Exporari 2011

Receptarea Sfintei Scripturi:
ivtre fioogie, bervevevtic ,i traavctoogie

Lucrrile Simpozionului Naional
LXPLORRI N 1RADIIA BIBLIC ROMANLASC SI LUROPLAN`,
ediia a II-a, Iasi, 4-5 noiembrie 2011

Coperta: Manuela OBOROCEANU

ISSN: 2285 5580
ISSN-L: 2285 5580

Lditura Uniersitii Alexandru Ioan Cuza`, 2012
700109 - Iasi, str. Pinului, nr. 1A, tel./fax: (0232) 314947
http:// www.editura.uaic.ro email: editura@uaic.ro

Uniersitatea Alexandru Ioan Cuza`, Iasi
Centrul de Studii Biblico-Filologice
Monumenta linguae Dacoromanorum`
Institutul de Filologie Romn A. Philippide`, Iasi
Asociaia de lilologie si Iermeneutic Biblic din Romnia

Receptarea Sfintei Scripturi:
ntre filologie, bervevevtic ,i traductologie
II

Lucrrile Simpozionului Naional
EXPLORRI N 1RADIIA BIBLIC ROMNLASC SI LUROPLAN`,
ediia a II-a, Iasi, 4-5 noiembrie 2011

EDITORI:
Eugen MUNTEANU (editor coordonator)
Ana-Maria GNSAC
Maria MORUZ

Lditura Uniersitii Alexandru Ioan Cuza`
Iasi, 2012

5
SUMAR

SUMAR ................................................................................................................................................. 5

CUVNT NAINTE ......................................................................................................................... 7

Proiectul Bibliilor Hispanice .............................................................................................................. 9
CLAUDIO GARCA TURZA
Aspecte ale eoluiei termenilor echi prezeni in Liturghier. 1radiie s. inoaie.................17
ALINA CAMIL
Problematica traducerii unor nume de animale in tradiia biblic romneasc ..................... 33
CRISTINA-MARIANA CRBUS
Inserii biblice in Panegiricul greco-romn adresat lui Constantin Brncoveanu ......................... 43
SILVIA CHIOSEA
Aspecte priind echialarea termenilor itonimici in echile ersiuni biblice romnesti ...... 55
ANUA-RODICA CIORNEI
Inluena originalului grecesc in Biblia de la 1688. Traducerea participiului n ravgbeia av
Matei ..................................................................................................................................................... 65
MARIAN CIUC
Ldiii critice moderne ale Noului Testament in limba greac ........................................................ 87
MIHAI CIUREA
Fidela, o traducere romneasc idel a Bibliei King James (1611) .............................................. 101
EMANUEL CONAC
liiul omului, sti pre picioarele tale`. Traducerea vocativului n Iez. 2:1-47:6 .................... 121
IOANA COSTA
luncii ale simbolului zoomor medieval .................................................................................... 131
BOGDAN CRLU
Ironia in accepiunea lui \ayne Booth. O posibil cheie hermeneutic in interpretarea
Predicii de pe Munte ............................................................................................................................. 141
MARIUS DAVID CRUCERU
Modaliti de transmitere a mesajelor biblice in romanul Antichrist
de Ion Gheie ................................................................................................................................... 159
MIOARA DRAGOMIR
Motive biblice n Acatistul Buneivestiri ........................................................................................... 169
FELICIA DUMAS
Folosirea Scripturilor Sacre n Apocalips. Diiculti si tentatie de rspuns ........................ 177
IULIAN FARAOANU
Sumar

6

neles si interpretare in epistolarul paulin .................................................................................. 197
COSTEL GHICA
Motie biblice in proza saizecistilor. C. Aitmato, (DIRGXO ..................................................... 209
ANA GIILAS
Glosarea numelor proprii in echile traduceri romnesti ale Bibliei ....................................... 219
ANA-MARIA GNSAC
Exegeza Noului Testament. Parabolele (Luca 15) .......................................................................... 229
FRANCISCA SIMONA KOBIELSKI
Un comentariu despre Facerea 17:20. Cei doisprezece prini ai iilor lui Ismael si Apocalipsa
OXL6HUJLXV%DKU ................................................................................................................................ 245
SILVIU LUPASCU
Le don des langues et lènergie du dire chez Saint Paul. Une approche nopragmatique .. 265
GABRIEL MARDARE
Limitele comunitii in proincia persan \ehud ...................................................................... 281
ALEXANDRU MIIIL
luncii textuale ale lexemelor din cmpul lexical-semantic verba dicendi n Vulgata de la Blaj.
Priire in contextul transerului traductologic, cu aplicaii din teoria coserian................... 299
LUCIA-GABRIELA MUNTEANU
(YDQJKHOLDGXSMarcu - paradox si ironie .................................................................................... 321
DIONISIE CONSTANTIN PRVULOIU
Biblia de la Blaj ,195, si problematica traducerii ........................................................................ 337
ANA-VERONICA CA1AN-SPENCHIU
Galateni 5:12 intre imprecaie si ironie. Aatarurile unei remarci polemice a Sf. Pavel n
tradiia biblic romneasc ............................................................................................................. 359
DRAGOS S1LlNIC
Inoaii lexicale in textul biblic actual .......................................................................................... 377
DANA-LUMINIA TLLLOAC
De la Vechiul Testament la Parimiar: Parimiile Vecerniei de la 1 septembrie ........................... 399
MDLINA UNGUREANU
Instrumentar electronic pentru traductorul si exegetul contemporan al Sfintei Scripturi .... 407
MIHAI VALENTIN VLADIMIRESCU

7
CUVNT NAINTE
Publicm in prezentul olum, sub orm de texte inite, cele mai multe dintre
comunicrile care au ost inute la ediia a II-a a Simpozionului Naional Lxplorri
in tradiia biblic romneasc si european`, pe care l-am organizat la Iasi in zilele
de 4 si 5 noiembrie 2011. Cele dou instituii in cadrul crora ne dessurm
activitatea, Asociaia de lilologie si Iermeneutic Biblic din Romnia si Centrul
de Studii Biblico-lilologice Monumenta linguae Dacoromanorum` al Uniersitii
Alexandru Ioan Cuza`, isi marcheaz astel la doi si, respecti, trei ani de la
ntemeierea lor, prezena distinct in peisajul academic si cultural romnesc.
Prezentul olum se adaug olumului Receptarea Sfintei Scripturi: ntre filologie,
bervevevtic ,i traavctoogie, I, Iasi, 2011, cuprinznd lucrrile Simpozionului Naional
Lxplorri in tradiia biblic romneasc si european`, ediia I, Iasi, 28-29
octombrie 2010, precum si celor dou tomuri, corespunznd numerelor pe anii
2010 si 2011, ale publicaiei noastre Biblicum Jassyense. Romanian Journal for Biblical
Philology and Hermeneutics. Menionm, de asemenea, apariia, sub aceleasi auspicii, in
anul 2011, la Iasi, a olumului al noulea ,Biblia 1688, Pars IX, Paralipomeneon I,
Paralipomenon II) al seriei Monumenta linguae Dacoromanorum. Biblia1688. Sub tipar, la
Lditura Uniersitii Alexandru Ioan Cuza`, se mai al olumele X
2
(Iob), XXII
(IV Machabaeorum - Pseudo-Josephus Flavius, si VIII ,Regum III, Regum IV),
programate s apar in cursul anului 2012.
Pentru consultarea volumelor de mai sus, ca si pentru alte detalii priitoare la
activitatea grupului nostru, cititorul interesat poate vizita site-ul nostru on-line la
adresa https://consilr.info.uaic.ro/~mld/monumenta/membri.html.
Potrivit tradiiei academice uniersale in domeniu, preocuprile si inestigaiile
colaboratorilor nostri se inscriu, din punct de vedere tematic, ntr-una din
urmtoarele patru sere: problematica ilologic, problematica traductologic,
hermeneutica biblic si istoria receptrii textelor sacre. Acestea au fost, de altfel, si
cele patru seciuni ale Simpozionului nostru, in cadrul crora au ost prezentate 42
de comunicri.
Sesiunea de deschidere a Simpozionului a beneficiat de prezena si de
alocuiunile de salut ale unor personaliti reprezentatie ale mediului academic
iesean: acad. Viorel Barbu ,presedinte al lilialei din Iasi a Academiei Romne,,
prof. dr. Vasile Isan ,rector al Uniersitii Alexandru Ioan Cuza` din Iasi,, prof.
dr. pr. Gheorghe Popa ,prorector al Uniersitii Alexandru Ioan Cuza` din Iasi,,
prof. dr. Gheorghe Popa ,prorector al Uniersitii Alexandru Ioan Cuza` din
Iasi,, pro. dr. Andrei Ioisie ,director al Lditurii Uniersitii Alexandru Ioan
Cuza` din Iasi,, pro. dr. Lugen Munteanu ,director al Institutului de Filologie
Romn A. Philippide din Iasi si al Centrului de Studii Biblico-Filologice
Monumenta linguae Dacoromanorum`,, la care s-au adugat, ca initai de onoare
din strintate, prof. dr. Elsa Lder (Universitatea din Freiburg, Germania,
co-ondator al proiectului Monumenta linguae Dacoromanorum`, si pro. dr.
Claudio Garca Turza (Instituto Orgenes del Espaol, Universidad de La Rioja),
Cuvnt nainte

8
ilustru reprezantant al filologiei biblice actuale din Spania. Profesorul Turza a
susinut, de altfel, comunicarea inaugural plenar El proyecto de las Biblias hispanicas,
comunicare a crei ersiune in limba romn poate i consultat in prezentul
volum.
Programul sesiunii de deschidere a Simpozionului a mai cuprins si lansarea
ctora publicaii recente: Recetarea fivtei critvri ivtre fioogie, bervevevtic ,i
traductologie, I, Editura Uniersitii Alexandru Ioan Cuza`, Iasi, 2011; Monumenta
linguae Dacoromanorum-Biblia 1688. Pars 9: Paralipomenon I, Paralipomenon II, Editura
Uniersitii Alexandru Ioan Cuza`, Iasi, 2011 si Lugeniu Coseriu, Istoria filosofiei
limbajului, versiune romneasc de Lugen Munteanu si Mdlina Ungureanu, cu o
prea de Lugen Munteanu, Iumanitas, Bucuresti, 2011.
Organizatorii Simpozionului si editorii olumului de a isi exprim sperana c
cititorii aizai or gsi in textele publicate conirmarea coningerii lor c tradiia
biblic romneasc, bogat, diers si surprinztoare, constituie un domeniu de
studiu si cercetare ascinant si inc insuicient explorat.

Editorii

9
PROIECTUL BIBLIILOR HISPANICE

PROF. DR. CLAUDIO GARCA TURZA
Instituto Orgenes del Espaol
Universidad de La Rioja, Spania

1. San Milln, casa filologiei
Scriptoriul din Mnstirea San Millan de la Cogolla se remarc, inainte de toate,
prin deotamentul clugrilor si al clericilor pentru o ilologie autentic, pentru
ilologie in esena ei. Lste orba despre o intreprindere cu tradiie secular,
orientat cu deosebire ctre deslusirea, interpretarea, dezvelirea sensului din
prounzimile inteniei creatoare si ctre ptrunderea intregii semniicaii a textului.
O actiitate ormatoare, undamental si extrem de riguroas. Intuirea adncimii
unui ragment si inelegerea sensului global al unui text, imbogirea, astel, a
intelectului si a spiritului celui ce interpreteaz textul sunt posibile numai printr-o
analiz care include aspecte si abordri dintre cele mai dierse. Ptrunderea textelor
pentru a discerne sau a discrimina, a inelege si a aprecia coninutul lor istoric sau
practic presupune aplicarea dieritelor stiine la studierea textelor, precum si
utilizarea in acest scop a ariatelor metode si orme ale stiinei si ale
raionamentului uman. Nu trebuie ins pierdut din edere aptul c a interpreta un
text inseamn a permite accesul la gndirea pe care o exprim acesta, mai cu seam
in textele echi, care, prin dierenele istorice si culturale, creeaz, in acelasi timp,
distan intre oameni.
Am mai spus acest lucru in multe si ariate ocazii. n ciuda cantitii, a calitii si
chiar a vechimii textelor create ori transcrise n scriptoriul medieval din San Milln de
la Cogolla, se cuine apreciat srguina proesional a clugrilor pe teren ilologic.
lr acest obiecti constant de lmurire, pentru sine si pentru ceilali, a sensului si a
semniicaiilor textelor, este eident c marile codice medieale nu ar i ost att de
bogate in apte de limb eseniale pentru justa inelegere a istoriei limbii spaniole ,dar
si a altor limbi, precum basca,. lr acelasi obiecti, nu ar i aut loc, in atelierul
glosograic de la Cogolla, prima incercare sistematic, admirabil, de redactare a
textelor iberoromanice sau, mai exact, cel mai insemnat eort din peninsul de a
sistematiza un alfabet romanic cu particulariti spaniole. n srsit, in absena
obiectiului pomenit, tezaurul din aceast bibliotec monastic, expus in prezent in
bibliotecile Academiei Regale de Istorie, ale Mnstirii Ll Lscorial, ale Arhielor
Istorice Naionale, ale Mnstirii San Millan de \uso etc.,, nu ar i existat.
Claudio Garca Turza

10
Prin urmare, pledez, aici si acum, pentru aceast abordare, ilologic, a textului,
din raiuni de coeren cu tradiia intelectual de la San Millan, dar si pentru c sunt
conins de necesitatea si de actualitatea acestui demers. Pn si numele de
ilologie` ,destul de discreditat si de renegat in ultima reme, probabil din moti
c, pe lng ambiguitatea sa reerenial tradiional, eoc rezultate si metode
considerate depsite, nu pare s isi gseasc un echialent adecat scopului
intelectual pe care il implic. Dac, in schimb, alegem s punem pre doar pe
rezultatele independente ale dieritelor critici moderne ,critica textual, critica
surselor, critica istoric, sociologia si antropologia, critica literar si retorica,, riscm
ca, n prestigioasa profesie a lui ars interpretandi, s nu existe nimeni care s poat
ace sinteza studiilor indiiduale, adic nimeni care, dup o analiz obiecti, s le
pun in legtur pe acestea si, in cele din urm, s le armonizeze in lumina
cunoasterii celei mai inalte, numite pe bun dreptate, in echime, inelepciune.

2. Dimensiunea filologic a proiectului ,Bibliile hispanice
Desi in al treilea paragra m oi reeri la un alt moti pe care il consider inc si mai
important, argumentul de mai sus (San Milln, casa filologiei) ar fi suficient, prin
soliditatea sa, pentru a justiica alegerea proiectului Bibliile hispanice` drept o
actiitate prioritar a Institutului Originile Limbii Spaniole din cadrul Centrului
Internaional de Cercetare a Limbii Spaniole ,CILLNGUA,. Ar i diicil s gsim
un alt proiect care s poat concura cu acesta sub aspectul exigenei ilologice.
Dup cum am artat in primul numr al reistei Biblias Hispnicas, este vorba
despre un obiecti stiiniic complex, cruia ii corespund dou mari linii de
cercetare: a, ediiile si studiile critice, interdisciplinare, ale textelor biblice si b,
prezena si inluena Bibliei in limba, literele si cultura hispanic, in contextul istoric
si cultural european si occidental.

2.1. Prima dintre aceste linii, care presupune o abordare deopotri diacronic
si sincronic, izeaz, printre altele, urmtoarele arii tematice:
1, ediiile ,paleograice, critice, ilologice, si ariile studii ale bibliilor medievale
traduse in limba spaniol ,manuscrise de la Lscorial, Biblioteca Naional din
Madrid, Academia Regal de Istorie etc.,, intotdeauna in lumina ersiunilor analoge
din spaiul romanic sau european,
2, ediiile si studiile bibliilor traduse in ladin, transcrise ie cu caractere ebraice
,Araam Asa, \israel B. Iayim,, ie cu graie latin ,Biblia de la Ferrara);
3, traducerile spaniole, moderne si contemporane, ale Bibliei in dierite ersiuni
lingistice: peninsular septentrional, peninsular meridional, hispano-american
cu arietile sale ,Casiodoro de Reina, Cipriano de Valera, lelipe Sco, llix
Torres Amat, Ncar-Colunga, Cantera-Iglesias, Biblia din Ierusalim, Biblia Pelerinului,
Biblia Americilor, Noua biblie a hispanicilor etc.) - toate, ntr-un necesar acord cu
Proiectul Bibliilor Hispanice

11
celelalte ersiuni romanice ,mai ales catalane, portugheze, italiene si ranceze,,
europene si din lumea occidental,
4, o nou traducere in spaniol a Bibliei: Biblia de la San Milln;
5) istoria exegezei biblice n limba spaniol, in special Postillae ale lui Nicolas de
Lyra;
6, ediiile si studiile textelor parabiblice traduse in spaniol ,vtvri ae e.te
vri, bibliile rimate, Romanceamiento de los Macabeos |traducerea in spaniol a crilor
macabeilor - n. tr.] de Pedro Nez de Osma, Biblia de la Osuna etc.);
, editarea si studiul gloselor, in latin si in spaniol, ale textelor biblice
comentate;
8, editarea si studiul glosarelor biblice latinesti, spaniole, searde si europene,
9, colaborarea imperati dintre teoreticienii si istoricii traducerilor si ai
interpretrilor biblice,
10, colaborarea, iarsi imperati, cu specialistii in sursele textelor originale
traduse in spaniol ,orientalisti, ebraisti, seardisti, elenisti, latinisti,, care se or
apleca n special asupra dimensiunii lingistice, retorice si literare a Bibliei ,genuri si
stilistic,.

2.2. A doua linie de cercetare include, la rndul ei, obiectie ambiioase, dintre
care se remarc:
1, istoria Bibliei ernaculare in Spania, precum si in rile romanice si europene,
2, contribuia textelor biblice hispanice la istoria limbii spaniole de la inceputuri
pn in prezent,
3, prezena si inluena Bibliei in literatura hispanic,
4, importana, rspndirea, inluena si ptrunderea Sintei Scripturi in limba,
gndirea, mentalitatea, politica, arta si cultura din Spania, in contextul mai larg al
societii europene.

3. Importana Bibliei ca obiect de cercetare
Principalul moti al demarrii acestui proiect la Cilengua const in aloarea
intrinsec a Bibliei - r indoial, cartea cea mai cercetat de ctre om, si totusi
inc de neptruns. Bibliei i-au ost aduse nenumrate elogii, care ar putea i
rezumate astel: este cartea cea mai important si mai inluent din patrimoniul
umanistic si cultural al Occidentului. Sau, n cuvintele lui Northrop Frye, Biblia este
Marele Codice al culturii universale. ntr-ader, de-a lungul istoriei, artistul si-a
inmuiat pensulele in poestile, simbolurile si igurile textelor biblice, muzicianul a
esut armonios ersetele psalmilor, scriitorul a recreat numeroasele naraiuni
biblice, adesea interpretate ca parabole existeniale, poetul nu a incetat s scruteze
misterele spiritului, ale ieii sau ale iubirii care dau ia paginilor Bibliei, in ine,
gnditorul sau omul de stiin, recunoscnd c tradiiile religioase care isi au
originea in Biblie in, in esen, de interpretarea si de ealuarea existenei omului in
Claudio Garca Turza

12
lume, isi concentreaz deseori atenia asupra marilor principii si concepte biblice,
spirituale sau morale, deinitorii astzi pentru ciilizaia noastr. Pot i amintii, in
acest sens, gnditori contemporani, postmoderni si crestini din punct de edere
cultural si nu numai, precum Gianni Vattimo. n teoriile ilozoice ale lui Vattimo,
negarea metafizicii cu fundamente n mod necesar etico-politice las locul, in
deiniti, intronrii iubirii, a iubirii asa cum este ea intruchipat de Iristos n
Langhelii, o iubire care ar trebui, dup Vattimo, s dein aderata dimensiune
religioas a timpului nostru.
Mrturisesc ins c nici o ealuare a Crii prin excelen nu m impresioneaz
si nu m init mai mult la relecie dect cuintele pline de coningere ale lui
Goethe: Noul 1estament este limba matern a Luropei`. nc din copilrie
respirm o atmoser de experiene si de reprezentri cognitie iradiind din
izoarele prounde ale Bibliei. Astel, dup cum a airmat recent Joan lrancesc
Mira, Iisus din Nazaret si mama sa, Maria, tatl su, Iosi dulgherul, toarsii si,
Petru, Iacob sau Ioan, Lazr si Maria Magdalena, Poniu Pilat si attea alte nume
sunt, in imaginarul popular european, personaje mai insemnate si mai cunoscute
dect Iamlet, Don Quijote sau lraii Karamazo. Iar imaginile Bunei Vestiri, a
nasterii lui Iisus in Betleem, a lui Pilat splndu-se pe mini, a rstignirii si a inierii
,sau iziunile halucinante ale Apocalipsei, sunt scene si teme naratie a cror
circulaie nu are egal de-a lungul secolelor`.
Pn si orma obisnuit de ealuare si de judecare a aciunilor, strilor si
calitilor umane prin asa-numitele adverbe n -mente ine, in bun msur, de
intura repetat a lui Iisus pe care o relateaz Matei in capitolul al
cincisprezecelea, cel al criticii tradiiilor. Analiza propriei constiine, dorina de a
edea in apte intenia cu care sunt realizate acestea explic prolierarea compusilor
adverbiali bona mente, sana mente > buenamente |usor, beneol` - n. tr.], sanamente
|,in mod, sntos, sincer` - n. tr.|, olosii, altminteri, si anterior.
Deosebit de expresi este si desemnarea constant a aciunilor, a pasiunilor sau
a strilor prin expresii precum hacer la pascua a alguien |a sci, a nu lsa in pace`,
literal, a-i ace pastele cuia` - n. tr.], echar margaritas a los cerdos |a arunca
mrgritare inaintea porcilor, a strica orzul pe gste`, literal, a arunca mrgritare
porcilor` - n. tr.], pasar las de Can |a trece prin chinurile iadului`, literal, a trece
prin chinurile lui Cain` - n. tr.], rasgarse las vestiduras |a-si ssia hainele de durere`,
literal, a-si ssia esmintele` - n. tr.], llorar como una Magdalena |a plnge ca o
mireas`, literal, a plnge ca o Magdalen` - n. tr.], lavarse las manos |a se spla pe
mini` - n. tr.], ver los cielos abiertos |a-l apuca pe Dumnezeu de un picior, a fi n al
noulea cer`, literal, a edea cerurile deschise` - n. tr.], poner el dedo en la llaga |a
pune degetul pe ran` - n. tr.], predicar en desierto |a predica,orbi in desert` - n.
tr.], echar sapos y culebras |a bate cmpii, a i spurcat la gur`, literal, a scoate
broaste si ipere pe gur` - n. tr.], dar coces contra el aguijn |a ine piept ,cuia,, a
lua ,cea, in piept`, literal, a loi o epus` - n. tr.], sembrar cizaa |a semna
zzanie` - n. tr.], adorar a un becerro de oro |a-si ace chip cioplit`, literal, a enera

13
un iel de aur` - n. tr.], estar en Beln con los pastores |a i cu gndul aiurea`, literal,
a i cu pstorii in Betleem` - n. tr.], meterse a redentor |a-si bga nasul unde nu-i
ierbe oala`, literal, a ace pe-a mntuitorul` - n. tr.], hacer algo en un santiamn [a
ace cea ct ai clipi , ct ai bate din palme`, santiamn provine de la formula
latineasc Spiritus Sancti, Amen cu care se termin unele rugciuni catolice, en un
santiamn ct ai zice peste` - n. tr.], tener ms paciencia que el santo Job |cu rbdarea
treci si marea`, literal, a aea mai mult rbdare dect Sntul Io` - n. tr.], tirar la
primera piedra |cine e r de pcat s arunce primul piatra` - n. tr.], ver la paja en el
ojo ajeno y no ver la viga en el propio |a edea paiul din ochiul altuia si a nu a edea
brna din ochiul su` - n. tr.] etc.
1rebuie remarcat si recena coplesitoare a exclamaiilor, a expresiilor
circumstaniale si a proerbelor de origine biblic: ngela Mara! |locuiune
interjecional care denot aprobare, inelegere a unei situaii sau surprindere,
Dumnezeule! Doamne ereste! lereasc Maica Domnului!` - n. tr.], de Pascuas a
Ramos |din an in Pasti, oarte rar`, literal, de la Paste la llorii` - n. tr.], en menos
que canta un gallo |ct ai clipi`, literal, in mai puin timp dect ar cnta un cocos` -
n. tr.], otro gallo le cantara |alt soart ar aea`, literal, ,de, i-ar cnta un alt cocos`
- n. tr.], de todo hay en la via del Seor |mare-i grdina Domnului!`, literal, in ia
Domnului se gsesc de toate` - n. tr.], donde Cristo dio las tres voces |oarte departe,
la captul pmntului`, literal, acolo unde Cristos a strigat de trei ori` - n. tr.], de
menos nos hizo Dios |cci bun este Dumnezeu!` - n. tr.], ojo por ojo y diente por diente
|ochi pentru ochi si dinte pentru dinte` - n. tr.], es ms fcil que un camello pase por el
ojo de una aguja... |aneoie, cu mare neoie,greutate`, literal, e mai usor ca o
cmil s treac prin ochiul unui ac...` ,dup unii exegei ai Bibliei, traducerea
corect a gr. kamelos ar i unie`, si nu cmil`, - n. tr.], quien siembra vientos recoge
tempestades |cine seamn nt culege urtun` - n. tr.], sin faltar una jota
|intocmai`, literal, r s lipseasc o iot` - n. tr.], adivina quin te dio [literal,
ghici cine te-a loit`, la jocul de-a baba oarba - n. tr.], nadie es profeta en su tierra
|nimeni nu-i proet in ara lui` - n. tr.], mdico crate a ti mismo |literal, doctore,
indec-te ,inti, pe tine!` - n. tr.], a vino nuevo odres nuevos |nu pun oamenii in
nou in burduuri echi`, literal, la in nou, burduuri noi` - n. tr.], al Csar lo que es
del Csar... |s-i dm Cezarului ce-i al Cezarului` - n. tr.], los ltimos sern los primeros
|cei din urm or i cei dinti` - n. tr.], nadie puede servir a dos seores |nu poi sluji
la doi stpni deodat`, literal, nimeni nu poate seri la doi stpni` - n. tr.], no
juzguis y no seris juzgados |nu judecai si nu ei i judecai` - n. tr.], por sus frutos los
conoceris |pomul dup roade se cunoaste`, literal, dup roadele lor ii ei
cunoaste` - n. tr.], quien a hierro mata a hierro muere |cine scoate sabia de sabie a
pieri`, literal, cine omoar cu arma de arm a muri` - n. tr.].
De asemenea, cu greu putem gsi cea mai rumos dect sensul igurat care se
desprinde cu atta subtilitate din tematica ecund a Bibliei pentru a caliica sau a
descaliica constituia izic si psihologic a cuia: es el chivo expiatorio |este ap
ispsitor` - n. tr.], es un juds |este Iuda` - n. tr.], un jeremas |Iuda` - n. tr.], el
Claudio Garca Turza

14
benjamn |mezinul, Prslea` - n. tr.], un cirineo |literal, ajutor`, de la personajul
biblic Simion Cirineul, care l-a ajutat pe Iisus s poarte crucea pe drumul calarului
- n. tr.], un sepulcro blanqueado [ser un sepulcro a tcea ca pmintul`, literal, a i un
mormnt ruit` - n. tr.], el principio del fin |inceputul srsitului` - n. tr.], un gigante
con pies de barro |un colos cu picioare de lut` - n. tr.], la costilla de Adn |coasta lui
Adam` - n. tr.], la sal de la tierra |sarea pmntului` - n. tr.], ms viejo que Matusaln
|mai btrn dect Matusalem` - n. tr.], es una trampa saducea |este o capcan
saducee` - n. tr.], est hecho un Cristo |zdrobit in btaie, chinuit, batjocorit`, literal,
este precum Iristos, l-au adus ntr-o stare jalnic, precum pe Iristos` - n. tr.], un
ceomo |similar: zdrobit in btaie, chinuit, batjocorit`, din lat. eccehomo < ecce + homo -
n. tr.], un Adn |similar, literal, un Adam` - n. tr.]. n fine, o expresie care nu are
egal, es la Biblia en verso |atoatestiutor`, literal, este Biblia in ersuri` - n. tr.].

4. Transcrierea Bibliei la Mnstirea San Milln de Suso
1rebuie s amintim, pe de alt parte, c la asezmntul monahal San Millan de Sus
au fost transcrise, din secolul al X-lea pn in secolul al XV-lea, dierse ediii si
cri biblice care transmit ersiunile Vetus Latina si Vulgata (de exemplu, codicele 2-
3, 58 sau 64 bis de la Academia Regal de Istorie,. Au ost, totodat, transcrise,
cam in aceeasi perioad, comentarii ale mai multor cri din Biblie: ale lui Grigorie
cel Mare la cartea lui Iov, respectiv la Iezechiel [Moralia in Iob, Homili in Hiezechihelem
prophetam - n. tr.] sau ale lui Casiodor la Psalmi, precum si numeroase texte ilustrate
cu Glossa Ordinaria.
Dintre toate aceste texte, cel cunoscut astzi sub numele de Biblia lui Quisio,
denumit nainte ibia gotic ae a av Miav, nu este altceva dect codicele 20 de la
Academia Regal de Istorie, care dateaz de la inceputul secolului al X-lea. Aceast
oper, scris de un mozarab, a supraieuit descinderilor intreprinse in a doua
jumtate a secolului al XVI-lea cu scopul de a aduce la nou iniinata mnstire de
la Lscorial cele mai echi si mai aloroase manuscrise, aderate comori ale
Peninsulei. Cei amiliarizai cu particularitile de coninut si cu caracteristicile
fonetico-graice ale acestui codice imprtsesc opinia c prima dintre cele trei pri
ale acestuia prezint un speciic hispanic ,hispane), iar a doua, unul si mai pronunat
hispanic (hispanissime,. Nu este deci de mirare c, in elaborarea monumentalei ediii
a Vulgatei, benedictinii din Abaia roman a Sntului Ieronim s-au oprit asupra
acestui text, considerat ca fiind unul dintre cele mai reprezentative pentru tradiia
manuscriselor din Peninsul ,celelalte codice alese au ost codicele hispanic din
Caa dei 1irreni, cel de la Complutense, I. X, si cel din 1oledo, alat la Biblioteca
Naional din Madrid, Vitr. 13-1).
Un alt lucru demn de remarcat n priina Bibliei lui Quisio este aptul c, in jurul
anului 1600, un clugr de la San Millan, constient de semniicaia si de importana
acestui text, si-a dat toat silina pentru a atesta o echime si mai mare a crii care
era deja considerat opera cea mai preioas a bibliotecii de la Cogolla. Cu dibcie

15
,ascetismul si dibcia se impletesc, o dat in plus, in istoria hispanic, si cu mare
indrzneal, acesta a adugat, pe ila 144, o not in intregime alsiicat, Per-scriptum-
ul, in care igureaz Quisio, clugr la San Millan, si epoca 00, adic anul 662
,dat, eident, imposibil,, un oarecare Martn, abatele mnstirii in aceeasi
perioad, precum si o list a abailor. Lrorile de abreiere si scrisul dit alsiicat
din intreaga not doedesc, r nici o umbr de indoial, c datarea in anul 662
este rezultatul uneia sau al mai multor deormri. n acelasi timp, acest lucru
trdeaz, subliniez, intenia de a ace ca respectiul manuscris de la Cogolla s par
inc si mai aloros si mai echi.

5. Necesitatea delimitrii obiectului de studiu
Rezumnd, cnd am decis s demarm proiectul Bibliile hispanice` la mnstirea
din San Millan, cas a ilologiei, slas al cuintelor si al Cuntului, am aut ca
motiaie exigena intern a demersului ilologic si importana excepional a
obiectului su de studiu conerit att de perspectia istoric, ct si de actualitatea
acestuia.
Date iind multitudinea si eterogenitatea actiitilor din cadrul proiectului, ni
s-a prut realist si prudent s ne dedicm eorturile si resursele unor arii de interes
prioritare. Obiectivelor atent delimitate ale demersului nostru le corespund
urmtoarele domenii de cercetare preereniale: a, ediiile si studiile corespunztoare
textelor biblice si istoriei exegezei biblice, b) traducerile actuale ale Bibliei, cu studii
orientate ctre o nou traducere stiiniic si ilologic a Bibliei ,Biblia de la San
Milln, si c, prezena si inluena Bibliei in literatura spaniol.

6. n loc de ncheiere
Voi incheia cu o relecie. Din perspectia tririi conesionale, acest proiect al
Bibliilor hispanice` ar putea i considerat, in terminologia lui Mester, drept o
crust`, pentru noi ins, precum si pentru toi cei care au sprijinit aceast cercetare,
el reprezint un miez`. Mai mult, din perspectia noastr, nu ni se pare potriit s
distingem intre ceea ce este determinant si ceea ce este determinat. Biblia este
deopotri trup, liter si oper omeneasc. Nimeni nu ii contest calitatea de
oper omeneasc`, dar muli nu admit completarea deopotri`.
Biblia este scris in dierse limbi si, ca atare, in cuinte usor accesibile, este
transpus in orme literare, in orme istorice, in iziuni ce in de culturi speciice.
n studiul Bibliei este esenial s ie luat in considerare modul n care se gndea, se
orbea si se poestea pe remea hagiograului sau a traductorilor care i-au urmat
acestuia. Genurile literare trebuie cercetate cu deosebit atenie, cci aderul este
prezentat si enunat in mod dierit in opere din epoci distincte si in cri proetice,
poetice sau aparinnd altor genuri literare. Un lucru trebuie s ne ie clar: dac
ignorm identitatea istoric si personalitatea autorilor sau a traductorilor, cu
Claudio Garca Turza

16
calitile si talentele lor speciice, dac se exclude dimensiunea trupeasc,
omeneasc a Bibliei, exist riscul s cdem intr-un echivoc fundamentalist, ntr-un
spiritualism sau un psihologism vag.
Pentru a i ineles, limbajul omenesc trebuie s ie descirat si studiat in mod
riguros, ca, de altfel, tot ce este speciic omului. Studiul Bibliei impune o analiz
istoric si literar care trebuie s se sprijine pe diersele metode si abordri
urnizate de ilologia si de critica modern. Ca atare, aceast analiz se cuine s ie
realizat de ctre persoane care au pregtirea stiiniic necesar - altfel spus, de
ctre proesionistii disciplinelor umaniste.
1ocmai acesta este si rolul nostru: s promom si s intreprindem studii axate
strict pe explicaia stiiniic a Bibliei, pe textele originale, pe ersiunile si
traducerile ei ,cu deosebire in spaniol,, precum si pe ptrunderea, prezena si
difuzarea acestora n domeniul literelor hispanice.

Versiune n limba romn: dr. Iulia NICA

17
ASPLCTL ALL LVOLUILI TERMENILOR VECHI
PRLZLNI N LITURGHIER. TRADIIL VS. INOVAIL

DRD. ALINA CAMIL
alinacamil@yahoo.com

Rsum: En observant attentivement le langage liturgique roumain, surtout
lòrthodoxe, on peut remarquer premierement son caractere conserateur. De
nombreux termes anciens, qui ne sont plus prsents dans la langue littraire actuelle,
sont encore conservs dans les pages du Missel. Leur prsence au cours des sicles est
principalement due a la proccupation constante des successis riseurs de nàecter
pas le message transmis, en crant de cette manire une trs stable tradition liturgique
textuelle. Lànalyse comparatie de certains lments prsents dans quelques ditions du
Missel, viennent confirmer cet aspect.
Mots-cls: Antim Ivireanul, Missel, langage religieux, langue roumaine ancienne

1. Consideraii preliminare
Deosebit de expresiv si de ariat, limbajul bisericesc actual reprezint o imbinare
de elemente aparinnd att limbii literare actuale, ct si limbii literare vechi.
Cercetarea limbii textelor bisericesti prezint o insemntate deosebit att pentru
realizarea unei descrieri n sine a limbajului religios, ct si pentru observarea
evoluiei limbii romne literare. Pornind de la aceste premise, ne-am propus
realizarea unei cercetri amnunite asupra unor termeni din perioada veche a
limbii romne, n ediiile succesive ale Liturghierului romnesc.
ntre scrierile cu caracter religios, Liturghierul constituie o surs important in
ceea ce priveste, n primul rnd, terminologia de specialitate, acesta cuprinznd, pe
lng indicaiile tipiconale expuse in detaliu, numeroase rugciuni si cntri.
Aceast carte de cult, tradus de dierii reprezentani ai Bisericii cu scopul unic al
oicierii slujbei in limba romn, a ost reeditat de nenumrate ori pn in zilele
noastre, apt care demonstreaz, r indoial, insemntatea acesteia. Lnumerm
aici cteva dintre ediiile consultate, in scopul urmririi recenei editrilor:
Liturghierul lui Coresi (1570)
1
; Liturghierul tiprit de Dosotei in dou ediii (1679,
respectiv 1683)
2
; Liturghierul tiprit de Antim Iireanul ,113,
3
si alte ediii

1
Ediia realizat de Al. Mares, n 1969.
2
Vezi ediia realizat de N. A. Ursu, n 1980.
3
Ediie n lucru, n transcriere proprie.
Alina Camil

18
ulterioare
4
ale acestuia tiprite la Iasi (1759, 1794, 1818, 1834, 1845, 1868), Rmnic
(1767
5
, 18, 1813,, Buzu ,1835, 1840,, Bucuresti (1741, 1746, 1797, 1833, 1855,
1887, 2000, 2008), respectiv Neam (1860).
Din punct de vedere lexical, multe dintre ediiile tiprite dup 113 reproduc in
mare msur Liturghierul lui Antim Iireanul. De o mare insemntate este ediia din
1818, urmat de cea din 1834, ambele tiprite sub ndrumarea lui Veniamin
Costachi, ediii care aduc o important contribuie la nivelul lexicului. Mitropolitul
moldoean se arat nemulumit de prezena anumitor cuinte in izodul cel
echiu rmase in irea limbii aceia din carea s-au tlmcit`
6
si incearc astel s
innoiasc limbajul bisericesc introducnd cuinte aparinnd irii limbii noastre`.
Cteva dintre substitutele lexicale propuse de Veniamin n prefeele celor dou
Liturghiere din 1818 si 1834 (voitr - rvgcivve, vohod - ntrare, cdire - tviere, arer
- u,, prestol - .fvt va., blagoslovit - binecuvntat si reaa - stea
7
) au fost preluate
de ediiile ulterioare, altele ins nu au ost luate in seam, iind trecute cu ederea:
anghel pentru nger, tvitoare pentru caevi, lance pentru copie, rvgcivvea vvecrii
pentru utrenea, misterii pentru taine etc.
8
.
nainte de a ncepe studiul propriu-zis asupra lexicului nregistrat n Liturghier,
am considerat oportun o scurt analiz comparati a tuturor ediiilor enumerate
mai sus, cu intenia de a identifica ediiile care au avut un rol mai important n
desrsirea limbajului liturgic romnesc. n urma unei eriicri primare a ediiilor
menionate, s-au putut constata urmtoarele:
a) Liturghierele tiprite in anii 141 si 1746 sunt copii fidele ale Liturghierului lui
Antim Ivireanul. Vom excepta, n consecin, aceste ediii din analiza urmtoare,
b) Liturghierele din 1797 si 1813 sunt identice. La el si ediiile din 1835 si 1840.
Vom selecta, prin urmare, cte una dintre acestea, respectiv ediia din 1813 si cea
din 1840. Aceast scurt analiz urmreste evoluia a patru termeni (excerptai din
textul antimian) n ediiile menionate:
1. poias, s.n. bru cu care se incingeau preoii ortodocsi peste stihar, n timpul
oficierii sericiului religios` , sl. pos,. 1ermenul este prezent la Antim: poiasul
s incinge` ,51,. La Coresi notm prezena unui alt termen: s ia brul` ,Mares
1969: 128,, termen care se a impune in cele din urm in limbajul bisericesc. La
Dosotei regsim termenul antimian cu forma poas, unde [a] apare nediftongat:
blagosloindu-s poasul` ,Ursu 1980: 20,, la Veniamin apare lund brul`

4
Pentru aceste ediii am apelat la textele originale, in lipsa unor ediii de text.
5
Pe oaia de titlu a ediiei apare anul de imprimare 26, adic 1768. n BRV, tom IV, 1944, p. 251,
Ioan Bianu menioneaz aptul c la pagina 204
v
a ediiei respectie se d anul 16. Din acest
moti, unii cercettori, printre care P. Constantinescu si A. Sacerdoeanu, citai de Ioan Bianu, si,
mai devreme, n Iorga (1901: 521) consider in mod eronat c anul tipririi este 168. Consultnd
ediia respecti, am putut intr-ader constata aptul c pe ultima pagin a crii, deci la pagina
204
v
, este indicat anul 16, luna decembrie, ca dat la care s-a ncheiat actiitatea de tiprire.
6
Vezi prefaa la Liturghii, 1818, p. IV.
7
Vezi prefaa la Liturghii, 1818, p. III-VI.
8
Vezi prefaa la Liturghii, 1818, p. III-X si la ediia a doua din 1834, p. V-VIII.
..ecte ae eroviei tervevior recbi reevi iv Liturghier...

19
(Veniamin 1818: 31
r
, respectiv Veniamin 1834: 68) si, mai recent, lund brul`
(Liturghier 2008: 111). Termenul poias este consemnat n alte sase ediii dintre cele
enumerate supra, anume: Iasi 1759: 39
r
, 1794: 31
r
, Rmnic 1767: 40
v
, 1787: 62,
1813: 40
v
, Bucuresti 1833: 62, in timp ce echialentul su, bru, este nregistrat si el
n alte sase ediii, respecti: Buzu 1840: 52, Iasi 1845: 23
v
, 1868: 22, Neam 1860:
27
r
, Bucuresti 1887: 58, 2000: 105. Un termen nou, ivcivgtoarea (52), nregistrat n
ediia de la Bucuresti ,1855,, nu se bucur de o circulaie indelungat.
2. prestol, s.n. pristol, mas din mijlocul altarului, n bisericile crestine, pe care se
in obiectele necesare oicierii sericiului religios` , sl. a1t+ea+). Termenul este
prezent in textul lui Antim alturi de echialentul su latin: ,snta, mas: st
naintea sfntului prestol` (70), respectiv pre .fvta va.` ,85,. 1ermenul este
prezent att la Coresi, cu orm ditongat, s mearg la preastol` ,Mares 1969:
135), ct si la Dosotei, de denaintea sntului prestol` ,Ursu 1980: 51,. La
Veniamin apare stnd inaintea sfintei mse` ,Veniamin 1818: 39
v
, respectiv
Veniamin 1834: 81,, in timp ce mai recent identiicm redarea stnd inaintea
Sfintei Mese` ,Liturghier 2008: 136). Primul termen este consemnat n ediiile aprute
la Iasi 1759: 49
v
si 1794: 43
v
, Rmnic 1767: 51
v
, 1787: 86, 1813: 52
r
, Buzu 1840:
73, Bucuresti 1833: 84, iar cel de-al doilea se inregistreaz in ediiile tiprite la Iasi
1845: 34
v
, 1868: 33, Neam 1860: 39
v
, Bucuresti 1855: 73, 1887: 75, 2000: 130.
3. propoveduitor, s.m. persoan care propoduieste, predicator` ,ormat de la (a)
propovedui < slv. aeaea1\eaa+a + suf. -tor,. Nu a ost semnalat prezena acestui
termen n ediia coresian intruct ragmentul in care a ost identiicat termenul in
restul ediiilor lipseste aici. La Dosotei consemnm prezena termenului strigtor
(Ursu 1980: 82). Termenul antimian este prezent la Veniamin cu aceeasi orm:
propoveduitorii (Veniamin 1818: 52
v
, respecti Veniamin 1834: 118,. Astzi
consemnm orma rooravitori (Liturghier 2008: 12,, prezent si n ediia
anterioar ,Liturghier 2000: 165). Vechiul fonetism, cu [e], este prezent n toate
celelalte ediii consultate: Rmnic 1767: 68
r
, 1787: 118, 1813: 68
r
, Buzu 1840: 100,
Iasi, 1759: 66
r
, 1794: 58
r
, 1845: 47
r
, 1868: 45, Neam 1860: 54
v
, Bucuresti 1833:
118, 1855: 101, 1887: 95.
4. taiv, s.. ,aici, dogm crestin pe care biserica o consider inaccesibil
raiunii omenesti` , .sl. +aaaa,: descoperirea tainelor ceresti`,140,. lragmentul
citat face parte din Liturghia Sf. Vasile cel Mare, absent din ediia lui Coresi; la
Dosotei: a ceresti Taine descoperire` ,Ursu 1980: 113,, la Veniamin regsim att
termenul antimian, descoperirea tainelor ceresti`,Veniamin 1818: 0
r
), ct si unul
propus de mitropolit: descoperirea misteriilor ceresti` ,Veniamin 1834: 156,.
Termenul este atestat la sfrsitul secolului al XVIII-lea ,183,. Dup orma de
plural, misterii, termenul olosit de Veniamin prezint o orm inechit, probabil
misteriu (cf. MDA, s..,. 1ermenul a aut ins o existen` limitat, neiind
consemnat ediii anterioare sau ulterioare. n ediia actual, citim: descoperirea
tainelor ceresti` ,Liturghier 2008: 226). Termenul taiv se regseste n toate celelalte
ediii consultate: Rmnic 1767: 90
r
, 1787: 163, 1813: 90
r
, Buzu 1840: 141, Neam
Alina Camil

20
1860: 75
r
, Iasi 1759: 87
v
, 1794: 79
v
, 1845: 64
r
, 1868: 61, Bucuresti 1833: 163, 1855:
138, 1887: 122, 2000: 226.
n primul caz, constatm prezena unei serii sinonimice formate din 3 termeni:
poias - bru - ivcivgtoare. Cel dinti termen a fost consemnat iniial la Dosoftei, cel
de-al doilea la Coresi. n ceea ce priveste preferina lui Antim pentru primul termen,
pot exista diverse explicaii. S-ar putea datora, mai inti, aptului c mitropolitul a
aut la indemn ediia lui Dosoftei atunci cnd a realizat traducerea (Mazilu 1999:
1,. ntre ersiunile celor doi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe exist ins dierene
nsemnate att la nivel lexical, ct si la celelalte niveluri ale limbii, astfel nct
originalitatea traducerii lui Antim nu poate fi n nici un caz contestat. Posibilitatea ca
acesta s nu i cunoscut termenul se exclude de la bun inceput, cci Antim, desi nu
era de origine romn, era un oarte bun cunosctor al limbii romne. La el de
aderat este aptul c, izbindu-se uneori de ngustimea limbii romne (lucru, de
altel, iresc in acea perioad a eoluiei limbii romne), Antim face apel la diferite
elemente grecesti sau slavonesti, pe care ie le imprumut, ie le calchiaz sau le
traduce. Fidelitatea fa de originalul dup care eectueaz traducerea este, in
consecin, un posibil moti al prezenei termenului slavon.
Din seria sinonimic antimian (sfntul) prestol - ;.fvta) va., se remarc
preferina pentru termenul de origine latin, care se a impune in cele din urm in
limbajul religios.
Format pe teren romnesc, substantivul rooravitor este prezent de aproape 3
secole n paginile Liturghierului. Si n cazul substantivului taiv constatm aceeasi
rezisten in timp, in ciuda tendinei latinizante a unor diortositori inovatori,
precum Veniamin Costachi, care incearc, r succes, s inlocuiasc acest termen
prin altul nou, misteriu.
Studiul de fa urmreste n continuare prezentarea selecti a unui inentar
lexical nregistrat n textul Dumnezeie,tile ,i sfintele Liturghii, tiprit de Antim Iireanul
n anul 1713, inventar care cuprinde civa termeni utilizai in dessurarea
ritualului liturgic ortodox, urmrind pe de o parte prima lor atestare in interiorul
acestei cri de cult, iar pe de alt parte eoluia acestora de-a lungul secolelor. n
acest scop, a fost realizat un studiu comparativ ntre textul lui Antim si alte patru
ediii ale Liturghierului, dintre care dou anterioare: Liturghierul lui Coresi (1570),
Liturghierul lui Dosoftei (1679, 1683) si dou ulterioare: Liturghierul tiprit de
Veniamin Costachi n 1818 si ediia din 2008
9
a Liturghierului. Cercetarea priveste
acei termeni aparinnd limbii literare echi, care ie au disprut din limbajul

9
Liturghierul din 2008 (ediie jubiliar, este o retiprire a celui din 2000 dup cum se menioneaz in
mod explicit si in Postaa` crii. S-au adus ins ctea completri in ceea ce prieste lexicul, din
dorina editorilor de a i mai precis si mai bogat in nuanarea sensurilor teologice ale textului
liturgic`. Se precizeaz, de asemenea, intenia de a eita att arhaismele care nu mai sunt inelese
azi, ct si neologismele neasimilate de oamenii simpli din popor`. Din acest moti, anumite sensuri
considerate necunoscute au ost notate intre paranteze. Numrul acestor modiicri, respecti
completri, nu este ins unul insemnat si tocmai din dorina evidenierii lor am inclus n studiul
comparativ si ediia din 2000, atunci cnd au fost semnalate diferene ntre aceasta si cea din 2008.

21
curent, ie se regsesc numai in interiorul acestei cri de cult. Se cuine cut de la
nceput precizarea c aceste arhaisme lexicale sunt deosebit de numeroase in text.

2. Termeni aparinnd limbii romne vechi
a) Termeni de origine latin:
mnec, b. 1. intranz. a se indrepta spre`: De noapte vvec duhul nostru la
1ine, Dumnezeule, pentru c lumin snt poruncile 1ale` ,31,. 1ermenul este
consemnat de dou ori la Antim in contexte identice. Ltimologie: lat. vavcre (cf.
DER, DLR, MDA, s..,. Rugciunea din care a ost selectat ragmentul nu a ost
identiicat in Liturghierul lui Coresi
10
. Termenul este consemnat anterior la
Dosotei, cu aloare intranziti si relexi: De noapte ;.) vvec sufletul nostru
ctr 1ine` ,Ursu 1980: 249,. Se inregistreaz si ulterior, la Veniamin: De noapte
vvec duhul nostru ctr 1ine` ,Veniamin 1818: 20
v
) si este pstrat si de ediia
actual a Liturghierului: De noapte vvec duhul nostru ctre 1ine (Liturghier
2008: 78).

b) Termeni de origine sla sau slaon
11
:
blagov,tnie, s.. Buna Vestire, srbtoare crestin, marcat la 25 martie,
inchinat estirii nasterii lui Iisus Iristos`: Si incsi s imbrac si la vecerniile si
prejdessteniile sfntului si marelui post si la prazdnicul Blagov,teniei` ,1,, la
patruzeci de mucenici sau la Blagov,tenii` (173). Etimologie: v.sl. aaarea1mcaac (cf.
DA, MDA, s..,. 1ermenul inregistreaz o singur ocuren la Dosotei, cu orma de
plural, Blagove,tenii (Ursu 1980: 283). n ediia actual a Liturghierului (2008: 353)
notm compusul Buna Vestire, prezent si la Veniamin cu orma de plural: a bunelor
vestiri` (Veniamin 1818: 83
v
).
bogoslv, adj. teolog`: Grigrie Bogoslvul` ,5,. Ltimologie: .sl. bogoslov,
format pe baza gr. 0:ooyo (cf. DER, MDA, s.v.). Termenul este consemnat anterior
la Dosotei, cu orm nearticulat: Grigorie Bogoslov` ,Ursu 1980: 233). Astzi,
bogoslov este nlocuit prin corespondentul grecesc teolog de Dumnezeu cunttor`
(Cf. DA, s..,. Notm la Veniamin prezena structurii Grigrie Cvrvttoriv ae
Dumnezeu` (Veniamin 1818: 17
r
,, care se pstreaz si n ediia actual a Liturghierului
,2008: 116,: Grigorie Cvrvttorv ae Dvvveev`.
cin, s.n. tagm`: Pomenste, Doamne... pre tot cinl preoesc` ,158,.
Etimologie: v.sl. in (cf. MDA, MIKLOSICH, SCRIBAN, s.v.). Termenul este
consemnat anterior la Coresi, cinul preuesc` ,Mares 1969: 129). La Dosoftei

10
Pentru a nu incrca excesiv expunerea, am evitat folosirea acestei meniuni in cazul iecrui
ragment de text absent din Liturghierul lui Coresi. Aceast explicaie este, prin urmare, n mod tacit
alabil de iecare dat cnd din studiul comparati a lipsi ediia lui Coresi.
11
Diferenierea acestora este realizat prin indicarea intre paranteze a etimonului. Menionm aptul
c am olosit prescurtrile din MDA (2003). Lxist anumite neconcordane n prezentarea
etimonului de la un dicionar la altul, in sensul c unele dicionare indic un etimon echi sla ,in
special SCRIBAN,, in timp ce altele il prezint ca iind slaon.
Alina Camil

22
notm toat preuasca ceat` ,Ursu 1980: 144,, termen de origine sla utilizat si
de Antim. La Veniamin este utilizat consecvent termenul ceat (Veniamin 1818:
34
r
). Liturghierul din 2000: 112, pstreaz seria sinonimic antimian, in contexte
identice cu cele din ediia de la 113: toat ceata preoeasc`, respecti tot cinul
preoesc` (p. 239). n Liturghierul din 2008 este utilizat ins in mod consecent
termenul cin (118-119).
aiacov.tr, s.. ,mai ales la plural, ectenii, rugciuni scurte rostite indeosebi de
diacon, n mijlocul bisericii, si de ctre preot in altar`: s zic acste diaconstve`
(187). Etimologie: slv. dikonstvo (cf. DA, s..,. 1ermenul inregistreaz o singur
ocuren in textul lui Antim. Mult mai recvent (19 ocurene) este folosit termenul
de origine greac, ectenie, care se a impune in cele din urm in limbajul liturgic
romnesc. Termenul aiacov.tr este consemnat anterior att la Coresi, s zic
diaconstvele` ,Mares 1969: 132), ct si la Dosoftei, cu formele: diaconstve, diacnstele
,Ursu 1980: 225, 8,, cea din urm r grupul consonantic etimologic |tv]. La
Veniamin se inregistreaz termenul ectenie (Veniamin 1818: 89
v
), prezent si n
Liturghierul din 2008: 285: se zic de ctre diacon aceste ectenii`.
areaa, s.f. stea de metal cu care sunt ornate, de obicei, obiectele de cult`:
Preotul cdind dzveazda, o pune deasupra sntului gne` (60). Etimologie: slv.
aa1a\a stea` (cf. DER, MDA, SCRIBAN, s.v.). Termenul este consemnat anterior la
Coresi: iind si dzveazda cu pocroaele` ,Mares 1969: 107-108). La Dosoftei este
notat orma reaa (Ursu 1980: 32). Cu aceeasi orm termenul se inregistreaz si la
Veniamin: lund snta reaa de pre sntul discos` ,Veniamin 1818: 50
v
). n
pofida existenei termenului de origine latin stea, aparinnd irii limbii noastre`, de
aceast dat Veniamin Costachi isi exprim preerina fa de echialentul slaon, cu
motivaia c desi s-ar i putut a s numi chiar cu a noastre cuinte... zeazda - stea`,
totusi, pentru obicinuirea numirilor si pentru ncuviinata grire s-au lsat asa
precum au ost mai nainte`
12
. n Liturghierul din 2008: 123, consemnm prezena
termenului stea, cu orma diminutial: preotul tmiaz stelua`.
ogla,nic, s.m. catehumen`: Rugciunea pentru ogla,enici, mai nainte de sfnta
inlare` (186). Etimologie: slv. eraamcaax+ (cf. DLR, MDA, s.v.). Termenul este
consemnat anterior la Dosotei: Molita pentru ogla,enici` ,Ursu 1980: 55,. n
150, la Coresi notm ormularea: ruga de chemai mai dennaintea sintei innlare`
(Mares 1969: 13,, la Veniamin: rugciunea pentru cei ce . ivra, aducere a jertei`
(Veniamin 1818: 67
r
,, dar rugciunea pentru cei chemai` (Liturghier 2008: 215).
Anumite dicionare prezint catehumenii ca iind persoane care ina preceptele
religiei crestine spre a se pregti spre primirea botezului` ,C. MDA, SCRIBAN s.v.);
aceast deiniie nu inglobeaz ins si ideea de chemare a acestora la credin,
prezent in dicionarele de specialitate
13
. O definiie complet este cea oerit de
Ursu (1980: 342) termenului ogla,enic n ediia critic a Liturghierului lui Dosoftei:
catehumen, prozelit, chemat la credina crestin, cruia abia i se dezluie

12
Vezi prefaa la Liturghii, 1818, p. V.
13
Vezi, de exemplu, DR, s.v. catehumen.

23
dogmele credinei`. n aceeasi ordine de idei, Bartolomeu Anania consider
catehumenul drept un candidat la botez, un incel al catehetului ,de regul preot
sau episcop, adugnd aptul c pn la primirea Botezului, ei ceau parte din
categoria celor chemai, adic potii si asteptai s ac parte din Trupul mistic al lui
Iristos, s dein crestini` ,Anania 200: 50, 260,. Considerm, prin urmare,
corect si ormularea prezent in Liturghierul actual. n sfrsit, prezena acestei
structuri n invitaia rostit de ctre preot, Cei chemai, iesii!`
14
soluioneaz mai
clar aceast probleme.
oltriu, s.n. altar, parte a bisericii in care se oiciaz liturghia`: Deci intrnd in
oltariu, s inchin de 3 ori inaintea prstolului` (49). Etimologie: slv. oltar (cf.
DLR, MDA, s..,. Semnalm rostirea moale a consoanei lichide [r] n poziia inal.
Fenomenul este frecvent n textul lui Antim. Prezena acestor forme se
inregistreaz cu precdere in textele religioase ale perioadei cci, asa cum constat
Ion Gheie, fenomenul de durificare al consoanei n aceste situaii este semnalat
destul de recent in epoc, in special in Muntenia ,Gheie 1975: 154, 336). Cu
aceeasi orm, termenul este consemnat anterior la Coresi, s mearg intru o laturi
de oltariu`, alturi de orma inechit a termenului de origine latin altar - altariu:
s mearg in altariu` ,Mares 1969: 127). Termenul antimian este ntlnit si la
Dosoftei cu forma oltari (Ursu 1980: 17). Ulterior, termenul este semnalat si la
Veniamin: intrnd in sntul oltariu` ,Veniamin 1818: 2
r
), cf. altar: stau in Sntul
Altar` ,Liturghier 2008: 44).
otpst, s.n. ormul sacramental de binecuntare, rostit de preot la srsitul
slujbei`: Apoi preotul slobozind sita in jos zice otpustul` ,10,. Ltimologie: sl.
otpust, rus. ,cf. DLR, MDA, s.v.). Termenul este prezent anterior la
Coresi: s ac otpust acolo` ,Mares 1969: 131,, la Dosotei: ace otpust` ,Ursu
1980: 185-186), ct si la Veniamin: ace otpust` ,Veniamin 1818: 36
r
) si n
Liturghierul din 2008: 125: ace otpustul`. Notm ins prezena pe aceeasi pagin si
a echivalentului grecesc apols: ace acolo apolisul ,incheierea,`. 1ermenul apolis nu
este consemnat n DA, ci numai n dicionarele de specialitate, care prezint cei doi
termeni ca fiind sinonimi (cf. DR, s.v.). Totusi, Liturghierul din 2008 difereniaz
ntr-o oarecare msur intre cei doi termeni, numind apolis (ncheiere) formula care
incepe cu Sla ie, Iristoase, Dumnezeule...` ,Liturghier 2008: 125), iar otpust,
ormula Cel ce a iniat din mori...` ,p. 125,, dac este duminic, respecti
Iristos, Aderatul Dumnezeul nostru...` (p. 125,, dac este alt zi din cursul
sptmnii.
potreb (si potrib,, b. 4 tranz. a consuma`
15
: Iar diaconul intrnd si el pre
dra despre amiaznoapte, potribste sfintele taini cu fric` (115). Etimologie: slv.
ae+1aa+a (cf. DER, DLR, MDA, s.v.). Termenul este consemnat anterior la
Dosotei: potribe,te Sintele` ,Ursu 1980: 105,. Cu acelasi sens este folosit la

14
Pentru mai multe explicaii privind prezena acestei chemri in interiorul liturghiei, vezi Anania
(2007: 183).
15
Acest sens nu este oferit n mod explicit n dicionare.
Alina Camil

24
Veniamin verbul a strnge: Rugciunea ce s zice cnd strnge sfintele`, respecti:
(Veniamin 1818: 60
v
,. Notm ins si prezena unui termen cu orm asemntoare,
potrivi (din otrir
16
), folosit cu acelasi sens: rugciunea cnd potriv,te sintele`
(Veniamin 1818: 82
r
,, termen pstrat si n ediia actual: potrive,te (consum,
Sfintele Taine (Liturghier 2008: 193). De remarcat ni s-a prut aptul c acest sens al
verbului a potrivi nu este consemnat de dicionare, iar transferul de sens de la un
termen la cellalt este ct se poate de surprinztor. Poate i orba, in acest caz, de o
greseal de transpunere, datorat unuia dintre editorii succesii ai Liturghierului.
Consultnd ediiile avute la dispoziie, am putut remarca aceast schimbare
ncepnd cu ediia tiprit la Rmnic ,16,. Noul termen este prezent, ulterior, in
toate celelalte ediii.
pravoslvnic, s.m. ,credincios, ortodox`: nal cornul crestinilor pravoslavnici si
trimite preste noi milele 1ale cle bogate` (23). Etimologie: slv. pravoslavn (cf.
DLR, MDA, MIKLOSICH, s.v.). Termenul este prezent la Dosoftei, pretudinderea
pravoslavnici` ,Ursu 1980: 31,, precum si la Veniamin, pretutindenea pravoslavnicilor`
(Veniamin 1818: 16
r
). n Liturghierul din 2008 ,p. 122, notm compusul aretvritor.
preditci, s.m. ,atribut dat unor sini) precursor; nainte-mergtor`: cum iaste la
aflarea cinstitului cap al lui Preditci sau la patruzeci de mucenici` ,13,. Ltimologie: sl.
a1\a+c+ (cf. DLR, MDA, s.v.). Termenul este consemnat anterior la Dosoftei: A
Cinstitul, slit Proroc, Prediteci si Boteztori Ioan` ,Ursu 1980: 26,, alturi de termenul
vaivtecvrtori: a cinstitul slit Proroc âivtecvrtori si Boteztoriul Ioan` ,Ursu 1980:
233). Termenul prediteci este atestat n secolul al XVI-lea, la Coresi, n Carte de
ivrtvr
17
, nu se inregistreaz ins in Liturghierul din 150. Nu regsim acest termen
nici n ediia lui Veniamin: nainte-vergtorivvi si boteztoriului Ioann`, alarea
cinstitului cap al Mergtorivvi-nainte` ,Veniamin 1818: 33
r
, 83
v
,. Aceast sintagm este
prezent si n ediia lui Antim: nainte-vergtorivvi si Boteztoriului Ioann` ,23,.
Remarcm rostirea moale a consoanei lichide |r] n poziie inal in toate cazurile,
fenomen prezent att n textele muntenesti (n special religioase), ct si n cele
moldovenesti din perioada 1656-1715. lenomenul se inregistreaz si la nceputul
secolului al XIX-lea, in Moldoa, ins, potriit lui Gheie (1975: 456), acesta apare
numai la substantivele si la adjectivele derivate cu sufixele -ar, -tor, n texte aparinnd
stilului juridico-administrativ. Putem confirma n cazul de fa prezena acestui
fenomen si n textele religioase ale perioadei. n sfrsit, notm prezena acestei
structuri si n Liturghierul din 2008: 13: Sntul Ioan Proorocul, vaivtevergtorv si
Boteztorul`.
rucvi, s.f. (mai ales la plural, iecare dintre cele dou buci de sto cu care se
strng mnecile stiharului, purtate de preot n timpul slujbei bisericesti; mnecu`:
iar rvcariee puiindu-le n mini ,50,, iar la rvcarie tot asa precum s-au zis la
diaconul mai sus s ac` ,51,. Ltimologie: sl. rkavica (cf. DLR, MDA, SCRIBAN,
s.v.). Termenul este atestat la sfrsitul secolului al XVII-lea (cf. DLR). Este prezent

16
Cf. MDA, s.v.
17
Cf. MDA, s.v.

25
ins si n secolul al XVI-lea, la Coresi, cu forma rcari, neinregistrat in dicionare:
Rcariele s bage in mini` ,Mares 1969: 128,. La Dosotei consemnm un alt
termen slaon disprut din limba literar actual: vraciele blagosloind` ,Ursu
1980: 21,. La Veniamin se constat olosirea ambilor termeni menionai mai sus,
rucavi si naracli: iar la rucavie, tot asa precum s-au zis mai sus, respecti: iar
naracliile puindu-le pre mini` ,Veniamin 1818: 31
r
, 30
v
). n Liturghierul din 2008:
110, consemnm prezena unui termen mai nou, atestat la sfrsitul secolului al
XIX-lea, format prin derivare de la vvec + sufixul diminutival -u: Cnd pune
mnecuele la mini.
teot, s.. ap cald care se toarn in potir inainte de imprtsania preotului`:
Si luund diaconul teplota, zice ctr preot: Blagoslovste, stpne, cldura` (108).
Etimologie: slv. teplota (cf. DLR, MDA, s.v.). n Liturghierul lui Antim se
inregistreaz si substantivul ncrop (<slv. ukrop,, explicat intre paranteze: din
sfntul ncrop ,adec din teot,. La Coresi notm peste tot termenul uncrop (Mares
1969: 145). Primul termenul este prezent la Dosoftei, cu formele tot, toplotii:
Blagosloeste, despuitoriule, tplota`, toarn diacnul ocropul toplotii` ,Ursu
1980: 96,, aici cu un alt sens, cel de as in care se inclzeste teplota`. Si la Dosoftei
se nregistreaz aceeasi serie sinonimic, ocrop - toot, consemnat si la Antim; la
Veniamin: Si luund diaconul cavra, zice ctr preot: Blagosloste, stpne,
cavra` ,Veniamin 1818: 56
v
), cf. si Liturghierul din 2000: 174. n ediia din 2008:
180, apare o mic modiicare: lund diaconul ra.v vic cv a fierbivte`, rezultat,
probabil, din intenia de a explicita termenul mai vechi. Acelasi termen, cavr,
prezent n Liturghierul antimian si n ediiile ulterioare ale acestuia in orbirea direct
,Blagoslovste, stpne, cavra`, respecti Cavra credinei`,, apare in ediia din
2008: 180, explicat intre paranteze: Cavra (ardoarea) credinei`.

c) Cuvinte de origine greac:
clros, s.n. cler, preoime`: Pentru arhiepiscopul nostru... si pentru tot clirosul si
norodul, Domnului s ne rugm` ,1,. Ltimologie: mgr. iqpo, n parte prin
intermediul sl. kliros (cf. DER, DA, SCRIBAN, s.v.). Termenul este prezent la
Dosoftei, unde apare si forma clir, iar poporenii inc le zc, cu clirosul`, respectiv,
a tot clirul si poporul` ,Ursu 1980: 121, 3-38). Cliros se regseste si n ediia din
1818 (Veniamin 1818: 63
v
). Potrivit DLR, termenul incepe s ie inlocuit, pe la
nceputul secolului al XIX-lea, prin orma actual cler (< lat. clerus,, ptruns la noi
probabil mai nti n Transilvania, prin catolicii germani. Asa s-ar explica absena sa
din ediia tiprit la Iasi, n 1818, Veniamin fiind un susintor entuziast al
latinismului. Nu il regsim ins in ediia din 1834
18
. n ediia actual semnalm
prezena termenului cler (Liturghier 2008: 199).
finc, s.m. palmier, curmal`: ramuri de copaci si stlpri de finici` ,206,.
Etimologie: mgr. oi vi, prin intermediul slv. finik (cf. DER, DA, s.v.). MDA

18
Vezi Dumnezeie,tile Liturghii, Iasi, 1834: 141.
Alina Camil

26
indic doar etimonul sla. 1ermenul este prezent si la Dosotei: ramuri de finic`
,Ursu 1980: 313,. l regsim si la Veniamin, in 1818: stlpri de finici` ,Veniamin
1818: 97
r
,. Constatm, de asemenea, prezena acestui termen si n ediia din 2008:
399, n pofida existenei termenilor echivaleni actuali: stlpri de finic`.

d) Cuinte ormate in limba romn:
cucere, s.f. piosenie, elaie`: luund ripida, apr cu cucerie sintele daruri` (91).
Termenul este atestat la sfrsitul secolului al XVII-lea (cf. DLR, s.v.). La Coresi
apare: s se inchine cu bun smerenie de trei ori` ,Mares 1969: 132); la Dosoftei:
s-nchin cu bun sin` ,Ursu 1980: 34,. La Veniamin se inregistreaz termenii
cucernicie si evlavie (Veniamin 1818: 50
r
). Acesti termeni apar si n Liturghierul din
2008: s inchin cu cucernicie de trei ori` ,p. 128) si apr cu evlavie Cinstitele
Daruri` ,p. 165,. De semnalat bogata serie sinonimic prezent in acest caz,
termeni a cror prezen nu ac dect s sporeasc aloarea stilistic a textului.
nlocuirea unui termen prin altul echialent nu aecteaz, in cazul de a,
transmiterea mesajului religios.
evanghelsc, adj. eanghelic`: deschide ochii gndului nostru spre inelgerea
evanghele,tilor 1ale propoeduiri` ,36,, in 3 ocurene. Etimologie: evanghelie + suf. -esc
(cf. DA, MDA, s..,. La Dosotei notm un alt deriat, evanghelicesc, format din
evanghelie + suf. -icesc (cf. DLR, s..,: evanghelice,tilor 1ale strigri` ,Ursu 1980: 49,. La
Veniamin se inregistreaz acelasi termen prezent la Dosoftei. n Liturghierul din
2008: 83, se inregistreaz un termen nou, evanghelic (< fr. vanglique, lat. evangelicus):
evanghelicelor 1ale propoduiri`.
ivcetore
19
, s.. conducere, stpnire, la plural, numele uneia dintre cele nou
cete ale ingerilor`: si merg naintea acestuia ctele ngeresti dinpreun cu toat
ivcetoriia si stpnirea: heruimii cei cu ochi muli si serafimii cei cu cte sase
aripi` ,136,. Ltimologie: ivcetor + suf. -ie (cf. DR, MDA, s.v.). La Dosoftei se
inregistreaz alte dou deriate, ormate de la erbul a ncepe, respectiv ivcetvra si
.tvia, n primul context, iar n cel de-al doilea vcetorii si tvitorii (Ursu 1980:
135, 120). Termenul consemnat la Antim este prezent att la Veniamin, ct si n
Liturghierul din 2008, n contexte identice traducerii acestuia: ivcetoriia si
.tvirea` si ivcetoriie, .tviie` ,Veniamin 1818: 69
v
, 72
r
), respectiv: ivcetoria
,i .tvia` si vcetoriie, tviie` ,Liturghier 2008: 221, 232).
vecvre, s.. pcat care contraine legilor moralei religioase`: slobozindu-ne
din toat vecvriia, sfinste...` (192). Etimologie: pref. ne- + cvrie (cf. DLR, MDA,
s.v.). Grafia cu [i| dublat este oarte recent in textul lui Antim, aceasta apare ca
rezultat al prezenei slovei , cu valoarea [L a], la finalul substantivelor feminine
terminate n [ie|, articulate hotrt. Ia nastere astfel diftongul final [L a|, regsit si n
termenul prezent n ediia lui Dosotei: slobozeste vecvria` (Ursu 1980: 176).
Grafiile cu s, duri sunt in numr oarte mare la Dosoftei; acest fenomen nu este

19
Cf. SCRIBAN, s.., termenul este tradus dup .gr. op: , la plural, a patra ceat de ingeri`.

27
prezent nici in scrierile lui Varlaam, nici in textele ce apar dup Dosotei, unde
grafiile cu s, moi devin majoritare (Gheie 195: 344,. 1ermenul se inregistreaz si
n ediia din 1818 a lui Veniamin, slobozindu-ne din toat vecvriia, sfinste...`.
(Veniamin 1818: 92
v
) si este pstrat si n Liturghierul actual: liberndu-ne... de toat
vecvria, sfineste...` (Liturghier 2008: 292).
potrebre (si potribre), s.. consumare`: Rugciunea care s zice la potrebirea
sintelor taini` (168). Etimologie: probabil din a potrebi. Termenul nu este consemnat
n dicionare. La Dosotei notm prezena unei forme de participiu cu valoare
substantial: Molita la strnsul Sintelor, adec la potrebit` ,Ursu 1980: 185,. n
acest context, Veniamin utilizeaz verbele
20
: Rugciunea cnd potriv,te sintele`
(Veniamin 1818: 82
r
), respectiv, Rugciunea ce s zice cnd strnge sintele`
(Veniamin 1818: 60
v
). n Liturghierul actual consemnm prezena unui arhaism
semantic explicat intre paranteze: Rugciunea la potrivirea (consumarea) Sfintelor`
(Liturghier 2008: 302). Acest sens al substantivului potrivire, provenit din verbul a
potrivi, nu este ins oerit de dicionare. Ca si in cazul erbului, notm deplasarea
sensului de la un substanti la altul pe baza asemnrii ormei celor doi termeni.
.tve, s.. stpnire`: Dumnezeul nostru, a Cruia .tviia iaste neasemnat`
,121,, c pre 1ine 1e laud ingerii, arhanghelii... .tviie` ,145,. Etimologie: .tvit
+ suf. -ie (cf. DLR, MDA, s..,. La Dosotei notm un alt termen in primul context:
a Cruia-i tria nepotriit`, iar in cel de-al doilea, Scaunii, Domnitorii,
nceptorii, tvitorii` ,Ursu 1980: 40, 120,. 1ermenul consemnat la Antim este
prezent la Veniamin doar n cel de-al doilea context; n primul caz, notm: a
cruia .tvirea iaste neneleas` ,Veniamin 1818: 63
v
). Ambii termeni se
inregistreaz si n Liturghierul din 2008: 200, 232: a Crui .tvire este
neasemnat`, respecti Domniile, nceptoriile, tviie`.
.tricci., adj. tmtor, duntor`: druiaste-le lor... n locul celor .triccioa.e
cle nestriccioase ,155,. Ltimologie: strica + suf. -cio. (cf. DER, DLR, MDA, s.v.). La
Dosoftei se nregistreaz un alt deriat de la (a) strica + suf. -tor: pentru cele
.trictoare cele nestriccioase` ,Ursu 1980: 138,. 1ermenul antimian se inregistreaz
ulterior si n ediia lui Veniamin: in locul cestor .triccioa.e cle nestriccioase`
(Veniamin 1818: 76
v
); n ediia actual: cele nestriccioase in locul celor .triccioa.e`
(Liturghier 2008: 242).
trezvre, s.. judecat limpede`: Pentru ca s ie celor ce s or cumineca spre
trezvirea suletului` ,96,. Ltimologie: trezi (cf. DLR, MDA, s.v.). Termenul este prezent
la Dosoftei: de trezvire suletului` ,Ursu 1980: 82, si, ulterior, la Veniamin: spre
trezvirea suletului` ,Veniamin 1818: 52
v
,, spre trezirea suletului` (Liturghier 2000:
165,. Aceast orm inechit a substantiului trezire prezint, n cazul de fa, si un
sens nvechit al acestuia. Dup cum remarc si Anania (2007: 212), acest echi
cuvnt al limbajului bisericesc [...] nu si-a gsit echialent in romna modern, el nu
semniic aciunea de a se trezi, ci starea de a fi si a te menine treaz, starea de

20
Se constat preerina pentru utilizarea verbului (si nu a substantivului) n majoritatea ediiilor
consultate.
Alina Camil

28
sobrietate, de veghe, de vigilen, de pruden ,a suletului pururea eghetor
asupr-si,`. Acesta este motivul pentru care, n ediia din 2008, termenul actual
trezire apare explicat ntre paranteze printr-un echialent arhaic: trezirea (trezvia)
suletului` ,Liturghier 2008: 171).

3. Concluzii
Putem constata aptul c numerosi termeni disprui din uzul literal actual sunt
prezeni inc in limbajul liturgic contemporan ,amintim, de exemplu, termeni
precum mneca, cin, otpust, finic, ivcetorie, vecvrie, .tvie etc.). Toate aceste
arhaisme lexicale coner o anumit indiidualitate limbajului bisericesc in
ansamblul romnei literare. Prezena acestora n ediiile succesive ale Liturghierului
se datoreaz inteniei diortositorilor de a nu afecta mesajul transmis, cu att mai
mult cu ct s-a creat o tradiie textual liturgic oarte stabil, acesti termeni
rmnnd pn astzi in orbirea slujitorilor bisericii si a credinciosilor.
Termeni precum blagov,tenie, bogoslov, arer, preditci, ogla,enic etc., prezeni n
ediia lui Dosoftei si a lui Antim
21
, au fost ulterior nlocuii prin cuvinte sau
sintagme formate pe teren romnesc sau mostenite din limba latin: Buna Vestire,
cvrvttorv ae Dvvveev, (sfnta) u,, ivaivtevergtorv, (cel) chemat. Introducerea
acestor cuvinte (sintagme) si a altora (stea, altar sau cavr) n locul termenilor de
origine sla sau slaon s-a datorat nevoii simite de poporul romn de a nelege
mai bine limba textelor bisericesti. Blan ,1914: 238) constata c: Nu ar i cu
dreptate, dac nu s-ar recunoaste acestei tendine latinizante meritele
necontestabile, de a i dat aar din limb mai multe cuinte, pe cari poporul nu le
nelegea`. Din acest punct de vedere, aciunea lui Veniamin Costachi este una
indreptit, desigur, cu anumite excepii, discutate mai sus. Nu putem ignora
aptul c din traducerea lui Antim si din unele modiicri intreprinse de Veniamin a
rezultat orma actual a Liturghierului (vezi si Blan 1914: 250,. Nu multe au ost
ins aceste innoiri` de-a lungul timpului, cci cei care au lucrat cu aceast carte,
au inut n mare cinste traducerea lui Antim si... au cut puine schimbri,
meninnd limba aceea rumoas a lui Antim, pe care tot asa o nelegeau ardelenii,
ca si muntenii si oltenii` ,Blan 1914: 244,.
n sfrsit, innd cont att de intenia editorilor Liturghierului (2008: 575) de a
eita att arhaismele care nu mai sunt inelese azi, ct si neologismele neasimilate
de oamenii simpli din popor`, dar si de substituirile lexicale produse de-a lungul
timpului (spre exemplu: potrebi - potrivi, potrebire - potrivire, pravoslavnic - aretvritor,

21
Explicaia prezenei lor este oerit uneori de diortositorii insisi, ca, de pild, n prefaa Liturghierului
tiprit la Iasi, in 159: une cuinte nu s-au putut [...] nici ntr-un chip a s tlmci tocma drept
dup putr lor pre limba noastr, cci este puin. La acasta si noi inc dar n-am rut a
micsora sintele cuinte ale dumnezestii liturghii, dup neputina limbi noastre, cci nu este
cazanie sau istorie snta liturghie, ci tocma insusi dumnezesti si de Duhul snt sulate
cuinte`.

29
cliros - cler, smerenie - sin - cucerie - evlavie - cucernicie, evanghelesc - evanghelicesc -
evanghelic etc.), putem concluziona si noi, alturi de specialisti precum de Chivu
(1997: 17) sau 1eleoac (2008: 6), c limbajul bisericesc actual oscileaz inc intre
tradiie si inovaie`.
Bibliografie
A. Surse
Antim Ivireanul, Dumnezeie,tile ,i sfintele Liturghii, Trgoviste, 1713.
Dumnedzee,tile Liturgii, Bucurest, 188.
Dumnezeie,tile ,i sfintele Liturghii, Bucuresti, 1741.
Dumnezeie,tile ,i sfintele Liturghii, Bucuresti, 1746.
Dumnezeie,tile Liturghii, Iasi, 1845.
Dumnezeie,tile Liturghii, Neam, 1860.
Dumnezeie,tile Liturghii, Iasi, 1868.
Liturghie, Iasi, 1759.
Liturghie, Iasi, 1794.
Liturghier 2000: Liturghier, 1iprit cu aprobarea Sntului Sinod si cu
binecuntarea Prea lericitului Printe 1eoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe
Romne, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne,
Bucuresti, 2000.
Liturghier 2008: Liturghier, 1iprit cu aprobarea Sntului Sinod si cu
binecuntarea Preaericitului Printe Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe
Romne, Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodox, Bucuresti, 2008.
Sfintele ,i dumnezeie,tile Liturghii, Rmnic, 1767.
Sfintele ,i dumnezeie,tile Liturghii, Bucuresti, 1797.
Sfintele ,i dumnezeie,tile Liturghii, Buzu, 1835.
Sfintele ,i dumnezeie,tile Liturghii, Buzu, 1840.
Veniamin 1818: Liturghiile, Iasi, 1818.
Veniamin 1834: Dumnezeie,tile Liturghii, Iasi, 1834.
B. Dicionare i enciclopedii
BRV = Ioan Bianu, Nerva Hodos, ibiografia rovvea.c recbe, 1:0-1830, tomul I,
1508-1716, Ediiunea Academiei Romne, Bucuresti, 1903; tomul II, 1716-1808,
Ediiunea Academiei Romne, Bucuresti, 1910; tomul III, 1809-1830, Ediiunea
Academiei Romne, Bucuresti, 1912-1936; Ioan Bianu, Dan Simionescu, tomul
IV, .aogiri ,i ivaretri, Ediiunea Academiei Romne, Bucuresti, 1944.
Alina Camil

30
CANDREA-DENSUSIANU = I.-A. Candrea, Ov. Densusianu, Diciovarv etivoogic a
limbii romne. Elementele latine, (A - PUTEA), Editura Paralela 45, Bucuresti, 2003.

DA = Dicionarul limbii romne, tom I-II, Editura Academiei, Bucuresti, 1913-1949.
DB = Diciovar ibic, 1raducere din limba rancez de Constantin Moisa, ol. 1-2,
Editura Stephanus, Bucuresti, 1995 (I), 1996 (II).
DEG = Pierre Chantraine, Dictionnaire tymologique de la langue grecque. Histoire des mots,
tom I-IV, ditions Klincksieck, Paris, 1968-1980.
DER ~ Al. Ciornescu, Dicionar etimologic al limbii romne, ediie ingrijit si traducere
din limba spaniol, de 1udora Sandru Mehedini si Magdalena Popescu Marin,
Editura Saeculum I. O., Bucuresti, 2001.
DEX= Diciovarv eicatir a ivbii rovve, ediia a II-a, Editura Univers
Enciclopedic, Bucuresti, 1998.
DLR = Dicionarul limbii romne, serie nou, Lditura Academiei, Bucuresti,
1965-2010.
DLRLV = M. Costinescu, M. Georgescu, F. Zgraon, Diciovarv ivbii rovve iterare recbi
(1640-1780). Termeni regionali, Editura Stiiniic si Lnciclopedic, Bucuresti, 1987.
DR = I. M. Stoian, Dicionar religios. Termeni religio,i, credine populare, nume proprii.
Ediia a II-a, rezut si completat, Lditura Garamond, Bucuresti, 1994.
MDA = Micul dicionar academic, vol. I-IV, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti,
2003.
MIKLOSICH = Franz Miklosich, Lexicon paleoslovenico-graeco-latinium, Vindobonae,
Guilelmus Braumueller, 1862-1865.
SCRIBAN = August Scriban, Dicionaru limbii romne,ti (Etimologii, nelesuri, exemple,
citaiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), ediiunea ntia, Institutu de Arte
Graice Presa bun`, Iasi, 1939.
C. Lucrri de referin
Anania 2007: Bartolomeu Anania, Cartea ae.cbi. a ivriei. O nsoire itvrgic evtrv
preoi ,i mireni, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Romne, Bucuresti, 2007.
Blan 1914: Ioan Blan, ivba crior bi.erice,ti. Studiu istoric ,i liturgic, Tipografia
Seminarului teologic greco-catolic, Blaj, 1914.
Chivu 1997: Gheorghe Chivu, Ciriiaie ,i cvtvr. Cov.iaeraii a.vra ivba;vvi
bisericesc actual, Editura Academiei Romne, Bucuresti, 1997.
Dimitrescu 1973: Florica Dimitrescu, Contribuii la istoria limbii romne vechi, Editura
Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1973.
Gheie 195: Ion Gheie, aa aiaecta a rovvei iterare, Editura Academiei
Iorga 1901: Nicolae Iorga, Istoria literaturii romne n secolul al XVIII-lea: 1688-1821,
Editura Minerva, Bucuresti, 1901.

31
Mares 1969: Liturghierul lui Coresi, Text stabilit, studiu introductiv si indice de Al.
Mares, Editura Academiei, Bucuresti, 1969.
Mazilu 1999: Dan Horia Mazilu, Introducere n opera lui Antim Ivireanul, Editura
Minerva, Bucuresti, 1999.
Munteanu 2008: Eugen Munteanu, eicoogie bibic rovvea.c, Editura Humanitas,
Bucuresti, 2008.
1eleoac 2008: Dana-Luminia Teleoac, ivba;v bi.erice.c actva ivtre traaiie ,i
ivoraie, Editura Academiei Romne, Bucuresti, 2008.
Ursu 1980: Dosoftei, Dvvveia.ca itvrgbie 1, ediie critic de N. A. Ursu, Iasi,
1980.

33
PROBLEMATICA TRADUCERII UNOR NUME DE ANIMALE
N TRADIIA BIBLIC ROMNLASC

DRD. CRISTINA-MARIANA CRBU
Universitatea Alexandru Ioan Cuza`, Iasi
cristinacarabus14@gmail.com

Rsum: Le travail se rfre aux aspects thoriques et pratiques de la traduction,
particulirement la traduction du lexique animalier dans quelques versions de la Biblie
roumaine. On aura en ue les problemes de la traduction, comme: lèmprunt, le calque
et, en effet, les notations marginales.
Mots-cls: la Biblie, lànimal, la traduction, le calque, lèmprunt, la glose

1. Introducere
Traducerea textelor religioase n limba romn a contribuit la crearea aspectului
literar al limbii romne echi, prin imbogirea lexical pe baza imprumutului si a
calcului din limbile greac si latin, prin ilier slaon. Un domeniu predilect al
cercetrii limbii romne il constituie, astzi, lexicologia biblic. Unul dintre
sub-domeniile lexicului biblic este cel al numelor de animale, puin si nesistematic
cercetat in lucrrile de specialitate
1
. Ne propunem, in acest studiu, s prezentm
unele aspecte priind traducerea in limba romn a numelor de animale. Pentru
aceasta, vom valorifica:
a) e d i i i p a r i a l e ale Bibliei: P.atirea cbeiav (PS. SCH.), Psaltirea
.arorovv a diaconului Coresi din 1577 (PS. SL.-ROM.), ambele avnd surse slavone,
Paia ae a Or,tie, 1582 (PO), avnd drept surs principal textul maghiar al lui Gaspar
Ieltai ,tiprit la Cluj, in 1551,, iar ca surs secundar o ediie a Vulgatei, Noul
1e.tavevt ae a graa (NTB 1648,, and la baz izoare latinesti, grecesti, slavonesti,
manuscrisele 45 si 4389, cuprinse n seria Monumenta linguae Dacoromanorum
(BB-MLD.), primul avnd ca surs principal Septuaginta, aprut la Frankfurt (1597),
iar al doilea utiliznd, dimpotri, ediia slaon de la Ostrog ,1581, si ediia latin de
la Anvers (probabil ediia din 1565);

Acknowledgements: This work was supported by the European Social Fund in Romania, under
the responsibility of the Managing Authority for the Sectoral Operational Programme for Human
Resources Development 2007-2013 [proiect POSDRU/88/1.5/S/47646].
1
Printre cei care au preocupri in acest domeniu ii putem aminti pe Lugen Munteanu, Alexandru
Gafton, Vasile Arvinte, Niculina Iacob etc.
Cristina Crbus

34
b) e d i i i i n t e g r a l e: Biblia de la Bucure,ti (BIBL. 1688,, tradus dup
Septuaginta de la Frankfurt, din 1597 (FRANKF.) si o ediie a acesteia tiprit la
Veneia
2
, n 1687 (SEPT.
2
), Biblia lui Samuil Micu (BIBL. 1795,, tradus dup
Septuaginta tiprit la Franeker, n 1709 (FRANEKER) si o ediie modern a Bibliei
Sinodale (BIBL. 1991)
3
. Pentru modelul latinesc am utilizat o ediie a Vulgatei
(VULG.,, aprut la Vatican, in 1922
4
.

