CHELTUIELILE PUBLICE

2.1. CONTINUTUL SI CLASIFICAREA CHELTUIELILOR PUBLICE

Cheltuielile publice reprezinta relatiile economico sociale sub forma baneasca effectuate de statsi de care beneficiaza persoane fizice sau juridice, cu ocazia reparizarii si utilizarii resurselor financiare ale statului, in scopul indeplinirii functiilor acestuia. Delimitarea cheltuielilor bugetare in cadrul celor publice are la baza urmatoarele principia: 1) Efectuarea cheltuielilor bugetare este conditionata de prevederea expresa si aprobarea acestora de catre Parlament sau de consiliile locale, conform legii. 2) Sumelor alocate si cheltuite, conform destinatiilor pentru care s-au stability nu sunt rambursabile; 3) Efectuarea acestor cheltuieli este determinate de indeplinirea conditiilor legale si nu numai de existent resurselor banesti; 4) Finantarea se efectueaza in functie de gradul de subordonare a institutiilor sau activitatilor cu character bugetar: - Din bugetul de stat; - Din bugetele locale; - Din bugetul asigurarilor sociale de stat - Din bugetele fonduriloe special. 5) Exercitarea controlului financiar cu caracter preventiv si acordarea vizei cu ocazia operatiunilor de deschidere a finantarii, de alocare si utilizare a resurselor financiare publice. Criterii de clasificare a cheltuielilor publice: Potrivit clasificatiei bugetare / gruparea cheltuielilor bugetare intr-o ordine obligatory si dupa criteria unitare, cheltuielile sunt structurate pe : - Parti; - Capitol; - Subcapitole; - Titluri; - Articole; - Alienate (dupa caz). Cheltuielile prevazute in capitol si articole au destinatia precisa si limitata. Clasificatia economica imparte cheltuielile publice in: Cheltuieli curente (de personal si material), destinate achitarii obligatiilor salariale fata de angajati si achizitionarii unor bunuri si servicii destinate asigurarii functionarii institutiilor publice; Cheltuieli de transfer, care se concretizeaza prin punerea unor sume de bani de la buget la dispozitia unor persoane fizice si juridice. Ele pot avea character economic (subventii acordate agentilor economici) sau social (burse, pensii, ajutoare). Cheltuieli de capital (de investitii), prin care se asigura achizitionarea de bunuri de folosinta indelungata sau realizarea unor investitii de interes public. Potrivit clasificatiei functionale (gruparea cheltuielilor dupa destinatia lor), cheltuielile publice se impart in functie de domeniile, ramurile, sectoarele de activitate spre care sunt dirijate resursele financiare publice.

In Romania, primul criteriu folosit inprezentarea generala a cheltuielilor este criteriu economic, cheltuielile grupandu-se astfel: I. Cheltuieli curente 1. Cheltuieli de personal; 2. Cheltuieli material si servicii; 3. Subventii; alocatii de la buget pentru institutii publice Subventii pe produse si activitati Subventii pentru acoperirea diferentelor de pret. 4. Prime 5. Transferuri; - De la bugetul de stat catre bugetele locale; - Bugetul asigurarilor socialede stat si fondurile special; - Ajutoare sociale; - Alocatii; - Indemnizatii. 6. Dobanzi aferente datoriei publice interne si externe si alte cheltuieli legate de datoria publica. II. Cheltuieli de capital III. Imprumuturi acordate IV. Rambursari de credite si plati de dobanzi si comisioane la credite. Potrivit ordonantei Ministerului Finantelor Publice nr. 1025/2006, clasificarea cheltuielior bugetare in Romania, in cadreul clasificatiei funcionale, se realizeaza astfel: I. Servici publice generale - Presedintia Romaniei; - Autoritatile legislative; - Autoritatile executive; - Autoritati judecatoresti; - Alte organe ale autoritatilor publice. II. Aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala III. Actiuni socio-culturale - Invatamant, - Sanatate, - Cultura, - Recreere si religie, - Asigurari si asistenta sociala. IV. Servicii de dezvoltare publica, locuinte, mediu si ape V. Actiuni economice - Industrie, - Agriculturas si silvicultura, - Transporturi , - Comunicatii, - Alte actiuni economice. VI. Reserve, excedent/deficit

