Universitatea Petre Andrei din Iai Facultatea de PSIHOLOGIE I TIINELE EDUCAIEI

REFERAT
la disciplina Introducere n psihoterapie
Titlul referatului: Psihodrama

Titular de disciplin: Lect. Univ. dr. Monica Mihil

Autor: COJOCARU SILVIA CRISTIANA Anul de studiu : 2012-2013 e-mail: cchristya@yahoo.com

Psihodrama este o metoda terapeutic i de consiliere de sine stttoare, care exploreaz prin aciune problemele individului. Se aseamn cu teatrul. Este prin excelen o metod de lucru n grup. n grupul de psihodram fiecare persoan devine agent terapeutic pentru cealalt. Se desfoar ntr-un loc special amenajat, dotat cu o scen, obiecte de recuzit, lumini colorate, un balcon. n psihodram oamenii afl ce nseamn s nvei prin a face. Grupul are o atmosfer prietenoas i stimulatoare care ndeamn persoana s se exprime prin a pune n scen diferite dimensiuni ale vieii sale. Dnd viaa pe scena situaiilor problematice, psihodrama faciliteaz stabilirea unui echilibru mai armonios ntre exigenele intrapsihice i cerinele realitii, prin redescoperirea i antrenarea resurselor de spontaneitate i creativitate ale persoanei. Omul devine actorul propriei viei, un scenariu care se scrie n vivo. Scena nlocuiete divanul i devine spaiul n care se pun n aciune coninuturile lumii interne. Aici individul se ntlnete cu resursele, ndoielile, dorinele, blocajele i visele sale pe care le exploreaz ntr-un cadru securizant. Psihodrama intervine n mod esenial asupra relaiilor; prin tehnicile sale specifice metodelor de aciune (dublul, inversiunea de rol, oglinda, solilocviul, sociometria), ea produce o restructurare a modurilor disfuncionale de "a fi" n raport cu ceilali, provoac persoana s descopere rspunsuri noi la o anume situaie i s devin o fiin autonom i spontan. J.L.Moreno este unul dintre ntemeietorii psihoterapiei de grup i ntemeietorul psihodramei. n conceptia lui despre om si via, individul, grupurile i societile sunt considerate entiti cu potenial de schimbare. Punctul de pornire al concepiei moreniene este ideea c n fiecare om exista un potential creativ, care insa sta la dispozitie numai limitat. Psihodrama favorizeaza descoperirea si activarea acestui potential. Cu posibilitatile ei creative, bazate pe joc, psihodrama creaza conditiile evocarii unor situatii de viata cu scopul deschiderii de noi perspective in autocunoastere si dezvoltare. Cu ajutorul metodelor specifice ale psihodramei pot fi experientiate si facute transformabile cele mai diferite situatii de viata, de asemenea procesele sociale in grupuri, organizatii si societate. Prin procedura sociometrica se fac vizibile structurile sociale si relationale dintr-un grup, devenind astfel accesibile dimensiunii sociale si politice. 1. Domenii de aplicabilitate

Punerea pe scena a starilor interioare face posibila descoperirea si prelucrarea conflictelor si traumelor psihice. Retrairea acestor experiente uitate, prelucrarea lor prin actiune psihodramatica, conduce pacientul in procesul de insanatosire. Psihodrama se foloseste ca: tehnica terapeutica independenta, in grup sau individuala (monodrama) tehnica potentatoare sau mod de lucru intr-o abordare terapeutica eclectica. Fiind o metoda orientata spre actiune, beneficiul terapeutic este bine interiorizat, usor transportabil in cotidian, cu efect de lunga durata imbunatatind astfel calitatea vietii. Calitatea vietii reuneste trei domenii distincte: satisfactia si implinirea subiectiva, nivelul de competenta in rolurile sociale si integrarea sociala, factorii ambientali, contextuali evaluati dintr-o perspectiva transculturala care obligatoriu isi pune amprenta pe specificitatea acestora. Interrelatiile dintre acesti factori se reflecta in trairile subiective ale individului. Sunt numeroase studii care arata contributia pe care o au tehnicile psihodramatice in cresterea calitatii vietii. Pentru Martin Buber, sensul fundamental al existentei umane consista in capacitatea de a fi in relatie totala cu alti oameni, sub specia raportului Eu-Tu, acesta fiind temelia unui "raport de reciprocitate". Pentru Moreno, un Eu si un Tu stabilesc un adevarat raport de reciprocitate numai atunci cand fiecare din cei doi reusesc sa se imagineze si sa se simta in pielea celuilalt. Acesta fiind mai mult decat un raport interpersonal vag, fiind chiar o experienta reciproca, starea de impreuna, regasirea, contactul fizic, observarea, iubirea, intelegerea, cunoasterea intuitiva prin intermediul tacerii sau miscarii, al cuvantului sau al gestului. Psihodrama este aplicata cu succes in diverse domenii: > Psihodrama pedagogica: asigura aplicabilitatea conceptiei si metodelor psihodramatice in domeniul educatiei (copii, tineri, adulti) si in domenii specifice asistentei sociale. Prin activarea creativitatii si spontaneitatii procesul educational castiga in eficienta si calitate. > Psihodrama organizationala: ofera organizatiilor metode pentru a descoperi si activa competentele individuale si profesionale, contribuind la un management mai eficient al resurselor umane. Tot mai multe organizatii recunosc faptul ca felxibilitatea si angajamentul colaboratorilor, sunt decisive in dezvoltarea pe termen lung si succesul organizatiei. > Psihodrama in teatru: aduce un plus de calitate in congruenta si autenticitatea personalitatii prin punerea in scena a dinamicii personale. Libertatea de actiune astfel dobandita confera un plus de expresivitate si bogatie actului artistic.