2. Traducerea numelor de animale n tradiia biblic romneasc
Fiind un proces de comunicare` ,\ilss 1982: 59,, scopul traducerii este acela de
a reda coninutul inormaional dintr-o limbsurs intr-o limbint. Barr ,199:
29, ace distincie intre: a, traducerea literal ,literal translation`,, pe care o
defineste ca impression of the general purport or meaning of a text, without
concerning itsel too much or indiiduals details`, traducerea word or word`,
si b, traducerea liber ,ree translation`,, numit si interpretati`. Potriit lui
Nida (1964: 165-166), traducerea, ca stiin, are o dimensiune ormal ,ormal
equialence, translation basically sourceoriented`, si una dinamic ,dynamic
equialence toward the receptor response`. n cazul textelor biblice, ca tradiie,
s-a impus principiul literalismului.
Wilss (1982: 97-103, clasiic procedeele de traducere in dou mari categorii:
a, traducere literal ,substituie, si b) traducere non-literal. Procedeele traducerii
literale sunt: mp r u mu t u l (pe care-l defineste ca fiind un transfer de lexeme
sau expresii din limbasurs in limbaint r modiicri semantice si formale),
c a l c u l (definit ca un mprumut de sintagme analizate morfologic din
limba-surs,, t r a d u c e r e a c u v n t c u c u v n t ,adic inlocuirea
structurilor sintactice dintr-o limbint cu cele din limbasurs,. Procedeele
traducerii non-literale sunt: t r a n s p u n e r e a ,deinit ca redarea unui element
dintr-o limb prin structuri sintactico-sintagmatice), m o d u l a r e a (schimbarea
punctului de vedere), e c h i a l e n a ,inlocuirea unei situaii dintr-o limbint
cu una comparabil din limbasurs, si a d a p t a r e a (care const intr-o
compensare textual pentru dierenele socio-culturale dintre limbasurs si
limbaint,.
1ranserul din limbasurs in limba receptoare se reer la trei tipuri de
structuri: semantice, sintactice si retorice. Ceea ce ne intereseaz este structura
semantic. Aceasta prezint, dup Nida ,2004: 34,, patru diiculti: ragmentare
si generalizare, categorii exprimate prin structuri dierite, lipsa unor trsturi in
limba surs si receptoare, precum si valori simbolice diferite legate de obiecte sau

2
Ldiia de la Veneia ,168, reproduce n mod fidel ediia aprut la Frankfurt (1597), principala
surs a MS. 45. Din cauza lipsei unor cri ale Bibliei, am utilizat si aceast ediie.
3
Aceasta reproduce textul ediiei din 1982.
4
Textul se aseamn cu Biblia advetustissima exemplaria castigata..., Antverpiae, ex officina Christophori
Plantini, 1565, una dintre sursele utilizate n traducerea MS. 4389.
Problematica traducerii unor nume de animale...

35
evenimente. Pentru prima dificultate, Nida (2004: 112-114) d exemplul limbii
chineze care foloseste un singur echivalent pentru termenii englezesti big, large,
fast, colossal. n acest caz, engleza generalizeaz, iar chineza particularizeaz.
Pentru al doilea tip de diicultate este luat ca exemplu exprimarea statutului
social prin vocabular si sintax in japonez si tailandez. n cazul celei de-a treia
diiculti, aceea a lipsei unor corespondente in limba receptoare, se adaug note
explicatie de subsol sau se utilizeaz un echialent descripti si analitic, de
exemplu animal ioros asemntor unui cine` pentru lup. Ultimul tip de
diicultate este exempliicat astel: dragonul simbolizeaz primejdia si rul in
cultura occidental, iar in cea oriental el reprezint simbolul prosperitii si al
norocului. ntr-o traducere a Bibliei din Noua Guinee, de exemplu, oile si mieii nu
sunt animale cunoscute si au conotaie negati. n schimb, porcul este
considerat un animal sacru. Oile, in textele biblice, sunt considerate animale
curate`, iar porcii animale necurate`. Lxist, asadar, unele dierene intre limbi si
culturi atunci cnd se face referire la transerul sensurilor. Asadar, cuvintele nu
trebuie separate de fenomenele culturale.

2.1. mprumutul
mp r u mu t, in concepia lui \ilss ,1982: 9,, inseamn un transer de lexeme
sau de imbinri de lexeme dintr-o limbsurs, r modiicare ormal sau
semantic, c. si Munteanu (2009: 49), care consider c imprumutul lexical se
reer la transerul integral ,adic, coninut si orm onetic, al unei uniti
lexicale din limbasurs in limbaint`.
Cuvntul a.ia nu este atestat in dicionare, iind ins un imprumut dup
FRANEKER ooioo (cu sens de cocostrc`, cf. glosarul BIBL. 1795). Termenul
a.ia (MS. 45, MS. 4389, BIBL. 1688, BIBL. 1795; Deut. 32:33; Iov 20:14; Ps.
57:4, 90:13) este atestat n DA cu sensul de iper sau nprc ,sarpe veninos de
prin prile Lgiptului si ale Libiei, cu gtul umlat,`, iind un imprumut dup
FRANKF., FRANEKER oonio.v (Deut. 32:33), oonioo (Ps. 90:13), oonioo (Iov.
20:13; Ps. 5:5,, cu sensul de aspic` ,BAILLY, s.v.).
Termenul chitos (BB, MS. 4389; Fac. 1:21; Iov. 3:8, 26:12), cu variantele sale
chit (PO, BIBL. 1795 Gen. 1:21; BIBL. 1795, Iov 3:8, 26:12; NTB 1648, BIBL. 1688,
BIBL. 1795, BIBL. 1991, Mat. 12:40) si cbitoa. (MS. 45, Gen. 1:21), este un
imprumut dup SEPT.
2
, FRANEKER +o iq+q (Gen. 1:21), +o iq+o (Iov 3:8,
26:12) +oo iq+oo (Mat. 12:40,, cu sensul de monstre aquatique, tout animal
norme iant dans lèau ,baleine, crocodile, hippotame etc.,` ,BAILLY, s.v.). n
VULG., cuntul apare cu dou orme: cete (Gen. 1:21)/ceti (Mat. 12:40), cu sensul
de monstru marin, balen` ,GUU, s.v.) si leviathan ,Io 3:8,, orm preluat si de
BIBL. 1991, ibid., cu sensul de monstru marin urias`, menionat in Vechiul
1estament, simbol al orei rului ,DLR, s.v.).
Cristina Crbus

36
Un mprumut interesant este hirogril (BIBL. 1795, Deut. 14:7), cu formele
hirogrilion (BIBL. 1795, Lev. 11:5) si hirogrulion (MS. 45, Le. 11:5,, dup SEPT.
2
,
FRANEKER oipoypoiov < oipo, -oo petit cochon engraiss, porc` si ypoi.
grogner, en parlant dùn porc` ,BAILLY, s.v.), VULG. choerogryllus, cu sensul de
arici` ,GUU, s.v.).

2.2. Calcul
n concepia lingistilor, c a l c u l este att un mijloc intern, ct si unul extern de
imbogire a ocabularului, iind considerat, la el ca imprumutul, un procedeu
de traducere literal. Calcul lingistic este un imprumut indirect sau mascat`,
prin care se imit modul de organizare a unui cunt strin ,Iristea 196: 50,.
Procedeul calchierii lexicale presupune, potriit lui Munteanu ,2009: 49,, transerul
semantic din limbasurs in limbaint, insoit de reacerea cu mijloace morologice
proprii limbiiint a structurii termenului model din limbasurs`. Iristea ,1968:
151, a alctuit o tipologie a calcului: lexical ,semantic si de structur,, gramatical
(morfologic si sintactic,, razeologic ,cu reerire la uniti razeologice, si
lexicorazeologic. n cazul calcului, se impune s existe o identitate de structur`
ntre model si copie, n schimb n cazul traducerii, un cuvnt compus este transpus
printr-o periraz sau iceersa ,Apreotesei 1980: 352,.
n cazul nostru, un calc lexical este ceale cu patru picioare (BIBL. 1688, MS. 45 si
MS. 4389, BIBL. 1795, Gen. 1:24; Lev. 18:23; Num. 35:3; Iov 12:7, 40:15; NTB
1648, Fapt. 11:6; Rom. 1:23), dup termenul grecesc +o +:+ponooo (SEPT.
2
), care
are sensul de quatre pieds, quadrupede` (BAILLY), cuvnt compus din numeralul
+:++op:, -:, -o quatre` si substantivul noo, nooo pied` ,BAILLY). n celelalte
ediii consultate, sintagma este redat printr-un singur lexem: dobitoace (PO), vite
(BIBL. 1991), iumenta (VULG.).
Un alt exemplu este transpunerea literal a unei specii de lcuste, ce ce . bate
cu ,erpii/,rii (MS. 45, MS. 4389, BIBL. 1688, BIBL. 1795, Le. 11:22,, dup SEPT.
2

FRANEKER, oioo. (cuvnt compus din subst. (o) oi serpent` si verbul
oooi combattre, lutter` ,BAILLY, s.v.), n realitate o specie de soprle. n
VULG. aem tot un calc dup greac ophiomachus. n BIBL. 1991 este utilizat
lexemul hargol, o echialare dup ebr. har
e
gol (Munteanu 2008: 111).
Un exemplu interesant, pe care l putem socoti calc de structur parial este
vgarotavr (MS. 45, Isa. 13:22; 34:11, 14), cf. FRANKF., FRANEKER ovoi:v+oopo,
cunt compus din dou substantie (o) ovo ne` si i:v+oopo centaure`, un
monstru jumtate om si jumtate cal ,BAILLY, s.v.). VULG. foloseste doi termeni
dierii: sirenes (Isa. 13:22) si onocentauris (Isa. 34:14). Acest exemplu este un calc
parial, intruct este calchiat doar o parte a cuntului, vgar, cealalt parte, taur,
iind considerat imprumut din greac.


37
2.3. Glosarea
Gl o s a este deinit ca un simplu cunt sau o raz care are corespondent un alt
cunt sau o alt raz intr-o alt limb sau intr-un idiolect` ,Lungu-Badea 2008: 73).
De regul, glosele au rolul de a se reeri la cuinte intraductibile` sau la realiti
socio-culturale ale limbiisurs ,Lungu-Badea 2008: 102). Gafton (2005: 45) defineste
glosa ca iind o traducere nuanatoare, lmuritoare, care ajusteaz sau completeaz`
textul, deci o orm perecionat a textului in limbaint`. Glosele au rolul de a
corecta si nuana textul propriu-zis, oerind explicaii dierse, care lmuresc cititorul.
Lxist mai multe tipuri de glose: a, explicatie ,care sunt cerute de carenele
traducerii, ele putnd ine de traductor, de limb, de coninut, de epoc, de
context, de revizorul traducerii), b) completive si orientatie, care completeaz
textul din limba in care se traduce, iind generate de neoile traductorului sau ale
revizorului (Gafton 2005: 45-46).
ntruct n textul biblic avem destule exemple de glose completive care
incorporeaz sinonime, om aborda, in mod restrns, si problema sinonimelor.
Fenomenul sinonimiei este apropiat de cel al polisemiei, cuvntul polisemantic
cnd parte din dierse serii sinonimice. Seria sinonimic reprezint o gupare de
cuinte ormement historiquement`, care prezint un caractere de systeme`. n
orice serie sinonimic exist un cunt care are sensul cel mai general al noiunii
reprezentate de intreaga serie sinonimic ,Ceban 2002: 21,. Se cuine s precizm
c intr-o serie sinonimic intr termeni care au componente comune.
Dintre notaiile marginale, discutate si clasiicate de Gafton (2005: 196-268),
putem aminti:
a, notaii cu reerire la orma textului ,notarea, pe primul sau ultimul rnd a
paginii, indicaii tipiconale care apar in coloan, trimiteri la izoare: la alte cri
biblice sau la alte texte);
b, notaii cu reerire la coninutul textului ,notarea, pe margine, a omisiunilor din
text, notaii cu priire la inlocuirea unor ragmente din text, notaii cu priire la soluii
de traducere, notaii cu priire la explicaii si echialri, notaii cu reerire la serii
sinonimice, notaii cu priire la citate traduse din alte limbi ,slaon, latin, greac,,
notaii cu reerire la completarea cu un plus de inormaie, notaii referitoare la
explicarea unui termen, notaii cu priire la inlturarea echiocului, glose care in de
aspectul literar n plin proces de dezvoltare; glose care fac conexiuni cu textul; glose
care expliciteaz iguri de stil cu scopul de a eita un echivoc; glose cu privire la
expresii idiomatice, glose cu alene creatie si expresive; glose cu caracter de
neutralitate, glose cu priire la schimbrile de limb si de registru; glose explicative,
care explic cititorului unii termeni necunoscui, uneori sprijinindu-se pe formulele ce
. ice, . .vve, . cbiav etc., ormule ce au aloarea adic, cu alte cuinte, inseamn`,
glose cu priire la sinonimele explicatie, glose cu priire la situaii in care apare un
discurs paralel sau glose metadiscursive; glose cu privire la registrul comun si glose care
dezambiguizeaz sensul unui context. Pornind de la aceast clasiicare, precum si de la
Cristina Crbus

38
situaiile pe care leam identificat in ediiile biblice studiate, om exempliica anumite
tipuri de glose referitoare att la forma, ct si la coninutul textului.
Un prin exemplu de glos explicati il gsim in NTB 1648 (Mat. 19:24): mai
lesni iaste cviei pren urechia acului a treace`, glosat Cmila s zice ci unea
corabii, iar in cest loc, s ineleage cvia`. n PO (Ex. 12:5), cuvntul miel este glosat
marginal prin Mielul pastelor. Mielul, ce smn mielulu, ne ina snt Pael apostol
la Corint, unde dzice: mielul pa,telor noastre Hristos, cine derept noi se-au aldonit`.
n cele dou exemple, se constat c procedeul glosrii nu mai este o modalitate de
echivalare, ci o explicaie. n cel de-al doilea exemplu, se obser c glosa deri din
spusele autoritii citate`, adic din orbele Sntului Apostol Pael, care ace
referire la sensul figurat al termenului Miel, acela de Fiul lui Dumnezeu`.
Un exemplu de glos explicati cu ajutorul ormulei adec` il gsim in BIBL.
1795: Dup jerta cea de dimineaa, aaec ntr-acel chip s se ac, s se jerteasc si
al doilea miel, si s se toarne in la el, cum s-au cut si cel ce s-au jertit dimineaa`
(Ex. 29:41, sau De la om pn la dobitoc, aaec si pre om si pre dobitoc` ,Gen.
7:23,. Prin ormula s ineleage` este introdus urmtoarea glos explicati:
Grece.: al ielului, ci prin iel . iveeage al vacii` ,Lx. 34:19,. Aceast glos se
reer la orm, iind o notaie cu trimitere la textul grecesc. Printre glosele
explicatie ar trebui incadrat si urmtoarea glos din MS. 45, 2 Paralip. 9:21: thehim,
cunt considerat un imprumut din greac, care n text apare sub forma de vvi.
Dintre glosele reeritoare la orm, putem meniona in special notaiile cu
trimitere, printre care: ii de berbeci, aducei Domnului sla si cinste` ,PS. SCH., Ps.
28:1,, glosat: in Psaltirea lui Coresi berbecilor`, lierile si toate vitele, ,arpele si pasri
cu pene` ,PS. SCH., Ps. 148:10, apare glosat: in Psaltirea lui Coresi vitele, gadinele ,i
pasri`. Din cele dou exemple citate se poate obsera c in primul exemplu, nu
exist dierene dect de caz, in timp ce, in al doilea exemplu, obserm inlocuirea
termenului mostenit (,arpele, cu un termen imprumutat din sla ,gadinele), precum si
omiterea cuvntului fierile. Alte exemple de glose cu trimitere ntlnim n Biblia lui
Micu: Jido.: Cnd oiu treace eu astzi prin toat turma ta, despreaste de acolo
toat oia murg si pestri si bobose intr capre si a i simbriia mea` ,Gen. 30:32);
cu trimitere la BIBL. 1688 si la o ediie ruseasc: n cea eachie romneasc Biblie si
cea ruseasc iaste: si-l va lsa in pustie, si a aduce apul preste sine rdelegile in
pmnt umblat` ,Le. 16:10,. Aceast ultim glos poate i socotit si o glos
completi, intruct aduce o adugare textului. n text aem si-l va slobozi n
pustie`, iar in glos se completeaz cu secena si a aduce apul preste sine
rdelegile in pmnt umblat`. Un exemplu de glos completi apare in MS. 45, 2
Paralip. 32:29: Si dobitoc de boi ,1, intru mulime, cci i-au dat lui Domnul marh
mult oarte`, glosat marginal, de alt mn, prin adugarea secenei, ce este marcat
n text printr-o rahie scris cu rosu: ,1, si de oi`, un alt exemplu de glos
completi este cel de la Io 1:3 ,MS. 45,: Si era dobitoacele lui oi 000, cmile
3000, prechi de boi 500, mgrie ,2, 500`, unde apare glosat marginal adugirea:

39
,2, psctoare`, si toat pasrea ,3, dup fealiu-s` ,MS. 45, Gen. 7:14) este glosat
prin: ,3, zburtoare`.
O glos care marcheaz o omisiune din text se intlneste n NTB 1648, Apoc.
9:13: Si zuiu si auziiu un inger zburnd ,a, pre mijlocul ceiului`, glosat
marginal viultur. n NTB 1648 (Mat. 21:7) apare si o glos care sugereaz, se pare,
o glum: Si adusr asina ,b, si mnzul si pusr desupra lor esmintele sale,
siL pusr spre iale`, glosat sub orma ,b) Tlc: Hristos n-au sezut pe
amndoao, numai pre mnzu, cum arat ceialali eanghelisti, c eace pomean
Snta Langhelie de amndoao, iar intr-un loc au ost`.
Ca tip de glos sinonimic amintim: zmeul (PS. SL.-ROM., Ps. 57:4 si 103:26)
este glosat prin sinonimul ,arpelui; termenul ,arpe (MS. 45, Ex. 7:9) este glosat, pe
margine, prin bavr; aspida este glosat prin vasilisca (PS. SL.-ROM., Ps. 90:13), prin
analogie cu termenul vasilisc, care apare in text sub orma: Spre aspid si vasilisc
calce`. n BIBL. 1795 putem eidenia alte exemple de glose sinonimice: Buha
intrunele locuri o chiiam bogza` ,Le. 11:15,, Heretul unii il chiiam cor` ,Lev.
11:1,, Strcul tot unul iaste cu cocostrcul` ,Lev. 11:17); colunul, glosat prin asin
.batec (Iov 18:5); hirogrulionul, glosat prin ariciul, gliganul (MS. 45, Lev. 11:5). Un
alt exemplu de glos este inlocuirea sintagmei (ca) un-corn prin cuvntul inorog (PS.
SL.-ROM. 91:10), a sintagmei ntru patru picioare prin cuvntul dobitoc (MS. 45, Lev.
20:15), a sintagmei ceae ce . tr.c re vvt (MS. 4389, Lev. 11:29) prin cuvntul
;igvii. n MS. 4389, Ex. 8:16, 17, ntlnim si fenomenul invers: cuvntul mu,ie
este glosat prin sintagma avcbi ae evv; porfirioni (MS. 4389, Lev. 11:18) este
glosat prin sintagma a.rea .oarevi. Ultimul exemplu constituie att o glos
explicati ,intruct explic sintagma printrun termen, ct si o glos sinonimic
,deoarece oer un echialent aproximati al cuntului printr-o sintagm,.
O glos care marcheaz o substituie a substantiului ori prin miei, considerat si o
glos cu trimitere la textul grecesc, se regseste n exemplul: si mi-ai schimbat
simbriia de zeace ori` glosat: Grece.: Si mi-ai schimbat simbriia cu zeace miei` ,BIBL.
1795, Gen. 31:41,. Menionm c si n textele BIBL. 1688, MS. 45 si MS. 4389, Gen.
31:41, apare simbriia cu 10 crlani`, crlan fiind sinonim cu miel. n schimb, n PO,
apare, ca si n BIBL. 195, simbriia mea de zeace ori ai schimbat`.
n textele biblice am ntlnit si o serie de glose care au rolul de a modifica
forma cuvntului: a, pluralul deine singular: limba cinelui`, in text limbile
cinilor` ,PS. SL. ROM, Ps. 6:25,, lmnzia ca un cine`, in text lmnzesc ca
cinii` ,PS. SL.-ROM., Ps. 58:7, 17); b) masculinul devine feminin: vgariv, glosat
pe margine prin vgreaa (MS. 4389, Num. 22:23); c) femininul devine masculin:
vaci, glosat pe margine prin boi (MS. 45, Le. 16:3,, d, orma substantial deine
orm adjectial: cine,ti, in text mustele cinilor` ,PS. SL.-ROM., Ps. 77:50).
O alt glos, intlnit la Coresi, izeaz inlturarea unui procedeu artistic, cum
este cel al inversiunii, cu scopul de a respecta ordinea cuvintelor din limba
romn: de noapte corb, glosat corb de noapte, sintagm calchiat din limba greac
voi+iiopo, pierzndu-se astfel efectul stilistic al textului.

Cristina Crbus

40
3. Concluzii
n concluzie, orice traducere porneste de la premisa de a transmite fidel mesajul dintr-o
limb-surs intro limb-int. La implic o interpretare, un transer, dar si o
reformulare. Calcul si mprumutul lexical sunt procedee de traducere, care contribuie la
imbogirea limbii-int cu noi semniicaii de ordin lexical, gramatical, sintactic sau
stilistic. Cele dou procedee identiicate reprezint rezultatul intererenelor dintre cele
dou limbi alate in contact.
Glosele marginale si traducerea sunt catalogate ca actiiti educatie si creatoare,
prin care se realizeaz contactul dintre limbasurs si limbaint. Prin intermediul
acestui contact, limba si defineste forma si coninutul. Interesante, n acest sens, ni
s-au prut cele ctea imprumuturi ,a.ia, a.ia, chitos, hirogrilion) si calcuri (ceale cu
patru picioare, ce ce . bate cv ,rii, vgarotavr) analizate. Prin compararea textelor din
secolele XVI-XX, s-a putut vedea cum s-a dezvoltat transferul numelor de animale
de la o ediie la alta, trecndu-se de la urmarea idel a textelor ,traducere literal, la
crearea unor noi procedee de expresivitate ,traducere interpretati,.

Bibliografie
A. Surse i dicionare
BAILLY = A. Bailly, Dictionnaire Grec-Franais, dition revue par L. Schan et P.
Chantraine, Paris, 1996.
BIBL. 1688 = ibia aaec Dvvveeia.ca critvr a 1ecbivvi ,i Noului Testament, tiprit
intia oar la 1688, in timpul lui Serban Vod Cantacuzino, Domnul rii
Romnesti, retiprit sub ingrijirea editorial a lui Vasile Arinte si Ioan Caprosu,
Lditura Uniersitii Alexandru Ioan Cuza`, Iasi, vol. I (2001), vol. II (2002).
BB-MLD. = Biblia de la Bucure,ti (1688), n seria Monumenta linguae Dacoromanorum, Pars
I, Genesis, Iasi, 1988 (autorii volumului: Alexandru Andriescu, Vasile Arvinte,
Ioan Caprosu, Elsa Lder, Paul Miron, Mircea Rosian, Marietta Ujic,, Pars II,
Exodus, Iasi, 1991 (autorii volumului: Alexandru Andriescu, Vasile Arvinte, Ioan
Caprosu, Corneliu Dimitriu, Elsa Lder, Paul Miron, Mircea Rosian, Marietta
Ujic,, Pars III, Leviticus, Iasi, 1993 (autorii volumului: Vasile Arvinte, Ioan
Caprosu, Elsa Lder, Paul Miron, Eugen Munteanu); Pars IV, Numeri, Iasi, 1994
(autorii volumului: Alexandru Andriescu, Vasile Arvinte, Ion Florea, Elsa Lder,
Paul Miron); Pars V, Deuteronomium, Iasi, 1997 (autorii volumului: Alexandru
Andriescu, Vasile Arvinte, Ioan Caprosu, Eugenia Dima, Elsa Lder, Paul
Miron, Petru Zugun); Pars VI, Iosue, Iudicum, Ruth, Iasi, 2004 (autorii volumului:
Alexandru Andriescu, Ileana Campan, Eugenia Dima, Doina Grecu, Gabriela
Iaja, Gustao Adolo Loria Riel, Llsa Lder, Paul Miron, Mioara Scrieru
Dragomir, Stela Toma. Consultant stiiniic: N. A. Ursu,, Pars VII, Regum I, II,
Lditura Uniersitii Alexandru Ioan Cuza`, Iasi, 2008 (autori: Alexandru

41
Andriescu, Vasile Arvinte, Ioan Caprosu, Ion Florea, Elsa Lder, Paul Miron);
Pars XI, Liber Psalmorum, Iasi, 2001 (autorii volumului: Al. Andriescu, Eugenia
Dima, Gustavo Adolfo Loria Rivel, Elsa Lder, Paul Miron. Consultant stiiniic:
N. A. Ursu).
BIBL. 1795 = ibia aaec Dvvveeia.ca critvr a egii recbi ,i a ceii noao, Blaj, 1795.
[Biblia de la Blaj, Ldiie Jubiliar, Roma, 2000|.
BIBL. 1991 = Biblia sav fvta critvr, tiprit sub indrumarea si cu purtarea de grij
a Prea lericitului Printe 1eoctist, cu aprobarea Sntului Sinod, Lditura
Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 1991.
MS. 45 = Manuscrisul 45, Biblioteca filialei din Cluj a Academiei Romne, fondul
Blaj, manuscrisul romnesc nr. 45 [consultat n BB-MLD].
MS. 4389 = Manuscrisul 4389, Biblioteca Academiei Romne, manuscrisul
romnesc nr. 4389 [consultat n BB-MLD].
NTB 1648 = ôv 1e.tavevt .av ivcarea au Leagea Noao a lui Isus Hristos, Domnului
nostru, sub ngrijirea mitropolitului Simion Stean, Blgrad, 1648 |reeditat, sub
auspiciile Arhiepiscopiei Ortodoxe Romne de la Alba Iulia, 1988].
PO = Paia ae a Or,tie 1581-1582, vol. I, text stabilit si ingrijire editorial de Vasile
Arvinte, Ioan Caprosu, Alexandru Gaton, Sorin Guia, Lditura Uniersitii
Alexandru Ioan Cuza`, Iasi 2005; vol. II, Studii de Alexandru Gafton si Vasile
Arinte, Indice de Sorin Guia, Lditura Uniersitii Alexandru Ioan Cuza`, Iasi,
2007.
PS. SCH. = P.atirea cbeiav covarat cv ceealte Psaltiri din sec. XVI ,i XVII traduse din
slavone,te, ediiune critic de I.- A. Candrea, Atelierele Grafice Socec & Co.,
Bucuresti, 1916.
PS. SL.-ROM. = Coresi, Psaltirea slavo-rovv ;1:) iv covaraie cv P.atirie core.ieve aiv
1570 ,i din 1589, text stabilit, introducere si indice de Stela Toma, Editura
Academiei Romne, Bucuresti, 1976.
FRANKF. = 1q O:io lpoq Hooio Aqooq ioi X: o Aio0q iq onov+o. Divinae
Scripturae nempe Veteris ac Novi Testamenti omnia, Graece, a viro doctissimo recognita et
emendata, variisque lectionibus aucta et illustra, Frankofurti ad Moenum, apud Andreae
Wecheli haeredes, 1597.
FRANEKER = H Hooio Aio0qiq io+o +oo :ooqiov+o. Vetus Testamentum ex
versione Septuaginta interpretum, Secundum Exemplar Vaticanum Roma editum [...],
summa cura edidit Lambertus Bos, Franeker, 1709.
SEPT.
2
= H O:io lpoq oqooq Hooio ioi X:o Aio0qiq onov+o. Divina Scriptura
nempe Veteris ac Novi Testamenti Omnia [...], Veneia, 168.
VULG. = Bibliorum Sacrorum juxta Vulgatam clementinam nova editio [...], curavit Aloisius
Grammatica, Typis polyglotis Vaticanis, 1929.

Cristina Crbus

42
B. Literatur de specialitate
Apreotesei 1980: Cezar Apreotesei, Unele probleme ale calcului lingvistic, in Studii si
cercetri lingistice`, Bucuresti, XXXI (1980), nr. 4, p. 346-352.
Barr 1979: James Barr, The Typology of Literalism in ancient biblical translations,
Vandenhoeck & Ruprecht, Gttingen, 1979.
Catford 1965: J. C. Catford, An Essay in Applied Linguistics, Oxford University Press,
Oxford, 1965.
Ceban 2002: Tamara Ceban, Synonymie et traduction, Lditura lundaiei Romnia de
mine, Bucuresti, 2002.
Deroy 1956: Louis Deroy, èvrvvt ivgvi.tiqve, Socit d`Ldition Les Belles
Lettres, Paris, 1956 (VI
e
dition).
Gafton 2005: Alexandru Gafton, Dv vtber. Traducerea vechilor texte biblice, Editura
Uniersitii Alexandru Ioan Cuza`, Iasi, 2005.
Hristea 1967: Theodor Hristea, Tipuri de calc lingvistic, in Studii si cercetri
lingistice`, XVIII ,196,, nr. 5, p. 4-598.
Hristea, 1968: Theodor Hristea, Probleme de etimologie, Editura Stiiniic, Bucuresti,
1968.
Lungu-Badea 2007: Georgiana Lungu-Badea, cvrt i.torie a traavcerii. Reere
traductologice, Lditura Uniersitii de Vest, 1imisoara, 2007.
Lungu-Badea 2008: Georgiana Lungu-Badea, Mic aiciovar ae tervevi vtiiai iv teoria,
practica ,i didactica traducerii, ediia a II-a, rezut si adugit, cu o prea ,la ediia
I, de Georgeta Ciobanu, Lditura Uniersitii de Vest, 1imisoara, 2008.
Marouzeau 1951: J. Marouzeau, Lexique de la terminologie linguistique franais, allemand,
anglais, italien, Librairie Orientaliste Paul Geuthner, Paris, 1951.
Bucuresti, 2008.
Munteanu 2009: Eugen Munteanu, eicaiarea iv ivba rovv a covceteor ae origive
bibic, in Prelegeri academice`, ol. VII, Lditura Academiei Romne, Bucuresti,
2009, p. 47-60.
Nida 1964: Eugene A. Nida, Toward a Science of Translation with special Reference to
Principles and Procedures involved in Bible Translating, E. J. Brill, Leiden, 1964.
Nida 2004: Eugene A. Nida, Traducerea sensurilor. Traducere: o.ibi ,i ivo.ibi, studiu
introductiv, interviu, traducere si note de Rodica Dimitriu, Institutul European,
Iasi, 2004.
Rizescu 1958: I. Rizescu, Covtribvii a .tvaiv cacvvi ivgri.tic, Editura Academiei
Wilss 1982: Wolfram Wilss, The Science of Translation. Problems and Methods, Gunter
Narr Verlag, Tbingen, 1982.

43

INSLRII BIBLICL N PANEGIRICUL GRECO-ROMN
ADRESAT LUI CONSTANTIN BRNCOVEANU

DRD. SILVIA CHIOSEA
chiosea_silvia@yahoo.co.uk

Abstract: I intend, through this paper, to draw the attention to a text less known to the
wide public, that is, an encomium addressed to the Romanian prince, Constantin
Brncoveanu, at the end of the 17th century, by the Alexandrian Patriarch, Gherasim
Pallada. The original manuscript, together with a letter, can be found at the library of
the Romanian Academy, registered as Ms. 766. At first, I will offer a brief description
of the encomium (as part the literary tradition) and I will also show how the encomium
of Eusebius de Cezareea was the starting point of this type of writing. The encomium,
which presents in an exagerate way the personality of a prince, develops significantly in
our country under the domination of Constantin Brncoveanu, this fact being strongly
supported by the impressionant number of panegyrics dedicated to him. Furthermore, I
identified, in my text, the biblical quotations and I tried to offer a persuading reason for
using this type of quotations. My purpose was also to discuss the source of the biblical
citations, if the translator translated the Greek text or used the biblical texts that existed
already. My target is to show that this text doesn`t hae only an artistic and historic
value, but also it can be the object of study for reaserches regarding old literary
Romanian language.
Keywords: Constantin Brncoveanu, ms. B.A.R. 766, encomium, biblical quotations,
translation strategy

1. Termenul panegiric i accepia lui n cultura romn
nainte de a aborda subiectul propus, am considerat de cuiin s realizez o scurt
introducere in care s prezint acest tip de texte ce au ptruns in literatura romn
veche sub auspiciile Bisericii, panegiricele. Am recurs mai inti la deiniia pe care
ne-o oer DLR-ul: panegiric, cf. ngr. novqyopiio, fr. pangyrique discurs public,
ndeosebi la vechii greci si la romani, pentru elogierea unei personaliti de seam
contemporane oratorului, pentru preamrirea aptelor eroice ale precursorilor etc.;
p. ext. laud ,exagerat,, elogiu ,excesi,, apologie`. Acelasi sens il regsim si n
dicionarul grec-rancez: Hovqyopiio, q , ov I. loge public prononc dans une
fte nationale en parl. du style, pompeux. Hovqyopi. 1. clbrer une fte
nationale, propr. en ansamble gnrale 2. prononcer un loge public dans une fte
nationale` ,DGR,.
Silvia Chiosea

44
nceputurile scrierii de tip encomiastic ,Mazilu 198: 108, se plaseaz in
perioada Antichitii latine si grecesti, retorii perioadei elenistice iind cei care au
contribuit decisiv la normarea discursurilor cunoscute sub numele de :nio:ii+iio
oyo, :yioiov ori novqyopiio oyo`. Preluat de ctre prinii greci si latini,
acesta a deenit in Lul Mediu doar o predic slab si doar n secolul al XVII-lea
se ede c apare in toat rumuseea lui` ,Duu 1992: 222). Encomiul, asa cum apare
prezentat in manualele de retoric precum si in tratatul de retoric cel mai cunoscut
din secolul al XVII-lea, H:pi pq+opiiq +:vq, al lui Theofil Corydaleu, se
defineste prin raportare la retorica lui Aristotel (Barbu 1998: 3,: este o
cuntare expoziti ,: i0:+iio, prin care se relieeaz rumuseea calitilor unei
persoane, expunndu-se n chip elogios faptele ei (:i:p:o0o : yi.io :ov o:
npoo.no+: ioi npoyo+o,`.
Din literatura de tip encomiastic ac parte numeroase scrieri in care se elogiaz
iaa impratului Constantin cel Mare, primul discurs de acest gen si cel mai
reprezentativ fiind Cuvnt al lui Eusebiu al lui Pamfil evtrv ivratv Cov.tavtiv cv rie;v
avirer.rii a 0 ae avi ae aovvie, lucrare editat impreun cu Vita Constantini si Oratio ad
sanctum coetum (de Cezareea 1991: 50). Ca orice scriere cu caracter laudativ, se
accentueaz anumite insusiri ale impratului Constantin cel Mare, precum: virtus,
clementia, pietas si iustitia (de Cezareea 1991: 56). Asa cum se precizeaz in studiul
introductiv care precede lucrarea lui Eusebiu de Cezareea, Laus Constantini ar inisa
igura ideal a impratului crestin si, impreun cu Vita Constantini, ar trasa liniile
fundamentale ale doctrinei crestine cu priire la putere, la imprat si imperiu` ,de
Cezareea 1991: 56,. Imaginea sinilor imprai ca aprtori ai crestinismului n veacul
al IV-lea continu s predomine in literatura hagiograic, iar lucrarea lui Lusebiu a
constituit o eritabil surs de inspiraie, asa cum se poate observa n Poveste pentru
varee Cov.tavaiv vrat, elogiul adus de Eftimie, patriarhul de Trnovo, unde
detaliile biografice se mpletesc cu elementele de oratorie. O ersiune comprimat a
acestui panegiric ajunge si n rile Romnesti, fiind inclus de ctre 1eodosie in
vrtvrie vi êagoe a.arab ctre fiv .v, 1eoao.ie.
n rile Romne, acest tip de literatur, in care se laud personalitatea unui
domn, incepe s se dezolte cu precdere in timpul domniei lui Constantin
Brncoeanu. Lste perioada in care elocina dessurat dup normele retoricii
(Camariano-Cioran 1971) prinde avnt, asa cum o demonstreaz circulaia
manualelor de retoric, cum ar i cel al lui Corydaleu ,pstrat in cadrul Bibliotecii
Academiei Romne n 12 copii), Retorica lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul,
dou manuale traduse din latin de ctre Anastasios Papaasilopoulos si
ierodiaconul Macarie, Retorica lui Vichentie Damodos. Ariadna Camariano-Cioran
,191: 134, sintetizeaz acest impuls al dezoltrii si studierii retoricii n rile
Romne: Una din disciplinele necesare oamenilor culi pentru dobindirea unei
exprimri corecte si frumoase, att n vorbire ct si n scris, pentru manifestarea lor
in iaa politic si didactic, pentru pronunarea de discursuri encomiastice si
mgulitoare in aa celor puternici, a cror protecie o rneau`.
v.erii bibice iv Panegiricul greco-romn...

45
Lund in considerare toate insemnrile din preeele crilor, de pe gravuri si
pisanii, precum si existena unui numr apreciabil de scrieri cu caracter encomiastic
din secolul al XVII-lea adresate lui Constantin Brncoeanu, putem airma c
acesta este domnul cel mai slit de ctre contemporanii si.
Viznd diverse sfere de interes, ca retorica, filologia, filosofia, istoria, teologia,
medicina, Brncoeanu a adunat la curtea sa o lume pestri: erudii, att romni,
ct si balcanici, precum doctori (Ioan Comnen), patriarhi (Dosithei Notara, Hrisant
Notara, Gherasim Pallada,, proesori ,Seastos Kimenitul, Maiota,, mitropolii
(Theodosie, Mitrofan), predicatori (Antim Ivireanu, Gheorghe Maiota, Ioan
Avramie), filosofi, fiecare dintre acestia considerndu-l un aderat patron al
culturii si recunoscndu-i statutul de Noul Constantin` in dierse scrieri cu
caracter laudati. n cele ce urmeaz, pentru a intri cele airmate mai sus, oi ace
o scurt trecere in reist a celor mai insemnate elogii aduse domnitorului.
Ioan Comnen, cunoscut pentru activitatea sa de profesor de stiine ale naturii la
Academia Domneasc, dar mai ales ca doctor la curtea lui Brncoveanu, aduce
urmtoarele laude exagerate domnului: Muse rumos cnttre, cntai pe diinul
brbat, cnta pe cel plin de grai si de inelepciune, pe Constantin ce sà artat cel
ma bun intre domnitori, pe renumitul Brncoeanu, pe Domnitorul
Ungro-Vlahilor, blnd, dulce, dar minte pround si drpt, editor pios a cuintelor
scripture dumnedeesc, stea inelpt, dut tuturor in lume |...|. Ca un alt
Zorobabel prea glorios, sau Ptolomeu, sub care cu bucurie ilozoz Dacia. Muse
ncununa apogeul irtuilor lu Brncoeanu depunndu-i cunun aurite` ,Bianu &
Hodos 1903: 381).
Stean Brncoeanu, unul dintre ii, sub indrumarea proesorului su de la
greac, Maiota, compune o scriere panegiric pe care i-o inchin tatlui su:
Cunt panegiric la cel intocmai cu Apostolii Marele Constantin, compus de
Stefan Brncoveanu si cu elaie aierosit blindului su printe si Domn a toat
Ungro-Vlahia, Domn Ioan Constantin Basarab si pronunat de Radu ratele su
Blindeei sale`, Prea bine credincosule si prea blnde Domn! Inti pe lng c
cinstesc cu mreie pe marele Constantin, misc si pe alii cu asa exemplu nobil la
respectul celu in tocma cu Apostoli` ,Bianu & Hodos 1903: 420).
Maiota, proesor de latin si greac pentru beizadele si cel mai important dintre
predicatori, alctuieste si el un ecomion ce ar i ost rostit cu ocazia srbtorii lui
Brncoveanu, panegiricuil de la Snagov (1697): Discurs panegiric despre impratul
incununat de Dumnede si asemenea cu Apostoli Marele Constantin, rostit in prea
sinta lu biseric in prea sinta Mitropolie a Ungrolahie si dedicat prea inaltulu si
serenisimulu principe si domn a tt Ungrolahia Domnulu Domn Ioan
Constantin Basarab Voeod. 1iprit in sinta mnstire a Intrre in biseric din
Snago, pe cnd conducea cursul prea sinte Mitropoli a Ungrolahiei prea sintul
si de Dumnede pzitul Mitropolit domnul domn 1heodosie, de ctre Antim
ieromonahul din Iir. n anul mnturi 169` ,Bianu & Hodos 1903: 350).
Silvia Chiosea

46
Statutul de promotor de alori culturale este oarte bine subliniat de logoeii
si, Serban si Radu: Ctr aca dar Mria ta, ca un aderat si pre legi Domnu,
mult silindu-te si neoind ori cu ce mijloc de a aduce intur si stiin in
sufletele omenesti, lucru ubit de Dumnezu si folos de opste, ma rtos Rodulu
nostru Rumnescu, zndu-l atta sczut si lipsit de multe, si ales den intur`
(Bianu & Hodos 1903: 318).
Merit s ie aduse in discuie si ersurile politice care nu ac altcea dect s
accentueze, dup cum remarc Barbu ,2000: 13,, preamrirea oieodului
Constantin Brncoveanu prin ncadrarea lui n paradigma suveranului crestin si a
bazileului bizantin, reprezentat de Sntul Constantin cel Mare`: Mineiul lunii
septembrie ,Stihuri politice 10 asupra steme pr luminatulu, slaitulu si
blagocestiulu Io. Constantin Basarab Voeoda: Semn strasnic si arm la
rzbou pr tare, Den ceru u artat o minune mare., O cruce de stle pre, ceru
insemnat,Marelui Constantin I,risto,s i arat, Cu sloe inprejur scrise
rmlenesti:, Pre to, rjmasi t tu s- biruesti., Acuma si Corbul inc o
arat, Domnulu Constantin intr-acast dat,, Dndu- lu putre cu ndjde
bun,, Ca s stpnsc, c- de i bun`,, Buzu, 1698 ,Bianu & Hodos 1903:
366). Trebuie avute n vedere si preeele crilor care apreau cu ajutorul
domnului, care trebuiau s cuprind omagieri la adresa acestuia. De exemplu,
preaa lui Mihail Istanovici la Ornduiala slujbei S-lor Constantin ,i Elena, Snagov,
1696 (Bianu & Hodos 1903: 341), Evanghelie, Snagov, 1697 (Bianu & Hodos 1903:
343), Penticostar, Buzu 101 ,ar dup rnla praoslanicie, ca un bun crestin, te
asmen cu marele imprat Constantin`, ,Bianu & Hodos 1903: 413).
De asemenea, trebuie s il amintim pe cel cruia i-a ost incredinat conducerea
Academiei Domnesti si care s-a remarcat ndeosebi prin activitatea sa de profesor,
Sevastos Kimenitul, de la care ne-au rmas panegiricile pstrate in manuscrisele
grecesti B.A.R. 179, 557, 577.
Duu ,1989: 158, remarc aptul c ocurena obsedant a acestor laude are
drept int s pun in lumin trsturile pe care chiar Constantin Brncoeanu
roia s le eidenieze, si anume asemnare lui Brncoeanu cu basileul crestin
Constantin cel Mare, moti recurent al culturii romnesti a timpului` ca o
continuare a tradiiei bizantine. Iulian Stenescu identiic trei panegirice scrise in
limba romn care elogiaz pe impratul bizantin: cel amintit mai sus, scris de
Eftimie si ncorporat n vrtvrie lui Neagoe..., altul scris in greac de ctre Stefan,
fiul lui Brncoveanu, si tradus in romn de Lrbiceanu ,descris mai sus,, si unul
care a constitui obiectul comunicrii noastre, Panegiricul greco-romn, pstrat in
manuscris la Biblioteca Academiei Romne din Bucuresti, sub cota 766.
Prin urmare, in studiul de a mi propun s aduc in discuie aceste dou texte
aproape necunoscute adresate lui Constantin Brncoveanu la sfrsitul secolului al
XVII-lea, datate 1692: i.to si Panegiric greco-romn. Este vorba despre o scrisoare
si un panegiric scrise n greceste de ctre patriarhul Gherasim Pallada al
Alexandriei, urmasul lui Chiril Lukaris, si inchinate domnului rii Romnesti,

47
Constantin Brncoeanu. Aceste texte au ost traduse in romn de clugrul
Athanasie, de la mnstirea Agapia
1
.
Scrisoarea ncepe cu titulatura patriarhului si a destinatarului, caracteristic
scrierilor encomiastice: Gherasim, cu mila lui Dumnezeu Papa si Patriarhul
Alexandriei si a tot Eghipetului, prea blndului si prea inlatului Domnu si ighemon
Ioan Constandin Bsrab Voeod, carele cu blagocistie oblduiaste stpnirea a
toat ara Romneasc`. Lpistola este un elogiu la adresa domnului romn,
motivnd si panegiricul, aceasta pentru o mai bun cunoastere a ieii Sntului
mprat Constantin cel Mare.
Partea central a panegiricului const intr-o serie de laude aduse impratului
Constantin cel Mare, prin descrierea ieii si aptelor lui comments de la manire
spciique des thologiens orienteaux de l`poque et dans lequel on combine les
lments narratifs tirs des sources historiques avec des citations et des maximes des
lires sacrs ,de prrence de lÀncient 1estament et des Lpitres de Paul,` ,Sinigalia
1989: 28). Asa cum reiese din descrierea lui Ghenadie (cf. Lnceanu 1892,, prin acest
panegiric Gherasim a dorit s rspndeasc si s ac si mai bine cunoscute faptele
impratului pentru combaterea idolatriei si a ereziilor, precum si campania sa n
vederea triumfului inturilor ortodoxe, a Alrii si nlrii Sintei Cruci.
Postaa manuscrisului se doedeste a i o creaie proprie a traductorului,
Athanasie de la Agapia. Acesta aduce un elogiu Cuntului, care nu mai este zut
prin prisma scrierilor religioase ,care izeaz incrctura mistic,, ci apare ca
modalitate de cunoastere a lumii, fiind acela prin care omul se distinge de celelalte
creaii ale lui Dumnezeu. 1ot aici, Athanasie elogiaz atitudinea patriarhului
Alexandriei, mai ales ncercarea acestuia de a contribui la dezvoltarea culturii
romnesti.

2. Inserii biblice n Panegiricul greco-romn adresat lui Constantin Brncoveanu
n continuare, voi prezenta o parte din citatele si aluziile de sorginte biblic ce se
regsesc in paginile acestui panegiric. Aceste inserii scripturistice proin, in mare
msur, din Vechiul 1estament. Predomin citatele din Psalmii lui Daid, ins se
regsesc si citate din alte cri biblice:

Doamne, ce s-au inmulit ceia ce m supr, muli s-au sculat asuprea mea` ,Ps. 3:1/ f.
75
v
, r. 22);
Ludai-l pre el toate marginile pmintului, s laude numele lui in timpene, si in hor, si n
psaltire` ,Ps. 150, . 85
r
, r. 7);
Groapa au scurmat si-au spat pre ea si a cdea in lacul carele l-au cut` ,Ps. :15, . 86
r
, r. 15);
Alat-am pe David, robul mieu, si cu svntul mieu unt l-am unsu-l pre el` ,Ps. 88:20, .
87
r
, r. 1);
n pomenire eacinic a i direptul` ,Ps. 111:6, . 8
r
, r. 15);

1
Aceste dou manuscrise inedite, transcrise si analizate, constituie obiectul de studiu al tezei noastre
de doctorat.
Silvia Chiosea

48
Descoperii spre Domnul calea ta si El va face si va aduce ca lumina dreptatea ta, si
judecata ta ca miazzi` ,Ps. 36:5-6/ f. 89
v
, r. 18);
Acestia n car, si acestea pre cai, iar noi intru numele Domnului Dumnezului nostru ne
om ruga` ,Ps. 19:8, . 89
v
, r. 8);
nstat-au suletul mieu ctr Dumnezul cel tare si iu` ,Ps. 41:2/ f. 114
r
,

r. 25);
Si a i ca pomul ce e sdit pre ling iesirile apelor, carele roada lui o a da in reamea lui`
(Ps. 1:3/ f. 123
v
, r. 8);
Veselie si cunun de bucurie, si nume vcinic va mosteni` ,Sir. 15:6, . 8
r
, r. 16);
nlimea ceriului, si latul pmintului, si adncul, si inelepciunea cine le a cerceta` ,Sir.
1:3/ f. 120
r
, r. 22);
lrica Domnului iaste sla, si laud, si veselie, si cunun de bucurie` ,Sir. 1:10, 123
r
, r. 8);
Pentru brbai ca acestia blagosloii, acestia vor ntra ntru svintele meale si acestia s or
apropia ctr masa mea ca s-mi slujasc mie. Pat i-au cut, pentru s s odihneasc`
(Iez. 44:15-16/ f. 87
v
, r. 11);
Bucur-te, pustiia cea instosat, si s s eseleasc pustiia si s inloreasc ca crinul` (Is.
35:1/ f. 90
r
, r. 10);
Munii si toi copacii cii sint ntru ei, c-au izbit Dumnezu pe Iacob, si Israil s a sli`
(Is. 44:23/ 90
r
, r. 10);
C minunate au cut Domnul, carele oiu s le spuiu, acle greale, si cu nevoie cugetate,
carele ntru tot putearnicul Dumnezu, zicea ericitului Io` ,Io 5:9, 118
v
, r.9 );
Crucea aceasta iaste copaciul cel inalt al inelepciunii lui Dumnezu, carele il edea mai
nainte Nauhodonosor imprat in ideniia lui, sdit in mijocul pmintului` ,Dan. 4/ f.
123
r
, r. 12);
Pentr-aceasta ziditoriul Dumnezu, si pentru ca s ac si doedirea neimpotriit, au
cut lucrul acela prea desirsit si de minune auzire, taina cea mare a intruprii,
impreunat din doao iine ca aceastea, una de materie si zidit, iar alta nemuritoare si
nezidit si una ca in ire brbteasc, pentru Dumnezu, iar alta ca in ire meiasc,
pentru omenirea` ,Gen. 1: 2, . 5
r
, r. 1, 19);
.Carea pentru cci au indrznit de au cutat s az ocurile Sodomului s-au cut stilp de
sare` ,Gen. 19:26, . 116
r
, r. 6);
Cu aderat pentru biruina aceasta, m indemnu s-mi aduc aminte la Sinta Scriptur
de biruina sintului proroc Moisei, pre carea nici o putre alta de urias, nice loiri de
sabii ascuite n-au pierdut pre cel tare Amalic, r numai sintul smnu al Crucii` ,Lx.
17/ f. 85
v
, r.16);
Cci c singur tu ziceai lui Moisei s s curasc mult ereii, pin la un soroc de zile, si
dup curenie s s apropie de munte` ,Lx. 19, . 115
v
, r. 15).

n ceea ce priveste citatele din Noul 1estament, predomin cele din epistolele
lui Pavel si din evanghelii:

Cci c petrcerea iaste in ceruri, dintre carele si mntuitoriu asteptm pre domnul Iisus
Iristos` ,lilip. 3:20, . 69
v
, r. 22);
Cci c s-au smerit pre sine cindu-s asculttoriu, pin la moarte` ,lilip. 2:8, . 92
v
, r. 8);
Iar mie s nu-mi ie a m luda r numai in crucea Domnului Isus Iristos si cum c
cinstea lui tot in cruce era intemeiat` ,Gal. 6:14, . 100
r
, r. 10);
Pentru c roada duhului iaste dragostea, bucuriia, pacea` ,Gal. 5:22, . 123
v
, r. 1);
Cci c trestia s de a i usoar si desart si aceasta insmneaz nebunie` ,1 Cor. 1:18, .
119
v
, r. 21);

49
Piinea cea cereasc care s-au rstignit intru el, si vinul cel curat, carele l-au clcat el singur
in slinul acesta, pentru pinea aceasta zicea ineleptul Pael, c toi dintr-o pne avem
parte si pentru butur` ,1 Cor. 10:16-17/ f. 123
v
, r. 12);
Pentru carea singur Dumnezu zicea: Venii de mincai pinea mea si bi inul carele am
dires oa, si cu eselie ca aceasta rednic slug s s arate dumnezestilor porunci`
(Mat. 26:26-27/ f. 87
v
, r. 8);
Ce si pe toat lumea din raz ca aceastea a dereptilor lui si a darurilor acelui dintru dnsul
duh, s o lumineaz, pentru s s ac si cu acesta lucru plinitoriu poruncilor lui
Hristos, care zice la Sfnta Evanghelie: Asa s lumineaz lumina oastr inaintea
oamenilor, ca s az ale oastre bune apte si sleasc pre printele ostru pe cel din
ceriuri` ,Mat. 5:16/ 87
v
, r. 21);
Si cine va bea din apa aceasta nu a insta in eaci` ,Ioan 4:14/ f. 90
r
, r. 18);
Si dintru darul lui noi toi am luat si dar pentru dar` ,Ioan 1:16/ f. 96
r
, r. 5);
Carele au cutremurat tot pmintul si s-au deschis mormnturile s-au despicat catapeteasma s-au
srimat pietrile` ,Mat. 27:51, Marc. 15:38, Luc. 23:45/ f. 116
r
, r. 1);
Care lucru si singur Dumnezu il insmneaz, zicind: Eu snt Alfa si Omega` ,Apoc. 1:8,
21:6/ f. 113
v
, r. 19).

Panegiristul elogiaz in acest discurs iaa lui Constantin cel Mare,
argumentndu-si frazele cu citate si maxime din Snta Scriptur, lucru caracteristic
scrierilor de acest el, eideniind aptul c pentru acea perioad cuntul Sintei
Scripturi reprezenta o autoritate n orice tip de scriere.
Acest panegiric apare n perioada intensiicrii propagandei caline si a
Contrareormei` ,Popa & Iancovescu 2010: 118), lucru care i-a determinat pe
principii romni s sporeasc publicarea si importul de carte, care s asigure
pregtirea dogmatic necesar. 1ot in aceast perioad, clugrii din mnstiri
dessoar si ei o activitate de educare prin predici si prin discursuri cu caracter
moralizator, mai mult, patriarhii ortodocsi (Dositei al Ierusalimului, Dionisie al
IV-lea al Constantinopolului), la chemarea domnilor, vin la curile princiare
romnesti, unde contribuie la crearea de texte dogmatice cu un puternic caracter
polemic, menite a apra statutul Bisericii Ortodoxe.
And in ederea atitudinea de neincredere a de patriarhii Alexandriei din
veacul al XVII-lea, cauzat de mrturisile lor de natur calin, Panegiricul lui
Gherasim aea neoie de o baz scripturistic complex. Lste cunoscut una dintre
inteniile lui Gherasim de a tipri la Bucuresti o lucrare de retoric ,cuprinznd
predici si panegirice), cu sprijinul financiar al lui Constantin Brncoveanu, dar
proiectul nu s-a finalizat, deoarece unul din profesorii scolii domnesti, Marc
Cipriotul, s-a opus ehement, motind c prerile cuprinse in ea sunt gresite si
ioi :yyiov+: +o ooyo +q :iiqoio o` ,Ionescu 1935: 28,. Dup acest esec,
Gherasim aduce domnului romn acest panegiric care abund in citate si perifraze
din textul biblic. Mai mult, Gherasim alege pentru ornamentarea manuscrisului
miniatura Sfinilor mprai Constantin si Elena, cunoscui aprtori ai crestinismului,
combatani ai ereziilor prin susinerea dogmelor crestine si, mai ales, cunoscui
pentru aflarea si inlarea Sfintei Cruci. 1otodat, la niel personal, aceast impletire
a detaliilor istorice privind viaa impratului bizantin cu elemente de oratorie, cu
Silvia Chiosea

50
maxime si aluzii scripturistice contureaz imaginea lui Gherasim ca bun predicator,
un cleric cult: adpat din izorul cel neputred al inturii` ,ms. 66, . 135
v
), asa
cum l surprinde ieromonahul Athanasie n Elogiul Cuvntului care nsoeste
panegiricul.
La o prim edere, se poate constata c in textul grecesc si cel romnesc
trimiterile la textul biblic sunt semnalate pe marginea filelor cu caractere scrise cu
cerneal rosie, care indic exact capitolul din Biblie. n panegiricul grec, citatele
preluate cu idelitate din Snta Scriptur sunt marcate prin ghilimele.
O alt problem ce trebuie aut in edere este sursa acestor citate din
traducerea romneasc a panegiricului amintit, realizat de Athanasie de la Agapia.
Am putea crede c acest clugr ar i putut apela la textele biblice deja existente in
epoc: Biblia de la Bucure,ti (1688), ôv 1e.tavevt ae a graa (1648) sau Evanghelia
greco-rovv (1693). Prin compararea ctorva citate din encomionul nostru cu
textele biblice de mai sus, se pot observa unele discordane la nivel fonetic,
morfologic, lexical si, astel, putem spune c autorul traducerii romnesti nu le-a
folosit pe acestea, ci, foarte probabil, a tradus direct textul grecesc. Mai mult,
semnalarea unor greseli - un citat din i.toa ctre Caatevi este notat ca fiind din
i.toa ctre fe.evi n textul grecesc (f.37
r
, r. 3, f. 100
r
, r. 11), greseal ce se repet si
in partea romneasc -, ne-ar putea indrepti s credem c Athanasie a tradus
direct encomiul lui Gherasim, prelund ca atare citatele notate de acesta.
n continuare, prezentm ctea exemple din mai multe ersiuni care pot
confirma acest lucru:

Filip. 3:20
MS. 66: Cci c petrcerea noastr iaste in ceruri, dintre carele si mntuitoriu asteptm pre
domnul Iisus Iristos` ,. 69
v
, r. 22 ).
N1B: Iar a noastr iia in ceriu iaste, de unde si Mntuitoriul asteptm, Domnul Iisus Iristos`.
BIBL. 1688: Pentru c a oastr petreacere in ceariuri iaste, dentru care si Mntuitoriu
asteptm, pre Domnul Iisus Iristos`.

Mat. 5:16
MS. 66: Asa s lumineaz lumina oastr inaintea oamenilor, ca s az ale oastre bune
fapte si sleasc pre printele ostru, pe cel din ceriuri` ,. 8
v
, r. 25 ).
N1B: Asia s lumineaze lumina oastr inaintea oamenilor, ca s az aptele oastre ceale
bune si s prosleasc pre 1atl ostru ceal ce iaste in ceriure`.
BIBL. 1688: Asa s lumineaze lumina oastr inaintea oamenilor, ca s az aptele oastre
ceale bune, si or mri pre 1atl ostru cel dentru ceriuri`.

Ioan 4:14
MS. 66: Si cine a bea din apa aceasta nu a insta in eaci` ,. 90
r
, r. 18).
N1B: Iar cine a bea den apa carea oiu da Lu lui, nu a instoa n veac, ce apa ce voiu
da Eu lui, fi-a intru el izor de ap ie, in iaa eacilor`.
BIBL. 1688: Iar carele a bea den apa carea Lu oiu da lui, nu instosa in eac`.
EV. 1693: Iar cine a bea din apa cei oiu da Lu lui, nu a insetosa in eac`.


51
Ioan 1:16
MS. 66: Si dintru darul lui noi toi am luat, si dar pentru dar` ,. 96
r
, r. 6).
N1B: Si dentru mplearea Lui, noi toi am luat, si dar pentru darure`.
BIBL. 1688: Si dentru plinirea Lui noi toi am luat, si dar pentru dar`.
EV. 1693: Si dentru plinirea Lui noi toi am luat si daru pentru daru`.

Am recurs la o comparaie cu Evanghelia greco-rovv (1693), ntruct ntr-una
dintre scrisorile ctre cititori din inalul textului regsim menionat numele lui
Athanasie: Cu porunca si cheltuialele a blagocistivului si pre luminatului Domnu si
oblduitoriu ri Rumnesti, Ioan Costadin Bsrab Voeod, iar cu neoina si
cu cea dup puteare a amnduror limbilor indereptare a prea micului intru
ieromonahi, Athanasie moldoveanul`. Acest lucru ar putea s ne ac s credem c
este vorba de acelasi Athanasie, autorul traducerii panegiricului lui Gherasim. Dac
traductorul encomiului ar i una si aceeasi persoan cu traductorul Langheliei,
ar exista posibilitatea ca citatele scripturistice s corespund. Lste destul de dificil
de demonstrat aceast ipotez, deorece citatele din panegiric de provenien
neotestamnetar sunt, in mare parte, pararazate si nu sunt foarte numeroase. Nu
am putut totusi s nu obserm c ragmentul Si cine va bea din apa aceasta nu va
iv.ta iv rci` ,Ioan, 4, 14,90
r
, r. 18) din Panegiric are urmtorul echialent in
Evanghelia greco-rovv ,1693,: Iar cine a bea din apa cei oiu da Lu lui, nu va
nseto,a n veac`. n scrisoarea din inal, ins, unde gsim cuntul lui Athanasie, se
al o exprimare identic cu cea din panegiric: si patru pri ale lumii, cuntrea
turm adpndu-se vv ra iv.ta iv rci`. 1otusi, numai acest detaliu nu poate
conirma aptul c Athanasie este si traductorul Langheliei, lucruri care necesit
o cercetare aproundat.
Asa cum am putut obsera din cercetrile eectuate pn acum, textele in
discuie au constituit un punct de interes pentru istorici si pentru teologi, ele
nefiind menionate ntr-o istorie a literaturii romnesti echi. O prim abordare a
acestor manuscrise i aparine lui Ghenadie Lnceanu, Lpiscopul Rmnicului, el
iind cel care le descoper 200 de ani mai trziu de la realizarea lor, n 1892.
Lpiscopul este primul care ne oer o descriere relati amnunit, prin detalii
privind starea manuscrisului, ornamentaia, caligrafia, proveniena, fcnd si unele
observaii de natur lingistic, eideniind unele particulariti fonetice, lexicale si
morfologice. Apoi, aceste texte sunt menionare de Iorga (1932: 10), Iorga (1914:
14) si Iorga ,1914,. i urmeaz Dimitrie Ionescu ,1935,, care puncteaz toate
legturile patriarhilor Alexandriei cu Principatele. Aceste dou manuscrise
constituie obiectul de studiu al Violetei Barbu (2000), n demersul ei de a analiza
detaliat panegiricele nchinate lui Constantin Brncoveanu.
Silvia Chiosea

52
Bibliografie
A. Dicionare i instrumente de lucru
BIBL. 1688 = ibia aaec Dvvveeia.ca critv a ceii 1ecbi ,i ale ceii Noao Leage, toate
care s-au tlmcit dupre limba elineasc spre inelegerea limbii romnesti, cu
porunca preabunului Domn Ioan Srban Cantacozino Basarab Voievod [...],
Bucuresti, 1688 |ediie modern: Institutul Biblic si de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Romne, Bucuresti, 1998].
DLR = Dicionarul limbii romne, serie nou, Lditura Academiei Romne, Bucuresti,
1965.
DGF = Anatole Bailly, Dictionnaire grec-franais, d. rev. par L. Schan et P.
Chantraine, Hachette, Paris, s.a.
EV. 1693 = Evanghelia greco-rovv, Bucuresti, 1693.
NTB 1648 = ôv 1e.tavevt .av vcarea av eagea voao a vi .v. ri.to., Dovvvvi
nostru, izodit cu mare socotin, den izod grecescu si sloenescu, pre limb
rumneasc, cu indemnarea si porunca denpreun cu toat cheltuiala a mriei
sale Gheorghe Racoi, craiul Ardealului, tipritu-s-au intru a mriii sale
tipograie, dentiiu noou, in Ardeal, in cetatea Belgradului... 1648 |ediie
modern: Alba Iulia, 1988|.
B. Lucrri de referin
Barbu 1998: Violeta Barbu, Locuri ale memoriei: panegiricele dedicate lui
Constantin Brncoeanu`, in Violeta Barbu ,ed.,, In honorem Paul Cernovodeanu,
Academia Romn, Institutul de Istorie Nicolae Iorga`, Lditura Kriterion,
Bucuresti, 1998, p. 377-393.
Barbu 2000: Violeta Barbu, Miviatvra brvcorevea.c. Mavv.cri.e iv.trate ,i ornamentate,
Editura Meridiane, Bucuresti, 2000.
Bianu & Hodos 1903: Ioan Bianu, Nerva Hodos, ibiografie rovvea.c recbe:
1508-1830, Editura Academiei Romne, Bucuresti, 1903.
Camariano-Cioran 1971: Ariadna Camariano-Cioran, Academiile domne,ti din Bucure,ti
,i din Ia,i, Editura Academiei Romne, Bucuresti, 1971.
Erbiceanu 1905: C. Erbiceanu, rbai culi greci ,i romni, extras din Analele
Academiei Romne`, seria II, tomul XXVII, Memoriile seciunii istorice,
Bucuresti, 1905.
de Cezareea 1991: Eusebiu de Cezareea, Scrieri, partea a II-a, Viaa lui Constantin cel
Mare, traducere si note de Radu Alexandrescu, colecia Prini si Scriitori
Bisericesti`, Lditura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Duu 1992: Constantin Duu, Panegiricul ca forv a reaicii iv trecvt ,i a.ti, n
Ortodoxia`, anul 44 ,1992,, nr. 1-2, p. 97-83.

53
Enceanu 1892: Ghenadie Lnceanu, Dov vavv.cri.e rovve,ti din secolul al XVII-lea,
n AARMSL, seria II, tomul XII, 1892, p. 163-200.
Ionescu 1935: Dimitrie G. Ionescu, Relaiile rior Rovve cv Patriarbia ae .eavaria,
Imprimeria Naional, Bucuresti, 1935.
Iorga 1915a: Nicolae Iorga, .ctiritatea cvtvra a vi Cov.tavtiv 1oa rvcoreavv ,i
scopurile Academiei Romne, n AARMSI, seria II, tomul XXXVII (1914-1915),
Bucuresti, 1915, p. 161-177.
Iorga 1915b: Nicolae Iorga, Pilda bunilor domni din trecut fa de ,coaa rovvea.c, n
AARMSI, seria II, tomul XXXVII (1914-1915), Bucuresti, 1915, p. 77-83.
Iorga 1932: Nicolae Iorga, Domnii romni Vasile Lupu, erban Cantacuzino ,i Constantin
rvcoreavv iv egtvr cv atriarbii .eavariei, n AARMSI, seria III, tomul XIII,
Bucuresti, 1932, p. 139-148.
Mazilu 1987: Dan Horia Mazilu, Proa oratoric iv iteratvra rovv recbe, vol. 2,
Editura Minerva, Bucuresti, 1987.
Popa & Iancovescu 2010: Corina Popa, Ioana Iancovescu, Mv.tirea vrei,
Editura Simetria, Bucuresti, 2010.
Sinigalia 1989: Tereza Sinigalia, Un manuscrit grco-rovvaiv evvvive aatavt ae èoqve ae
Constantin Brncoveanu, in Reue roumaine d`histoire de làrt`, srie Beaux-Arts,
tome XXVI (1989), p. 27-36.

55
ASPECTE PRIVIND ECHIVALAREA TERMENILOR FITONIMICI N
VECHILE VERSIUNI BIBLICE ROMNETI

DRD. ANUA-RODICA CIORNEI
anna1978rodica@yahoo.com

Rsum: Làrticle ise a clairer des aspects concernant la langue du texte sacr dans
son volution, en poursuivant de prs la modalit par laquelle les noms de plants ont
t traduits, illustrant les procds utiliss par les traducteurs dans certaines situations,
par la comparaison textuelle des versions successives du texte biblique, en commenant
par les versions partielles jusqu` aux celles intgrales. La inalit est celle de rler les
identits, les paralllismes et les non concordances des deux langues impliques: la
langue source et la langue cible.
Mots-cls: la Bible, traduction, synonymie, mtonymie, synecdoque, structures binaires,
le changement de lùnit de traduction, traduction obscure, idlit, littralisme

Pornim, in studiul de a, de la airmaia lui Bell ,2000: 75) cu privire la calitatea
traducerii de a fi n acelasi timp si proces si produs, fapt relevat metaforic printr-o
comparaie simpl a textului-surs cu un cub de ghea, trecut prin numeroase
prefaceri n actul propriu-zis al traducerii: n timpul procesului de traducere, cubul
este topit. n stare licheiat, iecare molecul si schimb locul si relaia sa cu
celelalte molecule se modiic. Apoi incepe procesul de ormare a textului in
cealalt limb. Unele molecule scap, altele umplu spaiile goale pentru a repara
structura, ins aceste reparaii sunt inizibile. 1extul este recreat in a doua limb ca
un cub de ghea nou, dierit si totusi la el`.
Cercetarea de a, justiicat, mai inti, de absena unor studii si lucrri
stiiniice temeinice cu priire la numele de plante in tradiia biblic romneasc, iar
n al doilea rnd de pura curiozitate ilologic de a ala cum s-a format si cum a
eoluat acest segment al ocabularului biblic pe care, in parte, il intrebuinm si
astzi, isi propune s prezinte ctea aspecte ale modului in care au ost preluate
numele de plante n versiunile biblice romnesti.
Identiicarea inoaiilor semantice, sesizarea treptelor de eoluie a acestora,
reflectarea problemelor de echivalare si de identificare a numelor de plante n textele
sacre, sesizarea unor nuanri subtile sunt posibile numai prin comparaia textual a

This work was supported by the the European Social Fund in Romania, under the responsibility of
the Managing Authority for the Sectoral Operational Programme for Human Resources
Development 2007-2013 [grant POSDRU/88/1.5/S/47646].
Anua-Rodica Ciornei

56
variantelor succesive ale Bibilei. Astfel, corpusul de nume de plante utilizat a fost
alctuit pe baza unor traduceri integrale sau pariale ale Bibliei in limba romn: Palia
ae a Or,tie (PO), Psaltirea cbeiav (PS), Psaltirea Hurmuzachi (PH), Psaltirea slavo-rovv
(PSV 1577), Psaltirea slavo-rovv a lui Dosoftei (D) din 1680, Noul Testament de la
graa (NTB 1648), Biblia de la Bucure,ti (BIBL. 1688,, impreun cu MS. 45 si MS.
4389, Biblia de la Blaj (BIBL. 1795) si ibia ivoaa (BIBL. 1991).
Comparnd textele romnesti cu originalele lor - Septuaginta de la Frankfurt, din
1597 (SEPT.) sau Septuaginta de le Veneia, din 1687 (SEPT.
2
), Noul Testament Grecesc
(NTG) si Vulgata (VULG.) -, dar si ntre ele, ies la iveal identiti, paralelisme si
neconcordane intre limba surs si limba int. Ipoteza noastr de lucru a aut in
edere continuitatea traducerilor textului biblic, in sensul c iecare traductor a inut
seama de experiena inaintasilor, valorificnd-o ntr-o msur mai mare sau mai mic.
De asemenea, precizm aptul c prezentul demers este limitat, putnd ins s
reprezinte nceputul unui studiu aprofundat si complet al numelor de plante n
tradiia biblic romneasc.
Privitor la procedeele la care au recurs traductorii in actul traducerii termenilor
itonimici in limba romn, ne propunem s discutm in continuare unele aspecte
legate de imprumut, calc, glose, sinonimie, metonimie, sinecdoc, structuri binare si
schimbarea unitii de traducere.

1. S i n o n i mi a este prezent in cazurile in care traductorul, pentru a reda cel
mai apropiat echivalent al celui din original, recurge la folosirea unui sinonim al
acestuia. Considerat o strategie de ordin semantic ,Dimitriu 2001: 100), sinonimia
poate fi motiat ie de dorina de a imbogi ocabularul limbii int, ie de
preocuparea de adecare a acestuia la graiul local, care utilizeaz cu preponderen un
anumit termen, ie de imposibilitatea in care se gseste traductorul atunci cnd
trebuie s selecteze termenul ce desemneaz specia din mai larga categorie a genului.
De exemplu, termenul fitonimic spin (Ex. 22:6) este echivalat diferit n versiunile
studiate: spini (PO, MS. 45), vrcivi/vrcivi/vrcivvi (MS. 4389, BIBL. 1688, BIBL.
1795), cf. gr. oiov0o (SEPT.), lat. spinas (VULG.) spin, ep, ghimpe, mrcine`
(GUU).
La Mat. 7:16, pentru echivalarea gr. oiov0.v, BIBL. 1688 opteaz pentru ciulini,
iar NTB. 1648 si BIBL. 1795 pentru scai. Potrivit LOUW-NIDA, n acest context,
termenul oiov0ivo, -q, -ov (derivat din oiov0o) ar fi impus n actul traducerii
precizarea c este orba despre cununa de spini, cut nu doar din spini, ci si din ria
.ivoa.. Rmnnd in sera traducerii aceluiasi termen, n toate versiunile
consultate ale textului din Luc. 6:44, se preer termenul spin/i, excepie cnd
ersiunea modern care pstreaz cu consecen termenul vrcivi. n Sir. 28:27,
echivalarea aceluiasi termen se face prin termenul spini n toate versiunile, pentru
termenul vrcivi optnd doar BIBL. 1688.
Un alt termen este ruta (Luc. 11:42,, o plant aromatic cu miros ptrunztor, cu
lori galbene, cunoscut la noi pentru uzul medicinal, se mai numeste si virnan, n gr.
Aspecte privind echivalarea termenilor fitonimici n vechile versiuni biblice...

57
nqyovov, -oo rue, plante a euilles grasses` ,BAILLY), lat. ruta, -ae rut, irnan, plant cu
gust oarte acru` ,GUU,. Vechile ediii romnesti echialeaz astel: rvt (NTB. 1648,
BIBL. 1688, BIBL. 1795), n timp ce n BIBL. 1991, versiune care merge pe linia bibliei
traduse din greac si reizuite dup textul ebraic Vasile Radu si Gala Galaction (1938),
termenul este echivalat printr-un sinonim, probabil regional, untarii (unti,or), numele
sugesti al plantei putnd i asociat cu accepia termenului latinesc: avt cv frvve gra.e.
De asemenea, de o echivalare printr-o sinonimie parial putem orbi si n cazul gr.
iooiov0q (SEPT., doleac` ,iooiov0oq, -q `citrouille` cf. BAILLY), pentru care
versiunile romnesti utilizeaz: tigr (MS. 45, BIBL. 1688, Iona 4:6, , 9, 10, numele mai
multor plante trtoare sau agtoare din amilia cucurbitaceelor, cu lori galbene si cu
fructul de diferite forme, verde si zemos`, cvcvrbet (BIBL. 1795, idem.), termen care
desemneaz o plant crtoare, cu tulpina acoperit de peri rigizi, intins pe pmnt,
cu frunze mari si aspre la pipit, cu lori galbene si ructe mari`, vrej (BIBL. 1991, idem.).
Corespondentul latinesc este termenul hederam (VULG., ieder` ,cf. GUU, hedera, -ae),
tot o plant agtoare, cci acesta este semul pe care il are in edere iecare ersiune
biblic atunci cnd echialeaz termenul din original.
2. M e t o n i m i a este un procedeu utilizat cu restrngere pentru echivalarea
termenilor itonimici in textul sacru. n lucrrile de traductologie, care deinesc
terminologia acestui domeniu, metonimia este perceput ca un procedeu mai mult
retoric care permite exprimarea unui concept prin mijlocirea altuia, cu condiia ca
intre cele dou concepte s existe o relaie de tipul cauz-efect. Un exemplu sugestiv
pentru ilustrarea fenomenului ntlnim n PO, unde lat. tritici (VULG., cf. triticum, -i
gru`, cf. GUU), este echivalat prin termenul pine ,Gen. 41:49: Asa adun Iosi
msur mult pine...`,, in celelalte ersiuni, in acelasi context, fiind folosit termenul
gru: MS. 45, BIBL. 1688, BIBL. 1795, BIBL. 1991).
3. S i n e c d o c a este priit in lucrrile despre terminologia traductologic ca
un caz particular de metonimie, menit a coneri unui termen o semniicaie
particular ,Badea 2008: 122,. Dierena dintre cele dou procedee este c, in cazul
metonimiei, un concept il substituie pe un altul, intre cele dou instituindu-se un
raport de tipul cauz-eect, iar in cazul in care se recurge la sinecdoc, intregul
substituie partea sau invers; particulariznd, fructul poate substitui planta si invers. n
traducerea textului sacru, utilizarea acestui procedeu de traducere se face cu
predilecie acolo unde exprimarea este una oit nuanat, artistic, producndu-se o
usoar deiere a sensului spre sera igurat, metaoric a termenului vizat. De
exemplu, n Iov 15:33, pentrua reda gr. oo (SEPT., raisin ert` ,cf. BAILLY), lat.
vinea (VULG.), vinea, -ae ie, i-de-ie` ,GUU), MS. 45, BIBL. 1688 opteaz pentru
termenul agvria: s nu culeag ca o agurid,s s culeag ca o agvria`, BIBL. 1795:
s a culeage ca strugurul cel acru...`. Versiunea modern opteaz pentru echialarea
termenului cu cel de ri: ca via vvat a lsa s cad rodul su...`. O situaie
similar se identiic in Agh. 2:20, unde pentru echivalarea gr. +o oo +q :oio
(SEPT.), lat. lignum olivae (VULG.,, lemn de mslin` ,GUU), MS. 45 si BIBL. 1688
Anua-Rodica Ciornei

58
(idem.) folosesc structuri precum: lmnele maslinei/leamnele maslinii, numele fructului
substituind numele plantei (v.iv).
4. S t r u c t u r i l e b i n a r e
1
reprezint un aspect interesant n echivalarea
unor termeni itonimici in textul sacru, in sensul c, raportate la textele originale,
care probabil au dispus de o terminologie mai bogat, ele nu creeaz in limba
romn nici un eect de ordin expresi, dac aceasta a ost intenia traductorului.
n ciuda aptului c utilizarea sinonimiei totale miza pe un eect persuasi,
rezultatul, din perspectia cititorului, nu este cel scontat. Singurul atu al prezenei
lor este acela c eit repetiia si nuaneaz oarecum exprimarea. Lste orba despre
structura spini ,i ciulini (MS. 45, BIBL. 1688, BIBL. 1795, BIBL. 1991, Os. 10:8) cf. gr.
oiov0oi ioi +piooi (SEPT., spini si scaiei` ,oiov+o, -q; +pi oo, -oo any kind
of thorny plant - thorn plant, thistle, brier`, cf. LOUW-NIDA), lat. lappa et tribulus
(VULG., brusturele si scaietele` ,lappa, -ae brusture, lipan`, tribulus (tribolus), -i scai,
scaiete`, cf. GUU). Aceeasi structur, gr. oiov0o ioi +pioo (SEPT.
2
), lat. spinas et
tribulos (VULG.), n care al doilea termen este nestit cu sensul de srcie`, cunoaste
diferite forme de echivalare n versiunile romnesti din Gen. 3:18: spini ,i via
(BIBL. 1991, BIBL. 1795), spini ,i ciulini (MS. 45), vrcivi ,i ciulini (BIBL. 1688), spini ,i
urzici (PO,. Pentru acest din urm caz, llorica Dimitrescu subscrie unei intenii de
autohtonizare a traducerii (Dimitrescu 1995:62). Vorbim despre aceeasi situaie nu
doar in crile Vechiului 1estament, ci si n Noul Testament. Astfel, n Evr. 6:8,
iecare ersiune romneasc opteaz pentru o alt structur de echialare: spini ,i
scai (NTB. 1648), spini ,i ciulini (BIBL. 1688, cf. BIBL. 1991), spini ,i viae (BIBL.
1795,. lr a sti exact valoarea cu care au fost nvestii acesti termeni este greu de
precizat rolul lor n aceste contexte, o justiicare a lor putnd iind conturat doar
dac orbim de niele dierite de percepere: abstract,concret. Potriit
LOUW-NIDA, soluia salatoare, in astel de cazuri, ar i olosirea unui echialent
descriptiv n actul traducerii, cu att mai mult cu ct nu exist probleme majore in a
identifica un termen potrivit ntr-o limb, aceste plante and o rspndire larg.
5. S c h i m b a r e a u n i t i i d e t r a d u c e r e
2
este un procedeu prin
care o unitate de traducere este substituit cu o alta, r a se produce modiicri
radicale ale sensului enunului, termenii implicai and utilitate in acelasi domeniu:
culinar/ornamental (vrar - cimbru, crin - liliac), fiind din aceeasi ser priind
mediul de populare (trestie - rogoz), prezentnd acelasi efect nefast asupra mediului
n care cresc (spin - vegbiv) etc. Termenul vrar (Mat. 23:23, pentru care opteaz
BIBL. 1688, BIBL. 1795 (vezi si BIBL. 1991), cf. gr. ovq0ov (NTG), lat. anethum
(VULG., mrar` ,GUU) este substituit, n acelasi context, cu cel de cimbru plant
aromatic cultiat oarte mult pentru trebuinele buctriei` ,cf. DA), n NTB. 1648
(idem.,. O situaie similar o regsim in Os. 14:6, unde gr. ipivov (SEPT.), lat. lilium
(VULG., crin` ,cf. BAILLY, GUU, este utilizat cu aceast orm in MS. 45, BIBL.
1688 si BIBL. 1795, ersiuni care opteaz pentru imprumut, dar este inlocuit cu

1
Termenul este preluat de la Gafton (2005: 256).
2
1erminologie preluat de la Dimitriu (2001: 94).

59
termenul liliac in ersiunea modern ,Os. 14:6,. 1ot astel, gr. oo+oov (SEPT.),
lat. carectum (VULG., rogoz` ,GUU) din Iov 8:11, este echivalat cu termenul
fitonimic trestie n versiunile MS. 45, BIBL. 1688, BIBL. 1795, dar este substituit cu
termenul rogoz in ersiunea modern ,idem.,. ncadrm in sirul exempliicrilor
procedeului si echivalarea gr. o+o (SEPT., unde o+o, -oo ronce, mre sauage`,
cf. BAILLY), lat. spina (VULG., unde spina, -ae spin, ep, ghimpe, mrcine`, cf. GUU)
din Iov 31:40. Astel, dac MS. 45 si BIBL. 1688 opteaz pentru echialarea prin rug
iar BIBL. 1795 (idem.) pentru termenul spini, ersiunea modern schimb unitatea de
traducere, r a modiica sensul enunului, termenul folosit, neghina, desemnnd tot
o plant duntoare, cu tulpina proas, cu lori rosii-purpurii. Similar se
dovedeste echivalarea gr. ivioq (SEPT., urzic` ,ivioq, -q ortie`, cf. BAILLY), lat.
tribulus (VULG., scai, scaiete` ,GUU). Fidele sursei grecesti sunt MS. 45, BIBL. 1688
si BIBL. 1795 care utilizeaz termenul vric (Iov 31:40), n timp ce versiunea
modern ,idem., promoeaz o alt unitate de traducere, viaa plant cu runze
spinoase, crestate si cu flori rosii`, posibil si datorit apelului la alte surse dect cele
utilizate n studiul nostru.
6. Traducerile gresite cauzate de p a r o n i mi a t e r mi n o l o g i c se
ntlnesc si la nielul serei itonimice biblice, ins ele sunt destul de puine,
semnalarea lor iind posibil, in primul rnd, datorit notei discordante pe care o ac
atunci cnd apar ntr-o singur ersiune in raport cu celelalte. Acesta este si motivul
pentru care ele au ost catalogate dierit de ctre cei care si-au concentrat atenia
asupra lor, justificate fiind, pe de o parte, de utilizarea unor surse diferite, iar pe de
alt parte de conuzii terminologice intre termenii din textele surs. De pild,
termenul cra.tarei (Num. 11:5) apare n toate versiunile consultate, n timp ce n MS.
4389, apare zmochinele. Dierena dintre denumiri este rapant, moti pentru care am
ales s ne raportm la originale. n acelasi loc, SEPT. are oiiooo (oiioo, -o ruit de
lèspece des cucurbitaces`, cf. BAILLY), lat. cucumeres (VULG.). Evident c, iind orba
de MS. 4389, Daniil Panoneanul, cruia i-a ost atribuit traducerea acestui text biblic,
a olosit in mod cert o surs slaon: sl. smokvy smochine`. Arinte (1994: 41-42)
pune aceast izibil discrepan pe seama unei conuzii cute de traductorul
versiunii slavone ntre doi termeni grecesti alai in relaie de paronimie: (o) oiioo,
-oo (Cucumis sativus, melone` si ooiov, -oo igue` ,.vocbiv).
7. l i d e l i t a t e a a d e t e x t u l s u r s a unor versiuni a condus la
echialri dierite ale aceluiasi termen, respecti la opiuni de traducere dierite. De
pild, cunoscut iind idelitatea a de originalul grecesc a primelor traduceri
romnesti (MS. 45 si BIBL. 1688), cf. gr. +:piv0ov, +:p:iv0ov (SEPT.), (+:p:iv0o
trebinthe, arbre` cf. BAILLY), acestea au recurs la mprumut: terevinthul (Is. Nav. 24:26)
arbore rsinos, care creste pe coastele Mediteranei`, in timp ce BIBL. 1795 si BIBL. 1991
(idem.): stejarul/stejariul, cf. lat. quercum (VULG.), cf. quercus, -us stejar` ,GUU), au urmat
modelul Vulgatei, probabil sub inluena motiaiei de autohtonizare a traducerii.
8. L i t e r a l i s mu l t r a d u c e r i i textului sacru sau poate nenelegerea
suicient a mesajului textului-surs a condus uneori la traduceri obscure, al cror
Anua-Rodica Ciornei

60
sens este greu de descirat, chiar ambiguu. Un exemplu elocent identiicm in
incercarea traductorilor de a echiala gr. oni.v (SEPT.), cf. BAILLY, onio, -oo
poirier, poire`, lat. pyrorum (VULG.), pirus, -i pr ,arbore,`, cf. GUU. Pentru o
inelegere adecat a situaiei, redm paralel erselete din ersiunile discutate:

1 Paralip. 14:14, 15
SEPT.: ioi :in:v oo+. o O:ooo nop:o oq oni o. oo+. v, o noo+p:ov o n oo+.v ioi nop:oq
oo+oi nqoiov +.v o ni.v/ ioi :o+oi :v +. o iooooi o: +qv .vqv +oo oooo:iooo
+.v oip.v +.v oni.v, +o+: :i o::ooq :i +o v no :ov...
VULG.: et dixit ei Deus: Non ascendas post eos, recede ab eis et enies contra illos ex
adverso pyrorum./ Cumque audieris sonitum gradientis in cacumine pyrorum, tunc
egredieris ad bellum...`.
BIBL. 1688: Si zise lui Dumnezeu: S nu mergi denapoia lor, intoarce-te de la dnsii si vei fi
lng ei aproape de peiri./ Si va fi cnd vei auzi tu glasul sunetului marginilor peririlor,
atunci ei intra la rzboiu...`.