2.2. EFICIENTA SI EFICACIATATEA CHELTUIELILOR PUBLICE

Eficiena cheltuielilor publice arata raportul dintre efectele obtinute si eforturile ( financiare) angajate pentru atingerea unui anumit obiectiv/realizarea unei anumite actiuni. Analiza cost-beneficii este un instrument analytic, utilizat pentru a estima (din punct de vedere al beneficiilor si costurilor) impactul socio-economic datorat implementarii anumitor aciuni i/sau proiecte, adica eficiena cheltuielilor publice. Impactul trebuie evaluat in comparative cu obiective predeterminate, analiza realizandu-se in mod usual prin luarea in considerare a tuturor indivizilor afectati de actiune, in mod direct sau indirect. Obiectivul analizei Cost-Beneficii este de a: Identifica si cuantifica (respective de a da valoare monetara) toate impacturile posibile ale actiunii sau proiectului luat in discutie, in vederea determinarii costurilor si beneficiilor corespunzatoare. In principiu, toate impacturile ar trebui evaluate: - financiare; - economice; - sociale; - de mediu etc. Demonstra ca un proiect de investitii are contributie pozitiva neta pentru societate si, in consecinta, merta sa fie finantat din fonduri bugetare. Pentru alternataiva selectata, beneficiile proiectului trebuie sa depaseasca costurile, si mai specific, valoarea actualizata a beneficiilor economice ale proiectului trebuie sa depaseasca valoarea actualizata a costurilor economice ale proiectului. Indicatori de ierarhizare a proiectelor de investitii: A. Valoarea Actualizata Neta permite compararea fluxului de numerar (total actualizat) degajat pe durata de functionare a proiectului si efortul investitional (total, in valoare actuala) implicat de realizarea proiectului.

VAN = CF +
t =1

CF 0 (1 + rat )n

CF0 investitie initiala; CF1 - fluxul de numerar net (intrari-iesiri) estimate a fi generat in anul t ;

rat rata de actualizare, respective costul capiatalului pentru proiect in anul t

n nr, de ani de functionare a proiectului. Pentru determinarea VAN, fluxurilor de numerar reale vor fi actualizate cu rata de actualizare reala (rar).

rr =

1 + ran 1 1 + ri

ran rata de actualizare nominala; ri rata inflatiei. Conditii de acceptabilitate ale criteriului VAN sunt:

 Daca VAN>0, atunci proiectul este ecceptabil. Cele mai bune proiecte vor fi acelea care au VAN cea mai ridicata; Daca VAN<0, atunci proiectul nu este acceptabil; Daca VAN=0, atunci proiectul este in conservare, acceptabilitatea acestuia judecandu-se dupa alte criterii decat cele financiare (strategice, tactico-operationale)

B. Rata Interna de Rentabilitate reprezinta acea rata de actualizare pentru care VAN=0, adica:
VAN = CF 0 + CFi =0 ( 1 + RIR )i T =1
N

Conditii de acceptabilitate sunt: daca RIR>r, VAN este pozitiv, deci proiectul este acceptabil; daca RIR<r, VAN este negative, deci proiectul nu este acceptat daca RIR=r, atunci proiectil degaja un flux de numerar egal cu capitalul investit asigurand pe durata sa de viata economica o rentabilitate de r% a capitalului existent la inceputul fiecarui an. Indicatorul RIR nu este relevant in acazurile in care ne confruntam cu proiecte atipice, in sensul ca acestea au fluxuri de numerar cu VAN ce scade o data cu scaderea ratei de actualizare, sin u cu cresterea acesteia, cum este cazul in marea majoritate a proiectelor de investitii. De asemenea RIR nu este relevant in cazurile in care fluxurile de numerar anuale ale unui proiect isi schimba sensul de mai multe ori si ignora dimensiunea investitiei initiale. Eficacitatea cheltuielilor publice este redata de raportul dintre efectele obtinute si cele prevazute. In scopul evaluarii eficacitatii cheltuielilor publice este utilizata analiza cost-eficacitate. Analiza Cost-Eficacitate consta in compararea alternativelor de proiect care urmaresc obtinerea unui singur effect sau rezultat comun, dar care poate diferi inn intensitate. Acesta are ca scop selectarea acelui proiect care, pentru un niveldat al rezulatatului, minimizeaza valoarea neta actualizata a costurilor, sau alternative, pentru un cost dat, maximizeaza nuvelul rezultatului. Rezultatele analizei cost-eficacitate sunt folositoare pentru acele proiecte ale caror beneficii sunt dificil, daca nu imposibil, sa fie evaluate, in timp ce costurile pot fi determinate cu mai multa certitudine. Un raport simplu al analizei cost-eficacitate este utilizat pentru a determina, spre exemplu, costul cercatarii pentru un patent, costul educatiei pentru un elev, costul pe unitate de reducere a emisiilor, s.a.m.d. Analiza cost-eficacitate este mai putin utila atunci cand o valoare, chiar si indicative, poate fi atribuita beneficiilor sin u doar costurilor. In termini practice, atunci cand sunt evaluate diferite alternative pe parcursul analizei optiunilor, se are in vedere urmatoarea abordare: a. estimarea costurilor anuale de investitie si productie care sunt necesare pentru obtinerea rezultatului asteptat; b. estimarea valorii reziduale a investitiilor la sfarsitul vietii economice a proiectului; c. calcularea valorii actualizate a costurilor de investitie si operare pentru fiecare din alternative; d. raportarea valorii actualizate a costurilor in rezultatul obtinut si compararea indicatorilor de cost-eficacitate.

