Sucul gastric rezulta din cele doua forme de secretie primara: - parietala: hcl, apa, FI.

Are un ph intre 0,1-0,9 - neparietala secretata de galndele pilorice, caridale. Compozitie electrolitica identica cu cea a lichidului interstitial. Se mai adauga proteazele, mucusul, proteinele serice si apa. Secretia parietala si cu cea neparietala produc un suc gastric cu un pH intre 1,5-2. Sucul gastric contine apa99%, 1% fiind reziduu uscat; din care 0,6 organice, 0,4 anorganice. Cantitatea de suc gastric e 1-1,5l. Este un lichid clar, incolor, opalescent. Substante organice din sucul gastric Proetinele plasmatice: albumine, imunoglobuline A si G, alfa 1 antitripsina, transfeina, ceruloplasmina. In gastrite sau ulcere creste permeabilitatea vasculara si apar proteine in sucul gastric, ca alfa 2 macroglobulinei sau ceruloplasminei. Substante organice: 1. Pepsina Hidrolizeaza proteinele alimentare, le solubilizeaza si apoi le scindeaza dupa ce au fost transformate in acid albumine de catre acidul clorhidric. Produsii rezultati din digestie: peptone, albuzedumare. Secretia de pepsina este stimulata vagal, de histamina, de gastrina, de scretina, de solutii hipertone administrate in instilatii gastrice. Secretia de pepsina este inhibata de atropina care blocheaza receptorii muscarinici care se fixeaza pe receptorii M3 de o serie de substante alcaline. Astfel pH mai mare de 7 inhiba ireversibil pepsina. De aceea desi phul revine la normal, pepsina nesecretandu-se foarte repede, disparitia durerilor ulceroase prin administrarea de bicarbonat persista mai mult timp. Prostaglandineele de tip A sau E inhiba secretia de pepsina stimulata de histamina. Debitul de pepsina este de obicei paralel cu secretia de HCl. In ulcerul duodenal debitul de pepsina creste de 2-3 ori fata de normal, coexistand cu o secretie crescuta de HCl, ceea ce face ca mucoasa duodenala sa fie afectata. In ulcere sau cancer gastic debitul de pepsina scade sub valori normale ceea ce va stimula secretia de gastrina. 2. Labfermentul Se mai numeste renina gastrica. Este enzima secretata de celulele principale ale glandelor fundice sub forma inactiva de proferment si activat de HCl. Se gaseste in sucul gastric la sugari. Phul optim este intre 4,5-6. Actioneaza asupra cazeinei din lapte pe care o transforma in paracazeina solubila, iar aceasta in prezenta Ca se transforma in paracazeinat de calciu insolubil(casul). La adulti coagularea laptei se face in prezenta HCl si a pepsinei. 3. Lipaza gastrica Este secretata de celulele principale ale glandelor fundice. Este o tributiraza care se gaseste in stomacul sugarului. Actioneaza la un pH de 5, iar la pH 2,5 isi nceteaza activitatea. 4. Lizozimul Enzima cu rol bactericid si se gaseste in cantitate redusa, exceptand bolnavii cu ulcer gastric la care lizozimul este in cantitati crescute ca urmare a reactiei inflamatorii produse de mucoasa. 5. Anhidraza carbonica Se gaseste in sucul gastric datorita dezintegrarii celulelor epiteliale superficiale descuamate. Are rol in formarea HCl. 6. Factorul intrinsec 7. Gelatinaza Este o enzima proteolitica ce actioneaza asupra gelatinei. Ea se gaseste in cantitate redusa. Mucusul gastric Secretiile care contin mucine glicoproteice sunt vascoase si sunt denumite mucus. Mucusul este secretat de celulele mucoase din regiunea cardiala si antropilorica. Mucusul adera la mucoasa gastrica si protejeaza suprafata mucoasei de chimul gastric acid formand un gel protector impotriva agentilor mecanici si chimici. Gelul protector impreuna cu secretiile alcaline alcatuiesc abriera mucoasei gastrice care previne autodigestia. Celulele epiteliale de la suprafata mucoasei secreta un lichid apos care contine sodiu si clor in concentratii similare celor plasmatice si potasiu si anion dicarbonic in concentratii mult mai mari. Bicarbonatul e captat de mucusul vascos de la suprafata stomacului. Astfel concentratia in mare de aniondicarbonic face ca stratul de jucus protector sa fie alcalin. Acest strat de ge mucos formeaza mucusul vizibil. Acest strat de mucus gros protejeaza impotriva HCl si pepsina. Mucusul este format din proteine si polizaharide si cuprinde mucopolizahardie acide sau sulfomucine si glicoproteine ce contin in molecula NANA cu rol important in protectia mucoasei gastrice. Mucusul este secretat in cantitate mare in stomacul aflat in repaus. In timpul alimentatiei secretia de bicarbonat creste. Se pare ca anhidraza carbonica favorizeaza formarea in cantitati crescute a bicarbonatului. Astfel acesta, secretat in cantitate crescuta de catre celulel epiteliale de suprafata, va neutraliza ionii de H care tind sa patrunda in gelul mucos. Phul la suprafata celulelor mucoase epiteliale este de 7, iar la nivelul muenului gastric este pHul intre 1,5 si 2.