Excluznd posibilitatea unei greseli de tipar, este greu de intuit care a fost cauza
care a dus la echialarea termenului itonimic prin cele dou orme: peiri/peririlor; n
celelalte ersiuni: si ei i lng ei aproape de peri/ cnd vei audzi tu glasul
sunetului marginilor perilor` ,MS. 45,, aproape de peri... marginilor perilor (BIBL.
1795,, la dumbraa duzilor... prin vrful duzilor` ,BIBL. 1991).
10. Di s l o c a r e a s t r u c t u r a l . O situaie interesant care merit
menionat este legat de echialarea, n versiunile abordate, a fitonimului isop (Ps.
50:8): Stropi-m-vei cu isop si m oi cura, spla-m-vei si mai vrtos dect
zpada m oi albi` ,BIBL. 1991,. Dac, asa cum s-a putut vedea anterior, unele
versiuni au optat pentru mprumut (D 1680, MS. 4389, MS. 45, BIBL. 1688, BIBL.
1795), cf. gr. ooo.n. (SEPT.), lat. hysopo (VULG., Ps. 50:9), n versiunile Psaltirii,
anterioare traducerilor textelor menionate mai sus, sunt preerai termeni precum:
.vvv (PS), sopun (PH), .vv (PSV. 1577). Referitor la acest aspect, Chivu (2010,
articol in curs de publicare, demonstreaz c acesti termeni sunt rezultatul unei
analize gresite cute exclusi in limba romn, prin detasarea`,dislocarea din
issopom a lui .vv. O alt explicaie ar putea i accea ca traductorii s i incercat s
autohtonizeze termenul prin raportarea sa la planta numit .vvari/.vve,
.vvioar/.vv, lat. Saponaria officinalis, olosit in popor la splarea si curarea
petelor. Contextul biblic permite si aceast interpretare, cu att mai mult cu ct este
inocat ora puriicatoare a acestei plante.
11. Pe lng situaiile deja expuse, se cuine cut meniunea c nu puine sunt
si cazurile in care limba romn, pe lng echialentul grecesc al unor termeni
fitonimici, a dispus si de un corespondent formal al termenului latinesc n
contextul biblic respectiv (Munteanu 2008: 54,. Acest aspect nu ace dect s ne
intreasc coningerea c Vulgata reprezint una dintre sursele pe care s-au
intemeiat ediiile biblice romnesti, ncepnd cu cele din secolul al XVI-lea si
incheind cu cele contemporane. Pornind de la considerentul c plantele reprezint
o component important a ieii omului, a mediului inconjurtor, numirea lor s-a

61
constituit ntr-o necesitate stringent, apt care a dus la conturarea asa-numitului
ocabular internaional`. Consemnm ctea dintre aceste situaii, rednd
termenul fitonimic din versiunile romnesti si echialentul su din limba latin: ai
(lat. allium, -ii), aloe (lat. aloe, -es), archet (lat. arceuthinus, -a, -um, adj.), casie (lat. cassia,
-ae), cea (lat. caepa, -ae), cedru (lat. cedrus, -i), cer (lat. cerrum, -i), chipru (lat. cypros, -i),
coriandru (lat. coriandrum, -i), ieaer (lat. hedera, -ae), ievvr (iuniperus, -i), tvc (lat.
lactuca, -ae), in (lat. linum, -i), isop (lat. hyssopus, -i), menta (lat. menthe, -ae), linte (lat. lens,
lentis), vavaragor (lat. mandragora, -ae), vr (lat. malus, -i), migdal (lat. amygdala, -ae),
mirt (lat. myrtus, -i), vab (lat. malva, -ae), narcis (lat. narcissus, -i), nuc (lat. nux, -cis),
palmier (lat. palma, -ae), pepene (lat. pepo, -onis), pin (lat. pineus, -a, -um, adj.), platan (lat.
platanus, -i), plop (lat. populus, -i), rug (lat. rubus, -i), salcie (lat. salix, -icis), sicomor (lat.
sycomorus, -i), spin (lat. spina, -ae), terebint (lat. terebinthus, -i), ulm (lat. ulmus, -i), rvt (lat.
ruta, -ae), vric (lat. urtica, -ae), vi-de-vie (lat. vitis, -is), vie (lat. vinea, -ae) etc. Acest
enomen a ost pus pe seama atraciei etimologice`, mai exact a presiunii pe care
ersiunea latineasc a exercitat-o asupra celor romnesti (Munteanu 2008:128).
Concluzii
n urma celor cteva aspecte analizate mai sus privind traducerea unor fitonime
bibilice in limba romn, putem obsera c un numr insemnat de termeni au ost
mprumutai din textul-surs, iind transliterai, alii iind calchiai. n incercarea de
a gsi cel mai potriit echialent in limba romn pentru termenul itonimic din
textul-surs, traductorii s-au aflat uneori n imposibilitatea de a-l selecta pe cel mai
adecat atunci cnd au aut la indemn mai multe surse.
Dincolo de apelul la originalul grecesc, latinesc sau slavon, fiecare traducere a
avut n vedere si ersiunile anterioare. n uncie de conjunctura in care s-a
dessurat actiitatea de traducere, de alternatiele aute la indemn, s-a ntmplat
ca traductorii ie s preia din opiunile de traducere deja utilizate, ie s recurg la
altele noi, speciice realitilor remii. De pild, pn in secolul al XVII-lea apelul la
neologisme s-a cut exclusi in situaiile in care limba romn nu dispunea de
echivalentul potrivit.
Constrnsi de rigiditatea literalismului traducerii unui astfel de tip de text, sub
impulsul modelelor ,grec, slaon, latin, ebraic,, traductorii primelor ersiuni
biblice romnesti au dat nastere si unor pasaje obscure al cror mesaj este greu de
descirat. n aceast ordine de idei, metatextualitatea s-a doedit soluia salatoare,
apt de a coneri un plus de transparen textului, prin intermediul gloselor. Nu
intmpltor, supunerea a de textul original a coners spre utilizarea unor
structuri binare care asociaz chiar termeni sinonimi, r a reda eectul
terminologiei bogate utilizate n originale.
Anua-Rodica Ciornei

62
Bibliografie
A. Surse
BAILLY = A. Bailly, Dictionnaire Grec-Franais, dition revue par L. Schan et P.
BIBL. 1688 = Biblia de la Bucure,ti (1688), n seria Monumenta linguae Dacoromanorum,
Pars I, Genesis, Iasi, 1988 (autorii volumului: Alexandru Andriescu, Vasile
Arvinte, Ioan Caprosu, Elsa Lder, Paul Miron, Mircea Rosian, Marietta Ujic,,
Pars II, Exodus, Iasi, 1991 (autorii volumului: Alexandru Andriescu, Vasile
Arvinte, Ioan Caprosu, Corneliu Dimitriu, Elsa Lder, Paul Miron, Mircea
Rosian, Marietta Ujic,, Pars III, Leviticus, Iasi, 1993 (autorii volumului: Vasile
Arvinte, Ioan Caprosu, Elsa Lder, Paul Miron, Eugen Munteanu); Pars IV,
Numeri, Iasi, 1994 (autorii volumului: Alexandru Andriescu, Vasile Arvinte, Ioan
Caprosu, Ion Florea, Elsa Lder, Paul Miron); Pars V, Deuteronomium, Iasi, 1997
(autorii volumului: Alexandru Andriescu, Vasile Arvinte, Ioan Caprosu,
Eugenia Dima, Elsa Lder, Paul Miron, Petru Zugun); Pars VI, Iosue, Iudicum,
Ruth, Iasi, 2004 (autorii volumului: Alexandru Andriescu, Eugenia Dima, Doina
Grecu, Gabriela Haja, Gustavo Adolfo Loria Rivel, Elsa Lder, Paul Miron,
Mioara Scrieru Dragomir, Stela Toma); Pars XI, Liber Psalmorum, Iasi, 2001
(autorii volumului: Al. Andriescu, Eugenia Dima, Gustavo Adolfo Loria Rivel,
Elsa Lder, Paul Miron).
BIBL. 1688, 2001 = ibia aaec Dvvveeia.ca critvr a 1ecbivvi ,i Noului Testament,
tiprit intia oar la 1688, in timpul lui Serban Vod Cantacuzino, Domnul
rii Romnesti, retiprit dup 300 de ani in acsimil si transcriere, retiprit
sub ingrijirea editorial a lui Vasile Arinte si Ioan Caprosu, Editura
BIBL. 1795 = Biblia de la Blaj, ediie jubiliar, Roma, 2000.
BIBL. 1991 = ibia .av fvta critvr, tiprit sub indrumarea si cu purtarea de
grij a Prea lericitului Printe 1eoctist, cu aprobarea Sntului Sinod, Lditura
D 1680, 2007 = Dosoftei, Psaltirea de-ve. [...], Iasi, 1680. Text stabilit si studiu
lingistic de Mihaela Cobzaru, Casa Lditorial Demiurg, Iasi, 2007.
DA = Dicionarul limbii romne, serie eche, Academia Romn, Bucuresti,
1913-1945 (A-B, C, F-I).
GUU = G. Guu, Dicionar latin-romn, Editura Stiiniic si Lnciclopedic, Bucuresti, 1983.
LOUW-NIDA = J. P. Louw, E. A. Nida, Greek-English Lexicon of the New Testament:
Based on semantic domains (electronic ed. of the 2nd edition), United Bible Societies,
New York, 1996/1989.
SEPT. = 1q O:io lpoq Hooio Aqooq ioi X:o Aio0q iq onov+o. Divinae
Scripturae nempe Veteris ac Novi Testamenti omnia, Graece, a viro doctissimo recognita et

63
emendata, variisque lectionibus aucta et illustra, Frankofurti ad Moenum, apud Andreae
Wecheli haeredes, 1597.
NTB 1648 = Noul Testament, tiprit pentru prima dat in limba romn la 1648 de ctre
Simion Stefan, mitropolitul Transilvaniei, reeditat dup 350 de ani cu
binecuvntarea nalt prea sfinitului Andrei, arhiepiscopul Alba Iuliei, Alba Iulia,
1998.
NTG = The Greek New Testament, Fourth Revised Edition, edited by Barbara Aland, Kurt
Aland, Bruce M. Metzger, United Bible Societies, Hendrickson Publishers, 2006.
PO 2005, 2007 = Paia ae a Or,tie 1581-1582, I. Text stabilit si ingrijire editorial
de Vasile Arvinte, Ioan Caprosu, Alexandru Gafton, Sorin Guia, Editura
Uniersitii Alexandru Ioan Cuza`, Iasi 2005; II. Studii de Alexandru Gafton
si Vasile Arinte, Indice de Sorin Guia, Lditura Uniersitii Alexandru Ioan
Cuza`, Iasi, 2007.
PH = Psaltirea Hurmuzachi, I. Studiu filologic, studiu lingvistic si ediie de Ion
Gheie si Mirela Teodorescu; II. Indice de cuvinte de Rovena Senchi, Editura
PS = P.atirea cbeiav covarat cv ceeate P.atiri aiv .ec. XVI ,i XVII traduse din
slavone,te, ediiune critic de I. A. Candrea, Atelierele Graice Socec & Co.,
Societate anonim, Bucuresti, 1916.
PSV 1577 = Coresi, Psaltirea slavo-rovv ;1:) iv covaraie cv .atirie core.ieve aiv
1570 ,i din 1589, text stabilit, introducere si indice de Stela Toma, Editura
SEPT.
2
= H O:io lpoq oqooq Hooio ioi X:o Aio0qiq o nov+o. Dina Scriptura
nempe Veteris ac Novi Testamenti Omnia, Veneia, 1687.
VULG. = Bibliorum Sacrorum juxta Vulgatam clementinam nova editio..., curavit Aloisius
Grammatica, Typis polyglotis Vaticanis, 1929.

B. Literatur de specialitate
Arvinte 1994: Vasile Arinte, Studiu lingistic asupra crii a patra (Numerii) din
Biblia de la Bucure,ti (1688), n comparaie cu Ms. 45 si cu Ms. 4389`, n seria
Monumenta linguae Dacoromanorum. Biblia 1688, ol. IV, Lditura Uniersitii
Alexandru Ioan Cuza`, Iasi, 1994.
Badea 2008: Georgiana Lungu Badea, Mic dicionar de termeni utilizai n teoria, practica
,i didactica traducerii, ediia a II-a, rezut si adugit, Lditura Uniersitii de
Vest, Timisoara, 2008.
Ballard 2007: Michel Ballard, De Cicero Benjamin. Traducteurs, traductions, rflexions,
Presses Universitaires du Septentrion, Lille, 2007.
Bell 2000: Roger T. Bell, Teoria ,i practica traducerii, traducere de Ctlina Gazi,
Editura Polirom, Iasi, 2000.
Anua-Rodica Ciornei

64
Chivu 2010: Gh. Chivu, Psaltirea-ae a iter a spiritul textului sacru. Consideraii asupra
unui manuscris moldovenesc de la mijlocul secolului al XVII-lea, in Limba romn`, nr.
1-2, anul XX (2010) (pentru tipar).
Dimitrescu 1995: Florica Dimitrescu, Dinamica lexicului romnesc, Editura Clusium
Logos, Cluj-Napoca/Bucuresti, 1995.
Dimitriu 2001: Rodica Dimitriu, Disocieri ,i interferene n traductologie, Editura Timpul,
Iasi, 2001.
Gafton 2005: Alexandru Gafton, Dv vtber. 1raavcerea recbior tete bibice, Editura
Guidre 2008: Mathieu Guidre, Introduction la traductologie. Penser la traduction: hier,
av;ovra`bvi, aevaiv, Groupe De Boeck, Paris, 2008.
Hoof 1991: H. Van Hoof, Histoire de la traduction en Occident: France, Grande-Bretagne,
Allemagne, Russie, Pays-Bas, Duculot, Paris, 1991.
Margot 1979: Jean-Claude Margot, Traduire sans trahir. La thorie de la traduction et son
application aux textes bibliques, Lditions LÀge dÌomme, Lausanne, 199.
Meschonnic 1999: Henri Meschonnic, Potique du traduire, ditions Verdier, Paris,
1999.
Munteanu 2008: Eugen Munteanu, Lexicologie bibic rovvea.c, Editura Humanitas,
Bucuresti, 2008.
Munteanu 2009: Eugen Munteanu, eicaiarea iv ivba rovv a covceteor ae origive
bibic, in Prelegeri academice`, ol. VII, Editura Academiei Romne, Bucuresti,
2009, p. 47-60.
Newmark 1982: P. Newmark, Approaches to Translation, Pergamon Press, Oxford, 1982.
Nida 1964: E. A. Nida, Toward a Science of Translating, E. J. Brill, Leiden, 1964.
Ricoeur 2005: Paul Ricoeur, Despre traducere, traducere si studiu introductiv de
Magdalena Jeanrenaud, Editura Polirom, Iasi, 2005.

65
INILULNA ORIGINALULUI GRECESC N BIBLIA DE LA 1688.
TRADUCEREA PARTICIPIULUI N LVANGHLLIA DUP MATLI

DR. MARIAN CIUC
,cercettor neailiat,
marian_ciuca@yahoo.com

Abstract: The 1688 Version of the Bible represents a key moment in the development
of the Romanian ecclesiastical language. To this day the Orthodox translation of the
Bible currently in use, as well as the Romanian Orthodox service books mirror the
structures of the Cantacuzino Bible. This paper attempts to track some of these
structures back to the Greek original o the Bible. Matthew`s Gospel makes or an
excellent source of samples suitable, through both their variety and great frequency, for
a study of this nature. The paper presents some provisional results of this analysis.
Keywords: the Bible of Bucharest (1688), tbe êr 1e.tavevt of graa (1648), translation,
participle

J. Observaii preliminare
Participiul este o orm erbal extrem de comun att in elina epocii clasice, ct si
n limba Noului Testament grecesc (NTG). llexibilitatea gramatical si lexical a
participiului il ac apt de a i prezent in ariate construcii si tipuri de enun
1
.
Participiul ,P, apare adesea in relaie cu un erb personal ,V,, completnd sensul
acestuia. Avem astfel de a face cu un nucleu participial (N); de regul, acest nucleu
conine un P: N1. Un exemplu standard este binecunoscutul onoipi0:i :in:v
2
, dar
trebuie s ne asteptm la o mult mai ariat gam de exemple, deoarece lista
verbelor este mult mai mare si, pe de alt parte, uneori nucleele conin mai mult de
un P: N2, N3, N4. Pe lng aceast utilizare aderbal, participiul apare adnominal,

Acest studiu reprezint o ariant extins a comunicrii pe care am susinut-o la simpozionul

Lxplorri in tradiia biblic romneasc si european`. i sunt recunosctor proesorului Lugen
Munteanu pentru acceptarea propunerii mele de comunicare. 1ot aici, nu as putea trece cu ederea
ructuoasele discuii pe care le-am aut in zilele simpozionului cu domnii Marius Cruceru si
Lmanuel Conac, crora le datorez mulumiri pentru subsidiile bibliograice pe care mi le-au pus la
dispoziie cu amabilitate.
1
Sau, cum s-a spus, 1hat the Greeks were io:+ooi is a common saying...` ,Gildersleee 1888: 139,.
2
Acest participiu intr in componena unei ormule naratie cu numeroase ocurene in Langhelii.
Dup cum spune Gildersleee 1888: 153, reerindu-se la apariiile participiului in Lvanghelii:
Surely the ormula onoipi0:i :in: for the synoptics and on:ipi0q ioi :in: for John is a
compendium o the whole situation ,a prezenei prt. in N1G,`.
Marian Ciuc

66
caz in care poate i articulat sau nu. Pe de alt parte, in Biblia de la Bucure,ti (BB), de
la 1688, si n Noul Testamevt ae a graa (NTB), de la 1648, participiul elin apare
redat prin mai multe tipuri de echialri: substanti ,S,, gerunziu ,G,, participiu
,Prt,, propoziie subordonat ,Vs, sau chiar principal ,Vp,. O analiz descripti a
redrii participiului in BB poate, de aceea, oeri detalii despre stilul celor dou
traduceri (ntr) si, in consecin, identiica elemente ale limbajului biblic romnesc
modern n curs de formare n secolul al XVII-lea.
Cercetarea de a eriic aceste premise in textul celor dou traduceri
menionate. Ne-am oprit la ravgbeia av Matei ,LM,, deoarece conine un numr
mare de situaii sintactice si lexicale interesnd tematica in discuie. Cum inta
noastr este una pragmatic mai degrab dect teoretic, am preerat o descriere
simpl, centrat pe liste de exemple, care s susin concluziile prezentate. Lortul
nostru poate premerge un studiu detaliat al sintaxei ntr ca un potenial capitol al
unei sintaxe a Noului Testament romnesc si, dincolo de aceasta, constituie o
contribuie modest la istoria limbii romne literare.
Am dorit s surprindem in aceast analiz soluiile la care au ajuns traductorii
romni ai EM, anticipnd un anumit grad de refacere a expresiei originale, datorat
ntr-o bun msur dierenelor dintre cele dou limbi in cazul acestui detaliu,
gerunziul si participiul perfect nefiind att de frecvente n textele romnesti pe ct
este participiul in greac.
Dup cum se stie, Noul 1estament din BB reia, cu puine modiicri, textul
Noului Testament de a grad (NTB). Citarea n paralel a ambelor texte permite o
mai bun inelegere a opiunilor de traducere ilustrate de BB
3
.
Obseraiile prezentate in continuare si concluziile la care am putut ajunge
necesit conruntarea cu restul Noului 1estament romnesc, asa cum apare n BB
si n NTB. Varietatea soluiilor din ambele traduceri romnesti si, pe de alt parte,
diicultatea de a gsi un criteriu clar de ordonare a unei game neasteptat de largi de
date lingistice explic numrul mare de exemple pe care ne intemeiem
concluziile
4
. Metoda pe care am aplicat-o relect att arietatea, ct si cantitatea
atestrilor: in original multe participii nearticulate apar in situaii naratie stereotipe,
sistematizarea lor pe cmpuri semantice a putut, de aceea, prea o soluie relati
inteligibil, cu att mai mult cu ct echialrile din ntr sunt diverse si pot fi grupate
in dou clase: parte de propoziie si propoziie. Participiul articulat, pe de alta parte,
este sensibil mai sistematic tradus si, in plus, coincidena celor dou traduceri este
foarte mare, asa inct a doua ax de abordare in demersul nostru a constituit-o
prezena, respecti absena articolului.

3
Varianta BB este intotdeauna dat prima, iar apoi cea din N1B, separate prin semnul |`. Atunci
cnd dierenele sunt neeseniale pentru detaliul discutat, arianta N1B este dat intre paranteze
dup cea din BB; ntr semnaleaz consensul celor dou traduceri romnesti.
4
n analiza noastr am intrebuinat cam jumtate din din participiile existente in LM, cf. id., ibid., p.
156, nota 1.
vfveva origivavvi grece.c iv Biblia de la 1688...

67
2. Participiul nearticulat
2.1. Participiul tradus prin gerunziu
Lxemplele ilustreaz in majoritate situaii narative stereotipe grupate n jurul
ctorva cmpuri semantice.

a) mers/sedere

1. :. :0.v :o+q :nov., 2.9: pin iind au sttut deasupra | pin eni de sttu deasupra
2. :0.v io+.iqo:v, 2.23: enind slslui | veni de se slslui
3. q ... :0oooo npoo:iov:i ... :yoooo, 15.25: ea iind, s inchina ... grind | ea eni si s
inchin grind
4. :0ov+: ... :n:o0ov+o, 16.5: iind ... uitar | cind enir ... uitar
5. :0ov+: ... :o.iov, 27.33-34: enind ... deader | enir ... deader
6. :0ov+: ... onqyy:iov, 28.11: mergind ... deader stire | mearser ... deader de stire
7. :0ov+: :i:|ov, 28.13: viind ... au furat | au venit ... si ... au furat
8. io.v ... :po:voo ... :in:v, 3.: zind ... iind ... zise | deaca zur ... iind ... zise
9. io.oi ... :po:vov, 16.28; 24.30: vor vedea ... viind ntr
10. npoo:0ov+: ... :inov, 13.2: iind ... zisr| enir ..., zisr
11. npoo:0ov+: ... :inov, 15.12; apropiindu-se (-s N1B, ... zisr ntr
12. npoo:0ov+: ... :inov, 17.19; 26.73: apropiindu-se ... ziser | s apropiiar ... si zisr
13. npoo:0.v ... :in:v, 18.21; 21.30: apropiindu-se ..., zise | s apropiie ..., zise
14. npoo:0.v ... :in:v, 19.16: apropiindu-s, zise ntr
15. npoo:0.v ... :in:v, 21.28: mergnd ... zise ntr
16. npoo:0.v ... :in:v, 25.22, 24: venind ... zise | veni ... zise
17. npoo:0ov+: ... qy:ipov ... :yov+:, 8.25: apropiindu-se ... desteptar ... zicind | s
apropiiar ... desteptar ... zicind
18. ioi npoo:0ov+: ... qpov, 14.12: Si apropiindu-se (-s, ... luar ntr
19. npoo:0ov+: ... n:ipoov+: :nqp.+qoov, 16.1: apropiindu-s ... ispitind, rugar ntr
20. npoo:0.v ... npooqv:yi:v ... :y.v, 25.20: mergnd ... aduse ... zicnd |mearse ... aducnd
... zicnd
21. no.v npoo:0ov+.v |:oooop+op.v ... npoo:0ov+:, 26.60: multe mrturii mincenoase
iind ... iind | enir mrturii multe minciunoase ... enind
22. npoo:0ooooi ... :ipo+qoov, 28.9: apropiindu-se apucar | enir, cuprinsr

Exemplele care ilustreaz cmpul semantic a merge - a sedea` sunt oarte
numeroase, peste o sut in originalul LM. Verbele reprezentate sunt in primul rnd
:p:o0oi (a se apropia, a veni, a merge
5
) si compusii lui: npoo:p:o0oi (a se apropia,
veni, merge), ::p:o0oi (a iesi), :io:p:o0oi (a ntra), on:p:o0oi (a merge, iesi),
npo:p:o0oi (a merge) si nop:o:o0oi ,a merge, a se duce,. Urmeaz cu ctea atestri
compusii lui oiv:iv: ovooiv:iv, :oiv:iv, :nioiv:iv, io+ooiv:iv, :+ooiv:iv (a
sui, a ntra, a veni, a se pogor), o:ivoi ,a lsa,, n:pino+:iv (a mbla). A treia
categorie conine erbe cu una sau dou atestri: o+p::iv, :nio+p::iv (a se
ntoarce), onooq:iv (a merge departe), :novoy:iv (a se nturna), ovoio:iv (a se

5
ntre paranteze sunt date traducerile ce apar n ntr.
Marian Ciuc

68
sui, a trage). Acestor verbe le-am alturat un grup de ctea erbe de stare: io+ovoi,
io0:o0oi, io0:oo:iv (a sta, a sedea, dormi).
De la bun inceput se remarc traducerea cu ariante a aceluiasi verb din NTG: lui
:p:o0oi si compusilor lui, de pild, le corespund, in ordine descresctoare, trei
traduceri: a) a se apropia (11, 12, 13, 14, 17, 18, 19, 22); b) a veni (1-10, 16, 21); c) a
merge ,15, 20,. Utilizarea acestui sens pare a i o inoaie in N1B, intruct exemplele
citate sunt n consens ntr.
1ratamentul N1 ,participiu - erb personal,: BB aplic inariabil schema GV
,traducere literal, att ca redare a P, ct si ca topic,, in timp ce N1B practic ariate
strategii de traducere, dup cum urmeaz: a) GV/VG (9, 11, 14, 15, 17, 18, 21); b) V,
V ,dou erbe principale in paratax,, in 5, 6, 10, 13, 16, 22, c, V-V ,dou erbe
principale coordonate copulativ), n 3, 7, 12; d, VVs,VsV ,dou erbe personale, din
care unul este subordonat), n 1, 2, 4, 8, 19, 20. n exemplul 21, participiul absolut
urmat de un alt participiu a fost asimilat unui N1.
Este de remarcat sintagma iv riiva ,1,. n exemplele selectate mai exist dou
astfel de cazuri: deaca viind (257) si deaca trecnd ,26,. Modelul acestor ormulri este
NTB, cu schimbarea V n G
6
.

23. oi o: ::0ov+: onq0ov
7
, 8.32: iar ei, deaca iesir, mearser ntr
24. ::0.v... :io:, 14.14, 26.71: iesind ... zu ntr
25. ::0oo oo ... :ipooyoo:v ... :yoooo, 15.22: iesi ... strig ... grind ntr
26. ::0.v ... :io:v ... :o+. +o, 20.3: iesind ... zu ... stind ntr
27. ::0.v ... :op:v ... :o+.+o, 20.6: iesind ... al ... stind ntr
28. ::0.v ... :noiqo:v, 20.5: iesind ... cu | iesi ... feace
29. ::0ooooi ... :opoov, 28.8: iesind ... alergar | iesir curind

1oate ocurenele acestui participiu sunt traduse inariabil, prin a iesi`.
De la bun nceput este relevat consensul ntr. Pentru NTB explicaia poate i
caracterul ormular al utilizrii acestui participiu in N1G: in aar de aptul c apar in
contexte narative stereotipe, formele acestui participiu sunt exclusiv de aorist; verbul
principal este si el la acelasi timp, ceea ce pare s susin concluzia noastr. n al
doilea rnd, traducerea literal din N1B a ost preluat ca atare de BB, apt ce
favorizeaz schema GV
8
.

30. :io:0.v :ipo+qo:, 9.25: intrind o au apucat | intr si o prinse
31. :io:0.v ... :ioov, 22.11: intrind ... zu | intr ... zu
32. :io:0.v ... :io0q+o, 26.58: ntrnd ... sdea ntr
33. on:0.v ... .po:v, 25.18: mergind ... sp | mearse ... sp
34. pi|o ... on:0.v ... onqyo+o, 2.5: aruncind ... mergind s spinzur | aruncind ... mearse
... si s spinzur
35. npo:0.v ... npoo:oo:vo ioi :y.v, 26.39: mergnd ... rugndu-Se (-S N1B, si zicnd

6
Pentru tratamentul N2, concluziile au ost ormulate la srsitul studiului.
7
Articolul are aici valoare de pronume subiect.
8
Vezi supra, nota 6.

69
36. nop:o0:v+: ::+ooo+: oipi., 2.8: ducndu-, cercetai cu deadins | ducei-, iscodii
cu de-adins
37. nop:o0:v+: o: o0:+:, 9.13: ce mergind inai | meargei de inai
38. nop:o0:i ... o: oyiio+pov, 17.27: ducndu-te ... arunc undia | pas ... arunc undia
39. nop:o0:v+: ... qyoyov, 21.6-: mergind ... adusr | mearser ... si adusr
40. nop:o0:v+: ... ooooiov :oov, 22.15: mergind ... cur sat | mearsr ... cind sat
41. nop:o0:i ... qpyooo+o, 25.16: mergnd ... au lucrat | merse ... lucr
42. oi o: nop:o0:v+: qooioov+o ... opoyioov+:, 2.66: iar ei mearser si intrir
pecitluind |iar ei mearser si pecetluir smnind
43. nop:o0:iooi +oo :ino+:, 28.: curind mergind zice | curind meargei, zicei
44. nop:o0:v+: ... o0q+:ooo+: on+iov+:, 28.19: mergind inai ... botezind | meargei
de inai ... botezind
45. ovooiv.v ... nop:o:v, 20.17: suind ... luo ntr
46. :o ... oi:nopoo: ioi q0:v, 9.1: ntrnd ... au trecut si au enit | intr ... trecu si vine
47. :p:+oi ... :ni:qi., 21.5: vine ... szind ntr
48. io+oo ... n:pi:no+qo:v, 14.29: pogorndu-se ... au umblat | s pogori ... de imbla
49. io+oo ... ioi npoo:0.v ... on:ioio:, 28.2: pogornd ..., viind, prli | pogorind ... si
venind ... prli ntr
50. :+oo ... q0:v ... ioi ovoo ... :io0:+o, 15.29: mutndu-se ... veni ... si suindu-se ...
sedea | mearse ... veni ... si s sui ... de sedea
51. o:i ... q0:v, 13.36: lsind ... eni | ls si veni
52. o:i ... noiv nop:0.v ... npooqoo+o ... :in.v, 26.44: lsind ... iar mearse de S rug ...
zicnd ntr
53. o:v+: ... onq0ov, 22.22: lsind ... s duser ,-sr N1B) ntr
54. o:v+: +o noiov, 4.22: lsind cinul | lsar corabia
55. n:pino+.v :ni +qv 0ooooov, 14.25: mblnd pre mare ntr
56. :nov+o ... ooov+o ... n:pino+oov+o ... :nov+o, 15.31: zind ... grind ... imblind
... zind ntr
57. o+po:v+: pq.oiv, 7.6: ntorcndu-se rumpe-vor | ntorcndu-s s nu rump
58. :nio+po:i ioi io.v ... :in:, 9.22: ntorcndu-Se si zindu-o ... zise | S intoarse si o
zu, zise
59. onooq.v :io:o:v, 25.14: mergind departe chem ,cheam N1B, ntr
60. :novoy.v ... :n:ivoo:v, 21.18: nturnndu-Se ,turnind N1B, ... lminzi
61. ovoiooov+: ... ioi io0ioov+: oov::ov, 13.48: suindu-l ... si szind aleaser |
trasr-l ... si szur de aleasr
62. (+o o:oyo) :o+o, 24.15: ,scirba | cea grozie N1B, ... stind ntr
63. :opioi:i oo+oo io0:ooov+o, 26.40: al pre ei dormind ntr
64. o|:o0: ... io0q:vov ... ioi :po:vov, 26.64: ei edea ... szind ... si viind ntr
65. io0q:voi :+qpoov, 27.36: szind pziia ntr
66. qv io0q:voi, 27.61: era ... szind ntr

n NTG, participiul este de regul aorist, urmat la mare distan de prezent -
exclusiv la verbul :p:o0oi (8, 9) -, si apoi de o orm izolat de perect ,4,. Cum
gerunziul romnesc nu permite redarea lor, distinciile de timp, numr sau gen se
pierd: e.g. 25, 29, n care tuturor formelor participiale din NTG le corespunde
aceeasi traducere, ie,ind. Pe de alt parte, in ntr se recurge la sinonime acolo unde
N1G atest aceeasi orm, de exemplu 6 si 7, n care :0ov+: este tradus, pe rnd,
mergnd si apoi viind.
Marian Ciuc

70
Lste eident preerina BB pentru G, acolo unde N1B traduce cu V. Deosebiri
pot fi constatate att ntre BB si NTB, ct si n interiorul aceleiasi traduceri. De pild,
n exemplele 15 si 16 opoziia este dubl: la niel lexical, a merge vs. a veni, iar la nivel
morfologic, G vs. V. Si n cazul altor verbe de miscare dect :p:o0oi si compusii lui
traducerile din BB si N1B ilustreaz, in general, aceeasi formul: BB utilizeaz GV,
iar N1B conine soluii ariate: a, GV,VG: 32, 40, 44, 4, 53, 5, 59 etc., b) V, V: 31,
33, 36, 38, 41, 43, 46, 50; c) V+V: 30, 39, 51; d) VVs/VsV: 37, 50.
Lxemplul 50 atest dou N1 coordonate copulati, ceea ce explic prezena lui
att sub (b), ct si sub ,d, in obseraia precedent, structura N1B, reluat literal de
BB, este PV-PV, dar N1B inoeaz: V,V-VVs. Pentru mai multe detalii despre
tratamentul NTB vezi infra, sub Concluzii.
Lxemplele in consens sunt rare. Chiar cnd exist consens structural, BB
opereaz schimbri lexicale: e.g. 42, despre care vezi detalii sub Concluzii, sau 54.
Aceste caracteristici dau o not aparte traducerii BB si eideniaz clar c
principiul adoptat de traductori este cel literal. Astel, din totalul exemplelor de acest
tip existente in LM, mai mult de jumtate sunt reaceri cu gerunziul in BB ale unor
propoziii subordonate in N1B.

b, enun

67. :ovq ... :y.v, 1.20: s art ... grind ntr
68. nop:y:vov+o ... :yov+:, 2.2: au venit ... zicnd | enir ... zicind
69. npooq0ov ... :yov+:, 13.36, 14.15, 24.3: s apropiar ... grind ntr
70. npooq0ov ... :yov+:, 24.3: apropiar-s ... zicind ntr
71. ioov+: ... n:pino+oov+o :+opo0qoov :yov+:, 14.26: zind ... imblind ... s sprear
zicnd ntr
72. q ... :0oooo npoo:iov:i ... :yoooo, 15.25: ea iind, s inchina ... grind | ea eni si s
inchin grind
73. npoooo:vo ... :po+o ... :y.v, 16.22: apucndu-L ... ncepu ... zicnd | (si-,L apuc ...
ncepu ... zicnd
74. :v+:io+o ... :y.v, 17.9: porunci ... zicnd ntr
75. .vq ... :yoooo, 17.5: glas ... grind ntr
76. n:o.v ... npoo:iov:i ... :y.v, 18.26: czind ... s inchina ... zicind | plecndu-s ... ruga ... zicind
77. n:o.v ... nop:io:i ... :y.v, 18.29: czind ... ruga ... grind | czu ... ruga ... grind
78. ipo+qoo ... :nviy:v :y.v, 18.28: prinznd ... l sugruma zicnd | (si-)l prinse de-l
sugruma grind
79. o:i ... noiv nop:0.v ... npooqoo+o ... :in.v, 26.44: lsind ... iar mearse de S rug ...
zicnd ntr
80. :ipoov :yov+:, 20.31: striga zicnd
9
ntr
81. oi ... :ipoov :yov+:, 27.23: ei ... striga zicnd ntr
82. onoipi0:i ... :in:(v,, 3.15, 4.4, 13.3, 14.28, 16.2, 21.29, 30, 25.12, 26.23: rspunzind ...
zise | rspunse ... zise

9
Acestei serii ii poate i adugat exemplul de la 21.15: +oo noioo +oo ipoov+o ... ioi :yov+o,
copiii (porobocii NTB) strignd ... si zicnd ntr, probabil singurul exemplu de participiu articulat
tradus prin gerunziu.

71
83. o o: onoipi0:i :in:v oo+oi, 12.39: iar el rspunse, zise lor ntr
84. o ... onoipi0:i ... :in:v, 15.3: Ll rspunzind zise ntr
85. onoipi0:i o lqooo ... :in:v ... :y.v, 22.1: rspunzind Iisus ... zise ... zicind ntr
86. o ... onoipi0:i :in:v, 24.2: Iisus zise ntr
87. npooio:oo:vo, 15.10: chemnd | chem
88. npooio:oo:vo, 15.32: chemnd ntr
89. npooio:oo:vo ... :o+qo:v oo+o, 18.2: chemind ..., il puse | chem si-l puse
90. npooio:oo:vo ... :y:i, 18.32: chemind ... zise | chem ... zise
91. :nov+o ... ooov+o ... n:pino+oov+o ... :nov+o, 15.31: zind ... grind ... imblind
... zind ntr
92. .0q ... ooooov+:, 1.3: s art ... grind ntr
93. :oqo:v ... :y.v, 23.1-2: gri ... zicind ntr
Lste o noiune comparabil cantitati cu cea precedent, and peste o sut de
atestri in LM. Verbele reprezentate sunt: :y:iv ,a zice, a gri,, onoipiv:o0oi (a
rspunde,, npooio:io0oi (a chema) si (oo)o:iv ,a gri,. Cele mai multe exemple
conin participiul prezent al lui :y:iv sau o:iv. Mai puin numeroase sunt
exemplele cu participiul aorist al lui onoipiv:o0oi sau nopoio:io0oi. Uneori,
participiul determin un erb din acelasi cmp semantic (77, 79, 80-86, 90).
Lxemplele din aceast seciune oer o imagine de ansamblu mult mai unitar
dect cea precedent, din cel puin dou motie. n primul rnd, stereotipia
ormular deine o realitate in acest cmp semantic, mult mai mult dect usese in
seciunea precedent: peste un sert din totalul atestrilor in LM este reprezentat de
aceeasi ormul, onoipi0:i :in:, ceea ce pare a incuraja repetiia tale quale din BB.
Lste de adugat c exemplele de sub 8-90 in s intreasc aceast airmaie. n al
doilea rnd, G apare acum mult mai des in N1B, ceea ce explic numrul oarte mare
de exemple n consens. Interesant este c acest lucru apare si n grupa exemplelor de
tipul onoipi0:i... :in:, sub 82-86, pentru care N1B oer ambele soluii de
traducere: att cea obisnuit, cu V,V ,r.vv.e ..., zise, sub 82, 83), ct si cea cu formula
standard GV (r.punznd... zise,. Singura excepie o constituie exemplul 86, probabil o
haplografie n NTB, de tipul i.v. r.vv.e,> i.e, preluat mecanic in BB. Grupa
verbului npooio:io0oi, sub 87-90, conine patru exemple, ilustrnd att consensul,
ct si, mai ales, tratamentul divergent obisnuit: G n BB si V n NTB.
Distribuia celor dou traduceri: a gri si a zice nu pare dictat de reun criteriu
anume. De cele mai multe ori BB urmeaz soluia N1B ,6, 68 etc.,, dar alteori
schimb ,8,.

c, dierite aciuni

94. i::ooo ... o.v ... ovo:|o ... :ooyqo:v ... iooo :o.i:v, 14.19: poruncind ... lund
... cutind la ceriu ... binecuint ... ringind deade | porunci ... luo ... cut in ceriu ... deade
har ...frmse ... deade
95. ioov+: ... n:pino+oov+o ... :yov+:, 14.26: zind ... imblind ... zicind ntr
96. :n.v ... opo:vo ... :y.v, 14.30: zind ... incepind ... zicind ntr
97. ioov+: ... oi:ooqoov, 18.31: zind ... spusr ntr
98. ioov+: ... :0ooooov :yov+:, 21.20: zind ... s mirar grind ntr
99. io.v, 3.: zind | deaca zur
Marian Ciuc

72
100. ioov+: ... qyovoi+qoov, 26.8: zind ... s miniar ,mirar N1B, ntr
101. io.v ... o.v ... on:vi|o+o ... :y.v, 2.24: zind ... luind ... spl-s (-si NTB) ... zcnd
(zi- NTB) ntr
102. 0:.pooooi, 27.55: privind ntr
103. oioooo, 2.3: auzind ntr
104. oi o: oioooov+: +oo ooi:. :nop:o0qoov, 2.9: iar ei, ascultind pre impratul
mearser | iar ei ascultar pre craiu si mearser
105. oioooov+: oi ooi, 14.13: auzind gloatele | auzir dihaniia
106. oioooov+:, 15.12: auzind | deaca auzir
107. oioooov+:, 17.6; 22.34; 27.47: auzind ntr
108. oioooo ... onq0:v onoo:vo, 19.22: auzind ... s duse intristat ntr
109. io0q:voi ... oioooov+: ... :ipoov :yov+:, 20.30: szind ..., auzind ... strigar zicind |
szind ... auzir ... si strigar zicind
110. oioooov+: :0ooooov, 22.22: auzind s mirar ntr
111. oioooov+: ... ::nqooov+o, 22.33: auzind ... s mirar | cind auzir ... s mirar
112. :0:pqv:oo:vov, 1.23: tlmcindu-se | s spune
113. oioooi.v ... ioi iqpooo.v ... ioi 0:pon:o.v, 4.23: innd ... si propoveduind
(povestuind NTB) ... si vindecnd ntr
114. |:ooo:voi, 5.11: minind ntr
115. npoo:0ov+: ... n:ipoov+: :nqp.+qoov, 16.1: apropiindu-s ... ispitind, rugar ntr
116. npooq0ov ... n:ipoov+: oo+ov ioi :yov+:, 19.3: s apropiiar ... ispitindu-L pre El si
zicnd Lui (Lui om. NTB) ntr
117. :noiov+:, 2.41: btindu-si joc | batgiocurind
118. yvoo ... :in:v, 16.8: conoscnd ... zise | stiu ... si zise
119. yvoo ... :in:v, 22.18; 26.10: conoscnd ... zise | nelegnd ... zise
120. yvoo ... :in:v, 26.10: stiind ... zise ntr
121. q :ioo+:, 22.29: nestiind | pentru c nu stii
122. ioi oooo, 2.18: plngnd | plngea
123. oov:o:voo, 4.24: cuprinsi fiind | cuprinsi
124. noi ... i:i:vq, 5.14: cetatea zcind | cetatea pus
125. :piv.v, 6.27: grijind | cu cstiga
126. :io: ... :q:vqv ioi nopi:oooooov, 8.14: zu ... zcind si inierbintat | zu ...
zcind ... de riguri
127. ooovio:vov ono +.v ioo+.v, 14.24: inluindu-se (-s N1B, de aluri | de unde
128. o+oyvo.v, 16.3: posomorndu-s | nuoros
129. onoyvio0:i, 18.27: milostivindu-se | feace-i-s mil
130. onoyvio0:i ... q|o+o, 20.34: milostivindu-Se ... atinse | facndu-I-S mil ... atinse
131. opyio0:i ... nop:o.i:v, 18.34: mniindu-se ... deade | s minie ... si(-l) deade
132. o ... :+o:q0:i onq0:v, 21.29: cindu-se, mearse | s gindi si mearse
133. :+o:q0:i, 2.3: cindu-se | ci-se
134. o:qoov+:, 22.5: leneind | nu rur
135. oq0:i ... :ipo|o, 25.25: temndu-m, ... ascunsu ntr
136. onoo:voi, 26.22: ntristndu-s | s intristar
137. oiioio .v ioi q 0:.v ... :ooq0q, 1.19: fiind dirept si nevrnd ... vru | fiind derept si
nu vru ... vru
138. 0:.v ... onoi+:ivoi, 14.5: rind s ucig ntr
139. :ov+:, 15.30: avnd ntr
140. q :.v, 22.12, 25: neavnd ntr
141. Mo+0oiov :yo:vov, 9.9: Mattheiu chemndu-l | de-l chema Matteiu

73
142. n:oov+: npoo:iovqoov, 2.11: czind s inchinar | si czur de s inchinar
143. n:o.v ... npoo:iov:i ... :y.v, 18.26: czind... s inchina ... zicind | plecindu-s ... ruga ... zicind
144. n:o.v ... nop:io:i ... :y.v, 18.29: czind... ruga ... grind | czu ... ruga ... grind
145. :o:v ... ioi :oopio+qoo :ioo:v, 15.36: luind ... dind laud, rinse ,-m- NTB) ntr
146. o.v ... ioi :ooyqoo :ioo:v, 26.26: lund ... si blagoslovind frnse | luo ... si
blagoslovind frmse
147. o.v ... ioi :oopio+qoo :o.i:v ... :y.v, 26.27: lund ... si blagoslovind, deade zicnd
| lund ... si deade har, deade ... zicnd
148. pqo+io0:v+:, 2.12: luind rspuns | luar rspuns
149. pqo+io0:i ... io+ ovop, 2.22: lund stire n vis | luo stire n somn
150. on+io0:i, 3.16: botezndu-se | deaca s botez
151. nop:o0:v+: ... o0q+:ooo+: on+iov+:, 28.19: mergind ... inai ... botezind |
meargei de inai... botezind
152. vqo+:ooo ... oo+:pov :n:ivoo:, 4.2: postind ... apoi lminzi | deaca posti ... apoi lminzi
153. vqo+:oov+:, 6.16: postind
10
(-du-s N1B, ntr
154. :i+:ivo ... :y.v, 8.3: tinznd ... zicnd ntr
155. :i+:ivo, 14.31: tinznd | tinse
156. yqo, 22.25: nsurndu-se | s insur
157. npooq0:v ... npooiovoooo ioi oi+oooo, 20.20: s apropie ... inchinindu-se (-s N1B, si
cersind (ceind NTB) ntr
158. npo:0.v ... npoo:oo:vo ioi :y.v, 26.39: mergnd ... rugndu-Se (-S N1B, si zicnd ntr
159. :ni0:i +o :ipo oo+oi, 19.15: puindu-Si pre (spre NTB) ei mnile
160. ovqoov+: :q0ov, 26.30: ludind iesir | cintind laud ... iesir
161. :oooyoo:voi, 3.6: ispoveduindu-si ntr
162. n:ov+: ... yovon:+qoov+: ... :yov+:, 27.29: mpletind ... ngenunchind ... zicnd |
impletit ... ingenunchind ... zicind
163. o:iv. ooovio:vo, 8.6: ru muncindu-se | iute s chinuiaste
164. o.v ... :on:ip:v, 13.31: lundu-l ... l-au smnat | ,carele-)l ia ... (si-,l samn
165. ooooo ... :v:ipo|:v, 13.33: lundu-l ... l ascunse | carele ia ... de-l acopere
166. i::ooo ... o.v ... iooo :o.i:v, 14.19: poruncind ... lund ... frngnd deade |
porunci ... luo ... frmse ... deade
167. oov+:, 21.35, 39: prinznd | prinsr
168. ooooiov ... oov+:, 2.: sat cind ,innd NTB) ntr
169. ooooiov ... oov+:, 28.12: sat cind ntr
170. io.v ... o.v ... on:vi|o+o ... :y.v, 2.24: zind ... luind ... spl-s (-si NTB) ... zcnd
(zi- NTB) ntr
171. opo.v ... ioi o.v ... nqoo +: ... ioi n:pi0:i ... :no0i:v, 2.48: alerg ... si lund ...
mplndu-l ... si puindu-l ... l adpa | alerg ... si lund ... (si-)l mplu ... (si-)l puse ... (si-)I
deade s bea
172. oi ... oov+: ... :noiqoov, 28.15: ei ... luind ... cur ntr
173. nopoo.v, 26.37: lund ntr
174. nopooov+:, 2.2: luind | dusr-L
175. npoooo:vo ... :po+o ... :y.v, 16.22: apucndu-L ... ncepu ... zicnd | (si-,L apuc ...
ncepu ... zicnd
176. :i ... 0:pi.v ... ioi oovoy.v, 25.24: esti ... secernd ... si adunnd | esti ... seaceri ... si aduni
177. oovo0:v+:, 28.12: adunndu-se | s adunar
178. qno+: oo:yov+: ... :ipi.oq+:, 13.29: s nu cuma, zmulgind ... s zmulgei

10
Dar vezi exemplul 292, unde acelasi P este tradus prin propoziie.
Marian Ciuc

74
179. :y:p0:i, 1.24: sculndu-se (-s N1B, ntr
180. :y:p0:i nopoo: +o noioiov, 2.13: sculndu-te ia coconul | scoal si ia coconul
181. :y:p0:i, 2.14, 21: sculndu-se | s scul
182. :y:p0:i opov ooo +qv iivqv, 9.6: sculndu-te, ridic-i patul | scoal-te de-i ia patul tu
183. n:|o, 2.8: trimind | trimease
184. n:|o, 22.7: trimiind | min
185. onoo+:io ov:i:, 2.16: trimind, au ucis | trimise de pierdu
186. ooooo, 26.12: puind | rsind
187. oi::pioov+o ... oov+: iqpov, 27.35: imprir ... aruncind sori ntr
188. :i iiovov oo :vov, 6.30: n cuptoriu aruncndu-se | s in coptoriu arunc
189. ipo+qoo ... :oqo:v, 14.3: prinznd ... au legat | prinsease ... de legase
190. ipo+qoo ... :nviy:v :y.v, 18.28: prinznd ... l sugruma zicnd | (si-)l prinse de-l
sugruma grind
191. io+oin.v ... :0.v io+.iqo:v, 4.13: lsind ... eni si lcui | ls ... eni si lcui
192. io+oin.v ... onq0:, 16.4: lsind ... S duse ntr
193. io+oin.v ... :q0:v, 21.1: lsnd ... iesi | ls, mearse aar
194. oqoov+: ... :io:+:, 22.13: legndu-i ... luai-l si-l arunca (-i NTB) ntr
195. oqoov+:, 27.2: legnd | legat
196. onoooo, 15.39: slobozind | ls
197. i:ioo +qv 0opov ooo, 6.6: nchiznd usa ta ntr
198. :op.v ... :ipo|:v, 13.44: aflndu-o ... ascunse | o al si o acopere
199. :n.v ... opo:vo ... :y.v, 14.30: zind ... incepind ... zicind ntr
200. npooq0:v ... ioi o|o:vo ... :in:v, 17.7: apropiindu-Se ... S atinse si zise | apropie-S
si S atinse si zise
201. +poyov+: ioi nivov+:, 24.38: mncnd si bnd | mnca si bea
202. :i+:ivo ... on:onoo:v ... ioi no+oo ... o:i:v, 26.51: tinznd ... scoase ... si loind ... tie ntr
203. :y.v ... nopoooo, 27.4: zicnd ... vnznd ntr
204. pi|o ... on:0.v ... onqyo+o, 2.5: aruncind ... mergind s spinzur | aruncind ... mearse
... si s spinzur
205. poy:.oo, 27.26: izbindu-L ntr
206. :ioooov+:, 2.28: dezbrcind | ,si-,L dezbrcar
207. +qpoov+: ... ioov+: ... :yov+:, 2.54: strjuind ... zind ... zicind ntr
208. npooioioo, 2.60: prlind | prlir
209. oi o: nop:o0:v+: qooioov+o ... opoyioov+:, 2.66: iar ei mearser si intrir
pecitluind | iar ei mearser si pecetluir smnind

Aceast seciune este una greu de sistematizat, deoarece cuprinde multe cmpuri
semantice atestate in grade dierite de recen. ncercarea noastr este, de aceea, de
considerat in relaie strict cu scopul cercetrii de a. Prima jumtate, aranjat dup
modelul verbelor dicendi, sentiendi, conine grupele: z ,94-102), auz (103-111),
actiiti intelectuale lato sensu (112-121,, stri si acte de oin ,122-141) si aciuni cu
coninut religios ,142-163,. A doua jumtate conine o singur grup, cu arii
participii aranjate dup recena atestrilor ,164-209,. Lxistena nucleelor participiale
N2, N3 si N4 in dierite grupe ale acestei seciuni mreste dificultatea analizei. Detalii
despre acestea pot i gsite sub Concluzii.
Exemplele selectate ilustreaz si ele unele din caracteristicile limbii romne biblice
in statu nascendi. n primul rnd, este eident c BB se diereniaz de N1B prin

75
recursul aproape exclusiv la G si, in consecin, prin caracterul literal al traducerii,
exemplele 180-185 sunt releante din aceast perspecti, ca si consensul n 179,
datorat aptului c N1B recurge la G. Caracteristic este, desigur, si ezitarea ntre G
si V n interiorul NTB: e.g. 130 a de 129 si 138 a de 13.
ntr-unul din cazuri, BB inoeaz intr-un mod cu totul necaracteristic: sub 200,
N1G are schema V-GV, pe care N1B o transorm in manier uzual in V-V-V,
n timp ce BB produce GV+V.
Exemplele 94-121 atest des acordul ntr. Aceeasi obseraie poate i cut si
pentru 164-178: consensul ntr apare exclusiv acolo unde NTB recurge la G. Pare
interesant c, in timp ce gr. ovo:n:iv este tradus prin a cvta (94), :n:iv este redat
prin a vedea (96), ca si aoristul io.v/-ov+: (99, 100 etc.), iar 0:.p:i v prin a privi (102).
Exemplele 103-111 conin exempliicri ale ormulei stereotipe cu participiul
oioooov+:, cu tratament mixt n ntr: cnd NTB recurge la GV, exemplele coincid
(103, 107, 108, 110, 113, 114, 115 etc.).
Uneori, BB modiic in plan lexical, uniicnd ariante din N1B, dar pstrnd
structura sintactic. Astel, sub 118-119, lui ,tiu si iveegiva din NTB le corespunde
conoscnd in BB, pe de alt parte, BB preia traducerea din N1B in cazul exemplului 120.
Lste interesant de zut c N1B nu soie s incerce soluii mai subtile (121, 126
ori 127).
Un verb tehnic precum :ooy:iv este redat prin a blagoslovi, n consens n
exemplul 146. Cu toate acestea, verbul :oopio+:iv este tradus diereniat sub 14:
blagoslovind n BB, dar deade har in N1B, locuiune asemntoare cu dna ava de la
145, ce traduce acelasi verb n NTG
11
.

d) participiul absolut

210. o|io ... y:vo:vq, 8.16: deaca s cu ,eace N1B, sar ntr
211. o|io ... y:vo:vq, 14.15, 23: fiind sara ntr 23: -r ntr
212. o|io ... y:vo:vq, 26.20: fiind sar ,-ra NTB) ntr
213. o|io ... y:vo:vq, 16.2: cindu-s sar | cindu-i sara
214. o|io ... y:vo:vq, 20.8: cindu-se sear | iind sara
215. o|io ... y:vo:vq, 2.5: iind in desar ntr
216. np.io y:vo:vq, 27.1: fiind dimeneaa (dem- NTB) ntr
217. y:v:oioi ... y:vo:voi, 14.6: nasteri cindu-se | sosind zuoa nasterii
218. +oo ... lqooo y:vvq0:v+o, 2.1: Iisus nscindu-s | deaca nscu Iisus
219. ovo.pqoov+.v ... oo+.v, 2.13: ducndu-s ei | deaca s intoarsr ei
220. :0ov+.v, 17.14: mergnd ei ntr
221. :0ov+.v ... oo+.v, 17.24: venind ei ntr
222. :io:0ov+o oo+oo, 21.10: ntrnd El ntr
223. oo+.v ... ::po:v.v, 9.32: iesind ei | ei deaca iesir
224. no.v npoo:0ov+.v |:oooop+op.v, 26.60: multe mrturii mincenoase iind | enir
mrturii multe minciunoase
225. :inop:oo:v.v oo+.v, 20.29: iesind ei ntr

11
Vezi si infra, sub 316.
Marian Ciuc

76
226. nop:o0:i ... qpyooo+o, 25.16: mergind ... au lucrat | merse ... lucr
227. nop:oo:v.v ... oo+.v, 28.11: mergnd eale ntr
228. ovoov+.v oo+.v :i +o noi ov, 14.32: ntrnd ei in corabie ntr
229. io+ooivov+.v oo+.v ... :y.v, 17.9: pogorndu-se (-s N1B, ei ... zicind ntr
230. io0ioov+o oo+oo, 5.1: szind Ll | deac szu
231. io0q:voo ... oo+oo, 24.3; 27.19: szind El ntr
232. :y:v:+o oo +oo ovoi:i:voo, 9.10: fu El szind in cas | ,si-)i fu de mearse
233. oov:y:v.v ... +.v 1opiooi.v, 22.41: fiind adunai fariseii ntr
234. oovqy:v.v ... oo+.v, 27.17: adunndu-se (-s N1B, ei ntr
235. :inov+o o:, 1.26: zise Petr ,Ptru N1B, Lui ntr
236. :+i oo +oo ooov+o, 1.5:26.4: inc grind Ll ntr
237. :o0iov+.v oo+.v, 26.21: mncnd ei ntr
238. :o0iov+.v oo+.v,26.26: cinnd ei ntr
239. vqo+:o0:ioq +q q+po oo+oo , 1.18: logodindu-se maica Lui | iind logodit muma Lui
240. oo+oo :v0oq0:v+o, 1.20: cugetnd el ntr
241. ooo ... noioov+o, 6.3: tu cind milostenie ntr
242. :iq0:v+o +oo ooiovioo, 9.33: scondu-se dracul | fu scos dracul
243. nov+o oiooov+o ... ioi q oovi:v+o, 13.19: tot cel ce (cine NTB) aude ... si nu
neleage ntr
244. y:vo: vq ... 0i|:., 13.21: cindu-s strinsoare | scornindu-s ug
245. q :ov+o oo +oo onoooovoi, 18.25: neaind el s-i dea | cnd n-are aea de unde plti
246. poviov+o ... +oo voioo, 25.5: zboind ginerile | zbind mirele

Construcia participial absolut este un element important al naraiunii, in care
participiul joac un rol esenial. ntruct ambele traduceri romnesti o echialeaz
adesea prin G, am tratat-o in mod corespunztor. Seciunea este bine reprezentat in
EM prin aproximativ saptezeci de ocurene, din care am selectat treizeci si sapte. BB
red aceste exemple prin G, cu singura excepie a exemplului 210, in care urmeaz
soluia N1B. G este de departe majoritar si in N1B, care oer doar opt exemple de
subordonat.
Mai mult de jumtate din exemple, douzeci si sapte, sunt ntr. Demn de subliniat
este c aceast coinciden atest cel mai adesea utilizarea G ,e.g. 211-218 etc.). n
celelalte exemple, dierenele se maniest att la niel lexical ,e.g. 214, 244, 217, 246),
ct si sintactic (e.g. 213, 218, 219, 223, 224, 242 etc.).
Grupa 210-218 reprezint un element stereotip al naraiunii: indicarea unui reper
cronologic. Exemplele 210-216 ilustreaz dierse ariante in ambele traduceri, ce
implic, pe de o parte, ariaia a fi/a se face, iar pe de alta orma articulat s. cea
nearticulat a numelui: .ar,.ara. Lxemplul 21 ilustreaz datiul absolut din LM
12
.
Se remarc si de aceast dat soluia elegant adoptat de N1B, in comparaie cu
expresia greoaie din BB. Lxemplul de sub 239 atest o orm de pasi in N1B,
recut in BB.

12
Alte posibile exemple sub 8.5: :io:0ov+i +. lqooo, ntrnd Iisus ..., ntr sau 8.23: :ov+i oo+. ...
:iooo0qoov oo+., intrind Ll ... mearsr dup Ll ntr ori, in srsit, 9.2: nopoyov+i :i:i0:v +.
lqooo , trecnd de acolo Iisus ntr.

77
2.2. Participiul tradus prin substantiv/participiu/adjectiv
247. ooiovio:voo, 8.16: indrci (-i) ntr
248. ooiovio:vov, 9.33: indrcit ntr
249. ono:o:vqv, 19.9: lsat de altul ntr
250. 0qoov+.v, 21.16: sugtorilor ntr
251. :ooyq:vo, 21.9: blagoslovit ntr
252. :ooyq:vo, 23.39: blagosloit | ludat
253. ovoi:i:v.v, 22.10: de oaspei ntr
254. n:iv.v+o ... q oi|.v+o, 25.3, 44: lmind ... sau stos ntr
255. oo0:voov+o, 25.39: bolnav | beteag

Seciunea aceasta este una important pentru c ilustreaz spiritul noator al
traducerii din NTB. n toate exemplele, participiile din original au fost redate prin
forme nominale: ie participii cu aloare substantial (247, 248), fie substantive
(253), fie nume de agent (250), fie, n sfrsit, adjective (254, 255).
Majoritatea exemplelor atest acordul ntr, cu exepia lui 252 si 255. Dac sub
255 se ilustreaz o schimbare la niel lexical in BB, sub 252 se poate edea schiat
o alt dieren intre BB si N1B, pe linia preerinei etimologice
13
.
Unele din soluiile de traducere din aceast seciune sunt de regsit si n
seciunea in care discutm participiul articulat (3.). Astfel, pentru bolnav, vezi si
exemplele 295 si 296, iar pentru bago.orii, 316.

2.3. Participiul nearticulat, redat prin propoziie
256. on. ioy. :0.v npooiovqo. oo+., 2.8: ca s iiu si eu s m inchin Lui ntr
257. :0ov+i oo+., 8.28: deac iind | dac eni
258. :0ov+: oovov:i:iv+o +. lqooo, 9.10: enir de szur cu Iisus ntr
259. ioi :0.v o lqooo, 9.23: si deaca veni Iisus ntr
260. :0ov+o ... npo:0oo:v, 1.25: cind intr ... mai nainte-l (-nte N1B, apuc ,intreb N1B, ntr
261. on:0ov+: oo:.:v, 13.28: s mergem s le pleim ntr
262. on:0.v ... :o:v, 18.30: (ce-)l duse de-l bg
14
ntr
263. on:0.v :ipo|o, 25.25: mers si ascunsu ntr
264. npooq0ov oo+. oioooiov+i, 21.23: cind ina, mearser ctr Ll ntr
265. o:i ... nop:0.v ... npooqoo+o ... :in.v, 26.44: lsind ... mearse de S rug ... zicind ntr
266. nop:o0:v+: onoyy:io+:, 11.4: meargei de spunei ntr
267. oion:pooov+:, 14.34: deaca trecnd | deaca trecur
268. :yov+:, 22.23: carii zicea ntr
269. :yo:vov l:0oqovi , 26.36: ce s zice Ghethsimani | care s chiam Ghetsimani
270. :yo:vov, 27.16: de-l chema ntr
271. :yo:vov, 2.1: ce s zice ntr
272. :yo:vov ... :yo:vo, 27.33: ce s cheam ... ce s zice ntr
273. :ipqio+o, 26.75: cela ce-i zisease ntr
274. .vq o.v+o, 3.3: glasul celui ce strig | glasul strigtoriului

13
Cf. supra, obseraiile de sub 145-147.
14
De remarcat traducerea lui on:p:o0oi.
Marian Ciuc

78
275. io.v o: +oo ooo, 9.36: iar deaca zu nroadele ntr
276. . :oooiov :.v, 7.29: ca cum avea putere | ca cela ce are putere
277. ooio:vq, 8.30: de pstea ntr
278. ioi ovoo+o qiooo0qo:v oo+. , 9.9: si s scul de mearse dup Ll ntr
279. ov0p.n. on:ipov+i, 13.24: omului celui ce samn smin ntr
280. q+oov+i, 13.45: carele caut ntr
281. ooio ... ooyqvq q0:ioq ... ioi ... oovoyoyoooq, 13.4: aseamenea ... cu nodul
aruncat ... si ... au adunat | aseamenea ... nodului aruncat ... carele adun
282. onq0:i(... :i::oo:v,, 14.9: s intrest ,-tri- BB) ntr
283. oov+: ... :yoyyoov, 20.11: deaca-i luar, rpstir ntr
284. o+o ... :.vqo:v, 20.32: sttu ... chem ntr
285. noioov+i, 21.43: carii vor face ntr
286. +:0o:vo, 22.4: snt junghiate | snt omorte
287. :iovo:vov, 23.35: carele s-au rsat ntr
288. ooo ... :in:v, 26.26: da ... si zise | deade ... si zise
289. opo.v, 2.48: alerg ntr
290. :i :p:+oi ... o.o.v, 27.49: au veni-a ... s-L mintuiasc ntr
291. qiooo0qoov ... oioiovooooi, 2.55: au mersu ... s slujasc | mearser ... slujindu-I
292. vqo+:o.v, 6.17: cnd postesti
15
ntr.

n aceast seciune au ost adunate exemplele care, desi reprezint aceleasi
aciuni ca in seciunile precedente, dier de acelea pentru c traduc P printr-un
V, de regul Vs. Cteodat ins P este redat prin Vp (257, 261, 263, 281, 284,
286, 288, 289).
1raducerea unui P prin V nu este un lucru nou in N1B, dar aptul c BB se
al acum in acord cu N1B in majoritatea cazurilor este. ntr-un singur caz, 274,
BB dezolt numele de agent din N1B intr-o propoziie relati. n alte ctea
situaii BB opereaz remanieri lexicale (e.g. 260, 269, 286) sau sintactice (e.g. 276,
281, 288, 291) asupra textului din NTB.
Lste releant c BB preia soluiile date de N1B chiar si in situaii in care
iniial preerase o alt soluie: in exemplul de sub 141, Mo+0oiov :yo:vov, BB
are Mattheiu chemndu-l, diferit de NTB, care traduce de-l chema Matteiu. Cu toate
acestea, in seciunea curent exist cinci cazuri in care acelasi participiu este redat
prin propoziie in ambele traduceri (268-22,. Un caz izolat in reprezint
gerunziul din N1B, tradus prin subordonat in BB, exemplul 291.
Un tip de subordonat prin care N1B traduce adesea un participiu din
original este cea temporal introdus prin aeaca,aac; un sfert din exemplele citate
ilustreaz acest tip: e.g. 259, 275 etc. BB preia fiecare din aceste traduceri, dar n
dou ,25 si 26, schimb ,inadertent, V in G. Mai multe exemple atest
traduceri cu propoziie principal: 258, 261, 263, 281, 284, 288 si 289.

15
Cf. vqo+:ooo ... oo+:pov :n:ivoo:, 4.2: postind ... apoi lminzi | deaca posti ... apoi lminzi.

79
3. Participiul articulat
3.1. (Articol adjectival +) participiu/substantiv
293. io:ooi +oo i:iq:voo, 22.3: s cheame pre cei chemai | s chiiame chemaii
294. oi ... i:iq:voi, 22.8: chemaii ntr
295. +oo ioi. :ov+o, 8.16; 14.35: bolnavii ntr
296. oi ioi. :ov+:, 9.12: bolnavilor ntr
297. oi iooov+:, 9.12: sntosilor ntr
298. +o n:ppio:oov, 14.20: prisoseala | rmsie;
299. +o n:ppio:oov, 15.3: prisosala | ce rmasr
300. +oi onopoooiv, 24.47: avuia (-iia N1B, ntr
301. +o onopov+o, 25.14: aerile | buntatea
302. o:i ... nop:o0:i q+:i +o nov.:vov, 18.12: caut pre cea rtcit | a mearge de a
cuta pre cea rtcit
16

303. +oi ... q n:novq:voi, 18.13: de ceale ... nertcite ntr
304. +.v n.oov+.v +o n:pio+:po, 21.12: inztorilor de porumbi ntr
305. oio ... +oo :i:i+oo , 24.22: pentru cei ales (-si NTB) ntr
306. +o ... y:vvq0:v, 1.20: cel nscut | ce e ... a s naste
307. oi o: o oiov+: :oyov, 8.33: iar pstorii ugir ntr
308. +o npoo+o +o ono.o+o, 10.6; 15.24: oile ceale perite ntr
309. oi ioni.v+: ioi n:op+io:voi, 11.28: toi cei osteni (ustenii NTB) si imporai ntr
310. oio ... +oo oovovoi:i:voo, 14.9: pentru cei ce sedea cu el ntr
311. +o ::io:vov, 18.30: datoria (deatoriia NTB) ntr
312. oi oiiooooov+:, 21.42: ziditorii ntr
313. +oo on:o+o:voo, 23.37: pre cei trimesi | trimesii
314. oio ... +oo :i:i+oo , 24.22: pentru cei ales (-si NTB)ntr
315. :+o +.v :0oov+.v, 24.49: cu beivii ntr
316. oi :ooyq:voi, 25.34: blagosloviii ntr
317. +qv q+oioo:vqv, 25.34: cea ,carea e N1B, gtit oao ntr
318. oi ... ipo+qoov+:, 26.5: ei prinzind | ei prinsr
319. +oo O:oo +oo .v+o, 26.63: pre Dumnezul ,-u N1B, cel viu ntr
320. +oo +:+iq:voo, 27.9: celui preuit ntr
321. oi +qpoov+:, 28.4: strjarii ntr

Cea mai important obseraie pentru aceast seciune este c BB urmeaz
soluiile N1B in aproape toate cazurile.
Ca particularitate in BB, articolul hotrt din NTG este tradus adesea prin
articol demonstrativ: e.g. 293 (dar v. 294), 306, 308 (ntr), 314, 315 (dar vezi 313 si
31,. Aceste exemple sugereaz preerina BB pentru sintagme cu articol
demonstrativ, respectiv cea a NTB pentru participii substantivizate, situaie care nu
este ins generalizat, asa cum arat alte exemple: e.g. 318. Ocazional, propensiunea
BB pentru G se ace izibil: e.g. 318.

16
BB omite s traduc gr. nop:o0:i, poate din pricina terminaiei identice cu a primului P.
Marian Ciuc

80
3.2. Propoziie (subordonat sau principal)
322. o :po:vo, 21.9, 23.39: cel ce vine ntr
323. oi ::po:voi, .13: carii intr ntr
324. +o :i o:po:vov ... +o :inop:oo:vov, 15.11: ce intr ... ce iase ntr
325. ooo: +oo :io:po:voo oi:+:, 23.14 ,13,: nici pre ceia ce intr ii lsai | nece ceia ce
or s intre nu-i lsai
326. oi noponop:oo:voi, 27.39: ceia ce trecea ntr
327. :in: +oi oiooo0oooiv, 8.10: zise celor ce mergea ntr
328. oi oiooo0qoov+: oi, 19.28: carii ai enit dup Mine ntr
329. oi npooyov+: ... ioi oi oiooo0oov+:, 21.9: care mergea nainte (-te-I NTB) si carii
mergea denapoi
330. q ooo q onoyoooo, 7.13: calea carea duce | calea cea ... duce
331. +oi oo+ooooiv, 20.12: carii am purtat ntr
332. oi :o+.+:, 26.73: ceia ce sta ntr
333. +iv: +.v .o: :o+.+.v, 16.28: de carii stau acicea ntr
334. +.v :i:i :o+qio+.v, 27.47: ce sta acolea ntr
335. +.v i:ioiq:v.v, 27.52: carii era adormii ntr
336. :v +. io0q:v., 23.22: pre Cela ce sade ntr
337. o :yo:vo Xpio+o, 1.16: carele s cheam Iristos ntr
338. oo no o :y.v oi ... o noi.v, 7.21: nu tot cine-M (Mi NTB) va zice mie ... ce cela ce (ce
va NTB) face ntr
339. oi :yov+:, 22.23: carii zicea
340. oi :yov+:, 23.16: carii zicei
341. +oo :yo: voo, 26.3: carele l (-le-l NTB) chema ntr
342. oo yop o:i :o+: oi ooov+:, oo +o nv:oo ... +o ooov, 10.20: c nu e fi voi
grind, ce Duhul ... cel ce griaste | c nu ei i oi grind, ce Duhul ... a gri
343. +ov :yo:vov, 2.22: ce s zice ntr
344. o ioiooy.v, 15.4: cela ce griaste de ru | cela ce a gri ru
345. ioov+: ... +o y:vo:vo ... oi:ooqoov ... +o y:vo:vo, 18.31: zind ceale ce s-au cut
,acestea ce ur N1B, ... spusr ... ceale ce ,carele N1B, ur
346. o ... oioo.v ioi oovi:i, 13.23: carele aude ... si neleage ntr
347. npoo+o q :ov+o noi:vo, 9.36: oi ce n-au pstoriu ntr
348. o :.v .+o, 11.15s 13.43: cela (cine) ce are urechi ntr
349. +oi :v yoo+pi :ooooi, 24.19: celor ce au n pntece | greoaielor
350. +. :ov+i, 25.28: celuia ce are ntr
351. +. :ov+i, 25.29: la (om. NTB) ... cela ce are ntr
352. +oo ... q :ov+o, 25.29: de la (om. NTB) cela ce n-are ntr
353. +o :onop:vov, 13.19: ce e smnat ntr
354. o onop:i, 13.19: cea ce s-au smnat | smntura
355. o onop:i, 13.20, 23: cea ce s-au smnat | smina
356. o ... onop:i, 13.22: cea (om. NTB) ce-i smnat ntr
357. o on:ip.v, 13.3: cela ce samn ,sm- NTB) ntr
358. o on:ipo oo+o , 13.39: cela ce au smnat pre eale | ce le smn pre eale
359. oi +o oiopoo oovov+:, 17.24: cei ce lua didrahmele (-hm N1B, ntr
360. o o.v ... qpyooo+o, 25.16: cel ce au luat ... au lucrat | cel ce luo ... lucr
361. o ... o.v ... .po:v, 25.18: cela ce au luat ... sp | cela ce luo ... sp
362. o ... o.v npooqv:yi:v, 25.20: cel ce au luat ... aduse | cel ce luo ... aducnd
363. o ioi nopoooo oo+ov, 10.4: carele si vndu pre El ntr

81
364. o nopooiooo oo+ov, 26.25: cela ce-L vindea pre El ntr
365. o ... nopooiooo oo+ov, 26.48: cela ce vndu pre El ntr
366. o nopooiooo, 27.3: cela ce-L vnduse ntr
367. +. 0:ov+i ooi ipi0qvoi, 5.40: celui ce a s
17
pirasc cu tine | cine a rea s s
pirasc cu tine
368. +.v nin+ov+.v, 15.27: cealea ce cad ntr
369. o n:o.v, 21.44: cel ce a cdea ntr
370. o oyiooo, 23.17: carea sfineaste (sv- NTB) ntr
371. +o oyioov, 23.19: carele sfineaste ntr
372. o o:o:vo npoq+qv, 10.41: cela ce priimeaste prorocul ntr
373. ono +.v onoi+:vvov+.v +o o.o ... q oovo:v.v, 10.28: de ceia ce omoar ,-or BB)
trupul ... nu ... pot ntr
374. +.v ov:ooov+.v, 23.31: celora ce au (ce-au NTB) omort ntr
375. q onoi+:ivoooo ... ioi i0oooooo, 23.37: carele omors ... si cu pietri ucises ntr
376. oi y:vo:voi, 11.21: care ur ntr
377. +o y:vo :vo, 2.54: cealea ce ur
18
ntr
378. ioi no o oioo.v ... ioi q noi.v, 7.26: si tot (omul add. NTB) carele aude ... si nu ... face ntr
379. +ov ovoov+o np.+ov i0ov opov ... ovoio ... :opqo:i ... o.v, 17.27: care peaste va
iasi ,!, intiiu, ridic-l ... deschiznd ... vei afla ... lund | care peaste vei scoate nti, adu-l ...
deschide ... vei afla ... ia
380. no o opyio:vo, 5.22: tot cel ce urgiseaste | arecine s minie
381. o +:0:i, 2.2: cel ce s-au nscut | carele au nscut
382. +oo oivo:voo oo+qpo, 2.7: ceii ce s-au artat stea | in carea s-au artat steaoa
383. oiopioi oi n:iv.v+: ioi oi|.v+:, 5.6: fericii ,erice de N1B, ceia ce lminzesc si
nsetosaz ntr
384. no o oi+.v ... ioi o q+.v ... ioi +. ipooov+i, 7.8: tot cel (cine NTB) ce ceare ... cel ce
,cine N1B, cearc ,caut N1B, ... celui ce bate ntr
385. ovoo+o qiooo0qo:v oo+., 9.9: s scul de mearse dup Ll ntr
386. o :op.v +qv |oqv ... o ono:oo, 10.39: cela ce au aflat (va afla NTB) ... cela ce-s va piarde ntr
387. +.v nio+:oov+.v :i ::, 18.6: carii cred ntru Mine ntr
388. o i+ioo, 19.4: Cel ce au cut | lctoriul
389. :v +. io+oiioov+i oo+ov, 23.21: pre Cela (n Acela N1B, ce lcuiaste ntru ea ntr
390. o ... ono:ivo, 24.13: cela ce a rbda ntr
391. o ovoyiv.oi.v, 24.15: cela ce (cine) ceteaste ntr
392. +o q+oioo: vov, 25.41: carele e gtit ntr
393. o :o|o, 26.23: cela ce-au ntinsu | cela ce ntinge
394. +o ... :iovo:vov, 26.28: ce s ars | ce s a rsa
395. o io+oo.v ... ioi ... oiiooo.v, 27.40: cela ce surp ... si ... zideaste | cela ce sprgeai ...
si ... zidiiai
396. n.qoov ooo +o onopov+o, 19.21: vinde tot ce ai ntr
397. +q :ni.oioooq, 28.1: cei ce lumina | carea s lumina

Aceast seciune cuprinde o selecie de participii articulate traduse, n marea lor
majoritate, prin propoziie. Din nou trebuie menionat acordul casi-complet ntr,

17
Probabil pentru . .>, prin haplografie.
18
Cf. si exemplul 432, ioo v+: ... +o y:vo:vo ... oi:ooqoov ... +o y:vo:vo, 18.31: zind ceale ce
s-au cut ,acestea ce ur N1B, ... spusr ... ceale ce ,carele N1B, ur ntr.
Marian Ciuc

82
fapt cu att mai remarcabil cu ct este orba de o seciune reprezentat in LM prin
peste o sut de exemple.
De regul, soluia de traducere este o subordonat relati: o excepie este 38.
Desigur, exist ctea exemple in care BB inoeaz ie in lexic ,e.g. 330, 381, etc.),
fie, adesea, corectnd timpul verbului din NTB: 339 (al doilea P), 342 (al doilea P),
344, 358, 360 si 361, in aceste ultime dou exemple perectul simplu din N1B
deine perect compus in BB, dar schimbarea nu este chiar complet: al doilea erb
n 361 este o form de perect simplu in ntr.
Cteodat, BB preia soluii pe care iniial le modiicase: 333 si 334 se opun din
acest punct de edere exemplului 61. O alt inoaie in BB o constituie schimbarea
numelui de agent din N1B in subordonat relati ,349 si 388). Acelasi tip de
expandare in BB apare in alte ctea situaii: 354, 355, 359.
Ocazional, n NTB apar variante de traducere reluate n BB (sub 327, 328 si
329). Reersul acestei situaii se ede sub 33, 34 si 35, in care dou erbe ale
originalului sunt traduse prin a omor.
Ca o curiozitate menionm exemplul 362: in N1G are structura GV, reluat cu
inersarea topicii in N1B: VG, dar redat prin VsV in BB.

4. Concluzii
Construciile participiale sunt redate in BB astel: participul nearticulat este de
regul redat prin G, iar cel articulat, prin Vs, ca in N1B. Pe de alt parte, N1B
preer traducerea prin V coordonat ie copulati, ie paratactic cu erbul principal.
n sfrsit, variantele de traducere a aceluiasi P n acelasi context sugereaz c
efortul traductorilor se concentreaz pe ersetul curent, pierznd din edere
ansamblul textului la care lucreaz.
Anumite erori in BB sugereaz o abordare mai puin atent, chiar grbit, a textului.
Aceasta susine obseraii mai echi ,ezi Cndea 1969: 362-367).NTB dovedeste o
mare capacitate de inoaie prin aceea ca recurge des la traducerea unui participiu nu
prin G, ci prin Vs. Important este si aptul c N1B oscileaz uneori intre cuntul
slavon si cel de origine latin: a blagoslovi este relevant din acest punct de vedere
19
.

4.1. Nuclee participiale
1ratamentul participiului este eideniat si n traducerea nucleelor participiale N2, N3 si
N4, pe care o prezentm in continuare.
1) N2 sunt cele mai numeroase n NTG: exemplele citate n continuare fac trimitere
la selecia noastr din interiorul iecrei seciuni si grupe, in care se gsesc aproximativ
50 de N2, a cror schem este in N1G ariabil in uncie de topic. Lxist trei
ariante schematice, pe care le prezentm in continuare.

19
Vezi discuia pentru 145-14, ca si 252.

83
Nr. ex. NTG BB NTB Nr. ex. NTG BB NTB
3. PVP GVG V+VG 115 PPV GGV ntr
8. PPV GGV VsGV 116 VPP VGG ntr
17. PVP GGV V,VG 126 VPP VGG VGSbs
19. PPV GGV ntr 137 PPV GGV GV,V
20. PVP GVG VGG 143 PVP GVG GVG
34. PPV GGV GV+V 144 PVP GVG V,VG
42 PVP V+VG V+VG 145 PPV GGV V+GV
44 PVP GVG VVsG 146 PPV GGV V+GV
49. P+PV G,GV G+GV 147 PPV GGV ntr
58. PPV GGV V+V,V 151 PVP GVG VVsG
61. PPV GGV V+VVs 157 VPP VGG ntr
64 VPP VGG ntr 175 PVP GVG V,VG
72 PVP GVG V+VG 176 VPP VGG V,V+V
73 PVP GVG V,VG 190 PVP GVG VVsG
76 PVP GVG GVG 191 PPV GV+V V,V+V
77. PVP GVG V,VG 201 VPP VGG V,V+V
78 PVP GVG VVsG 203 PVP GVG GVG
85 PVP GVG ntr 204 PPV GGV GV+V
98. PVP GVG ntr 209 PVP V+VG V+VG
108. PVP GVPrt ntr

a, Prima schem este de tipul PVP in N1G. Lste reprezentat in 51 de exemple; BB o
red, in mod normal, seril, GVG ,3, 20, 44, 2, 3, 6 etc.,, dar o schimb in ctea
situaii: 1 ,inoaie,, 42, 108, 209. Ultimele trei exemple sunt sub inluena N1B, care,
pe de alt parte, oer mai multe soluii:

i. red, n mod servil, GVG: 76, 85, 98 etc.;
ii. V+VG: 3, 42, 72 etc.;
iii. V,VG ,dou erbe personale in paratax,: 1, 3, etc.,
iv. VVsG (al doilea verb este subordonat primului): 44;
v. VGG: 20.

b, A doua schem este PPV in N1G, reprezentat in 12 exemple si redat GGV in BB,
cu o excepie, 191, probabil sub inluena N1B, care red V,V-V. N1B recurge la:

i. VsGV: 8, 145, 146;
ii. GGV (n consens): 19, 115, 147;
iii. VVV: 58, 61, 91 (vezi detalii n tabel);
iv. GVV34, 137, 204.

c, A treia schem este VPP in N1B si are sase ocurene redate VGG in BB, si variat n NTB:

i. VGG de trei ori: 64, 116, 157;
ii. V,V+V: 176, 201;
iii. VGSbs: 126.

Marian Ciuc

84
2) N3, cu 18 ocurene in corpusul de exemple al studiului de a: 14 sunt in
consens.

Nr.
ex.
NTG BB NTB Nr.
ex.
NTG BB NTB
35 PPP GGG ntr 158 PPP GGG ntr
52 PPVP GVVsG ntr 162 PPP GGG PrtGG
71. PPVP GGVG ntr 166 PPPV GGGV V,V,V,V
79 PPVP GVVsG ntr 170 PPVP GGVG ntr
95 PPP GGG ntr 199 PPP GGG ntr
96. PPP GGG ntr 207 PPP GGG ntr
101 PPVP GGVG ntr 265 PPVP GVVsG ntr
109 PPVP GGVG GV,VG 379 PVPVP VVGVG VV,VV,V
113 PPP GGG ntr 384 PPP V,V,V V,V,V

n tabelele prezentate mai sus:
a, PPP apare de nou ori, iind redat in BB prin GGG de opt ori, iar o dat prin V,V,V
,inluen N1B,. N1B aplic aceeasi schem, cu excepia lui 384 ,deja discutat, si a lui
162, redat prin PGG.
b, PPVP apare cu opt ocurene, cele mai multe in consens, conform schemelor NTB:

i. GVVG: 52, 79, 265;
ii. GGVG: 71, 101, 109, 170.

BB preia toate soluiile N1B, cu o excepie: in exemplul 166, N1B are structura
V,V,V,V, ins BB schimb in GGGV. Un singur exemplu (379) n N3 este diferit de
cele dou scheme descrise mai sus, cu schema PVPVP n NTG, redat VVGVG n BB,
dar VV,VV,V n NTB.
3. N4 are trei ocurene, dup cum urmeaz:

Nr. NTG BB NTB
56 PPPP GGGG ntr
94 PPPVPV GGGVGV V,V,V,V,V,V
171 PPPPV VGGGV V+GV+V+V

Dac primul exemplu este tratat in consens, celelalte dou descriu bine
preerinele traductorilor: in N1B, G este aproape complet eliminat, dar este
meninut in BB in sapte cazuri din opt.
Chiar dac in naraiuni stereotipe N1G este adesea repetiti, in traducerile
romnesti situaia este alta: acelasi verb este tradus diferit, acelasi substanti are dou
corespondente n ntr, etc. Variaia ormular, lexical si sintactic din ntr dovedeste fie
interesul traductorilor de a eita monotonia naraiunii eanghelice, ie concentrarea
acestora pe detaliul curent, r a ine seam de alte contexte identice.
Exemplele 164-175 par a ilustra un nceput de constientizare a sinonimiei
originalului: n timp ce 164-14 traduc nediereniat gr. oov:iv si nopooov:iv

85
prin a lua, 175 traduce gr. npoooov:iv prin a apuca. Presupunem c inoaia aparine
N1B, care, de altel, traduce diereniat si 174, dar nu este urmat de BB, asa cum se
intmpl cu 15. Acelasi comentariu este valabil si pentru 184, unde N1B inoeaz:
viv, desi n 183 acelasi verb este tradus prin a trimite. La extrema cealalt se situeaz
exemplul 18, care atest traducerea prin acelasi termen a dou erbe dierite:
termenilor gr. oo:y:iv si :ipioov le corespunde echivalarea prin a zmulge n ntr. n
sfrsit, este de menionat exemplul 200, care arat preerina pentru G dus la extrem
in BB: orma personal npooq0:v este redat prin apropiindu-se. Acelasi lucru se poate
spune si despre trei exemple in care BB modiic structurile din N1B, inlocuind V cu
G: iv riiva (1), deac riiva (257) si deaca trecnd ,26,, deja menionate.

4.2. Excursus: Iormula introductiv a unui citat din Vechiul Testament
Un citat din Vechiul Testament este introdus n NTG printr-o ormul stereotip
de tipul cum este scris. n BB si N1B aceast ormul este aproape intotdeauna
modiicat intr-un el sau altul, in spiritul caracteristicilor pe care am cutat s le
eideniem in studiul nostru. Acestea includ utilizarea dubletelor: 1-5, 7-8, 16-19,
22-26, 27-28 si traducerea gresit: 20, cu dou atestri, s. 21.

1. ivo nqp.0q +o pq0:v, 1.23: ca s s imple ce e zis
2. ivo nqp.0q +o pq0:v, 2.15: ca s s plineasc ce e zis
3. ivo nqp.0q +o pq0:v, 4.14: ca s s imple ce s-au zis
4. ivo nqp.0q +o pq0:v, 12.1: ca s s imple ceaea ce s-au grit
5. ivo nqp.0q +o pq0:v, 21.4: ca s s imple ce iaste zis
6. ivo nqp.0.oiv oi ypooi +.v npoq+.v, 26.56: ca s s imple scripturile prorocilor ntr
7. on. nqp.0q +o pq0:v, 2. 23: ca s s imple ceaea ce s-au grit
8. on. nqp.0q +o pq0:v, 8.1: ca s s imple carea e zis
9. on. nqp.0q +o pq0:v, 13.35: ca s s imple ce e zis
10. +o+: :nqp.0q +o pq0:v, 2.1: atuncea s plini ceaea ce s-au grit
11. +o+: :nqp.0q +o pq0:v, 27.9: atuncea s umplu ce s-au grit
12. ooi ov:yv.+: +o pq0:v, 22.31: au n-ai cetit ce s-au zis
13. +o pq0:v oio Aoviq, 24.15: carea s-au grit pren Daniil | carea e zis de la Daniil
14. oo+o ... :o+iv o pq0:i, 3.3: acesta e cel ce s-au grit
15. ovonqpoo+oi oo+oi q npoq+:io Hooioo q :yoooo, 13.14: s imple preste ei prorocia
Isaiei, carea zice
16. o yop O:o :v+:io+o :y.v, 15.4: c Dumnezu au poruncit grind
17. :npoq+:oo:v ... :y.v, 15.: au prorocit . zicnd
18. :pp:0q, 5.31, 38: s-au zis
19. :pp:0q, 5.43: s-au grit
20. :pp:0q +oi opoioi, 5.21, 27: s-au zis celor dentiu
21. :pp:0q +oi opoioi, 5.33: s-au zis celor de demult
22. oo+. y:ypon+oi, 2.5: asa iaste scris
23. y:ypon+oi, 4.4; 21.13; 26.31: scris iaste
24. noiv y:ypon+oi, 4.: iar s-au scris
25. y:ypon+oi yop o+i, 4.6, 10: c scrisu-s-au ,c,
26. n:pi oo y:ypon+oi, 11.10: de carele s-au scris
Marian Ciuc

86
27. ooo:no+: ov:yv.+:, 21.16, 42: au nu a cetit
28. ooo:no+: ov:yv.+:, 21.42: n-ai cetit niciodat.