2.3.INDICATORI PRIVIND NIVELUL, STRUCTURA SI DINAMICA CHELTUIELILOR PUBLICE

Nivelul cheltuielilor publice se apreciaza pe baza urmatorilor indicatori: volumul cheltuielilor publice - determinat prin insumarea tuturor cheltuielilor publice, exprimate in preturile curente ale anului de calcul (cheltuieli publice nominale) sau in preturile constante ale unei perioade de baza (cheltuieli publice reale) ponderea cheltuielilor publice in produsul intern brut determinat prin raportarea volumului cheltuielilor publice la PIB, exprima partea din PIB care se aloca pentru acoperirea nevoilor collective. Ponderea cheltuielilor publice in PIB este influentata in primul rand de nuvelul de dezvoltare al fiecarei tari, dar si de gradul de indatorare dar si de alti factori. Volumul cheltuielilor publice ce revin in medi pe locuitor este determinat prin raportarea volumului cheltuielilor publice la numarul de locuitori, observvandu-se suma alocata fiecarui locuitor in urma redistribuirii fondurilor publice pe destinatii, ppotrivit politiciii financiare a statului. Pentru a analiza structura cheltuielilor publice ale unei tari, este necesara stabilirea ponderii fiecarei categorii de cheltuieli publice in totalul acestora, pe baza relatiei:
PCpi = Cpi * 100 Cpt

PCpi - ponderea categoriei de cheltuieli publice i, in totalul cheltuielilor publice; Cpi cheltuielile publice ale gruparii I; Cpt cheltuieli publice totale. Cu ajutorul ponderilor PCpi , se poate stabili in ce proportie au fost orientate resursele financiare ale statului spre anumite obiective sociale, administrative, militare, economice... Determinarea structurii cheltuielilor publice serveste, totodata, la urmarirea in dinamica a modificarii optiunilor bugetare sau extrabugetare ale statului. Dinamica cheltuielilor public exprima modificarile care apar in cuantumul si structura acestora in decursul unui interval de timp. Indicatorii dinamicii cheltuielilor publice sunt: Modificarea absoluta nominala si reala a cheltuielilor publice :

C n P1 / 0 = C n P1 C n P 0 ; C r P1 / 0 = C r P1 C r P 0; ; C n P1 r nP1 = C C P1/ 0 = I P1 / 0

C n P1 , C n P 0 =

Cresterea nominala absoluta a cheltuielilor publice, inperioada 1 fata de perioada 0; Cheltuielile publice ale perioadei 1 si ale perioadei 0, exprimate in preturi curente; Cr p 1/0 = cresterea reala absoluta a cheltuielilor publice, in perioada 1 fata de perioada 0; Cr p1, Cr p0 = cheltuielile pubilce ale perioadei 1 si ale perioadei 0, exprimate in preturi constante; I P1/0 = indicele de modificare a preturilor in perioada 1 fata de perioada 0. Modificarea ponderii cheltuielilor publice in produsul intern brut prin care se observa procentul cu care variaza cheltuielile publice de la o perioada la alta : CP C C = P1 *100 P 0 * 100 PIB PIB1 PIB0 Modificarea relativa nominala si reala a cheltuielilor publice prin care se arata procentul cu care variaza cheltuielile publicede la o perioada la alta:

%C P =

C P1 CP 0 *100 C P0

Modificarea volumului mediu al cheltuieliloor publice ce revin pe un locuitor:

CP / Populatie =

CP1 CP 0 Populatie1 Populatie0

Modificarea structurii cheltuielilor publice exprima modificarea alocarii cheltuielilor publice in functie de importanta sociala : PC P1 = PCPi1 PCPi 0 Indicatorul privind corespondenta dintre cresterea cheltuielilor si cresterea produsului intern brut :

I K = CP I PIB
PIB;