Secretia de mucus este stimulata de factorii care cresc aciditatea gastrica si de catre pepsinogen. Dintre cei care cresc aciditatea sunt acetilcolina, histamina si gastrina. Anumite prostaglandine cresc cantitatea de mucus si de bicarbonat protejand persoanele susceptibile de ulcer. Secretia de mucus este inhibata de atropina si cortizon. Stimulatorii alfa adrenergici scad secretia de bicarbonat. Acest efect este important in patogeneza ulcerlui de stres. Aspirina si o serie de agenti antiinflamatori actioneaza atat pe secretia de mucus cat si pe cea e bicarbonat. Reglarea secretiei gastrice Sucul gastic se secreta continuu, nsa e scazut in perioadele interdigestive. Secretia bazala este 5-10% din valoarea secretie obtinute in stimulare. Reglare se face prin: - mecanisme umorale - mecanisme nervoase: se face prin mecanisme reflexe lungi vagovagale si din mecanisme reflexe scurte care au loc local si care sunt realizate prin sistemul nervos enteric. Stimulii sunt: distensia stomacului, stimulii tactili de pe suprafata mucoasei si stimulii chimici(proteine, AA). Fazele secretiei gastrice: 1. Faza cefalica: ea cuprinde mecanisme nervoase coniditionate si neconditionate. Este numita secretie asteptarea care anticipeaza patrunderea bolului in stomac si reprezinta intre 20-30% din totalul secretiei gastrice. Cea mai importanta parte este vagul. 2. Faza gastrica: repezinta aproximativ 60% din totalul secreiei gastrice. Este decalnsata in momentul patrunderii bolului alimentar in stomac.