Bibliografie
BB = ibia aaec Dvvveeia.ca critvr a ceii 1ecbi ,i ale ceii Noao Leage, toate care s-au
tlmcit dupre limba elineasc spre inelegerea limbii romnesti, cu porunca
preabunului Domn Ioan Srban Cantacozino Basarab Voieod..., Bucuresti, 1688
|ediie modern: Institutul Biblic si de Misiune al BOR, Bucuresti, 1998].
NTG = Novum Testamentum, Textus Stephanici A. D. 1550 cum variis lectionibus...
curante F. H. A. Scrivener, Cantabrigiae, 1887 [confruntat cu The Greek New
Testament, Fourth Revised Edition, edited by Barbara Aland, Kurt Aland, Bruce
M. Metzger, United Bible Societies, Hendrickson Publishers, 2006].
NTB = ôv 1e.tavevt .av vcarea cv eagea voao a vi i.v. ri.to. Dovvvvi vo.trv, izvodit cu
mare socotin, den izod grecescu si slaonescu pren limb rumneasc..., Blgrad,
1648 |ediie modern: Lditura Lpiscopiei Ortodoxe Romne a Alba Iuliei, 1988|.

Blass - Debrunner 1961: F. Blass, A. Debrunner, A Greek Grammar of the New
Testament and Other Early Christian Literature, English translation and revision by
R. Funk. Cambridge-Chicago, 1961.
Cndea 1969: V. Cndea, Les Bibles grecque et roumaine de 1687-1688, in Balkan
Studies`, 10 ,1969,, nr. 2, p. 351-376.
Gildersleeve 1888: B. L. Gildersleeve, On the Stylistic Effect of the Greek Participle, n
1he American Journal o Philology`, 9 ,1888,, nr. 2, p. 13-157.
Wallace 1996: D. Wallace, Greek Gramamr Beyond the Basics. An Exegetical Syntax of
the New Testament, Zondervan - Grand Rapids, Michigan 1996.
Moulton - Turner 1963: J. H. Moulton, N. Turner, A Grammar of New Testament
Greek. vol 3. Syntax, T&T Clark, Edingburgh, 1963.

87
LDIII CRITICL MODLRNE ALE
NOULUI TESTAMENT N LIMBA GRLAC

ASIST. DR. MIHAI CIUREA
Universitatea din Craiova
ciureamihaijr@yahoo.co.uk

Abstract: Today we have no autographs of the New Testament, especially because of
the weak materials used as a written support in the Antiquity. Nevertheless, the text of
the New Testament was copied in an impressing number of manuscripts. Within the
ealuation o the biblical text, the scholar must regard` in the same time hundreds o
manuscripts, most of them, and probably the most important, written in Ancient
Greek. A critical edition of the Greek New Testament is usually a compiled volume,
following specific rules, based on the readings of a significant selection of important
manuscripts. 1he modern critical editions o the GN1 constitute le point de depart`
for any biblical project and have exercised great influence for textual criticism of the
Bible. Actually, the ultimate objectie o the textual critic`s work is the production o a
critical edition containing a text most closely approximating the original.
Keywords: autograph, textual criticism, manuscript, textus receptus, Greek New
Testament, modern edition

1. Introducere
Chiar dac Noul 1estament a exercitat dintotdeauna o inluen corsitoare
asupra spiritualitii si culturii mondiale, astzi nu mai exist nici un
autograf/protograf apostolic al scrierilor care l compun. Acesta este principalul
moti pentru care, alturi de numrul mare de ariante, glose, lipsuri si greseli
ntlnite n manuscrisele biblice, se impune necesitatea studierii istoriei si evoluiei
textului neotestamentar. Alctuirea unei istorii a textului biblic, de la nceputul
transmiterii manuscriselor pn la inentarea tiparului, este acelasi lucru cu
alctuirea unei istorii complete a iudaismului si crestinismului. Toate marile
evenimente din istoria evreilor si crestinilor, toate marile probleme si dispute
teologice si-au lsat intr-un fel sau altul amprenta asupra textelor biblice, att n
limbile originale, ct si n numeroasele versiuni scrise n limbile vernaculare ale
popoarelor convertite la crestinism. Dac in iudaism principala preocupare legat
de textul ebraic al Vechiului 1estament a ost pstrarea lui nealterat, crestinismul a
accentuat in special latura misionar, incercnd s-l traduc si s-l ac accesibil
tuturor neamurilor (Barrera 1998: 265).
Mihai Ciurea

88
Ca si n cazul celor mai importante scrieri antice, textul Noului Testament a fost
supus unei actiiti laborioase de copiere si re-copiere, liter cu liter si cuvnt cu
cunt, pn la inentarea sistemului de imprimare si tipografie de tip mobil, n
secolul al XV-lea. Din ericire, ins, acesta a fost copiat si recopiat de attea ori,
nct am mostenit un numr impresionant de exemplare, care depseste net
numrul ariantelor oricrei alte scrieri clasice a lumii echi. Se cunosc, astel,
aproximativ 5000 de manuscrise grecesti, la care se adaug alte 10000 de
manuscrise ale versiunilor n limbile vechi n care au fost traduse, precum si miile
de citri scripturistice prezente in operele Sinilor Prini si ale scriitorilor
bisericesti. Toate aceste surse conin numeroase variante textuale, al cror numr
este considerabil, situndu-se ntre 15000 si cca 250000. Nu exist, practic, nici o
raz a Noului 1estament care s nu se i transmis in tradiia manuscriselor r o
anumit ariant textual. Cu toate acestea, exist oarte puine diferene
semniicatie intre aceste mrturii, inct nici o dogm a credinei crestine nu
depinde exclusiv de un pasaj incert din punct de vedere textual. Spre deosebire de
transmiterea altor texte clasice, grecesti sau latine, care au ajuns la noi prin
intermediul a numai dou-trei copii din perioada medieal, adesea separate de
original de mai mult de un mileniu, conservarea documentelor care conin textul
Noului 1estament este superioar si nu necesit anumite conjecturi` textuale.
Reconstituirea textului original al Noului Testament presupune cunoasterea
limbii n care acesta a fost scris, precum si a istoriei transmiterii sale, din momentul
in care a inceput s ie ixat in scris, pn la ediiile critice moderne. n ncercarea
de a se apropia de maniera n care aceste texte vechi au luat nastere si au fost
transmise, istoricul este neoit s recurg si la datele pe care le oer stiina
paleografiei (studiul vechilor sisteme de scriere si cu descifrarea si datarea
manuscriselor). n aceeasi direcie, cel care se ocup de studierea istoriei textului
neotestamentar trebuie s se aplece mai inti asupra inormaiilor pe care le
urnizeaz paleograia greac si latin cu priire la textul Noului 1estament.
Disciplin-pionier a Renasterii umaniste, criticismul textual/critica textului si
propune reconstituirea transmiterii textului biblic din momentul n care a fost fixat
in scris, pn la apariia primelor ediii tiprite. Scopul tradiional al criticii textuale
este de a stabili arborele genealogic (stemma) al manuscriselor pentru a urca
progresi de la nou pn la arhetip, ct mai aproape posibil de original. Desi
intotdeauna ingreunat de o parte ipotetic, aceast munc a dat roade. Rezultatele
obinute oer inormaii preioase pentru diferite demersuri ca: reconstituirea unui
anumit manuscris sau a unei amilii textuale, reconstituirea textului de baz, dincolo
de greselile lingvistice intenionate sau neintenionate ale scribilor, o mai bun
nelegere a structurii si funcionalitii limbii originale: ortografie, fonologie,
morologie, sintax, semantic, tehnici de traducere etc., reconstituirea etapelor
parcurse de text pn la orma sa din prezent.
Rodul tuturor acestor strdanii il reprezint asa-numitul textus receptus, care circul
n varianta cea mai cunoscut, cu caracter de ediie scolar, datorit cercettorilor
aiii critice voaerve ae Noului Testament iv ivba greac

89
Eberhard Nestle, Erwin Nestle si Kurt Aland. Aceast operaiune migloas si plin
de rspundere a reconstituirii textului original al crilor sfinte ale Noului Testament
a necesitat studierea atent a unui material documentar enorm, care include ctea
mii de manuscrise vechi: ostracale, talismane, papirusuri, codexuri majuscule/unciale,
manuscrise minuscule, lecionarii biblice, ersiunile in limbile echi, citrile
scripturistice pstrate n operele Sfinilor Prini si scriitorilor bisericesti.
Criticismul textual modern al Noului 1estament a inceput eecti odat cu
Johann Jakob Griesbach (1745-1812), care a clasificat manuscrisele cunoscute n
trei mari grupe: a) occidentale, foarte vechi, dar corupte, b) alexandrine, care le
corectau pe cele anterioare si c) constantinopolitane, dintre care cele mai multe
useser pstrate ,cf. Laurence 1814: 33-95,. Specialistul nu lua in seam mrturia
manuscriselor indiiduale, mai ales dac prezentau unele ainiti cu amilia textual
occidental sau alexandrin. Cercettorul si filologul clasicist Karl Lachmann
(1793-1851) a fost primul care a dezminit tradiia conorm creia cel mai bun text
ar fi fost asa-zisul textus receptus al Bibliilor tiprite, care se baza pe manuscrisele
tardive (Lachmann 1830: 817-845). Autorul a stabilit atunci principiile me t o d e i
g e n e a l o g i c e, care era determinat de progresul disciplinei de la inceputuri
pn in prezent. Cel mai bun text este, asadar, cel mai vechi, cel care prezint cel
mai bun arbore genealogic (stemma) si, n principiu, cel mai puin afectat de erorile
intenionate sau neintenionate ale copistilor. B. F. Westcott (1825-1903) si F. J. A.
Hort (1828-1892) au continuat ideea lui Lachmann, dezminind criteriul majoritii,
conorm cruia ariantele comune si cele mai frecvente din tradiia manuscriselor
ar avea ntietate. Mai mult, autorii au stabilit patru tipuri textuale diferite: a)
siro-bizantin, b) occidental c) alexandrin si d) neutru (cf. Metzger 1964: 131-134).
Burnett Hillman Streeter (1874-1934) a susinut ideea clasiicrii manuscriselor in
grupe de texte locale`, corespunztoare dieritelor centre geograice din care
proveneau: Alexandria Egiptului, Antiohia Siriei, Cezareea Palestinei, Cartagina, n
Africa de Nord, Italia si Galia, n Apusul Europei (Streeter 1924: 26-50). Tipul
textual bizantin, care este reprodus n majoritatea manuscriselor unciale si
minuscule, reprezint probabil recenzia lucian
1
si combin textele timpurii, pn la
formarea unui textus receptus. Lietzmann (1875-1942) vorbea despre trei familii
textuale n privina epistolelor pauline: oiv, cea mai recent, occidental, a
antichitii, egiptean, adesea cea mai eche. Lste necesar, totusi, ca iecare ariant
textual s ie analizat in parte si n funcie de evidena intern ,linegan 194:
72-73).
Odat cu lrancis Craword Burkitt ,1864-1935), studiul intern al variantelor
textuale a cptat o importan mai mare dect studiul codicologic al manuscriselor
si gruparea lor n familii de texte (Baird 1992: 267). Existau mai multe motive care

1
Lucian de Samosata a rmas in memoria crestinismului ca un alter Origenus, el fiind cel care a pus
bazele celebrei Scoli din Antiohia, a crei principal actiitate era centrat pe studiul Sintei Scripturi.
Urmnd exemplul lui Origen, Lucian a realizat o recenzie a Septuagintei, numit comun`, care s-a
impus si s-a rspndit, alturi de recenziile lui Origen si Iesychius.
Mihai Ciurea

90
justiicau aceast schimbare de direcie. Din moment ce toate manuscrisele sunt
ntr-un el sau altul corupte, nu exist un text pur` sau cel mai bun manuscris`.
Pe de alt parte, cele mai multe variante cunoscute si au originea in primele dou
secole crestine, nainte de perioada celor mai importante codexuri majuscule. Mai
mult dect att, aplicarea metodei genealogice n studiul textului Noului Testament
nu permite concluzii precise, din moment ce variantele s-au datorat mai degrab
schimbrii deliberate, dect erorii accidentale. La srsitul acestui lung parcurs de la
Hermann von Soden (1852-1914, pn la inceputul secolului al XX-lea, a fost
acceptat aptul c metoda genealogic nu este adecat pentru a rezola toate
problemele de textualitate neotestamentar. Astel, s-a nscut o asa-zis m e t o d
e c l e c t i c , conorm creia se apreciaz c cel mai idel text este acela care, dup
un studiu detaliat al tuturor variantelor textuale existente si aplicarea regulilor
studiului intern, prezint cea mai mare probabilitate de a corespunde cu orma
original a textului. Von Soden identiica trei recenzii: a, ierusalemit, realizat de
Origen, b, egiptean, realizat de Iesychius, c, bizantin sau oiv, realizat de
Lucian de Samosata. Prima categorie corespunde textului occidental al lui
Westcott-Hort, a doua corespunde textului neutru si alexandrin, iar a treia textului
siriac. n reconstituirea acestor trei tipuri de recenzii, Von Soden a vizat de fapt
identificarea arhetipului lor, textul cunoscut drept I-K-H (Soden 1902: 734-757).
Propunerea sa a ost oarte aspru criticat, in special pentru c deinise oarte
complicat. Cercetarea asupra marilor tipuri de texte`, reluat la inele secolului al
XIX-lea, a ost intrit pe parcursul secolului urmtor, in special graie lui Jean
Duplacy, care a orbit despre marile stri ale textelor` ,Duplacy 195: 249-309).
Chestiunea rmne deschis si astzi.
Pentru a rezuma prerile prezentate anterior, putem spune c specialistii
orbesc, in general, despre patru grupuri sau amilii de manuscrise, care prezint
unele particulariti definitorii, legate de zonele geografice din care provin textele
biblice (cf. Patzia 1995: 12-16):
a) t i p u l t e x t u a l a l e x a n d r i n s a u e g i p t e a n. La sfrsitul
secolului al II-lea, cultura crestin era inloritoare in Alexandria, pe parcursul
urmtoarelor secole iind copiate numeroase manuscrise de ctre scribi care
cunosteau oarte bine subtilitile limbii grecesti. Acest grup este caracterizat de
concizia textelor scripturistice;
b) t i p u l t e x t u a l o c c i d e n t a l este numit astel pentru c circula in
Occidentul crestin ,Arica de Nord, Italia, Galia etc.,. ns, pe lng aceste manuscrise
grecesti, regsim si altele descoperite n Egipt si n Bisericile siriace ale Orientului
crestin. Lecturile textuale parafrazate ale acestui grup sunt adesea mai lungi dect
lecturile scurte ale tradiiei alexandrine, prezentnd cuinte adugate ,interpolri,,
c) t i p u l t e x t u a l c e z a r e e a n. n secolele III-IV, orasul Cezareea era
cel mai important centru crestin al Palestinei, datorit impuntoarei sale biblioteci
si a inailor care au trecut sau chiar s-au stabilit acolo. 1extul de baz al acestui
grup dateaz de la inceputul secolului al III-lea, adus aici probabil din Egipt, de

91
unde a trecut n Ierusalim, apoi n Georgia si Caucaz, prin intermediul misionarilor
armeni. n dezvoltarea sa, tradiia textual din Cezareea se situeaz la intererena
dintre cea alexandrin si cea occidental,
d) t i p u l t e x t u a l s i r o - b i z a n t i n (sau koine). Acest text amalgamat,
care atenueaz diicultile si armonizeaz dierenele, a fost folosit n Liturghia
Bisericii bizantine, devenind cvasinormativ ncepnd cu secolul al VI-lea. Este n
general considerat drept o dezoltare tardi si secundar.
Munca specialistilor in texte incepe, in mod eident, prin lenta colaiune a
dieritelor manuscrise. n aa masei de mrturii si variante, membrii comitetului
care a stabilit textul standard`, prezent in cele mai recente ediii critice
neotestamentare, au ales 1438 de locuri-variante, pentru care este examinat un
numr mereu crescnd de manuscrise semniicatie. Lectura numeroaselor
ragmente de papirus necesit de altel si interenia specialistilor n paleografie. De
asemenea, munca de colaiune se extinde din ce in ce mai mult asupra ersiunilor
vechi si a citrilor patristice.
n mod tradiional, atunci cnd orbim despre criteriile stabilirii textului biblic,
distingem trei tipuri de operaiuni, care pot teoretic s se succead, desi uneori
frontierele lor sunt destul de vagi: a) c r i t i c a v e r b a l , care const intr-un fel
de coaare` a textului, ceea ce inseamn debarasarea de greselile grosiere ale
copistilor, adic modiicrile textuale neintenionate si intenionate; b) c r i t i c a
e x t e r n const in compararea numrului mrturiilor, echimea lor, precum si
calitatea lor intrinsec, pentru leciile-ariante. Cu toate acestea, nici numrul, nici
echimea mrturiilor nu constituie criterii decisie, cci unele mrturii foarte vechi
pot purta in mod clar corecturi de natur dochetist. Astzi suntem oarte ateni la
aptul c o ariant este atestat in mai multe tipuri textuale, astel inct disciplina
trebuie s-si multiplice criteriile, dar s rmn mereu circumspect, c, c r i t i c a
i n t e r n incearc s estimeze aloarea unei anumite ariante, in scopul unei ct
mai bune nelegeri a textului. La se sprijin pe criteriile coerenei interne a textului
si pe stilul autorului, dar trebuie s in cont si de dezbaterile doctrinare din istorie,
pentru care textul poate fi un reflex.
Un anumit numr de reguli practice seresc adesea drept criterii, ins acestea
rmn numai ca niste jaloane` si nu trebuie absolutizate. Specialistul n textele
biblice trebuie s se intoarc mereu la dialogul cu critica literar, s in cont de
contextul apropiat si indeprtat, de ocabularul, de stilul propriu iecrui autor si
uneori chiar si de proiectul literar si teologic` al unei anumite scrieri biblice.

2. Noul Testament grecesc al lui Konstantin Tischendorf
Lobegott Friedrich Konstantin von Tischendorf (1815-1874) a fost unul dintre cei
mai nsemnai specialisti in domeniul cercetrii textuale biblice din secolul al
XIX-lea. Perioada modern ii datoreaz enorm, cci a publicat mai mult dect
Mihai Ciurea

92
oricare alt inat
2
si, pn astzi, bogatul apparatus criticus al ediiilor lui Tischendorf
rmne r egal si de rigueur pentru toi cei preocupai de studiul istoriei textului
neotestamentar.
n perioada 1841-182, cercettorul german a publicat nu mai puin de douzeci
si patru de ediii ale Noului Testament grecesc, dac includem si Editio Academica
(1855), precum si 22 de volume cu textele unor manuscrise biblice de mare valoare
(Sinaiticus, Vaticanus, Ephraemi rescriptus, Claromontanus etc.). Dintre acestea, cele mai
nsemnate sunt cele opt ediii majore ale Noului Testament, unele dintre ele
prezentnd versiuni germane sau latine n coloane paralele. Pentru primele trei
ediii majore, autorul urmeaz intocmai textul lui K. Lachmann ,193-1851),
proesor de ilologie clasic din Berlin
3
. n urmtoarele patru, se pare c se apropie
mai mult de asa-numitul textus receptus.
Cea mai important dintre ediiile majore este ins ultima, Novum Testamentum
Graece. Editio Octava Critica Maior, conceput in unsprezece pri ntre 1864 si 1872
si publicat in dou olume ,Leipzig, 1869 si 182,. O boal cumplit si apoi
moartea prematur a lui 1ischendor nu i-au mai dat ocazia de a scrie Prolegomena,
un al treilea volum al acestei ediii, lucru care a czut in sarcina discipolilor si C. R.
Gregory si Lzra Abbot. Dup moartea lui Abbot, Gregory a completat olumul,
publicndu-l in trei pri (Leipzig, 1884, 1890 si 1894).
Scopul principal al operei lui K. Tischendorf a fost acela de a recupera cel mai
bun text grecesc al Noului 1estament, chiar dac acesta nu era neaprat si cel mai
vechi. n acest fel, Editio Octava se baza att pe vechile manuscrise grecesti (n
special Codex Sinaiticus), dar si pe versiunile si citrile patristice. Rolul major al
acestui erudit, care si-a dedicat ntreaga via studierii Sintei Scripturi, a constat in
descoperirea si editarea unor noi mrturii textuale, care stau la baza tuturor ediiilor
moderne ulterioare ale Noului Testament Grecesc (Scriban 1927: 435).

3. Noul Testament grecesc al lui B. F. Westcott i F. J. A. Hort
Cei doi mari cercettori britanici, Brooke loss \estcott ,1825-1901) si Fenton
John Anthony Hort (1828-1892,, se al in succesiunea nobil a unor specialisti de
renume (S. P. Tregelles, B. W. Newton, A. W. Streane, H. Alford etc.), de la care au
aut multe de inat, dar crora le-au si pltit tributul cuenit. Aprut dup
aproximati treizeci de ani de munc, ediia lor din 1881, The New Testament in the
Original Greek, s-a bucurat de o mare apreciere n rndul specialistilor si este n
esen bazat pe textul Codexului Vaticanus (B.03). Prolegomena acesteia a ost scris

2
Se pare c numrul crilor si articolelor de specialitate legate de studiul textului Noului Testament
se ridic la 150 (Metzger 1964: 126).
3
Karl Lachmann este considerat pionierul criticismului textual al Noului Testament si al literaturii
clasice. El a fost primul dintre specialisti care a rupt tradiia transmiterii asa-numitului textus receptus
de pn atunci. Ldiia sa din 1831, bazat pe cele mai echi dintre manuscrise, incearc s redea
textul Noului Testament asa cum era cunoscut n secolul al IV-lea.

93
de Iort, dar iniseaz in egal msur concluziile ambilor inai: Aceast ediie
este o ncercare de a prezenta n mod exact cuvintele originale ale Noului
1estament, att ct pot i ele astzi determinate din documentele care s-au pstrat`
(cap. I: 55,. n urmtorul an ,1882,, a mai aprut Introduction and Appendix,
coninnd note despre variantele selectate, precum si note despre ortografie. Textul
lui Westcott si Hort a devenit un nou textus receptus, fiind echivalent pentru
cercettorii contemporani cu ceea ce reprezentau odinioar ,1550-1831) ediiile lui
Robert Staphanus si Elzevir.
n concepia lor, manuscrisele Noului Testament ar trebui grupate si apreciate
plecnd de la genealogia lor (me t o d a g e n e a l o g i c ,. Astel, principiile
adoptate de Westcott si Iort continu ideea lui K. Lachmann si pot fi reduse la
patru puncte eseniale: existena ariantelor indiiduale explic cel mai bine
originea rialelor lor, o bun cunoastere a documentelor trebuie s precead
intotdeauna o judecat inal despre ariantele dierite, mrturiile textuale trebuie
grupate n familii de manuscrise care provin de la un naintas comun; caracterul
acestor grupuri textuale trebuie intotdeauna luat in seam si apreciat n mod
corespunztor ,1aylor 1961: 50,.
Pe baza acestor investigaii despre relaia dintre principalele mrturii ale textului
neotestamentar, Westcott si Hort vorbesc, potrivit lui Metzger (1964: 131-134)
despre patru tipuri textuale principale, dup cum urmeaz: a, t i p u l t e x t u a l
s i r o - b i z a n t i n, reprezentat de un text mixt tardiv, care a rezultat n urma unei
reizuiri cut de unul sau mai muli editori din secolul al IV-lea. Cel mai bun
reprezentant de astzi al acestuia este celebrul Codex Alexandrinus ,A.02,, alturi de
manuscrisele unciale trzii si de majoritatea manuscriselor minuscule; b) t i p u l
t e x t u a l o c c i d e n t a l este, de asemenea, unul foarte vechi si destul de
rspndit. Ll s-a pstrat in unele manuscrise unciale bilinge, in special in Codex
Bezae (D.05) si n Codex Claromontanus (D
p
.06), n Vetus Latina si n Codex Syrus
Curetonianus (Syr
c
,. Probabil c originea sa coboar undea in a doua jumtate a
secolului al II-lea, ntruct apare n operele lui Marcion, Taian, Sfntul Iustin
Martirul si Filosoful, Sfntul Irineu de Lyon, Hipolit, Tertulian si Sfntul Ciprian al
Cartaginei; c) t i p u l t e x t u a l a l e x a n d r i n st sub inluena dit a
literaturii grecesti, prezentnd o limb ingrijit si un stil literar aparte. El este
prezent, mai mult sau mai puin complet, n Codex Ephraemi rescriptus (C.04), Codex
Regius (L.019), Codex 33 si n versiunile copte (n special textul bohairic); d) t i p u l
t e x t u a l n e u t r u este cel mai apropiat de textul autografelor apostolice, fiind
cel mai bine reprezentat de Codex Vaticanus (B.02) si apoi de Codex Sinaiticus (S.01).

4. Novum Testamentum Graece. Ldiia Nestle-Aland (NA)
Binecunoscuta ediie critic Novum Testamentum Graece a ost publicat pentru prima
dat la srsitul secolului al XIX-lea, in anul 1898, de ctre \rttembergische
Mihai Ciurea

94
Bibelanstalt ,Societatea Biblic din \rtemberg, Germania,
4
. Principalul su editor
a ost cercettorul german Lberhard Nestle
5
(1851-1913), care a urmat un principiu
simplu dar, n acelasi timp, foarte ingenios si practic: a comparat cele mai
importante trei ediii ale Noului Testament Grecesc din secolul al XIX-lea (C.
Tischendorf, Westcott - Hort si R. l. \eymouth, inlocuit ulterior cu cea de-a
III-a ediie a profesorului berlinez Bernhard Weiss, din 1901)
6
, imbuntind
aparatul critic. Atunci cnd textul uneia dintre aceste trei ediii era diferit (lat. varia
lectio,, Nestle a adoptat arianta identic din celelalte dou ersiuni si a notat n
aparatul critic versiunea diergent. Compararea textelor acestor trei ediii a urmrit
s ac accesibile tuturor rezultatele cercetrii stiinifice din secolul al XIX-lea si s
elaboreze un asa-numit text majoritar` ,Mihoc 1980: 10-118,. 1rebuie remarcat
minuiozitatea de care a dat doad inatul german n elaborarea ediiei sale.
Fiul lui Eberhard, Erwin Nestle, a preluat si a continuat munca tatlui su,
ncepnd cu cea de-a treisprezecea ediie a Noului Testament, din 1927 (Collins 1983:
10,. Scopul su principal a ost realizarea unui nou aparat critic, conform noilor date
oferite de manuscrisele Noului Testament, de traducerile vechi si de citrile Sinilor
Prini. Contribuia sa a ost in mod constant dublat att de materialul stiinific
mostenit, ct si de observaiile si sugestiile altor specialisti, care au venit pe parcurs.
Aceste date deschideau acum un vast orizont, permind celui interesat s emit o
judecat pertinent asupra textului grecesc neotestamentar si a principalelor sale
mrturii. Lucrarea celor doi Nestle, tatl si fiul, este excepional prin aptul c a
facilitat tuturor cititorilor interesai accesul la textul original al scrierilor inspirate ale
Noului Testament. Ei au prelucrat, selecionat si popularizat rezultatele cercetrilor
naintasilor lor, savani de inalt talie in domeniul criticii textuale neotestamentare.
Dup srsitul celui de-al II-lea Rzboi Mondial, un pas important in
dessurarea acestui proiect l-a constituit implicarea lui Kurt Aland
7
n editarea
aimosului text Nestle`, care devenise deja cel mai apreciat instrument de lucru
pentru numerosi biblisti din intreaga lume. Sub conducerea editorial a lui Aland
(co-editor din 1952 la a XXI-a ediie, au ost aduse unele completri, ajungndu-se
astfel la ediia a XXV-a, numit oarte sugestiv Nestle-Aland (1963). Cei doi Nestle

4
Locul de bastin al apariiei textului Nestle` este orasul Stuttgart, n cadrul casei editoriale
Privilegierte Wrtembergische Bibelanstalt.
5
Doctor n teologie si litere, Lberhard Nestle a ost un reputat specialist in orientalistic si limba
siriac si in studiul criticii textuale biblice. Studiul Noului 1estament ii datoreaz si o introducere n
textul grecesc original (Einfhrung in das griechische Neue Testament,
1
1897,
3
1909,
4
1923,, reizuit
ulterior de cunoscutul specialist protestant n probleme neotestamentare, Ernst von Dobschtz,
ost proesor al Uniersitii din Halle.
6
Tischendorf s-a folosit de cei mai vechi si mai buni codici neotestamentari cunoscui pn la el. Lste
cunoscut predilecia sa pentru textul reprezentat de Codex Sinaiticus, pe care l descoperise n
biblioteca Mnstirii S. Lcaterina din Muntele Sinai.
7
Profesorul german Kurt Aland este binecunoscut ca editor al textului critic al Noului Testament n
limba greac si ca autor al unor studii fundamentale despre manuscrisele grecesti neotestamentare
aprute in ultimele decenii. Specialistul a ost membru acti al Academiei de Stiine Germane din
Berlin si redactorul responsabil al revistei Teologische Literaturzeitung (Verzan 1984: 598-604).

95
au realizat o reusit lucrare de compilaie, diuzat in ediii ieftine si accesibile
tuturor. Profesorul K. Aland va menine, la rndul su, caracterul popular al ediiei,
intrindu-i totodat nota de originalitate. Pn la apariia ediiei a XXVI-a (1979) a
trecut o perioad destul de indelungat, datorit descoperii unor noi documente, in
special a numeroaselor fragmente de papirus care conineau textul neotestamentar.
Aceste noi mrturii textuale au dus la modiicri substaniale n structura noului
apparatus criticus, care cuprindea acum si simboluri ale tipurilor textuale.

Un ultim rod al cercetrii critice a textului Noului 1estament este ediia a
XXVII-a a Novum Testamentum Graece (Stuttgart, 1993), cu un comitet editorial
format din K. Aland, I. Karavidopoulos, M. Black, C. M. Martini si B. M. Metzger.
Ediia greceasc neotestamentar Nestle-Aland, adus in mod constant la zi
8
,
conine un text eclectic care nu respect o anumit tradiie textual. n consecin,
acest text nu a existat ca atare n vechime si nu a fost citit ntocmai n primele
comuniti crestine. Am putea spune c, dac scrierile Noului 1estament sunt
considerate ca iind canonice, nu trebuie s canonizm` nici un text grecesc in
particular, cci o ediie elaborat in manier critic se adreseaz in special unei
comuniti academice si are un dit caracter stiinific (Brown 2000: 91).
1eologia ortodox romn a maniestat anumite rezere a de echiul text
Nestle, considernd c editorul a ost uneori tentat s se lase condus de unele
prejudeci dogmatice speciic protestante` ,Gheorghiu 1929: 854,. Cu toate
acestea, obiectivitatea stiiniic a noului editor, Kurt Aland, ne ace s credem c
nuanele conesionale au ost depsite, lucru dovedit din plin si de cooptarea n
comitetul editorial a teologului ortodox Johannes Karavidopoulos, prin intermediul
cruia au inceput s ie puse in aloare preioasele lecionarii bizantine. De altfel,
Marcu (1958: 643) afirma cu ncredere, referitor la editarea textului neotestamentar:
n trmul teologiei exist lucrri care depsesc deosebirile confesionale, de
beneiciile crora se imprtsesc deopotri toate ramurile Bisericii crestine cea
oarecnd una. Ediia Nestle a textului original al Noului Testament este desigur cea
mai popular dintre ele, deoarece in zilele noastre e cea mai cunoscut si mai
rspndit lucrare de acest gen |...| menit s circule urbi et orbi`.

4. United Bible Societies Greek New Testament (UBSGNT)
Sub conducerea lui Lugene A. Nida, membru al Societii Biblice Americane si cu
participarea altor patru Societi Biblice (Scottish and Wurttembergian Bible
Societies si Netherlands and British Bible Societies), n anul 1955, a fost constituit
un comitet de specialisti care urma s pregteasc publicarea unei noi ediii a
Noului Testament Grecesc. Printre acestia se numrau Kurt Aland ,Mnster,,
Matthew Black (Saint Andrews), Bruce Metzger (Princeton) si Allen Wikgren

8
Pentru o descriere amnunit a aparatului critic al celei de-a XXVI-a ediii Nestle-Aland, vezi
traducerea in limba romn de Verzan ,1985: 312-347).
Mihai Ciurea

96
(Chicago)
9
. Necesitatea traducerii Noului Testament n limbile moderne, care se
punea atunci, ca si acum, n numeroasele regiuni ale lumii, a stat la baza acestei
iniiative. Astfel, prima ediie a United Bible Societies ,UBS,, numit oarte sugesti
Greek New Testament ,GN1,, a aprut in anul 1966. Ldiia a doua (cu participarea
teologului italian Carlo M. Martini in comitetul editorial, a aprut doi ani mai
trziu, in 1968. Ulterior au mai aprut alte trei ediii, dintre care una reprezint de
fapt ediia a treia corectat:
3
1975,
3
1983 Corrected Edition si
4
1993. n aceste
ultime dou ediii se obser implicarea direct a Institutului de la Mnster si,
implicit, influena ediiei a XXVI-a Nestle-Aland (NA, 1979)
10
. Astfel, s-a stabilit o
identitate n privina textului GNT si NA, rmnnd numai dierene de marcare a
paragrafelor, de ortografie si de punctuaie. Ediia a IV-a a GN1, publicat in mai
1993, a adus cu sine apariia a doi noi membri reprezentativi n comitetul editorial:
Barbara Aland, soia lui Kurt Aland, si teologul ortodox J. Karavidopoulos.
Aparatul critic al acestor ediii neotestamentare a fost oarecum simplificat,
operndu-se o nou selecie in prezentarea mrturiilor textuale, ce ine cont de
speciicul actiitii de traducere. O mare parte a variantelor din tradiia manuscris
sunt deposedate fie de coninutul semantic (e.g. diferenele ortografice), fie de unele
subtiliti sintactice care sunt imposibil de reprodus ntr-o traducere. n timp ce
textul de baz a rmas neschimbat, aparatul critic a eoluat de la o ediie la alta,
coninnd uneori modiicri semniicatie ,Sila 1995: 286-288).
Ambele ediii critice ale Noului Testament Grecesc (UBSGNT
4
si NA
27
) au un
puternic caracter scolar si au cunoscut o rspndire rapid in rndul tuturor
specialistilor n studiile biblice din lumea crestin de pretutindeni, constituind dou
instrumente de lucru preioase si indispensabile att pentru exegeza si ermineutica
Noului Testament, ct si pentru traducerea Sintei Scripturi in general. 1rebuie s
recunoastem, totusi, c acest text critic` al Noului 1estament reprezint o
ariant de laborator` care nu ine ntotdeauna cont de tradiia vie de citire si
nelegere a Sintei Scripturi in primele comuniti crestine. Tradiiile de citire
liturgic ,gr. anagnsis, a textului biblic ,pstrate uneori n lecionariile biblice, alteori
prin tradiia Bisericii, implic unele concluzii teologice si ermeneutice diferite,
inspirate, de cele mai multe ori, de operele Sfinilor Prini
11
.

5. Novum Testamentum Graecum. Editio Critica Maior (ECM)
Kurt Aland (1915-1994) este, din anul 1959, fondatorul Institutului pentru
Cercetarea Textului Noului Testament (INTF) din Mnster/Westphalia
(Germania) si, asa cum am zut, co-editorul volumelor Novum Testamentum Graece

9
Arthur Vbus a participat si el in prima az a proiectului.
10
n legtur cu acest lucru, in preaa celei de-a treia ediii a GNT, p. viii, se spun urmtoarele: 1he
greater part of these suggestions for further modifications came from Kurt Aland, who had been
making a detailed analyses of changes proposed for the 26
th
edition of the Nestle-Aland text`.
11
Vezi, n acest sens, studiul comparativ al lui Preda (2008: 219-230).

97
si Greek New Testament. Principala sarcin declarat a Institutului din Mnster este
de a cerceta ct mai profund istoria tradiiei textuale neotestamentare, prin analiza
detaliat a tuturor documentelor care ne stau astzi la dispoziie, scrise n limba
greac a dialectului comun. n scopul reconstituirii unei forme textuale ct mai
apropiate de cea a autograelor Noului 1estament, institutul imbunteste
continuu repertoriul manuscriselor grecesti, care inc mai ies la ieal graie
investigaiilor asidue ale arheologilor. Bazndu-se pe amploarea pe care a cptat-o
prestigiul acestui institut, specialistul german a iniiat un alt proiect, care viza
producerea unei ediii majore a NTG, Novum Testamentum Graecum. Editio Critica
Maior. Ediia si are originea in planurile redactrii unui olum cuprinztor al
Noului Testament schiat de Kurt Aland, Jean Duplacy si Bonifatius Fischer, n
anul 1967 (Aland 1969-1970: 163-177). Acest program iniial a constituit numai un
impuls semnificativ si un punct de plecare, pn la srsit fiind modificat n detaliu
pentru a se ajunge la prezentarea actual a ariantelor textuale neotestamentare.
Dup moartea lui Kurt Aland ,1994,, surenit inainte de incheierea proiectului,
conducerea a ost preluat de Barbara Aland, soia acestuia.
Editio Critica Maior a NTG si propune s pun mai mult accentul pe citrile
neotestamentare din literatura crestin eche. Proiectul a ost iniiat n anul 1997 si
este in dessurare pn in 2030. Pn acum a fost editat textul Epistolelor
sobornicesti, prin grija specialistilor de la IN1l, sprijinii de Union o the German
Academies of Science and Humanities. Decizia de a se ncepe cu acest grup de
epistole a ost dictat de materialul aut la dispoziie si de anumii factori ai acelei
perioade. Atenia comitetului editorial se ndreapt astzi spre corpusul paulin si
spre Faptele Apostolilor si se sper ca urmtoarele olume ale ediiei s apar la
intervale regulate de timp (Schfer & Voss 2008: 19-29,. Dup moartea lui Kurt
Aland, responsabilitatea pentru volumul al IV-lea al Epistolelor sobornicesti le-a
reenit cercettorilor Barbara Aland, Gerd Mink si Klaus Wachtel. Acestia au
stabilit textul, au scris introducerea (1997) si programele pe computer pentru
nregistrarea diferitelor colaionri si pentru coordonarea lor. Rezultatul eforturilor
celor trei coordonatori nu ar i ost posibil r angrenarea unui colecti mult mai
mare, format din specialisti de seam in dieritele domenii ale criticii textuale: Klaus
Witte, Wolfgang Richter, Franz-Jrgen Schmitz ,copt,, Iolger Strutwol ,citrile
patristice,, Klaus \achtel ,latin,, Andreas Juckel ,siriac,, Christian Iannick
,armean, georgian si slaon,, Siegbert Uhlig ,etiopian,, Beate Koster, Michael
Welte, Horst Machmann, Erroll F. Rhodes si alii.
Astzi se cunosc mai bine de 5500 de manuscrise grecesti ale Noului
Testament. Toate acestea au fost nregistrate si catalogate de INTF, care deine
microfilme si fotografii a mai mult de 90% din ele. Deoarece dintre numeroasele
manuscrise ale Antichitii trzii si ale Evului Mediu timpuriu nu a supravieuit
dect o oarte mic parte, este indispensabil s ie abordate si surse adiionale:
citrile scripturistice intlnite la autorii crestini ai perioadei respective, precum si
vechile traduceri ale textului, n special n limbile latin, copt si siriac. Astel,
Mihai Ciurea

98
iecare olum al LCM cuprinde: textul de baz, materiale suplimentare si studii. n
paralel cu editarea olumelor, a i creat si o platorm digital care a acilita
accesul online la toate datele care stau la baza continurii acestui proiect. Specialistii
care ormeaz comitetul editorial s-au declarat deschisi oricrei orme de
colaborare. De exemplu, olumul care a cuprinde Snta Langhelie dup Ioan
este pregtit de ctre Daid Parker, alturi de echipa sa de la Institute for Textual
Scholarship and Electronic Editing (ITSEE) din Birmingham, n colaborare cu
International Greek New Testament Project
12
. De asemenea, mrturiile echilor
versiunilor neotestamentare vor fi realizate prin apelul la rezultatele unor
sub-proiecte ale ECM, obinute n cadrul aceluiasi institut. De exemplu,
documentaia pentru tradiia eche latin a textului crii Faptele Apostolilor este
rezultatul proiectului New Testament Textual Research. The Old Latin Actus Apostolorum,
coordonat de ctre Wilhelm Blmer din Mainz (Germania).
Bibliografie
Aland 1969-70: Kurt Aland, Novi Testamenti Graeci Editio Critica Maior. Der gegenwrtige
Stand der Arbeit an einer neuen groen kritischen Ausgabe des Neuen Testaments, in New
1estament Studies`, 16 ,1969-70), p. 163-177.
Baird 1992: William Baird, History of New Testament Research, vol. 1, Augsburg Fortress
Publisher, Hardcover, 1992.
Barrera 1998: Julio Trebolle Barrera, The Jewish Bible and the Christian Bible. An
Introduction to the History of the Bible, translated from the Spanish by Wilfred G.E.
Watson, Brill Eerdmans, Leiden, 1998.
Brown 2000: Raymond E. Brown, Que sait-on du Nouveau Testament, traduction de
lànglais par Jacques Mignon, prsentation de Pierre Deberg, Bayard Editions,
Paris, 2000.
Collins 1983: Raymond F. Collins, Introduction to the New Testament, SCM Press Ltd.,
London, 1983.
Duplacy 1975: Jean Duplacy, Ca..ificatiov ae. tat. a`vv tete, vatbevatiqve et
informatique: Repres historiques et recherches mthodologiques, n Revue dÌistoire des
1extes`, 5 (1975), p. 249-309.

12
International Greek New Testament Project (IGNTP) are drept scop principal realizarea unui aparat
critic al N1G, care s prezinte isiere patristice importante si ct mai complete. A luat fiin in anul
1949, urmnd modelul unui alt proiect mai vechi (Critical Greek Testament, din 1926) si este format
dintr-un comitet de specialisti europeni (n special englezi) si americani. lructul colaborrii lor il
reprezint olumele: The Gospel according to St Luke, edited by the American and British Committees
of the International Greek New Testament Project, Part One. Chapters 1-12, Oxford University
Press, Oxford, 1984; Part Two. Chapters 13-24, Oxford University Press, Oxford, 1987; The Gospel
according to St John, edited by the American and British Committees of the International Greek New
Testament Project: Volume One. The Papyri, edited by W. J. Elliott and D. C. Parker, Leiden, E. J.
Brill, 1995; Volume. The Majuscules, edited by U. B. Schmid in association with W. J. Elliott and D. C.
Parker, Leiden, E. J. Brill, 2007.

99
Fahlbusch si Bromiley 1999-2003: The Encyclopedia of Christianity, edited by E.
Fahlbusch, G. W. Bromiley, vol. 2, Brill, Grand Rapids, Michigan/Leiden,
Netherlands, 1999-2003.
Finegan 1974: Jack Finegan, Encountering New Testament manuscripts: A working
introduction to textual criticism, Grand Rapids, Michigan, 1974.
Gheorghiu 1929: Vasile Gheorghiu, vtroavcere iv .fivtee cri ae 1e.tavevtvvi ôv,
Tipografia Mitropolitului Silvestru, Editura Autorului, Cernui, 1929.
Lachmann 1830: Karl Lachmann, Rechenschaft ber seine Ausgabe des Neuen Testaments, n
1eologische Studien und Kritiken`, 3 ,1830,, p. 81-845.
Laurence 1814: Archbishop R. Laurence, Remarks on the Systematical Classification of
Manuscripts adopted by Griesbach in his Edition of the New Testament, Clarendon Press,
Oxford, 1814.
Marcu 1958: Grigorie T. Marcu, O vov eta iv i.toria eaitrii tetvvi origiva a ôvvi
Testament, in Studii 1eologice`, 9-10 (1958), p. 648-653.
Metzger 1964: Bruce Manning Metzger, The Text of the New Testament. Its Transmission,
Corruption and Restoration, Clarendon Press, Oxford, 1964.
Mihoc 1980: Vasile Mihoc, Gordon D. Fee, The Majority Text And The Original Text Of
The New Testament, in 1he Bible 1ranslator`, 31 ,1980,, p. 10-118.
Patzia 1995: Arthur G. Patzia, The Making of the New Testament. Origin, Collection, Text and
Canon, foreword by George R. Beasley-Murray, InterVarsity Press, Illinois, 1995.
Preda 2008: Sabin Preda, In. 1, 3-4. Textul biblic ntre avagvo.i. ;citire itvrgic) ,i punctuaie
istorico-critic, in Anuarul lacultii de 1eologie Ortodox Patriarhul Justinian`,
anul VIII (2008), p. 219-230.
Schfer & Voss 2008: Rolf Schfer, Florian Voss, Textual Research on the Bible. An
Introduction to the Scholarly Editions of the German Bible Society, Deutsche
Bibelgesellschaft, Stuttgart, 2008.
Scriban 1927: Iuliu Scriban, O vov eaiie a Noului Testament Grec, in Biserica
Ortodox Romn`, 45 ,192,, nr. , p. 430-437.
Silva 1995: Moiss Sila, Modern Critical Lditions and Apparatuses o the Greek
New 1estament`, in Bart D. Lhrman and Michael \. Iolmes ,ed.,, The Text of
the New Testament in Contemporary Research. Essays on the Status Questionis in Honor of
Bruce M. Metzger, William B. Eerdmans Publishing Company, Grand Rapids,
Michigan, 1995.
Soden 1902: Hermann Freiherr von Soden, Die Schriften des Neuen Testaments in ihrer
llesten erreichbaren Textgestalt hergstellt auf Grund ihrer Textgeschichte, vol. I, Verlag von
Arthur Glaue, Berlin, 1902.
Soanes & Stevensen 2004: Catherine Soanes, Angus Stevenson (ed.), Concise Oxford
English Dictionary, eleventh edition, Oxford University Press, Oxford, 2004.
Streeter 1924: Burnett Hillman Streeter, The Four Gospels, a Study of Origins treating of the
Manuscript Tradition, Sources, Authorship and Dates, MacMillan & Co Limited,
London, 1924.
Mihai Ciurea

100
Taylor 1961: Vincent Taylor, The Text of the New Testament. A Short Introduction,
MacMillan & Co LTD, New York - St. Martin`s Press, London, 1961.
Vaganay 1986: Lon Vaganay, Initiation la critique textuelle du Nouveau Testament,
deuxime dition entirement revue et actualise par Christian Bernard
Amphoux, Les Editions du Cerf, Paris, 1986.
Verzan 1985: Sabin Verzan, Nestle-Aland, Novum Testamentum Graece. Introducere, n
Studii 1eologice`, 3 ,1985,, nr. 5-6, p. 312-347.
Verzan 1984: Sabin Verzan, Kurt Aland, Barbara Aland, Der Text des Neuen Testaments.
Einfhrung in die wissenschaftlichen Ausgaben sowie in Theorie und Praxis der modernen
Textkritik, Deutsche Bibelgesellschaft, Sttutgart, 1982, 342 p. ,i vvveroa.e iv.traii
reprezentnd manuscrise ,i agivi aiv eaiii critice ae tetvvi grec a ôvvi 1e.tavevt, n
Studii 1eologice`, 36 (1984), nr. 7-8, p. 598-604.

101
FIDELA, O TRADUCERE ROMNEASC IIDLL
A BIBLIEI KING JAMES (1611)

LECT. DR. EMANUEL CONAC
Institutul Teologic Penticostal, Bucuresti
emanuelcontac@gmail.com

Abstract: The present paper assesses the relationship between the KJB (whose 400
th

anniversary has been celebrated in 2011) and the so-called FIDELA, a Romanian version
published in 2010 by a group of KJB-only Baptist believers, under the supervision of
Cluj-based American missionary Brian Nibbe. Although the preface of FIDELA claims
that the translation was made from the Textus Receptus, a close analysis of the
Romanian text, in relation both to Textus Receptus and KJB reveals many calques
which demonstrate beyond doubt that the Vorlage of the Romanian translators was not
a Greek Text, but the Authorized Version`.
Keywords: pre-KJB English versions, King James Bible, Fidela version, Romanian
versions of the Bible, Textus Receptus

1. Introducere
n 2011, asociaiile de biblisti si ilologi, in colaborare cu dierse uniersiti si
colegii din lumea anglo-saxon, au srbtorit cu ast a 400-a aniversare a Bibliei King
James 1611 ,in continuare KJB,. Dat iind aptul c acest monument de limb
englez a ost realizat sub patronajul monarhiei britanice, inssi regina Elizabeta a
II-a, n discursul tradiional de Crciun ,2010,, sublinia importana KJB:
Considerat capodopera prozei englezesti, cea mai expresi traducere a
Scripturilor, limba glorioas a acestei Biblii a supraieuit rmntrilor istoriei si
ne-a dat multora dintre noi cele mai familiare si mai frumoase descrieri ale nasterii
lui Iisus Iristos`. Uriasa inluen exercitat de KJB asupra literaturii englezesti
reiese cu prisosin mai ales din erudita lucrare ,in dou olume, a lui Daid
Norton (1993), lucrare condensat ulterior ntr-un singur volum (Norton 2000).
Dac inluena KJB asupra tradiiei biblice englezesti este deja un fapt
binecunoscut si excelent documentat, mai puin cunoscut cercettorilor este aptul
c distinsa ersiune britanic are un descendent si pe trmul tradiiei biblice
romnesti, versiunea FIDELA, creaie a unui grup de romni coordonai de un
misionar american stabilit in Romnia. Att relaia textual dintre KJB si FIDELA,
ct si meritele literare ale acesteia din urm ac obiectul acestui studiu. Deoarece n
limba romn articolele despre istoria KJB, respecti contextul in care a aprut
aceasta, sunt cvasiinexistente, n prima parte a studiului nostru vom prezenta cteva
Lmanuel Conac

102
inormaii despre KJB si despre cadrul politico-religios in care a aprut, urmnd ca
in partea a doua s analizm ersiunea FIDELA.

2. Versiunile biblice anterioare KJB
Desi John \yclie ,c. 1330-1380, n-a fost implicat n traducerea Bibliei dect
ntr-o mic msur, numele su a ost asociat cu dou ersiuni realizate de oameni
din anturajul su in perioada 130-1390. Dat iind aptul c antedateaz tiparul,
textele traduse ,dup Vulgata, au circulat in manuscris, astzi existnd cca 200 de
copii, dintre care doar ctea conin textul integral al Bibliei ,CIB, ol. 2: 388).
Controersatele lucrri teologice scrise de \yclie in deceniile precedente ,De
Civili Dominio, care n 1377 i-a atras acuzaia de erezie si De Veritate Sacrae Scripturae,
1377-1378) l-au transformat n persona non grata, iar miscarea religioas cristalizat
in jurul lui a ost dur persecutat in deceniile urmtoare. Inluena unor protectori
puternici din arena politico-religioas si tulburrile prin care trecea Biserica ,ssiat
de schism la acea reme, l-au pzit de \yclie de rug in timpul ieii, dar
traducerile ntreprinse de el si apropiaii si au ost condamnate in 140, in timpul
unui sinod regional convocat la Oxford de episcopul Thomas Arundel. n anul
urmtor, episcopul aea s conoace un nou sinod la catedrala St. Paul din Londra,
in urma cruia au fost adoptate treisprezece Constitutiones cu privire la miscarea
ondat de \yclie.
1
Articolul VII interzicea traducerea textelor S. Scripturi in
linguam Anglicanam`, deoarece periculosa res est |...| textum sacrae scripturae de
una in aliud idioma transerre`. 1otodat, prelaii adunai la catedrala St. Paul
hotrau urmtoarele: Statuimus igitur et ordinamus, ut nemo deinceps aliquem
textum sacrae scripturae auctoritate sua in linguam Anglicanam, vel aliam
transferat, per viam libri, libelli, aut tractatus [...] sub majoris excommunicationis
poena` ,\ilkins 13: 31,.
Un prag important in tradiia biblic englez il reprezint actiitatea lui \illiam
1yndale, a crui educaie la Oxord si Cambridge i-a oerit o bun baz ilologic
pentru munca de traducere. Inluenat in mod direct att de Lrasmus ,al crui
Enchiridion Militis Christiani l-a tradus in englez,, ct si de Luther, 1yndale a cutat
un mecena sub oblduirea cruia s-si dessoare actiitatea de traductor.
Episcopul Cuthbert Tunstall, pe care l-a intlnit la Londra in 1523, a reuzat s-l
angajeze, desi Tyndale si demonstrase deja competena printr-o traducere din
Isocrate. Anul 1524 marcheaz inceputul unui parcurs aenturos prin Luropa:
Hamburg, Wittenberg, Hamburg, Kln, Worms. Dup ctea incercri, reuseste
inalmente s publice prima ediie ,octavo) a Noului Testament (NT) n 1526, la
Worms, ntr-un tiraj de circa 6000 de exemplare (CHB, vol. 3: 141-142,.
Considerat subersi, traducerea lui a ost interzis att de episcopul Tunstall
(1526), ct si de regele Henric al VIII-lea ,1530,. n urmtorul deceniu, pn la
arestarea si executarea sa, 1yndale aea s inceap traducerea Vechiului 1estament

1
1extul latinesc al Constituiilor` se gseste in WILKINS 1737, vol. 3: 314-319.
Fidela, o traavcere rovvea.c fiae a Bibliei King James

103
,V1,, publicnd in paralel numeroase opuscule teologice ,de inspiraie luteran, si
o reizuire a N1 ,1534,. Criticile irulente, tipice pentru epoca respecti, pe care
traductorul le-a exprimat cu privire la unele idei si practici ntlnite n Biserica
vremii au atras asupra lui anatema establishmentului. A rmas celebr polemica lui
cu Thomas Morus, pe marginea unor probleme de traducere a Bibliei. Desi a avut
un sfrsit tragic, fiind arestat, condamnat pentru erezie, garotat si, n final, ars pe
rug - cci intereniile puternicului su prieten, 1homas Cromwell, nu l-au putut
salva - 1yndale a inluenat tradiia biblic englezeasc mai mult dect oricare alt
traductor al Scripturii dinainte sau de dup el.
De la moartea lui 1yndale, ale crui ultime cuinte au ost Lord, open the
King o Lngland`s eyes`, si pn la publicarea primei Biblii autorizate de Coroana
Britanic aeau s treac inc trei ani. n 1539, temperamentalul monarh al Angliei
aproba o ersiune ,tiprit cu litere gotice, a crei pagin de titlu anuna: 1his is
the Byble apoynted to the use o the churches`. Ilustraia de pe pagina de inceput
,realizat de Iolbein, este un bun exemplu de propagand politico-religioas:
registrul de sus il iniseaz pe regele Ienric primind Verbum Dei. Autoritatea
coboar de la Dumnezeu la rege, apoi spre cler si biserici prin Thomas Cranmer,
arhiepiscopul de Canterbury (stnga) si spre nobilime, prin Thomas Cromwell
,dreapta,. Pn la moartea lui Ienric al VIII-lea ,154,, aceast ediie a aut o
soart oscilant ,iind uneori retras din biserici,.
Reorma ecleziastic inceput de Ienric al VIII-lea (care si-a dorit mai degrab
iesirea de sub jurisdicia Romei dect o reorm teologic in sensul dorit de puritani, a
continuat sub Eduard al VI-lea, iind intrerupt brutal de regina Maria 1udor
,1553-1558,, catolic erent. n timpul scurtei sale domnii, numerosi protestani
englezi au luat calea exilului, refugiindu-se la Geneva, probabil cel mai puternic bastion
al Reformei magisteriale, unde au tradus NT (1557) si apoi Biblia intreag ,1560,.
Popularitatea urias a acestei ersiuni, publicat in circa 140 de ediii pn in 1644, a
ost intrecut numai de KJB, pe care de altel a concurat-o mult reme. Usor de
mnuit, graie ormatului portabil si impririi pe capitole si ersete, oarte lizibil
,datorit caracterelor romane) si inzestrat cu un bogat aparat de adnotri, hri si
tabele, ersiunea geneez ,numit si Breeches Bible`
2
) a fost Biblia lui Shakespeare,
Biblia luat de puritani in Lumea Nou si Biblia regelui Iacob nsusi.
Paradoxal, notele ,acele most proitable annotations upon all the hard places`,
care au cut ca Biblia de la Genea s ie att de popular in rndul maselor au ost si
actorul care a dus la marginalizarea ei de ctre Coroan. liind scrise de calinisti, care
gseau in Scriptur un mandat clar pentru rezistena politic la tiranie, notele marginale
din Biblia de la Geneva nu puteau fi nici pe placul Elizabetei I, adepta echilibrului si a
cii de mijloc in chestiuni de politic ecleziastic, nici pe placul mostenitorului ei,
Iacob al VI-lea al Scoiei, deenit, dup moartea Glorianei, Iacob I al Angliei.

2
n traducere aproximati, Biblia cu ndragi`. Denumirea se datoreaz termenului breeches`
,ndragi`, brcinari`, olosit pentru a reda ebr. hagorot, gr. n:pi.o+o din Gen. 3:7.
Lmanuel Conac

104
A doua ediie oicial a bibliei englezesti este asa-numita Bishops` Bible` pe a
crei pagin de titlu regina Llizabeta I este prezentat ca ajnic aprtoare a
dreptei credinei, and ca deiz un citat din apostolul Pael: Non me pudet
Evangelii Christi. Virtus enim Dei est ad salutem omni credenti` ,Rom. 1:16,.
Pentru a contracara inluena Bibliei de la Genea, arhiepiscopul Matthew Parker a
dispus publicarea unei ediii oiciale, oper colecti a mai multor episcopi englezi,
realizat dup niste instruciuni precise. Pasajele mai puin ziditoare duhoniceste
erau marcate astel inct cititorul s le poat eita in lectura public, iar notele
marginale erau de regul eitate. ntre acele puine note care s-au pstrat se remarc
una pe ct de original, pe att de antezist: toponimul Ofir ,menionat in Ps.
45:19, este identiicat cu inutul descoperit de Christophor Columb!
3

3. Un rege nou, o Biblie nou (KJB 1611)
Dup moartea Llizabetei ,1603,, care reuzase mult reme s desemneze un
mostenitor, coroana britanic a reenit regelui Iacob al VI-lea al Scoiei.
lrmntrile religioase din epoca Llizabetei nu se incheiaser inc, desi regimul ei
se caracterizase prin stabilitate. Odat cu sosirea unui nou sueran, puritanii au
decis s cear o reormare mai pround a Bisericii Angliei, prin eliminarea
ultimelor rmsie de superstiii` si obiceiuri papistase`. Dezideratele partidei
puritane s-au cristalizat in Millenary Petition`, un document numit astel dup
numrul semnatarilor. Regele Iacob a acceptat s in o dezbatere intre arhiereii
Bisericii si puritani, care a avut loc la Hampton Court n zilele de 14, 16 si 18
ianuarie 1604. Discuiile ,mediate de rex pacificus) dintre clerul inalt ,nou episcopi si
ali sapte clerici de rang inferior) si cei patru reprezentani ai taberei puritane s-au
concentrat pe liturghie si ceremonialul bisericesc. De fapt, n ansamblul
dezbaterilor, chestiunea unei noi traduceri pare s i ost aproape marginal.
Principalele inormaii despre conerina de la Iampton Court proin dintr-o
lucrare scris de \illiam Barlow
4
, viitor episcop de Lincoln. Desi procesul erbal`
publicat de Barlow (el nsusi ostil puritanilor) are un ton propagandistic (explicabil,
dac aem in edere c regele Iacob a citit textul inainte de publicare,, documentul
reproduce in mod credibil poziiile teologice ,si ideologice, ale celor dou pri.
Cel care a adus in discuie problema publicrii unei noi Biblii a ost puritanul John
Reynolds ,Rainolds,, rectorul Colegiului Corpus Christi` ,Oxord,, care motia c
those which were allowed in the reigne o King Ienry the Light, and Ldward the
sixt, were corrupt, and not answerable to the truth o the Originall` ,Barlow 1638:
46,. Propunerea lui Reynolds a gsit un ecou aorabil in planurile regelui Iacob, care
se declara nemulumit de toate celelalte ersiuni existente si, mai cu seam, de Biblia
de la Genea, ale crei note le gsea ery partial, untre, seditious, and aouring too

3
Ophir is thought to be the Llande in the West coast of late founde by Christopher Columbo, from
whence at this day is brought most ine golde`.
4
The Summe and Substance of the Conference [...], London, 1638.

105
much o dangerous, and traiterous conceits` ,Barlow 1638: 4,. Pentru a se asigura
c noua ersiune nu a conine explicaii subersie, regele propunea ca ea s ie
cut by the best learned in both the Uniersities, ater them to bee reiewed by
the Bishops, and the chiefe learned of the Church; from them to be presented to the
Privy Councel, and lastly, to be ratified by his Royal authority; and so this whole
Church to be bound unto it, and none other` ,Barlow 1638: 4,.
n final, s-a decis ca membrii comitetului de traducere s ie grupai in sase
companii` care s lucreze pornind de la niste norme redactate de rege n
colaborare cu Richard Bancrot. liindc cele paisprezece reguli sunt probabil unice
pentru epoca respecti, le relum mai jos in sintez, urmnd expunerea lui \. J.
Ieaton ,1913: 26-21,: 1, baza de plecare in munca de reizuire a i Biblia
Lpiscopilor, care trebuie modiicat doar acolo unde nu este idel originalelor, 2,
numele proeilor si ale scriitorilor sacri vor fi scrise conform variantei intrate n uz
(Norton 2011: 87,, 3, cuintele bisericesti` or i pstrate ,i.e. church, nu
congregation);
5
4, cuintele cu multiple inelesuri or i olosite conorm utilizrii lor
din perioada patristic si potrivit cu analogia credinei, 5, de preerin, imprirea
pe capitole a rmne aceeasi; 6) notele marginale nu vor fi folosite dect pentru
explicarea termenilor din greac sau ebraic, , pe margine or i inserate, dup
necesitate, trimiteri biblice la alte pasaje; 8) traducerea reizuit de un membru al
unei companii a i eriicat de membrii aceleiasi companii; 9) munca unei
companii a i trimis spre eriicare alteia, 10, dierenele de opinie dintre o
companie si alta vor fi rezolvate la o sedin comun, 11, in cazul unor diiculti
majore ,any place o special obscurity`,, traductorii or cere prerea altor erudii
din ar, 12, episcopii or cere clericilor care cunosc limbile biblice s trimit
comentarii cu privire la traducerea n curs de realizare; 13) directorii companiei de
la Westminster vor fi decanii de la Westminster si Chester, iar companiile de la
Cambridge si Oxord or i conduse de titularii catedrelor de ebraic, respecti
greac, 14, urmtoarele traduceri or i olosite ca reper: 1yndale, Coverdale,
Matthews, Whitchurch (= Biblia Mare, 1539) si Geneva.
Nu s-au pstrat inormaii despre data exact a tiprii KJB, dup cum nu exist
nici documente care s ateste c ea ar i ost autorizat` in mod oicial de regele
Iacob. Sub aspect grafic, traducerea ,republicat recent intr-o splendid ediie
aniersar
6
, este o imbuntire a de celelalte ersiuni realizate sub auspiciile
Coroanei. Urmnd tradiia, s-au olosit pentru tiprire caractere gotice`
,blackletter`,, mai elegante, dar mai greu de citit dect cele romane`, olosite in
Biblia de la Genea. O trstur curioas a acestei ediii o reprezint casetele
ornamentale care conin att litere iniiale mari, ct si reprezentri ale unor
personaje din mitologia clasic: zeul Pan ,cntnd la fluier) este prezent de trei ori

5
Regula poart ecoul polemicilor dintre 1homas More si 1yndale si constituie o condamnare
implicit a Bibliei de la Genea si a concepiilor alate la baza ei.
6
The Holy Bible. Quatercentenary Edition. An Exact Reprint in Roman [...] of the King James Version Published
in the Year 1611, Gordon Campbell (ed.), Oxford, Oxford University Press, Oxford, 2010.
Lmanuel Conac

106
,Ps. 141, nelepciunea lui Solomon si 1 Petru 3,, Neptun, cu tridentul in mn, isi
struneste bidivii (Mat. 1 si Apoc. 1,, iar nima care se transorm in laur, (Rom.),
este, desigur, Dane. Conorm socotelii cute de Daid Norton, prima ediie
conine 351 de erori tipograice ,24 in text si 104 n glosele marginale) si unele
erori care probabil trebuie s i existat in textul pregtit pentru tipar
7
.
Desi aceast ersiune s-a doedit oarte longei, iind reeditat de zeci de ori n
cei 400 de ani care s-au scurs de la publicarea ei, numeroasele texte preliminare care
insoesc textul biblic propriu-zis au ost retiprite doar in mod excepional. Aceste
elemente, care se ntind pe 74 de pagini n editio princeps, sunt urmtoarele: 1, pagina
de titlu realizat de artistul lamand Cornelius Boel, 2, epistola omagial ctre Iacob I,
scris probabil de 1homas Bilson, episcopul de \inchester, 3, preaa ctre cititori
,1he 1ranslators to the Reader`,, 4, un calendar liturgic pentru iecare lun, 5, un
almanah alabil pentru urmtorii 39 de ani, 6, un tabel pentru calcularea Pastelui; 7)
un tabel si un calendar cu leciuni biblice, 8, un tabel cu numele si ordinea crilor
biblice; 9) blazonul regal; 10) genealogii de la Adam la Hristos; 11) un tabel cu
toponime din Canaan, 12, o hart a Canaanului ,Campbell 2010: 302-308,.
Cu aceast perspecti asupra contextului politic si religios din care a izvort
KJB, putem trece la analizarea istoriei mai puin celebrei FIDELA, echivalentul
romnesc al versiunii englezesti.

4. Istoria versiunii FIDELA
8

Versiunea FIDELA, numit astel iindc, spun traductorii, am dorit s dm o
traducere curat a cuintelor pstrate si inspirate ale lui Dumnezeu`, este ispraa
unui grup de romni coordonai de americanul Brian J. Nibbe, pastorul Bisericii
Baptiste Lumina Langheliei` din Cluj-Napoca
9
. De ormaie contabil, Brian
Nibbe a sosit in Romnia in 1994, dup parcurgerea unui program de masterat la
Hyles-Anderson Seminary. n 2000 a primit titlul de Doctor o Iumanities` din
partea Baptist College o America` ,BCA,, instituie care se recomand drept cel
mai bun colegiu biblic prin coresponden`
10
. Inormaiile despre acreditarea acestei
instituii sunt de negsit, dar in lista cadrelor didactice ntlnim totusi cteva nume,
insoite de urmtoarea justiicare: n loc s ie supus ilozoiilor schimbtoare si
teoriilor r undament, de ctre oameni care n-au cut niciodat actiitate de
pastoraie, curricula BCA izorste din vistieriile titanilor credinei! Curricula noastr
unic este disponibil prin intermediul unui program de coresponden. Prezentm

7
Pentru o discuie mai ampl despre erorile de tipar sau de alt natur din editio princeps, vezi Norton
,2011: 54-61 si 16-12,.
8
Pentru aceast parte a studiului de a am preluat, reizuit si extins o seciune a unei cercetri care
inentariaz principalele ediii ale Bibliei in limba romn: Conac ,2011: 159-245,.
9
1rebuie precizat c, desi se deineste ca baptist`, Biserica Lumina Langheliei` ,iniinat in anul
2000, nu ace parte din Cultul Crestin Baptist din Romnia, iar iniiatia acestei traduceri aparine
exclusi acestei comuniti independente.
10
America`s Premier Correspondence Bible College.

107
mai jos cia dintre membrii corpului nostru proesoral`
11
. Astfel, n lista de
proesori` intlnim ie predicatori baptisti din secolul XIX (J. Hudson Taylor,
William Carey, C.H. Spurgeon, George Mller), fie predicatori baptisti din sec. XX
(Lester Roloff, J. Frank Norris, Tom Malone, John R. Rice, Lee Roberson, Jack
Iyles, Carl Iatch,. Pentru a lmuri de la bun inceput chestiunea identitii doctrinare
a seminarului, primul paragra din seciunea Our Belies` statueaz: Acceptm
manuscrisele de tip Textus Receptus din care provine Biblia King James si acceptm c
Biblia King James este Cuntul lui Dumnezeu pstrat in mod diin in limba englez`.
n 2002, sub coordonarea lui Brian Nibbe, s-a nceput traducerea Bibliei
pornind tocmai de la acest text foarte popular n rndurile baptistilor
fundamentalisti americani, care, precum se stie, nu accept contribuiile cercetrii
moderne la reconstituirea textului biblic originar
12
. Prima ediie FIDELA (2009) a
ost publicat exclusi in ormat electronic ,PDl,, iar in urma comentariilor enite
din partea comunitii eanghelice romnesti a ost reizuit, iind tiprit anul
urmtor in 10000 de exemplare distribuite gratuit. Epuizarea acestora a dus la
retiprirea a inc 15000 de exemplare cu coperi de piele. ntr-o scrisoare de
inormare datat 4 oct. 2011, Brian Nibbe anuna c cele 25000 de exemplare
useser diuzate in bun msur si cerea totodat sprijin inanciar pentru tiprirea
a inc 20000 de exemplare din a treia ediie ,disponibil numai in ormat digital la
momentul respectiv)
13
, ediie a crei prea este semnat de pastor Andrei
Beniamin Lariu` si dr. Brian James Nibbe, Sr.`
14
.
4.J. O traducere dup Textus Receptus?
Potriit inormaiilor de pe site-ul pastorului Brian Nibbe, la realizarea acestei
ersiuni au ost necesare 50000 de ore de munc si peste 230000 de dolari.
Evident, nu putem verifica n mod independent aceste date. Ce putem ins eriica
este pretenia traductorilor de a i tradus Noul 1estament dup textul grecesc, mai
exact dup Textus Receptus: Am dorit s producem o traducere nou care s aib
ca origine amilia greceasc a Textului Receptus pentru Noul Testament` ,FIDELA:
9)
15
. Ignorana cu priire la tradiia biblic romneasc ii ace pe responsabilii
ediiei s airme c ersiunea lor este singura traducere romneasc modern a
Bibliei care porneste de la Textus Receptus`, inormaie eronat, intruct Societatea

11
Cf. site-ului colegiului, http://0101.nccdn.net/1_5/0a6/198/2a1/Catalog-2011.pdf, accesat la 28
octombrie 2011.
12
O incercare de corectare a acestei tendine a cut Carson ,1978).
13
Vezi http://bjnibbesr.com/files/46426489.pdf, site accesat la 28 octombrie 2011.
14
1extul introducti al ediiei I este asumat de Lchipa de traducere lidela`. Preaa celei de-a doua
ediii nu este semnat.
15
Inormaia se regseste si pe pagina de internet a Bisericii: In 2002 our church began it`s ,sic, biggest
project ever, the translation of the New Testament from the Greek Textus Receptus. At the time there
was no modern Romanian Textus Receptus translation`. Vezi http://bjnibbesr.com/index.html, site
accesat la 28 octombrie 2011.
Lmanuel Conac

108
Biblic 1rinitarian a publicat in 2002 o ersiune a Bibliei care oloseste Textus
Receptus ca Vorlage pentru Noul Testament
16
.
nainte de a edea dac airmaia priind textul-surs al traducerii se eriic, s
vedem care este filozofia de lucru a echipei coordonate de Brian Nibbe: nainte de
toate noi credem in echialena ormal. Acesta este crezul dup care cuintele lui
Dumnezeu sunt literale si trebuie traduse literal. Am incercat s ocolim practica
echialenei dinamice, care este de prea multe ori ceea ce traductorul doreste s spun.
Pentru c aceast traducere este una literal, ei obsera unele exprimri sau raze mai
neobisnuite` ,FIDELA: 9,. Odat tradus, textul a ost eriicat cu ajutorul unui procedeu
mult indrgit in tradiia biblic romneasc, metoda comparatist. Am incercat s
gsim ct mai mult ,sic!, traduceri romnesti in circulaie si s le olosim comparnd
termeni si expresii pentru alegerea celor mai justificate sensuri. Au fost folosite de
asemenea si texte n alte limbi n paralel cu textele romnesti cnd anumite pasaje au
aut neoie de mai multe clariicri. n total au ost olosite 9 texte de limb romn si
10 in limbi strine` ,FIDELA: 9,. Dup cum om edea, de un statut priilegiat s-a
bucurat KJB, olosit ins nu ca simplu element de comparaie, ci ca text-surs.
Seciunea care urmeaz prezint mai multe categorii de doezi, care conduc toate
inspre concluzia c FIDELA este o transpunere seril in romneste a KJB.
4.2. Llemente care definesc filiaia KJB-FIDELA
4.2.1. Folosirea elementelor paratextuale
Un indiciu relati sigur cu priire la ediia care a stat la baza unei traduceri este
prezena parantezelor in textul biblic. Deoarece KJB oloseste paranteze n
numeroase rnduri, putem folosi acest element pentru a depista inluena pe care a
avut-o asupra altor ersiuni. 1abloul de mai jos conine doar ctea exemple care
pun in eiden iliaia dintre KJB si FIDELA.
Ref. KJB FIDELA
Mat. 24:15
17
(whoso readeth, let him understand) (cine citeste s ineleag,
Marc. 2:10 (he saith to the sick of the palsy) (i spune paraliticului)
Marcc. 5:13 (they were about two thousand) ,erau cam dou mii,
Marc. 6:14 (for his name was spread abroad) ,pentru c numele lui se rspndise)
Marc. 14:40 (for their eyes were heavy) ,iindc ochii lor erau ingreunai,
Marc. 15:41 (Who also, when he was in Galilee,
followed him, and ministered unto him)
(Care, de asemenea, cnd era el n
Galileea, l urmau si l serveau)

16
1BS 2002, Prea`: Pentru a coneri exactitate textual acestei reizuiri, consultnd si Biblia de la
a,i, societatea noastr a olosit Textus Receptus ca baz textual a Noului 1estament, iar Textul
Masoretic ca baz a Vechiului 1estament`.
17
Cf. si pasajul paralel din Marc. 13:14.

109
Din perspectia elementelor paratextuale, mai remarcm c att n FIDELA, ct
si in KJB, acuzaia care i se aduce lui Isus ,Marc. 15:26, este scris cu majuscule:
1IL KING Ol 1IL JL\S`, respecti MPRA1UL IUDLILOR`.
4.2.2. Iolosirea adverbului ,acum
Deoarece KJB era destinat uzului liturgic si lecturii cu glas tare ,appointed to be
read in churches`,, traductorii ei au urmrit s imprime textului o luen ct mai
mare. Procesul erbal al intlnirii inale arat cu prisosin c responsabilii ediiei au
ost pround preocupai de dimensiunea oral a textului ,Nicolson 2003: 209-212,.
Pentru a spori cursivitatea textului tradus, au introdus uneori adverbe care nu au
corespondent n textul grecesc. Unul dintre ele este adverbul now. 1raductorii
FIDELEI au obserat c romnescul acum este mult prea puternic si au renunat la
folosirea lui. Totusi, eliminarea lui nu s-a cut in mod sistematic. Prezentm mai
jos ctea exemple care arat c traductorii au ost tributari textului englezesc:

Ioan 12:57
o:o.i:ioov o: ioi oi opi:p:i ioi oi 1opiooioi : v+oqv
Now both the chief priests and the Pharisees had given a commandment
Acum deopotri preoii de seam si ariseii porunc dduser
Rom. 6:8
o: on:0ovo:v oov Xpio+., nio+:oo:v o+i ioi ooqoo:v oo+.
Now if we be dead with Christ, we believe that we shall also live with him
Acum dac suntem mori impreun cu Cristos, cred c om si tri cu el.
Mat. 24:32
18

Ano o: +q ooiq o0:+: +qv nopooqv
Now learn a parable of the fig tree
Acum inai o parabol a smochinului

n cazul ultimului exemplu, dincolo de prezena lui acum, care nu are
corespondent in greac, mai sesizm si inelegerea eronat a textului englezesc.
1raducerea secenei gr. ono o: +q ooiq ,de la smochin`, prin o the ig tree`
este corect. Genitiul din KJB este ins ambiguu, pentru cel care nu-l
interpreteaz prin raportare la textul grec. 1raductorul romn l-a considerat, n
mod eronat, genitiv posesiv, redndu-l ca atare.
4.2.3. Greeli datorate necunoaterii sensurilor unor termeni din KJB
a, Damsel` tnr` sau slujnic` 1ermenul damsel este folosit uneori n KJB
cu sensul de slujnic, seritoare`. n Gen. 24:61 se spune c Rebeca si her
damsels` au plecat spre ara Promis, la initaia lui Lleazar, care usese trimis de
stpnul su, Araam, s aduc o mireas pentru Isaac. n context, ebr. vaarote
y
b
nu poate i tradus dect prin slujnicele sale`. n Noul 1estament, damsel traduce
grecescul noioi oiq (Mat. 26:69). Din pcate, traductorii FIDELEI l-au redat prin
tnr`, ignornd complet alenele multiple ale acestui termen. lolosirea lui

18
Cf. si ersetul paralel din Marc. 13:28.
Lmanuel Conac

110
damsel cu sensul de slujnic` nu este nicidecum o particularitate a KJB. O utilizare
de acest tip ntlnim si n 1be avivatiov of Mev`. !it. (1594)
19
, ersiunea englez a
lucrrii Examen de ingenios (1575), scris de medicul spaniol Juan Huarte. Citatul
biblic latinesc Misit ancillas suas ocare ad arcem` ,Pro. 9:3,
20
este redat n
englez prin Ie sent his damsels to call to the Castle`.
b) op.v prin` sau cpetenie` KJB red gr. op.v fie prin ruler, fie prin
prince. n obedien strict a de originalul` olosit, traductorii FIDELEI au redat
termenul prince prin echialentul cel mai la indemn, riv, r a-si pune problema
dac termenul romnesc este adecat in toate contextele. De pild, in Ioan 12:31
citim ,cu reerire la Satan, c prinul acestei lumi a i aruncat aar`. Am putea
trece cu ederea aceast neologizare ,nepotriit,, dac n-am ntlni si contexte n
care termenul riv este contraindicat. n 1 Cor. 2:6, 8 se ace reerire la prinii
acestei lumi` care, ne spune S. Apostol Pael, l-au rstignit pe Iristos. Cei pe care
i are n vedere apostolul sunt membrii sinedriului iudeu, regele Irod si guvernatorul
Pilat. ns despre niciunul dintre membrii acestei monstruoase coaliii` nu s-ar
putea spune c era prin` in sensul romnesc al termenului. Discordana deine si
mai eident in Apoc. 1:5, erset potriit cruia Iisus este o op.v +.v ooi:.v
+q yq ,stpnul imprailor pmntului`,. Soluia olosit de KJB este the
prince of the kings of the earth`, transpus in FIDELA prin prinul imprailor
pmntului`.
Cititorii KJB si cei ai FIDELEI ar putea i contrariai c Iisus este prezentat cu titlul
de prin`, dat iind c prinul este, prin deiniie, mai mic in rang dect impratul.
Totusi, traductorilor KJB nu aem a le reprosa nimic. Potrivit OED, s.v., n engleza
veche termenul prince era olosit cu inelesul de monarch, esp. a king. Formerly also, a
person whose authority is paramount, a ruler, a chie, a leader, a commander`. Prin
urmare, prezena termenului prince n texte ca 1 Cor. 2 sau Apoc. 1:5 nu-l intrigau pe
cititorul englez. Dar in limba romn termenul riv nu s-a bucurat niciodat de o
asemenea elasticitate semantic. 1raductorii FIDELEI l-au ntins pe calapodul KJB,
incercnd s-i dea noi alene, ins rezultatul este o ormul neericit.
c) ovoi locasuri` sau locasuri mari` ,Ioan 14:2,. n ciuda aptului c in
Ioan 14:2 nu ntlnim adjectivul mari nici n textul grec, nici in KJB, traductorii
FIDELEI l-au folosit cu referire la loca,urile (gr. monaiv, KJB mansions) pe care
Mntuitorul le promite ucenicilor si in discursul de rmas bun. Lste deci iresc s
ne intrebm: care sunt motiele pentru care traductorii romni au olosit sintagma
locasuri mari`, dac originalul orbeste doar de locasuri`
Analiza istoriei termenului mansion ne ajut s gsim rspunsul. n engleza
american modern, mansion este olosit mai cu seam cu sensul de a large imposing
residence` ,MERRIAM-WEBSTER,. De bun seam, traductorii romni or i crezut
c si in KJB termenul inseamn acelasi lucru, de aceea au redat mansion prin locas

19
Huarte (1959: 130).
20
Pentru documentare am olosit ediia a doua a crii, cenzurat de Inchiziie (Huarte 1594: 178).

111
mare`. Ceea ce nu par s i stiut traductorii este c in engleza lui 1yndale sau a lui
Shakespeare mansion era olosit adeseori cu inelesul de locas` sau incpere`.
n prima sa ediie a N1 ,1526, retiprit in 1534), Tyndale l foloseste pentru a
traduce gr. ovq, oiiio sau oi iq+q piov: In my athers housse are many mansions`
(Ioan 14:2), Oure erthy mancion wherin we now dwell` ,2 Cor. 5:1,, Desyringe
to be clothed with oure mansion which is rom heen` ,2 Cor. 5:2,. ntr-o carte
despre America (A Treatyse of the Newe India, 1553, tradus de Richard Lden, dup
Cosmografia lui Sebastian Mnster, ntlnim mansion cu sensul de incpere`: 1hey
came to a low cottage... hauing in it two mansions, in one of ye which were women
& children & in the other only men`. Mai aproape de perioada cnd a ost
publicat KJB, Shakespeare ,Cymbeline iii. iv. 68) pune n gura inocentei Imogen
urmtoarele cuinte: I draw the sword mysel: take it and hit, 1he innocent
Mansion o my Loue, my Ieart`.
d) o+i ionvoo nor de um` sau apori de um` ,lapte 2:19,. n Fapte
2:19, FIDELA foloseste secena apori de um`, sub directa inluen a expresiei
apour o smoke`
21
din KJB, creia in greceste i corespunde o+ioo ionvoo
,coloan de um`,.
22
n laptele Apostolilor 2, S. Petru ine o predic in care citeaz
din Ioel 3:3. Luca, autorul crii laptelor, red predica in greceste si urmeaz destul
de idel textul septuagintal al proeiei lui Ioel: ioi o.o. +:po+o :v +. oopov. ioi :ni
+q yq oio ioi nop ioi o+ioo ionvoo. n spatele secenei din Septuaginta (o+ioo
ionvoo , coloan de um`, se al ebraicul tivarot a,an ,coloane de um`,, redat in
mod corect de traductorii KJB printr-un plural: pillars o smoke`.
nainte de a analiza soluia de traducere propus de FIDELA, considerm
necesar o scurt analiz a termenului gr. o+i si a modului in care a ajuns s ie
redat in KJB prin apour`. Un aspect interesant cu priire la o+i este
ambialena lui. n unele contexte este olosit in mod clar cu sensul de abur` sau
apor`. Prin contrast, n LXX termenul este folosit des cu sensul de um`: o+i
ioivoo, umul unui cuptor` ,Gen. 19:28,, q o+i +oo 0oioo+o, umul de
tmie`, ,Le. 16:13, Lzec. 8:11,, iovoo o+i :v oiqvq, umul tmiei in cort`
,Sirah 24:14,. O ocuren aparte intlnim in Sirah 22:24, verset care foloseste att
o+i, ct si ionvo. Pentru c limba romn nu aem sinonime pentru fum,
traductorul romn a redat primul termen prin abur si al doilea prin fum: o+i
ioivoo ioi ionvo, aburul din cuptor si umul` (Sirah 22:24, SEPT. NEC).
n traducerile englezesti, secena apour o smoke` se intlneste la Wycliffe
,Blood, and ijr, and apour o smoke`, Ioel 2:30,, probabil sub inluena VULG.
,aporem umi`,, in TYNDALE 1534 ,lapte 2:19,, iind preluat de BISHOPS 1568,
prin mijlocirea creia a trecut in KJB.

21
1ot ersetul: And I will shew wonders in heaven above, and signs in the earth beneath; blood, and
fire, and vapour of smoke`.
22
n SCRIVENER 1894, textul spune: ioi o.o. +:po+o :v +. oopov. ov., ioi oq:io :ni +q yq
io+., oio ioi nop ioi o+ioo ionvoo.
Lmanuel Conac

112
Dar ct de corect este expresia apori de um` n limba romn olosim
expresii ca apori de ap`, apori de mercur`, apori de clor` etc., dar nu si
apori de um`. Spunem, in schimb, nori de um`, coloane de um` sau, dac
rem s olosim limbajul mai echi, stlpi de um`. Caracterul impropriu al
expresiei apori de um` se datoreaz, eident, KJB, care a pus in circulaie o
sintagm a crei origine coboar pn la Vulgata.
e, nelegerea celor prudeni` ,1 Cor. 1:19,. O alt greseal aprut din
insuficienta cunoastere a limbii engleze se ntlneste in 1 Cor. 1:19. Secena gr.
+qv oov:oiv +.v oov:+.v a ost tradus in englezeste prin the understanding o
the prudent` si apoi, n romneste, prin inelegerea celor prudeni`. 1raductorul
nu pare s-si i pus intrebarea dac engl. prudent are acelasi sens ca si rom. prudent.
n engleza secolului al XVII-lea, prudent insemna wise, discerning,
knowledgeable`
23
. n limba romn modern, prudent poate i deinit dup cum
urmeaz: care preede eentualele consecine, orientndu-se bine n mediul
inconjurtor, care acioneaz lund toate msurile de precauie, preztor, precaut,
circumspect`. Critica S. Pael ,care citeaz din Is. 29:14, nu izeaz persoanele
preztoare`, ci intelighenia` elenistic, pe acei exponenii ai unei
Weltanschauung pgne, care preuiau retorica si erudiia secular. S mai obserm
c in textul grecesc intlnim dou cuinte inrudite ,oov:oiv, oov:+.v) pe care o
traducere consecent ar trebui s le redea in consecin. Priceperea celor
pricepui` ar i ost o soluie mai conenabil, pe care traductorii FIDELEI n-au
folosit-o, iindc nu au tradus din greac, ci din englez.
f) Potire pline cu arome` ,Apoc. 5:8,. n FIDELA, cei 24 de btrni din
Apocalips in in mini harpe si potire de aur pline de arome`. Deoarece textul
grecesc vorbeste despre 0oioo+.v ,substan plcut mirositoare, ars in context
cultic, tmie`, cf. 0oioo, BDAG, ne intrebm cum au ajuns traductorii s
oloseasc un termen care in romneste este folosit n mod tipic pentru a denumi
calitatea ,gustul sau mirosul, unei substane. n textul corespunztor din KJB,
ntlnim substantivul odours, a crui utilizare in engleza eche o om investiga
sumar. Potriit OLD, termenul este olosit la propriu cu dou accepiii: att in
sensul de proprietate`
24
, ct si in cel de substan`
25
. Cu acest ineles, termenul
apare in Apoc. 5:8, in traducerea asociat cu \yclie
26
, iind utilizat in egal

23
OED, s.v. prudent 2`. Dup cum indic acest dicionar, prudent ca echivalent al lui oov:+o este
atestat inc din sec. XIV: a1382 Prefatory Epist. St. Jerome in Bible (Wycliffite, E.V.) (Bodl. 959) v. 4, I
sall lesen e wisdome of wyse men, & e prudence of prudent men I schall reprouen; e verrey
wisdome schall spyll pe als wysdome`.
24
OED, s.v. odour. 1. The property of a substance that is perceptible by the sense of smell; (in early
use) spec. a sweet or pleasing scent, ,now, req., an unpleasant smell`.
25
Ibid. 2. A substance that emits a sweet smell or scent, esp. incense, spice, ointment, etc.; a perfume.
Also: ]an odorierous lower. Now rare`.
26
OED citeaz chiar ersetul din Ap. 5:8: a1425 (1395) Bible (Wycliffite, L.V.) (Royal) (1850) Apoc. v. 8
Hadden ech o hem harpis, and goldun iolis ul o odours`.