> Bibliodrama: aplica conceptele si tehnicile psihodramatice in pedagogia teologica. 2. Imbinarea tehnicilor cognitiv-comportamentale cu psihodrama Dei psihodrama clasic este tradiional conceptualizat n termenii a trei tehnici principale - nclzirea, dramatizarea propriu-zis i internalizarea, studiile din ultimii ani demonstreaz ca sunt o serie de alte tehnici care, folosite mpreun cu tehnicile psihodramatice, au eficient crescut (Treadwell, Stein, Kumar, 1990). Utilitatea psihodramei const i n varietatea de tehnici care pot fi mprumutate i adaptate din tehnici terapeutice de grup sau individuale. Odat cu creterea popularitii tehnicilor de terapie cognitiv-comportamentale (CBT), n special a celor dezvoltate de Beck i colegii au crescut n aplicarea modelului cognitiv-comportamental n terapia de grup, inclusiv n psihodram. T. Treadwell, V. K. Kumar i J. Wright descriu modul n care tehnicile cognitivcomportamentale pot fi aplicate in cele trei etape ale unei sesiuni de psihodram: warm-up, dramatizarea si sharing. Autorii au realizat experimente cu studeni i pacieni diagnosticati cu abuz de substane, anxietate, tulburri de personalitate, tulburri de dispoziie afectiv. Autorii au folosit n special nregistrarea gndurilor automate i disfuncionale, iar pentru a facilita situaie Tehnica oglinzii, este utilizat atunci cnd exist relaii identificarea lor tehnicile psihodramatice: specific. interpersonale Solilocviu dublu, care ajut clientul s contientizeze mai uor gndurile sale ntr-o

disfuncionale, permite clientului sa vada situaia din exterior i s identifice distorsiunile cognitive. Aceast tehnic faciliteaz generarea de gnduri alternative cogniiilor disfuncionale. Inversarea de roluri este una din cele mai folosite tehnici pentru identificarea Alt tehnica des utilizat este cea a scaunului liber, care permite ilustrarea unor cognitive mult mai uor. Autorii au introdus tehnicile cognitiv-comportamentale n jocul dramatic. Tehnica socratic a fost cea mai folosit atunci cand erau identificate cogniii disfuncionale i se mergea pn la identificarea credinei centrale. Prin tehnici de improvizatie teatral sau tehnicile enunate mai sus se generau gnduri alternative, care erau exersate prin joc de rol. Julie Jacobs descrie un studiu de caz al unor adolescente abuzate sexual, care au fost tratate impreun i individual, folosind jocul de rol n terapia cognitive-comportamental. cogniiilor disfuncionale i inelegerea mecanismului emoie-cogniie-comportament. concepte