Sunt substante care ingerate pot produce in mucoasa gastrica: cofeina pura stimuleaza secretia de acid prin inhibarea fosfodiesterazei care fragmenteaza AMPc. Cafeaua creste secretia acida. Etanolul creste secretia acida gastrica, iar cea diluata mai putin. 3. Faza intestinala: 5-10% din totalul secretiei gastrice. Prezenta chimului in duoden produce raspunsuri nervoase si endocrine care stimuleaza secretia gastica si apoi inhiba secretia gastrica acida. La inceputul evacuarii secretiei gastrice, cand pHul chimului gastric este de aproximativ 3, influenta predominanata este stimulatoare. Cand pHul scade sub 2 apar influente inhibitorii. Stimularea secretiei gastrice:

inhibarea secretiei gastrice: stimulii sunt: prezenta in duoden a -acizilor: stimuleaza eliberarea de secretina din celulele S, care inhiba secretia acida prin: Inhibarea celulelor G Inhibarea raspunsului secretor al celulelor parietale la gastrina Acizii grasi cu mai mult de 10 at de C si monogliceridele aflate in duoden si regiunea proximala a jejunului stimuleaza secretia primara de colecistokinina si a peptidului gastric inhibitor -produsii de digestie lipidica; -solutiile hiperosmotice: stimuleaza eliberarea de hormoni, cum ar fi secretina care inhiba secretia de gastrina. Implicatii clinice: Hipersecretia se refera la cresterea volumului secretor Hiperclorhidrie: cresterea aciditatii gastrice Aclorhidrie: absenta HCl Achilie: Absenta HCl si absenta pepsinei Ulcerul: balanta intre factorii de aparare si cei de agresiune este descentrata. Secretia de ioni de H este scazuta sau la limita inferioara a normalului ceea e va face ca gastrina sa fie crescuta printr-un mecanism de feedback Ulcerul peptic: hipersecretie de HCl printr-o exacerbarea a factorilor de agresiune: tonus vagal, hipersecretie e gastrina si histamina Helicobacter pilory: patrunde in stratul de mucus vizibil. Aceasta cuprinde o cantitate mare de ureaza. Aceasta hidrolizeaza ureea in CO2 si amoniac, permitand bacteriei sa supravietuiasca in mediul acid. Activitatea enzimatica este reglata de un canal unic pH dependent care se deschide la pH scazut si blocheaza influxul de uree la pH neutru. Helicobaxter piloric determina aparitia unui raspuns imunologic specific. Intestinul subtire se intinde de la sfincterul piloric pana la valvula ileocecala. Are 6-8 m in conditii de relaxare. Din punct de vedere structural prezinta diferentieri anatomofunctionale proprii. Astfel intre stratul muscular intern circular si cel extern longitudinal prezinta punti asociate cu prezenta unor puncte de fuziune membranara

intercelulare. Acest aspect celular confera stratului muscular caracter de sinctitiu. Mucoasa de la nivelul intestinului subtire are o suprafta acativa mare datorita prezentei valvulelor conivente care sunt pliuri mucoase semicirculare cu densitate crescuta in duodenul terminal si in portiunea incipienta a jejunului. Pe suprafata valvulelor conivente se gasesc vilozitatile intestinale ce sunt prelungiri digitiforme ale mucoasei. Prezenta vilozitatilor intestinale creste suprafata de absorbtie. Vilozitatile intestinale sunt formate la randul lor din enetrocite ce prezinta la polul apical microvilozitati.

In structura intestinelui subtire se intalnesc glande: - Brunner: glande mucoase tubuloacinoase cu multiple ramificatii si canale excretoare lungi. Ele sunt localizate in prima portiune a duodenului, intre pilor si ampula Vater. Aceste glande secreta cantitati mari de mucus ca raspuns la stimuli tactili sau iritanti de pe mucoasa, ca raspuns la stimulare vagala si ca raspuns la hormoni gastrointestinali. Dintre acesti hormoni, secretina stiumleaza secretia glandelor Brunner. Activitatea secretorie a glandelor Brunner e inhibata de sistemul simpatic care poate duce la aparitia ulcerului peptic. - Lieberkuhn: sunt localizate in intestinul subtire si gros. Secretiile intestinale apartin celulelor epiteliale ale acestor glande. Celulele epiteliale din intestinul subtire sunt reprezentate de enterocite. Enterocitele sunt celulele care prezinta margine in perie cu microvilozitati. Fiecare contine enzime care continua procesul de digestie si care formeaza complexe functionale cu transportorii membranari implicati in functia de absorbtie. Celulele caliciforme secreta mucusul. Celulele panet reprezinta zone de regenerare ale epiteliului intestinal. Ele secreta lizozim. Celulele endocrine care secreta secretina, gastrina, enteroglucagon, serotonina Secretia sucului intestinal 1500 ml, aspect incolor, pH: 7-8,5 Secretia organica Apa este absorbita rapid la ivelul intestinului subtire. Aici exista o secretia activa de ioni de clor si anion dicarbonic care vor genera un anion dielectric pentru miscarea sodiului prin membrana. Trecerea sodiului si clorului va determina si o miscare a paei. Toxina holerica determina o secretia fluida crescuta la jivelul criptelor Lieberkuhn, in special la nivelul jejunului. In prima zi a atacului holeric se pierd 5-10 l de lichid diareic, ceea ce duce la soc prin deshidratare. Gravitatea holerei consta in dezhidratare crescuta. Toxina holerica are efect specific crescut de transport liber al Cl in criptele Lieberkuhn. Enzimele Glicolitice: dizaharidaze: Maltaza Hidrolizeaza maltoza in 2 molecule de glucoza Zaharaza Hidrolizeaza zaharoza in glucoza plus fructoza Lactaza Hidrolizeaza lactoza inglucoza plu galactoza. Secretia celor trei dizaharidaze este stimulate de secretina si CK. Enzimele proteolitice sunt peptidaze si eretropsine. Phul optim de actine este in jur de 8.