113
msur de TYNDALE 1534 ,ialles ull o odoures`)
27
sau de BISHOPS 1568
,yals ull o odours`,. Lipsa de discernmnt a traductorului romn ace ca o
exprimare acceptabil in englez s dein improprie in limba romn.
4.2.4. Calchierea soluiilor de traducere interpretative din KJB
Dat iind c orice ersiune, orict de literal s-ar pretinde, introduce pe alocuri
soluii de traducere interpretatie, nu trebuie s im surprinsi c ele exist si n KJB.
Atunci cnd ele apar copiate la indigo` si n FIDELA, in condiiile in care textul
grec accept mai multe soluii de traducere in romn, este limpede c ele au ost
imprumutate direct din englez. Prezentm mai jos ctea exemple care ilustreaz
sinoptic relaia de dependen dintre KJB si FIDELA.
Luca 8:22 :v io +.v q:p.v/ on a certain day/ ntr-o i avvvit. Traducerea direct
din greac ar trebui s ie intr-una din zile`. Soluia din KJB proine de la
TYNDALE 1534: on a certayne daye`.
Ioan 19:29 oi:oo oo v :i:i+. ooo :o+ov/ there was set a vessel full of vinegar/
acolo s-a v. vv ra. iv cv oet. Verbul :i:i+. este ie la diateza medie ,se ala`,,
ie la cea pasi ,a ost pus`,, pentru care opteaz si KJB (cf. VULG. positum
erat,. Versiunile recente adopt o traducere mai ireasc ,era`, se ala`,, ce ar
i ost de dorit s apar si n FIDELA.
1 Cor. 1:10 Hopoio./ I beseech/ r ivor. 1raducerea tipic in limba romn este
indemn`. Englezescul beseech are o intensitate mai mare dect originalul, motiv
pentru care, n FIDELA, S. Pael ajunge s-i implore` pe corinteni.
1 Cor. 6:16 qoi v/ saith he/ spune el. Verbul gr. qoi v este folosit n acest verset
pentru a introduce un citat din Scriptur. Prin urmare, in traducere ar trebui pus
ntre paranteze [Scriptura]. 1extul grec nu conine pronumele personal masculin
din KJB (sau din alte versiuni engleze mai vechi), respectiv FIDELA.
Lrei 1:4 i:iqpovoqi:v/ he hath by inheritance obtained/ a obivvt riv vo,tenire.
Forma de perfect a verbului gr. iqpovo:. ar fi trebuit tradus, in mod iresc,
prin a mostenit`. Din motie care nu sunt clare, TYNDALE 1534 a folosit o
periraz ,he hath by inheritaunce obteyned`, care, prin intermediul BISHOPS
1568 si al KJB, a ptruns si in tradiia biblic romneasc.
Evr. 1:13 ononooiov +.v noo.v ooo/ footstool/ a,ternutul piciorului. Desi LXX
conine in mod eident un plural ,picioarelor`,, singularul foot din termenul
compus footstool i-a indus in eroare pe traductorii romni, care au olosit si n
romneste un singular.
Lr. 4:13 i+ioi oovq/ creature that is not manifest/ fiiv care . vv fie artat.
Adjectivul gr. oovq a fost tradus de TYNDALE 1534 prin inisible`, in reme
ce BISHOPS 1568 a preerat periraza not maniest`, preluat de KJB. Un
echivalent natural in romn ar i ascuns` ,i.e. nici o iin nu este ascuns`,.

27
n Luca 1:9, 1yndale a olosit iniial odoures ,Iis lott was to bren odoures`,, dar in ediia reizuit a
renunat la el, olosind termenul incense ,his lot was to burne incence`).
Lmanuel Conac

114
4.2.5. Probleme de ordin stilistic
n aceast seciune semnalm att neologismele, care ac not discordant cu stilul
bisericesc, ct si calcurile frazeologice, care nu se potrivesc cu registrul limbii
romne literare. De pild, in episodul Bunei Vestiri, arhanghelul Gabriel o numeste
pe fecioara Maria priilegiat` ,i:opi+.:vq, Luca 1:28,, iar dou ersete mai jos
ii spune c a gsit nu har`, ci aoare` ,Luca 1:30,. n acelasi context, insistena
traductorilor de a urma idel textul englezesc
28
,marcat de redundan, se soldeaz
cu ormulri de un comic inoluntar: Vei rmne insrcinat in pntecele tu`
(ooq|q :v yoo+pi, Luca 1:31). n relatarea despre nastere din cealalt eanghelie,
citim c o ecioar a i insrcinat` ,:v yoo+pi ::i, Mat. 1:23) si c magii de la
Rsrit in la pruncul Iisus cu tezaure` ,0qooopoo, Mat 2:11).
Terminologia care trimite la statutul socio-profesional al personajelor din
evanghelii a ost adus la zi`: ucenicii sunt acum discipoli`, crturarii au deenit
scribi`, aprodul s-a transormat in executor` ,onqp:+q, Mat. 5:25), vamesul
Matei nu st la am`, ci la recepia mii` ,+:.viov, Mat. 9:9)
29
, iar robii din
Luca 19:15 nu ac nego`, ci comer`, drept care negustorul amator de perle nu
poate i dect comerciant` ,ov0p.n. :nop., Mat. 13:45). Iosif din Arimateea nu
mai este setnic`, ci consilier` (oo:o+q, Marc. 15:43), iar soborul nsusi a
devenit, desigur, un consiliu` ,oov:opiov, Mat. 26:59,. Cea mai radical schimbare
il izeaz probabil pe Ioan Boteztorul, rebotezat el insusi cu numele de Ioan
Baptist`.
Parcurgnd episodul ispitirii din Mat. 4:5, un cititor neaizat ar putea rmne cu
impresia c templul de la Ierusalim seamn cu o moschee, de reme ce diaolul l-a
dus pe Mntuitorul pe un turn al templului`
30
. n acord cu KJB, cetatea la care
face referire Mntuitorul n Mat. 5:14 nu mai este asezat pe un munte`, ci pe un
deal`. Pridoarele scldtorii Vitezda au deenit arcade` ,o+oo, Ioan 5:2), iar casa
din pild nu are temelia pe stnc, ci este ondat pe stnc` ,+:0::i .+o yo p :ni
+qv n:+pov, Mat. 7:25). Ori de cte ori cltoreste pe mare, Iisus nu se suie n
corabie, ci se imbarc` ,:ov+i, Mat. 8:23), iar la finalul discursurilor sale oamenii
sunt nu uimii`, ci inmrmurii` ,Mat. :28,. Desigur, aceia dintre ei care nu cred
or i damnai` ,io+oipi0qo:+oi, Marc. 16:16,, probabil iindc n-au fost
predestinai` pentru mntuire (Efes. 1:5, Rom. 8:30).
Dac limbajul neologic olosit ar putea i justiicat din raiuni practice ,o
traducere pentru omul modern trebuie s ie ea inssi modern,, nu gsim nici o
justiicare pentru numeroasele cazuri in care traductorii incalc proprietatea

28
KJB: thou shalt conceie in thy womb`. lormularea isi are originea in TYNDALE 1534: thou shalt
conceae in thy wombe`.
29
De notat c Zacheu, colegul su de breasl, coboar nu dintr-un dud, ci dintr-un sicomor.
30
Termenul englezesc pinnacle (utilizat de Wycliffe, Tyndale si ceilali traductori, proine in ultim
instan din Vulgata ,pinnaculum), care traduce gr. n+:poyiov, diminutiv al lui n+:po ,arip`,.
Cercettorii nu sunt siguri cu priire la orma acestui element arhitectonic ,cf. BDAG, s.v., si 1DN1,
vol. 3, p. 236,, dar, indierent cum ar i artat, in mod sigur nu putea i orba de un turn.

115
termenilor, cu eecte dezastruoase la niel stilistic. De pild, Ioan este comparat nu
cu o trestie cltinat de nt`, ci cu o trestie scuturat` de nt, marele preot` a
deenit inaltul preot`, iar sintagma taii nostri` este olosit in mod repetat, in
locul celei consacrate, prinii nostri`.
Uneori, adverbele folosite smulg cititorului un zmbet, ca n cazul incidentului
de la Gadara, in urma cruia toat turma de porci s-a aruncat urios in jos` ,Mat.
8:32).
31
Lxist si situaii in care aderbul olosit denatureaz sensul originalului
grecesc. n FIDELA, Iosi din Arimateea a intrat cuteztor la Pilat` ,Marc. 15:43),
dar aem motie serioase s ne indoim c aem de-a face cu un exemplu de
braad. O lectur contextual atent sugereaz c textul grecesc ar trebui
interpretat in sensul c notabilul ereu a indrznit s mearg la Pilat` ,+oqoo
:ioq0: npo Hio+ov).
32

n partea de inal a acestei seciuni, prezentm intr-un tablou sinoptic` ctea
calcuri frazeologice care pun in eiden att dependena FIDELEI de KJB, ct si
aberaiile stilistice care iau nastere din lipsa de discernmnt a traductorilor. 1oate
exemplele au ost selectate din epistola 1 Corinteni. 1extul de pe prima coloan
proine din ediia SCRIVENER 1894 ,reprezentati pentru Textus Receptus), cel din
mijloc provine din KJB, iar cel de la final, din FIDELA.
1:1 i:v.0q / be made of none effect/ . fie fcvt fr efect. Verbul i:vo. se traduce de
regul prin a goli`, dar in context are sensul de a zdrnici`. Perifraza din
FIDELA este in mod cert calchiat dup KJB.
1:20 ooi :.pov:v o O:o +qv ooiov +oo ioooo +oo+oo/ hath not God made
foolish the wisdom of this world?/ ^v a fcvt Dvvveev ro.tea.c iveecivvea ace.tei
lumi? n context, sensul verbului gr. .poi v. (la aor. : .pov:v), nrudit cu
.po prost, nebun, nerod`, este de a ace s par nebun,nerod`, dar in tradiia
biblic romneasc redarea lui s-a doedit ariat: a prosti` ,CORNIL. 1924,, a
scoate de nebun,,` ,GAL. 1938,, a doedi nebun` ,BIBL. 1968). Soluia din
FIDELA este o eident stngcie la niel stilistic.
6:4 +oo :oo0:vq:voo/ least esteemed/ ce vai viv .tivai. Dac participiul +oo
:oo0:vq:voo ar fi fost tradus direct din greac, ar i trebuit s gsim in
FIDELA un alt echivalent. n context, verbul gr. :oo0:v:. trebuie tradus prin
a dispreui`, iar participiul gr. :oo0:vq:voo, prin cei dispreuii, cei
desconsiderai`. 1raductorii KJB au recurs la periraza least esteemed`,
urmat si de FIDELA.
6:12 ooi :y. :oooioo0qoooi/ I will not be brought under the power/ nu voi fi adus
sub puterea. Verbul gr. :oooio. inseamn a stpni` sau a i stpn peste`. O
traducere literal din greac a ormei de iitor ar i ost nu oi i stpnit`,
nicidecum nu oi i adus sub puterea`. Rezultatul calchierii KJB duce si n
acest caz la o ormulare deicitar in limba romn.

31
O traducere direct din greac a erbului . pqo: ,s-a npustit`, nu necesit olosirea reunui
aderb, ideea de iolen iind inclus in erb.
32
Cf. traducerea din BDAG, s.v. +oo. he summoned up courage and went in`.
Lmanuel Conac

116
6:20 qyopoo0q+:/ For ye are bought/ .vvtei cvvrai. Verbul gr. oyopo. este
folosit aici la aorist si ar trebui tradus printr-un perect compus, ai ost
cumprai`, nu prin prezentul suntei cumprai`, ptruns in FIDELA prin
intermediul KJB.

5. Concluzii
n studiul nostru ne-am concentrat pe relaia dintre KJB si FIDELA din perspectiva
Noului Testament, raportnd ambele versiuni la Textus Receptus, pe care traductorii
romni pretind c l-au urmat. Punerea in context a celor dou ersiuni biblice,
urmat de analiza lor comparati ne-a condus ctre urmtoarele concluzii:
1) Versiunea FIDELA este o maniestare pe trm romnesc a unui tip de
fundamentalism religios specific unei aripi a protestantismului american, potrivit
creia, spre deosebire de ersiunile moderne ale Bibliei, KJB pstreaz toate
cuintele lui Dumnezeu`. Lxponenii acestor coningeri au canonizat o anumit
ersiune a Bibliei ,Versiunea Autorizat`,, ignornd istoria ei, contextul in care a
aprut, coningerile care stau la baza ei si limitrile scoase la ieal indeosebi de
cercetrile biblice si filologice din ultimul secol. Lucrnd la ntocmirea unei noi
ersiuni a Scripturii, traductorii KJB au ost constieni c se al in albia larg a
unei tradiii enerabile care nu se a incheia odat cu ei. Orizontul lor larg,
caracterizat nu doar de o bun cunoastere a autorilor clasici si a textului biblic, ci si
de un solid aparat hermeneutic, cu undament patristic, contrasteaz puternic cu
orizontul strmt al realizatorilor FIDELEI. n mod ironic, sloganul care defineste
demersul FIDELA ,toate cuintele lui Dumnezeu`, este indirect pus sub semnul
intrebrii tocmai de Miles Smith, in preaa KJB: Is the kingdome o God become
words or syllables`.
2, laptele de limb analizate in acest studiu contrazic in mod eident airmaiile
din preaa Bibliei FIDELA, scond la ieal att o strns dependen intre KJB si
textul romnesc, ct si soluii de traducere care dier semniicati de cele care ar
rezulta dac FIDELA ar i ost tradus direct din limba greac. Contradicia
lagrant intre ceea ce se airm in prea si realitatea ascuns in paginile traducerii
plaseaz ersiunea FIDELA n compania altor versiuni romnesti care, desi se
declar traduceri dup textul original, sunt in realitate traduceri dup alte traduceri
(de exemplu Paia ae a Or,tie, din 1582).
3) Desi analiza noastr urmreste aproape exclusiv exemple din Noul
1estament, putem presupune c situaia nu dier semniicati in cazul Vechiului
1estament. Aceast ipotez ar trebui ins eriicat printr-o analiz sistematic a
celor dou ersiuni si prin raportarea permanent la 1extul Masoretic, pe care
ambele il reendic drept Vorlage.
4, 1raductorii FIDELEI sunt personaje anonime, care au reuzat s-si asume
versiunea pe care au pus-o in circulaie. Studiul atent al acestei ersiuni arat c

117
traductorii romni nu stpnesc bine nici limbile biblice, nici limba-surs ,engleza
modern timpurie,, nici limba-int ,romn modern,.
5, Chiar dac stilul nu poate i criteriul undamental de ealuare a unei traduceri
,prioritare iind acurateea si claritatea,, el rmne unul important, ie si pentru c
este aspectul pe care un cititor (chiar si nespecialist, il obser cel mai usor, inc de
la prima interaciune cu textul. Neologizarea iolent a limbajului biblic, lipsa de
proprietate a termenilor olosii, construciile neiresti (multe dintre ele rezultate
din calchierea unor frazeologii englezesti) si stngciile stilistice prezente in FIDELA
ac din ea un experiment ratat. n preaa KJB, Miles Smith admitea c the ery
meanest translation of the Bible [...] containeth the word of God, nay, is the word
o God`, dup cum un om poate i considerat chipes si artos chiar dac ar aea
cia negi pe mn, pistrui pe a si ctea cicatrici. Ne putem intreba dac
episcopul de Gloucester si-ar i meninut prerea la ederea unui om cu aa
acoperit de negi si brzdat de numeroase cicatrici.
Bibliografie
A. Surse i dicionare
BARLOW 1638 = William Barlow, The Summe and Substance of the Conference, which it pleased
his excellent Majestie to have with the Lords Bishops, and others of his Clergie (at which the most
of the Lords of the Councell were present) in his Majesties Privie-Chamber, at Hampton Court,
Ianu. 14. 1603. Contracted by William Barlow, doctor of Divinity, and Deane of
Chester. Whereunto are added some copies (scattered abroad) unsavory, and
untrue. Printed by John Norton, and are to bee sold by Ioshua Kirton, and
Thomas Warren. London. 1638.
BDAG = Danker, Frederick William (ed.), A Greek English Lexicon of the New Testament
and Other Early Christian Literature, University of Chicago Press, Chicago, 2001.
BIBL. 1968 = ibia .av fivta critvr, tiprit sub indrumarea si cu purtarea de grij a
Prea lericitului Printe Justinian, patriarhul Bisericii Ortodoxe Romne, cu
aprobarea Sfntului Sinod, LIBMBOR, Bucuresti, 1968.
BISHOPS 1568 = The Holie Bible, conteynyng the Olde Testament and the Newe, 1568.
CORNIL. 1924 = ibia .av fivta critvr a 1ecbivvi ,i ôvvi 1e.tavevt, traducere nou
|de D. Cornilescu|, cu trimeteri, Societatea Biblic pentru Rspindirea Bibliei in
Anglia si Strintate, 1924.
GAL. 1938 = ibia, aaic Dvvveeia.ca critvr a 1ecbivvi ,i a ôvvi 1e.tavevt, tradus
dup textele originale ebraice si grecesti de preoii proesori Vasile Radu si Gala
Galaction din nalta iniiati a Majestii Sale Regelui Carol II, lundaia pentru
Literatur si Art Regele Carol II`, Bucuresti, 1938.
GENEVA 1595 = The Bible, that is, the Holy Scriptures conteined in the Olde and New
Testament, translated according to the Ebrew and Greeke, and conferred with the
best translations in diuers languages. With most profitable annotations upon all the
Lmanuel Conac

118
hard places, and other things of great importance, imprinted at London by the
Deputies of Christopher Barker, Printer to the Qveenes most excellent Maiestie,
anno 1595.
CHB = Cambridge History of the Bible, 3 vol., Cambridge University Press, Cambridge,
1969-1970.
FIDELA = Biblia Fidela, traducere literal nou, completat, reizuit si actualizat,
Editura Fidela, Cluj-Napoca, 2010.
KJB = 1be o, ibe, Covte,vivg tbe Oa 1etavevt, ava tbe êr, Newly 1ranlated out o
the Originall tongues: & with the ormer 1ranlations diligently compared and
reuied, by his Maiesties speciall Comandement. Appointed to be read in
Churches. Imprinted at London by Robert Barker, Printer to the Kings mot
Excellent Maiestie. Anno Dom. 1611.
KJB 2010 = The Holy Bible. Quatercentenary Edition. An Exact Reprint in Roman
Type, Page for Page and Line for Line of the King James Version Published in the
Year 1611, ed. Gordon Campbell, Oxford University Press, Oxford, 2010.
MERRIAM-WEBSTER = Merriam-!eb.ter`. Coegiate Dictiovar,, ediia a 11-a,
Merriam-Webster, Springfield, 2003.
OED = Oxford English Dictionary, ed. a 2-a, 20 vol., Oxford University Press, Oxford,
1989.
SCRIVENER 1894 = F. H. A. Scrivener, The New Testament in the Original Greek according to
the Text followed in the Authorized Version, Cambridge University Press, Cambridge,
1894.
SEPT. NEC = Septuaginta 4, tomul II: or, veecivvea vi oovov, veecivvea vi i.v.
Sirah, Psalmii lui Solomon, olum coordonat de C. Bdili, l. Bltceanu, M.
Brosteanu, in colaborare cu pr. Ioan-Florin Florescu, traduceri de Smaranda
Badilita, Francisca Baltaceanu, Monica Brosteanu, Iulia Cojocariu, Stefan Colceriu,
Eugen Munteanu, Colegiul Noua Lurop`, Polirom, Iasi, 200.
TBS 2002 = ibia .av fvta critvr a 1ecbivvi ,i ôvvi 1e.tavevt, cu trimiteri,
Trinitarian Bible Society, 2002.
TDNT = Gerhard Kittel si Gerhard lriedrich (eds.), Theological Dictionary of the New
Testament, 10 vol., trad. G. W. Bromiley, Eerdmans, Grand Rapids, 1964-1976.
TYNDALE 1534 = William Tyndale, The Newe Testament dylygently corrected and compared
wtih the Greke, Antwerp, 1534.
VULG. = Roger Gryson (ed.), Biblia Sacra Iuxta Vulgatam Versionem, ed. a V-a, Deutsche
WILKINS 1737 = David Wilkins, Concilia Magnae Britanniae et Hiberniae, ab Anno MCCL
ad Annum MDXLV, vol. 3, Gosling, Gyles, Woodward, Davis, Londra, 1737.
B. Literatur secundar
Campbell 2010: Gordon Campbell, Bible: The Story of the King James Version
1611-2011, Oxford University Press, Oxford, 2010.

119
Carson 1978: D. A. Carson, The King James Version Debate. A Plea for Realism, Baker
Books, Grand Rapids, 1978.
Conac 2011: Lmanuel Conac, 1raaiia bibic rovvea.c. O reevtare .vccivt aiv
perspectiva principalelor versiuni romne,ti ale Sfintei Scripturi, in Studii teologice`,
2011, nr. 2: 159-245.
Heaton 1913: William James Heaton, The Puritan Bible and Other Contemporaneous
Protestant Versions, vol. 3 din Our own English Bible: Its Translators and Their Work,
Francis Griffiths, Londra, 1913.
Huarte 1594: Huarte de San Juan, Examen de ingenios para las sciencias: en el qual el
lector hallara la manera de su ingenio, para escoger la sciencia en que mas ha de aprouechar
[...], Montoya, 1594.
Huarte 1959: Juan Huarte, avev ae ivgevio.: 1be avivatiov of Mev`. !it. ;1:1),
trad. Camillo Camilli, Richard Carew, Scholars` lacsimiles & Reprints, 1959.
Nicolson 2003: Adam Nicolson, Coa`. ecretarie., New York, HarperCollins, 2003.
Norton 1993: David Norton, A History of the Bible as Literature, vol. 1: From Antiquity
to 1700, vol. 2: From 1700 to the Present Day, Cambridge University Press,
Cambridge, 1993.
Norton 2000: David Norton, A History of the English Bible as Literature, Cambridge
University Press, Cambridge, 2000.
Norton 2011: David Norton, The King James Bible: A Short History from Tyndale to
Today, Cambridge University Press, Cambridge, 2011.

121

,IIIUL OMULUI, STI PRL PICIOARLLL TALL.
TRADUCEREA VOCATIVULUI N IEZ. 2:1-47:6

PROF. DR. IOANA COSTA
Universitatea din Bucuresti
ioanacosta@yahoo.com

Abstract: Prophet Lzekiel is constantly addressed by the phrase Son o man`, the
Romanian translations seldom preserve the vocative case of the expression, either
mirroring the fading status of this case, or as stylistic option for a proper designation of
the divine investiture.
Keywords: Septuagint, Ezekiel, vocative case, Romanian translation

1. Preambul
Adresarea ctre Iezechiel prin sintagma iul omului` in cazul ocati apare cu o
recen ce o transorm intr-un mesaj n sine: de 94 de ori, ntr-un text care are
48 de capitole. Coninutul sintagmei a ost analizat in mod repetat, mai cu seam in
perspecti mesianic. Articolul de a se opreste asupra realizrii morosintactice,
din cele dou perspectie imediate: ponderea adresrii directe in iecare ocuren a
segmentului gr. oi : ov0p.noo din cartea Iezechiel a Septuagintei si avatarurile
vocativului romnesc, ntr-un studiu restrns la acest tip de apelare
1
.
Sintagma in sine a ost cercetat abundent de textele patristice, prin iltrul
ocurenelor ,88, din Noul 1estament ,cu dubl articulare: o oio +oo ov0p.noo),
puse mereu in legtur cu Dan. 7:13-14, unde raportarea este clar, in diereniere
poziti a de cele patru iare si de inerioritate a de Cel echi de zile`
(LXX-NLC,:
13
Priveam n vedenie de noapte si, iat, pe norii cerului enea ca un
fiu al omului (. oi o ov0p.noo) si [Cel] ca [unul] vechi de zile se afla acolo, si cei
de a s-au apropiat de el.
14
Si i s-a dat puterea si toate neamurile pmntului, pe
seminii, si intreaga sla erau in slujba lui, si puterea lui [este] putere vesnic, ce
nicicnd nu a i luat: si impria lui nicicnd nu se a strica`. 1extul apare in

1
Pericopa Iez. 2:1, de pild, are urmtoarele echialri in ctea dintre traducerile romnesti: liul
omului! Scoal-te in picioare ca s orbesc cu tine!` ,GAL. 1938,, liul omului, scoal in picioare, c
am s-i orbesc!` ,BIBL. 1688 si BIBL. 1988,, liul omului, ine-te pe picioarele tale si-i oi gri!`
(ANANIA 2001,, liul omului, stai in picioare, si-i oi orbi!` ,CORNIL. 2000,, liiul omului, sti
pre picioarele tale si oiu gri ctr tine` (BIBLIA 1688,, liiul omului, sti pre picioarele tale si oiu
gri ctr tine!` ,MICU,, liiul omului, sti p picioarele tale si oiu gri cu tine!` ,VULG. BLAJ,, liu
al omului, stai pe picioarele tale si ii oi gri` ,LXX-NEC).
Ioana Costa

122
ersiunea 1heodotion cu dierene care nu aecteaz sintagma cercetat aici:
13
Priveam n vedenie de noapte si, iat, cu norii cerului enea ca un iu al omului
(. oi o ov0p.noo); si a naintat pn la Cel echi de zile si a ost adus in aa Lui.
14
Si i s-a dat domnia si cinstirea si impria, si toate popoarele, seminiile si limbile
i vor sluji; puterea lui [este] putere vesnic, ce nu a trece, si impria lui nu a i
nimicit`.
Expresia este reluat in capitolul urmtor ,8:1, al crii Daniel, chiar ntr-o
adresare direct, similar celor din cartea Iezechiel (LXX-NLC,:
17
...si mi-a zis:
nelege, iu al omului ,oi : ov0p.noo,, cci aceast artare |este| chiar pentru
ceasul vremii cuenite`, ersiunea 1heodotion, din nou, atest acelasi uz al
sintagmei de a:
17
...si |el| a zis ctre mine: Pricepe, iu al omului ,oi :
ov0p.noo,, cci edenia |este| chiar pentru srsitul remii`.
A treia mrturie din cartea Daniel pe care o putem olosi in aceast inestigaie
este 10:11, ersetul nu conine nici sintagma iul omului`, nici reo adresare in
cazul ocati ,cu toate c arianta 1heodotion ar trebui s conin ocatiul gr.
ov:p, inlocuit ins ormal de nominati, poate sub atracia apelrii ambigue, lipsite
chiar si de marca intonaiei - asa cum, tradiional, sunt editate r accent numele
proprii strine in Septuaginta -, Aoviq), dar conduce cumva la articularea
segmentului din cartea Iezechiel n traducerile uzuale, inclusiv prin detaliul
ndemnului de a sta drept n picioare (LXX-NLC,:
11
Si mi-a spus: Daniele, esti
un om vrednic de milostivire (ov0p.no :::ivo :i ), cuget la poruncile pe care
eu le griesc ctre tine, si stai pe locul tu, cci tocmai am ost trimis la tine!`, cu
ersiunea 1heodotion simitor dierit
11
Si mi-a spus: Daniele, brbat al doririlor
(ovqp :ni0oi.v,, inelege cuintele pe care le oi rosti ctre tine, si stai pe
picioarele tale, cci acum am ost trimis la tine!`.

2. Iezechiel: 94 de ocurene
n cartea Iezechiel, sintagma de apelare iul omului` - in cazul ocati, traductibil
mai degrab prin iule de om`, cu marca desinenial a cazului - apare
2
in situaii
comunicaionale pe care le putem sistematiza in dou serii, cu variante de realizare:
ntr-o prim serie, in porunci directe, cu includerea explicit sau nu a pronumelui
personal, ntr-o topic ematic sau nu ,ocatiul in poziia prim sau secund, si,
ntr-a doua serie, in relatri care i se adreseaz iului de om`, in manier atic, de
asemenea ntr-o topic de subliniere sau nu ,ocatiul in poziia prim sau
secund,.
Apelarea direct, de tipul pronume personal pers. II sg. insoit de cazul ocati
apare mereu cu o marc a coordonrii, ie c este orba de indemnul la un act, ca
in 2:6 ,Iar tu, iu al omului, s nu te temi de ei si nici s nu te pierzi cu irea in aa
lor`,, 2:8 ,Iar tu, iu al omului, ascult-L pe Cel care ii grieste`,, 4:1 ,Iar tu, iu

2
Lxempliicrile proin din ediia LXX-NLC, cu minime ajustri ,e.g. 15:2).
iiv ovvvi, .ti re icioaree tae`. Traducerea vocativului n Iez. 2:1-47:6

123
al omului, ia-i o crmid, pune-i-o dinainte si scrijeleste pe ea cetatea`,, 5:1 ,Iar
tu, fiu al omului, ia-i o sabie |mai| ascuit dect un brici de brbier`,, 12:3 ,Iar tu,
iu al omului, pregteste-i boccea de robie`,, 13:1 ,Iar tu, iu al omului,
ainteste-i aa impotria iicelor poporului tu`,, 21:11 ,Iar tu, iu al omului,
geme frngndu-i mijlocul`,, 21:19 ,Iar tu, iu al omului, proroceste si loveste-i
minile una de alta si ia a doua sabie`,, 21:24 ,Si tu, iu al omului, pregteste-i
dou ci |pe care| s intre sabia regelui din Babilon`,, 43:10 ,Si tu, fiu al omului,
arat-i casei lui Israel Casa`,, ie c este transmiterea unui mesaj, ca in :2 ,Si tu,
iu al omului, zi: Acestea le spune Domnul`,, 21:33 ,Si tu, fiu al omului,
proroceste si zi: Acestea le spune Domnul`,, 28:1 ,Iar tu, iu al omului, spune-i
mai-marelui din 1yr: Acestea le spune Domnul`,, 33:10 ,Si tu, fiu al omului,
spune-i casei lui Israel: Asa ai orbit`,, 36:1 ,Iar tu, iu al omului, proroceste
impotria munilor lui Israel si spune munilor lui Israel: Ascultai cuntul
Domnului`,, 39:1 ,Si tu, fiu al omului, proroceste mpotriva lui Gog si spune:
Acestea le spune Domnul`,, 39:1 ,Si tu, fiu al omului, zi: Acestea le spune
Domnul`,.
La ocurenele inseriate aici se adaug ormularea deictic, incluznd particula
i ooo ,proenit dintr-un imperati, cu sensul iat`, din nou insoit de o marc a
coordonrii, in 3:25 ,Si tu, iu al omului, iat: i s-au pus legtori si te vor lega cu
ele`,.
Secena |tu-oc.| poate aparine unei constatri, ca in 33: ,Si tu, fiu al
omului, pe tine te-am pus strjer pentru casa lui Israel`,, cu o marc a coordonrii.
Adresarea direct poate lua orma unei interogri: 15:2 ,Si tu, fiu al omului, ce este
lemnul iei a de toate lemnele ramurilor care sunt in copacii pdurii`,, 22:2 ,Si
tu, iu al omului, oare ei judeca cetatea |plin de| snge`,, ca si n majoritatea
ocurenelor menionate pn aici, este prezent o marc a coordonrii inaintea
apelatiului iu al omului`. Unele interogri apar in raze rnte, ca 24:25 ,Iar tu,
fiu al omului - oare nu in ziua cnd iau tria de la ei...
26
in ziua aceea...`,, 33:30 ,Si
tu, iu al omului, |iat,| iii poporului tu griesc despre tine...`,.
1opica iners, de tip |oc.-tu|, apare, r o marc a coordonrii, in 12:2 ,liu
al omului, tu triesti in mijlocul nelegiuirilor acestor |oameni|`,.
Cu mult mai recente sunt ocurenele de tip |oc., ...|, in care lipseste
pronumele personal tu. Regsim aici cele dou direcii de dezoltare a poruncii, ca
implinire a unui act, in 2:1 ,liu al omului, stai pe picioarele tale si ii oi gri`,, 2:3
,liu al omului, Lu te trimit`,, 3:1 ,liu al omului, mnnc sulul acesta`,, 3:3
,liu al omului, gura ta a mnca si pntecele tu se a umple de sulul acesta`,, 3:4
,liu al omului, du-te [si| mergi ctre casa lui Israel`,, 3:10 ,liu al omului, toate
cuintele pe care i le-am grit ia-le n inima ta si ascult-le`,, in 3:1 ,liu al
omului, te-am pus strjer pentru casa lui Israel`,, 6:2 ,liu al omului, ainteste-i
aa inspre munii lui Israel`,, 8:5 ,liu al omului, ridic-i ochii`,, 8:8 ,liu al
omului, sap`,, 16:2 ,liu al omului, d mrturie Ierusalimului`,, 20:4 ,liu al
omului, d-le lor mrturie`,, 21:2 ,liu al omului, ainteste-i aa impotria
Ioana Costa

124
Thaimanului`,, 24:2 ,liu al omului, scrie-i in |iecare| zi`,, 25:2 ,liu al omului,
ainteste-i aa inspre iii lui Ammon`,, 2:2 ,liu al omului, porneste bocet
pentru Sor`,, 28:12 ,liu al omului, porneste bocet pentru mai-marele 1yrului`,,
28:21 ,liu al omului, ainteste-i aa inspre |cetatea| Sidon`,, 29:2 ,liu al omului,
ainteste-i aa inspre laraon`,, 32:2 ,liu al omului, porneste un bocet pentru
araon`,, 32:18 ,liu al omului, boceste pentru tria Lgiptului`,, 35:2 ,liu al
omului, ntoarce-i aa spre muntele Seir`,, 3:16 ,liu al omului, ia-i un toiag si
scrie pe el`,, 38:2 ,liu al omului, ainteste-i aa inspre Gog si inutul lui
Magog`,, 44:5 ,liu al omului, rnduieste-i in inima ta si priveste`, sau ca
transmitere a unui mesaj, in 13:2 ,liu al omului, proroceste mpotriva prorocilor
lui Israel, proroceste si spune-le:...`,, 1:2 ,liu al omului, poesteste [o] poveste si
spune |o| parabol pentru casa lui Israel si zi: ...`,, 1:12 ,liu al omului, spune-i
casei care |M| intrt: ...`,, 20:3 ,liu al omului, grieste-le btrnilor lui Israel si
spune-le: ...`,, 21:14 ,liu al omului, proeeste si zi: ...`,, 22:24 ,liu al omului,
spune-i |rii|: ...`,, 30:2 ,liu al omului, proroceste si zi: ...`,, 31:2 ,liu al omului,
spune-i lui Faraon, regele Egiptului, si mulimii alor si: ...`,, 33:2 ,liu al omului,
grieste-le iilor poporului tu si spune-le: ...`,, 34:2 ,liu al omului, proroceste
impotria pstorilor lui Israel, proroceste si spune-le pstorilor: ...`,.
Mai puin recente sunt ocurenele ocatiului in poziie medial sau inal, de
tipul |..., oc., ...| sau |..., oc.|, ca implinire a unui act, in 11:4 ,...s prorocesti
impotria lor, s prorocesti, iu al omului.`,, 20:2 ,... grieste ctre casa lui Israel,
fiu al omului, si spune-le: ...`,, 21: ,...s prorocesti, fiu al omului, si s-i aintesti
aa impotria Ierusalimului`,, 21:1 ,nal strigt si jeluieste-te, fiu al omului,
cci |sabia| a ajuns in poporul Meu`, si ca mesaj ce trebuie s ie transmis, n 37:9
,Proroceste, fiu al omului, proroceste asupra duhului si spune-i duhului: ...`,,
38:14 ,...proroceste, fiu al omului, si spune-i lui Gog: ...`,.
Utilizarea atic a ocatiului este marcat de dou coordonate: interogaie versus
informare sau constatare, pe de o parte, si topica, pe de alt parte. lormula
interogati de tip |oc., ...| apare in 8:6 ,liu al omului, ai zut ce ac acestia`,,
8:12 ,liu al omului, ai zut ce ac btrnii casei lui Israel ...`,, 8:15 ,liu al
omului, ai zut`,, 12:9 ,liu al omului, nu i-a spus casa lui Israel ...,, 12:22 ,liu
al omului, ce |inseamn| pentru oi zicala aceasta ...`,, 18:2 ,liu al omului, ce
|inseamn| pentru oi zicala aceasta ...`,, 23:36 ,liu al omului, nu le ei judeca
oare tu pe Oola si Ooliba`,, 3:3 ,liu al omului, oare or |mai| i ii oasele
acestea`,, iar de tip |..., oc.|, in 8:1 ,Ai zut, iu al omului`,, 40:4 ,Ai zut,
iu al omului`,, 43: ,Ai zut, iu al omului, ...`,, 4:6 ,Ai zut, iu al
omului`,. Ceva mai abundente sunt vocativele din fraze de informare sau
constatare: de tip |oc., ...| in 4:16 ,liu al omului, iat, Lu oi spulbera ...`,, 11:2
,liu al omului, acesti |sunt| brbaii ...`,, 11:15 ,liu al omului, raii ti si brbaii
|alai| cu tine in robie ...`,, 12:2 ,liu al omului, tu triesti n mijlocul nelegiuirilor
acestor |oameni| ...`,, 12:18 ,liu al omului, mnnc-i pinea in durere si bea-i
apa n chin si tulbruare.`,, 14:3 ,liu al omului, brbaii acestia si-au asezat

125
cugetrile ...`,, 14:13 ,liu al omului, dac o ar pctuieste impotria Mea ...`,,
23.2 ,liu al omului, erau dou emei, iice ale aceleiasi mame ...`,, 26:2 ,liu al
omului, pentru c Sor a orbit ...`,, 29:18 ,liu al omului, Nabucodonosor, regele
Babilonului, si-a pus oastea la trud grea ...`,, 30:21 ,liu al omului, am zdrobit
braele lui laraon ...`,, 33:24 ,liu al omului, cei care locuiesc in inuturile pustiite
...`,, 3:11 ,liu al omului, oasele acestea sunt toat casa lui Israel ...`,, 36:1 ,liu
al omului, |cei din| casa lui Israel au locuit in ara lor ...`,, 43:18 ,liu al omului,
acestea le spune Domnul ...`,, iar de tip |..., oc.|, mereu in raze rnte, in 12:2
,liu al omului, iat: casa lui Israel ...`,, 22:18 ,liu al omului, iat: |cei din] casa lui
Israel ...`,, 24:16 ,liu al omului, iat: Lu iau de la tine destarea ochilor ti ...`,.

3. Observaii asupra vocativului romnesc
Lchialrile romnesti ale sintagmei gr. oi : ov0p. noo eludeaz orma consacrat de
morfologie, optnd majoritar pentru nominativul articulat. Paralela cu textul dublu
al crii Dan. 10:11 accentueaz si justiic preerina pentru nominati. Recurgerea
la orma ambigu de nominati,ocati neaccentuat sau la uzul curent, de
extindere a nominativului n defavoarea vocativului marcat morfologic, este
atenuat de punctuaie si de topic.
Vocativul (vide Vasiliu 1956: , este un caz ,prin aptul c precizeaz o anumit
parte a propoziiei,, poate aea uncia prii de propoziie pe care o precizeaz
(subiect, complement direct, complement indirect), ndeplineste uncia unei
propoziii imperatie si exprim o relaie de independen sau de dependen
neobligatorie. Abordri teoretice conergente subliniaz deinirea ocatiului ca un
caz non-sintactic ,Pan Dindelegan 2010: 57) si, in arianta diacronic, din
perspectia limbilor echi, cu precdere a latinei, ca incident exclamati liber
(Slusanschi 1994: 33,. Se apropie de apoziie ca uncie sintactic ,vide Tomescu
1998: 16,, prin aptul c isi pstreaz independena de context chiar dac primeste
un atribut ori, dimpotri, constituie o apoziie a altui substanti. Vocatiul
exprim o relaie de independen intre el si o anumit parte a propoziiei alturate,
cu obseraia c, dac inem seama c este el insusi o propoziie, exprim o relaie
de independen intre dou propoziii. 1ocmai prin apropierea de apoziie capt
legitimitate in norma gramatical suprapunerea ormal dintre nominati si vocativ.
Vocativul este pe deplin un caz din punctul de vedere al ormei, and mrci
proprii, in patru ariante: inzestrat cu desinen proprie si intonaie caracteristic,
cu desinen proprie, lungirea ocalei inale si intonaie caracteristic, marcat prin
lungirea vocalei si intonaia caracteristic, numai cu intonaia caracteristic.
Situaia ocatiului in planul lingisticii comparate indo-europene impune
deinirea lui ca un caz relic pentru stadiul lexionar proto-indo-european al
primei biurcri uncionale, intre interpelare si restul realizrilor morologice.
Vocatiul reprezint de apt o relic ormal, nu de atestare a unciei: in latin
este conserat ormal doar parial la declinarea tematic ,inregistrndu-se forme
Ioana Costa

126
proprii numai la substantivele animate cu nominativul n -us,, tendina general de
inlocuire cu orma nominatiului ,inzestrat cu uncia de interpelare, cunoaste o
singur excepie: alunecarea ocatiului Iuppiter, cu geminat expresi, spre uzul
nominatiului, comparabil cu utilizarea inantil a apelatiului romnesc
Doamne-Doamne.
Limba romn prezint desinene speciice pentru ocati, maniestndu-si, n
plan romanic, caracterul conserator al lexiunii cazuale: dintre desinenele de
vocativ, unele sunt mostenite din latin, iind probabil intrite prin ormele
corespunztoare din sla ,orma de masculin singular -e), altele sunt mprumutate
chiar din sla ,orma de eminin singular -o), altele sunt formate n interiorul limbii
romne: forma de masculin singular -ule, creat din articolul enclitic masculin
singular -(u)l la care s-a atasat desinena caracteristic a ocatiului, conducnd la o
paradigm complet a declinrii masculine articulate, cu diereniere ormal pe
cazuri (singular: -ul, -ului, -ule), precum si forma de masculin/feminin plural -lor,
creat prin preluarea desinenei de geniti-dativ plural articulat al substantivelor
masculine ,cu explicaia uzual de reinterpetare a expresiei V spun ou, railor`
prin alunecarea datiului inspre ocati, probabil aorizat de iesirea treptat din
uz a apoziiei acordate,. Acestui tablou i se adaug tendina, inc neacceptat ca
norm, de diereniere pe genuri, vide **dragelor/dragilor, alturi de dragele mele,
dragii mei.
Concluzia care decurge din aceast rapid trecere in reist a prezenei concrete,
n plan formal, a ocatiului romnesc este c, in timp ce lexiunea nominal
slbeste n general, vocativul si creeaz orme noi. n acelasi timp, este atestat
puternic olosirea ormei de nominati cu uncie de ocati.
Reenind strict la sintagma cercetat aici ,iu al omului`, iule de om`,,
obserm c ocatiul in -ule este o orm cea mai nou, rar atestat in limba
eche. Odat cu dispariia desinenelor cazuale, rolul lor este preluat de articolul
enclitic: pierzndu-se lexiunea nominal, ea este inlocuit cu lexiunea articolului.
Avantajul imediat, n plan morfosintactic, este completarea paradigmei prin
inregistrarea unui set complet de orme cu speciic cazual. n unele situaii, este cert
c apariia acestei desinene ,de o amploare eident, are chiar cauze fonetice:
pentru substantivul fiu, desinena de ocati atasat direct la rdcin creeaz un
cuvnt prea scurt, id est transa de dup accent ar i ost insuicient pentru
coborrea tonului, care uncioneaz ca marc necesar a interpelrii, de unde
rspndirea in uz a ormei fiule.
Dicionarul tezaur al limbii romne ,DLR, tom II.1, l-I, 1934,, inregistreaz
cuntul cu care se adreseaz cinea mai btrn ctre un om mai tnr, spre a-i
arta iubire, bunoin etc. ,cf. ft): ,Prea bive, fiive, a i. craiv (Calendar 1844).
lorma de cert descenden latineasc fii apare adesea la Coresi; scrierile vechi
atest ins ocatiul fiule. Tot n textele lui Coresi s-au pstrat orme de nominati
cu uncie de ocati (iv, a.-i-.e catee tae,, in limba actual nu mai apare dect
urmat de adjectivul posesiv: fiul meu!

127
Se menin uneori ,Vasiliu 1956: 12-15, ambele orme in limb ,-e, -ule)
nediereniate ca sens, tot asa cum se inregistreaz nuane particulare, aectie,
atasate unei forme anume, ie c sunt peioratie, ironice, ie c sunt hipocoristice,
preponderent ca urmare a coninutului lexical al substantiului respecti ,e.g.
,arlatan, poet, copil, biat,. Se pstreaz numai in arianta in -ule formele de vocativ
accentuate n silaba finala (e.g. bte, unche au fost nlocuite de btule, unchiule).
n grupurile ,Vasiliu 1956: 21, mai mari de cuinte sau grupurile care conin
substantie determinate de atribute genitiale, uncia de apelare este implinit prin
intonaie. Desinenele specifice vocativului apar n grupurile formate din cel mult
dou-trei cuinte, dintre care unul exprim calitatea celui cruia i se adreseaz
orbitorul, considerat in raport cu orbitorul, iar al doilea este de cele mai multe
ori un nume propriu. Desinena speciic apare ie numai la unul dintre cuinte, ie
la amndou, aceste construcii iind mai recente in limba popular sau in
orbirea amiliar: iubite cetitoriule (Miron Costin), .rvave ovve ,Creang,, nene
Iancule, coav ]oiica (Caragiale), cinstiior vegv.tori (Sadoveanu).

4. Concluzie
Sintagma iu al omului` din cartea Iezechiel poate i interpretat ca indiciu al
inestiturii diine, cu precizarea direciei de adresare sau cu impunerea smereniei,
ori poate echiala cu asumarea public a inestiturii de ctre proet, cu reluarea
insistent a adresrii directe, pe care textul scris o inregistreaz prin ghilimele ,vide
interpretarea particulelor grecesti ca echialene ale semnelor de punctuaie,. A
doua interpretare o conine de apt pe cea dinti. nregistrarea acestor forme de
vocativ n traducerile romnesti preponderent prin echivalarea cu nominativul este
ireasc ,in sensul eoluiei lingistice, a de care o orm marcat a ocatiului,
iule`, ar i ost excesi,. Lste, deopotri, n armonie cu mesajul originar, de
subliniere apsat a inestiturii proetului Iezechiel.
Bibliografie
A. Surse
ANANIA 2001 = ibia .av fvta critvr. aiie ;vbiiar a fvtvvi ivoa..., redactat
si adnotat de Bartolomeu Valeriu Anania, LIBMBOR, Bucuresti, 2001.
porunca preabunului Domn Ioan Srban Cantacozino Basarab Voieod...,
Bucuresti, 1688 |ediie modern: EIBMBOR, Bucuresti, 1998].
BIBL. 1968 = ibia .av fivta critvr, tiprit sub indrumarea si cu purtarea de
grij a Prea lericitului Printe Justinian, patriarhul Bisericii Ortodoxe Romne,
cu aprobarea Sfntului Sinod, IBMOBOR, Bucuresti, 1968.
Ioana Costa

128
grij a Prea lericitului Printe 1eoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romne,
cu aprobarea Sfntului Sinod, EIBMBOR, Bucuresti, 1988.
CORNIL. 1920 = Noul Testament al Domnului Nostru Isus Hristos, tradus de D.
Cornilescu, Societatea Langhelic Romn, Bucuresti, 1920 |pe copert, 1921|.
GAL. 1938 = ibia, aaic Dvvveeia.ca critvr a 1ecbivvi ,i a Noului Testament,
tradus dup textele originalelor ebraice si grecesti de preoii proesori Vasile
Radu si Gala Galaction din inalta iniiati a Majestii sale regelui Carol II,
lundaia pentru Literatur si Art Regele Carol II, Bucuresti, 1938.
LXX-NEC = Septuaginta 6.II. Iezechiel, Suzana, Daniel, Bel ,i balaurul, Cristian
Bdili, lrancisca Bltceanu, Monica Brosteanu, Ioan-Florin Florescu
(coord.), traduceri si note de Florica Bechet si Ioana Costa, Colegiul Noua
Lurop, Polirom, Iasi, 2008.
MICU = ibia, aaic Dvvveeia.ca critvr a legii vechi ,i a ceii noao..., Blaj, 1795 [Biblia
de la Blaj - 1795, Ldiie jubiliar, Roma, 2000|.
VULG. BLAJ = Biblia Vulgata. Blaj 1760 - 1761, vol. I-V, ediie realizat sub egida
Institutului de Istorie George Bari` din Cluj-Napoca, Camil Muresan [coord.],
Editura Academiei Romne, Bucuresti, 2005.
Gramatica limbii romne, II. vvvv, Editura Academiei Romne, Bucuresti, 2005.
Gramatica limbii romne, I-II, ed. a II-a, Editura Academiei Romne, Bucuresti,1966.
Avram 1986: Mioara Avram, Cravatica evtrv toi, Editura Academiei, Bucuresti, 1986.
Boadt 1986: Lawrence Boadt, Rhetorical Strategies in Lzekiel`s Oracles o
Judgment`, in: Lust, Johan ,ed.,, Ezekiel and His Book. Textual and Literary Criticism
and their Interrelation, Leuven University Press, Leuven, 1986, p. 182-200.
Dan 1964: Ilie Dan, Di.cvii a.vra rocatirvvi rovve.c, in Analele stiiniice ale
Uniersitii Al. I. Cuza din Iasi`, X, asc.1, 1964, p. 1-13.
Graur 1936: Alexandru Graur, Influence de vocatif sur le nominatif, in Bulletin
linguistique`, Paris-Bucarest, IV (1936), p. 194-196.
Lust 2004: Johan Lust, Le messianisme et la Septante d`Lzchiel`, in J. Lust, K.
Hauspie (ed.), Messianism and the Septuagint. Collected Essays, Leuven University
Press, Leuven, 2004, p. 27-40.
Pan Dindelegan 2010: Gabriela Pan Dindelegan ,coord.,, Adina Dragomirescu,
Isabela Nedelcu, Alexandru Nicolae, Gabriela Pan Dindelegan, Marina
Rdulescu Sala, Rodica Zaiu, Cravatica ae ba a ivbii rovve, Univers
Enciclopedic Gold, Bucuresti, 2010.
Puscariu 1976: Sextil Puscariu, ivba rovv. . Pririre gevera, Editura Academiei
Slusanschi 1994: Dan Slusanschi, Sintaxa limbii latine, vol. I: ivtaa rooiiei,
Lditura Uniersitii din Bucuresti, Bucuresti, 1994.

129
Tomescu 1998: Domnia 1omescu, Cravatica vvveor rorii iv ivba rovv, Editura
All, Bucuresti, 1998.
Vasiliu 1956: Laura Vasiliu, Ob.erraii a.vra rocatirvvi iv ivba rovv, n Alexandru
Graur (coord.), tvaii ae gravatic, I, Bucuresti, 1956, p. 5-23.
Zimmerli 1969: Walther Zimmerli, Ezechiel, 1-2, Neukirchener Verlag des
Erziehungsvereins, Neukirchen-Vluyn, 1969.

131
IUNCII ALL SIMBOLULUI ZOOMORF MEDIEVAL

LECT. DR. BOGDAN CRLU
Academia Romn, Filiala Iasi
bogdancretu@yahoo.com

Abstract: This paper tries to discuss the way the medieval symbol worked, and the
specific functions of the zoomorphic symbol, its functions and the distinct lace it
occupied in the ideological discourse and in the construction of the medieval imaginary.
Following some important theoreticians of the issue, among which Michel Pastoureau
and especially Jacques Voisenet are the most important, the study tries to emphasise the
way the animal was a valuable mean of knowledge during the Middle Ages, being a
mirror`, a prolongation` or a model` or the human being, but also an instrument
of manipulating people for the Church.
Keywords: medieval imaginary, zoomorphic symbol

Premisa de la care plecm in acest studiu este una asupra creia au conenit
majoritatea cercettorilor epocii medievale: pentru crestinul medieval lumea ncepe
s ie citit prin iltrul Bibliei si al scrierilor-satelit. Tot ceea ce este prezent n Biblie
capt aloare simbolic, astel inct pentru medieal tot ce il inconjoar deine un
sistem bine pus la punct de simboluri, care trebuie interpretate obligatoriu ntr-o
direcie pe care o indic oamenii bisericii. Ia astel nastere o metod de cunoastere
care nou astzi ne este cu totul strin: aceea a perceperii realitii prin intermediul
simbolului. n sinteza sa O i.torie .ivboic a rvvi Meaiv occiaevta, Michel
Pastoureau remarc preponderena acestei gndiri simbolice n veacul de mijloc:
Simbolul constituie o modalitate de gndire si de sensibilitate att de obisnuit
autorilor din Evul Mediu, nct acestia nu simt niciodat neoia s-si prein
cititorii de inteniile lor semantice sau didactice si nici s-si deineasc termenii pe
care-i or intrebuina` (Pastoreau 2004: 7). Lumea si pierde astel concreteea, care
se dilueaz intr-o reea de semne care sunt decriptate ntr-o manier crestin,
conorm unor conenii adnc intiprite in sensibilitatea medieal. Simbolul,
precizeaz acelasi Michel Pastoureau, cea parte, in cultura medieal, din primul
instrumentar mintal: acesta se exprim prin multipli ectori, se situeaz la dierite
niveluri de sens si izeaz toate domeniile ieii intelectuale, sociale, morale si
religioase` (Pastoreau 2004: 8).

Aceast lucrare a ost realizat in cadrul proiectul Societatea Bazat pe Cunoastere - cercetri, dezbateri,
perspectie, coinanat de Uniunea Luropean si Guernul Romniei din londul Social Luropean prin
Programul Operaional Sectorial Dezoltarea Resurselor Umane 200-2013, ID 56815.
Bogdan Creu

132
Prin urmare, primul lucru care trebuie acceptat este c omul nu lua cunostin
de realitatea din jurul su, de natur in spe, prin contactul direct cu aceasta, prin
obserarea ei direct, riguroas. Omul medieal nu are sentimentul naturii, nu
doreste s se piard intr-un peisaj primordial, aceasta este o inenie romantic,
speciic unei sensibiliti total dierite. Dimpotri, mediealului natura ii repugn,
ii prooac team: o dat pentru c nu o poate controla, a doua oar pentru c
dezordinea sa i se pare opusul ordinii diine. Singura perspecti din care il
intereseaz este aceea de rezeror de simboluri: prin intermediul naturii, al
animalelor mai ales, Dumnezeu si maniest inteniile, ii transmite omului anumite
mesaje, pe care acesta le poate afla doar interpretnd pertinent cartea naturii. Un
savant precum Rau (1955: 78) sintetizeaz perect aceast mentalitate in
monumentala sa sintez, covograbie ae àrt cbretiev: n gndirea medieal, natura
intreag, la el ca si istoria umanitii aprea ca un simbol religios. Nu a existat
niciodat o mai mare obsesie a diinului. 1otul este semn si vizibilul nu este dect
ceea ce acoper invizibilul`. Or, tocmai acest inizibil` era cel care il preocupa pe
omul medieval, pentru care elementele concrete ale naturii trimiteau obligatoriu la
cele abstracte, transcendente.
nscriind ntreaga discuie ce a urma in acest cadru, ne om concentra asupra
simbolului zoomor. Ce reprezint, deci, un simbol animalier si, mai ales, cum
uncioneaz el, care sunt nielele la care lucreaz etc. n primul rnd, trebuie
specificat clar un lucru extrem de important: simbolul nu reprezint o conenie
general alabil. Ll este luctuant, elastic, dependent de contextul n care
uncioneaz. De regul, cercettorii comozi recurg la dicionarele de simboluri,
ignornd c acolo se ace o trecere in reist supericial a anumitor alori pe care
un simbol le deine in culturi dierite, in epoci dierite. Prin urmare, a crede c
simbolul este un mijloc universal de reprezentare a lumii este un semn de naivitate,
de nu chiar de cras neinelegere a mecanismului su. Ll rspunde intotdeauna unui
cod, unor mentaliti, unei episteme, care ii imprim un anumit sens, alabil
exclusi in acel climat cultural, istoric, politic, ideologic, religios care il genereaz.
De aceea, chiar dac unciile simbolului animalier rmn valabile n Evul Mediu,
simbolurile in sine se schimb, iind inlocuite unele cu altele. Aceeasi orm
animalier, de pild, poate transmite mesaje cu totul dierite, ba chiar diametral
opuse in uncie de contextul in care este plasat: simbolul animalier este
ambialent. Aproape iecare animal are mcar o semniicaie poziti si una
negati. Cheia` de interpretare o oer intotdeauna contextul in care se
maniest. Studiind modul in care se incheag semniicaiile in jurul prezenelor
zoomorfe din Fiziolog, Zucker (2004: 41)obser oarte bine acest lucru: Simbolul
iziologic este contrariul alegoriei, in sensul uzual al termenului, cci el constituie o
cheie, alabil intr-un text si un context dat, nu o moned uniersal`. Cine
parcurge mcar aceast lucrare obser c adesea animalele au mai multe naturi`:
este orba de o ambialen constituti a simbolului`, care este reendicat ca
vvcii ae .ivbovvi oovorf veaiera

133
un principiu (Zucker 2004: 43) chiar n Fiziolog. De la sfntul Augustin
1
si pn la
orice exeget al iconografiei crestine medievale (numesc doi, pe care i-am consultat
cu struin si care transmit nu doar o imens cantitate de inormaie sistematizat,
ci si o p e d a g o g i e a stiinei: Louis Rau ori Loius Charbonneau-Lassay) s-a
observat acest lucru: c o n t e x t u l este cel care coner o anumit interpretare
simbolului animalier. Bestiarul lui Hristos si cel al lui Satan si mpart protagonistii:
prezena cutrui animal intr-una din cele dou tabere` nu exclude nicidecum
apariia sa in cealalt. n anumite contexte, leul il reprezint pe Mntuitor, in altele
el este unealta diaolului. Corbul poate i o pasre de ru augur, un simbol al morii
,cel mai adesea, sau o prezen poziti, atunci cnd se al in compania unor sini
precum Ilie. Cerbul este si imagine a lui Iisus, dar si animal lubric. Nestuica este
si simbol al lui Hristos sau al sfintei fecioare, dar si imagine a nestatorniciei
feminine. Sarpele este imaginea consacrat a diaolului ispititor, dar si imagine a lui
Hristos n anumite contexte; inorogul din Varlaam ,i Ioasaf (sau din unele scrieri ale
primilor prini, este imaginea pericolului, a ameninrii diabolice, cel din
nenumratele reprezentri din ciclul Doamna si Unicornul` este o imagine a
sacrificiului lui Iisus (spiritalis unicornis). Exemplele pot continua la nesfrsit.
Prin urmare, atunci cnd ne referim la un simbol crestin, ceea ce conteaz este
uncia sa, mesajul pe care il transmite intr-un context foarte precis determinat.
Ceea ce inlueneaz actiarea cutrui animal este necesitatea de moment, ntr-un
cadru dat, nu un cod prestabilit, pietriicat, mereu uncionabil. Asa cea nu exist.
n acest mecanism, animalul ca atare nici nu conteaz, el nu reprezint dect un
auxiliar al unui limbaj simbolic care are la indemn o serie practic nelimitat ,sau
in orice caz extrem de bogat, nu att prin arietatea igurilor, ct prin posibilitatea
combinrilor lor, de asemenea instrumente. Sensurile sunt bine determinate, ele
pot i ins realizate cu ajutorul unor iguri dierse. n acelasi context, mielul, cerbul,
leul sau unicornul trimit tot la Hristos, alegerea unui anumit animal depinde de
articulaii sintactice ale simbolului si de raporturile pe care acesta le stabileste cu
alte simboluri.
Aceste lucruri iind schiate, s edem acum care sunt unciile animalului in
aceast gndire simbolic speciic Lului Mediu, intr-o msur mai intens la
inceputurile sale. Cea mai coerent si mai sistematizat sintez asupra acestor uncii
a oferit-o Jacques Voisenet, ntr-o lucrare de cpti, Btes et Hommes dans le monde

1
Augustin (2002: 241) atrage atenia asupra importanei pe care o are contextul asupra interpretrii
corecte a simbolului: Dar, deoarece similitudinea intre lucruri apare in multe eluri, s nu socotim
c ceea ce un lucru semniic prin analogie intr-un anumit pasaj este semniicaia obisnuit a acelui
lucru. ,..., Lxaminarea acestei arieti a lucrurilor arat deci dou orme: orice lucru are cnd o
semniicaie, cnd alta, semniicaii care sunt sau opuse, sau doar dierite. De exemplu, dierite, cnd
acelasi lucru este pus uneori pentru cea bun, alteori pentru cea ru, prin analogie ,...,. Un astfel de
caz este si c leul il semniic pe Cristos, unde se spune a nvins leul din tribul lui Iuda (Apoc.
5:5,, il semniic si pe diaol, unde este scris inamicul ostru, diaolul, d trcoale ca un leu ce rage
cutnd pe cine s ssie. ,I Petr. 5:8, 1ot astel, sarpele este pus in bine: inelepi ca serpii ,Mat.
10:16,, iar in ru: sarpele a inselat-o pe La cu siretlicul lui (2 Cor. 11:3,`.
Bogdan Creu

134
mdival: Le bestiaire des clercs du V
e
au XII
e
sicle, care a cunoscut un succes meritat doar
printre specialisti, intruct autorul pare s nu agreeze sau in orice caz s nu practice
amenitatea eseistic a altor medieisti care stiu s lireze inormaia riguroas intr-un
stil mult mai prietenos, care stimuleaz setea de poeste despre remurile de demult a
cititorului nespecializat in istoria medieal ,m gndesc la Georges Duby, Jacques
Le Goff, Jean Delumeau, Georges Minois sau, mai ales, la Michel Pastoureau).
Studiul su are o rigoare care uneori il ace arid sau il predispune la repetiii inerente,
dar aceast metod aluionar este cea mai potriit pentru a sistematiza o materie
att de diersiicat si de dificil de ordonat cum este literatura hagiograic si ntreaga
cultur a Lului Mediu timpuriu. De aceea, cred c se inelege de ce oi reuza s
improizez un sistem, preernd s-l rezum, comentndu-l totodat, pe cel ticluit de
Voisenet. Las la o parte prima parte a monumentalei sale sinteze, privitoare la
raporturile fizice, concrete, dintre animalul n carne si oase si omul care incearc s
si-l supun, s-l neze sau s se apere de el.
Atunci cnd trec in domeniul imaginarului, atunci cnd capt detent
simbolic, lucrurile devin mult mai interesante. Despre ce este vorba? Redau,
pentru inceput, un paragra care rezum, in mare, intreaga teorie: Dincolo de
simpla relaie - conlictual sau de aeciune - dintre om si animal, acestia sunt
inestii in literatura medieal cu unele uncii care depsesc cu mult cadrul
animalitii. Se prseste deci domeniul pur fizic unde se produce, n ciuda
inegalitii raporturilor, un schimb tangibil intre cele dou iine, pentru a se ajunge
la cel al ideilor unde omul si aserveste toarsul inferior nu pentru nevoile sale
materiale ,a mnca, a se imbrca, a se proteja,, ci pentru c il ajut s se descopere.
Animalul i va servi la fel de bine si ca p r e l u n g i r e a persoanei sale pentru
depsirea limitelor impuse de natura uman slab, ca o g l i n d n care omul se
priveste pentru a edea trsturile armonioase sau respingtoare pe care i le d
harul sau pcatul, ca m o d e l pe care crestinul trebuie s-l imite. Dar omul nu
este singurul care doreste s se anexeze animalului. lorele de dincolo l
rechiziioneaz adesea pentru a-l ace purttorul lor de cunt. Inestit cu o
realitate care ii este strin - diin sau satanic - animalul se descrneaz si si
pierde uneori intreaga materialitate. Ll se prezint in astel de cazuri ca un
i n s t r u m e n t docil plasat in minile omului aid s-si cunoasc natura sa
pround si destinul, in minile puterilor rului care incearc s-i duc pe cei din
lumea aceasta in pcat, in minile binelui care incearc s-i duc pe oameni spre
mntuire` ,Voisenet 2000: 255-256, s.n. - B.C.). Pe scurt, aceasta ar fi povestea, dar
ea pierde oarte mult, deine de neineles dac nu este detaliat. S-o detaliem,
asadar.
Omul medieval si inelege sau isi intuieste condiia de iin slab, pctoas,
care a pierdut deiniti posibilitatea de a atinge pereciunea odat cu izgonirea din
paradis. Prin urmare, simte neoia, dorina de a recstiga mcar un simulacru al
acelei stri aurorale, de a se plasa in apropierea irtuii neptate de pcat. Ceea ce,
fireste, este imposibil. De aici, rustrarea. Contra acestei rustrri, precizeaz

135
Jacques Voisenet, el foloseste animalul ca un el de subterugiu. Ll proiecteaz in
acesta toate calitile si sentimentele pe care se simte incapabil s le aib sau s le
demonstreze. Ne plasm aici la nielul dorinei, in care animalul gireaz aspiraiile
omului. Ll ii arat in acest mod ce trebuie s ie si care sunt cile perecionrii pe
care trebuie s le urmeze. Omul nu rmne deci la simplul stadiu static de dorin
sau de vis, ci incearc s ajung la aloarea cu care l-a investit pe animal, care se
prezint astel ca o prelungire menit s-l indrepte spre bine` (Voisenet 2000: 256).
Unele animale reprezint, in gndirea medieal, plasate in contextul aorabil,
imagini ale unor anumite irtui. Proiectat in imaginea unui animal, puritatea, de
nu chiar pereciunea deine mai apropiat de omul descurajat de comparaia sa cu
orele binelui suprem. Astel incrcat`, imaginea animalului reprezint totodat
si un imbold ctre autoperecionare. Crestinul si doreste s dein blnd ca
mielul, muncitor ca albina, lipsit de dorine lascie precum eleantul etc. De
asemenea, el se fereste s dein lacom precum porcul, siret precum vulpea, crud
precum lupul s.a.m.d. Transformnd animalul ntr-o prelungire a irtuilor si
iciilor sale, omul se poate plasa mai bine pe drumul ctre mntuire. Se inelege c
nu este orba de modelul real al animalului, ci de cel al unor reprezentri trecute
prin filtrul iconografiei crestine.
O alt uncie a animalului ar fi aceea de o g l i n d . Contemplnd aceste
imagini, omul este constient c nu e orba de comportamente naturale ale
animalelor sau, chiar dac este asa ,ceea ce, la urma urmelor, nici nu conteaz
oarte mult,, el se contempl, de apt, pe sine nsusi. Jacques Voisenet este mult
mai explicit: Animalul ace deci izibil distana care il separ pe indiid de ideal
sau de realitatea pctoas. Ll permite nu doar msurarea calitii dispoziiilor sale
morale - ridicate sau nu - ci de asemenea plasarea sa in raport cu o scar de alori
care corespunde in mare scrii biologice alctuite de animale, de la cele de prad si
inernale pn la psrile celeste. Animalul indic unde se situeaz omul pe
drumul care conduce la Dumnezeu, ruta deja parcurs si ceea ce mai rmne de
cut. Relectare a strii sale de moment dar si a poziiei in procesul general al
Mntuirii, animalul il ajut pe om s-si aprecieze justa valoare. El este deci oglinda
idel a neputinei si slbiciunii irtuilor sale` (Voisenet 2000: 267). Cu alte
cuvinte, el ndeplineste rolul absolut necesar de reper in uncie de care omul isi
poate ixa azimutul etic. Cum se explic aceast neoie de a se raporta permanent
la un indiciu, fie el si inerior Cred c e orba, in primul rnd, de nevoia de a
transorma o problem abstract, greu cuantiicabil, metaizic` intr-o imagine
concret, mult mai usor de digerat de o constiin chinuit pn la anxietate de
nesfrsitele ameninri cu iadul, dar neobisnuit a-si apropria noiuni mai dificile,
abstracte. Asa se explic nu doar necesitatea gndirii simbolice`, ci si imensul su
succes. Johan Iuizinga aea intuiia acestui proces de simbolizare a realitii
invizibile, transcendente, prin intermediul unor imagini decupate din realitatea
concret, pe care il punea sub semnul neoii de a-l adora pe Hristos n mod
Bogdan Creu

136
izibil` (Huizinga 2002: 289). La a dominat gndirea medieal pn la inele
acestei epoci si nceputurile Renasterii.
O a treia uncie a animalului de-a lungul Evului Mediu ar i aceea de model`.
Bestiarul crestin ataseaz iecrui animal una sau de cele mai multe ori mai multe
naturi`, altel spus, comportamente speciice, impuse tocmai datorit acilitii cu
care ele pot i interpretate in cheie moral. Fiziologul este, spuneam mai sus, mai
curnd o lucrare de etic crestin, un ghid de comportament, un manual al bunului
crestin dect un tratat de zoologie. lcndu-se purttorul unui comportament bun
sau ru, animalul ixeaz intr-o anumit msur norma pe care orice crestin demn
de acest nume are obligaia de a o respecta` (Voisenet 2000: 270). n bine sau n
ru, animalul oer un model de conduit, in uncie de imaginea pe care i-au
fixat-o oamenii bisericii. laci ca el sau, dimpotri, te eresti de viciul pe care el l
ilustreaz - iat scopul urmrit. Oricum, prezena sa att de recent in iaa
crestinului, constituirea sa ntr-un limbaj simbolic constituie metode de a menine
permanent treaz atenia credinciosului: contemplnd animalul, el nu poate uita
nici de irtutea pe care trebuie s o cultie, nici de pcatul de care trebuie s se
debaraseze sau mcar s se ereasc. Sigur, la niel psihic un astel de procedeu este
eicace: dac un biet animal este in stare s realizeze care este calea cea dreapt, cu
att mai mult un om, inzestrat cu raiune, trebuie s ie capabil s o ac. Asa se
ace c oamenii bisericii olosesc acest tertip pentru a inculca credinciosilor o
conduit conorm normelor crestine. Altel ,de apt, mai bine, spus: Li etaleaz
animalul ca un el de ideal minim de atins. Ceea ce realizeaz animalul omul
raional trebuie, cu orice pre, s ie capabil s ac. Li incearc s-i inspire rusine,
n special n registru moral si plaseaz animalul si omul n competiie. Acesta din
urm trebuie s-l egaleze si s-l depseasc dac rea s obin mntuirea`
(Voisenet 2000: 277). n multe dintre capitolele sale Fiziologul si apoi, pe urmele
sale, bestiarele medievale, l acroseaz direct pe credincios, asigurndu-se c
mesajul pildei a prins rdcini: dac un biet dobitoc cum este castorul pate realiza
c este mai preioas iaa dect brbia, c este mai bine s sacriice podoabele
irilitii dect s-si piard iaa, cu att mai mult un bun crestin este obligat s aib
discernmnt si s se debaraseze de viciul desfrului, ca si de orice alt pcat care ii
pericliteaz mntuirea. Iat morala din Fiziologul grecesc 1u la el, crestinule, las-i
ntorului ceea ce este al lui. Vntorul este diaolul. Prostituia, desrul si
lcomia sunt in tine. Arunc de la tine aceste icii si d-le ntorului-diavol iar el
te a lsa in liniste...` (Zucker 2004: 160).
La un alt nivel, animalul mai ndeplineste si alte roluri. Dumnezeu transmite
anumite mesaje prin intermediul lui, ie direct ,cazul mgriei lui Balaam din
Vechiul Testament), fie indirect, folosindu-i prezena ca un semn. La el si diavolul.
Prin urmare, animalul reprezint un liant intre lumi, intre cea de aici, a pcatului si
cea de dincolo, a ordinii divine. n acest mod, el face ca aceste planuri s par
tangibile. Oricum, simplul apt c animalul circul liber dintr-o parte n alta, ba
chiar comunic anumite mesaje, reprezint un el de doad pentru om c exist un

137
dincolo`, ie bun, ie ru, un spaiu care depseste limitele lumii sale si n care el
si poate ixa ndejdea. Animalul nu cunoaste limita spaial ,pentru medieal a
cltori nu reprezenta o ocupaie recent, ba dimpotri,, prin urmare poate
depsi linia orizontului fizic sau spiritual. Asa se ace c animalul deine o imagine
a lui Dumnezeu ,s ne amintim: Iristos este mielul, leul, unicornul, cerbul...) sau a
diaolului, de a crui lucrare neistoit aminteste mereu. Angelic sau diabolizat
(prin interpretarea clericilor), animalul si ndeplineste rolul de a ace legtura ntre
planuri att de diferite si, pentru om, intangibile. Jacques Voisenet precizeaz:
liecare animal, in ciuda caracterului impur sau negati, a aspectului respingtor
sau monstruos al unora, deine o bucic de ader diin si este in msur s il
dezluie. C este orba de animale concrete sau cu totul lipsite de cea mai mic
urm de realitate si percepute doar in plan alegoric sau simbolic, acestea intrein
relaii irae cu lumea diin. Lle ac s se simt in permanen apropierea lui
Dumnezeu ntr-o natur in intregime sacralizat. Multiplele legturi care unesc
lumea oamenilor de cea de sus sunt percepute datorit lor` (Voisenet 2000: 311).
nc o dat, animalul concretizeaz niste concepte greu de asimilat de ctre
crestinul simplu, lipsit de exerciiul gndirii relexie. Prin intermediul su, lumea
lui Dumnezeu deine tangibil, sau mcar izibil, ceea ce tot este cea.
Date fiind aceste roluri att de importante pe care animalul, eliberat cu totul de
natura sa real, dezintegrat si mutat cu totul in limbajul simbolic, le joac, nici nu se
putea ca el s nu ie olosit ca instrument in realizarea unor scopuri dierite. Mai
nti, din cte s-a putut vedea, el i este foarte util omului simplu, crestinului
inspimntat de incapacitatea sa de a-si evalua sansele la mntuire. Devine, pentru
acesta, un aderat i n s t r u m e n t d e c u n o a s t e r e. O cunoastere care se
aplic in mai multe domenii. Datorit conormitii sale, scrie acelasi medievist,
el devine un referent privilegiat care poate fi folosit ca o cheie de lectur
uniersal` (Voisenet 2000: 330). Prin intermediul su omul se poate cunoaste pe
sine: raportndu-se la modelul` oerit de animal, la oglinda` in care-l transorm,
indiidul poate aprounda anumite triri, sentimente, isi poate deslusi anumite
dileme, poate gsi soluii la care nu ar i ajuns prin simpla sa capacitate analitic.
Cum gndirea noional, abstract nu ii este amiliar, un asemenea adjuant deine
indispensabil.
Dincolo ins de aceast uncie de instrument de cunoastere`, animalul ajunge
s ie rechiziionat` in primul rnd de instituia Bisericii, care intuieste c, prin
intermediul su, de apt, prin intermediul interpretrii pe care o acord unui
comportament pe care tot ea i-l pune in seam, poate obine ceea ce doreste de la
credinciosii simpli sau puternici. Jacques Voisenet desluseste aici mai multe
aspecte: pe de o parte, animalul este transormat, dup cte s-a zut, intr-un
instrument comod si eicace pentru a transmite principalele precepte morale`
(Voisenet 2000: 353). Ceea ce nu este deloc ru. Doar c nu intotdeauna binele
crestinului este binele pe care l doreste pentru sine omul bisericii. Biserica inelege
perfect avantajele acestui sistem simbolic bine pus la punct, succesul de care el se
Bogdan Creu

138
bucur si nu ezit s se oloseasc de aceast arm. Adesea in scopuri dintre cele
mai pmntene. Astel rechiziionat, animalul deine un instrument de
constrngere a oamenilor - fie ei ai bisericii sau laici - pentru a-i obliga la ascultare
si supunere. Animalul, jucnd n registrele fricii si al exemplaritii, capt astel o
dimensiune propriu-zis politic intruct el intreste autoritatea moral a Bisericii -
care explic astel poziia sa preeminent in societate - si contribuie la intrirea
puterii sale materiale, garant a unei aciuni eicace in epoc` (Voisenet 2000:
371-372). Prin intermediul fabulelor si al crilor de moral, prin intermediul unei
diersiicate iconograii, animalul deine un instrument de propagand.
Prin mijlocirea sa Biserica atribuie calificative si, mai ales, impune o ierarhie
lumeasc in rul creia se plaseaz. Iar lucrrile prin intermediul crora se
produce acest apt sunt cele mai importante din perioada medieal, cele in jurul
crora se incheag intregul imaginar zoomorf: Fiziologul, bestiarele, enciclopediile,
exegezele teologice, omiliile si predicile, plus o intreag art a iconograiei crestine,
extrem de diersiicat si de c o n c r e t . Cine ar studia mai amnunit aceast
metod de manipulare prin intermediul simbolului animalier ar ajunge cu siguran
la concluzia c aceast utilizare p o l i t i c , in esena sa, a animalului de ctre
biseric ascunde in spate o mentalitate t o t a l i t a r . Nimic nou sub soare...
n fine, si ncheie Jacques Voisenet teoria, animalul i mai slujeste omului si ca
mijloc de evaziune, de pretext pentru visare. El este eroul multor povestiri ale Evului
Mediu, printre care celebrele fabliaux il numr printre protagonistii de seam.
Iat ct de complicat poate i o istorie care iniial prea att de simpl. Un animal
este un animal si att Nici orb. Pentru cine stie s-l prieasc, el deine un ghid
care te poate purta prin toat istoria, scond la lumin mentaliti, credine, procedee
artistice cu substrat politic, ideologii, substraturi psihologice, limbaje simbolice si
attea alte aspecte ale unei realiti care este mult, mult mai bogat dect o credem in
general. 1oate aceste lucruri cu o condiie: s edem in animal nu o iin in carne si
oase, care eolueaz sau se adapteaz mereu, nu o iin inerioar omului, ci o sum
de reprezentri eclectice, un produs cultural, un concept.

Bibliografie
Augustin 2002: Sf. Augustin, De aoctriva cbri.tiava. vtroavcere iv eegea bibic, ediie
biling, stabilirea textului latin, traducere, not asupra ediiei si indici de Marian
Ciuc, introducere, note si bibliografie de Lucia Wald, Humanitas, Bucuresti, 2002.
Huizinga 2002: J. Huizinga, .vvrgv rvvi Meaiv. tvaiv ae.re forvee ae ria ,i de
gndire dins eolele al XIV-lea ,i al XV-lea n Frana ,i iv rie ae ]o., traducere din
olandez de I. R. Radian, Editura Humanitas, Bucuresti, 2002.
Pastoreau 2004: M. Pastoureau, O i.torie .ivboic a rvvi Meaiv Occiaevta, traducere
de Emilian Galaicu-Pun, Lditura Cartier, Chisinu, 2004.
Rau 1955: L. Rau, covograbie ae àrt cbretiev, tome I, Introduction gnrale,
Presse Universitaire de France, Paris, 1955.

139
Voisenet 2000: J. Voisenet, Btes et Hommes dans le monde mdival: Le bestiaire des clercs
du Ve au XIIe sicle, Brepols Publishers, Turnhout, Belgium, 2000.
Zucker 2004: A. Zucker, Physiologos. Le bestiaire des bestiaires, Jrome Millon, Paris,
2004.

141
IRONIA N ACCLPIUNLA LUI WAYNE BOOTH.
O POSIBIL CHLIL HLRMLNLUTIC N INTLRPRETAREA
PREDICII DE PE MUNTE

CONF. DR. MARIUS DAVID CRUCERU
Universitatea Emanuel`, Oradea
marius.cruceru@gmail.com

Abstract: For most Romanian Evangelicals, the words Jesus` and irony` are totally
unacceptable within the same sentence. Although there are numerous proofs that
biblical authors (especially the prophets) made full use of irony, contemplating the
possibility that Jesus was indeed ironical` remains utterly inconceivable for the vast
majority of Christians. Nevertheless, the Gospel of Matthew offers irrefutable evidence
that at least some of its texts were written in an ironical key. The author attempts to
redefine irony in the light of Wayne Booth's A rhetoric of irony and the results are applied
to one of the best known but also controversial texts in the New Testament, The Sermon
on the Mount, Matthew 5-7. Eirwneia as a rhetorical method could be a potential
hermeneutic key for a better understanding of some of Jesus` claims, which would
otherwise be impossible to understand as well as apply for practical purposes. As far as
their literal sense is concerned, Jesus` sayings could be rejected` in order to search or
an alternative meaning, which is set in contrast with the former. The ironic reconstruction,
as Booth dubs the process, could provide an alternative hermeneutic solution for one
of the most disputed passages in The New Testament. Re-reading this text in the original
language and also bearing in mind the original context should help us interpret the
words o Jesus not only as prophetic`, but as exclusiistic irony`. 1he purpose o
such a rhetorical enterprise is the establishment of a new hermeneutic community, the
community of the new interpreters of the Law.
Keywords: irony, :ip.v:i o, Sermon on the Mount, ironical reconstruction, hermenutics,
New Testament

1. Isus Ironicul?
lie din pietate prost ineleas, ie din pricina contaminrii termenilor, ba chiar din
ignoran si pripire, pronunarea in aceeasi raz a numelui Isus` alturi de
ironie` este un act interpretat de majoritatea eanghelicilor din Romnia ca iind
la grania blasemiei. Isus nu poate i ironic`, adic rutcios`, batjocoritor`,
sarcastic`, el este neaprat blnd, bun, plin de dragoste si n-ar ridiculiza pe nimeni
niciodat. Depictarea lui Isus precum un personaj lipsit de ascuisul sabiei din gura
sa este parte a unei olcloristici teologice transdenominaionale in acest moment,
dar nu are legtur cu spiritul Langheliilor. Isus-ul ictim sigur, permanent
Marius David Cruceru

142
senin, ntr-o deiniie a blndeii care duce mai degrab spre emasculare, este
imaginea cea mai popular in bisericile protestante, dar, din pcate, tot mai mult
prezent si in bisericile tradiionale, care renun la Isus-ul ncruntat, Pantocratorul,
in aoarea unei imagini conenionalizate.
Din aceast pricin, pe de o parte, dar si din cauza aptului c ironia este plasat
in mod ignorant adesea intre bsclie` si sarcasm`, pe de alt parte, ironia nu mai
poate fi perceput ca parte a unui act didactic. Din cauza indeprtrii de inelegerea
iniial asupra termenului si conceptului, Isus Ironicul pare a i cu totul strin de
spiritul generos, impciuitor al Langheliilor.
Aceste dou probleme de interpretare, imaginea deormat a lui Isus si
inelegerea ulgar asupra ironiei, genereaz tensiune asupra interpretrii tuturor
pasajelor evanghelice n care discursul Mntuitorului se aspreste, dar nu numai.
Pasaje care sunt interpretate de obicei in cheia hermeneutic a discursului paideutic,
pierd din semniicaie prin exilarea ironiei in aara spaiului retoric pe care l-ar
dezvolta Isus.
Am ales spre exemplificare Predica de pe Munte, cel mai cunoscut discurs cristic,
plasat de obicei n sfera didacticismului catehetic si a retoricii moralizatoare, pentru
care am dori s oerim o alternati de inelegere in lumina unor cercetri din
literatura de specialitate, cu reerire special la cartea lui \ayne Booth, The Rethoric
of Irony, din 1974. Considerm c acest text, care prezint condensat o parte a
inturii lui Isus, are destule pasaje care pot i reizitate pentru a demonstra c
unele interpretri rateaz si spiritul in care Isus rea s isi inee ucenicii, dar si
inelegerea ormei in care didactica Mntuitorului se articuleaz.
Predica de pe Munte a ost interpretat in mod tradiional ca un rezumat al
intregii inturi date de Isus Cristos, un el de platorm-program` a impriei
lui Dumnezeu. 1extul este considerat un tratat de moral, deci aplicabil in genere,
dar orice cititor onest descoper la prima citire c aproape toate seciunile, citite
literal, sunt inaplicabile. Cum rezolm aceste dileme: nu trebuie s juri, dar s ii
cu totul credibil numai rostind un simplu Da` sau Nu`, poi diora din pricin
de curie, dar este posibil s te numesti preacurar doar pentru c te-ai uitat dup o
emeie, ba mai mult, chiar ar trebuie s ii scoi ochii, s ii tai minile si picioarele,
dac ochiul te a i indemnat spre pcat, s ai grij la inchinarea comunitar,
gndindu-te nu la ceea ce ai putea avea mpotriva altuia, ci, mai mult dect att, la
ce ar putea avea altul mpotriva ta etc.
Dac studiem mecanismele ironiei si le aplicm acestui text, atunci intregul
discurs nu poate fi interpretat altfel dect precum o structur mega-ironic. Zisele
lui Isus in inelesul lor literal trebuie respinse` ,in ineles tehnic, ca parte a
procesului de inelegere a ironiei,, dup care trebuie s cutm o alternati.
Alternatia nu poate i gsit dect in contrast, si, apoi, dac tot este gsit
rspunsul, ne stabilizm in noua inelegere. Se pare c, dac urmm procesul de
re-construcie ironic sugerat de Booth, putem gsi soluii iabile la imposibilele
cerine din predic.
rovia iv acceivvea vi !a,ve ootb...

143
O problem secundar la care om ace reerire este problema comunitilor
hermeneutice create in urma discursului: mulimea celor care or i ineles ironia si
mulimea celor exclusi tocmai din pricina aptului c nu au priceput. Lste gura lui
Isus o sabie cu dou tisuri, una pentru cei care ascult si par c pricep, alta pentru
cei care ascult si chiar pricep Lste oare publicul lui Isus imprit pe parcursul
ntregii Evanghelii n complici la ironiile sale si ironizai Se pare c da. Pentru a
atinge acest obiecti trebuie salat ironia din spaiul creat intre batjocur si cinism
pentru a-l utiliza ca termen tehnic in inelegerea unor pasaje din discursurile cristice
si apoi, n acest fel, ntr-un proces mai lung, s restaurm un Chip al lui Isus deja
prea demult disprut din cristologia popular.
J.J. Ce este ironia? O posibil definiie :ip.v:io
I r o n i a este acea igur a gndirii care presupune dedublarea sensului. Astel
putem orbi despre sensul intenionat si sensul aparent sau literal, chiar despre o
tensiune antonimic intre ce se aude si ceea ce se inelege. Ironia presupune o
rsturnare a sensului iniial, dar nu numai, poate i o aproundare a sensului iniial,
o rescriere a expresiei literale la un alt niel. Ironia nu este neaprat sinonim cu
batjocura mascat, cu ridiculizarea cinic, ictimizarea nemiloas a naiului exclus
din cercul interpretativ al ironizatorului si al spectatorului, desi poate fi si o insult
ascuns in orma unui compliment, o satir realizat cu razeologia unui panegiric`,
n cuvintele lui James Hogg. 1ocmai din pricina proceselor suportate de aceast
igur a gndirii, ironia aproape c scap deiniiei ori este plasat in amilia gresit.
Priind spre ilozoia antic, ironia prezint o component epistemic. Socrate
ace pe prostul`, se ace c nu pricepe, pentru a-si cluzi ucenicii spre aderata
inelegere. Disimularea cunoasterii nu este n acest caz nici n zona minciunii si nici n
cea a ipocriziei, ci are ca scop nchiderea celui mai usor drum al cunoasterii, cel al
presupoziiilor puternic inrdcinate in mintea auditoriului, si deschiderea unui alt
drum nou spre realitate. Pentru a se putea realiza aceasta, trebuie s existe un set de
presupoziii care trebuie imprtsite neaprat si de ironizant si de ironizat pn in
momentul n care ironizantul, creat iind o situaie hermeneutic imposibil`
,Muecke 1969: 28,, rezol direct sau indirect dilema. n momentul dezoltrii ironiei
trebuie s se creeze ori o schizoidie de nerezolat, ori o iesire din dilem prin crearea
unui nou sens al expresiei de rezolat datorit contextului. Booth (1974: 6) spune c
ceea ce creeaz dierena dintre ironie si celelalte forme de comunicare este rolul pe
care contextul il joac: contextul este totul`.
Cea mai simpl deiniie pentru ironie A spune un lucru, inelegnd altul Da, dar
aici trebuie adugai cia parametri r de care ironia nu se poate susine: nu numai
contextul in care aceasta este articulat, ci si comunitatea care recepteaz mesajul.