Ambele fete se simeau vinovate i aveau sentimente mixte fa de tatl care nu mai era (sau sinucis): dor, remucri, nevoie de afeciune patern. Cu ambele fete s-a folosit, individual, jocul de rol. Fetele trebuiau sa ii imagineze ca sunt in fata unui public alctuit din fete abuzate sexual, i ca trebuiau s i povesteasc experiena pentru a le ajuta s treac peste traum. n partea a doua a terapiei, fetele au venit mpreun la terapie. i de data aceasta s-a folosit tot jocul de rol, pentru a stimula fetele s mprteasc experiena lor altor persoane, n mod direct. Russell Ramsay, prezint cazul unor aduli care sufereau de sindromul ADHD. In acest studiu au fost folosite tehnicile clasice ale terapiei cognitivcomportamentale i tehnici psihodramatice n identificarea i modificarea gndurilor distorsionate. Autorii au folosit nregistrarea gandurilor automate, rezolvarea de probleme, realizarea unei decizii i jocul de rol pentru a exersa aceste tehnici. David Kipper este cel care introduce tehnica dublului cognitiv, care folosete restructurarea cognitiv i tehnica dublului din psihodram. Autorul vorbete de 6 pai care trebuie respectai dup cum urmeaz: contientizare, validare, identificarea gndurilor iraionale din context, confruntarea gandurilor automate n aciunea dramatic, articularea gndurilor eronate sau a schemelor disfuncionale, crearea unei noi credine raionale pentru a nlocui convingerea iraionala precedent. Funcia dublului cognitiv este s ofere percepii suportive i pozitive, s identifice distorsiunile cognitive, s ajute n procesul de reconstruire a patternurilor de gndire. n contrast, dublul clasic, psihodramatic, ajut protagonistul n crearea unui monolog interior, emotional, care ajut la exrpimarea reaciilor emoionale 4. Modele legate de utilizare de combinat o a experien. celor dou abordri

Primul studiu pe care a dori s l prezint a fost realizat de ctre Michelle Boury, Thomas Treadwell, V K Kumar, n 1997, la Universitatea West Chester, din Pennsilvania, SUA. Ei au pornit in studiul lor de la recunoaterea diferitelor erori de percepie i interpretare a interaciunii cu sine i cu ceilali, i la dezvoltarea unor noi moduri de gndire. Prin urmare, au integrat tehnici de psihodram i tehnici din terapia cognitivcomportamental, cu scopul de a reduce depresiei. S-a folosit Formularul de nregistare a gndurilor automate, care conine variabile ca i: frecvena situaiilor dificile, frecvena gndurilor automate, numrul de dispoziii disforice, nregistrri ale scorurilor dispoziiei afective, credine centrale, numarul de credine raionale alternative credinelor iraionale, rezultatele schimbrilor n dispoziia

afectiv. Considernd coninutul gndurilor automate ca simptomatic pentru depresie,autorii s-au ateptat ca multe din aceste variabile s fie correlate semnificativ cu scorurile la Inventarul de depresie Beck (Beck-II), i ntre ele.Au fost 40 de participani, 24 de femei i 16 brbai, toi inscrii la un curs de psihodram n cadul Universitii West Chester. Cursul a durat 14 sptmni, fiecare edina cte trei ore. Fiecare sesiune ncepea cu completarea formularului de nregistrare a gndurilor automate unde studenii erau ajutai n identificarea schemelor i cogniiilor disfuncionale. n primele edine instructorii le-au explicat gndurile automate i le-a artat cum pot s le identifice. n restul ntlnirilor instructorul selecta credinele centrale majore pentru sptmna n curs i le prezenta ntr-o situaie specific, folosind metodele psihodramatice, ca i joc de rol, dublu, inversare de rol, mpreun cu tehnici cognitive comportamentale ca i recadrarea, analiza costuri beneficii, ntrebrile socratice etc). S-a obinut o reducere cu 88% a dispoziiilor emoionale negative ca i rezultat al scrierii gndurilor iraionale i a gndurilor raionale. n primele i ultimele 3 saptamni media scorurilor dispoziiei afective negative s-a mbuntit ca urmare a elaborrii de gnduri raionale. Rezultatul arat o mbuntire pozitiv imediat a nregistrrii gndurilor raionale i iraionale. Numrul de gnduri automate i numrul credinelor centrale au avut o corelaie pozitiv semnificativ cu scorurile obinute la BDI-II, ceea ce a cofirmat ipoteza autorilor. Al doilea studiu foarte important a fost realizat de ctre Zeynep Hamamaci profesor la Universitatea Gaziantep, Departamentul de Psihologie, din Ankara, Turcia. Autorul studiului folosete Scala de msurare a distorsiunilor cognitive interpersonale (ICDS) adaptat pentru Turcia, pentru a evalua distorsiunile cognitive interpersonale folosind un grup de lucru i un grup de control, n dou etape pre-test i posttest. Ipoteza autorului a fost reducerea cogniiilor disfuncionale n probleme ca i evitarea intimitii, expectaii nerealiste n relaii i citirea minii. Autorul a pornit de la premiza c psihodrama poate ilustra concepte folosite in terapia cognitiv-comportamental prin metode experieniale i poate oferi membrilor grupului o varietate de experiene n care acetia s poat aplica tehnici cognitivcomportamentale. n etapa de nclzire au fost folosite tehnici care au ajutat la identificarea cognitiilor disfuncionale interrelaionale. Cnd a fost identificat o astfel de cogniie jocul dramatic a fost oprit i au avut loc discuii despre cum se poate schimba acea credine iraional, folosind tehnici ca i ntrebrile socratice, sau examinarea dovezilor existente. Jocul