I CP =
unde

CP1 *100 CP 0 PIB1 *100 PIB0

I PIB1 =

Daca K>1 se observa o modificare mai rapida a cheltuielilor publice in raport cu Daca K=1 se observa o modificare cu aceeasi marime a cheltuielilor publice si a PIB; Daca K<1 se observa o modificare a cheltuielilor publice inferioara modificarii PIB. Elasticitatea cheltuielilor publice fata de PIB prin care se arata modificarea procentuala a cheltuielilor publice la modificarea cu 1% a PIB:

ECp =

C P1 / 0 PIB1 / 0 : CP 0 PIB0

2.4. PRINCIPALELE CATEGORII DE CHELTUIELI PUBLICE

2.4.1CHELTUIELI PUBLICE PENTRU INVATAMANT

Factori pentru dimensiunea cheltuielilor pentru invatamant: Demografici (numarul populatiei si structura pe grupe a populatiei)

 Economici (dezvoltarea economica si progresul ethnic) Sociali si politici (politica educationala , legislatia referitoare la invatamant) In Uniunea Europeana, cresterea cererii pentru servicii de educatie a constituit o problema a Agendei de la Lisabona, urma careia s-a stabilit necesitatea apelului la noi surse de finantare in acest domeniu. Prin urmare, la nivelul mai multor guverne ale statelor membre ale Uniunii Europene se poarta discutii cu privire la cresterea nivelului de finantare a educatiei si la imbunatatirea eficientei procesului de invatamant. Solutiile posibile vizeaza: colectarea de taxe de administratie, de examinare, extinderea finantarii pe baza de granturi , promovarea parteneriatelor intre mediul de afaceri si institutiile de invatamant s.a. Cele mai mari ponderi ale cheltuielilor publice pentru invatamant in PIB s-a inregistrat, in anul 2006 , in Danemarca (7,7%), iar cele mai mici in Grecia (2,3%). In anul 2005, in Romania, ponderea cheltuielilor publice pentru invatamant in PIB era de 4,1%. In Romania , cheltuielilor publlice pentru invatamant au cunoscut, in ultimii ani, o tendinta de crestere, ca urmare a alocarii unor fonduri importante pentru cheltuielile de capital si imbunatatirii conditiilor de salarizare a cadrelor didactice, procese sustinute de ritmul ridicat de dezvoltare pe care l-a inregistrat economia nationala. Cele mai importante fonduri prin care se finanteaza cheltuielile publice pentru invatamant in Romania sunt: bugetul de stat; bugetele locale 2.4.2.CHELTUIELI PUBLICE PENTRU INVATAM ANT

Factori pentru dimensiunea cheltuielilor pentru invatamant: cu influenta majora introducerea in practica medicala a unor noi mijloace de investigatie, tratament, medicamente; cu influenta importanta cresterea veniturilor, majorarea ponderilor asigurarilor de sanatate in detrimental platilor directe effectuate de cetateni pentru serviciile medicale prestate in favoarea lor; cu influenta minora im batranirea populatiei, cresterea cheltuielilor de administrare etc. Surse de finantare a cheltuielilor publice pentru sanatate: fonduri alocate din bugetul de stat; fonduri alocate din bugetele locale; cotizatii de asigurari de sanatate platite atat de personae fizice, cat si de persoane juridice; resursele populatiei; ajutoare externe. Sisteme de finantare a actiunilor privind sanatatea: a) sistemul Bismark (practicat in mai multe tari din Europa) se caracterizeaza prin predominanta finantarilor din cotizatiile cotizatiilor asiguratilor si angajatorilor , gestionate prin intermediul caselor de asigurari de sanatate. Fondurile alocate de la bugetsi finantarile provenite din sistemul de asigurari private de sanatate detin o importanta mai redusa.

b) Sistemul Beveridge, practicat in Anglia, se caracterizeaza prin predominanta finantarii din sursele bugetare, gestionarea banilor fiind asigurata de Ministerul de Sanatate. c) Sistemul American, practicat in SUA, se bazeaza inprincipal pe asigurarile private de sanatate, statul asumandu-si responsabilitatea finantarii asistentei medicale numai pentru anumite categorii sociale (persoanele varstnice si persoanele cu venituri sub limitele saraciei) In Romania, sursele de finantare a sanatatii publice sunt: Bugetul de stat; Bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate; Bugetele locale; Venituri proprii ale unitatior medicale; Credite externe; Fondurile externe nerambursabile; Donatii si sponsorizari. 2.4.3.CHELTUIELI PENTRU ASIGURARI SI ASISTENTA SOCIALA

