Aminteşte-ne, Doamne, că numai Tu

eşti singura noastră bucurie!

1. Când am întâlnit pe avschmosu,nh în

Deut. 23, 15 (Cf. LXX 1 ) mi-am dat seama că de aici
vine aschimodie din română. Şi, căutând cuvântul în
română, era adevărat, pentru că am găsit că e vorba
despre: o persoană foarte urâtă, datorită slăbiciunii
sale severe sau a unei malformaţii.

Însă aici avem de-a face cu o catalogare

depreciativă a persoanei umane, pentru că aceasta e
văzută numai sub aspect estetic. Omul însă nu e
urât sau frumos doar dacă îi priveşti defectele sau
aspectul fizic. Dumnezeu se uită mai degrabă la
sufletul omului şi, după starea de sănătate a
sufletului, omul e frumos sau urât.

2. În cartea Deuteronomul există doar

două versete în care se vorbeşte despre întinarea
pământului de către israeliţi:
1. prin ţinerea, neîngropat, pentru mai
multe zile, a celui spânzurat pe lemn [21, 23] şi
2. prin recăsătorirea bărbatului cu fosta sa
soţie, de care s-a despărţit legal [24, 4].

3. Mihail Eminescu se raportează la

femeie în trei feluri în poematica sa: ca la o iubită
(cel mai adesea), ca la propria sa mamă (o, mamă,
dulce mamă!) şi ca faţă de Prea Curata Stăpână.
Am fost uimit să constat, că pentru el
raportarea la femeie este cel mai adesea raportarea

1
Cuvântul apare de 5 ori în Vechiul Testament.

1
la femeia iubită şi că se raportează la aceasta fiind întoarce faţa Mea de la ei [avpostre,yw to. pro,swpo,n
în relaţie cu ea şi nu distant. Vorbeşte despre femeie mou avpV auvtw/n] [31, 17].
din interiorul relaţiei cu ea, chiar dacă vorbeşte la Când Domnul nu mai priveşte, când nu
superlativ despre ea sau o desconsideră. mai e cu faţa către popor atunci e singur.

4. Andrizează-te! Adică: îmbărbătează-te!

De la gr. avndri,zou\ (la imperativ). Vezi LXX, Deut.
31, 6, primul cuvânt.

5. În ce termeni vorbeşte Scriptura despre

vederea extatică de la Deut. 31, 15? În aceşti
termeni: kai. kate,bh ku,rioj evn nefe,lh| kai. e;sth
para. ta.j qu,raj th/j skhnh/j tou/ marturi,ou [şi a
coborât Domnul în nor şi a stat lângă porţile
cortului mărturiei].

6. În Deut. 31, 16 Domnul îi vesteşte

moartea Sfântului Moise. Şi îi vorbeşte despre
moarte, ca despre o adormire a sa împreună cu
părinţii săi: ivdou., su. koima/| meta. tw/n pate,rwn sou [
Iată, tu vei adormi cu părinţii tăi!].
Astfel, pe adormiţii robii Tăi, odihneşte-i,
pe cei care dorm întru Tine.

7. Apostroful: un semn ortografic făcut

prin întoarcere. Prin întoarcerea condeiului. Făcut
din condei. O mică virgulă. Şi virgula se face prin
întoarcerea mâinii.
Când Domnul pedepseşte pe poporul Său
care păcătuieşte, care se întoarce de la El, ce face?
Se întoarce şi El de la ei.
Acest lucru îi spune Domnul lui Moise
înainte ca acesta să adoarmă cu părinţii săi: Îmi voi

2 3