimental - asigurarea unei baze experimentale moderne - asigurarea materialului semincer si a diverselor materiale - pregtirea terenului pentru experimentare - existena unui personal calificat pentru cercetare. Terenul destinat experienelor trebuie s respecte simultan condiiile de

reprezentativitate, specificitate si de uniformitate. In cadrul schiei individuale a experienei sunt precizate dimensiunile parcelei elementare, ale perdelelor si benzilor de protecie, precum si ale drumurilor. Lucrrile din experiene cuprind lucrri de pregtire, de nfiinare, de ngrijire, de observare si de recoltare n condiii de uniformitate maxim. Recoltarea probelor este o operaiune ce se face conform protocolului experienei, n funcie de caracterul acestora ori de cte ori este nevoie n raport cu scopul experienei. Recoltarea probelor se refer la probe de sol, probe de plante pe parcursul perioadei de vegetaie si la probele de recolt. Calculul statistic al erorilor sau calculul analizei varianei, aplicate frecvent, permit departajarea rezultatelor fie pe baza unui interval de ncredere, fie pe baza stabilirii diferenelor limit. Rezultatele acestor calcule sunt valabile numai prin asigurarea reprezentativitii si comparabilitii datelor experimentale. Condiia de reprezentativitate a datelor experimentale este determinat de asigurarea valabilitii datelor primare printr-o o corect amplasare a experienei, o desfsurare impecabil a lucrrilor de nfiinare, ngrijire si recoltare si prin realizarea cu corectitudine a tuturor nregistrrilor adiacente recoltrii si a analizelor planificate. Condiia de comparabilitate a datelor este dat de ndeplinirea criteriului de omogenitate. La datele de la recoltare, n mod obisnuit, asigurarea criteriului de omogenitate presupune aducerea lor la umiditatea standard si la condiii de omogenitate, prin luarea n considerare a randamentului. Etapele de lucru pentru nfiinarea culturilor comparative sunt: 1.Proiectarea experienei 2. Stabilirea lucrrilor pregtitoare pentru nfiinarea experienei n cmp 3. Semnatul experienei 4. Stabilirea lucrrilor de ngrijire ale experienei 5. Stabilirea planului observaiilor de vegetaie 6. Recoltarea experienei 7. Valorificarea experienei. Lucrrile pregtitoare au ca scop crearea condiiilor practice pentru efectuarea experienei si ele privesc calculul necesarului de semine, substane de tratare (fungicide, insecticide, erbicide), materialele necesare (ngrsminte, motorin, etichete, rusi, sfoar, etc.),

procurarea lor, efectuarea probei masinii de semnat, tratarea seminelor si pichetarea cmpului experimental pentru administrarea ngrsmintelor. Lucrrile de ngrijire privesc prsitul pe biloane, fertilizarea fazial, musuroitul, irigarea cu norme mici de udare de 10-15 ori combaterea buruienilor, duntorilor, a bolilor si fertilizarea suplimentar. Pomicultura ca si viticultura folosesc dat fiind specificul biologic, dincolo de metodele generale de cercetare particularizri ale acestora cum sunt observaiile, precum si metode specifice reprezentate de anchete, metode biologice de cercetare si metode staionare de cercetare. Observaiile, determinrile si msurtorile privesc (dup I. Botu si M. Botu, 1997), urmtoarele elemente: - vrsta calendaristic a pomilor - perioada de vrst n care se afl pomul - suprafaa seciunii trunchiului determinat la din nlime; - nlimea pomului - diametrul coroanei - forma coroanei - numrul ramurilor de schelet si mrimea unghiurilor - numrul etajelor din coroan si numrul ramurilor din etaj - numrul cresterilor anuale si lungimea lor - uscarea ramurilor de schelet si a ramurilor fructifere - efectul temperaturilor sczute asupra diferitelor organe - efectul bolilor si al duntorilor asupra diferitelor organe si asupra plantei - productivitatea plantelor si constana la rodire - calitatea recoltei pe anii de studiu.