144
1.2. Contextul ironiei
Ironiei i sunt necesare contexte cu lungime dierit pentru a i realizat: a,
utilizarea unei expresii cu un ineles cu totul dierit a de sensul literal
(Desteptule!, r un context oarte larg, dar realizabil prin intonaie, ie b,
folosirea unei expresii ntr-un context in care tocmai contextul inecinat realizeaz
contrastul dintre inelesul dorit si cel literal. ,Diorul din pricin de preacurie, sau
c, olosirea unui context intreg complex pentru a construi o situaie neasteptat
opus inceputului ,Ai auzit c s-a spus, dar eu spun!`,. Astel, se obine un
dezacord intre orizontul hermeneutic iniial si ceea ce este de ineles in inal.
Rezultatul este adoptarea unui nou orizont de asteptare hermeneutic.
nc de la antici deiniia ironiei, mecanismele acesteia, problema contextului si
a comunitii interpretatie au ost probleme pe care le-au abordat n asa fel nct
obserm o rainare a deiniiilor si termenilor tehnici de la Platon (Socrate), via
Aristotel, spre Cicero si apoi la Quintilian. Cicero merge n aceeasi tradiie cu
Retorica (1379-1382b) lui Aristotel si cu accepiunea acestuia asupra ironiei din Etica
îcovabic. Aici ironia este zut ca ridiculizarea oponentului, pretinznd
seriozitatea. Dar ironia nu este numai att. Ironia de acest tip, aristotelic, este cea
prin care se arat condamnarea a de adersar. Lste o orm de inselare`
retoric cu scopul obinerii aderului, la el ca in cazul lui Socrate. Aristotel, in
Retorica ,1420,, spune c ironia este o orm de a intra in conlict cu rialul, el
spune asta, pe cnd eu spun asta`, iar aderul poate aparine numai unuia dintre
noi. Stratagema ironiei este intit spre a-l ace pe spectator s decid cui aparine
aderul
1
. Iat deci c miza ironiei pentru antici nu este alta dect obinerea
aderului insusi.
n elul acesta este construit toat Predica de pe munte. Matei incearc s
sublinieze contrastul dintre perspectia lui Isus asupra mpriei lui Dumnezeu`
si percepia als a auditoriului asupra acesteia. n acest joc al ideilor cititorul
trebuie s decid care este aderul, cel spus de crturarii Legii sau cel spus de
Noul Profet, Isus.
Ironia, dup cum s-a zut, nu este un enomen simplu, izolat de context.
Contextul este esenial dezoltrii unei ironii perceptibile. liltrul lui Booth (1974:
5, pentru identiicarea ironiei presupune neaprat raportarea la context si la o
comunitate hermeneutic. Iat cele patru mrci ale ironiei in concepia sa:
a) I n t e n i o n a l i t a t e a. Ironiile sunt intenionate. Intenionalitatea nu
poate i ins deconspirat dect in uncie de context.
b) C o d i f i c a r e a. Ironiile reprezint airmaii sub acoperire`, dar descirabile
ntr-un limbaj care presupune o complicitate a autorului cu un ter sau chiar cu
ironizatul nsusi. Ironia presupune neaprat o reconstrucie hermeneutic in context.

1
Vezi toat discuia din Dane ,2011: 45-49).

145
c) S t a b i l i z a r e a. Ironiile pot i stabile sau ixe. Odat construite in sens,
cititorul nu mai poate practica demolri si reconstrucii ale sensului`. Ironia se
consacr in contextul creat si/sau chiar dincolo de acesta.
d) F o c a l i z a r e a. Ironiile sunt inite in aplicaie si focalizate.
Iat deci c ironia presupune neaprat dou sensuri, dar in tensiune, in contrast,
unul dintre sensuri iind rsturnat, opozabil sau opus sensului natural, literal, acil.
Cele dou sensuri nu pot fi descifrate dect ntr-un context bine conturat n
comunitatea minimal ormat de ironizant si ironizat.
Ironia, dac este judecat si din perspectiva structurii interne, face parte dintr-o
amilie de iguri ale gndirii in care exist si comparaia si alegoria, familie n care
trebuie corect plasat pentru a i ineleas corect. Alegoria, comparaia presupun si una
si cealalt, deopotri cu ironia, similitudinea. Spre deosebire de celelalte iguri inrudite,
ironia se izoleaz prin crearea contrastului, prin ton (Desteptule!,, context, gestic etc.
1ocmai prin aceasta dier ironia de alte iguri ale gndirii, si anume c ii sunt
necesari cei patru pasi ai interpretrii, airm Booth ,194: 16,. Si alegoria si ironia
au nevoie de contexte dierite, ironia ins are neoie de un construct de susinere
mult mai solid. Predica de pe Munte este, ca si Epistola lui Iacov, un astfel de construct,
care zideste premisele interpretatie in primele secene, construind apoi in spiral.
Comparaia poate i extins, metaora poate i complex, ins contextual ironiei
trece dincolo de limitele in care poate i ineleas igura de stil simpl.

2. Ce se ntmpl ntre ironizant i ironizat?
De ce este att de greu s inelegem ironia Majoritatea teoreticienilor ironiei
airm c pentru inelegerea ironiei de ctre ironizat si de ctre complici este
necesar indeplinirea unor condiii epistemice minimale: att ironizantul ct si
ironizatul trebuie s ac parte din aceeasi cultur, s cunoasc capcanele lingvistice
si stilistice ale limbii in care dialogheaz. Ori tocmai aici st problema inelegerii
ironiei dintr-un text precum textul biblic, aptul c nu aem posibilitatea de
reconstrui corect cultura vremii, problema limbii diferite si a traducerilor
trdtoare`, problema genului literar ,aem de-a ace cu o predic adresat iniial
unui alt auditoriu dect il imaginm,.
Din aceast pricin suntem incapabili de a inelege unele ironii cristice.
Prezentm toate cele cinci inirmiti ale destinatarului` ,Booth 194: 222,
incapabil de inelegerea ironiei: ignorana, lipsa capacitii de atenie, prejudecile,
lipsa exerciiului, inadecarea emoional.
2.J. Reconstrucia ironic
Ce deosebeste ironia de celelalte iguri ale gndirii Reconstrucia. Ce presupune
acest proces? Booth (1974: 11, 13-16) red cei patru pasi ai reconstruciei:

146
a) R e s p i n g e r e a. Destinatarul comunicrii trebuie s resping inelesul
literal al celor spuse si s ie in stare s recunoasc o dezacordul intre ceea ce aude
si ceea ce stie. Tonul si atmosera dau un alt ineles cuntului de,teptule!
b) A l t e r n a t i v a. Asculttorul trebuie s caute inelesuri alternatie si s se
pregteasc pentru o interpretare dierit. Dac de,teptule nu inseamn ceea ce pare,
atunci trebuie cutate alte sensuri. De ce oare nu sinonimice, ci opuse?
c) De c i z i a. Destinatarul ia anumite decizii asupra sistemului de gndire al
autorului. Autorul doreste de apt s spun Prostule! Receptorul este initat s ac o
alegere intre dou sau mai multe alternative, unele excluse fiind tocmai de
conlictul logic. intre sensul iniial al cuntului de,teptule si cel opus, prostule. Pentru
a i realizat aceast alegere, trebuie s se in cont de ce stie si autorul si
receptorul, de lumea comun.
d) A l e g e r e a. Asculttorul alege noul ineles bazat pe sistemul de gndire al
autorului, asa cum il inelege acum. Receptorul isi asum noul sens construit si si
stabileste si delimiteaz inelegerea in noii parametri: mi spune prostule!`.
n acest proces particip si emitorul mesajului si destinatarul, care trebuie s
imprtseasc cel puin o parte dintre inormaii, tipare de gndire. 1he whole
thing cannot work at all unless both parties to the exchange have confidence that
they are moving together in identified patterns` ,Booth 194: 13,. Lxist o anume
intimidate - am putea i ironici r intimidate - se intreab Booth ,194: 15,, un
dicionar comun de termeni minimal, un aparat conceptual comun. lr acest
spaiu comun, ironia este ratat, este ca o sgeat irosit.
Booth este criticat de Paul DeMan, care, ducnd discuia la nielul semanticii
aseznd accentul pe complexitatea procedeului ironic, nlocuieste explicaia lui
Booth cu o metaor mai complex, care porneste de la ideea c ironia este un
proces de distrugere si reconstruire a sensurilor.

1he our steps o reconstruction proide a rudimentary outline o a highly complex
process that implies tearing down one habitat [of meaning] and building another in a
dierent spot`. In the split second o recognition where one set o meanings is destroyed`
- there is displacement - and reconstruction begins. 1he old house o meaning` is barely
dismantled when the reader begins building another house o meaning` to meet the
demands of irony. Usually the ironic meaning is placed in a superior position above the
rejected literal` meaning. It is rom this superior antage point that the reader joins the
author, and a host o readers, in the smug knowledge that they got it`. A community is
then created through the use of irony`
2
.

Booth deopotri, prin teoria reconstruciei, ne aminteste la rndul su aptul c
procesul de articulare a ironiei este un proces complex, care are implicaii
epistemice, presupune o dieren de potenial inormaional, angajeaz
componente psihologice, sentimentale (atacul orgoliului). Acest lucru este ilustrat
oarte bine prin imaginea celor dou puncte ale cltoriei ironice, intre punctul

2
Vezi pe larg critica lui DeMan (1983: 187-228).

147
iniial-literal si cel final, unde are loc torsiunea de sens (nu ntotdeauna este o
rsturnare complet a sensului, un antonim, ca in cazul de,teptule - prostule).
Pe de alt parte, ironia poate i o aderat capcan epistemic, pentru c ne
poate abate din calea dreptei inelegeri, produce deteriorarea parcursului
hermeneutic, ne arunc pe ci lturalnice, nselndu-ne atenia. Atunci cnd credem
c am ineles, de apt atunci se naste poanta` care ne distrage si ne pcleste pe
drumul ironizantului. Ironia oer obstacole in dezlegare si pentru c atunci cnd
incercm reconstrucia, trecem prin aceleasi procese ca n cazul traducerilor,
folosind cunostinele, dac acestea exist, de limb, cultur, lexic, stil, cunostine pe
care presupunem c le aem despre autor. Reading irony is in some ways like
translating, like decoding, like deciphering, and like peering behind a mask` ,Booth
194: 33,. Presupoziia pe care o imprtsim in interpretarea ironiei este c si
ironizantul si cititorul imprtsesc aceeasi platorm conceptual, ideatic, lexical,
dar nu trebuie s uitm aptul c prin ironie tocmai platorma este cltinat si
modiicat tocmai in timp ce incercm s o gsim, sensurile sunt
deconstruite-reconstruite, contextul este luid, chiar platorma pe care stm se
clatin ,Booth 194: 35,.
Ironia presupune dou poziii, dup Booth, este ca miscarea intre dou cldiri
cu dou inlimi dierite, transerul de la o poziie la alta nu trebuie realizat de
emitor, ci perormat de receptor. n acest sens, ironia este o ademenire de pe un
teritoriu comun, pe care imprtsim acelasi set de credine si idei, ntr-o nou lume,
n care orizonturile se deschid pentru cititor. Ironia, n acest sens, este un act
paideutic, un act de cluzire vatetbic ntr-o comunitate exclusiist.
2.2. Comunitatea hermeneutic a ironiei
Ironia, chiar in inelesul ei ulgar, presupune niste actori ai comunicrii si pentru a
i eicient presupune un ictimizator, o ictim si un complice. Ironia nu-si are
eectul deplin r asistena care trebuie satiscut katarhic. Ironizantul nu are
satisacia deplin r a crea o comunitate care s-i aprecieze actul a de
ironizatul aflat n afara cercului hermeneutic.

Irony is a form of utterance that postulates a double audience, consisting of one party that
hearing shall hear and shall not understand, and another party that, when more is meant
than meets the ear, is aware both o that more and o the outsiders` incomprehension`
(Fowler 1994: 295).

Ironia creeaz neaprat dou comuniti, cea a celor care ineleg, o comunitate
care deine sensurile noi, si o comunitate a victimizailor, a celor care nu ineleg ce
se intmpl. Prin ironie se creeaz o discontinuitate cu o comunitate si premisele
apartenenei la o comunitate nou. Ironia poate presupune un complot impotria
unui inocent, care este exclus iniial sau permanent din comunitatea celor care
imprtsesc acelasi trunchi limb, cunostine. n inelegerea lui Booth, realizarea

148
ironiei depinde de existena unei ictime, dar nu numai. Uneori, construirea unei
comuniti care imprtseste aceleasi alori este mai important dect excluderea
ictimelor naie, astel se creeaz mai degrab o comunitate a credinei ,engl.
community o belieers`,, care implicit inseamn excluderea unora ,Booth 194:
28-29) si primirea altora. n acest fel putem exclude ridiculizarea, satira, batjocura,
ca unciune principal a ironiei. Ironia cu uncie selecti poate i o posibil
opiune pentru a inelege textul din Mat. 5-7.
Pentru Booth (1974: 31), ironia este instrumentul prin care se circumscrie o
comunitate a predicatorului si asculttorului ca unii care fac parte din aceeasi
comunitate hermeneutic sau asculttorul este ademenit intr-o nou lume a inelegerii
de predicatorul, care descrie, tocmai prin rsturnarea ironic, o alt lume a inelegerii
din care amndoi or ace parte. 1otal strangers, we had just performed an intricate
intellectual dance together, and we knew that we were somehow akin`.
n acelasi sens, Isus, prin rostirile sale socante, delimiteaz comunitatea
ucenicilor de restul poporului, de cei care aud, dar nu ineleg, d, dar nu cunosc.
Ucenicii si sunt aderaii proei, cei iniiai, aderaii urmasi ai proorocilor, si
tocmai din aceast pricin or i prigonii precum aceia, ei sunt aderaii interprei
ai Legii, ei sunt si doar ei sunt aceia crora li se aplic ericirile`. Cu o singur
condiie, s ineleag spusele sale pline de putere. Astel, putem spune: lericii
sunt aceia care ineleg ironia`.

3. ,Iericii aceia care neleg ironia
Lxist o bibliograie destul de bogat reeritoare la prezena ironiei att n Vechiul
Testament, ct si n Noului Testament, n special asupra Evangheliilor si
Epistolelor Pauline. Evangheliile sunt pline de pasaje ironice, dar nevizitate sau
nesesizate din pricina unei hermeneutici excedentar pietiste. Cuvintele lui Isus sunt
ocolite, desi sarcasmul este evident n Mat. 23
3
. Lste imposibil s nu edem
situaiile ironice din Ioan 18:28 cnd iudeii se grbeau s mearg acas ca s
sacriice mielul pascal, grbindu-se de apt s il jerteasc pe aderatul Miel Pascal,
pe care ins nu l-au recunoscut. n textul din Luc. 23:18-19 ni se relateaz cum
poporul strig s ie eliberat Barabbas, care ar putea insemna, in traducere, iul
tatlui`, sacriicndu-l pe adevratul liu al 1atlui. n Mat. 27:24-26, splarea pe
mini nu l-a eliberat pe Pilat de in, iar in Mat. 2:25, poporul strig sngele Lui
s ie asupra noastr`. Ironia st in aptul c tocmai acest lucru s-a ntmplat:
sngele lui a ost asupra tuturor, gata de a spla acest pcat si ntrziind mnia lui
Dumnezeu. Marc. 15:16-20 ne relateaz c Isus este batjocorit ca Rege al
Iudeilor`. De apt, Regele regilor sttea chiar in aa lor. Si exemplele pot continua
chiar cu ironii mai subtile ca cea din Marc. 11:1 in care, dac pricepem contextul
cultural original, putem inelege c Isus se disociaz si de zeloii ultranaionalisti

3
1oate citatele biblice, in aar de cele care apar in interpretarea autorului, sunt preluate din ediia
Cornilescu (1924).

149
care se manifestau ca niste tlhari, nu numai de cei care erau oamenii sistemului de
la Templu (Dormandy 2003: 333).
Probabil una dintre cele mai frumoase ironii de situaie este cea din Luc. 24.
Autorul stie aderul, Isus, personajul principal, ne este complice, stie aderul,
noi, ca cititori tocmai stim aderul. Victimele Cei doi ucenici, care sunt pusi n
situaia in care il inormeaz pe Strin` asupra celor intmplate, mirndu-se c
acesta nu stia chiar nimic. Cu toii suntem complici in aa acestor naii care nu stiu
c ii explic lui Isus, chiar eenimentele in care usese personajul principal. Noi, ca
cititori, suntem luai complici alturi de autor impotria celor dou ictime. Acestia
or prsi comunitatea orbilor spirituali` pentru a trece de partea celor cu ochii
deschisi` in momentul rngerii pinii si dup explicarea cuintelor proetice.
Poate c numai ravgbeia av oav depseste ravgbeia av Matei n
incrctura de ironie de situaie si de limbaj, dar n nici un caz n ce priveste
limbajul dur al Mntuitorului. lariseii incearc s il prind pe Isus si sfrsesc prin a
fi ei nsisi prinsi si judecai intr-un limbaj tios ,Mat. 22:15-16 si 23). Ironia din final
este tragic, Isus este batjocorit ca Rege al Iudeilor, Rege insusi fiind (Mat. 27). Asa
cum arat Booth (1974: 222-227), ignorana, neatenia, prejudecata, lipsa
antrenamentului, predispoziia suleteasc pot fi principalele obstacole n calea
inelegerii ironiei. Oare nu sunt acestea obstacole in aa oricrui proces hermeneutic
Ignorana asupra contextului cultural, asupra limbii originale, asupra situaiei de
ia, ratarea percepiei asupra conlictului iniial, prejudecile asupra personajelor,
Predicatorului, lipsa antrenamentului in citirea unui text de acest gen, o predic
scris, presetrile emoionale, o reeren indus, care ne poate bloca atunci cnd
citim un text biblic cu totul altfel dect n cazul altor texte, toate acestea ne
blocheaz mecanismele hermeneutice, mai ales c aem de-a face cu un text att de
cunoscut, celebru si cu att de multe presiuni hermeneutice istorice, venite din
comentariile tradiionale.
3.1. Exemple de posibile reconstrucii ironice n Predica de pe munte
Cnd analizm Predica de pe Munte din Langhelia dup Matei nu trebuie s uitm
ctea lucruri care par obseraii la indemna cititorului neaizat si totusi scap
cercettorului. Din aceast cauz aem att de multe comentarii care nu gsesc in
Predica de pe Munte mai mult dect un minitratat de moral scolreasc. Nu trebuie s
uitm c nu este orba despre o predic in sensul discursului oral. Lste un text scris
si trebuie tratat ca atare
4
. Predica lui Isus este transcris de Matei si transpare
iziunea matean asupra inturii
5
. Limba original a predicii nu este limba greac
si cultura original a predicii este lumea greco-roman. Lste limba aramaic si
trebuie s inestigm cultura iudaic din secolul I. Destinatarii iniiali au ost ereii.
ntura nu este indreptat ctre popor in prezena ucenicilor, ci ctre ucenici,

4
Vezi dezoltarea presupoziiilor de lectur in Cruceru ,2010: 1-22).
5
Vezi, pentru comparaie, Predica de la Cmpie din ravgbeia av vca.

150
care sunt inai in prezena poporului, asa cum se intmpl si n capitolul 13.
1extul predicii a uncionat si independent, dar face parte dintr-un construct mai
amplu, ravgbeia av Matei, si nu-l putem interpreta desprins de acesta. Portretul
principal in predic este cel al 1atlui, iar tema central se construieste n jurul Noului
Proet care interpreteaz Noua Lege pentru noua comunitate hermeneutic, ucenicii.
Isus nu desiineaz Legea, dimpotri, recurge la o exegez intensiicatoare a
acesteia. 1extul poate i lecturat din perspectia ironizrii celor care credeau c
mplinesc Legea. Este ironizat si desiinat modul in care crturarii si fariseii
inelegeau si interpretau Legea. Textul, foarte scurt pentru un program filozofic,
pare s nu prezinte coeren ormal, iind, la prima edere, un sir de inturi
rostite r reun criteriu de organizare intern. Presupunem o structur atent
construit, dup cum o structur bine deinit poate i analizat in intreaga
evanghelie.
Acestea fiind precizate, schema lui Booth se poate aplica astfel: R.A.D.A.
(Respingerea, Alternativa, Decizia, Alegerea) la textul Predicii de pe Munte.
3.J.J. Iii fericii... n necazuri! (Mat. 5:1-16)
Chiar prin felul n care este construit textul Fericirilor, pe iecare secen, prin
structura asemntoare oximoronului, iecare ericire reprezint o exprimare care
conine toate elementele unei ironii: ericii cei sraci lericii cei ce plng lericii
cei milostii Soluia trebuie cutat dincolo de interpretarea literal.
Soluia de interpretare pe care o propunem ,Cruceru 2010: 29-44) pentru
aceast secen in lumina altor lecturi
6
, se construieste in jurul ideii c noroadele
ar fi ascultat predica grupate pe grupuri delimitate n conformitate cu statutul
social, in a cei bogai, in spate cei sraci si schilozi. Dac asa ar sta lucrurile,
atunci chiar ordinea ericirilor in sine este ironic structurat de Isus, el adresndu-se
mai nti celor din spate, ignorndu-i pe cei din a, apsndu-i cu un viitor
sumbru pe ucenici. n acest context, ericirea` este cu totul redeinit prin
singurul mijloc alat la dispoziie, reconstrucia ironic. Aderata ericire si bucurie
in din prigoan, din necaz, din nenorocire Dup schema lui Booth, trebuie
respins inelesul acil, trebuie cutat alternatia, trebuie luat decizia unei alte
interpretri, dup care urmeaz stabilizarea in noul sens. lericirea nu poate
insemna necazul, atunci inseamn c Isus vorbeste despre o alt ericire, despre o
altel de rsplat si aceast domnie, mngiere, stpnire trebuie s ie una spiritual
,Zodhiates 1998,. ndemnul lui Isus lii ericii!`, in contextul de atunci, putea
insemna ie un scandal, ie o intur incriptat, de descirat de ctre o
comunitate care este chemat s ineleag aluzia ironic.

6
Vezi Cousland ,2002,, in mod special 1he Crowds as a Literary Construct`, p. 43 si 1he
Distincion of Mathew Ochlos`, p. 39 si, de asemenea, McNutt (1999: 199-205), despre statutul
emeilor si stratiicarea social.

151
3.J.2. Iii desvrii i sfini... ri fiind! (Mat. S:17-48)
ntr-o lume a prescripiilor care coborau pn la nielul zeciuielii din izm si mrar,
ntr-o cultur religioas a interdiciilor si cerinelor detaliate in implinirea Legii, Isus
le vorbeste ucenicilor despre ceea ce trebuie s ac, dup ce le a i spus cum
trebuie s ie: ericii in ciuda oricrei dezndejdi. Pilonii ideatici pe care se
construieste urmtorul pasaj sunt in oi .vvtei` ,Mat. 5:13-14, ca . fii fii ai
1atlui` ,Mat. 5:45) si oi fii ae.rr,ii` ,Mat. 5:48).
Chemarea lui Isus este imposibil, preteniile halucinante. Aici trebuie s
interin primul pas al rejectrii inelesului la indemn. Dup ce ace aluzie la
modul in care era implinit Legea de ctre crturari si farisei, n textul din Mat. 5:20
le cere celor needucai si simpli s depseasc orice perorman realizat de acesti
campioni ai religiei: Isus le cere nici mai mult nici mai puin dect s ie desrsii,
sini. Standardul Dumnezeu insusi. Nimic mai puin.
Dac nu ne salm prin interpretarea ironic, alegnd o alternati, textul
deine o capcan. Porunca Domnului trebuie implinit, dar este imposibil. Atunci
trebuie gsit o alt cale. Aceasta se descoper ie in contextul lrgit, ie prin alt
suport interpretati. n contextul mai larg al Langheliei soluia apare prin
ascunderea in Ll, Singurul care poate implini in mod desrsit Legea, Singurul
care este deopotri cu 1atl. lr reconstrucia ironic a respingerii primei
alternative si stabilizarea ntr-un sens alternati, porunca de a i potriit cu 1atl in
sinenie este o eroare.
Isus spune c nu a enit s strice Legea si proorocii, dar tocmai acest lucru face,
preia o expresie din Lege si in pasajul Ai auzit c s-a zis, dar eu spun`
reinterpreteaz Legea intr-un mod cu totul nou, in aparen stricnd-o. Contrastul
creat intre pretenie si realizare nu poate fi rezolvat dect n cheie ironic, adic
sondnd dup o alternati acceptabil.
Pe ondul pe care suntem chemai la imposibil, nu asemnarea cu Dumnezeu, ci
sinenia lui Dumnezeu, suntem incrcai cu ina unei ucideri pentru o jignire (Mat.
5:21-22); un simplu conflict devine contaminare ritualic ,Mat. 5:23-26,, o simpl
privire spre sexul opus este deja preacurvie (Mat. 5:27-30,, cu o soluie cu totul
ironic: scoaterea ochilor, tierea minilor si picioarelor, renunarea la ia este
calea pentru a tri ca el, diorul deine pricin de curie mai groza, alternatia
iind intre moartea soiei ,cartea de desprire pentru curie, si iertare (Mat. 5:
31-32,, jurmntul este un act de deconstrucie, opus celui pe care l-a cut
Domnul Dumnezeu in Genez, este chiar un atac asupra creaiei ,Mat. 5:33-37);
renunarea si pierderea dein act de justiie ,Mat. 5:38-42) si toate acestea ca s im
ii ai 1atlui`
7
.
Probabil c punctul climactic al predicii este in aceste ersete din capitolul 5,
unde ironia asupra crturarilor si fariseilor este perectat.

7
Vezi dezoltat toat aceast parte in Cruceru ,2010: 6-104).

152
|45| ca s ii ii ai 1atlui ostru care este in ceruri, cci Ll ace s rsar soarele Su peste
cei ri si peste cei buni si d ploaie peste cei drepi si peste cei nedrepi. |46| Dac iubii
numai pe cei ce iubesc, ce rsplat mai asteptai Nu ac asa si vamesii? [47] Si dac
imbrisai cu dragoste numai pe raii ostri, ce lucru neobisnuit acei Oare pgnii nu ac
la fel? [48] Voi ii, deci, desrsii, dup cum si 1atl ostru cel ceresc este desrsit`.
3.J.3. Iii ,ipocrii... ca s nu fii ipocrii! (Mat. 6:1-18)
Practicarea n mod vizibil a ritualului era ceva comun n vremea acestui discurs. Isus
atac aceast practic indemnndu-i pe ucenici s recurg la discreie total cnd ac
milostenie, ba chiar s dein ipocrii` cnd postesc, ascunsi cnd se roag.
Ironia, atunci cnd se vorbeste de milostenie, st in situaia creat in original
prin termenul grecesc (verbul onooi o.i inseamn a da inapoi`). Dumnezeu care
ede cum dai ii d inapoi, dac in ascuns dai, in ascuns ii a da inapoi. n mod
ironic cel ce risipeste lui si druieste. n cazul postului, dac ipocriii ,gr. oi
onoipi+oi, termen care inseamn si actori`, se arat c postesc strmbndu-si
eele, indemnul ironic st in abricarea` unei ee de srbtoare, deci tot o orm
de nselare, de ipocrizie: s te speli, s nu stie nimeni c postesti.
Lste de sesizat aptul c termenul veribvire in tot contextul suer o deplasare
semantic: Luai seama s nu indeplinii neprihnirea oastr inaintea
oamenilor, ca s ii zui de ei, altminteri, nu ei aea rsplat de la 1atl ostru
care este in ceruri`. n acest context, gr. oiioiooovq` inseamn iaa religioas`,
nicidecum starea suletului in raport cu Dumnezeu`, dar textul trimite finalmente
tocmai la acest sens al termenului, indreptarea` a de Dumnezeu. ndemnul lui
Isus la ipocrizie` si ascundere nu poate i dect unul als` in context ironic.
Primul sens trebuie respins pentru a cuta un al doilea sens in care ne stabilizm:
iaa religioas trebuie s ie discret, in ascundere a de oameni, pentru a nu
aecta relaia cu Dumnezeu care in ascuns se arat.
Rugciunea 1at vostru... este un caz care trebuie tratat aparte. Cele zece
secene rostite in rugciune ne conduc ntr-o capcan in care psim ademenii de
ctea ormule de inceput. lrazele care urmeaz acestora sunt deastatoare:
aderat condamnare la moarte este si iart-ne precum iertm!`, expresie repetat
in urmtoarele dou ersete din incheierea rugciunii. Fiecare dintre cele zece fraze
din rugciune conine o interogaie ironic: ii este Dumnezeu 1at, esti gata s te
asezi in dependen total de Ll, cerndu-i pinea cea de toate zilele?

Poate i cea mai dramatic dect aceast scen in care ii cerem lui Dumnezeu s ne ierte
datoriile precum le iertm noi datoriile datornicilor nostri? Dar unde este harul? De fapt i
cerem lui Dumnezeu cea imposibil: s ne anuleze Iarul. Probabil c prima cerere am putea
situa-o n contextul pildei cu robul nemilostiv, dar n versetele 14 si 15 se schimb termenul
pe care traductorul romn il traduce prin greselile noastre`. Dac in primul context se
poate traduce prin datorii` ,+o o:iq o+o), n reluarea din 14 si 15 avem termenul care se
poate traduce si prin greseal`, oens`, chiar pcate, clcri ale legii`, literal, clcare
alturi`, cf. gr. +o npon+.o+o`(Cruceru 2010: 125).


153
Spre inalul rugciunii poate i gsit o alt ironie, dac interpretm corect
termenul i.it (n:ipooo), care nseamn mai degrab test` in contextul de a.
Am descoperit c suntem ri, nu ne duce la test, stim rezultatele deja.
La el este in cazul in care spunem izbeste-ne de cel ru`. Primul gnd
porneste spre Diavol, dar sensul dublu nu trebuie exclus, de unde rezult ironia: ri
putem i chiar noi. Dac citim cu atenie rugciunea, descoperim aderata raiune
a acestui fel de rostire, desconspirarea eului, cteva paragrafe mai departe avem
soluia, Isus insusi ne eticheteaz: si oi, care suntei ri` ,este acelasi termen ca
acela care se reer la Diaol: :i oov o:i novqpoi ov+:).
3.J.4. Iii liberi... dar robi, fr griji, dar cu povara mpriei! (Mat. 6:19-34)
Isus vorbeste spre inalul discursului despre cele care se d. Aceast a doua parte
conine cia piloni pe care se aseaz intreaga structur ideatic. Pasajul este
marcat de tensiunea urmtoarelor opoziii: acum si atunci, aici si acolo, cer si vvt,
exterior si interior, om si re.tv creaiei, iudeii si neamurile, vria vi Dvvvezeu si lumea
8
.
Contrastul ironic este creat in elul urmtor: nu aduna nimic, dar stai linistit; nu
te ingrijora de nimic, dar poart grija mpriei. Perspectia de lung durat este
suprapus celei sincronice. n aparen Isus pare a propune o reluare a horaianului
carpe diem. Dimpotri, o poar este de purtat, o comoar este de adunat, dar
ntr-un alt loc si pentru un alt timp. Primele sensuri chiar asupra termenilor nsisi
trebuie respinse pentru a muta discursul la un cu totul alt nivel, la nivelul spiritual,
comoara adunat este in alt loc, de o alt natur, tezaurizarea, un proces dierit de
cel pe care l-am putea imagina la nivel concret.
Urmtoare proocare ironic este in jurul temei vviv - ntuneric, tem att de
popular in reme. Si aici este operat o inersiune ironic, lumina sau intunericul
nu sunt cauzate de ce se intmpl in exterior, totul este transerat la cel care este
umbrit pe dinuntru de propriul intuneric. Cnd se orbeste despre ochi n
traducere literal ersetul spune: Dac ochiul tu este simplu...`
9
. Aici simplitatea
are sensul de curie, transparen, claritate`. Versetul 23 este unul dintre cele mai
criptice din toat predica: Dac deci ochiul tu ar i ru, intreg trupul tu a i
intunecat. Deci dac lumina este intuneric in tine, ce mare intuneric este acela!`.
n lumina textului de pn acum, nimeni nu poate susine c are ochiul curat si
simplu`. liecare cititor, ajuns in dreptul acestui pasaj cade ictim ironiei sau trece
n comunitatea celor care pricep ironia, se lumineaz in cunostin, strignd: Ct

8
Pe aceast tensiune se concentreaz studiul lui Carson ,2000,. Autorul imparte predica astel: The
Kingdom of Heaven: Its Norms and Witness (5:3-16), The Kingdom of Heaven: Its Demands in
relation with Old Testament (5:17-48), Religious Hypocrisy: Its Description and Overthrow, (6:1-18),
Kingdom Perspectives (6:19-34), Balance and Perfection (7:1-12, si Conclusion to the Sermon on the
Mount (7:13-28).
9
Grecescul onoo a fost tradus de latini prin simplex. Lxpresia mai apare si in Luc. 11:34, intr-un
context similar. Mai putem gsi expresii construite cu acelasi radical, dar contextele paralele nu sunt
oarte releante pentru lmurirea elului in care Matei si Luca olosesc termenul aici.

154
de mare este intunericul acesta!`. Intrnd in noua comunitate a cunoasterii si
descoperirii de sine, putem astel s indeprtm intunericul nestiinei si s scoatem
propria aschie din ochi pentru a ne putea ajuta aproapele.
n acelasi timp, priind inuntrul nostru, descoperind mizeria, ni se cere s
priim cu atenie in aara noastr, cu bgare de seam. n limba greac, termenul
io+oov0ov. inseamn a obsera cu atenie`, adic a ace obseraie cu acribie
aproape stiiniic. n ersetul 26 ni se cere numai s priim cu atenie`, gr.
: :n., aici trebuie s obserm detaliul. n ambele cazuri preerbul are rol
intensi. Ultima opoziie din acest pasaj este intre Dumnezeu si Mamona.
Posibilitatea de a i un slujitor al lui Mamona pentru cinea care caut s ie ct mai
religios este o construcie ironic la limita sarcasmului.
3.J.S. Iii drepi n judecat.... dar nu judecai! (Mat. 7:1-28)
Nu judecai!`. Suntem din nou intr-o situaie imposibil. Ni se interzice judecata,
dar imediat in context exist posibilitatea ca unii dintre semenii nostri s ie
asemnai ie porci sau cini, dac aem mrgritare si lucruri sfinte.

Mntuitorul ne spune s nu judecm, s aem grij cu ce msur msurm, dar paradoxal,
in urmtoarele secene exist judeci. intorul ne init, pe noi, nedrepii, la a judeca n
dierite moduri. 1oat aria semantic a ;vaecii este acoperit: a discerne, a cumpni si
chibzui, a aprecia, a da verdicte [...]. Dup cum obser Bdili
10
, verbul ipiv. inseamn si
a condamna` si a osndi`, dar si a cumpni, a judeca`. Langhelia subliniaz sensul din
urm al erbului` (Cruceru 2010: 173).

Ironia rezult din aptul c esti chemat s judeci, s-i ajui ratele care are aschia
in ochi, dar tu insui esti blocat de busteanul din care probabil a i srit aschia
oprit in ochiul aproapelui.

Imaginea este superb. Doi tietori de lemne sunt la lucru. Unuia ii sare in ochi o a,chie (gr.
+o iopo), asa c strig dup ajutor. Cellalt ar rea s ajute, dar este impiedicat de
busteanul din care tocmai a srit aschia. Dac nu isi cur orizontul de edere, nu a putea
s realizeze operaia delicat, riscnd s-i scoat ochiul ratelui su, nu aschia ineptoare`
(Cruceru 2010: 178).

Isus ii ridiculizeaz in acest pasaj, ace aluzii, ii ironizeaz pe toi acei care ii
numeau porci` pe samariteni si cini` pe cei dintre neamuri, atacnd deopotri si
confuzia iudeilor ntre lucrurile sfinte si tezaurele Templului. Finalmente, ironia este
lsat deoparte, iar concluzia transpare: si oi, care suntei ri!`. Si totusi, dac rei
s aci cea bun, atunci ceea ce ai astepta din partea oamenilor, aceea trebuie s aci
mai inti. ndemnul nu judeca` trebuie respins, apoi cutm alternativa ntr-un alt
sens al judecii, pentru a ne stabiliza, dac om i ineles constructul ironic in

10
Bdili ,2009: 196,.

155
airmaia c singurul care are drept de judecat, ia si moarte asupra noastr este
nsusi Dumnezeu, cel care d ploaie si soare si peste cei judecai drept ri` de acei
care s-au considerat pn la iniierea procesului ironic buni`.
O alt ironie subtil, care amendeaz judecile gresite pe care le-am putea face,
este legat de comparaia poarta ingust` - poarta larg`, calea ingust` - calea
larg`. Acestea trebuie gsite, dar in acelasi timp sunt descoperite. suntem
indemnai s gsim, ceea ce numai Dumnezeu poate reela, generndu-se o
tensiune enorm chiar inspre srsitul textului, unde, printr-o avalans de metaore
,dou eluri de prooroci, lupi si oi, struguri si smochini, pomi buni si pomi ri,
roade, suntem indemnai s acem alegeri si etichetri in situaia in care textul s-a
deschis cu ndemnul de a nu judeca.

[15] Pzii- de proroci mincinosi. Li in la oi imbrcai in haine de oi, dar pe dinuntru
sunt niste lupi rpitori. |16| ii ei cunoaste dup roadele lor. Culeg oamenii struguri din
spini sau smochine din mrcini |1| Tot asa, orice pom bun face roade bune, dar pomul
ru ace roade rele. |18| Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul ru nu poate ace
roade bune. |19| Orice pom, care nu ace roade bune, este tiat si aruncat n foc. [20] Asa c
dup roadele lor ii ei cunoaste` (Mat. 7:15-19).

4. Concluzie: ,le vorbesc s nu neleag, dar ferice de urechile voastre...
1extul se incheie cu imaginea celor dou case spirituale. Ironic este aptul c aceste
case indic tocmai spre textul care a ost citit. Aem de zidit o cas spiritual, ne
spune Proetul care inc este in ia, ale crui roade inc nu le stim, dar trebuie s
ne zidim construcia ieii spirituale chiar pe discursul lui, prin credin. Dar tocmai
ne aertizase s cutm roadele pentru a descoperi proorocii alsi intre aderaii
proei. Nu este cu totul ironic situaia Nu este imposibil pretenia? Noul Profet
declar c nu rea s strice Legea, dar ne cere s ne intemeiem iaa pe intura
lui, care este o interpretare ciudat si chiar n sens contrar a Legii.

[24] De aceea, pe orisicine aude aceste cuvinte ale Mele si le ace, il oi asemna cu un om cu
judecat, care si-a zidit casa pe stnc. [25] A dat ploaia, au venit suvoaiele, au suflat vnturile
si au btut in casa aceea, dar ea nu s-a prbusit, pentru c aea temelia zidit pe stnc. [26]
ins ori si cine aude aceste cuvinte ale Mele si nu le ace, a i asemnat cu un om nechibzuit,
care si-a zidit casa pe nisip. [27] A dat ploaia, au venit suvoaiele, au suflat vnturile si au izbit
n casa aceea: ea s-a prbusit si prbusirea i-a ost mare`.

Dar mai mare ironie dect aceasta este c ni se cere s acem ceea este imposibil
de cut. ntur puternic, intor uimitor, dar cine poate ace tot ce s-a
spus? Atunci cum i putem judeca pe cei care nu fac ceea ce li se cere?
linalul discursului este lsat in seama unui cor antic, ocea poporului, care
indic erdictul judecii: Acest Proet are putere, nu crturarii si intorii lor,
care tocmai useser ridiculizai si ironizai. Ll are puterea de a tri propriile

156
inturi. ntre cele dou tipuri de opiuni intre care penduleaz tot timpul
discursul, ne rmne, in mod ironic, o singur opiune, si aceea este imposibil.

ntreaga Preaic, de la un capt la cellalt, ne oer tensiuni si opoziii greu de rezolat. Nu
sunt dect dou eluri de ingrijorri: ingrijorrile lumii si grija pentru imprie, dou eluri
de judeci, dou eluri de oameni, dou eluri de pori, dou ci, dou eluri de turme, oi si
capre, dou pri, stnga si dreapta, dou eluri de temelii, dou inturi, cu autoritate din
partea 1atlui si celelalte, inutile exerciii crturresti. Lxist o minoritate a ieii si o
majoritate a pierzrii. Ultimul act al Predicii de pe munte st sub semnul ieii si morii,
prbusirii sau supraieuirii` (Cruceru 2010: 198).

ntr-un sens, Predica de pe Munte seamn cu discursul lui Guido din La vita e bella
sau cu discursul lui Don Quijote a de Sancho. Ambele discursuri caut s
rjeasc lumea, s o transorme, inrumusend-o, dnd speran. Discursul lui
Isus este opus cu totul, ureste lumea, lundu-ne orice speran pe care am
putea-o zidi n noi nsine, aruncnd-ne in aara noastr, spre el. Ipoteza inelegerii
in cheie ironic a acestui text este susinut nu doar de exemplele de mai sus, ci si
de alte dou texte, unul compus din sapte pilde, Mat. 13, cellalt din sapte tablouri,
Mat. 24 si 25, texte asupra crora om reeni intr-un alt studiu.
Deocamdat, in schema scenograiei ironice, primejdia cea mai mare este s
deenim ictimele naie excluse din comunitatea interpretati. 1rebuie s intrm
ntre complici, primejdia iind de a asculta ironia r s o inelegem.

De aceea le orbesc in pilde, pentru c ei, mcar c d, nu d, si mcar c aud, nu aud, nici
nu ineleg. Si cu privire la ei se mplineste proorocia lui Isaia, care zice: Vei auzi cu urechile
voastre, si nu ei inelege, ei prii cu ochii ostri, si nu ei edea. Cci inima acestui popor
s-a mpietrit; au ajuns tari de urechi, si-au inchis ochii, ca nu cuma s ad cu ochii, s aud cu
urechile, s ineleag cu inima, s se intoarc la Dumnezeu, si s-i indec.` Dar erice de ochii
vostri c d, si de urechile oastre c aud!` (Mat. 13:13-15).
Bibliografie
Bdili 2009: Cristian Bdili, Noul Testament - ravgbeia av Matei, ediie biling,
Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2009.
Booth 1974: Wayne Booth, A rhetoric of Irony, University of Chicago Press, Chicago,
1974.
Carson 2000: Donald A. Carson, ]e.v.` ervov ov tbe Movvt ava i. Covfrovtatiov ritb
the World: An Exposition of Matthew 5-10, Global Christian, Grand Rapids, 2000.
Cornilescu 1924: Dumitru Cornilescu, ibia .av fivta critvr a 1ecbivvi ,i Noului
Testament, traducere nou, cu trimeteri, Societatea Biblic pentru Rspindirea
Bibliei n Anglia si Strintate, Bucuresti, 1924.
Cousland 2002: J. R. C. Cousland, The Crowds in the Gospel of Mathew, Brill, London,
2002.

157
Cruceru 2010: Marius-David Cruceru, i roi, care .ivtei ri, fii ae.rir,ii ca 1at!, o
aboraare eriegetic a Preaicii ae e Mvvte, Risoprint, Cluj-Napoca, 2010.
Dane 2011: A. Joseph Dane, The Critical Mythology of Irony, University of Georgia
Press, Athens, Georgia, 2011.
DeMan 1983: Paul DeMan, Blindness and Insight, Essays in the Rhetoric of Contemporary
Criticism, 2nd ed., University of Minnesota, Minneapolis, 1983.
Dormandy 2003: Richard Dormandy, ]e.v.` Cvttivg rov,: vrtber |vaerstanding of
Mark 11:17, in Lxpository 1imes`, Vol. 114 ,2003,, nr. 10 ,Jul.,, p. 183-187.
Fowler 1994: Watson Henry Fowler, A Dictionary of Modern English Usage,
Wordsworth Editions, Hertfordshire, 1994.
McNutt 1999: Paula McNutt, Reconstructing the Society of Ancient Israel, Westminster
John Knox Press, Louisville, Kentuky, 1999.
Muecke 1969: Colin Douglas Muecke, The Compass or Irony, Routhledge, London,
1969.
Zodhiates 1998: Spiros Zodhiates, The Beatitudes - The Pursuit of Happiness: A
Commentary on Matt. 5:1-11; Luke 6:20-26, AMG Publishers, Chattanooga, 1998.

159
MODALITI DL TRANSMITERE A MESAJELOR
BIBLICE N ROMANUL ANTICHRIST DL ION GHLIL

DR. MIOARA DRAGOMIR
Institutul de lilologie Romn A. Philippide`, Iasi
mioaradragomir_2006@yahoo.com

Rsum: Roman raliste, dans lequel l`criain cre la pshychologie des personnages
pour construire des prototypes humains mais aussi un monde complexe dont la
description inclut les documents historiques, Antichrist est une oeuvre dans laquelle Ion
Gheie construit un Non` prominent, issu de sentiments proonds, de lìntuition, de
lòbseration et de lànalyse de ce que l`tre humain ne derait pas tre ou ire, tant
comme individualit, que dans les relations avec les autres. Tout en tant un fin
connaisseur de la psychologie de son siecle, l`criain ammene le lecteur ace la morale
biblique concernant la voie ne pas suivre, par des moyens subtiles, mais difficiles
raliser: sans faire de la morale et sans rhtoriques dmagogiques. Le livre soulve
beaucoup de questions, mais en mme temps l`criain ore des solutions, comme le
font des grands crivains tels, V. Hugo, F. M. Dostoievski ou Hermann Hesse.
L`criain de ce roman transmet des messages a traers lesquels il appelle ses lecteurs
ers une certaine maniere d`tre et de ire, tout en leur montrant le destin terrible de
ses personnages, qui vivent le contraire.
Mots-cls: roman rel, psychologie des prototypes, ralisation artistique, manire
d`tre, maniere de ire

Reprezentat prin romane si olume de proz scurt, autonome prin subiectul
abordat, structur si mesaj, opera beletristic a lui Ion Gheie - chiar dac, din
pcate, putem orbi, deocamdat, numai despre cea publicat
1
- se remarc

1
Reiau aici, pentru utilitatea lor, inormaiile despre literatura publicat si, ca pe un semnal, pe cele
despre literatura nepublicat a lui Ion Gheie, pe care le-am prezentat in Dragomir ,2011,. Pn in
prezent au ost publicate urmtoarele romane ale autorului, a cror list o dau dup Pamil
(2004-2006, si articolul Ion Cbeie din Diciovarv gevera a iteratvrii rovve, Bucuresti, Lditura Uniers
Enciclopedic, 2005, vol. E-K: Drumul, Bucuresti, Lditura Cartea Romneasc, 1983, Povv rieii,
Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1987, Skepsis, 1imisoara, Lditura de Vest, 1991, S. O. S., Cluj-Napoca,
Editura Dacia, 1991, O lume pentru fiecare, vol. I-II, Bucuresti, Lditura Cartea Romneasc, 1992,
Agonia, Galai, Lditura Porto-Franco, 1997, ncotro?, Iasi, Lditura Institutul Luropean, 1999,
Biruitorii, vol. I-II, Editura Litera Internaional, trilogia vb cciv rrevii: 1aiva cea vare, 1imisoara,
Editura Mirton, 2002, Fructul oprit, Bucuresti, Lditura Uniersal Dalsi, 2004, Nodul gordian,
Bucuresti, Lditura Uniersal Dalsi, 2005, Antichrist Bucuresti, Lditura Litera Internaional, 2009.
Redau lista scrierilor nepublicate, de asemenea dup necrolog: vvvtrv, ^rirea ttarior, ac-se voia
mea ,pe care autorul il considera cel mai bun`, scrie autoarea necrologului la p. 330,, La nceput era
cuvntul, Pvvct ,i ae a cat, Detenie eretv, Pa.rea cv cov ae oe si Atentatul.
Mioara Dragomir

160
indiscutabil n istoria literaturii romne moderne contemporane prin abordarea
ampl, arhitectonic si o construcie atent a subiectului si a personajelor si,
deopotri, printr-o art a scriiturii caracterizat prin rainament si o stpnire
impecabil a limbii. O anumit discreie auctorial, speciic marilor scriitori, este
prezent in toate scrierile sale, inclusi in cele autobiograice, cum este trilogia Sub
cciv rrevii. Aceast trstur se datoreaz talentului, dar, deopotri, si unei
gestaii atent supraegheate a inormaiilor, a tririlor si meditaiilor prin care
scriitorul a sublimat realitatea, crend o literatur alat sub semnul autenticului. De
aceea, scrierile lui Gheie degaj naturalee si claritate, iar mesajul oer soluii la
problematica abordat, asa cum se intmpl in literatura lui V. Iugo, l. M.
Dostoieski sau Iermann Iesse, iecare scriere a sa rmnnd, in acelasi timp,
desigur, o opera aperta.
n romanul Antichrist, Ion Gheie transmite mesaje biblice intr-o orm artistic,
prin diversele mijloace care stau la ndemna unui scriitor. Reunind tot ceea ce se
spune n Biblie despre Antichrist, Gheie creeaz - cum am spus altdat
2
-, nu un
anume personaj negati, ci personajul negati prin excelen si, astfel, uznd la
maximum de procedeul antitezei, transmite cititorului mesajul inturii biblice
printr-un antimodel. Scriitorul reuseste s iniseze foarte viu si realist rul absolut,
antichristic, prin personajul central, Emanuil Gherman - a crui analiz, insclusi a
numelui, am cut-o cu alt prilej
3
-, urmrind elul de a i si cile amgitoare ale
rului si deoalnd modul in care acestea le copiaz pe cele autentic bune, dar le d
un sens opus. n ultimul dialog cu preotul catolic Lewandowski, personajul si
defineste doctrina de ierarhii si alori inersate, bazate pe conuzia iscat in mintea
si n sufletul oamenilor:

Iar eu ii spun c drumul meu nu e nici neted si nici drept, l contrazise Emanuil, iritat de
incpnarea btrnului. L plin de primejdii si de spaime si nu duce nicieri. Cu oia sau
r oia lor, blestemnd sau binecuntnd, or apuca-o cu toii pe calea mea, spernd s
gseasc la captul ei inernul sau paradisul. Un eac de desru al minii si al sufletului va fi
pltit prin altul de umilin si durere [...] (544).
- Vei rmne puternic, dar ei i esnic necunoscut, murmur acesta din prag, cu oce sczut.
- 1oi stiu c exist Dumnezeu, rspunse Gherman, dar l-a zut cinea reodat Oamenii
or merge, asemenea oilor in turm simind toiagul, dar necunoscnd cine e pstorul. Voi i
lng ei si nu m or cunoaste` ,545,.

Pe ct de dit, direct si clar este stilul scriitorului in construcia personajului, pe
att, in ipostaza naratorului, ne arat cum toate aciunile lui se dessoar pe
ascuns, ncepnd cu travestirea n preot, asa cum pe ascuns se inptuieste, n
general, orice ru, iar consecinele ies apoi la supraa, uneori prea trziu pentru a

Din aceeasi surs alm si c autorul se specializase ins in proz scurt, de reme ce a scris peste
400 de texte aparinnd acestui gen` ,p. 331,, din care a publicat volumul .fa ,i Ovega, Bucuresti,
Lditura Cartea Romneasc, 1986.
2
Vezi Dragomir (2011).
3
Idem.
Moaaiti ae trav.vitere a ve.a;eor bibice iv rovavv Antichrist...

161
mai fi ndreptate. Acest mesaj este transmis si prin intermediul celorlaltor
personaje. Baroana Hirsch, Elsa, preotul Lewandowski, baronul Kutschera,
personaje principale, au un sfrsit tragic sau, n cazul lui Mularz si Stanislaw Repka,
preizibil de a i astel. lr a i moralizator in elul scriitorilor care se erijeaz in
justiiari ce isi pedepsesc personajele, scriitorul acestui roman urmreste destinele
personajelor dintr-o perspecti cu totul realist. Din modul in care le construieste
psihologia - inisnd, in esen, prototipuri umane - putem observa si inelege c
ele nu au acea senintate suleteasc si puterea interioar pe care o d credina
deplin, simpl si necondiionat in Dumnezeu, pentru c aceast component
esenial le lipseste sau o au lacunar, iecare pn la un punct, din ignoran, truie
sau nepsare.
Baroana Malina Iirsch, mtusa lui Lmanuil Gherman, este considerat in urbe
o autoritate pentru aptul c este cea mai bogat locuitoare a orasului` ,469,.
Scriitorul ne las s inelegem c, pentru un aderat om al polisului cu inluen,
criteriul acesta de ierarhizare, aplicat ntr-o societate, nu este nici suficient, nici
determinant. Desi membr a unei societi de bineacere, ale crei serbri in scop
caritabil este initat s le patroneze, baroana Iirsch nu indeplineste acest rol
dintr-un sentiment de mil autentic, sentiment care lipseste si din gesturile ei de
acest tip:

Aici, in aa lcasului snt, milogii se purtau cuiincios, nu ddeau buzna peste
credinciosii enii s se roage, mulumindu-se s-si intind minile sau cuile |...|. Baroana
trecu printre ei r s-i prieasc. 1rupurile diorme, priirile lmnde, intreaga ticlosie
omeneasc zugrit pe chipurile lor o scrbeau. Scoase din geant o pung brodat pe care
o strecur Adelei. 1recea in seama etei toate lucrurile neplcute. La urma urmei, o pltea
pentru asta` ,110-111 si 198).

Nu crede in minunea pe care a artat-o icoana cu Maica Domnului si Pruncul
lcrimnd, care pentru ea este ciudenie`, si nici n rostul pelerinajului pe care
oamenii il pregtesc spre mnstirea greco-catolic de la Iuta. n societatea
salonului ei, ormat din intelectuali si oameni instrii, incearc s impun si
celorlali coningerile sale:

n srsit, ineleg c niste oameni simpli, rani, meseriasi, grdinari, argai, ucraineni sau
romni, s-si nchipuie cine stie ce parascoenii. Dar oameni cultiai, ca dumneata,
Gellinek, s cread c un petic de pnz zugrit in chipul unei sinte poate da drumul
unor lacrimi, asta depseste puterea mea de imaginaie! declar pe un ton hotrt, aproape
inuriat, baroana.
Dar Gellinek cltin capul cu ingduin.
- N-o s m coningi nici de ast dat, Malina, obser el r ranchiun. ine seama c
nu e o snt oarecare, ci inssi Preacurata Maria, nsctoare de Dumnezeu.
- Dar totul se reduce la un stnjen ptrat de pnz si la o jumtate de oca de opsele
preparate cu ulei de in, omule!` ,4,.

Mioara Dragomir

162
Desigur, rea s se coning singur si de aceea merge la biseric, in timpul
slujbei, din curiozitatea ce te impinge s te duci la cinematogra ori la blci` ,109,,
ne spune naratorul. liind dintre cei care nu cred in puterea credinei si n menirea
icoanelor, neag tririle pe care le incearc ea inssi la vederea privirilor Maicii
Domnului, ascunznd aderul sub explicaii de circumstan:

De un sert de ceas se strduia s prind cuttura Sintei si nu izbutea. O distrgeau
florile de pe altar, sunetele orgii si mai ales numeroasele plcue aninate pe perete, in
jurul altarului, cu inariabilele cuinte de mulumire adresate lecioarei. i enea greu s
le numere si nu se putea concentra. Prostii! si zise ea, suprat, cnd simi deodat
doi ochi negri, adnci, indurerai, care-i ptrundeau pn in adndul suletului. Un
ulger ii trecu pe la imbinarea sprncenelor, urechea dreapt ii iui, iar tmplele ii
zcnir dureros. Cea ca o ap neagr ii acoperi ederea pentru o clip.
|...| O durere de cap scitoare ii rscoli creierii, ochii o usturau.
Aerul inchis e de in, mirosul de tmie, lumina impuinat, isi explic ea, pe jumtate
conins` ,112-113).

Om de societate, baroana ine, totusi, la o anumit ordine ormal. si indeamn
nepotul, pe Lmanuil Gherman, s continue studiile si s urmeze cutumele
societii. Si, atunci cnd al despre sacrilegiul alsului preot, ine s-si exprime
prerea de ru:

- Oricum ar i, ndjduiesc din sulet s-l nsace ct mai curnd pe acest pop de
carnaal, iar biserica bietului printe Lewandowski s-si recstige linistea pierdut. Adl,
mine diminea s treci pe la Sntul Ignacz si s-i exprimi printelui regretele si simpatia
mea` ,11,.

lr o pregtire intelectual bun, cu credin limitat mult inspre ateism,
baroana este omul banului si, de apt, acesta este singurul lucru la care ine cu
aderat si prin care are coningerea c-i poate stpni si pe cei din jur. n timpul
accidentului n care sfrseste tragic, gestul ei ultim - precizeaz naratorul - fusese
acela de a-si apra caseta cu bani, si nu de a-si sala iaa ,45,.
Ca si baroana, Elsa este un prototip, bine construit, n acelasi stil realist n care
sunt nisate toate personajele: r excese si cu multe nuanri. lirea bun si
deschis a Llsei se completeaz cu credina sa, care este necondiionat, dup cum
alm dintr-un dialog cu Emanuil Gherman:

Da, cred. Cred in cea ce exist in aara mea si deasupra mea si m cuprinde in sine,
n ceva nesfrsit si nestiut, alat dincolo de puterea mea de inelegere. Nu cunosc nici
cine este, nici unde slsluieste, dar m simt sigur si aprat prin existena sa. i spun
Dumnezeu, am inat s m apropii de el urmnd indrumarea bisericii. De aceea m
rog, merg la slujb si m bucur c am acest prilej de a-i orbi` ,239,.

Are un fel de a fi si de a vedea lucrurile cu totul diferit de al lui Gherman, iar
relaia dintre ei se leag cu greu. Din pcate, nu are destul trie suleteasc de a se

163
susine, de a indrepta lucrurile pe gasul bun, iar iubirea pentru el, pe care o asaz
mai presus dect orice, o covrseste si o duce spre un final tragic.
Preotul Lewandowski, un alt prototip, este mnat de intenii bune, dar r a
distinge binele pn la capt. Ll obser realitile din jur, iaa oamenilor, si si
construieste un alt el de a crede dect cel pe care il predic in amon. Pentru el,
impria ce a s in este rezultatul unirii credinei cu indoiala. De aceea, sub
paraanul bunelor intenii, dar obsedat in chip periculos de a doua Venire, se las
amgit, la rndul su, de persoana si dogma personajului central. n predica ultim,
pe care ierarhii ii mai permit s o in dup cele intmplate, recunoscndu-si
cderea, preotul Lewandowski isi trece constiina si sentimentul religios printr-un
purgatoriu propriu, cu care se si incheie cartea, o predic pe care scriitorul o
compune dup modelul Apocalipsei
4
. Discursul su descrie deenirea lumii asa cum
se va i dessurat sub un stpnitor ca cel pe care il incurajase.
Scenele si momentele sugestive, care vorbesc despre o lume neasezat si n
deri, ce alege, dintre bine si ru, rul, sunt multe. loarte gritoare este cea in care
Stanislaw Repka dezluie alegerea sa:

Repka lu pistolul si iesi pe teras. Un corb btrn isi flutura aripile pe acoperisul
hambarului. Nu departe de el, se plimba un porumbel cu pene cenusii si gusa nt.
Administratorul soi o clip, cu braul ridicat.
- Corbul sau porumbelul? Fireste, porumbelul!
Ochi cu atenie. Izbit in piept, porumbelul se rostogoli pe iglele hambarului` ,32,.

Momentul este simbolic, ntruct protagonistul este tocmai cel care-si propune
s intemeieze o societate ilantropic a omenirii, pe modelul unui gentlemen al
iitorului, creat, ins, pe criterii ormale si, de aceea, fals elitiste. Gndirea sa este
una de tip extremist, ca si cea a lui Andrei Mularz, care se al la un alt pol. n
convingerile amndurora si in elul de a i nu exist credina in Dumnezeu. Pentru
Mularz, inregimentat in curentul socialist, iaa are importan numai in msura in
care se produc in ordinea social schimbri bruste, prin revolta maselor.
ntr-o lume indeprtat de Dumnezeu, semnele dezechilibrului nu intrzie s
apar, sub diferite forme, consemnate n istoria omenirii, care oamenilor credinciosi
le dau de gndit, iar in biserici se ac rugciuni, ca cele pentru incetarea secetei. Unul
dintre ele este mulimea omizilor si a gngniilor care npdesc orasul. n descrierea
enomenului, naratorul pstreaz un ton doar in aparen neutru, cci insist asupra
intensiicrii lui a de alte di, eocate de documente sau de memoria oamenilor.
Lste imposibil ca cititorul s nu ac analogie cu scene asemntoare din Biblie,
transmise si in alte cri religioase sau laice, precum cronicile:

Ca in toi anii secetosi, dar mai numeroase ca oricnd, nlir omizile. Npdeau crengile
pomilor ori le gseai drele lucioase pe pietre. Prin curi, prin magazii si chiar prin case se
iir niste gngnii ciudate, asemntoare urnicilor, ins mai mari. Lra cu neputin s treci

4
Vezi art. cit.
Mioara Dragomir

164
pe strzile mrginite de copaci si s nu dai peste omizi galbene, proase sau peste colonii de
urnici` ,10,.

Din aceeasi categorie de semne prevestitoare este si larma de tunete si fulgere
din zduh, care se repet ctea zile la rnd, dar r s aduc si ploaia, precum si
un fenomen pe care locuitorii orasului il interpreteaz imagistic dierit, dar care este
obserat de toi:

Un nor imens, cenusiu cu pete negre se ridic din dosul Cetuii in a doua smbt dup
Rusalii |...|. Cu repeziciune, in curs de ctea minute, coloana umurie se li, apoi se tesi,
rotunjindu-si contururile. Cnd vnzoleala aceea aarevt fr ro.t aiv .ri [s.n.] conteni,
trectorii deslusir pe bolt o siluet diorm, om sau animal, in care unii recunoscur un
armsar cu coarne de biol, alii igura lui Lraim Mendel, rabinul orasului, cu perciunii
zburlii, alii, in srsit, nsusi chipul necuratului` ,108,.

O semniicaie aparte o are icoana ctoare de minuni din biserica Sntul
Ignacz, care este numit - dup cum am mai explicat, artnd si de ce
5
- cnd
icoan`, cnd tablou`. Pentru cei credinciosi este icoan, pentru ceilali este un
tablou, pe care naratorul l descrie si n care este introdus motivul dublului:
personajul care iscodeste cu urechea ciulit si al crui corespondent in lumea
romanului este chiar personajul central. Vocea naratorial descrie si minunea
artat de icoan in mod repetat de-a lungul timpului, atunci cnd omenirea a fost
in cumpn:

Curnd dup iirea norului ciudat, se zoni c Maica Precist de la biserica Sntul Ignacz
si-a schimbat cuttura. laa Preasintei se intunecase, ochii ii aea stinsi, pierdui, ca si
cnd ar fi fost ncercat de o mare durere. La el i se intmplase inainte cu patruzeci de ani,
in 1866, anul rzboiului cu Prusia si Italia. Mai triau destui oameni care-si aminteau de cele
petrecute pe atunci` ,109,.

n aar de personajele principale ale crii, se contureaz destul de clar si
personaje colective: oamenii si reaciile lor. Nu intmpltor, scriitorul eideniaz
prezena unei anume categorii, cea a cersetorilor, la care se face referire si n
elementul documentaristic din incipitul crii, introdus pentru a contura istoria
orasului K:

Un cltor englez de la srsitul veacului al XVII-lea, venit n marginile nord-estice ale
Ungariei ca ntr-o Sciie sau 1artarie, a ost surprins s descopere un oras rnduit, cu un
nego inloritor, hanuri curate, case artoase si o sumedenie de biserici (12). Oamenii i se
prur indatoritori, bine imbrcai si hrnii, ins cam habotnici, lucru de mirare, innd
seama c erau destul de instruii. Acelasi cltor semnala, ca pe o anomalie, numrul mare
de cersetori ntlnii pe strzile orasului si indeosebi in preajma bisericilor` ,,.

5
Idem.

165
Cuviinciosi in aa bisericii Sntul Ignacz, btndu-se ntre ei pentru fiecare
bnu la Poarta Leopoldin, aceast colectiitate spune mult despre o societate si
decderea iinei umane, ca si despre ignorana sau reaciile celor in puterea crora
st s schimbe destinul societii, dar nu o ac - autoritile, clerice si laice, precum
si elitele orasului.
Singura oaz de pace suleteasc si trire autentic a credinei se arat a i in
biserica romneasc in care Lmanuil Gherman intr, pentru scurt timp, in Vinerea
neagr` ,490,. Lste un prilej pe care naratorul il oloseste ca s descrie si un altfel de
lcas de cult crestin dect celelalte, din oras, pe acea vreme:

Ca mai toate lcasurile sinte ale romnilor din jur, era mic, modest, in intregime
construit din lemn. Aea o scurt tind, acoperis de si si o clopotni inalt, cu oisor
ingust, care o incingea ca un bru. Ctea cruci prlite o mrgineau de o parte si de alta.
|...| Pe dinuntru, biserica se inisa inc si mai umil dect atunci cnd o prieai dinaar.
[...] Ar fi fost si greu s asezi bnci intr-o incint in care abia incpeau, strmtorai, o sut de
oameni. |...| Pereii de scnduri, mai purtau umbrele unor zugreli pe trei serturi
disprute. Din srcie, dar si din teama de oc, biserica era lipsit de candelabre. Aproape
intreaga lumin enea de la lumnrile de cear, cci cele patru erestruici abia ingduiau
zilei s se uriseze inuntru` ,490-491).

Descrierea lcasului, cu obseraii pn la detaliu, este completat cu descrierea
atmosferei din timpul slujbei, a atitudinii oamenilor, linistii, urmnd rnduiala,
primitori r a se lsa distrasi de la cele sinte, adncii in trirea momentelor din
Vinerea Rstignirii, eocate de tipicul slujbei:

Naosul era plin de mulimea brbailor si a emeilor. Dup datin, credinciosii se imprir
in dou: brbaii in dreapta si emeile in stnga. |...| ineau cu toii in minile aspre,
butucnoase, lumnri gingase si subiri, a cror lacr o ocroteau cu ingrijire. |...| Intrarea
strinului in toiul slujbei de prohod nu trecu neobserat. Oamenii intorceau capetele o
clip, apoi isi edeau mai departe de slujb. Un btrn cu ochii tristi si aa zbrcit, i
intinse o lumnare. Preotul ispri rugciunea si se intoarse spre popor ca s-l
binecunteze. Lra un brbat de reo patruzeci de ani, inalt, slab, cu barba rar si ochii vii.
Arunc si el o priire spre noul enit, apoi se intoarse cu aa ctre altar si prinse s cnte
stihirile. [...] mprejurul lui, oamenii ascultau cu capetele plecate plngerile adresate celui
mort. De ctea zile, cu trupurile istoite de post, triau ca intr-un is, imprindu-si iaa
intre cas si lcasul Domnului. Cu ochii cernii si eele trase, orbii de plpitul lumnrilor,
martori umili ai dramei Patimilor, privegheau trupul celui mort pe cruce, nainte de a-l
insoi spre mormntul simbolic, unde urmau s-l ingroape` ,491-492).

Lste, poate, una din cele mai clduroase si mai profunde descrieri din literatura
romn, a suletului romnesc, in ceea ce are el bun, drept, rumos. Scriitorul este
un cunosctor al momentelor slujbei, asupra crora se opreste, cu citate si trimiteri
la crile sinte, att ct este necesar pentru a pune in antitez cele ce se petrec in
biseric cu ceea ce reprezint personajul central. 1rebuie remarcat c descrierea,
realizat prin propoziii scurte, scoate in eiden trirea pround, care umple
intregul lcas de ia:
Mioara Dragomir

166

Vocea preotului se curm. Credinciosii ingenunchiar. Un bocnit prelungit nscu din
podeaua eche. llcruile tremurar in mini. Loite de lumina lor soitoare, zugrelile
de pe perei preau c rsar, deslusite, dinuntrul scndurilor de lemn. Preotul isi soptea
rugciunile ntr-un murmur odihnitor. Cineva din rndurile femeilor tusi nfundat. O
lumnare sfria n sfesnicul de alam din dreapta sntului trup` ,492,.
Pe lng elemenele documentaristice si olosirea sugesti a realitii icoan -
tablou in uncie de mesajul transmis, un alt element incrcat de sugestiitate, de
ordin imagistic, este cromolitograia din camera lui Lmanuil Gherman. Descris
chiar la inceputul crii si eocat intr-un anume moment n ordinea subiectului
romanului, mesajul imaginii este cel pe care il prezint naratorul:

O cromolitograie din secolul al XVIII-lea, alat deasupra mesei de lucru a lui Lmanuil
Gherman, inisa un pstor elin, in saric si iari, sulnd melancolic in cimpoi printre
ruinele Acropolei. Simbol al nestatorniciei destinului, imaginea ar putea i reluat in
nesfrsite exemple iconograice. Unul dintre ele, semniicati in elul su, il oer K., oras
de sapte ori secular, pomenit din belsug n istoria celor trei monarhii care si l-au disputat
de-a lungul timpului` ,,.

nelegem ins si c, dincolo de cderea unor ciilizaii, rmne iina uman, cu
suletul su si calea pe care alege s o urmeze.
Romanul Antichrist este o scriere care, oferind mai mult dect acel plaisir du texte,
este in msur s modeleze constiine. Sau, exprimndu-ne n termenii lui Roland
Barthes si in continuarea teoriei lui, cititorul este pus in situaia de a cuta in
aceast carte si de a gsi, meditnd in urma lecturii, mai mult dect plcerea,
bucuria pe care o poate da rspunsul la intrebarea Cum poi s ii si s triesti, ca
s ie mai bine`. Cci iecare dintre noi tinde in sinea sa, astzi ca si dintotdeauna,
spre lrumuseea absolut de care orbeste inc din perioada precrestin Socrate,
cel mai virtuos om al acelor vremuri
6
, in inalul dialogului su din Banchetul, intuind
si exprimnd aderuri biblice pe care astzi le transmite, in mod absolut, Sfnta
critvr, despre iina uman in indiidualitatea ei si in societate, in iaa polisului:

Asadar, aceasta este calea cea dreapt, care duce in inaltul iubirii, ie c o strbatem cu
singurele noastre puteri, ie c sintem cluzii de un altul |Socrate se reer la cutuma
antic de a aea un mentor si la iubirea absolut|. Pornind de la rumuseile din lumea
noastr pieritoare si rnd s ajungem la lrumusee, urcm necontenit, treapt cu treapt,
de la un trup rumos la dou, de la dou la toate, si de la trupurile frumoase la faptele
rumoase, apoi de la acestea, la inturile rumoase, pn cnd, de la acestea din urm,
ajungem n sfrsit la acea intur care este nimic altcea dect tocmai intura despre
lrumusee, la al crei capt alm ce este lrumuseea cu aderat` ,Platon 1995: 138,.

6
Vezi si portretul complex pe care l face Platon lui Socrate n discursul personajului Alcibiade, n
Banchetul.

167
Iar Socrate, in dialogul su, se raporteaz la diinitate - care pentru el erau zeii -
ca fiind absolutul, avnd, n fond, o viziune de tip biblic asupra devenirii umane,
exprimat cu precauia celui care inc nu are conirmarea pe care o aem noi astzi
din intura biblic:

Diina lrumusee in sine, care nu are chipuri mai multe. Crezi cuma c puin lucru ar i
iaa unui om care ar prii inspre ea si ar privi-o cu ochii minii si ar tri astel in unire cu
ea? Oare nu-i dai seama c numai acolo ii a i dat, priind indelung lrumuseea, s dea
nastere nu unor biete asemnri ale redniciei - cci acolo nu asemnri ede - ci unor
lstare aderate, pentru c acolo ede insusi aderul Iar cel care zmisleste aderata
vrednicie si care o creste ajunge drag zeilor si, dac ii e dat aceasta reunui om, dobndeste
nemurirea` ,Platon 1995: 139,.

n romanul Antichrist scriitorul construieste un Nu` proeminent, izort din
triri prounde, intuiie, obseraie si studiu, a ceea ce nu ar trebui s ie si s triasc
iina uman, ca indiidualitate si in relaiile cu ceilali. lin cunosctor al psihologiei
eacului su, scriitorul il aduce pe cititor in aa moralei biblice priind calea care nu
trebuie urmat, in modul cel mai subtil, dar si cel mai diicil de realizat: r s ac
moral si r retorici demagogice. 1ocmai de aceea lectura crii este grea, naste
multe intrebri, dar in acelasi timp oer si soluii: odat prin inssi prezentarea
acestei lumi si, totodat, printr-un rspuns concret, realizat artistic, pe care il d si un
alt mare scriitor, Hermann Hesse, care si-a creat opera la nceputul secolului al
XX-lea, cam n aceeasi reme in care se dessoar aciunea din Antichrist:

l putem purta pe Dumnezeu in inim si, uneori, cnd suntem plini de el ntrutotul, el se
poate ace zut prin ochii nostri si auzit prin vorbele noastre si poate chiar vorbi altora,
care nu-l cunosc sau nu or s-l cunoasc. Nu ne putem sustrage inima ieii, ins o putem
forma si ina c este superioar intmplrii si c poate prii chiar si durerea r s se
rng`
7
(Hesse 1999: 173-174).

Acestea, precum si cele din Banchetul lui Platon, citate aici in mod intenionat
dintr-o oper precrestin, sunt, in ond, mesajele undamentale, gndurile si tririle
la care si Ion Gheie, scriitorul romanului Antichrist, si cheam cititorii, n timp ce
le arat destinul cutremurtor al personajelor sale, care triesc reersul.
Bibliografie
Diciovarv gevera a iteratvrii rovve, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2005.
Dragomir 2011: Personajul central al romanului Antichrist, de Ion Gheie`, n
Recetarea fivtei critvri ivtre fioogie, bervevevtic ,i traductologie, Editura
Uniersitii Alexandru Ioan Cuza`, Iasi, 2011, p. 180-191.

7
Citatul este din Gertrud.
Mioara Dragomir

168
Hesse 1999: Hermann Hesse, Gertrud. Ro..baae. |tiva rar a vi Kivg.or, traducere
de Mariana Brbulescu ,Gertrud), Hans Neumann (Rosshalde), Ioan Lihaciu
(|tiva rar a vi Kivg.or), Editura RAO, Bucuresti, 1999.
Pamfil 2004-2006: Carmen-Gabriela Pamfil, ov Cbeie (1930-2004), in Anuar de
lingistic si istorie literar`, tom XLIV-XLVI, 2004-2006, Bucuresti, p. 329-331.
Platon 1995: Platon, Banchetul, traducere, studiu introductiv si note de Petru Creia,
Editura Humanitas, Bucuresti, 1995.

169
MOTIVE BIBLICE N ACATISTUL BUNEIVESTIRI

CONF. DR. FELICIA DUMAS
felidumas@yahoo.fr

Rsum: Nous nous proposons d`tudier le role potique, stylistique et pdagogique de
quelques motis et rrences bibliques prsents dans lÀcathiste a la Mere de Dieu.
Construit sur le moti central de lÀnnonciation aite a la Vierge par làrchange Gabriel,
cet acathiste contient dàutres motis bibliques, ainsi que de nombreuses rrences et
allusions a des pisodes du Noueau 1estament, a des personnages de lÀncien et du
Noueau 1estament. Leur role, que nous nous proposons d`tudier ici, est tout dàbord
narratif-potique, avec de nombreuses implications stylistiques et catchtiques. Nous
ferons rfrence aux ditions roumaine et franaise de cet acathiste et travaillerons avec
les concepts dìntertextualit et de transtextualit de G. Genette.
Mots-cls: Acathiste la Mre de Dieu, Bible, intertextualit, transtextualit, pdagogie,
catchse

1. Argument
Ne propunem s analizm rolul poetic, stilistic si pedagogic al ctorva motive si
reerine biblice din Acatistul Buneiestiri. Construit in jurul motiului estirii nasterii
lui Iisus cut de ctre arhanghelul Gariil lecioarei Maria, acest acatist conine si
alte motive biblice, precum si numeroase reerine si aluzii la episoade
neotestamentare, la personaje din Vechiul si Noul Testament. Rolul acestora - pe
care ne propunem s il analizm aici - este n primul rnd unul narativ-poetic, cu
multiple implicaii stilistice si catehetice la nivelul acestui tip particular de discurs
poetic religios, pe care il reprezint in imnograia crestin acatistul. Ne om reeri la
ediiile din limbile romn si rancez ale acestui acatist. De asemenea, ne propunem
s edem in ce msur aceste motie si aluzii biblice sunt receptate ca atare, adic in
legtur cu Snta Scriptur, de ctre cei care citesc sau ascult acatistul Buneiestiri.
Ne-am oprit asupra acestuia, deoarece, att in imnograia bisericeasc, ct si n
practica liturgic ortodox, acatistul Buneiestiri este considerat drept arhetipul
tuturor celorlalte. Acatistul reprezint un tip particular de poezie liturgic, a crui
lectur nu este una pur literar, centrat pe plcerea receptrii calitilor sale
poetice, ci una practic, cu o uncionalitate liturgic precis: el reprezint
concretizarea unei orme de rugciune, care poate i public, sau particular
,personal,. Cel care il citeste singur ,de obicei acas, sau particip la citirea lui de
ctre preot la biseric este, in general, un credincios practicant. Ll ar trebui s poat
Felicia Dumas

170
recepta ca atare motivele si reerinele biblice, in ederea stabilirii acelor relaii de
transtextualitate si intertextualitate definite de Genette (1982: 7), ce pun textele n
diverse tipuri de legturi unele cu altele. Cultura sa religioas si biblic ,acumulat
in urma unei actiiti de catehez instituionalizat sau nu, in calitate de
autodidact,, coroborat cu practica sa liturgic, sunt cele care contribuie la reusita
acestui tip de receptare transtextual a acatistului, care l nscrie ntr-un raport de
contiguitate tematic cu Snta Scriptur.
Prin urmare, n continuitatea demersului profesorului Eugen Munteanu, de
deinire a Bibliei ca un hipertext ,in accepiunea lui Genette, si a tradiiei biblice
romnesti drept o tradiie hipertextual ,Munteanu 2011: 16,, ne propunem s
recuperm, la rndul nostru, ctea concepte propuse de autorul lucrrii Palimpsestes
in tipologizarea structural a textelor. Categoriile propuse de Genette, exploatate,
dup cum subliniaz Lugen Munteanu, mai ales de literai, se doedesc a i extrem de
ecunde din punct de edere operaional si n analiza textelor biblice si a altor tipuri
de texte, care intrein cu acestea relaii de inrudire tematic de dierite tipuri. Ne om
referi n cele ce urmeaz cu precdere la conceptele de transtextualitate si
intertextualitate. n opinia lui Genette, transtextualitatea, numit si transcenden
textual a textului`, reprezint tot ceea ce il pune in legtur, maniest sau secret,
cu alte texte. Prin urmare, transtextualitatea depseste si include arhitextualitatea`
,Genette 1982: ,, aceasta din urm iind deinit ca ansamblu al categoriilor
generale sau transcendente - tipuri de discurs, moduri de enunare, genuri literare etc.
- de la care se revendic iecare text in parte` ,Genette 1982: ,. Intertextualitatea e
deinit apoi ca o relaie de coprezen stabilit intre dou sau mai multe texte, prin
prezena eecti a unui text in cellalt` ,Genette 1982: 8,.

2. Transtextualitate i intertextualitate biblic
Acatistul Buneivestiri stabileste o serie de relaii transtextuale, dar si intertextuale,
in primul rnd cu Cartea Crilor, Biblia, dar si cu alte texte din literatura liturgic si
spiritual crestin-ortodox. Din punct de edere transtextual, citirea Acatistului
Buneiestiri la nielul practicii liturgice trebuie pus in legtur nu numai cu Snta
Scriptur, dar si cu intreaga literatur spiritual liturgic centrat pe cultul Maicii
Domnului, din care fac parte Paraclisul acesteia, alte acatiste care-i sunt consacrate
,cum ar i acela al Acopermntului Maicii Domnului,, sau pricesne, adic acele
cntri interpretate de cor in timpul imprtsaniei (n economia liturghiei
euharistice,, de preamrire a lecioarei Maria in calitatea ei de Nsctoare de
Dumnezeu, deosebit de indrgite de elaia popular. Una dintre cele mai
cunoscute ii este atribuit Sntului Nectarie din Lghina si se intituleaz lecioar
Maic Maria`
1
. Prin urmare, textul Acatistului Buneivestiri nu poate fi analizat

1
Una dintre versiunile acestei cntri incepe in elul urmtor: lecioar Maic, Maria,
stpn-imprteas, pe tine te ericim. Curat iic din Adam, parum de loare aleas, pe tine te
Motive biblice n Acatistul Buneivestiri

171
independent de aceste relaii de transtextualitate dect din punct de edere strict
stilistic. Acesta este si motivul pentru care ne propunem aici mai mult dect o
analiz stilistic. Demersul nostru analitic urmreste nu numai studierea rolului
stilistic si poetic al motivelor si reerinelor biblice prezente in acatist, dar si a
rolului lor pedagogic, catehetic, de ormare spiritual, duhoniceasc a cititorilor,
implicit practicani, prin actiarea, construirea si fixarea unei culturi biblice a
acestora. De altfel, o analiz strict stilistic ar pune in eiden numai parial
relaiile de intertextualitate ce se stabilesc a de Snta Scriptur.
Vom inelege in continuare, in direcia propus de Genette, prin motie biblice
un tip particular de intertext, explicitat narativ sau stilistic, diferit discursiv de citat
,ins la el de transparent la niel de receptare,, care presupune prezena narati
sau stilistic a unor episoade din Vechiul sau din Noul 1estament in textul
Acatistului Buneivestiri. n aceeasi direcie, prin reerine biblice om inelege
prezena explicit in textul acatistului a unor nume proprii sau sintagme care
desemneaz personaje din Vechiul sau din Noul 1estament. Aluziile biblice
reprezint un tip special de intertextualitate, care presupune prezena implicit a
unor fragmente biblice n Acatistul Buneivestiri, n general prin intermediul unor
metaore mariologice care uncioneaz ca sugestii, strnind in mintea cititorului o
serie de cunostine ,prealabile, reeritoare la episoade biblice. Ne propunem s ne
reerim in continuare la ersiunile din limbile romn si rancez ale acestui acatist,
din dou motie principale: 1. acela de a sublinia, din perspecti contrasti,
intertextualitatea a de Snta Scriptur in aceste dou limbi si 2. acela de a pune
in eiden receptarea de multe ori mai clar a acesteia in limba rancez, datorat
unor particulariti culturale de traducere, precum si a unei mai bune culturi biblice
a ortodocsilor rancezi. n general conertii la Ortodoxie, acestia vin nspre
practica liturgic cu o temeinic pregtire catehetic iniial, bazat in primul rnd
pe cunoasterea Scripturii. Am ales pentru relecia noastr analitic ersiunea in
rancez a Acatistului Buneiestiri propus de printele arhimandrit Placide
Deseille, stareul mnstirii Sntul Antonie cel Mare
2
, din cele dou mai cunoscute
ersiuni utilizate in spaiul rancez, la nielul practicii liturgice ortodoxe
3
. n limba
romn putem orbi despre o singur ersiune a acestui acatist, propus in
majoritatea Ceaslourilor, Acatistierelor sau crilor de rugciune tiprite cu
binecuntarea Bisericii ortodoxe romne. Numit in aceste lucrri de cult Acatistul
Buneiestiri ,sau al Buneiestiri a Preasintei Nsctoare de Dumnezeu,, el este
cunoscut printre credinciosi si sub denumirea de Acatistul Maicii Domnului. n
limba rancez, aceasta este de altminteri, denumirea sa: Acatistul ctre Preasnta
Nsctoare de Dumnezeu sau, pe scurt, Acatistul Maicii Domnului. La este

ericim. Aleas iic de-imprat, ecioar nenuntit, pe tine te ericim. Smerenia te-a ridicat si te-a
cut slit, pe tine te ericim...`.
2
Acathiste a la 1res Sainte Mere de Dieu`, n Recvei a`.catbi.te. (1996).
3
Cea de a doua ii aparine printelui Denis Guillaume, clugr greco-catolic devenit ortodox la
srsitul ieii: ezi Dumas (2009: 213-236).
Felicia Dumas

172
justiicat de motiele biblice fundamentale pe care este construit narativ acatistul,
al Buneivestiri si al ntruprii lui Iristos din lecioara Maria, care deine astel
Maic a lui Dumnezeu, precum si de coninutul primului condac din economia
acestuia, care se reer la contextul istorico-spiritual al alctuirii sale ca imn liturgic:
ca semn de mulumire adus Maicii Domnului, care a aprat cetatea
Constantinopolului n timpul unui asediu din anul 626, n urma unui pelerinaj cu
icoana acesteia organizat de patriarhul Serghie. Versiunea in limba rancez este
mult mai clar, din punct de edere discursi, dect cea din limba romn:
Inincible conductrice de nos armes, a toi les accents de ictoire! Dlire du
danger, moi, ta cit, je te ddie cette action de grces, Mre de Dieu! Toi dont la
puissance est irrsistible, dlivre-moi de tout pril, afin que je te crie : Rjouis-toi,
pouse inpouse !`, Aprtoare Doamn, pentru biruin mulumiri, izbindu-ne
din neoi aducem ie, Nsctoare de Dumnezeu, noi robii ti. Ci, ca ceea ce ai
stpnire nebiruit, izbeste-ne din toate neoile, ca s strigm ie: Bucur-te,
Mireas, pururea lecioar!`
4
. Acest condac ,caracterizat de o anumit ambiguitate
la niel de receptare discursi in limba romn, este olosit in ambele spaii
culturale ca rugciune liturgic, particular, sau public, cntat de cor in economia
liturghiei euharistice, nainte de vohodul mic (Dumas 2000).
Motivul biblic central prezent n Acatistul Buneivestiri este acela al vestirii
nasterii pruncului Iisus, cut de arhanghelul Gariil lecioarei Maria, cu care
debuteaz primul dintre cele doisprezece icoase ale acestuia: ngerul cel mai inti
stttor din cer a ost trimis s-i zic Nsctoarei de Dumnezeu: Bucur-te!`, Un
prince des anges fut envoy du ciel pour dire la Mre de Dieu: Rjouis-toi!`. La
nivel discursiv, el este construit narativ (explicit), prin relatarea acestui episod din
Noul Testament (Luca 1:26-39), de-a lungul primelor dou serii de condace si
icoase, dar si implicit, prin intermediul unor formule de numire a Maicii Domnului,
din economia ctorva icoase, care devin, la nivelul practicii liturgice de citire a
acatistului, formule de interpelare. Din punct de vedere narativ, episodul
Buneiestiri cuprinde anunul cut de arhanghelul Gariil Fecioarei Maria referitor
la zmislirea ei, in aara nunii si a unirii cu reun brbat, a pruncului Iisus, liul lui
Dumnezeu, uimirea Mariei, care se stie ecioar, deci in imposibilitatea oricrei
materniti si acceptarea ei de a se supune hotrrii diine: Stiindu-se pe sine
snta intru curie, zis-a lui Gariil cu indrznire: Preaslitul tu glas cu aneoie
se arat a i primit suletului meu, c nastere cu zmislire r smn, cum imi
spui`, Se sachant ierge, la 1oute-Sainte dit hardiment Gabriel : tes paroles
sont tranges, et mon me a peine les accepter. Comment peux-tu dire quùn
enantement suira une conception irginale`
5
(condacul al doilea). Acest motiv
biblic neotestamentar este continuat discursi in urmtoarele condace, de acela al

4
Acatistul Buneiestiri a Preasintei Nsctoarei de Dumnezeu si pururea lecioarei Maria`, in Ceaslov (2001).
5
Obserm din nou claritatea sintactic a traducerii din rancez, cut intr-o limb literar deja
ixat normati de mai multe secole, in momentul eecturii acesteia ,dup inrdcinarea Ortodoxiei
in lrana, la inceputul secolului trecut,.