Lipaza intestinala se gaseste in cantitate mica. Ea actioneaza asupra grasimilor neutre e care le transforma in glicerol si acizi grasi. Enzimele actioneaza la jivelul marginilor in perie a enetrocitului anterior absorbtiei a produsilor finali. Reglarea secretiei intestinale Mecanism nervos: reflexe mienterice locale si e declansata de distensie la care se adauga stimulii tactili sau iritativi. Raspunsul secretor este proportional cu cantitatea chimului din intestin. Inervatia extrinseca: sistemul parasimpatic stimuleaza secretia si cel simpatic inhiba. Secretia umorala: secretina si CK cresc secretia. Aici intervine mecanismul de reflexe locale generat de sistemul mienteric. Enterocrimina a fost izolata din celulele ucoasei duodenale si stimuleaza secreia enterocitelor crescand volumul de enzime secretate de acestea. Peptidul intestinal vasoactiv stimuleaza secretia intestinala Substanetele anorganice: Ionul de sodiu, in conc similara cu plasmatica, K, Cl, anion dicarbonic. Mucoasa intestinului gros este mai groasa cu cea a intestinului subtire si nu prezinta valvule conivente si vilozitati. Celulele cu margine in perie nu contin granule secretorii(nu contin enzime). La acest nivel sunt glande Lieberkuhn care secreta mucus. Secretia principala este cea de mucus cu bicarbonat. Ritmul secretie de mucus e stimulata prin stimularea tactila a epiteliului local siprin reflexe nervoase locale. Stimularea parasimpatica cste secretia de mucus paralel cu cresterea motilitatii. Stimularea simpatica diminua secretia de mucus. Rolurile mucusului Protejeaza peretele intestinal fata de agresiuni iritative. Mucusul produce un mediu aderent pentru mentinerea bolului fecal. Protejeaza peretele intestinal de cantitatile crescute de bacterii prezente in materiile fecale. El creste alcalinitatea secretiei datorita cantitatii mari de bicarbonat. Produce o bariera pentru acizii formati in interiorul bacteriilor fecale. Activitatea bacteriana de la ivelul colonului: Flora microbiana de la acest nivel este indispensabila vietii. Germenii sunt adusi odata cu alimentele si cresc colonii importante. Aici predomina zona de fermentatie aeroba care hidrolizeaza glucidele neatacate in acizi organici, CO2. In colonul distal predomina flora de putrefactie anaeroba care degradeaza proteinele nedigerate in indol,scatol, amoniac. Alte roluri ale florei: Absorbtia si sinteza vitaminelor hidrosolubile din grupul B si dintre cele liposolubile: vitamina K. Asigura procesul de deconjugare a bilirubinei glucuronoconjugata pana la formarea de stercobilina. Asigura deconjugarea acizilor biliari si eliminarea aicdului dezoxicolic si litocoli si eliminarea prin materiile fecale si absorbtia in circuitului hepatoenterohepatic a acidului colic pentru refolosirea lui. De asemenea flora stimuleaza functia de apararea a organismului prin influentarea cresterii de IG A si M de catre celuelele limfoide ale peretelui intestinal. Absorbtia intestinala Mecanisme de baza: - la absorbitie participa sisteme de microtransfer repsectiv de transport pasiv si activ si sisteme de macrotransfer. Sistemul de transport pasiv se fac in sensul gradientelor si se supun difuziunii si osmozei. Poate sa fie simplu, in gradient, sau difuziune facilitata. Transportul activ se face impotriva gradientelor si gunctioneaza cu consum de energie. Poate fi primar sau secundar, energie din gradiente de conc electronica produse ca urmare a transportului aciv primar. Cele de transport activ secundar pot fi uniport