Cheltuielile pentru asigurari si asistenta sociala vizeaza doua aspecte: A. Functionarea sistemului de asigurari sociale, prin care cetatenii sunt protejati impotriva unor evenimente care pot genera diminuarea nivelului de trai: boli, accidente la locul de munca,incapacitate de munca si pierderea locului de munca. Sistemul se finanteaza, in principal, prin contribbutii platite de asigurati si angajati. B. Functionarea sistemului de asistenta sociala prin care persoanele aflate in dificultatebeneficiaza de ajutor din partea statului, fara existent platii unei contributii obligatorii. Cheltuielile pentru asistentas sociala sunt destinate: intretinerii caminelor de batrani; a institutiilor de plasament a copiilor; saracilor, platii ajutoarelor sociale; pensiilor si ajutoarelor banesti acordate veteranilor; vaduvelor si invalizilor de razboi etc.. Aceste cheltuieli se efectuaeaza din fonduri ale bugetului de stat, bugetelor locale si din surse extrabugetare. Modele de actiuni pe linia asigurarilor si asistentei sociale: Modelul scandinav este specific Suediei, Danemarcei si Norvegiei. El se caracterizeaza prin prestarea de catre autoritatile publice, a unui pachet divers si cuprinzator de servicii sociale in favoarea tuturor indivizilor. Se remarca preocuparea statului pentru egalitarism si universalitate, garantarea unor standard minime de venit (mai mari decat in celelalte tari europene) si finantarea publica a securitatii muncii. Modelul continental presupune finantarea prestatiilor socialedin contributiile angajatilor si angajatorilor la fondurile de asigurari. Principiile generale ale modelului continental sunt: - valori ridicate ale contributiilor la asigurarile sociale si ale prestatiilor sociale - acoperirea unui segment larg de populatie - conditionarea beneficiilor sociale de contributii si indirect de munca. Modelul neoliberal presupune restrangerea competentelor si atributiilor economico-sociale ale statului, in baza conceptiei potrivit careia piata poate tine locul unei retele de securitate sociala.

2.4.4. CHELTUIELILE PUBLICE PENTRU SERVICII PUBLICE GENERALE, APARARE NATIONALA SI ORDINE PUBLICA

Cheltuieli publice pentru servicii publice generale,aparare nationala si ordine publica sunt effectuate pentru intretinerea si functionarea unor organe specializate: organe ale puterii si administratiei publice, in care se include: institutia prezidentiala sau monarhica; organelle puterii legislative central sau locale (Parlamenrul, consilii locale); organelle putrii judecatoresti; organelle executive central sau locale (govern, minister, prefecture, primarii) organele si organismele militare de aparare ; organelle de ordine publica, in care se include: politia; jandarmeria; securitatea nationala; servicii de informatii; servicii speciale de paza si protective. Factorii de care depinde marimea acestor cheltuieli sunt dimensiunea si structura aparatului de stat, inzestrarea tehnica s.a..

2.4.5 CHELTUIELILE PUBLICE PENTRU DOMENIUL ECONOMIC

1) Ajutoare financiare directe sunt: Subventiile ajutoare financiare acordate de stat pentru agentii economici care desfasoara activiatate economica ineficienta intr-o anumita perioada. Subventiile se clasifica in 3 mari categorii: Subventii de functionare/exploatare au in vedere acoperirea diferentei intre petul de vanzare al unui produs/serviciu (mai mic) si costul acestuia (mai mare). Subventii pentru export (precum prima de export) - au ca scop sustinerea competitivitatii agentilor economici nationali pe piete straine; subventii pentru dobanzile la creditele contractate de agentii economici. Investitiile reprezinta ajutoare financiare acordate de stat pentru dezvoltarea sectorului public in general sau in ramuri sau zone (regiuni) defavorizate. Obiectivele de investitii pot fi: Crearea de noi unitati economice;

Extinderea unora existente; Modernizari; Infrastructura (cai de comunicatii si utilitati). Avansurile nerambursabile - reprezinta ajutoare financiare pentru finantarea in coparticipare cu agentul economic organizator a unor actiuni externe de prospectare a pietei sau de prezentare de produse. Finantarea informarii/publicitatii reprezinta ajutoare financiare destinate difuzarii de informatii, studiilor de marketing sau de fezabilitate, organizarii de expozitii, saloane de prezentare s.a.. 2) Ajutare financiare indirecte sunt: Avantajele fiscal reprezinta obligatii fiscal pe care agentii economici le au fata de stat si la care acesta renunta in beneficiul lor. Garantiile reprezinta obligatii de plata pe care si le asuma statul fata de creditori, in beneficiul unui agent economic care a solicitat acestora un imprumut. In Romania sursele de finantare a cheltuielilor publice pentru actiuni si obiective economice sunt: Sursele bugetare; Fonduri special (in cazul protectiei mediului); Credite externe sau ajutoare financiare nerambursabile.