173
intruprii lui Iristos ,anunat deja in Vechiul 1estament: Isaia , 14,, care cuprinde
narati, taina zmislirii irginale a lecioarei Maria si a nasterii lui Iisus, nchinarea
magilor, fuga n Egipt si intmpinarea lui Iisus in templu, de ctre btrnul Simeon.
mbinarea celor dou este sugerat si prin intermediul unor formule de numire a
lecioarei Maria ca Maic a lui Dumnezeu, din icoasele al patrulea si al saptelea:
Maica Mielului si a Pstorului` ,Mere de lÀgneau et du Pasteur`, si, respectiv,
ceea ce ai nscut pe Mntuitorul celor robii` ,car tu as donn le jour au
librateur des captis`,. Interpelat discursi in cadrul iecrui icos, Maica
Domnului, in cinstea creia este conceput acatistul la care ne reerim, reprezint,
impreun cu Fiul lui Dumnezeu pe care l-a purtat n pntece si pe care l-a nscut,
cele dou personaje biblice centrale si eseniale la nielul iconomiei diine
referitoare la mntuirea omului. De altminteri, fiecare condac se constituie ntr-o
interpelare poetico-teologic a lui Iristos, ca intr-un fel de echilibru discursiv
stabilit a de interpelarea Maicii Domnului din cadrul iecrui icos. Imaginile din
prima ormul de numire a lecioarei Maria, a mielului si a pstorului, reprezint
dou imagini neotestamentare undamentale, cu reerire teologic si spiritual la
jerta euharistic si, respecti, la dimensiunea pastoral a slujirii sacerdotale, ambele
asumate iniial, integral si pedagogic, de ctre Iristos. Cea de a doua ormul
exprim in mod explicit rolul esenial al nasterii lui Hristos pentru salvarea omului
de la moartea pcatului, pentru mntuirea sa, explicitat pe larg de ctre toat
intura si practica liturgic a Bisericii.

3. Referine i aluzii biblice n Acatistul Buneivestiri
Mai multe referine la originile acestui pcat strmosesc apar consemnate n acatist.
Lste orba despre ceea ce am numit mai sus reerine biblice, considerate de noi ca
reprezentnd un alt tip de intertextualitate ntre textul acatistului si cel al Sfintei
Scripturi; ele apar la nielul a dou metaore mariologice din icosul I: chemarea lui
Adam celui czut` ,releement de la chute dÀdam`, si, respecti, stergerea
lacrimilor Lei` ,consolation des larmes d`Le`,. Lste orba, ireste, de o
intertextualitate ineleas in sens larg, implicit, singurele semne discursie de
coprezen a textului biblic in cel al acatistului iind reprezentate de numele proprii
Adam si La ,obserm construirea identic a celor dou imagini in ambele limbi,.
Cele dou personaje eterotestamentare, numite si protoprini in cultura teologic
crestin, se al la originea pcatului strmosesc, datorit neascultrii de care au dat
doad in cartea lacerii a de interdicia diin de a nu se atinge de roadele
pomului din mijlocul raiului, care le-a adus moartea si perisabilitatea trupului (Gen.
3,. n centrul Noului 1estament se al legea cea nou a iubirii lui Iristos, care se
naste din Fecioara Maria, ia trup omenesc si se jertfeste pe cruce pentru
rscumprarea acestui pcat si mntuirea omului. Cel care trieste dup aceast nou
lege si respect poruncile diine are posibilitatea de a se indumnezei, de a reeni la
starea de transigurare a trupului in mpria lui Iristos, dup judecata de la Parusie.
Felicia Dumas

174
lptura prin care aceast ridicare a omului la starea sa ontologic iniial, de dinaintea
cderii lui Adam si a Lei in pcat, deine posibil este lecioara Maria, aleas de
Dumnezeu pentru a-l zmisli prin lucrarea Duhului Snt, a-l purta n pntece si a-l
naste pe Iisus Iristos, liul Su si Mntuitorul neamului omenesc. Cele dou nume
proprii din Vechiul 1estament sunt eseniale pentru inelegerea spiritual a iconomiei
diine reeritoare la ridicarea din pcat a omului celui echi si transfigurarea lui,
expus in Noul 1estament. La o are n centru pe Maica Domnului, cea prin care
deine posibil intruparea lui Iristos-Mntuitorul, aleas datorit irtuilor sale
desrsite, cu consimmntul ei, pentru indeplinirea acestei misiuni diine.
Mai multe metafore mariologice, cuprinse n icoasele acatistului, exprim
stilistic un alt tip de intertextualitate deinit a de textul Sintei Scripturi, numit de
noi, de sugerare, sau aluzi. Prima dintre acestea, in ordinea inserrii lor in textul
acatistului, reprezint o aluzie la parabola biblic a semntorului,-secertor, ,Mat.
13:3-23, Marc. 4:3-20, Luc. 8:5-15) si apare in condacul al treilea : si pntecele ei
cel cu bun road, ca pe o arin dulce l-a artat tuturor celor ce or i s secere
mntuire` ,respecti, in rancez: Lt son sein virginal devint comme un champ de
dlices pour ceux qui eulent y moissonner le salut`,. La este construit pe
analogia pntece matern-arin roditoare la modul desrsit, iar receptarea ei se
bazeaz pe cunoasterea acestei parabole de ctre cititorul acatistului (ori din
recentarea Scripturii, ori din practica liturgic, aceast parabol iind citit de
ctre preot in cadrul liturghiei euharistice si interpretat apoi de el, celor prezeni,
in cadrul predicii sau al cuntului su de intur,.
O alt metaor mariologic apare in icosul al treilea si reprezint o aluzie la o
parabol biblic din eanghelia dup Ioan, a lui Iristos care reprezint ia cea
aderat, din care cresc ca niste mldie toi cei care-L ascult si-i urmeaz
intura ,Ioan 15:1-8,. Lste orba despre urmtoarea imagine stilistico-poetic:
ia mldiei celei neestejite` ,in rancez, sarment au bourgeon inltrissable`,.
La este construit pe analogia Maica Domnului-ia de ie cea purttoare de ia,
din care se naste Hristos si respectiv, Iisus-mldi crescut din aceasta, ins nu una
obisnuit ci de un tip cu totul special, diino-uman, nesupus stricciunii irii
omenesti, pe care a transfigurat-o prin jertfa sa mntuitoare de pe cruce.
n icosul al saselea, avem o imagine poetic de aceeasi actur, ce ace reerire la
un episod din cartea Iesirea a Vechiului Testament, si anume traersarea Mrii
Rosii de ctre Moise si poporul lui Israel si necarea n apele ei a faraonului
egiptean care ii urmrea ,Ex. 14,: mare care ai inecat pe netrupescul araon` ,in
rancez, mer qui a englouti le pharaon spirituel`,. Ca si n cazul imaginii
precedente, metaora sugereaz nu numai prezena discursi a acestui episod
veterotestamentar n textul Acatistului, dar si legtura pedagogic dintre Vechiul si
Noul 1estament, care se realizeaz prin intermediul igurii lecioarei Maria si al
rolului ei esenial pentru omenire, de Nsctoare a lui Dumnezeu-Fiul. Metafora
este construit pe analogia dintre Marea Rosie si Maica Domnului, care a

175
contribuit, prin nasterea lui Hristos-Mntuitorul neamului omenesc, la necarea
spiritual a pcatului strmosesc si la transfigurarea omului.
n acelasi acatist, in icosul al optulea, lecioara Maria este numit cea prin care
s-a dezlegat clcarea poruncii` ,par toi a t eace la transgression`,, imagine
poetic ce ace reerire la aceeasi inclcare, transgresare a poruncii diine din cartea
lacerii, care a dus la cderea in pcat si in moarte a protoprinilor Adam si Eva.
Prin calitatea sa de Maic a liului lui Dumnezeu, care s-a ntrupat si s-a rstignit pe
cruce pentru mntuirea oamenilor, Fecioara Maria reuseste s se ale la baza acestei
rscumprri inptuit de Iisus Iristos, cel pe care ea l-a nscut. Lucrarea sa in
proiectul divin de mntuire a lumii este esenial, de unde si importana si
dimensiunile cultului care i este consacrat n crestinism.
lormula de denumire metaoric central din Acatistul Buneiestiri, olosit cu
privire la Fecioara Maria si care deine ormul doxologic de interpelare la nivelul
practicii liturgice de citire a acestei compoziii, este una oximoronic prin excelen:
Mireas pururea ecioar`, iar in rancez, pouse inpouse`. La exprim, din
punct de edere discursi, intreaga tain a maternitii eciorelnice a Maicii
Domnului, in aara oricrei concepii trupesti si mpotriva legilor firii si a rolului ei n
iconomia mntuirii, prin nasterea Fiului lui Dumnezeu. n limbajul liturgic romnesc
se mai foloseste o ormul cu aloare sinonimic, mireas nenuntit`, construit
perect simetric a de sintagma ei echialent din rancez: pouse inpouse`.
Ne-am reerit pe larg in alt parte ,Dumas 2009: 21, la tipul de construcie lexical
inedit pe care il reprezint in rancez deriatul inpouse, olosit exclusiv la nivelul
terminologiei religioase ortodoxe indiidualizat in aceast limb.

4. n loc de concluzii: text, gest i catehez liturgic
Din toat structura narati a acatistului reiese dimensiunea pedagogic, de
eideniere narati, stilistic si poetic a rolului esenial pe care il are Maica
Domnului pentru mntuirea neamului omenesc, exprimat de majoritatea motivelor,
reerinelor si aluziilor biblice analizate mai sus. La este receptat ca atare mai cu
seam la nielul practicii liturgice a unei lecturi frecvente, repetate cu regularitate, a
acatistului. La acest niel cultual, lectura este insoit de gesturi, care sunt generate
semiotic de discursul erbal, de inelegerea mesajului esenial al acatistului, care este
unul doxologic prin excelen, dar si catehetic, de constientizare a importanei
duhovnicesti a Maicii Domnului in iconomia diin reeritoare la mntuirea lumii.
Att in cultul public, ct mai ales in cultul particular, lectura acatistului este insoit
de gestul crucii, de inchinciuni si metanii si este asociat poziiei ingenuncheate a
corpului, atribuit in mod tradiional ideii de rugciune.
Cele cteva anchete sporadice efectuate printre credinciosi practicani din cele
dou spaii culturale si lingvistice (romnesc si rancez, ne indreptesc s airmm
c receptarea intertextului biblic prezent in acatist dier oarte mult de la caz la
caz, in uncie de cultura biblic a iecruia.
Felicia Dumas

176
Dac ortodocsii rancezi dau doad de o mai asidu recentare a lecturii
Sfintei Scripturi, ceea ce le coner o receptare mai acil a intertextualitii deinit
a de aceasta, ortodocsii romni ,practicani, stabilesc cu mai mult usurin
relaii de transtextualitate a de celelalte orme de rugciune consacrate Maicii
Domnului, ca paraclisul sau pricesnele. Cateheza celor dinti si evlavia celor din
urm transorm ins, in ambele cazuri, credem, inelegerea intertextualitii intr-un
sens mai larg si mai generos, in direcia interdiscursiitii de care orbeste D.
Maingueneau ,Maingueneau 2002: 329,, ca orm de actualizare discursi prin
coprezen explicit sau implicit a unei transtextualiti biblico-liturgice.
Bibliografie
Acathiste et Paraclisis, traduction par le pre Denis Guillaume, Diaconie apostolique,
Rome, 1990, troisime dition.
ibia .av fivta critvr, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Romne, tiprit sub indrumarea Preaericitului printe 1eoctist, Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Romne, cu aprobarea Sfntului Sinod, Bucuresti, 1988.
Ceaslov, tiprit cu aprobarea Sntului Sinod, Lditura Institutului Biblic si de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 2001.
Charaudeau si Maingueneau 2002: P. Charaudeau, D. Maingueneau, Dictionnaire
aàva,.e av ai.covr., Seuil, Paris, 2009.
Dumas 2000: Felicia Dumas, Gest ,i ere.ie iv itvrgbia ortoao. Studiu semiologic,
Institutul European, Iasi, 2000.
Dumas 2009: Felicia Dumas, Aspects stylistiques de quelques termes religieux dans deux
traavctiov. fravai.e. ae `.catbi.te a la Mre de Dieu , n Iulian Popescu (ed.),
Valeriu Stoleriu/ Val Panaitescu, in honorem, Lditura Uniersitii Alexandru Ioan
Cuza`, Iasi, 2009.
Genette 1982: Grard Genette, Palimpsestes La littrature au second degr, Paris, Seuil, 1982.
Munteanu 2011: Eugen Munteanu, 1radiia biblic romneasc. Coordonate,
stadiu al cercetrii, potenial`, n E. Munteanu et. al. (ed.), Receptarea Sfintei
critvri ivtre fioogie, bervevevtic ,i traductologie. Lucrrile Simpozionului Naional
Lxplorri in tradiia biblic romneasc si european`, Iasi, 28-29 octombrie
2010, Lditura Uniersitii Alexandru Ioan Cuza`, Iasi, 2011.
Recvei aÀcathistes, Monastre Saint-Antoine-Le-Grand, mtochion de Simonos
Petra, 1996.

177
FOLOSIREA SCRIPTURILOR SACRE N APOCALIPS.
DIIICULTI I TLNTATIVL DL RSPUNS

DR. IULIAN FARAOANU
Institutul Teologic Romano-Catolic, Iasi
faraoanu@yahoo.com

Riassunto: Il libro ae`.ocai..e contiene un alto numero di citazioni dalle sacre
Scritture, sia dellÀntico, che del Nuoo 1estamento. Nellùso che làutore ne a, si
rilea lòriginalita, perch non cita mai direttamente, n indica la onte di proenienza.
Inoltre, Giovanni di Patmos rielabora i testi e gli elementi scritturistici. Infine, crea delle
immagini originali combinando tratti dellÀntico e del Nuoo 1estamento. Questo uso
creativo e originale deve avere una spiegazione. Il presente lavoro intende offrire
possibili tentativi di risposta alle domande circa il modo e il perch di un simile utilizzo
delle Scritture sacre ve`.ocalisse.
Parole chiave: Apocalisse, Antico e Nuovo Testamento, Sacra Scrittura

1. Introducere
Cunoasterea modalitii in care sunt olosite Scripturile sinte in Apocalips a suscitat
de-a lungul timpului interesul multor exegei. 1otusi, acest subiect ntmpin anumite
diiculti. n aceast priin exist dou interogatie de ond: 1, cum citeaz Ioan
Biblia si 2, de ce o citeaz ntr-un anume fel?
Materialul de a intenioneaz s oere un posibil rspuns la aceste dou
intrebri. n ederea atingerii acestui obiecti, mai inti, se expun ctea obseraii
generale asupra folosirii Vechiului Testament n Apocalips. n etapa a doua
propunem o aplicaie: Iez. 40-48 si utilizarea sa n Apoc. 21, urmat de relevarea
fuziunii dintre aspecte ale Vechiului Testament si ale Noului Testament n Apoc.
21. La inal, or i sintetizate ctea concluzii reeritoare la utilizarea creati a
Scripturilor.

2. Observaii generale asupra folosirii Vechiului Testament n Apocalips
Cine citeste Apocalipsa si este familiarizat cu Biblia si d seama imediat de prezena
masiv a aluziilor eterotestamentare. Practic, ultima carte din Snta Scriptur este
saturat cu texte si tradiii din Vechiul 1estament. Apocalipsa pare s ie scrierea
neotestamentar cu cel mai mare numr de reminiscene din Vechiul 1estament.
n ediia greac a Noului 1estament, Kurt Aland identiic circa 00 aluzii
posibile la texte din Vechiul 1estament ,ezi Aland 1993,. Ali exegei au
Iulian Faraoanu

178
individualizat circa 500 de citri din crile sacre ebraice
1
. Lxist referiri multiple la
Isaia, Iezechiel, Ieremia, Daniel
2
, Exod (considerat de muli n ultimul timp drept cartea
principal de inspiraie), Psalmi etc., n linii mari la ntreaga istorie a lui Israel (Lege,
Proei si Scrieri)
3
.
Totusi, comentatorii nu sunt de acord asupra numrului de citate sau aluzii, fapt
datorat, in mare parte, lipsei de criterii obiectie pentru a determina reerinele la
Vechiul Testament
4
(vezi Paulien 1988b: 10.16-17.70-72.118-120,. Dac totusi se
incearc gsirea unor criterii, acestea ar putea i: a, cutarea izoarelor preexistente
Apocalipsei, b, identiicarea modalitii de olosire a surselor, mai ales a Vechiului
Testament; c) analiza limbajului si a textului Vechiului Testament folosit de Ioan;
d) analizarea si evaluarea aluziilor scripturistice.
Dac autorul ace reerire la tot pasul la Scripturi
5
, apar interogative asupra
semniicaiei si alorii acestora pentru el. Apelul constant la crile sacre poate i o
mrturie a preuirii de care acestea se bucurau in ochii si. Apoi, prezena attor
citri scripturistice inlueneaz interpretarea Apocalipsei. De fapt, cunoasterea
surselor de inspiraie din Vechiul 1estament ajut la descifrarea imaginilor si
simbolurilor din carte si a mesajului teologic pe care autorul intenioneaz s l
transmit.
Pe lng acest numr impresionant de aluzii eterotestamentare, se constat
modul original de a se raporta la Scripturile sfinte, un mod pe care el nu il explic
niciodat, apt care constituie, de apt, problema principal.
Un punct de plecare pentru a inelege maniera n care autorul foloseste Vechiul
Testament ar putea fi identificarea izvorului din care acesta se inspir. Chiar dac
unii exegei nclin ctre inspirarea din LXX (vezi Swete 1907: CXXXIX), foarte
muli sunt de prere c Ioan din Patmos ar i aut ca surs de inspiraie 1extul
Masoretic (vezi Charles 1920: LXVI-LXXXII,. A rmas celebr airmaia lui

1
Dittmar (1903) identificase 195 de citate, Van der Waal (1971), circa 1.000 de citri din Vechiul 1estament.
2
Potrivit lui Beale (1984: 272-274, 297), Apocalipsa are unele tematici asemntoare cu cartea Daniel.
Lxist trei imagini comune mai importante: a, judecata cosmic a naiunilor dusmane lui Dumnezeu
si instaurarea mpriei Domnului ,Dan. 2; 7; 12 si Apoc. 1:6, 9; 2:7, 10, 13; 3:11; 5:10); b)
Dumnezeu stpnul deine controlul asupra istoriei si mpriilor acestei lumi ,Dan. 4-6; Apoc.
11:1-13; 12:11-17; 20:4-10,, c, sinii sunt persecutai si ispitii la compromis cu idolatria ,Dan. 2-3;
6-7; Apoc. 2; 11:1-13; 12:10-17; 13:5-18). Ideea unei judeci cosmice, eshatologice este speciic lui
Daniel n Vechiul Testament. Si accentul pus pe mpriile acestei lumi pare s ie o caracteristic a
lui Daniel. Apoi, fie cartea Daniel (Dan. 2; 7; Dan. 8 si 10:20-21), fie Apocalipsa (Apoc. 12; 20:1-10),
prezint un conlict intre sini si lume, artnd si inluena grupului poporului triumtor.
Sintetiznd, n Apocalips exist dou idei undamentale inspirate din Daniel: a, suerina, ictoria
eshatologic si mpria lui Cristos si a sinilor, b, conlictul cu Satana si aliaii si, urmat de
judecat.
3
Lxista o anumit preerin pentru Iezechiel si Daniel (era vorba despre ideea de restaurare, viziuni ale
iitorului ideal etc.,. 1otusi, nu se poate airma c la baza Apocalipsei ar i o anumit carte biblic. n
realitate, aceasta conine o multitudine de teme inspirate din dierite pagini ale Scripturii.
4
n viziunea lui Pisano (2002: 6-7), criteriile textuale si literare nu sunt suiciente pentru a identiica
citrile din Vechiul Testament n Apocalipsa.
5
n cartea sa, Ioan nu oloseste niciodat termenul graphe.
Folosirea Scripturilor Sacre n Apocalips...

179
Robert Henry Charles Ioan scrie n greac, dar gndeste n ebraic`. O poziie mai
echilibrat, cum e cea a lui Moyise (1995,, susine c Ioan s-a folosit fie de textul
ebraic, fie de cel grec.
Lansnd teza modalitii absolut originale de abordare a Scripturilor, ar trebui
explicat mai bine in ce const aceast originalitate si care sunt diicultile ei La o
analiz mai atent, prima diicultate in inelegerea olosirii Scripturilor n Apocalips
este dat de lipsa expresiilor pentru a confirma mplinirea proeiilor, asa cum se
ntmpl cu formulele ntlnite n Evanghelii (n Mat. apar frecvent expresiile dup
Scripturi`, ca s se implineasc Scriptura`, sau uneori in scrisorile lui Paul
,conorm Scripturilor`, n 1 Cor. 15:3-4). Ioan din Patmos nu spune nimic despre
aloarea normati a Scripturii si nu intenioneaz s citeze Vechiul Testament
pentru scopuri apologetice sau pentru a conferi autoritate nvturii sale. Pe baza
acestor argumente, unii au airmat c Ioan ar fi fost un maestru-ntor care avea
autoritatea de a interpreta Scripturile. Ipoteza este ins greu de susinut.
O a doua dificultate referitoare la utilizarea Vechiului Testament n Apocalips
const in absena citrilor explicite
6
. Autorul nu indic niciodat locul de unde
citeaz. O explicaie a prezenei acestui enomen poate i inluena literaturii
apocaliptice, care privilegia folosirea Scripturii (si re-scrierea ei, sub orm de
aluzii`, reerine oite la un text sau reminiscene`, imagini mai vagi, cunoscute si
folosite n mod spontan. Chiar dac aceast ipotez are un smbure de ader, este
mult mai probabil arianta conorm creia Ioan din Patmos cita din memorie,
deoarece mintea sa era presrat cu imagini, termeni si concepte
veterotestamentare, iar limbajul Scripturilor sacre i era familiar, asa cum era pentru
muli iudeo-crestini din secolul I d. C.
Asadar, se poate spune c autorul Apocalipsei nu citeaz n mod direct Vechiul
1estament, ci depinde sau e inluenat de el. Dup prerea unor exegei , s-ar
putea identiica trei categorii de dependen: a) aluzii clare - citri exacte, unde
ordinea cuvintelor si lexicul e foarte apropiat de cel al Vechiului Testament
(uneori, aproape cuvnt cu cuvnt, ca n Apoc. 21:4 din Isa. 25:8: Dumnezeu va
sterge orice lacrim,, b, aluzii probabile, adic idei si cuvinte ce ar putea fi deduse
din textele veterotestamentare, spre exemplu, imaginea celor patru fiine din
Apoc. 4 ar putea fi inspirat din Iez. 1; c) aluzii posibile: utilizri libere ,ecouri,,
n sensul unui limbaj similar Vechiului Testament doar n mod generic
7
. Noutatea
introdus o constituie impletirea acestor aluzii cu textul crii ,textele din Vechiul
Testament sunt bine integrate n paginile Apocalipsei), fiind greu de identificat si
delimitat citatul scripturistic. n aceast situaie, care sunt criteriile pentru a
dierenia modul de citare

6
Dup prerea lui Vos (1965: 36,, strictly speaking, John did not quote the Old Testament, he used
it`. Ar putea exista un citat explicit n Apoc. 15:3 ,cntarea lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu`,. n
realitate, Apoc. 15:3-4 este o compilaie de aluzii la circa 20 de texte din Vechiul 1estament.
7
Fekkes (1994: 63-64) menioneaz trei categorii de aluzii: certe, probabile si ndoielnice.
Iulian Faraoanu

180
Unele sugestii pentru a gsi criterii alabile au ost cute de Paulien (2001:
127-128). n acest sens, ar fi utile niste operaii: a, necesitatea unei terminologii mai
clare referitoare la aluziile probabile, posibile si ecouri ,reminiscene,, b, distincia
mai precis dintre aluzie si ecou, c, un consens mai amplu intre exegei n ceea ce
priveste criteriile pentru a cuantifica si cataloga aluziile la Vechiul Testament n
Apocalips, d, identiicarea mai precis a citrilor eterotestamentare realmente
prezente n text; e) un punct de plecare comun pentru a gsi criteriile olosirii
Vechiului Testament n Apocalips si confruntarea diferitelor liste de citate prezente
n comentariile la aceast carte, , s se in cont de intenia lui Ioan atunci cnd
foloseste Vechiul Testament si de rolul cititorilor n interpretarea naturii
polivalente si adesea ambigui a citrilor

.
Alturi de acest mod aluzi` in olosirea Vechiului 1estament, apare si
intrebarea: Cum procedeaz autorul in mod concret atunci cnd opereaz cu textele
sacre Se obser cum Ioan din Patmos uneori ace reerire la puine ersete ,cf.
Apoc. 21:2), alteori foloseste ample seciuni din crile eterotestamentare ,cf. Apoc.
21:1-6; 21:9-17), revelnd si capacitatea de a sintetiza materialul.
n general, aluziile la Vechiul 1estament sunt scurte, nedepsind lungimea unui
verset. Adesea, Ioan preia doar un element dintr-o imagine prezent in crile echii
aliane. Alteori, eoc de mai multe ori acelasi text veterotestamentar (Ps. 2:9, n
Apoc. 2:26-27; 12:5; pomul ieii din Gen. 2:9, n Apoc. 2:7 si 22:2).
Una dintre tehnicile cele mai ntlnite este abrevierea si simplificarea textelor
ample din Vechiul Testament (de exemplu, Iezechiel dedic nou capitole pentru
descrierea Noului Ierusalim, n timp ce Ioan se mulumeste cu unul singur,. ns,
cel mai surprinztor si misterios procedeu const in aptul c, de cele mai multe
ori, autorul nu preia texte ad litteram, ci adopt concepte sau imagini din Scripturi.
Un al treilea aspect referitor la folosirea Vechiului Testament n Apocalips l
reprezint adugrile, transormrile si omisiunile la care este supus materialul
scripturistic
8
. Textele eterotestamentare sunt citate cnd uz de cuinte proprii si
absorbite n discursul propriu. Se constat o mare libertate n modificarea si
transformarea materialului din Vechiul Testament, realiznd o reinterpretare n
contextul ideii de restaurare si mplinire. n general, textele si temele
eterotestamentare sunt olosite lrgindu-se perspectia lor: optica mesianic si
uniersal. La acest punct apare o nou intrebare: cum au ost asimilate tradiiile n
mintea autorului si cum le-a olosit pentru a conigura proiectul su teologic
Ultima constatare este procedeul de a combina diferite pericope
veterotestamentare. Autorul preia pasaje din mai multe cri si le uneste. Aceste
texte amestecate se transform in imagini complexe ,unul asemenea cu Fiul
Omului, n 1:12-20; viziunea tronului dumnezeiesc, n 4:1-10: cele patru liine din

8
Belli (2008: 19-20) explic motiele care duc la modiicarea citrilor din Vechiul Testament: a)
dificultatea n a identifica sursa exact din care autorul s-ar fi putut inspira; b) libertatea n a cita si
schimba textul citat, c, constiina c raportarea nu se realizeaz la cuinte de transmis n mod fidel,
ci la eenimentul Cristos si reelarea lui Dumnezeu.

181
Iez. 1, aripile iinelor si 1rishaghion`, din Isa. 6; Mesia, din Dan. ,, scond n
eiden originalitatea si capacitatea teologico-artistic a autorului. Acesta oloseste n
mod intenionat mai multe imagini din Vechiul 1estament, de aceea nu este vorba
despre o aciune spontan si inconstient.
Prezena a numeroase texte eterotestamentare reproduse in manier creati a
determinat pe unii exegei s susin teza unei utilizri antologice a Scripturilor sacre in
Apocalips. Autorul ar fi compilat fragmente din Vechiul Testament, ar fi folosit pur si
simplu cuvinte, imagini si concepte veterotestamentare (un fel de mozaic) n baza unui
scop teologic. Argumentele n favoarea unei asemenea teze ar fi: lipsa formulelor de
citare direct si ignorarea contextului de unde este desprins aluzia la sfintele scrieri.
Se poate totusi obiecta c absena ormulelor de citare direct ,eentual r
indicarea sursei) este recent si in alte cri din Noul 1estament, nu doar in Apocalips.
O cauz a acestei lipse poate i cunoasterea Scripturii n comuniti crestine unde
Vechiul Testament era familiar. Scripturile sacre erau orizontul de gndire al primilor
crestini, limbajul si tradiiile scripturistice iind modul de a nelege lumea si propria
persoan. De aceea, adesea erau suficiente puine cuinte din Vechiul Testament
pentru a intui mesajul transmis.
n al doilea rnd, idelitatea a de context
9
este dificil de evaluat, din cauza
prezenei adaptrilor ,adaptarea tradiiilor, si modificrilor n literatura iudaic ,ezi
Fekkes 1994: 286-287)
10
. Spre exemplu, era uzual incorporarea comentariului omiletic
n textul nsusi. 1oate aceste argumente conduc ctre o poziie sceptic n ceea ce
priveste acceptarea tezei folosirii antologice a Vechiului Testament n Apocalips.
De cealalt parte, se poate accepta mai degrab ipoteza unei reinterpretri a
Scripturilor
11
din partea autorului Apocalipsei (nu doar simpla utilizare a unui material
lingvistic), din perspectiva comprehensiunii teologice a Bibliei
12
.
Asadar, modalitatea de a folosi Scripturile sacre n Apocalips pare s fie re-lectura si
adaptarea lor in uncie de Cristos, de noul context si de situaia prezentului.

3. Influena textului din Iez. 40-48 asupra Apoc. 21
Un exemplu de folosire a unui text din Vechiul Testament n Apocalips se poate
observa n contextul descrierii Noului Ierusalim, n Apoc. 21. Punctul de plecare este

9
S-a pus intrebarea dac textele citate din Vechiul 1estament menin semniicaia lor originar n noul
context: exist continuitate cu tradiia ebraic sau reelaborare pround Probabil, trebuie acceptate
ambele variante.
10
Dup prerea lui Beale (1999: 1080-1088), contextul veterotestamentar ar fi respectat.
11
n opinia lui Doglio (2006: 202-203), o paradigm a modului in care Ioan din Patmos se raporteaz
la Scripturi se poate intreedea in scena crii dulce-amar din Apoc. 10:8-11 (cf. Iez. 2:8-3:3). Ar
exista astfel dou modaliti de olosire a Scripturilor: a, asimilarea poetic (dulce): crile din
Vechiul 1estament sunt primite, gustate, consumate si asimilate n sensul re-elaborrii potrivit
propriei iziuni, b, transormarea organic ,amar,: reelarea aspectelor diicile, amare, crearea unui
mesaj nou, innd cont de noutatea Morii si nvierii lui Cristos.
12
Folosirea Vechiului Testament depindea fie de orientarea teologic a autorului, ie de comunitatea
creia acesta i se adresa.
Iulian Faraoanu

182
constituit de textul din Apoc. 21:12-14. Aici se al o imagine a porilor cetii sfinte,
preluat probabil din Iez. 48:30-35: dousprezece pori pe care sunt scrise numele
celor dousprezece triburi ale lui Israel. Dup opinia majoritii exegeilor, toat
descrierea noului Ierusalim din finalul Apocalipsei se inspir n principal din Iez.
40-48
13
. n versetele 40-44 este creionat Templul, n timp ce n versetele 45-48 se
descrie cetatea si mprirea teritoriilor rii promise ntre triburi.

3.1. Asemnri ntre Apoc. 21:12-13 i Iez. 48:30-35

ntre cele dou texte exist diferite elemente comune. Primul este imaginea celor
dousprezece pori aparinnd cetii Ierusalimului
14
. Chiar dac in Iez. 48:30-35 nu
apare n mod explicit numele Ierusalim, expresia Adonay shamma/Domnul este acolo,
este un indiciu cu privire la identitatea cetii, locuin a lui Dumnezeu. Al doilea
aspect comun este distribuirea porilor conorm cu punctele cardinale, cte trei pori
pe fiecare latur a cetii ptrate, fie n Iez. 48:30-35, fie n Apoc. 21:13. Al treilea
element de asemnare intre Apoc. 21 si Iez. 48:31-34, este atribuirea porilor
triburilor fiilor lui Israel (vezi Aune 2006: 23-24).
Dac se ia in considerare cadrul mai amplu, exist alte aspecte similare intre cele
dou contexte, mai exact capitolele inale ale celor dou cri, Iez. 40-48 si Apoc.
20-22. Potrivit lui Briggs (1999: 105), ordinea este aproape identic: distrugerea lui
Gog si Magog (Iez. 38-39 si Apoc. 20:8), muntele nalt (Iez. 40:2 si Apoc. 21:10),
descrierea extern a Ierusalimului (Iez. 48:30-35 si Apoc. 21:12-14), slava lui
Dumnezeu (Iez. 43:1-5 si Apoc. 21:11), zidul (Iez. 40:5 si Apoc. 21:12-14) etc.
Un alt punct comun este constituit de aciunile pe care le realizeaz ngerul n
Apoc. 21 si ghidul n Iez. 40-48. Cei doi au aceleasi roluri: msurarea edificiilor,
comentarii legate de misterele ceresti si conducerea vizionarului dintr-un loc n
altul. n general, detaliile preluate de Ioan din Patmos din cartea Iezechiel pentru a
descrie Noul Ierusalim sunt legate de iziune: experiena izionar, slava
dumnezeiasc, msurarea, aspectele cetii ,zid, pori,, rul cu ap vie si pomul
ieii cu runzele si roadele sale (vezi Vanhoye 1962: 464; Kowalski 2004:
408-411).
Lxist, n sfrsit, asemnri si n ceea ce priveste ordinea evenimentelor n
Iezechiel si Apocalips
15
. n Iez. 37-48 se gseste urmtoarea ordine: viziunea oaselor
uscate (Iez. 37), episodul cu Gog si Magog (Iez. 38-39), Noul Templu si cetatea
nou (Iez. 40-48). n Apocalips exist o ordine asemntoare: btlia final
mpotriva Fiarei (Apoc. 19:17-21), prima nviere n mpria de o mie de ani

13
Pentru Decock (1999: 381-382), se poate accepta si inluena textului Isa. 40-66 asupra Apoc. 21
,eentual se poate aduga si Zah. 14).
14
n Iez. 48 nu apare numele propriu Ierusalim.
15
Potrivit opiniei lui Goulder (1981: 343-349,, inluena crii Iezechiel este determinant n structura
Apocalipsei. Hieke (2004: 5, airm chiar c Iezechiel si Apocalips se pot citi n paralel.

183
(Apoc. 20:4-6), lupta mpotriva lui Gog si Magog (Apoc. 20:7-10), a doua nviere
(Apoc. 20:11-15), Noul Ierusalim (Apoc. 21-22).
Textele Iez. 48:30-35 si Apoc. 21:12-13 vorbesc, asadar, despre porile cetii n
care Dumnezeu si stabileste locuina. Porile sunt atribuite triburilor lui Israel si
sunt distribuite n mod simetric, cte trei pe fiecare latur a cetii. n viziunea lui
Iezechiel, simetria cetii este simbolul Israelului eshatologic, restaurat si unit n
slujirea lui Dumnezeu. Si pentru Ioan din Patmos, Noul Ierusalim este poporul lui
Dumnezeu ajuns la pereciune n faza eshatologic final, poporul rscumprat si
unit n adoraie perpetu n aa lui Dumnezeu.

3.2. Diferene ntre Apoc. 21:12-13 i Iez. 48:30-35

Dierenele dintre aceste dou texte sunt mai numeroase comparativ cu
asemnrile. Primul element de diversitate priveste uncia porilor. n Iez. 48:30,
acestea au rol de iesiri si orienteaz ctre teritoriile de luat n posesie (vezi Caird
1999: 271). n Apocalips, in schimb, porile sunt intrri, deschise zi si noapte
pentru a primi
16
naiunile si regii lor, cei care, odat intrai, nu or mai iesi,
deoarece au ajuns la stadiul definitiv. Natura de intrri` a porilor din Apocalips
este confirmat de expresiile nu vor intra (Apoc. 21:27), cu referire le cei nedemni,
si de prepoziia eis ,in, la, construit cu polis (cetate) n Apoc. 22:14. Aceast
construcie este legat de cei care au splat hainele in sngele Mielului si sunt
acceptai n cetate.
Al doilea aspect, diferit, este ordinea punctelor cardinale: nord-est-sud-vest
(Iez. 48:30-34, si est-nord-sud-vest (Apoc. 21:13). Succesiunea punctelor
cardinale n Apocalips pare s fi fost inspirat din Iez. 42:16-19. Tot n acest
context, apare o alt diversitate, anume aptul c Ioan din Patmos ofer doar
imaginea celor trei pori pentru fiecare punct cardinal, n timp ce Iezechiel se reer
si la msurile laturilor cetii, suma perimetrului iind de 18.000 de coi ,Iez.
48:35).
Al treilea element de diersitate se reer la ordinea in descrierea detaliilor
porilor. n Iez. 48:30-35 se menioneaz mai nti punctul cardinal, apoi se
comunic msura laturii cetii, iar la inal se enumer numele triburilor ce
corespund celor trei pori. Ioan din Patmos, ins, ncepe descrierea cu menionarea
tuturor celor dousprezece triburi, r s le numeasc in mod explicit ,Apoc.
21:12,, apoi citeaz cele patru puncte cardinale, iecruia corespunzndu-i trei pori
(Apoc. 21:13), iar la final face aluzie la msurile laturilor cetii in Apoc. 21:15-17
(vezi Mller-Fieberg 2003: 184).
Al patrulea element diferit ntre Apocalips si Iezechiel este legat de menionarea
numelor triburilor. n timp ce n Iez. 48:31-34 sunt enumerate numele capilor de
trib, Apoc. 21:12 se limiteaz la o airmaie generic: pe porile Noului Ierusalim

16
Pentru Rossing (1999: 154), n schimb, n Iez. 40-47 cele patru pori ale 1emplului mpiedic
accesul. Iez. 44:1-2 ace aluzie mai apoi la poarta de la est, inchis pentru ca nimeni s nu intre.
Iulian Faraoanu

184
sunt nscrise numele celor dousprezece triburi, ele neiind nominalizate. Pe lng
aceasta, spre deosebire de Iez. 48, unde nu apare verbul a scrie, n Apoc. 21 se
gseste expresia nume scrise, aspect specific autorului Apocalipsei.
Ultima dieren dintre Apoc. 21:12-13 si Iez. 48:30-35 const n modul
organizrii descrierii porilor si amploarea acesteia. Iezechiel introduce n mod direct
porile cetii, innd cont de punctele cardinale si de cele dousprezece triburi.
Ioan din Patmos, ns, ncepe naraiunea cu scena viziunii Noului Ierusalim,
prezentnd mai nti identitatea sa cereasc
17
. Mai apoi, descrie elementele externe,
prezentnd si zidurile mpreun cu temeliile cetii. n fine, descriind si aspectele
interne ale Ierusalimului, autorul Apocalipsei depseste descrierea sumar fcut n
cartea Iezechiel.

3.3. Comparaie ntre Iez. 40-48 i Apoc. 21

1oate aceste note dierite ac parte din dou iziuni mai ample, si acestea
caracterizate de diversitate, asa cum se observ mai jos (Iez. 40-48 si Apoc. 21).

IEZECHIEL APOCALIPS

Vizionarul vede Templul (40:2) Lui Ioan ii este artat cetatea ,21:10,
Slava lui Dumnezeu n Templu (43:3-5) Slaa diin umple cetatea ,21:11,
Zidul Templului (40:5-16) Zidul Ierusalimului (21:12-14)
Porile 1emplului ,42:15-19)
si ale Ierusalimului (48:30-35) Porile Ierusalimului cel nou ,21:12-13)
Msurarea 1emplului ,40-42) Msurarea cetii ,21:15-17)
1emplul ptrat ,41:4, 45:1-2) Cetate ptrat, cubic ,21:16,

nc de la inceput, apar dierene ntre Apocalips si Iezechiel. n timp ce Iezechiel se
reer la o cetate terestr, Ioan din Patmos descrie o cetate cereasc si eshatologic.
Pe lng aceasta, si obiectul viziunii este diferit: Iezechiel vede Templul, iar Ioan are
viziunea unei ceti. Comparnd cele dou texte, reiese o prim mare diersitate
tematic: in Iezechiel, emfaza este asupra Templului, n timp ce n Apocalips este
asezat in prim plan cetatea, in care 1emplul nu mai exist ,21:22,. Absena
Templului nu se datoreaz polemicii cu templele pgne din Asia Mic, nici nu este
consecina ,doad, dramei distrugerii Templului din Ierusalim din anul 70 d. C., ci
este circumscris inteniei teologice a autorului. Inexistena 1emplului este urmarea
acelei noi ordini, a noii creaii, unde totul este transormat. Aceast nou situaie e
generat de opera rscumprtoare a lui Cristos, care a cut Templul superfluu.
n aceast nou stare de lucruri, sunt abolite separrile
18
de la Templu si gradele
de sinenie prezente ntre adoratorii despre care vorbeste cartea Iezechiel (Noul

17
Dup prerea lui Fekkes (1994: 96), spre deosebire de Iezechiel, Ierusalimul din Apocalips este ceresc
si nou, iar descrierea sa cuprinde si materialele din care acesta este construit.
18
Iudaismul concepuse identitatea sa ca o separare de celelalte naiuni.

185
Ierusalim din Apocalips este o comunitate de rai, r vreo discriminare). Mai
mult, gloria lui Dumnezeu ce locuia nchis intre zidurile 1emplului ,Iez. 40:5-16;
43:4-5), de acum nainte locuieste n toat cetatea-templu, cobort pe pmntul
nou. De asemenea, si tronul lui Dumnezeu, inaccesibil n viziunea evreilor, coboar
acum pe pmnt si este inta pelerinajului popoarelor. n ine, prezena lui
Dumnezeu devine lumin ce iradiaz pretutindeni, n opoziie cu lul care
ascundea gloria lui Dumnezeu n Sfnta Sfintelor.
Realiznd toate aceste modiicri, autorul Apocalipsei transer caracteristicile
1emplului ctre noul Ierusalim: gloria lui Dumnezeu, zidurile, msurtorile,
orientarea porilor etc. n acest el: a, locuina lui Dumnezeu si gloria sa se al in
cetate, nu doar n Templu (21:22-23, 22:5,, b, naiunile aduc darurile lor nu la
Templu, ci n noul Ierusalim (21:24-26,, c, puritatea se aplic nu numai pentru
Templu, ci pentru ntreaga cetate ,21:2,, d, in ine, toi slujesc pe Dumnezeu
pentru vesnicie n cetatea-templu (22:3-5; vezi Fekkes 1994: 97-100)
19
.
n aceast actiitate de reelaborare, Ioan din Patmos se inspir, probabil, din
Isa. 60:1-2, text n care gloria lui Dumnezeu se rspndise in toat cetatea. Inspiraii
posibile ar putea fi si din Ps. 46:4-5, 48 si 76:2, n care ntreaga cetate devenise locul
manifestrii slavei lui Dumnezeu. Aceast prezen diin cerea mai apoi ca toi cei
impuri s fie exclusi, nu doar din Templu, ci din cetate (Isa. 52:1,, iar sinenia s
fie caracteristica tuturor locuitorilor Ierusalimului (Zah. 14:20-21)
20
.
Identitatea dintre cetate si Templu rezult si din Iez. 41:21, 43:16, 45:1 si 48:20,
texte n care Templul are aceeasi orm cubic ce caracteriza Sfnta Sfintelor (1
Reg. 6:20, 2 Cr. 3:8,. Dac se caut transpunerea pe un plan igurat, 1emplul
aderat este de apt comunitatea, potriit cu iziunea existent la Qumran.
Se poate observa cum Templul nu este anulat n mod complet, deoarece un
1emplu` exist si acela este constituit de Dumnezeu si de Miel. La aceasta se
poate aduga faptul c dimensiunea Templului este o realitate reciproc, pe de o
parte Templul este Dumnezeu mpreun cu Mielul, pe de alt parte credinciosii
sunt adevratul Templu, n mijlocul crora locuieste divinitatea. S-ar putea spune c
Dumnezeu locuieste n mijlocul sinilor, si, iners, sinii locuiesc in lumea lui
Dumnezeu. Absena 1emplului este una dintre cele mai surprinztoare inoaii ale
lui Ioan. De acum ncolo, 1emplul este Dumnezeu impreun cu Mielul, intr-o
comunitate-sanctuar, ptruns de gloria diin. Noutatea rmne accesul direct la
Dumnezeu, r necesitatea unei mijlociri. Diinitatea este accesibil in mod direct,
deplin si pentru vesnicie.
A doua diersitate tematic este universalismul creat de Ioan din Patmos,
deoarece cetatea eshatologic include oameni din toate naiunile ,cf. Apoc. 21:3).
Deja Apoc. 10:11, cu accentuarea ideii de naiuni numeroase (spre deosebire de
Iez. 3:11 care privea numai pe Israel), era un indiciu al viziunii universaliste. n
Apocalips se transer ctre naiuni ceea ce era rezerat doar pentru Israel,

19
Pentru Deutsch (1987: 113) nu se mai orbeste de 1emplu, ci de zidul cetii.
20
n opinia lui Mathewson (2003: 116), exist o interaciune ntre Iez. 40-48 si alte texte proetice.
Iulian Faraoanu

186
deoarece de acum nainte toi pot aea acces la aliana cu Dumnezeu. n tentativa
de a universaliza restaurarea prevzut n cartea Iezechiel, Ioan prezint porile
Noului Ierusalim deschise tuturor popoarelor, iar runzele pomului ieii, capabile
de a indeca naiunile. Aceast situaie nou este legat de mntuirea n Cristos:
cetenia cereasc si accesul la Dumnezeu sunt posibile n relaie cu Mielul si nu
mai sunt bazate pe criterii naionaliste.
Dierenele dintre Apocalips si Iezechiel se pot nelege mai bine priind si la modul
n care Ioan din Patmos foloseste tradiiile iudaice n Apocalips
21
. Punctul de plecare
pentru construirea imaginilor din Apoc. 21-22 este experiena proetic izionar a
profetului Iezechiel. ns programul de restaurare din Iez. 40-48, cu ideea prezenei si
a sineniei lui Dumnezeu, este transormat, innd cont de contextul nou al mntuirii
nfptuite de Cristos. De asemenea, Iez. 40-48 este folosit n asociere cu alte
fragmente din Vechiul Testament (Isa. 40-66, Zah. 14, pentru o imagine original.
Printre procedeele de abordare scripturistic utilizate n cartea Apocalipsei se al
nti de toate simplificarea si tendina de a sintetiza textele veterotestamentare (Iez.
40-48 este rezumat n puine ersete n Apoc. 21:10-22:5,. Mai apoi, exist practica de
a combina (fuziona) texte numeroase (Iez. 37:26-27 si Zah. 2:15, care inspir pasajul
din Apoc. 21:3, pentru a crea o imagine nou. n ine, utiliznd textele
veterotestamentare, autorul s-ar fi gndit la mplinirea unor tematici specifice si vechi
aliane: noul Ierusalim, noul 1emplu, noua alian si noua creaie. Aceste tematici
22
ar
fi putut s ie uniicate de un ir rosu: exodul nou si deiniti care elibereaz pe
crestini din sclavia Babilonului si i conduce ctre noua creaie, cu centrul su n
Ierusalimul ceresc. Ideea noului exod este prezent n Apoc. 21:3 ,locuina lui
Dumnezeu mpreun cu popoarele), n 21:18-21 ,uncia sacerdotal si regal a
poporului), ca si n alte texte ce privesc eliberarea si mntuirea.
Folosind Vechiul Testament n Apoc. 21-22, autorul transorm imaginile
preluate. Cetatea oriental cu porile sale deine o cetate elenist in care isi gsesc loc
piaa, cile si templul n centru (Apoc. 21:21-22:1-5,. Ierusalimul cu prezena
misterioas al lui Dumnezeu n templu devine un Nou Ierusalim n care Dumnezeu
va fi prezent n mod direct. Mai apoi, pelerinajul popoarelor cu bunurile lor devine
un drum al naiunilor care aduc in cetate gloria si onoarea lor. La final, celor
dousprezece triburi ale lui Israel li se adaug cei doisprezece apostoli.

3.4. Diferena major dintre Apoc. 21 i Iez. 48: adugarea temeliilor
Alturi de dierenele releate mai sus, exist si alte nouti aduse de Apoc. 21-22 n
comparaie cu Iez. 40-48, si anume: forma de cub a cetii, cei 12 ngeri de pe

21
Dup prerea lui lekkes (1994: 72-73), e orba despre o olosire tematic. Apocalipsa reia: a)
naraiunea izionar din Iez. 1-3 (Apoc. 1:10-20; 10:1-11:2); b) tema Noului Ierusalim din Iez. 40-48
(Apoc. 21-22); c) oracolele impotria pgnilor din Iez. 26-2 si 38-39.
22
Unele tematici din Vechiul Testament prezente n Apoc. 21-22, precum experiena vizionar si limbajul
specific, titlurile cristologice, judecata si mntuirea eshatologic sunt tratate n Fekkes (1994: 70-71).

187
porile deschise n mod continuu, absena nopii, gloria si onoarea aduse de
popoare n noul Ierusalim, descrierea pietrelor preioase
23
si a perlelor din care sunt
fcute temeliile si porile.
Elementul nou introdus de Ioan din Patmos pentru a descrie cetatea eshatologic
n Apoc. 21:14 este imaginea temeliilor, absent in Iezechiel. Ar exista o aluzie la
temelii n Iez. 41:8, ins reerina este mai degrab la un ediiciu al 1emplului, si nu la
cetatea Ierusalimului. Iezechiel nu acord vreun simbolism special temeliilor si nu
pomeneste de temeliile zidului. Autorul ar fi putut mprumuta imaginea temeliilor
(21:14, 19-20) de la Isa. 54:11-12, completat mai apoi de Tob. 13:16-17. Confirmarea
ar veni de la elementele comune ntre Isa. 54 si Apoc. 21. Un prim argument ar fi
tematica nupial: nunta dintre Dumnezeu si Israel (Isa. 54:5-6) si dintre Miel si
Ierusalim n Apoc. 21:2, 10. Un al doilea argument l-ar putea constitui ideea comun
a unei ceti, mai nti persecutate, iar mai apoi restaurat si exaltat. n sfrsit, fie Isa.
54:11-12, fie Apoc. 21 prezint cele trei aspecte arhitectonice citadine: zidurile,
temeliile si porile, mpodobite cu pietre preioase.
Totusi, ntre Isa. 54:11-12 si Apoc. 21 exist si dierene. Prima dieren se
refer la genul literar. Ioan din Patmos nu realizeaz un poem al cetii restaurate,
cum procedeaz Isaia, ci insereaz noutatea Ierusalimului ntr-o viziune. n al
doilea rnd, intenia autorului Apocalipsei nu este aceea de a trata doar despre
restaurarea Ierusalimului ,cum se intmpl in cazul lui Isaia,, ci despre implinirea a
toate n imaginea cetii eshatologice. n sfrsit, n timp ce Isa. 54:11-12 face aluzie
la temeliile Sionului, Apoc. 21:14,19-20 descrie temeliile zidului Ierusalimului cel
Nou (vezi Fekkes 1990: 277).
Asadar, imaginea unor temelii inserate ntr-un zid de cetate din Apoc. 21:14
aparine geniului creati al lui Ioan din Patmos. Autorul adaug acest element al
temeliilor la ideea de pori-triburi, inspirat din Iez. 48:30-35. Dincolo de
interenia cut, se poate observa nc o dat modul creativ de a folosi
Scripturile. Ioan din Patmos nu se limiteaz s transorme imaginea porilor din
Iez. 48:30-35, modificnd diferite aspecte si reelabornd, ci adaug elemente noi
pentru a crea o imagine complex, adaptat inteniei sale teologice.
Temeliile Noului Ierusalim par s ie elementul inspirat din tradiiile
neotestamentare. ntr-adevr, muli exegei recunosc ainitile dintre Apoc. 21 si
imaginea temeliilor din Efes. 2:20 si Mat. 16:17-19, acolo unde apostolii sunt baza
edificiului spiritual, Biserica.

4. mbinarea dintre Vechiul Testament i Noul Testament n Apocalips
n Apoc. 21:12-14, autorul asociaz o imagine din Vechiul 1estament ,dousprezece
triburi) si o alta din Noul 1estament ,doisprezece apostoli,. Menionarea celor

23
Fekkes (1994: 97, crede c materialele din care e constituit cetatea sunt o noutate a de Iezechiel si
ar fi inspirate din Isa. 54:11-12, singurul text din Vechiul Testament n care Ierusalimul este
mpodobit cu pietre preioase.
Iulian Faraoanu

188
dousprezece triburi ale lui Israel impreun cu cei doisprezece apostoli ai Mielului
suscit interogatie despre raportul dintre Vechiul 1estament si Noul Testament n
Apocalips, si, implicit, chestiunea folosirii Scripturilor sacre
24
.
Asocierea dintre un aspect veterotestamentar si unul neotestamentar este
realizat n cadrul Scripturii unice a lui Ioan din Patmos. Se accentueaz n acest
mod continuitatea dintre Vechiul si Noul Testament. Este vorba despre aceeasi
tradiie si acelasi limbaj, cu scopul de a prezenta imaginea unui popor unic ce
aparine lui Dumnezeu si Mielului si care traerseaz istoria pentru a ajunge n
Ierusalimul eshatologic.
Asadar, mpreun cu folosirea Vechiului Testament (despre care s-a vorbit
anterior), apare si adugarea aspectelor neotestamentare. n Apoc. 21:14 se
utilizeaz imaginea apostolilor Mielului. Alegerea apostolilor drept fundament al
cetii sinte se explic, mcar n parte, plecnd de la paralelismul cu Efes. 2:20,
acolo unde se face aluzie la misiunea de temelie a apostolilor (cf. Mat. 16:17-19),
baza pe care se ediic comunitatea.
De la imbinarea porilor-triburi cu temeliile-apostoli, procedeul se poate extinde
la prezentarea intregii ceti eshatologice: la aspectele preluate din Vechiul
Testament, care pun accent pe Ierusalim in uncia sa de mireas, cetate sfnt si
locuin a lui Dumnezeu, se adaug elementele din Noul Testament. Ele fac
reerin la Ierusalimul ceresc (cf. Gal. 4:26; Evr. 12:22) si la Ierusalimul Nou,
ptruns de noutatea lui Cristos.
n general, asa cum se obser in mai multe texte, prima component
menionat este cea din Vechiul 1estament: cele dousprezece triburi ale lui Israel
(Apoc. 7:4-8); cei doi martori, noii Ilie si Moise (Apoc. 11:3-6); femeia cu o
coroan de 12 stele ,Apoc. 12:1-6); cntarea lui Moise n Apoc. 15:3 (cf. leul din
tribul lui Iuda din Apoc. 5:5). Elementele veterotestamentare sunt asociate adesea
cu ceea ce se aude, cum ar fi vocea din Apoc. 11:1-3 si Apoc. 7:4. Apoi, aspectul
din Vechiul 1estament este de cele mai multe ori relaionat cu Dumnezeu: sigiliul
Dumnezeului Viu (Apoc. 7:3-8); Dumnezeu Atotputernic (Apoc. 15:3), protecia
divin rezervat celor doi martori (Apoc. 11) si a femeii n pustiu (Apoc. 12).
Descrierea poporului lui Dumnezeu cu note din Vechiul Testament este fcut din
perspectiva drumului istoric de strbtut, unde e neoie de protecia diin n lupta
impotria orelor rului.
Componenta neotestamentar este menionat imediat dup cea din Vechiul
Testament, fr nici o explicaie din partea autorului: urmarea Mielului ,14:1-5);
moartea, nvierea si nlarea martorilor cu Cristos la cer ,11:-13); sngele Mielului
si mrturia lui Isus (12:10-17). Confirmarea acestui procedeu vine si din partea altor
texte. Spre exemplu, imaginea Mielului (Apoc. 5:6) si cea a mulimii imense (Apoc.
7:9). Aspectul specific al Noului Testament este asociat deseori cu ceea ce autorul
vede: viziunea celor 144 000 (Apoc. 14:1-5, si Ierusalimul Nou (Apoc. 21:9-22:5).

24
Termenul Scripturi este cel mai potriit, deoarece Ioan din Patmos se reer la toate crile
scripturistice din Vechiul 1estament si Noul 1estament, r reo discriminare intre ele.

189
n ine, atributele neotestamentare se reer adesea la Cristos Mielul si la opera sa
de rscumprare: cei 144 000 de rscumprai stau mpreun cu Mielul (Apoc. 14);
fiii Femeii au mrturia lui Isus (Apoc. 12); cei doi martori au soarta Domnului lor
(Apoc. 11), iar cntarea de eliberare este cea a Mielului (Apoc. 15).
Cele dou componente, etero- si neotestamentar sunt uzionate pentru a crea
imaginea unic a poporului lui Dumnezeu, un popor n continuitate cu Israel al
trecutului, dar care primeste noutatea sa de la Cristos Mesia.

5. Concluzii: unitatea i unicitatea Scripturilor n Apocalips
Paginile precedente au releat maniera absolut original in care Ioan se raporteaz
la Sfintele Scripturi. S-a eideniat mai ales modul aluzi de abordare a crilor
sinte, reproducnd doar concepte, simboluri. Mai apoi, au ost puse in lumin
modificrile si transormrile aduse materialului scripturistic.
La prima ntrebare - cum sunt folosite Scripturile n Apocalips? - se poate
rspunde in mai multe eluri. n primul rnd, este orba de o operaie de
reinterpretare a Scripturii. Autorul indic cum trebuie realizat memoria
Scripturilor din partea Israelului lui Dumnezeu ,poporul lui Israel impreun cu
naiunile pgne,, cu certitudinea constiinei de a ace parte din istoria sacr.
Plecnd de la acest principiu, extensiunile, adugrile si modificrile erau modaliti
de a repovesti Biblia, pstrnd in prezent idelitatea a de istoria narat n crile
sfinte. Practica reinterpretrii crilor biblice la noua situaie a comunitii era adnc
impmntenit in tradiia ebraic. Aceast interpretare propus de Ioan are loc in
contextul autoritii Scripturii n ansamblul ei, innd cont si de mostenirea tradiiei
interpretrii iudaice si crestine. Vechiul Testament putea fi folosit avnd ca fundal
si metodele existente n iudaism: midrash, targum, tipologia.
Unii exegei au incercat s identiice puncte in comun intre tradiiile din
Apocalips si cele ale apocalipticii iudaice. Aceste asemnri au unele explicaii: a,
dierena dintre iudei si crestini nu era asa de accentuat in secolul I d. C.; de fapt,
separarea dintre Sinagog si Biseric apare dup anul 90 d. C.; b) majoritatea
scrierilor apocaliptice iudaice au fost conservate si folosite ulterior de crestini; c)
dierite tradiii iudaice constituie izoare principale de inspiraie pentru Apocalips
(vezi Aune 2006: 4). Ali exegei au propus cutarea asemnrilor cu lectura si
interpretarea de la Qumran. Se pare totusi c Ioan interpreteaz Vechiul 1estament
prin prisma unor criterii dierite a de cele de la Qumran. Scrierile qumranice citau
direct si practicau o interpretare adesea alegoric. Ioan, ins, reuneste numeroase
texte alctuind un tip de mozaic, unde se regsesc dierite simboluri si imagini ale
tradiiei iudaice. Mai apoi, acesta nu realizeaz interpretri de natur poetic sau
alegoric ,ezi Draper 1988: 43).
Chiar dac exist unele ainiti cu tradiiile midrashice, targumice, rabinice,
apocaliptice si cele uzuale la Qumran, interpretarea Scripturilor n Apocalips este
original si diferit de cea iudaic si de modul nostru de a gndi.
Iulian Faraoanu

190
n al doilea rnd, Scripturile sacre sunt actualizate. Se ine cont de noul context,
comunitile crora li se adreseaz Ioan, neignornd continuitatea cu tradiiile in
spiritul idelitii. Contextul actual istoric este secolul I d. C., cel geografic este Asia
Mic si, n comparaie cu Vechiul 1estament, s-au schimbat de asemenea
personajele si destinatarii.
Folosirea Vechiului Testament este condiionat si de destinatari. E foarte
probabil ca si destinatarii crii lui Ioan s i aut o bun cunoastere a Bibliei
ebraice. Sunt comuniti unde Vechiul 1estament era amiliar. De aceea, trebuie
luate n consideraie asteptrile si problemele lor: contextul social, modul cum
nelegeau si interpretau Scripturile. Ioan ine cont de toate acestea si le adreseaz o
scriere cu un limbaj plin de imagini din Vechiul Testament, imagini pe care
membrii comunitii trebuie s le neleag. Ei realizeaz astfel c planul lui
Dumnezeu nceput cu Israel se realizeaz n Cristos si e actual si pentru ei.
Comunitile respectie au caracteristica uniersalitii. Imaginile preluate din
Vechiul 1estament sunt reelaborate mai ales sub aspectul uniersal, transmind
ideea unei comuniti ormate din oameni din toate triburile, popoarele, limbile si
naiunile. Apoc. 21:24-26 va confirma universalismul, artnd cum prin porile
Ierusalimului cel Nou or intra naiunile pmntului cu regii lor. Apare astfel
iziunea uniersalist, o alt caracteristic a olosirii Vechiului 1estament.
n cadrul acestui discurs despre destinatari trebuie s se in cont si de intenia
autorului atunci cnd alege s foloseasc un anumit text din Vechiul Testament si
de rolul cititorilor n interpretarea naturii polivalente si uneori ambigue a citatelor.
Acest aspect este privit din dou puncte de vedere: cel al autorului, care sugereaz
direcii de ascultare, si cel al destinatarilor, care exploateaz puterea eocati a
reerinelor la Vechiul 1estament. Astel, pentru a inelege mai bine raportul dintre
contextul din care se inspir Ioan (Vechiul Testament) si noul context, se poate
ace apel la intertextualitate. 1ensiunea dintre cele dou contexte cu inluenele pe
care le exercit ajut la nelegerea mesajului autorului.
n al treilea rnd, Scripturile sunt reinterpretate cu referin la Cristos Mielul,
inluit de glorie si constituit Pantokrator. Aceast modalitate de a interpreta
Scripturile ebraice se insereaz in domeniul lecturii cristologice a Bibliei, practicat
n primele secole ale crestinismului. Urmnd aceast linie, autorul realizeaz o
re-lectur crestin-mesianic a Vechiului Testament, plecnd de la experiena lui
Cristos cel nviat si a Bisericii. Miscrii lui Dumnezeu, cel ce se druieste fie
omului, fie individului, fie comunitii, ar trebui s-i corespund miscarea omului,
care la rndul su se druieste lui Dumnezeu. Omul l primeste astfel pe Cristos cel
Viu, darul ieii cut oamenilor, iar apoi l face s se ntoarc iar la Dumnezeu. n
aceast optic, trebuie s existe un raport reciproc: pe de o parte, se nelege
Vechiul Testament n lumina lui Cristos si a Bisericii, pe de alt parte, Cristos si
Biserica sunt realiti nelese n lumina Vechiului Testament.

191
n acest context cristologic, cheia principal de interpretare rmne pn la
urm misterul morii si nvierii lui Cristos. Imaginea central este aceea a Mielului
njunghiat, dar n picioare (deoarece a nviat), cel care a nvins moartea.
n ederea unei inelegeri mai prounde a modului de olosire a Vechiului
1estament, trebuie inut cont si de personalitatea autorului, de orientarea sa teologic,
precum si de modul de interpretare deprins n comunitatea unde a crescut (probabil
cunostea si metodele iudaice de interpretare a textelor sacre). Autorul Apocalipsei
cunostea bine Scripturile ebraice pe care le citeaz la tot pasul. Ioan este un autor
genial, cu o mare sensibilitate artistic ,are si strategii narative si intenie
parenetic). Din personalitatea lui Ioan fac parte si aspectele de profet si vizionar
(construieste viziunile sale cu elemente din Vechiul Testament). Vechiul Testament
furnizeaz material pentru elaborarea viziunilor si a imaginilor, dar n acelasi timp
este si cheia pentru nelegerea si interpretarea lor.
Vechiul 1estament este olosit innd cont si de Duhul cu care Ioan este n
comuniune. Una dintre cheile de lectur pentru a inelege imaginile Scripturii poate
fi interpretarea lor ntr-o dimensiune spiritual. Asa cum Ioan a ost rpit in duh`
(cf. Apoc. 1:10, 1:3, 21:10,, pentru a putea edea realitile reelate de Domnul, la
fel ar trebui s fie si pentru noi experiena Duhului pentru a putea percepe
realitile revelate (vezi Cambier 1955: 121-122).
La final, vom sublinia importana si inluena pe care o are ideea de Reelaie,
precum si ideea de Cuvnt divin, perceput in manier proetic si modelat dup
Cuvntul lui Cristos. Ceea ce Dumnezeu reeleaz trebuie priit din prisma
credinei care oer o lumin nou asupra viziunii despre realitile religioase.
Credina este lentila prin care se d intereniile lui Dumnezeu n istoria poporului
vechii si noii aliane.
Ct priveste a doua intrebare, de ce sunt olosite Scripturile in aceast manier
original in Apocalips, o prim motiaie ar putea i dorina de a prezenta
continuitatea Scripturilor. Astel se explic absena citrilor exacte. Dac autorul ar
apela la ormule de citare, ar insemna c se raporteaz la cea strin, o surs
extern ce trebuie explicat si comentat. Pentru Ioan, Vechiul Testament nu e un
text antic de comentat si aplicat la prezent, ci face parte din experiena sa si a
destinatarilor scrierii. De aceea, nu exist distan ntre Vechiul Testament si
Apocalips, ci fuziune si simultaneitate. Este un unic orizont al Scripturilor.
A doua motiaie este sublinierea aspectului unitii Scripturilor, prin fuziunea
dintre aspectele veterotestamentare si cele neotestamentare. S-a observat cum, n
discursul despre poporul lui Dumnezeu, autorul combin elemente din Vechiul si
Noul Testament. Aceast manier de a combina tradiia ebraic si cea crestin face
parte dintr-o iziune a unei Scripturi unitare. Distincia dintre Vechiul 1estament si
Noul 1estament este o percepie pe care o aem noi ,e anacronic s se orbeasc
de Vechiul Testament n secolul I d. C.). Pentru autorul Apocalipsei exista o singur
si unic Scriptur, care ncepea cu crile despre istoria lui Israel si continua cu
Iulian Faraoanu

192
epoca lui Isus si a Bisericii, ntr-o relectur adaptat noului context din secolul I d.
C. si noutii absolute aduse de Cristos.
O a treia realitate este dorina lui Ioan de a se insera in linia proetic, el este
punctul de sosire si culmea miscrii profetice (Iez. 1; Isa. 6). Ioan, mesager al lui
Dumnezeu, orbea in numele su si cea cunoscut planul diin asupra sensului
istoriei. Asadar, libertatea si creativitatea autorului n folosirea Vechiului
Testament
25
ar proveni si de la auto-constiina inspiraiei proetice. 1otusi, chiar
dac Ioan din Patmos se consider proet ,Apocalipsa este proeie, carte proetic),
el nu creeaz din nimic. Ll se simte in continuitate cu profeii Vechiului 1estament
si reinterpreteaz tradiiile proetice anteriore
26
. Aceast poziie poate aea si o
motiaie istoric. Ar putea i orba si de o pist diferit, cea proetic urmat de
crestinism, n opoziie cu linia legalist adoptat de rabinii de la Iamnia, care
accentuau rolul Legii. n definitiv, Ioan din Patmos culege asteptrile si speranele
veterotestamentare si le ofer o nou lumin prin prisma mplinirii lor n Cristos
(vezi Decock 1999: 392-402)
27
.
O ultim motiaie este intenia de a pune n lumin tematicile relative la Exod.
Firul rosu este ideea unui nou exod, realizat de Dumnezeu prin Cristos. Pornind de
la intrebarea pus de martirii de sub altar ,6:9-11,, Dumnezeu oer un rspuns,
realiznd judecata si rzbunarea n virtutea dreptii sale. Llemente speciice
Exodului ,mai ales plgile, au ost preluate si pe filiera altor cri, cum sunt Iezechiel
,semnul tau` din capitolul 9 sau imprimarea sigilului), Isaia si Cartea veecivvii. n
aa tcerii lui Dumnezeu a de persecuiile si nedreptile mpotriva crestinilor,
Ioan i asigur c Dumnezeu va interveni n favoarea alesilor si.
n aceast perspecti, elementele din Vechiul 1estament sunt utilizate pentru a
construi un uniers simbolic, prin care s se transmit mesajul teologic al mntuirii,
inspirat din asteptrile ebraice ale unui nou exod, n cadrul unei noi aliane, n drum
ctre Ierusalimul restaurat. Pe aceast linie, unul dintre scopurile in olosirea a
numeroase texte, concepte si contexte din Vechiul Testament este dorina de a crea
un cadru unitar si o iziune original a mntuirii. Cadrul este urmtorul: initaia de
a iesi din Babilon, pelerinajul ctre Ierusalimul cel Nou (Isa. 52:1; 54:11-12; 65:19;
Iez. 48), realiti speciice noii creaii ,Isa. 65:17). Mai apoi, ideea unui nou exod
(Isa. 43:18, 52:1,, pentru a stabili o nou alian si a ajunge la locuirea vesnic cu
Dumnezeu si la nunta eshatologic. Atunci poporul va fi abilitat s-l slujeasc pe
Domnul cu atributele sale regale si sacerdotale. Ideea fundamental este aceea a
restaurrii eshatologice a poporului lui Dumnezeu.

25
Aceast libertate se datoreaz si lexibilitii tradiiilor, n secolul I d. C. canonul nefiind nc fixat.
26
n pragul Noului 1estament se obsera punctul de sosire a dou curente ale iudaismului: cel
proetic si cel sapienial.
27
Pentru Bauckham (1994: 170-171), continuitatea cu Vechiul Testament si mplinirea n Cristos las
s se ntrevad venirea mpriei uniersale a lui Dumnezeu pe pmnt.

193
Utilizarea Vechiului Testament n Apocalips ar putea i priit si dintr-o
perspecti retoric. Pn la urm, toate textele au ca substrat intenia parenetic:
Ioan ndeamn la fidelitate n aa idolatriei si a persecuiei.
n primul rnd, autorul intenioneaz s ofere o viziune proprie a mntuirii
eshatologice, pentru ca cititorii s ineleag situaia prezent si asteptrile restaurrii
iitoare. De aici, insistena asupra rennoirii totale: o nou creaie, o nou alian,
un nou exod, un nou Templu si nunta eshatologic.
n al doilea rnd, in aa unor tensiuni create, se dorea oerirea unui rspuns.
Una dintre tensiuni era aceea cu falsii proei ,Izabela, Balaam si nicolaiii,. Pentru a
evita compromisul cu idolatria, Ioan ndemna la fidelitate si coeren.
O alt tensiune se reerea la conruntarea cu comunitatea iudaic. Pentru Ioan,
iudeii aderai sunt de apt crestinii. Ei sunt poporul autentic care mosteneste
tradiiile echii aliane si interpreteaz in mod autentic Scripturile.
Ultima tensiune era legat de Imperiul roman. Ioan creeaz un uniers simbolic
pentru a eidenia si negativitatea puterii si a ideologiei propagate de Imperiu.
Alternativa la acest sistem negativ este Noul Ierusalim, cetate ideal si mplinire a
tuturor speranelor ,ezi Mathewson 2003: 22-230).
n fine, n discernerea manierii originale de abordare a Scripturilor, trebuie
considerat si scopul crii: prezentarea unei reelaii si a unor cuinte ale proeiei.
Modul de utilizare al Scripturilor poate i ineles si din decodificarea si gruparea
simbolurilor, preluate n general din Vechiul Testament. Lxist o structur
general, constituit de seriile septenare, ins simbolurile trebuie decodificate si la
niel indiidual. Acestea sunt de interpretat in alena lor uniersal si n aciunea
de actualizare continu.
n concluzie, citind si interpretnd Apocalipsa pe fundalul Vechiului Testament,
se evit o lectur doar din perspectiva simbolismului, ce poate duce ctre
undamentalism. De asemenea, inelegnd mai bine modalitile de olosire a
Vechiului Testament, se poate percepe si modul n care Biserica pstra legtura cu
rdcinile sale ebraice. n acest caz se subliniaz unitatea Scripturilor.
La inal, trebuie subliniat inc o dat originalitatea iziunii lui Ioan asupra
Scripturilor sacre, Vechiul 1estament impreun cu Noul 1estament, izor pentru a
inelege persoana lui Cristos si identitatea crestin.
Bibliografie
Aland 1993: Kurt Aland et al., The Greek New Testament, Deutsche Bibelgesellschaft,
Stuttgart, 1993
4
.
Aune 2006: David E. Aune, The Apocalypse of John and Palestinian Jewish Apocalyptic, n
Neotestamentica`, XL ,2006,, p. 1-33.
Bauckham 1994: Richard Bauckham, La teologia ae`.ocai..e, Paideia, Brescia 1994.
Beale 1984: Gregory K. Beale, The Use of Daniel in Jewish Apocalyptic Literature and in
the Revelation of St. John, Lanham, New York - London, 1984.
Iulian Faraoanu

194
Beale 1998: Gregory K. Beale, ]obv`. |.e of tbe Oa 1e.tavevt in Revelation, Sheffield
Academic Press, Sheffield, 1998.
Beale 1999: Gregory K. Beale, The Book of Revelation. A Commentary on the Greek Text,
Eerdmans, Grand Rapids (MI), 1999.
Belli 2008: Filippo Belli, Ignacio Carbajosa et al., `.vtico ve ^voro. Il ricorso alla
Scrittura nel Nuovo Testamento, EDB, Bologna, 2008.
Biguzzi 2007: Giancarlo Biguzzi, `.vtico 1e.tavevto veòraito ae`.ocai..e, n
Ricerche Storico Bibliche`, XIX ,200,, p. 191-213.
Briggs 1999: Robert A. Briggs, Jewish Temple Imagery in the Book of Revelation, Peter
Lang, New York, 1999.
Caird 1999: George B. Caird, The Revelation of Saint John, Hendrickson, Peabody
(MA), 1999
2
.
Cambier 1955: Jules Cambier, e. ivage. ae `.vciev 1e.tavevt aav. `.oca,.e ae
Saint Jean, in Nouvelle Reue 1hologique`, LXXVII (1955), p. 113-122.
Charles 1920: Robert H. Charles, A Critical and Exegetical Commentary on the Revelation
of St. John, vol. I, T & T Clark, Edinburgh, 1920.
Decock 1999: Paul B. Decock, The Scriptures in the Book of Revelation, n
Neotestamentica`, XXXIII (1999), p. 373-410.
Deutsch 1987: Celia Deutsch, Transformation of Symbols: the New Jerusalem in Rev
21,1-22,5, in Zeitschrit r die neutestamentliche \issenschat`, LXXVIII
(1987), p. 106-126.
Dittmar 1903: Wilhelm Dittmar, Vetus Testamentum in Novo. Die alttestamentlichen
Parallelen des Neues Testaments im Wortlaut der Urtext und der Septuaginta,
Vandenhoeck & Ruprecht, Gttingen, 1903.
Doglio 2006: Claudio Doglio, Il Libro dolce-amaro. LÀpocalisse assimila e
metabolizza lÀntico 1estamento`, n Rivisitare il compimento. Le Scritture di Israele
e la loro normativit secondo il NT, S. Romanello, R. Vignolo (ed.), Glossa, Milano,
2006.
Draper 1988: Jonathan A. Draper, The Twelve Apostles as Foundation Stones of the
Heavenly Jerusalem and the Foundation of the Qumran Community, n
Neotestamentica`, XXII (1988), p. 41-63.
Dumbrell 1985: William J. Dumbrell, The End of the Beginning. Revelation 21-22 and the
Old Testament, Lancer Books, Grand Rapids (MI), 1985.
Fekkes 1990: Jan Fekkes, ,i. riae ba. rearea ber.ef: Rereatiov 1-21 and Isaian
Nuptial Imagery, in Journal o Biblical Literature`, CIX ,1990,, p. 269-287.
Fekkes 1994: Jan Fekkes, Isaiah and Prophetic Traditions in the Book of Revelation; Visionary
Antecedents and their Development, Sheffield Academic Press, Sheffield, 1994.
Goulder 1981: Michael D. Goulder, The Apocalypse as an Annual Cycle of Prophecies, n
New 1estament Studies`, XXVII ,1981,, p. 342-367.
Hieke 2004: Thomas Hieke, Der Seher als neuer Ezechiel, n Das Ezechielbuch in der
Johannesoffenbarung, D. Snger (ed.), Neukirchener, Neukirchen-Vluyn, 2004.

195
Kowalski 2004: Beate Kowalski, Die Rezeption des Propheten Ezechiel in der Offenbarung
des Johannes, Katholisches Bibelwerk, Stuttgart, 2004.
Lancellotti 1966: Angelo Lancellotti, `.vtico 1e.tavevto ve`.ocai..e, in Rivista
Biblica`, XIV (1966), p. 369-384.
Lee 2001: Pilchan Lee, The New Jerusalem in the Book of Revelation. A Study of Revelation
21-22 in the Light of its Background in Jewish Tradition, Mohr Siebeck, Tbingen,
2001.
Lust 1980: Johan Lust, The Order of the Final Events in Revelation and in
Ezekiel`, n J. Lambrecht (ed.), `.oca,.e ;obavviqve et àoca,tiqve aav. e
Nouveau Testament, Duculot, Gembloux - Leuven, 1980, p. 179-183.
Mathewson 2003: David Mathewson, A New Heaven and a New Earth. The Meaning
and Function of the Old Testament in Revelation 21:1-22:5, Sheffield Academic Press,
Sheffield, 2003.
Moyise 1995: Steve Moyise, The Old Testament in the Book of Revelation, Sheffield
Moyise 1999: Steve Moyise, The Language of the Old Testament in the Apocalypse, n
Journal or the Study o the New 1estament`, LXXVI (1999), p. 97-113.
Mller-Fieberg 2003: Rita Mller-Fieberg, Da. ,veve ]erv.aev. Vision fr alle Herzen und
Zeiten? Eine Auslegung von Offb 21, 1-22, 5 im Kontext alttestamentlich-frhjdischer
Tradition und literarische Rezeption, Philo, Berlin - Wien, 2003.
Nobile 1995: Marco Nobile, LÀpocalisse: una lettura cristiana dellÀntico
Testamento`, n Luigi Padovese (ed.), Atti del V Simposio di Efeso su Giovanni,
Pontificio Ateneo Antoniano, Roma, 1995, p. 127-138.
Oesch 1999: Josef Oesch, Intertextuelle Untersuchungen zum Bezug von Offb 21, 1-22, 5
auf alttestamentliche Prtexte, in Protokolle zur Bibel`, VIII ,1999,, p. 53-54.
Paul 2000: Ian Paul, The Use of the Old Testament in Revelation 12`, n Steve
Moyise (ed.), The Old Testament in the New Testament, Sheffield Academic Press,
Sheffield 2000, p. 256-276.
Paulien 1988a: Jon Paulien, Elusive Allusions: The Problematic Use of the Old Testament
in Revelation, in Biblical Research`, XXXIII (1988), p. 37-53.
Paulien 1988b: Jon Paulien, Decoaivg Rereatiov`. 1rvvet.: Literary Allusions and
Interpretations of Revelation 8, 7-12, Andrews University Press, Berrien Springs, 1988.
Paulien 2001: Jon Paulien, Criteria and Assessment of Allusions to the Old Testament in the
Book of Revelation, n Studies in the Book of Revelation, T. & T. Clark, Edinburgh -
New York, 2001, p. 121-136.
Pisano 2002: Ombretta Pisano, La radice e la stirpe di Davide. Salmi davidici nel libro
ae`.ocai..e, Pontificia Universit Gregoriana, Roma, 2002.
Roloff 1993: Jrgen Roloff, Irdisches und himmlisches Jerusalem nach der Johannes
Offenbarung, n Zion, Ort der Begegnung, F. Hahn et al. (ed.), Hanstein, Bodenheim,
1993, p. 85-106.
Rossing 1999: Barbara Rossing, The Choice between Two Cities: Whore, Bride and Empire
in the Apocalypse, Trinity Press International, Harrisburg (PA), 1999.
Iulian Faraoanu

196
Ruiten 1993: Jacques van Ruiten, The Intertextual Relationship between Isaiah 65, 17-20
and Revelation 21, 1-5b, in Lstudios bblicos`, LI ,1993,, p. 43-510.
Ruiz 1989: Jean-Pierre M. Ruiz, Ezekiel in the Apocalypse; the Transformation of Prophetic
Language in Revelation 16, 17-19, 10, Pontificia Universit Gregoriana, Roma, 1989.
Swete 1907: Henry B. Swete, The Apocalypse of St. John, Macmillan, London, 1907
2
.
Van der Wall 1971: Cornelius van der Waal, Openbaring van Jezus Christ: Inleiding en
Vertaling, Grningen, 1971.
Vanhoye 1962: Albert Vanhoye, `vtii.atiov av irre aècbie aav. `.oca,.e, n
Biblica`, XLIII (1962), p. 436-476.
Vanni 1985: Ugo Vanni, LÀpocalisse: rilettura cristiana messianica dellÀntico
Testamento`, n G. De Gennaro (ed.), `.vtico 1e.tavevto ivterpretato dal Nuovo.
Il Messia, Dehoniane, Napoli, 1985, p. 455-480.
Vogelgesang 1985: Jeffrey M. Vogelgesang, The Interpretation of Ezekiel in the Book of
Revelation, Harvard University Press, Cambridge,1985.
Vos 1965: Loius Artur Vos, The Synoptic Traditions in the Apocalypse, J. H. Kok,
Kampen, 1965.