dramatic

era

apoi

reluat.

n etapa pshiodramatic a jocului propiu-zis cerea membrilor grupului s interpreteze o situaie din viaa lor real, n care cogniia iraional avea rol central, urmnd ca apoi s foloseasc tehnicile cognitiv-comportamentale pentru a schimba credina centrala. n etapa de sharing , de internalizare, autorul cerea membrilor grupului s spun distorsiunile cognitive pe care le-au identificat in cursul edinei psihodramatice, n jocul sau discuiile celorlali, i s spun de asemenea i cogniiile raionale pe care le-au dezvoltat spontan, n timpul jocurilor dramatice sau a discuiilor. Studenii care au fcut parte din grupul experimental au avut scoruri mai scazute la Scala de msurare a distorsiunilor cognitive interpersonale (ICDS) dect studenii din grupul de control. Rezultate semnificative au fost sesizate pentru subscala de evitare a intimitii i pentru subscala de citire a minii, nu i pentru subscala de expectane nerealiste n relaii interpersonale. Observaia autorului acestui studiu este c tehnicile psihodramatice au fost utile mai ales atunci cnd distorsiunile cognitive nu erau identificate cu ajutorul tehnicii socratice. Studiile amintite mai sus demonstreaza foarte bine faptul ca tehnicile psihodramatice au o contributie semnificativa in procesul curativ din cadrul unei terapii. Functiile jocului dramatic au un impact curativ evident: exprimarea si rezolvarea simbolica a conflictului intern; asimilarea realitatii; dobandirea sentinumentului controlului si al stapanirii; eliberarea emotiilor si reducerea agitatiilor; invatarea controlului prin fantezie exercitat asupra impulsurilor destructive; exprimarea acelor parti ale eului care sunt considerate inacceptabile; explorarea problemelor si descoperirea solutiilor; antrenamentul pentru situatiile de viata reale; exprimarea sperantelor si a dorintelor; experimentarea unor noi roluri si situatii si dezvoltarea unui sentiment al identitatii personale. Ar fi dificil sa gasim un astfel de obiectiv particular vizat de psihodrama in particular sau de psihoterapie in general, care sa nu-si gaseasca corespondentul pe aceasta lista a functiilor jocului dramatic. Grupul psihodramatic are calitatea de agent terapeutic prin faptul ca introducerea unei persoane in grup ii ofera acesteia o situatie sociala in care se poate simti in largul sau scotind-o astfel din izolare. Apartenenta la grup legitimeaza o serie de schimbari deosebit de intense si de bogate, presupunind apartenenta prin paritate, prin confidentialitate, prin incredere. Fenomenul de "oglindire" are ca efect dezvoltarea proceselor adecvate de identificare si diferentiere. Toate aceste aspecte in combinatie cu tehnicile cognitiv-

comportamentaleduc la obtinerea unor rezultate mai bune in cadrul procesului terapeutic si intr-un timp mai scurt.

Bibliografie 1. Boury, M., Treadwell, T.W., Kumar, V.K. (2001). Integrating psychodrama and cognitive therapy--an exploratory study, in The International Journal of Action Methods 2. Kipper, D.A.(2002). The Cognitive Double: Integrating Cognitive and Action Techniques, in The International Journal of Action Methods 3. Ramsay, J.R. (2002). A Cognitive Therapy Approach for Treating Chronic Procrastination and Avoidance: Behavioral Activation Interventions, in The International Journal of Action Methods 4. Treadwell, T.W., Kumar, V.K., Wright. J.H. (2002). Enriching Psychorama through the use of cognitive behavioral therapy, in The International Jurnal of Action Methods