sau contransportor, ce poate fi simport sau antiport. Sistemele de macrotransfer se fac pe calea veziculeleor prin endocitoza sau exocitoza. Absorbtia apei Apa este transportata prin proces de difuziune respectand regulile osmozei. Cand chimul e diluat, apa este absorbita prin mucoasa in sangele vilozitatii. Absorbtia ionului de sodiu La polul apical al enterocitului ionul de sodiu este transportat pasiv in interiorul celulei, iar din interior catre polul bazolateral este transportat prin mecanism activ ce foloseste energia din ATP. Transportul ionului de sodiu, iesirea pe la polul bazolateral, va reduce reducerea concentratia ionul de sodiu din enetrocit ajungand la 50 meq. In chim este de 142 meq. Datorita dezechilibrului, sodiului va trece prin marginea in perie in citoplasma celulei. APa trece prin somoza prin spatiile intercelulare in gradient osmotic creat de concentratiile crescute ale ionului de sodiu din spatiile intercelulare. Sodiul in exces in spatiul intercelular atrage ionul de clor. Astfel absorbtia clorului in prima parte a intestinului subtire se face foarte rapid datorita cresterii electronegativitatii in chim si scadere in portiunea bazala a enterocitului. Absorbtia anionului dicarbonic: se realizeaza in duoden si in jejun. Cand sodiul este absorbit, cantitati moderate

de ioni de H se sereta in lumenul intestinal pentru a fi schimbat cu cel de aodiu. Ionul de H cu cel de anion dicarbonicformeaza aidul carbonic care disociaza in apa si CO2. Apa amane ca parte a chimului si CO2 este apid absorbit si expirat. Acest mecanism reprezinta o absorbtie asa numita activa a ionlui de bicarbonat fiind un mecanism identic cu cel de la nivelul tubilor uriniferi. Absorbitia calciului Se realizeaza atat transcelular cat si paracelular. Este dependenta de vitamina D3. Vitamina D3 nu actioneaza decat in absorbita Ca transcelular. La nivelul marginii in perie a enterocitului, ionul de Ca patrunde in interiorul celulei si e preluat de cat o proteina secretata la nivelul reticulului endoplasmatic al enterocitului sub influenta vitaminei D3, proteina numita caldindina. Aceasta preia Ca de la polul apical, il transporta prin enterocit pana la polul bazal de unde el e eliminat de transportor. Este fie trecut in spatiul extracelular printr-o pompa de Ca, fie printr-un canal de Ca care il schimba cu un ion de Na. Vitamina d3 intervine in eliberarea calbindinei din RE si intervine in stimularea pompei de Ca. Absorbtia fierului Se realizeaza in cantitate maxima in prima portiune a intestinului subtire. O proteina de transport localizata in marginea in perie a enetrocitului il transporta in enterocit. In citoplasma acestei exista o proteina fixatoare de fe numita apoferitina care saturata cu Fe se transforma in feritina. O parte din Fe nedepozitat in enterocit ca feritina va fi transportat in spatiul extracelular, transportul fiind favorizat de o proteina nuita feroportina. Fe ajuns in plasma e preluat de catre transferina. Fe provine in proportie de 70% din degradarea hemoglobinei, 3% din mioglobina si 27% in feritina. Reglarea basorbtiei Fe se face in functie de nevoiele organismului pentru Fe. Astfel in carenta de Fe sau dupa o hemoragie creste capacitatea duodenului de absorbtie a ionului de Fe. In situatia in care se produce absorbtie excesiva duce la o legare ireversibila Fe de feritina. Formele de Fe legate de feritina nu sunt disponibile pentru transportul in plasma dar este transportat in lumen si apoi eliminat prin materiile fecale.