197
NLLLS I INTERPRETARE N EPISTOLARUL PAULIN

DRD. COSTEL GHICA
c_ghica@yahoo.com

Abstract: The cultural context of the first century represents a theme of research of
great scientific interest. Although an impressive number of researchers from various
fields have carefully investigated this segment of history, the information volume that
this period of the universal culture can provide seems inexhaustible. This interest has
multiple justifications. Firstly, we are assisting to the shaping process of the great
influences that will affect the European culture through Hellenism, Judaism and the
Christian moement during the irst century. 1hus, together with Plato`s and Aristotle`s
works, Saul of Tarsus, known as Apostle Paul, has strongly influenced the European
culture. lrom this point o iew, Paul`s epistles represent an inexhaustible thesaurus or
us. Therefore, in the present work we want to illustrate how much has Saint Paul
operated in his works with what Aristotle was calling oyo onoov+iio (Aristotel
1997: 150)
Keywords: Saint Paul, cultural context, Hellenism, Judaism, meaning, city, knowledge

1. Introducere
Opera paulin reprezint perspectia cea mai apropiat de inceputurile miscrii
crestine. Complexitatea fenomenului crestin a ost deseori ampliicat de contextul
cultural al primului secol. Primele comuniti crestine au avut drept cadru cultural
disputele dintre elenismul dominant si iudaismul timpului paulin ,Admu 199: 1,.
Problemele rezultate au dat ,,ocazia` temelor din scrisorile Sntului Paul. lelul in
care apostolul soluioneaz aceste dificulti ne surprinde.
Nota dominant a scrisorilor menionate este dat de efortul evident al
autorului de a realiza acordul si mai puin polemizarea cu chestiunile culturale ale
timpului su. Prin urmare, apostolul nu a realizat in opera sa dezbateri ilosoice
sau concepte elaborate care s oere pretenia unui nou sistem filosofic. Cu toate
acestea, n textul paulin descoperim un bogat limbaj filosofic si n acelasi timp
abordri si sugestii hermeneutice consistente. Aceste precizri reprezint cadrul n
care om analiza perspectia interpretrii si constituirea nelesului n epistolarul
paulin.
a) 1 e x t e d e r e e r i n . Exemplele la care facem trimitere dezluie
preocuparea autorului pentru interpretarea textului eterotestamentar. ns modul
cum le interpreteaz justiic obiectiul cercetrii noastre, acela de a inelege cadrul
Costel Ghica

198
hermeneutic la care se raporteaz apostolul. Primul pasaj se regseste n epistola
ctre biserica din Galatia: Cci este scris c Araam a aut doi ii: unul din roab si
unul din emeia slobod. Dar cel din roab s-a nscut in chip firesc, iar cel din
emeia slobod s-a nscut prin gduin: Lucrurile acestea trebuiesc luate ntr-alt
ineles...`

(Gal. 4:22-24).
Problemele pe care le dezbate autorul n contextul pasajului semnalat rezult cu
destul claritate, ins felul n care interpreteaz reerina din Ceve pune la indoial
obiectiitatea apostolului. De aceea, ne intrebm in ce const logica argumentati
prin care ,,lucrurile acestea trebuiesc luate ntr-alt ineles`. Cum se justiic
onestitatea apostolului in soluionarea disputelor dintre iudaizatori si noii adepi ai
Langheliei pe care o mrturisea Rmne Sntul Paul credibil pentru cititorul
eacurilor urmtoare ine acest mod de interpretare de gndirea iudaic genuin,
precrestin` (Munteanu 2010: 416). Iat doar cteva dintre intrebrile pe care
sperm s le clariicm.
Al doilea exemplu l-am selectat din prima scrisoare adresat bisericii din Corint.
l supunem mai inti ateniei, dup care om ace ctea obseraii. n ader, in
Legea lui Moise este scris: S nu legi gura boului care treier griul! Pe boi i are n
vedere Dumnezeu aici? Sau vorbeste El nadins pentru noi? Da, pentru noi a fost
scris astel, cci cine ar, trebuie s are cu ndejde si cine treier griul trebuie s-l
treiere cu ndejdea c va avea parte de el` ,1 Cor. 9: 9-10). Si n acest exemplu se
obser aceeasi diicultate de a inelege cum interpreteaz autorul trimiterea citat.
Urmnd logica apostolului si formulnd aceeasi intrebare adresat textului in cauz,
rspunsul logic este altul dect cel pe care il sugereaz autorul. n mod evident, Moise i
are in edere pe ,,boi`, iar nu pe ,,noi`. Prin urmare, ne intrebm cum de ajunge Sfntul
Paul la concluzia pe care si-o asum
n lumina acestor intrebri, am supus textul paulin unei analize, iar concluziile la
care am ajuns le prezentm in materialul ce urmeaz. De asemenea, om aduga
comentariile minime care ni s-au prut a i necesare. Precizm pentru inceput c
am realizat o anumit clasiicare a rezultatelor obinute a cror titluri sunt
perfectibile. Astfel, am imprit in dou categorii majore principiile in baza crora
apostolul interpreteaz un pasaj. Prima categorie ine de specificitatea textului
biblic cu care autorul opereaz numai in anumite situaii. A doua reprezint
principii cu caracter general. lelul in care Sntul Paul le aplic, sugereaz
posibilitatea de a fi extinse si textelor din exteriorul literaturii veterotestamentare.
b) P r i n c i p i i d e i n t e r p r e t a r e s p e c i f i c e t e x t u l u i b i b l i c.
Asa cum am subliniat la nceput, autorul nu a consacrat o scrisoare sau un capitol
special pentru a prezenta sistematic elul in care interpreteaz textul biblic. Cu toate
acestea, pe parcursul cercetrilor noastre am constatat c principiile pe care le om
eidenia se regsesc ca niste piese de puzzle` subliniate in dierite contexte
epistolare. Munca ce ne-a reenit a ost s le adunm laolalt si s alctuim o
imagine sugesti despre acest subiect. Astel, la aceast categorie am eideniat trei
principii de interpretare cu care apostolul opereaz: interpretarea metaizic a istoriei
vee. ,i ivterretare iv ei.tolarul paulin

199
poporului ales`, interpretarea potenialitii n lumina actului final (de la act la
poten) si interpretarea prin reelaie direct.
J.J. Interpretarea metafizic a istoriei poporului ,,ales
Discursul pe care l-a susinut apostolul n sinagoga din Antiohia Pisidiei (Fapt.
13:14-41) este, in opinia noastr, unul dintre cele mai releante texte. Urmrind
logica expunerii se obser c Sntul Paul a intenionat s demonstreze ,,acordul`
ntre Vechiul Testament si Evanghelie (Fapt. 13:42-44). n acest demers, el ine s
demonstreze n primul rnd natura divino-uman a istoriei poporului ereu. Apoi
subliniaz c sensul acesteia are drept inalitate intrarea in istorie a lui Mesia. Viaa
si activitatea lui Isus sunt, n opinia apostolului, dovada gritoare a mplinirii
proeiilor Vechiului 1estament cu priire la Mesia. Paul este mesagerul desemnat
pentru a mediatiza Evanghelia n cauz. Practic, asistm in demersul argumentati
al apostolului la o aderat interpretare metaizic a istoriei eterotestamentare.
Din datele pe care le deinem, nu putem sti cu precizie cum si-a nsusit autorul
aceast metod de interpretare. Putem ins arta olosirea acestei metode n dou
locuri importante din Noul Testament. Primul il reprezint discursul de aprare al
Sfntului Stefan (Fapt. 7:1-53). Dup toate probabilitile, nsusi Paul, n calitate de
acuzator, a asistat la aceast expunere de aprare a lui Stefan. Al doilea loc l aflm
n rspunsul lui Isus, deghizat ntr-un strin oarecare, la dezamgirile exprimate pe
drumul Emaosului (Luc. 24:13-35) de ctre doi dintre ucenicii si. n ambele cazuri,
argumentele de baz ale orbitorilor aparin unei consistente interpretri metaizice
a istoriei poporului evreu. Astfel, istoria acestuia s-a derulat prin implicarea direct
a lui Dumnezeu, ornduind oameni care au jucat roluri proideniale. n final,
istoria acestui popor are ca apogeu apariia lui Mesia ca salator uniersal. Patimile
si inierea reprezint argumentele supreme care susin autenticitatea acestuia.
1.2. Interpretarea potenialitii n lumina actului final
Pe parcursul analizelor noastre am obserat c numeroase relatri din Vechiul
Testament sunt interpretate de apostolul Paul n lumina actului final al reelaiei,
acesta fiind, in cele din urm, dup cum am mai semnalat, intrarea in istorie a lui
Mesia. Cu alte cuvinte, n logica apostolului, poestirile in cauz capt o dubl
semniicaie. Prima ine de actul istoric in derulare si descrie, pentru cititor, diferite
eenimente in orma in care acestea au loc. A doua semniicaie se regseste n
reelaia inal a Vechiului 1estament care il are in centrul ei pe Mesia. Astel,
fiecare moment istoric relatat face parte dintr-un plan divin care se descoper pas
cu pas. Acesta capt o semniicaie aparte doar odat cu actul inal al reelaiei.
Prin urmare, Isus, prin lucrarea mntuitore, este cheia hermeneutic ce justiic
interpretarea apostolului.
Costel Ghica

200
n lumina acestei succinte descrieri, apostolul interpreteaz textul din Galateni
pe care l-am enunat. Numai prin cunoasterea actului final al planului divin, n
opinia apostolului, cele dou nasteri in discuie pot i ,,luate ntr-alt ineles`. Cu alte
cuinte, secena istoric reprezentnd potenialitatea n derulare a planului divin
capt prin aceast calitate sensuri speciice. Acestea se deinesc numai atunci cnd
se cunoaste cu claritate actul final.
1.3. Interpretare prin revelaie direct
Acest subcapitol are o dubl semniicaie. n primul rnd, subliniaz distincia pe care
apostolul o are n vedere pentru a sublinia dimensiunea riguroas cu care abordeaz
acest capitol al interpretrii. Cu alte cuvinte, chiar si n calitate de apostol nu-si poate
permite interpretri arbitrare. n al doilea rnd, chiar si sub autoritatea reelaiei
divine nelesul trebuie susinut de o baz solid a textului veterotestamentar. Am
selectat pentru analiza noastr un pasaj semnificativ din scrisoarea adresat bisericii
din Galatia: lrailor, mrturisesc c Evanghelia propoduit de mine, nu este de
obrsie omeneasc, pentru c, n-am primit-o, nici n-am inat-o de la vreun om, ci
prin descoperirea lui Isus Hristos...` ,Gal. 1:11-12).
n cadrul acestui context, termenul evanghelie are un neles mult mai larg in uzul
apostolului. Acesta are in edere in primul rnd planul mntuitor prin credina n Isus
Cristos eliberat de rigorile ritualiste pe care le promovau iudaizatorii. n acelasi timp,
,,Evanghelia`, n viziunea Sfntului Paul, defineste inclusi relaiile dintre evreii si
grecii crestini. n baza autoritii acestei reelaii directe pe care o invoc, Paul se
pronun pentru eliminarea dierenelor dintre acestia. De aceea, si poate permite
luarea de poziie chiar si a de Sfntul Petru, cea mai important autoritate a
bisericii de atunci (Gal. 2:11-14). Cazul relatat n aceast epistol susine pe deplin ce
nseamn pentru apostol interpretarea prin reelaie direct.

2. Principii generale de interpretare
Materialul adunat la acest capitol ocup un olum foarte mare. De aceea, ne
propunem s relatm cele mai importante date. Acestea sunt, in opinia noast, o
aderat coloan ertebral a ceea ce putem numi hermeneutic paulin. n primul
rnd, precizm c am ales ca termen uniicator conceptul de cetate. Acesta
reprezint una dintre punile de legtur prin care apostolul realizeaz acordul cu
gndirea greac. Iat ctea repere.
Se stie c att Platon, ct si Aristotel sunt preocupai de acest concept. Miza lor
inea de soluionarea proprietii private. Rebeliunea verbului a avea a de a fi ar
putea constitui o prim perspecti sintetizatoare. liara interioar` (Platon 1976:
589 a, b), acea ,,hidr` cu multe capete hrnit cu imbuibare si butur, intreine
rebeliunea verbului n discuie. Amintim c Platon dureaz` pentru aceasta trei
ceti. Ultimele dou, desi mai aproape de realitatea aristotelic, rmn tributare

201
cetii ideale. La rndul su, Aristotel, mai realist, propune o guernare ineleapt,
prin legi drepte si judectori n stare s ie ei nsisi lege acolo unde aceasta nu putea
acoperi toate situaiile complexe ale ieii din cetate. Prin urmare, rebeliunea lui a
avea poate i ameliorat, dar nu si soluionat.
Pe de alt parte, Paul abordeaz mai inti erbul a fi. Conceptul cheie n acest
demers este ,,in Ll`, ,,in Cristos`. n multe situaii, expresia n El, iind insoit de
conjuncia comparati kathos, nuaneaz in intenia autorului sensul de cauzalitate
(Brown et al. 2008: 363). Cetatea uman, n toate ipostazele ei, este analizat si
mbiat la pasul deenirii ,,in Ll`, ca o normalitate undamental a creaiei, din El,
prin El si pentru Ll` ,Rom. 11:36) iinnd toate lucrurile.
De asemenea, n logica Sfntului Paul, acest El este logosul ntrupat si, n acelasi
timp, legitimat de logosul veterotestamentar. Cu alte cuvinte, textul
veterotestamentar este, in esena lui, un discurs continuu, o orbire declarati si
enuniati. De aceea, in opinia autorului, att textul sacru, ct si ceea ce este logos
apofantikos n general, poate fi abordat ca o cetate`. Aceasta, la rndul ei, este o
expresie a ,,cetii-gnd` pe care o poate cunoaste doar purttorul gndului (1 Cor.
2:11). Pe baza acestor obseraii, sumar prezentate, am ost indreptii s
considerm textul ca pe o cetate, in interiorul creia apostolul sugereaz cutarea
acelui ineles ce ine de orbirea declarati.
Am selectat spre analiz trei niveluri de interpretare ale textului pe care
apostolul le sugereaz in modelul su hermeneutic. Primul niel este legat de
abordarea personal a textului, pe cel de-al doilea l-am numit ,,in cetate`, adic in
acea comunitate creia i aparine lectorul. Desi pare ca o noutate, acest ,,niel` de
interpretare se regsea att in scolile filosofice, ct si n cadrul modelului sinagogal,
,,textul` iind ie imprtsit, fie interpretat in aa unui grup de oameni. Ultimul
nivel l-am numit ,,omul din aara cetii` sau ignorantul. Aici este vorba despre acel
personaj care, ntmpltor, particip la dezbaterile din comunitate. Prin urmare,
vom expune mai departe cteva dintre caracteristicile care definesc, n opinia
noastr, un posibil model hermeneutic paulin.
2.1. Nivelul personal de interpretare
Mai nti, trebuie s acem ctea precizri care ni se par importante in ederea
claritii acestui capitol. Am stabilit c apostolul consider textul ca pe o cetate`.
Aceasta, la rndul ei, reprezint o expresie a gndului cunoscut doar de purttor.
De asemenea, autorul se pronun asupra unei cunoasteri limitate, n parte` ,1
Cor. 13:9). Cunoasterea deplin urmeaz odat cu eshatonul. Aceste sublinieri sunt,
credem, fundamentul hermeneuticii pauline.
n acest caz, apostolul nu poate orbi despre alarea aderului, ci doar despre
ineles. Acesta din urm se constituie pe msur ce lectorul ptrunde in cetatea
textului. De remarcat este aptul c aceast cetate, orict de inteligent ar i asediat,
nu poate i cucerit. Lectorul in ipostaz de asediator risc a rmne tot mai
Costel Ghica

202
departe de inelesul cutat (2 Tim. 2:23). De aceea, autorul sugereaz trei ci de
acces n cetate: textul propriu-zis, autorul si destinatarul textului. Prin urmare, n
opinia apostolului, inelesul se constituie doar prin procesul de intrare si de iesire,
accesnd cele trei ci cel puin o dat. Trimiterile pe care le propunem sunt
sugestive si acoper necesitatea unei argumentri extinse.
Textul propriu-zis reprezint principala cale de acces: nu trecei peste ce este
scris` ,1 Cor. 4:6,. Aceasta este una din atenionrile severe ale Sfntului Paul,
contextul n care se pronun fiind foarte sugestiv. Logosul inspirat, ceea ce este
scris`, reprezint obiectiul cunoasterii. n acest spaiu se al eliberarea de
rebeliunea verbului a avea, iar ,,lauda` care izorste dintr-o fals proprietate devine
incompatibil cu orizontul cunoasterii interioare prin lumina a ceea ce este scris`.
n sensul acesta, apostolul merge pn la saturaie. Iat ctea repere: Cuvntul lui
Iristos s locuiasc din belsug n oi in toat inelepciunea...` (Col. 3:16); Vorbii
ntre voi cu psalmi...` (Efes. 5:19) etc.
Cu toate acestea, apostolul aertizeaz c rmnerea doar la slo` (2 Cor. 3:6)
este moarte. Soluia sugerat ine de pasul pe care trebuie s-l parcurg lectorul de
la slo la spiritul acesteia, care d ia. Altfel spus, spiritul slovei are n sine
capacitatea de edificare. Doar in acest proces lectorul ptrunde in ceea ce se
numeste logos apofantikos. Accentul de noutate pe care il aduce Sntul Paul ine de
ceea ce se numeste spiritul sloei`. Din unele airmaii surprinse n cadrul
epistolelor sale, aceasta reprezint inelegerea relaiei ce se stabileste ntre autor si
destinatar. Timotei primeste aceast precizare spre a o urmri cu maxim atenie (2
Tim. 3:16-17).
Prin urmare, cunoasterea autorului este a doua cale de acces n cetatea-text. n
ce priveste autorul textului inspirat, problema este mai complex. Acesta fiind de
natur divino-uman, atenia lectorului trebuie s se distribuie cu acelasi interes si
asupra autorului uman. Iat un exemplu n care nsusi Paul opereaz n acest fel:
Ct despre Moise, el a fost credincios in toat casa lui Dumnezeu, ca slug, ca s
mrturiseasc despre lucrurile, care aeau s ie estite mai tirziu` ,Lr. 3:5,. Felul
cum se raporteaz Moise, n calitate de co-autor al Pentateuhului, dup cum a
demonstra mai departe apostolul n textul sugerat, are un rol determinant n
nelegerea autoritii lui Mesia.
A treia cale de acces am legat-o de cunoasterea destinatarului. Exemplele sunt
foarte multe si, n consecin, necesit comentarii extinse. Aici, ne vom rezuma la
un exemplu. Apostolul se d pe sine model pentru cititorul scrisorilor sale. Acesta
si formuleaz mesajul innd cont de cine sunt destinatarii scrisorilor si care este
,,proilul` cultural al acestora: De pild, railor, uitai- la oi cari ai ost
chemai: printre oi nu sint muli inelepi in elul lumii, nici muli puternici, nici
muli de neam ales` (1 Cor. 1:26).
Desi tema in discuie este legat de cutrile culturale specifice primului secol,
care erau diferite pentru greci n raport cu evreii, reiese limpede c autorul isi
concepea mesajul n raport cu ceea ce cunostea despre destinatar. Acest aspect este

203
cu mult mai evident n primele versete ale urmtorului capitol. Aici, Paul se arat
prudent a de dimensiunea cultural a celor din biserica din Corint. Nu uzeaz
excesi de erudiia lui, pentru a nu eclipsa mesajul divinitii pentru ei, n calitatea
acesteia de co-autor.
La inalul acestui subcapitol inem s reenim asupra unor precizri anterioare.
Prima izeaz airmaia c, in opinia apostolului, ,,inelesul se constituie`. Cu alte
cuinte, aderul absolut al unui text nu poate i escaladat deiniti. Acest aspect
pare limpede in coningerea apostolului. Primul pasaj pe care il supunem ateniei
este urmtorul: ...cunostina a aea sirsit. Cci cunoastem n parte si proorocim
in parte, dar cind a eni ce este desirsit, acest n parte se va sfrsi` ,1 Cor. 13:8,.
Potrivit celor de mai sus, airmaia ,,inelesul se constituie` capt sens. Acest
lucru motieaz lectorul mai inti la perseeren. Ll este incurajat s rein asupra
pasajului n mod continuu, ,,s intre si s rein in ,,pasajul-cetate`, fiind deschis la
noi si noi inelesuri. Apoi, este imbiat la moderaie in ce prieste pretenia de a i in
posesia aderului absolut. De aceea, Paul va recomanda, cu alt ocazie: ...eu spun
iecruia dintre oi, s nu aib despre sine o prere mai inalt decit se cuine, ci s
aib simiri cumptate despre sine` ,Rom. 12:3,.
Un alt aspect care susine airmaia in discuie este legat de realismul apostolului
asupra capacitii de inelegere a cititorului din comunitate. Astel, unii sunt iresti,
iar alii spirituali, unii copii, iar alii maturi, unii se hrnesc cu lapte, iar alii cu
bucate tari. Prin urmare, nelegerea aceluiasi pasaj capt nuane in raport cu
maturitatea inelegerii iecrui cititor. De aceea, perseerena si moderaia deschid
posibilitatea dialogului pozitiv si a dezbaterilor edificatoare despre care vom vorbi
n capitolul urmtor.
2.2. Nivelul interpretrii n cetate
Scrisoarea paulin adresat Bisericii din Corint reprezint un soi de zcmnt`
cultural al primului secol. Proocrile elenismului si nu mai puin ale iudaismului, n
toate dimensiunile acestora, se regsesc in ocaziile` care au dat nastere unor
epistole fabuloase. ntr-un fel al recunostinei moderne, ar trebui ca modernitatea
s celebreze ,,nelinistile` crestinilor din Corint. Parte din acestea in de precizrile
din capitolul anterior si reprezint un real suport pentru analiza ce urmeaz.
Cetatea Cristic ,Biserica, reprezint pentru apostol cadrul necesar constituirii
unui nou ineles al aceluiasi pasaj. Acest spaiu hermeneutic este rezultatul
confluenei a dou lumi: pmnteasc si cereasc. Prin urmare, interpretarea unui
pasaj n cetate (comunitatea de credinciosi, reprezint pentru apostol un aspect
normativ pe care l-a rnduit personal n Biseric.
Din cele precizate de apostol rezult ctea detalii oarte importante. n primul
rnd, lectorul, dup ce el insusi deine o nelegere asupra pasajului, are ocazia
conruntrii cu alte opinii in ,,cetatea` de care aparine. Aici poate ocupa dou
Costel Ghica

204
poziii. lie s asculte si s judece prerile a doi sau trei orbitori, ie s joace el
nsusi rolul de vorbitor.
Ceea ce pare central in scopul urmrit de apostol este ca intreaga comunitate s
participe la interpretarea pasajului in discuie. Pentru aceasta, se recomand ca,
indiferent de poziia pe care o are, lectorul s urmreasc mai inti ediicarea
spiritual a cetii. Dezbaterile sterile, certurile de cuinte sau orice alte maniestri
negative sunt excluse n totalitate. Chiar dac apostolul nsusi ar tri extazul rostirii a
zece mii de cuinte` ceresti, dar neinteligibile pentru comunitate, preer s se
exprime prin cinci pe inelesul tuturor. De aceea, nelesul nou pe care se mizeaz la
acest nivel, se constituie numai n cetate, prin cetate si pentru cetate.
2.3. Nivelul de interpretare prin omul din afara cetii
Pasajul ultim pe care il discutm aduce in atenia noastr izita in comunitate a unui
personaj strin de ceea ce se petrece in Biseric. Ll este numit necredincios`, cu
sensul de om din exteriorul comunitii`. Alturi de acest izitator, autorul ia n
calcul pe omul r daruri`, care poate i un conertit de puin reme. Aceasta, in
iziunea Sntului Paul, are dou aspecte care ni s-au prut oarte importante.
Primul arat c cetatea este deschis omului din aara ei. Cu alte cuinte,
comunitatea nu este una ezoteric, recomandat doar iniiailor. Cellalt aspect este
legat de reacia izitatorului. n opinia apostolului, omul din aara cetii ar trebui s
experimenteze o pround trire existenial. Practic, prin reacia lui alideaz
autenticitatea cadrului hermeneutic prin care inelesul se constituie la acest niel.
Din felul cum si-l imagineaz apostolul, acesta a tri o cunoastere anagogic, niel
ultim in constituirea inelesului potriit cu hermeneutica paulin. Cum este posibil
acest lucru Pe ce mizeaz Sntul Paul in acest proces hermeneutic pe care si-l
asum Ce l-ar putea impresiona pe cel care este total in aara textului ,,zilei`, nct
,,s cad cu aa la pmnt` Aceste intrebri si multe altele cer un minim rspuns
r de care intregul sistem de interpretare deine indoielnic. Din elul cum trateaz
problema autorul scrisorii, se pare c a intuit legitimitatea intrebrilor noastre, apt
pentru care sugereaz rspunsul chiar in ultima reacie a omului din aar. Acesta,
in inal, dup asteptrile apostolului, a recunoaste prezena lui Dumnezeu in
comunitate si prin aceasta a realiza o pround cunoastere de sine (tainele inimii
lui or i descoperite...,. Aceste detalii trimit consistent la experiena mistic a
Sfntului Paul de pe drumul Damascului. ntlnirea cu divinitatea lui Isus a generat
o pround iluminare despre sine. Dar, cum este posibil recunoasterea diinitii
r ca aceasta s apar ca pe drumul Damascului De aceea, ne propunem mai
departe s inelegem care sunt aspectele din atenia apostolului.
Llementele analizate mai sus par a ne sugera c aceast cetate-hermeneutic`
imaginat de Paul este dominat de o anumit atitudine. n primul rnd, a de
textul-cetate lectorul este deschis la noi inelesuri oerite de acel proces continuu de
,,intrare si iesire`. Apoi, a de cetatea in care se expune comport acea atitudine

205
care urmreste mai inti ediicarea celorlali si mai puin pretenia de a deine el
aderul. Pentru a ptrunde mai usor in atmosera acestei comuniti, am apelat la
dou expresii pe care le foloseste Paul doar o singur dat: dragostea aderului`
si credinciosi aderului in dragoste`.
Contextul n care foloseste expresia dragostea aderului` (2 Tes. 2:10)
legitimeaz, in opinia paulin, judecata inal a diinitii a de cei ce sunt reticeni
acesteia. Cu alte cuvinte, atmosera comunitii in discuie ar trebui s exprime acea
dragoste irezistibil. Pe ondul acesta, se poate constitui acel ineles care este
purttor al aderului ultim. De asemenea, autorul face referire la ceea ce este
pentru sine reelaia lui Dumnezeu n Cristos. n acest cadru, aderul despre
condiia omului nu este unul aorabil. Totusi, Dumnezeu si poate exprima n
Cristos limita de nelimitat a iubirii sale pentru lumea intreag. Se pare c apostolul
mizeaz pe o asemenea atmoser generat de comunitate, ca una care inelege ce
insemn ,,dragostea aderului`. n consecin, aceasta poate suplini sau poate
chiar este ea inssi prezena nemijlocit a diinitii. A doua expresie, credinciosi
aderului, in dragoste` (Efes. 4:15.), pare a ine in echilibru aderul despre om in
lumina reelaiei ultime. Prin aceast atitudine, apostolul asigur evitarea ,,iubirii de
dragul iubirii`. Cu ale cuinte, aderul rmne ader in egal msur cu dragostea
diin. n concluzie, nielul reprezentat de omul din aara cetii trimite la acel
ineles care se constituie in cetate, prin cetate si pentru cetate. Acest tip de ineles
este un real logos apofantikos, purttor de ader ultim, o real potenialitate a
reelaiei in Cristos.

3. Concluzii
Mai inti, putem airma aptul c, desi apostolul nu-si propune realizarea unui tratat
de hermeneutic, acesta opereaz eident cu un model elaborat de interpretare.
Cele trei nieluri prezentate mai sus depsesc cu mult tratatul de hermeneutic
aristotelic. Apostolul porneste, in esen, de la acelasi logos apofantikos, definit de
Aristotel ca expresia unei triri la nivelul cugetului`. Apoi, si propune a-l
surmonta pn la acea emanaie consistent de ader ultim. Ct reme, pentru
apostol, iaa, miscarea si iinarea isi au drept surs liina diin

(Fapt. 17:28),
orice fel de logos apofantikos se insoar in jurul unui ader ultim care capt
nuane personalizate.
A doua concluzie ine de ceea ce am numit ,,ineles care se constituie`. Prin
sublinierile din epistolarul paulin, apostolul atrage atenia asupra diicultilor pe care
le are de soluionat lectorul. n demersul acestuia de a ptrunde in textul-cetate are de
urmrit un parcurs care este oarte clar in coningerile apostolului. Repetatele ,,intrri
si iesiri` subliniate mai sus arat ct de complex este procesul inelegerii unui text din
perspectia dimensiunii de ader ultim.
O alt concluzie se desprinde din rolul pe care il joac cetatea hermeneutic`
la care lectorul este trimis. Resursele pe care le oer acest cadru, dup modelul
Costel Ghica

206
imaginat de apostol, pot drui un nesperat plus de ineles asupra unui text. Cetatea,
in eentualitatea maniestrii ei in acea atitudine descris mai sus, pare a deveni ea
inssi ipostaz de maniestare a diinului ca ader ultim pe care il poart cu sine
textul-cetate. Acest cadru la care ne reerim are putina de a purta lectorul dincolo
de ,,nuanele personalizate` in care orice ader se las exprimat prin ceea ce am
numit logos apofantikos. Ct reme in concepia apostolului totul eman din ,,Ll`,
aderul la care ace trimitere rmne ader in orice ipostaz ar i. Astfel, prin
actul iinrii, omul care si exprim secena deenirii n dimensiunea unui text nu
ace altcea dect s ctitoreasc ,,straie` personalizate aderului neschimbabil n
esena lui. Dup cum rezult din acest demers, nu alarea aderului este problema
lectorului, ci ,,straiele` in care autorul il insoar atunci cnd il exprim cu ajutorul
sloei. Rolul cetii hermeneutice este acela de a oeri acele posibiliti de a trece
dincolo de slo si cu reale posibiliti pn la aderul ultim.
Concluzia urmtoare o rezerm acelui niel dat de omul din aara cetii. n
logica apostolului, acesta pare a juca un rol oarte important. Reacia lui a conirma
ct de eridic este procesul hermeneutic al cetii. O eentual respingere a acestuia
trebuie bine analizat si, eventual, se cere o revenire asupra atitudinii hermeneutice
din cetate. Ignorantul este ,,turnesolul hermeneutic` care poate alida autenticitatea
procesului de ptrundere spre aderul din text. lora aderului, prin natura lui
diin, se a maniesta asupra spectatorului anonim pe msur ce apare la supraa
prin acel ,,ineles`, dndu-i acestuia misterul ntlnirii cu Dumnezeu.
Ultima concluzie o om contura in jurul conceptului paulin ,,in Ll`. Acesta
joac un rol determinant in hermeneutica paulin. Deseori este pentru apostol o
aderat cheie hermeneutic. Att textul veterotestamentar, ct si orice logos
apofantikos capt un nou ineles in lumina a ceea ce reprezint ,,in Ll`. 1extul
despre ,,boi` si ,,noi`, sus amintit, susine logica de interpretare a Sntului Paul
prin semniicaia acestui concept. ntr-ader, Moise aea in edere omul. Legea in
cauz consemna potenialul dizarmonic al omului a de animale, egoismul uman
iind sursa acestei maniestri. Dar, in iziunea apostolului, Legea este un
,,indrumtor` (Gal. 3:24) ctre acest ,,in Ll`. Cu alte cuvinte, omul care ascede ,,n
Ll` deine el insusi cel care treier grul`. Acesta particip in cetatea cristic la
,,treierat` prin insusi aportul hermeneutic despre care am orbit. Dac aportul este
unul constant, poate profita n mod legitim de bunurile oerite de cei ce se bucur
de truda lui. De asemenea, conceptul amintit reprezint pentru apostol traseul care
poate duce ctre ,,intru`. n logica apostolului rezult c doar ptrunznd in Ll`,
ca si n ,,textul-cetate` sau cetatea-hermeneutic`, lectorul are posibilitatea unui
nou ineles. Odat cu acesta a rezulta un nou orizont care ine de ,,intru`
(Constantin Noica, ntr-o not din Aristotel 1998: 52,.
Prin urmare, n urma micului excurs n epistolarul paulin, rezult c autorul nu
recurge la interpretri arbitrare asupra textelor analizate. Acesta pare a deine un
riguros model de interpretare, in baza cruia se pronun asupra inelesului unui

207
text. Toate acestea ne dau convingerea c in epistolarul amintit este inserat o
eritabil hermeneutic paulin.
Bibliografie
A. Izvoare i lucrri de referin
***, ibia .av fvta critvr a 1ecbivvi ,i Noului Testament, traducere de Dumitru
Cornilescu, Societatea Biblic din Romnia, Bucuresti, 2009.
***, Biblia .av fvta critvr, Institutul Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe
***, Biblia. Vechiul Testament, traducere de Bartolomeu Anania, Editura Arhidiecezan,
Cluj, 1998.
***, Noul Testament, traducere de Bartolomeu Anania, Editura Institutului Biblic si
de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 1993.
***, Diciovar grec-romn al Noului Testament, traducere de Gh. Badea, Societatea
Biblic Interconfesional, Bucuresti, 1999.
***, La Sainte Bible, traduit par Luis Segont, Nouvelle editions de Geneve, 1979.
***, The interlinear NASB-NIV, translation by Alfred Marshall, Zondervan
Publishing House, Michigan, 1993.
***, Thesaurus Lingua Graecae. A digital Library of Greek Literature, Research Center at
the University of California, Irvine, consultat la http://www.tlg.uci.edu.
Admu 199: Anton Admu, iteratvr ,i Filosofie Cre,tin, Editura FIDES, Iasi,
1997.
Aristotel 1997: Aristotel, Organon, vol II , traducere de Mircea Florian, Editura IRI,
Bucuresti, 1997.
Aristotel 1998: Aristotel, Desptre interpretare, traducere Constantin Noica, Editura
Humanitas, Bucuresti, 1998.
Brown et al. 2008: E. Raymond Brown, S. S. Fitzmyer, A. Joseph, Introducere ,i
covevtariv a fvta critvr, vol. VII: iteratvra aviv, traducere de P.
Dumintru Grosan, Editura Galaxia Gutemberg, Trgu-Lpus, 2008.
Bucuresti, 2008.
Platon 1976: Platon, Opere, vol. V, ediie ingrijit de Petru Creia si Constantin
Noica, Editura Stiiniic si Enciclopedic, Bucuresti, 1976.

209
MOTIVE BIBLICE N PROZA AIZECITILOR.
C. AITMATOV, EAFODUL

CONF. DR. ANA GHILA
Universitatea de Stat din Moldova, Chisinu
ana_ghilas@yahoo.com

Abstract: The article deals with the artistic value of the biblical text in the prose of
60-80s of the 20
th
century, particularly in the novel Scaffold of Cenghiz Aitmatov.
Biblical motives contributed to accentuation of the philosophical and publicistic
elements in the structure of the novels and to the diversification of the typology of the
characters.
Keywords: C. Aitmatov, novel, biblical motive, philosophical problems

Anii `60 ai secolului al XX-lea constituie o perioad de intoarcere la etic si estetic, la
speciicul naional in literatura romn din spaiul basarabean, ca, de altel, si n
celelalte literaturi numite azi ex-soietice. Generaia scriitorilor saizecisti a
diversificat problematica literaturii, tipologia personajului, structura discursului
artistic n ansamblu si a excelat n liricizarea prozei, deschiznd, n acelasi timp,
largi perspective n afirmarea psihologismului. De la negarea sociologismului vulgar
si, pe alocuri, a realismului socialist, impus ca metod de creaie, la mitizare,
demitizare, remitizare si la intertextul biblic, in special in anii `80, astel am
caracteriza succint trecerea prin lume` a scriitorilor saizecisti. Implicaiile
elementului religios n imaginarul artistic de actur epic la autorii din aceast
generaie se maniest treptat: de la descrierea, parc in treact, a unei biserici
inchise sau a clopotniei, care deine leitmoti, cum constatm in proza scurt a lui
Vasili Suksin sau a lui Victor Astafiev, la prezena in subiectul lucrrii a clugrilor,
sinilor sau a mnstirii in rol de personaje secundare, ca in romanul Cootvia, de
Ion Dru, scris in 192, in trama cruia ii intlnim pe Daniil Sihastrul si Stefan cel
Mare, ambii sini ai Bisericii Ortodoxe Romne, ins la epoca respecti, doar
personaje istorice. 1ot in creaia acestui autor se poate obsera, la srsitul anilor
`0, osmoza istoriei naionale, a subiectelor biblice ,nuela Samariteanca, piesa
Apostolul Pavel) cu istoria Psalmilor si a mnstirilor moldoenesti (romanul Biserica
.b).
Un roman original si indrzne la acel timp, semnat de scriitorul bielorus
Vladimir Korotkevici si intitulat ri.to. a ateriat iv Coroavea. ravgbeia av vaa, a
fost publicat ntr-o ariant prescurtat in limba rus, n revista Neman, nr. 11-12,
din 1966. Romanul a fost precedat de scenariul scris de autor n 1965, iar n 1967 a
Ana Ghilas

210
aprut o ariant a ilmului, cu titlul 1iaa ,i ivarea vi Jurasi Bratcik (regizor V.
Bcikov), textul scenariului fiind ins mult cenzurat, iar ilmul reluat abia in 1989,
cu titlul iniial al romanului. n olum, romanul a fost editat n anul 1972 (n acelasi
an n care a aprut Cootvia lui I. Dru,, iind tradus apoi in 21 de limbi. Din
punct de vedere al structurii, discursul epic conine numeroase citate din Biblie,
aciuni ce trimit la subiecte din Langhelie ,rugciunea de pe Muntele Mslinilor,
Cina cea de tain s.a.,, iar ca specie literar este o tragiars, iar nu o demascare a
superstiiilor populare, asa cum cerea cenzura soietic. Aciunea se dessoar in
secolul al XVI-lea, in Belaia Rusi, pe atunci pmnturi ce intrau in componena
cnezatului polonez-leton, Rzecz Pospolita. O trup de actori ambulani prezentau
Patimile lui Iristos`, personajele iind caracterizate de narator ca o aderat
aduntur`, pe eele lor era tot ce rei, numai sinenie nu`. Si tocmai ei sunt
impusi de reprezentanii clerului s impace spiritele rzrtite ale locuitorilor
(sleahta si negustorii, pe de o parte, si mestesugarii, de cealalt parte, care iesiser in
piaa orasului. Jurasi Bratcik cu echipa` apar in aa acestora in rolul lui Mesia`
cu cei 12 apostoli`. Vzndu-i cum vin cu crucea de pe o stradel, oamenii cad n
genunchi, bucurndu-se si creznd cu aderat c A enit pan Dumnezeu [...].
1rebuia s ii 1u [...]. Nu credem c 1u nu esti Dumnezeu. Si nu pentru c am
zut minunile 1ale. Pentru c necredina pentru noi acum inseamn moarte`
, 2011).
Actorii intr in rol cu aderat: ii alung pe negustori din templu si o saleaz
pe emeia pctoas btut cu pietre. Li d reacia oamenilor la enirea lor si
incep s ineleag starea de spirit, atitudinea lor a de Dumnezeu si convingerea
c aceasta este a doua enire a lui Iisus Iristos, care i a izbi de toate greutile
si nedreptile ieii. Rugciunile si ochii celor care se roag sincer, realitatea social
zut cu ali ochi produc o schimbare radical a lui Juras si a toarsilor si. n
rolul pe care il joac si il trieste cu aderat, Juras Bratcik incearc s ineleag
cum e s ii Dumnezeu-Fiul`, cum poi rspunde rugciunilor oamenilor, ce
asteapt ei de la el, Dumnezeul aderat. 1inerii se ptrund treptat de
responsabilitate pentru ncrederea oamenilor si, totodat, de credina sincer,
aderat a acestora in puterea lui Dumnezeu, deenind si ei credinciosi. n acest
context, motiul rugciunii in structurarea textului rmne a i obiectul unui studiu
comparativ.
ntreaga atmoser din roman, aciunile si replicile personajelor vorbesc nu
despre o viziune naiv-romantic a autorului, ci despre umanismul si atitudinea lui
realist a de problemele timpului. Or, subtextul trimite spre anumite situaii
social-politice si morale din ara socialismului dezoltat`, spre necesitatea
cunoasterii istoriei aderate a poporului tu, nu a celei abricate de strini si, n
ultim instan, spre sensul ieii. Afirmaia unui personaj, necredina pentru noi
inseamn moarte`, eideniaz, de apt, una din trsturile principale ale iziunii si
crezului artistic al scriitorilor saizecisti: indemnul la ader si credin, la
cunoasterea sinelui si a aproapelui.
Motire bibice iv roa ,aieci,tior. C. .itvator, Lsaodul

211
Aceste cteva date privind opera lui I. Dru si a lui V. Korotkevici sunt n
msur s relee starea de spirit a oamenilor de art, a societii in ansamblu,
incepnd cu perioada literar saizecist si continund cu anii `0-`80. Iesirea de sub
tutela realismului socialist si orientarea oamenilor de creaie spre aspectele
spirituale ale ieii indiidului, cum este, de exemplu, axiologia biblic, a constituit,
in spaiul ex-sovietic, momentul crucial al airmrii spiritului uman prin cunoasterea
principiilor morale bazate pe logosul biblic. La nivel estetico-artistic, acest fapt s-a
manifestat prin noi tipologii ale personajelor si prin diversificarea structurii
compoziionale a textului literar. Scriitorii generaiei saizeciste au fost cei care,
odat cu intoarcerea la izoarele alorilor etnice in proza liric din anii `50-`60, au
subliniat, n special n anii 1970-1980, componenta religioas in ormarea
personalitii umane, nu n mod direct, ci mai ales n subtextul discursului artistic,
printr-o imagine-detaliu (V. Suksin) sau prin valorificarea unor scene evanghelice,
cum sunt cele din tragifarsa lui V. Korotkevici si romanul Maestrul ,i Margareta al lui
M. Bulgakov, scris ntre anii 1920-1940 si publicat n 1966.
Chiar dac regimul totalitar adopt un limbaj autoritar si amenintor la adresa
intelectualilor ,in special dup eenimentele din Ungaria in 1968,, axiologia biblic,
ca element esenial al moralitii, si face loc n imaginarul artistic, ins n mod
diferit si nu la majoritatea scriitorilor. Astfel, simbolurile crestine (crucea,
clopotnia, biserica, mnstirea s.a., sunt susinute` compoziional de citate si de
personaje biblice in creaia prozatorilor Ion Dru, Cinghiz Aitmato si Vladimir
Tendreacov (scris ntre anii 1979-1982, romanul acestui autor, Atentat asupra
mirajurilor, a fost intitulat mai nti ravgbeia av covvter).
La el ca alii dinaintea lor, ultimii doi autori au apelat la pre-textul biblic,
prelund anumite scene din Noul 1estament si avndu-l pe Iisus Hristos ca
prototip pentru personajele lor: Iisus Iristos este personajul literar al timpului
nostru` , 1989: 229). La acel timp, ntreaga literaur uniersal
demonstrase c Iisus Iristos este un principiu al constiinei culturale a omenirii,
mai ales prin romanele lui Mighel Otero Silva, i a aerevit acea iatr ri.to., Lloyd
C. Douglas, Cva,a lui Hristos, Upton Sinclair, Mi se spune dulgherul, Madona s.a. Este
un aspect al problemei mult mai vast, pe care nu-l vom trata n acest articol, doar
vom face trimitere la opinia mitropolitului Banatului Nicolae Corneanu care, n
culegerea de studii teologice Creaiv ,i .ar, scrie c unii autori, in dorina de a
romana iaa lui Iisus Iristos, minimalizeaz unele eenimente att de sinte nou
si att de apropiate duhovniceste`, cu toate c orice carte legat de iaa
Mntuitorului, cu pietate si competen scris, are darul s inlueneze pozitiv pe
cititor. Numai c exagerrile si mai ales unilateralitatea nu sunt sntoase` (Corneanu
2001: 99-100).
Cinghiz Aitmatov a publicat n anul 1986 romanul E,afodul, n care un rol
principal n structura discursului artistic si n abordarea problemelor social-filosofice
i revine scenei evanghelice a discuiei dintre Pilat si Iisus Hristos. Apariia acestui
roman prezint un interes aparte nu doar prin aptul c Aitmato a indrznit`,
Ana Ghilas

212
cum scriau unii critici (V. Laksin,, s transigureze artistic scena eanghelic
respecti, dup cum a cut-o M. Bulgakov n Maestrul ,i Margareta, ci si prin
simplul apt c C. Aitmato nu este crestin, el declarndu-se ateist, exprimnd,
totodat, si spiritul musulman al neamului su.
Spre deosebire de M. Bulgakov, prozatorul kirghiz a accentuat rolul lui Iisus
Hristos si al inturii sale pentru intreaga lume, exprimndu-si coningerea c nu
doar aceast scen din Langhelie necesit a i transigurat artistic in anumite
perioade ale istoriei omenirii. n E,afodul lui C. Aitmatov, scena biblic introduce o
atmoser de ric, de catastro a omenirii din cauza lipsei de spiritualitate a omului,
spre deosebire de starea artistului, Maestrul, din textul lui M. Bulgakov. Apoi, la
Bulgakov, scena eanghelic constituie linia de subiect principal, pe cnd la
Aitmato ea are rol secundar, dar care planeaz peste ideile filosofice expuse n toate
celelalte trei nuclee epice, unindu-le din punct de vedere ideatic. C. Aitmatov
introduce un personaj nou, al crui prototip este soia lui Pilat, din ravgbeia av
Matei, care ii scrie acestuia o scrisoare cu rugmintea de a nu-i ace reun ru
ireparabil acestui pribeag, numit, dup cte se spune, Cristos` ,Aitmatov 1990: 485).
La scriitorul kirghiz, imaginea Mariei ca maic snt a pruncului Iisus si cea a soiei
lui Pilat, ca si cea a femeii iubite a lui Avdie, Inga, creeaz impreun imaginea
simbolic a maternitii. Astfel, la Aitmatov, personajele eminine se asociaz in
roman cu noiunile mam, emeie, natur, Pmnt, Univers, adic cu ceea ce
inseamn geneza ieii`. Chiar dac unii critici i reproseaz lui Aitmatov multe
neconcordane cu textul Langheliei ,s nu uitm c transigurarea artistic depinde
totusi si de individualitatea creatoare, nu doar de pre-textul lucrrii,, imaginea lui Iisus
Nazariteanul la scriitorul kirghiz este recunoscut ca iind mai aproape de cea
canonic dect la Bulgako`, 2010: 73).
Numele lui Iisus Hristos este diferit n romanele celor doi autori: la Bulgakov
este Yeshua Ha-Nozri, supranumele nozri, nazir, vvar nsemnnd mesia`, in alt
ariant nazir avnd sensul de pstor`. La C. Aitmatov, personajul este numit Iisus
Nazariteanul, Iisus Hristos (uns`, in greac si mesia`, in ebraic, si ntorul, din
perspectiva altui personaj, Adie. Soia lui Pilat il numeste n scrisoarea sa Cristos.
Se poate obsera c la Aitmato am urmri, prin prisma denominrii, istoria
numelui si a ieii lui Iisus Iristos: Nazariteanul, Cristos, Iristos, ntorul.
Referindu-ne la geneza lucrrii si la semniicaia numelor, amintim c, intr-un
interviu, C. Aitmato se destinuia: La inceput a aprut o nuel despre Poniu si
Iristos, apoi am simit c ea are neoie de suport material. Atunci au aprut lupii,
s-au zvrcolit prin lume, organiznd subiectul narrii. Apoi a intrat in acest subiect
Adie` , 1987: 238). Dac pentru cititorul neaizat numele propriu Avdie
nu spune multe, pe parcursul dessurrii aciunii, unul dintre personaje, Grisan, se
mir, atenionndu-ne: L un nume rar, biblic [...] un nume legat de biseric [...]
Da, cnda oamenii triau in rica lui Dumnezeu` ,p. 45).
n Vechiul Testament sunt numii 12 oameni cu numele Adie, ins prototipul
personajului lui Aitmatov este Avdie care este amintit n Biblie, n Cartea a 3-a

213
Regilor 18:3: Obadia era un om foarte temtor de Dumnezeu`. Avdie (Obadia), al
patrulea dintre proeii mici ,dup unii autori ar i prorocit prin anul 601 i. de Hr.,
iar dup alii chiar prin anii 800 i. de Hr.), a fost slujitor la curtea regelui Ahav.
Cartea Vechiului Testament, intitulata Vedenia lui Avdie, esteste prorocirea sa cu
priire la pedepsirea edomiilor si izbirea lui Israel. Cnd Izabela, soia lui Aha,
a ucis pe proorocii Domnului, Obadia a luat o sut de prooroci si i-a ascuns:
cincizeci ntr-o pester si cincizeci n alta si i-a hrnit cu pine si cu ap` (3 Rg.
18:4).
Reminiscena biblic a lui Adie din romanul lui C. Aitmato rele tema
omului neobisnuit, ales de Dumnezeu pentru credina in idealurile esnice, el
afirmndu-se ca un om bun la inim si pstrtor al credinei celei aderate.
ntruchiparea acestui ideal n discursul artistic al lui Aitmatov este Iisus Hristos,
ntorul pe care il propoduieste personajul principal, Avdie Calistratov,
ndemnnd oamenii s-si msoare aptele si gndurile dup iaa si inturile
Mntuitorului. Autorul romanului airma: Iisus Iristos imi d posibilitatea s
spun omului contemporan ceva sfnt. De aceea eu, ateistul, m-am ntlnit cu El n
calea mea de creaie. Prin aceasta se explic si alegerea personajului principal,
anume c Adie Calistrato este asa cum este!` , 198: 237).
Numele diaconului Calistrato, tatl lui Adie, trimite la tradiia religioas
crestin. Calistrat a fost un mucenic care a primit botezul crestin alturi de 49 de
ostasi. n acest el, numele celor dou personaje, tatl si iul, in din alt lume, din
alte timpuri, contrastnd nu doar cu faptele si gndurile multor contemporani, ci si
cu numele lui Grisan (de la Grisa, Grigorii) sau Ober-Candalov, numele unei
uncii administratie in inchisoarile remii.
Structurat pe procedeul compoziional al contrapunctului si pe dialogism, pe
monolog, care se preschimb deseori in stil indirect liber, romanul abordeaz
probleme social-morale si filosoice: esena aderului, libertate - nelibertate,
societatea si individul (frica si incertitudinea acestuia), narcomania (hasisul), rolul
crestinismului n ntreaga lume. Nodurile epice care se suprapun ormeaz un tot`
ce imbin omul ,Adie Calistarto, Boston,, natura ,lupoaica Akbara, adic Cea
Mare`, si divinitatea (Iisus Hristos). Scena eanghelic a discuiei dintre Pilat si
Iisus lumineaz intreg spaiul discursului imaginar, ca o canaa pe care se es, de-a
lungul secolelor, destinele umane. Ea uneste timpuri, oameni, continu idei peste
timpuri, demonstrnd c alorile si ideile crestine sunt nemuritoare. De aici si o
tehnic noatoare la acea perioad in romanul realist obiecti, si anume trirea
strii si a timpului rstignirii lui Iristos de ctre contemporanul nostru, Avdie, iar
in sens larg, de generaii intregi, de noi toi.
Linia de subiect a lui Avdie Calistratov introduce n discursul epic diferite
grupuri sociale, mai precis groapa` societii ,amintind de romanul lui L. Barbu
Groapa) si concepiile lor de bine, util, rumos, aloare. Mai inti este Iunta, cinci
oameni demoralizai, rupi de societate, alcoolici. Li nu sunt caracterizai aparte, ci
ca un grup, cu aceeasi viziune si atitudine a de realitate si de Dumnezeu. Sunt
Ana Ghilas

214
oameni dezamgii care, in principiu, ug de sine. Aciunile lor ,omorrea
sagaicelor, apoi a lui Avdie,, ura a de toi cei care nu imprtsesc conceptul lor
de ia si increderea oarb doar in puterea izic trimit ctre aptul c r
Dumnezeu omul se degradeaz.
Pentru cel de-al doilea grup, dumnezeu` era reprezentat de banii cstigai in
urma strnsului anasei, plant narcotic. Banii i nlocuiesc pe mama, tata,
Dumnezeu, ntreaga lume a tinerilor din acest grup. Ei devin cinici, egoisti,
insensibili. Avdie Calistrato rmne obsedat de dorina nobil de a le intoarce
destinele spre lumin cu puterea cuntului, cci el credea neclintit c Dumnezeu
trieste n cuvnt si pentru ca s aib cuntul un eect diin, trebuia s porneasc
de la aderul autentic si pur. Dar deocamdat nu stia c rul se impotrieste
binelui chiar si atunci cnd binele rea s le ajute acelora care au apucat-o pe calea
rului [...]` ,p. 430,. Or, ei nu or s triasc acest mod de ia, pentru care Grisan
are o intreag pledoarie: Nimic de zis, bun ocupaie si-au mai gsit unii destepi
pentru vecie - s ne izbeasc pe noi de noi insine! Ei si, cine si ce este izbit in
lumea asta Rspunde-mi! Tot ce-a ost pn la Golgota exist si pn acum. Omul
este acelasi. Nimic nu s-a schimbat in om de atunci` (p. 461). Ll are coningerea c
si credina este o euorie, ca si starea in care se al omul cnd umeaz hasis, spre
deosebire de Avdie, pentru care credina este produsul patimilor multor generaii`,
iar pentru ea trebuie s trudesti mii de ani si in iecare zi` ,p. 466,.
Adie reprezint al treilea nucleu epic. Spre deosebire de personajele colective
numite mai sus, el este prezentat in eoluie, in mod indiidual, urmrit din
copilrie si pn la moartea-i tragic. Scenele cheie n care se maniest eoluia lui,
dup exmatricularea din seminarul teologic, sunt discuia cu Grisan, cpetenia
strngtorilor de anasa si btaia din tren. Dac la inceput Adie este dominat de
tendina de a descoperi si a afirma un nou Dumnezeu contemporan si de a reforma
credina, moti pentru care este neoit s abandoneze intura, iar mai trziu,
cnd moare tatl su, e lipsit si de cas, dup dou intlniri cu grupul lui Grisan el
se convinge de caracterul iluzoriu si iraional al ideilor sale. ntoarcerea la credina
aderat si esena menirii lui in aceast lume sunt exprimate prin disputa dintre
fostul seminarist si Grisan. Acesta din urm este conins c si credina este o stare
de euforie, ca si starea in care se al omul cnd umeaz anasa, iar Adie le declar:
n aa lui Dumnezeu si a mea eu rspund pentru oi toi [...]. Se prea poate c tu
nu inelegi asta [...]. Dar s dau inapoi, znd rul cu ochii mei, pentru mine ar
insemna s cad in pcat [...]. Dreptatea si constiina datoriei, iat imputernicirile
mele [...]` ,p. 462). Astfel, Avdie si regseste eul` aderat si chiar dragostea, pe
Inga, ajungnd la o inelegere superioar a existenei umane prin armonia iubirii si a
credinei.
Din punct de edere spaio-temporal, perspectiva asupra lumii apare n roman
de sus in jos, din cer asupra pmntului, fiind corelat aici, pe pmnt, cu
ntinderea stepei si cu lumina soarelui. Peste acest spaiu ininit, ce cuprinde intr-un
tot celestul si terestrul, dinuie puterea Domnului, iar personajele din diferite clase

215
sociale si chiar animalele (lupoiaca Akbara cu familia ei) triesc si mor sub aceast
putere etern. n acest context, episodul din Langhelie al discuiei dintre Iisus si
Pilat se maniest ca o dimensiune a concretului in relaia lui cu eternul, iar Iisus
Hristos-ul creat de C. Aitmato deine purttorul de idei care intruchipeaz aceast
dimensiune. O explicaie original a relaiei eternului cu concretul, a trecutului cu
prezentul este s i n c r o n i s mu l i s t o r i c, un proces psihic, devenit n text si
element de structur compoziional, explicat astfel de autor: cnd omul este
capabil s triasc imaginar in acelasi timp in ctea intruchipri temporale,
desprite uneori de secole si milenii`. Aceast explicaie este detaliat apoi: ns
acela pentru care evenimentele trecutului i sunt deosebit de aproape, la fel ca
realitatea imediat, acela care trieste cu trecutul ca ceva ce-i aparine, ca pe destinul
su, acela este un martor, o personalitate tragic [...]. Setea de a consolida aderul
trecutului este snt` ,p. 510-511). Din aceast perspecti a transgresrii timpului,
sincronismul istoric deine o tehnic noatoare pentru romanul realist din perioada
anilor `80 in spaiul ex-sovietic, iar dramatismul si tragismul, elemente eseniale ce
creeaz atmosera si ampliic mesajul discursului artistic.
Prin motivul Ierusalimului sau al Grdinii Ghetsimani, Aitmato transigureaz
timpul trecut si cel prezent, unindu-le n imagini si inminte: urmrim reacia
omului credincios, Avdie, la vederea imaginar a acelor locuri sfinte si imaginea lui
Iisus Iristos azi, in grdina Ghetsimani. Astel, alm c Adie, la ora aceea trzie
nu mai gsi pe nimeni acolo [...]. Toate se aflau la locul lor si existau acolo de cnd
lumea - pe pmnt, in noaptea aceea era pace si tihn si numai el, Avdie, nu-si afla
linistea, pentru c totul se srsise de acum, asa cum trebui s se srseasc, el nu
putea opri nimic in loc, nici s impiedice, cu toate c stia dinainte cu ce se vor sfrsi
toate` ,p. 512).
Acelasi moti, dar din perspectia lui Iisus Iristos, tot dup trecere de secole,
introduce n discursul narativ ideea si imaginea izual a srsitului lumii, a
iresponsabilitii omului contemporan a de tot si de toate: M chinuia o senzaie
ciudat c as i prsit de lumea asta si am rtcit prin noaptea aceea prin grdina
Ghetsimani ca o antom, nealndu-mi linistea, de parc as i rmas singura iin
care gndeste n tot universul, ca si cnd zburam pe deasupra pmntului si nu
edeam nici ziua, nici noaptea mcar o sulare de om, - totul prea mort, totul era
acoperit de ruine - nici pduri, nici psuni, nici corbii pe mare, se auzea doar un
zgomot straniu, nesfrsit, enit din deprtri, ca un geamt amarnic de nt, ca
bocetul ierului din mruntaiele pmntului, ca un dangt de clopot de
inmormntare, iar eu zburam ca un ulg singuratic in inaltul cerului, urmrit de
spaim si, presimind o este rea, m gndeam - iat srsitul lumii si o tristee r
margini mi chinuia suletul: unde au disprut oamenii, unde s-mi aplec acum
capul` ,505,. Interogaia nu este si nu trebuie s ie retoric, ea presupune aptele
omului ca rspuns la necesitatea perpeturii alorilor crestinismului. Dup cum se
poate observa, ambele personaje sunt caracterizate prin starea de spaim, de
neimplinire a cea esenial pentru om si pentru omenire, iar asonana si repetiia
Ana Ghilas

216
contribuie la sugerarea strilor si la lirizarea imaginilor. Adie repet, intr-un fel,
drumul ieii lui Iisus.
Scena discuiei dintre Pilat si Iisus constituie o ntoarcere n timp si explicaia
unor probleme actuale sau eidenierea dierselor tipuri de oameni ,in persoana lui
Pilat se imbin conductorul,stpnul, ricosul, inidiosul, truasul) si, n special,
necesitatea comunicrii umane: Dac ar i s spunem aderul, iecare judec
despre altul in msura suspiciunii sale: [...] procuratorul i atribuia lui Iisus gndurile
pe care in adncul suletului su, r speran de a le realiza, le nutrea si el. Anume
acest fapt l irita mai mult ca orice pe Pilat din Pont si tocmai de aceea
condamnatul i trezea n acelasi timp si curiozitate, si ur` ,p. 481,. Sau: Pilat roia
ct mai repede s intreasc cu semntura sa de procurator sentina de condamnare
la moarte, care ii usese dat lui Iisus [...] si, totodat, s trgneze clipa aceasta, s
saureze, iscodind pn la capt prin ce era ameninat puterea romanilor in
gndurile si aptele acestui Iisus` ,p. 481).
Dialogul rele, de apt, Marele 1imp` al memoriei umane, autorul adncind,
astfel, mai multe idei crestine priind iaa, moartea, aderul, esena crestinismului
si a existenei omului. De exemplu, Judecata de apoi nu va fi, ea este deja, s-a
inceput prin modul de existen al oamenilor: Cel mai greu pentru om este s ie
om in iecare zi, ii rspunde Iisus lui Pilat la intrebarea acestuia despre a doua
enire a lui Iristos. Iat de ce trebuie asteptat reme att de indelungat acea zi,
in care tu nu crezi, crmuitorule, cci enirea ei depinde de oameni [...]. Nu eu,
cruia i-a mai rmas de trit ct ine calea prin oras si urcarea pe Golgota, voi veni,
nviind, ci voi, oamenii, ei eni s trii intru Iristos, cu mare elaie, ei eni la
mine in generaiile necunoscute, care se or naste n viitor. Si aceasta va fi cea de-a
doua enire a mea. Altel orbind, eu m oi intoarce la oameni prin patimile mele,
in oameni m oi intoarce la oameni` ,p. 498-499,. Asa c al, crmuitorule
roman, c srsitul lumii nu porneste de la mine, nu de pe urma calamitilor, ci de
la rajba dintre oameni`,p. 505,.
Autorul subliniaz aloarea moral-spiritual a ideilor crestine pentru ntreaga
lume, amintind c lupta dintre bine si ru continu azi cu o mai mare putere si c
este o lupt inegal din cauza pierderii credinei, adic a uitrii trecutului spiritual.
Naratorul si personajul/personajele se contopesc si vorbesc acum ntr-o singur
oce: Dar poi oare [...] aea sigurana c exemplul ntorului nu a i dat
uitrii de iecare dat cnd, urmrind interesul su, omul ar rea s-l uite pe
ntor, s-si inbuse si s-si strieasc constiina si-si a gsi o mulime de
indreptiri [...]. Iar tu, ntorule, te duci la unul din chinurile cele mai cumplite,
pentru ca omul s-si aplece urechea la ader si milostienie, s ineleag c la
temelia tuturor st deosebirea dintre cel inelept si neinelept, cci iaa omului pe
pmnt este grea, cci izoarele rului stau adnc ascunse in el. Parc poate i atins
pe aceast cale idealul absolut` ,p. 516). Omul nu gseste iesire din situaia creat
si moartea lui Avdie, a lui Bazarbai, a copilului lui Boston sau a puilor de lupi ne-ar

217
ace s credem in cuintele autorului din inal: Aceasta era marea lui catastro,
acesta era sfrsitul lumii sale`.
Astfel, personajele evanghelice introduc elementul tragic n discursul narativ,
accentund problema existenei omenirii, in special lipsa de comunicare, de
comuniune, de simpatie si empatie a oamenilor. Fiind constient de aptul c
tragedia este o stihie a existenei pur umane, a gndirii, a simirii`,
(1986: 6) considera c este necesar ormarea unei constiine planetare`, ineleas
de el ca ormare a unui sentiment de apartenen a tuturor oamenilor la acelasi
neam omenesc` , 1983: 26,. Romanul su, E,afodul, este un pas spre
afirmarea acestei idei.
Constatm c scriitorii generaiei saizeciste au contribuit la afirmarea unor noi
direcii de dezoltare a literaturii, la diersiicarea tematico-stilistic a prozei, dar si
la afirmarea componentei religioase a moralitii omului. Valoriicarea textului
biblic s-a maniestat sub dierite orme la Ion Dru, Victor Korotkeici, Vladimir
Tendreacov, Cinghiz Aitmatov, care au abordat astfel probleme ale timpului,
realiti concrete, absurditatea regimului totalitar, lipsa de spiritualitate care duce la
catastrofa omenirii.
Bibliografie
Aitmatov 1990: Cinghiz Aitmatov. Patimi [E,afodul]), 1raducere din limba rus de
E. Busuioc-Margine, Literatura artistic, Chisinu, 1990.
1986: . , , in `, 1986,
nr. 3, p. 4 -14.
1983: . , , in `,
1983, nr. 9, p. 15-29.
198: . , , . ,
in `, 198, nr. 2, . 234-246.
ibia .av fvta critvr, tiprit sub indrumarea si cu purtarea de grij a Prea
Sinitului Printe 1eoctist, patriarhul Bisericii Ortodoxe Romne, cu aprobarea
Sntului Sinod. Bucuresti, Lditura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Romne, 1988.
Corneanu 2001: Nicolae Corneanu, Creaiv ,i .ar. Culegere de studii teologice, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 2001.
Ghilas 2004: Ana Ghilas, Motive crestine in romanele lui Ion Dru`, n Opera lui
ov Drv: vvirers artistic, spiritual filozofic, vol. I, Universitatea de Stat din
Moldova, CEP USM, Chisinu, 2004, p. 393-420.
Jinga 2001: Constantin Jinga, Biblia ,i .acrv iv iteratvr, Cunt insoitor de 1eodor
Baconsky, Lditura Uniersitii de Vest, 1imisoara, 2001.
2011: , oe.
, . , , i i , 2011.
Ana Ghilas

218
2010: ..,
.
, , 2010, nr. 1, p. 69 -73.
1989: C. , ;
), in `, 1989, nr. 11, p. 229-243.

219
GLOSAREA NUMELOR PROPRII N
VECHILE TRADUCLRI ROMNLTI ALE BIBLIEI

DR. ANA-MARIA GNSAC
anamaria_gansac@yahoo.com

Abstract: Marginal notes of varying nature (explanatory, exegetical, indicative) and
importance are to be found in the first Romanian translations of the Bible from the 17
th

century. Written in the margin, side by side with the original textual reading, the
alternative proposed is usually synonymous with the word from the text. Sometimes,
rather than a synonym, they seem to correct some errors of interpretation by
confronting several versions available at the time (in Greek, Latin, Slavonic or Hebrew
languages). Some of this explanations are related to proper names.
Keywords: glosses, proper names, Bible, philology

Marginile textelor au constituit dintotdeauna locul potrivit pentru nregistrarea
unor explicaii si completri priind textul Bibliei, ncepnd cu textul ebraic,
continund cu traducerea acestuia in limbile greac si latin, iar apoi n limbile
vernaculare. And, la inceput, uncia de a explica, interpreta un singur termen
biblic, glosele (gr. yo.ooo, att. yo.++o the tongue or organ o speech` si, apoi, a
tongue or language`, potriit LIDDELL-SCOTT) au fost nregistrate mai nti ntre
rndurile textului (interlinear), apoi, extinzndu-se la fragmente mai mari de text, au
fost notate pe margine (CE, VI: 586).

Termenul go. este utilizat in literatura romneasc de specialitate pentru mai
multe tipuri de insemnri, de la explicaii aduse unor termeni neclari, pn la
comentarii, adugiri, corecturi, trimiteri la alte ragmente biblice, ajungnd s
desemneze aproape orice tip de notaii marginale.
Mario Roques, identiic, in Palia de la Orstie (1581-1582), diverse tipuri de
glose`: ,a, les uns sont des explications de mots et doivent appartenir en propre au
traducteur roumain; (b) dàutres sont destines a aire connaitre ou a expliquer des
mots hbreu; (c) quelques-unes enfin sont de vritables commentaires du texte; (d) les
traducteurs roumains se sont borns a changer lòrdre des mots et a donner au nom de
S. Jean Chrysostome une orme plus amiliere a leur public` (Roques 1908: LIII).
loarte cunoscute sunt si studiile asupra notelor sau gloselor marginale din Noul
Testament de la Blgrad ,1648, ale lui G. epelea si Dragos Sesan. n cadrul acestora
sunt incluse explicaii ale unor nume proprii precum: Mamon ~ sireneaste: covia

Acknowledgements: Aceast lucrare a ost realizat in cadrul proiectului post-doctoral nr.

456/2010, Ovova.tic bibic rovvea.c. tvaiv ivgri.tic ,i fioogic, finanat de CNCSIS-UEFISCSU.
Ana-Maria Gnsac

220
lumii` (Mat. 6:24); Tavita ~ greceaste Dorcas` ,lapte 9:36,, Mercurie ~ Lrmiia` ,lapte
14:12); Diana ~ in greceaste Artemida, dumnedzoaia Asiei` ,lapte 19:24,, Betfaghiia =
ce se zice Casa Izorului` ,Mt. 21:1,, Gheennei ~ Matca ocului` ,Mat. 23:15,, Iupiter
~ greceaste, Diapon` ,lapte 14:12,, Tessalonic ~ Solun` ,lapte 1:1,, Adria ~ in
Marea Adriei` ,lapte 2:2, etc. Alturi de altele, aceste glose indic aptul c
traductorii au utilizat, ca surs principal, originalul grecesc la a crui autoritate recurg
ori de cte ori gsesc o nepotriire cu alte ersiuni, in 1ransilania circulnd si textul
latin al Vulgatei. laptul c traductorii au aut in a si un exemplar latinesc al Bibliei, o
arat att termeni precum pretor, testament, erevovie, vers, .critvr etc., precum si o serie
de nume proprii grecesti latinizate: Diana, Mercurie, Jupiter ,epelea 1963: 282).
Alexandru Gaton discut termenul go. si actul glosrii in corelaie cu cel al
traducerii, ca practic datorat neoilor inelegerii textului, care aduce necesare
corecii si nuanri ,..., in scopul inelegerii depline a textului, in modul cel mai pround
si real` ,Gaton 2005: 45,. Lrgind sera conceptual a termenului, autorul remarc
existena mai multor tipuri de glose: explicatie, completie si orientatie. Primele
corecteaz dierse erori de interpretare prin conruntarea mai multor ersiuni
disponibile in epoc, urmtoarele au rolul de a intregi textul, iind cerute de limba in
care se traduce, iar cele din urm in de componenta persuasi a textului.

Glosele din manuscrisele romnesti ale Bibliei 45 si 4389 sunt note lexicale,
gramaticale si, oarte rar, exegetice inserate pe marginea textului propriu-zis,
potrivit modelului textului occidental al Vulgatei si, mai trziu, al Septuagintei tiprite
in mediul protestant. Adugate, de obicei, in cursul reiziilor si copierilor succesie
ale unui text biblic, glosele marginale au serit la precizarea unor termeni mai puin
cunoscui ,de natur doctrinar, ritualic, istoric, ori regionali, constituind o
rezolare a unei diiculti a textului ,adugarea, corectarea, explicarea unor cuinte
sau pasaje etc.). Marcate prin vrahii (, sau prin sgei orientate in jos ,), glosele
sunt insoite uneori de precizri cu priire la sursele utilizate n procesul traducerii:
greceaste, il chiema...`, in greceaste...`, aceastea la latini nu sunt, iar la greci si la
sloeani sunt...` ,N1B,, sau in izodul grecesc si latinesc...`, u slav./ lat./
grek....`, la latini zice ...` ,ms. 4389, etc.
Glosarea strict a numelor proprii din primele manuscrise integrale ale
Vechiului 1estament este neinestigat, poate si din cauza aptului c aceste texte
sunt editate parial. n cadrul articolului de a ne propunem s semnalm ctea
dintre glosele biblice reeritoare la nume proprii din cele dou manuscrise
romnesti ale Vechiului 1estament, propunnd, apoi, o clasiicare a acestora din
perspectia tehnicilor de echialare ale numelor proprii biblice in limba romn.
Ms. 45, de la Biblioteca Filialei din Cluj a Academiei Romne, este o copie
dup ersiunea Milescu reizuit` din secolul al XVII-lea a Vechiului Testament,
tradus dup Septuaginta, ediia lrankurt, din 159, iind prima traducere integral a
acestuia existent in limba romn. Ms. 4389 ,secolul al XVII-lea), de la Biblioteca
Academiei Romne, din Bucuresti, conine textul Vechiului 1estament tradus in
limba romn de Daniil Andrean Panoneanul dup textul slaonesc al Bibliei de la
Ostrog (1581), Biblia ad vetustissima exemplaria castigata..., tiprit la Antwerp, in 1565
Co.area vvveor rorii iv recbie traavceri rovve,ti ae Bibliei

221
,sau poate o reeditare din 1583 sau 1624, si traducerea lui Nicolae Milescu,
nereizuit, eectuat la Constantinopol ,Andriescu 1988: 14,. Paternitatea acestei
traduceri a ost stabilit de Ursu ,2003,, comparnd limba ms. 4389 cu cea din
ndreptarea legii, scriere atribuit mitropolitului Daniil Panoneanul. Un rol important
in aceast priin l-a avut analiza unora dintre cele peste trei sute de glose
marginale cu coninut ilologic` din ms. 4389, in care traductorul semnaleaz
unele dierene existente intre sursele ,in limba slaon, greac si latin, utilizate de
traductor.

1. Exemple de nume proprii n glosele marginale din ms. 4389:

I Mac. 1:2

Elda

ara Crecea.c
I Mac. 4:15 Asarimoth u lat. Ghezeron
I Mac. 5:8 ara Orreia.c Ida
I Mac. 5:18 ara Orreia.c Idei
I Mac. 5:53 ara vaei Orreia.c
I Mac. 11:28 ara ]iaorea.c Idei
I Mac. 4:61 Edmului Idumei
I Mac. 6:5 Persda ara Cab,a.c
II Mac. 9:1 Persda ara Cab,a.c
I Mac. 8:2 Galtia rava
I Mac. 11:34 si ale Ramathmului u slav. ,i ae .tberevvvi
I Mac. 12:7 Drie u lat. Arie
I Mac. 12:20 Drie rie
I Mac. 13:27 Asaramel u slav. Ierusalim
II Mac. 3:5 Siriei u lat. Chilichiei
II Mac. 6:2 Diia u lat. Iovis
III Rg. 9:13 si le puse numele vivtv
Havlului`
u gre
x
hotarului
Deut. 2:20 ara Rafavior vriia,ior
Isa. 7:1 Sriei Armului
Isa. 19:18 cetatea Asedcului soarelui
Isa. 20:1 Tarthan Nathan
Isa. 36:1 ale Idei ;iaore,ti
Zah. 14:4 muntele Elenului` M.ivior
I Mac. 10:1 Antioh Epifan .vtiob trvfa,v
I Rg. 30:14 laturile ;iaore,ti` Idei
I Rg. 21:7 numele lui era Doic Sirnul` la latini zice Idumul`
Jud. 5:30 prada lui Sisar` Sisrei
II Par. 25:12 eciorii lui Ida` Idei

2. Exemple de nume proprii n glosele marginale din ms. 45:

Gen. 31:46 mncar acol pre vori` Moria Mrtvriei
Gen. 32:31 Chipul lui Dumnedzu` Videniia
Gen. 41:30 Misriul Eghpetul
Ana-Maria Gnsac

222
Gen. 50:11 Plngerea Eghipteanilor Eghiptului
Is. 6:15 Shar Deasupra literei h, marginal: a.
Num. 15:38 Iehoni Acestu nume, unii dzic Iehoni, iar
alii Iefonni, alii Iefthonn`.
Num. 32:3 Nadav Deasupra literei d, marginal: v.
Num. 32:35 Sofan Deasupra literei n, marginal: r.
Num. 34:8 Sadad Saradac
Iis. Nav. 6:17 Domnului puterilor Savvaoth
Iis. Nav. 10:3 Feraan Fidon
Iis. Nav. 10: 5 Amglon Odolam
Iis. Nav. 10:10 Vethgron Oronin
Iis. Nav. 10:11 Vethoron Oronin
Iis. Nav. 10:23 Eglon Odolam
Iis. Nav. 10:34 Aglon Odolam
Iis. Nav. 10:37 Eglon Odolam
Iis. Nav. 11:1 Iavin Iavis
Iis. Nav. 11:1 Madon Maron
Iis. Nav. 11:1 Simeron Simoron
Iis. Nav. 11:2 la munte la Ravath` ,i a .rara
Iis. Nav. 11:2 Hinerth Chinerth
Iis. Nav. 11:2 Nefeddor Fanaeddor
Iis. Nav. 11:8 Masrefoth-Maim Maseron
Iis. Nav. 11:8 Masif Massoh
Iis. Nav. 11:17 Alac Helh
Iis. Nav. 11:17 Valgad Valagad
Iis. Nav. 11:21 Anov Anavoth
Iis. Nav. 11:22 Asidoth Asid
Iis. Nav. 12:3 Vithsimoth Asimth
Iis. Nav. 12:7 Aloc Helh
Iis. Nav. 12:7 Siira Siir
Iis. Nav. 12:14 Erm Ermth
Iis. Nav. 12:16 Machda Ilth
Iis. Nav. 12:17 Apfu Taft
Iis. Nav. 12:20 Samvron-Marron Mamvroth
Iis. Nav. 12:20 Ahsaf Azif
Iis. Nav. 12:21 Thanah Zahac
Iis. Nav. 12:21 Maghedon Maredoth
Iis. Nav. 12:22 Chedes Cades
Iis. Nav. 12:22 Ieconam Iecom
Iis. Nav. 12:23 Addor Odollam
Iis. Nav. 12:23 Nafthdor Fenneddor
Iis. Nav. 13:4 Afca Afec
Iis. Nav. 13:5 Gamvl Galith
Iis. Nav. 13:6 Masrefoth-Maim Memfomaim
Iis. Nav. 13:11 Mahath Deasupra silabei -th, marginal: -t.
Iis. Nav. 13:11 Elha Esha
Iis. Nav. 13:17 Devo Devon

223
Iis. Nav. 13:17 Vamoth-Vaal Vemon
Iis. Nav. 13:17 Velmon Meelvth
Iis. Nav. 13:18 Ias Vasan
Iis. Nav. 13:18 Chedimoth Vachedmoth
Iis. Nav. 13:19 Carthiarim Cariathim
Iis. Nav. 13:19 Sior Sion
Iis. Nav. 13:19 Enac Enav
Iis. Nav. 13:20 Vethfagor Deasupra literei -a-, marginal: -o-.
Iis. Nav. 13:20 Vithsimth Vetthasemoth
Iis. Nav. 13:21 Rocom Rovoc
Iis. Nav. 13:21 Revec Rov
Iis. Nav. 13:25 Ravth Arad
Iis. Nav. 13:26 Ramth Aravoth
Iis. Nav. 13:26 Masfa Massif
Iis. Nav. 13:26 Manim Maan
Iis. Nav. 13:26 Davir Devon
Iis. Nav. 13:27 Vithnamr Venthanavr
Iis. Nav. 13:27 Sohth Sokhoth
Iis. Nav. 13:28 Manaim Maan
Iis. Nav. 15:3 Esron Asoron
Iis. Nav. 15:3 Addar Sarad
Iis. Nav. 15:6 Vithagl Vethaglaam
Iis. Nav. 15:6 Veor Veon
Iis. Nav. 15:10 Siir Assar
Iis. Nav. 15:14 Siseu Sus
Iis. Nav. 15:14 Tholma Tholam
Iis. Nav. 15:19 pmntul despre r.rit` Naghev
Iis. Nav. 15:19 Golth-Maim Votthanis.
Iis. Nav. 15:19 Golath-Maim Gonethlan
Iis. Nav. 15:19 Golath 1rimitere la explicaia anterioar.
Iis. Nav. 15:33 Saar Sar
Iis. Nav. 15:41 Naam Nam
Iis. Nav. 15:62 Ohoran Ohohan
Iis. Nav. 16:2 Arhiataroth Ahataroth
Iis. Nav. 16:3 Ieflet Aptelim
Neem. 13:35 a luda cu cntrile David` lui

3. 1ranserul majoritii numelor proprii biblice din textele surs in limba romn
s-a bazat, n special, pe transcrierea lor (naturalizare sau adaptare prin transcriere
onetic, din limba greac, respecti din slaon sau latin in limba romn. Unele
nume traduse in textul surs, au ost traduse si in limba romn. Lxist, ins, si
cazuri n care numele (de locuri) au fost substituite prin altele existente, n limba
romn, pentru anumite realiti denominatie ,de exemplu: Crecie, ara Crecea.c,
pentru Elada).
Pornind de la semniicaia termenului go. ,explicaie, interpretare`,, incadrm
n categoria gloselor marginale numai reerinele de tip explicati. Nu om
Ana-Maria Gnsac

224
inregistra, asadar, precizrile care in de completarea marginal a unor nume proprii
care lipsesc din text sau sunt inserate n scurtele titluri care se dau unor fragmente
biblice. Raportat la procedeele de traducere menionate mai sus, am inregistrat
cinci tipuri de glose.

3.1. Glose care echialeaz un nume propriu opac din punct de edere semantic
printr-un nume propriu cunoscut in limba romn sau cu o baz popular:
a) toponimul Elda (ms. 4389) este explicat frecvent printr-un echivalent
romnesc, probabil mai cunoscut, ara Crecea.c ,ar - un determinant adjectial,,
b) Persda (ms. 4389), cf. gr. H:poi oo (SEPT., si sl. acta\1 (OST.) este explicat
n unele note marginale prin ara Cab,a.c (tc. Kazyl-ba. cap rosu, persan`,
potrivit DLR);
c) ale Idei (VUL., SEPT.) este glosat ;iaore,ti (OST.);
d, iners, atunci cnd in text apare orma local a unui toponim biblic, in not
este redat orma numelui preluat, prin transcriere, din original: ara Orreia.c (ms.
4389), pentru Ida sauara ]iaorea.c (ms. 4389), pentru Idei;
e) Interesant este cazul numelui Galtia, glosat n ms. 4389 rava, probabil
dup ms. 45, unde galatean este confundat cu fravo: gaateav ~ ga ~ fravo,
echivalare speciic secolului al XVII-lea, potrivit lui Cndea (1970: 223).

3.2. Glose care dezopacizeaz numele propriu, prin traducere, in general oerit
prin intermediul altei surse:
a) si le puse numele vntul Havlului`, glosat u gre
x
hotarului, n not and
traducerea gr. opiov, dup ebr. kabul ar de hotar`;
b) ara Rafavior` (ms. 4389), glosat vriia,ior, dup terra gigantum` ,VUL.);
c, cetatea Asedcului` ,ms. 4389,, glosat soarelui, dup Ciitas solis` ,VUL.);
d, muntele Elenului` ,ms. 4389), glosat M.ivior, dup Montem olivarum`
(VUL.);
e, Chipul lui Dumnedzu` ,ms. 45,, c. gr. :ioo, glosat Videniia, ariant de
traducere oerit, probabil, dup OST.

3.3. Glose din ms. 4389 care echialeaz numele din text prin nume proprii opace
din punct de vedere semantic, oferite de alte surse:

a) impratul Sriei (VUL.), glosat Armului (OST.);
b) cetatea Asedcului (OST. si SEPT.), glosat soarelui, cf. civitas Solis` (VUL.);
c) Tarthan (VUL.), glosat Nathan (OST.);
d) Sargon (VUL.), glosat Arn (OST.);
e) impratul mirseanilor` (OST.), glosat ethiopilor, c. lat. rege Aethiopiae` (VUL.)
si gr. ooi:o Ai0ion.v (SEPT.);
f) antroponimul .vtiob trvfa,v este glosat, cu litere latine, Epifnis
(reprezentnd, n textul latin, transliterearea ormei grecesti Fniovq mre,

225
glorios`, Nbilis, cf. lat. Antiochi ilius, qui cognominatus est Nobilis`
(VULG.);
g, si numele lui era Doic Sirnul` ,SEPT.), glosat: la latini zice Idumul`.

3.4. Glose care corecteaz orma ortograic a numelor proprii din text:
a, acest tip de corectur este destul de recent in ms. 45 ,ezi supra exemplele
din cartea Iisus Navi,, in care ormele preluate, in text, dup o ariant a
Septuagintei ,lrankurt, 159,, au ost corectate, adaptate marginal dup o
alt ediie a textului grecesc ,Londra, 1653) olosit de reizori;
b) antroponimul Iehoni (ms. 45) este explicat prin intermediul altor surse:
Acestu nume, unii dzic Iehoni, iar alii Iefonni, alii Iefthonn`;
c) Mahath (ms. 45), glosat -t, corectnd astfel silaba -th a numelui din text;
d) n cazul lui Golath (ms. 45), se trimite la explicaia marginal anterioar:
Golath Maim, glosat Gonethlan;
e, Plngerea Eghipteanilor`, glosat Eghiptului, corecteaz numele preluat gresit
din principalul text-surs al ms. 45, Septuaginta de la Frankfurt (1597): gr.
n: v0o oi yon+oo;
f) Haguil (ms. 4389) apare glosat Haguil, corectndu-se, astel, orma gresit din
text.

3.5. Glose care aduc lmuriri priind orma gramatical a numelor proprii din text:
a, prada lui Sisar` (ms. 4389), glosat Sisrei;
b, eciorii lui Ida` (ms. 4389), glosat Idei;
c, a luda cu cvtrie Daid` ,ms. 45,, glosat lui.
n cazul exemplelor Sisrei si Idei este notat, marginal, orma de genitiv-dativ cu
articol enclitic a numelor masculine terminate n -a, Sisara si Iuda. n al treilea
exemplu, antroponimul masculin David este articulat marginal, n text lipsind forma
de genitiv-dativ. Lipsa articolului la genitiv-dativul unor nume proprii, fenomen
speciic ms. 45, este explicat de Ursu (2002: XII) prin traducerea literal a
textului Septuagintei, n care formele nearticulate ale genitiv-dativului numelor
proprii abund`, enomen cauzat, la rndul su, de aptul c textul grecesc surs
conine oarte multe nume proprii transliterate din ebraic si neadaptate la orma
limbii grecesti.

4. Concluzii
Datele analizate arat c, din perspectia glosrii marginale a numelor proprii, spre
deosebire de ms. 45, care se caracterizeaz printr-un literalism extrem a de textul
Septuagintei, apt indicat de prezena emendrilor aproape exclusi de tip ormal la
care sunt supuse numele proprii glosate, ms. 4389 compileaz sursele`, enomen
izibil relectat in prezena marginal a unor traduceri preluate din alte surse si a
Ana-Maria Gnsac

226
deselor substituiri ale numelor proprii din text prin nume existente n limba
romn, la momentul eecturii traducerii.

Bibliografie
Andriescu 1988: Alexandru Andriescu, Locul Bibliei de la Bucuresti in istoria
culturii, literaturii si limbii romne literare`, n seria Monumenta linguae
Dacoromanorum, Pars I, Genesis. Iasi: Lditura Uniersitii Alexandru Ioan
Cuza`, -45.
Arvinte 2008: Vasile Arvinte, Romn, romnesc, Romnia, Studiu filologic, Ldiia a III-a,
Casa editorial Demiurg, Iasi, 2008.
Cndea 1979: Virgil Cndea, Raivvea aovivavt. Covtribvii a i.toria vvavi.vvvi
romnesc, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979.
Gafton 2005: Alexandru Gafton, Dv vtber. Traducerea vechilor texte biblice, Editura
Pollidori 1998: Valentina Pollidori, La glossa come tecnica di traduzione.
Diuzione e tipologia nei olgarizzamenti italiani della Bibbia`, in Lino
Leonardi [ed.], La Bibbia in italiano tra medioevo e rinascimento. Atti del Convegno
internationale Firenze, Certosa del Galuzzo, 8-9 novembre 1996, Sismel Edizioni
del Galluzzo, Firenze, 1998, p. 93-118.
Sesan 2002: Dragos Sesan, ôv 1e.tavevt ae a graa ;11). Carte ae ivb ,i .ivire
rovvea.c, Lditura Pentru ia`, Braso, 2002.
epelea 1963: G. l. epelea, Ctera reciri iv egtvr cv iroaree ,i go.ee ôvvi
1e.tavevt ae a graa (1648,, in Limba romn`, XII ,1963,, nr. 3, p. 24-282.
Ursu 2002: N. A. Ursu, Noi inormaii priitoare la manuscrisul autogra si la
textul revizuit al Vechiului Testament tradus de Nicolae Sptarul ,Milescu,`, in
Biblia 1688, Vol. II, 1ext stabilit si ingrijire editorial de Vasile Arinte si
Alexandru Gaton, Lditura Uniersitii Alexandru Ioan Cuza`, Iasi, 2002.
Ursu 2003: N. A. Ursu, Actiitatea literar necunoscut a lui Daniil Andrean
Panoneanul, traductorul varetrii egii ,1rgoiste, 1652,`, n N. A. Ursu,
Covtribvii a i.toria cvtvrii rovve,ti iv .ecov a `1-lea. Studii filologice, Editura
Cronica, Iasi, 2003, p. -133.

Sigle

CE The Catholic Encyclopaedia. An International Work of Reference [...], Edited by
Charles G. Herbermann et. al., Robert Appleton Company, New York,
Vol. VI, consultat electronic la adresa: http:,,oce.catholic.com,index.
php?title=Scriptural_Glosses.
DLR Diciovarv ivbii rovve, 2010 |Ldiie anastatic dup Diciovarv ivbii
romne (DA, si Diciovarv ivbii romne (DLR,, Bucuresti, Librriile Socec
& Comp. si Setea, 1913-2005], Vol. I-XIX, Bucuresti: Lditura

227
Academiei Romne.
LIDDELL
-SCOTT
Henry George Liddell, Robert Scott, A Greek - English Lexicon. A New
Edition Revised and Augmented throughout by Sir Henry Stuart Jones
with the assistance of Roderick McKenzie et alii, With a Revised
Supplement, Clarendon Press, Oxford, 1996.
SEPT. 1q 0:i o lpoq , Hooio Aqooq ioi X:o Aio0q iq o no v+o. Divinae
Scripturae nempe Veteris ac Novi Testamenti omnia, Graece [...], Frankofurti
ad Moenum, apud Andreae Wecheli haeredes, 1597.
SEPT.
1
H Hooio Aio0qiq io+o +oo Fooqiov+o. Vetus Testamentum Graecum ex
versione Septuaginta Interpretum [...], Excudebat Rogerus Daniel, Londini,
1653.
ms. 45 Biblioteca Academiei Romne, manuscrisul romnesc nr. 4389.
ms. 4389 Biblioteca Filialei Cluj a Academiei Romne, manuscrisul romnesc nr.
45.
OST. Bibli sirek xaaru 8c+are a neaare 3aac+a ae auxq taeacatxq
[...], Ostrog, 1581.
VUL. Biblia ad vetustissima exemplaria castigata, Antverpiae, Ex officina
Christophori Plantini, MDLXV.

229
EXEGEZA NOULUI TESTAMENT.
PARABOLELE (LUCA 15)

DRD. FRANCISCA SIMONA KOBIELSKI
franciscakobielski@yahoo.com

Riassunto: La parabola vista come un riassunto scritto in una forma semplice, una
metafora oppure una somiglianza presa dal vissuto giornaliero e nello stesso in grado
dio stupire colui che làscolta, attraerso la sua italita e lòriginalita logica che conitene.
Alcuni esegeti dicono che alcune parabole sono propri trattati di teologia quali
nascondono una verit teologica profonda, con implicazioni decisive per la vita cristiana
di ogni giorno. Chi studia le parabole di Ges cos come sono riportate dal Nuovo
Testamento, pu essere sicuro dal punto di vista storico, esse essendo in realt
frammenti di roccia su quale ulteriormente si e fondata la tradizione. I psicologi
sostengono il atto che glìmmagini rimangono impressi di pi nella memoria che i
concetti astratti, e nelle parabole glìmmagini hanno un ruolo ondamentale. Lsse
rispecchiano con fedelt e chiarezza la Buona Novella quale Ges ha annunziato, il
carattere eshatologico del suo discorso, la fermezza del suo richiamo alla penitenza cos
come il conlitto con i arisei. Dallàltra parte, sotto la lingua greca, dalla quale ci sono
arrivate le parabole, si nasconde la vita di ogni giorno con i suoi problemi e le sue
tensioni, i conflitti e le gioie, cos come Ges li ha vissuto in Palestina e quale
definitivamente ha offerto una ricchezza di temi e immagini specifici. Attraverso il loro
carattere personale, chiarezza e semplicit, abilit della struttura, le parabole offrono la
certezza che ci siamo davvero in contatto diretto con Ges, che ci parla per mezzo di
loro, oggi e qui.
Parole chiave: parabole, Buona Novella, messaggio

1. Introducere
Parabolele
1
lui Isus nu sunt, n definiti, opere de art literar. Lle nu au ca scop s
transmit principii de natur general, ins iecare dintre ele a ost enunat intr-un
anumit moment din iaa lui Isus, in imprejurri prin speciicul lor irepetabile si
imprevizibile. De cele mai multe ori, parabolele rspund unei situaii de conflict,
justiic sau apr, atac sau prooac, ele sunt o aderat arm de lupt pe buzele
lui Isus, care a orbit oamenilor de odinioar, oameni din carne si snge ca noi. El

1
Parabola, parabole, s. f.: poestire alegoric cu un cuprins religios sau moral, pild, p. ext. exprimare
alegoric, airmaie care cuprinde un anumit tlc, abul, alegorie. - Din fr. parabole, lat. parabola`
(DEX 1998).
Francisca Simona Kobielski

230
s-a adaptat situaiei si mentalitii lor, iecrei parabole corespunzndu-i un
moment precis din iaa lui Isus. Ori acest moment trebuie indiiduat pentru a
inelege aderatul sens al parabolei ,Harrington 1967: 16-19).
Ce oia s spun Isus in acel moment precis al ieii sale Care este efectul pe
care-l urmrea printre asculttorii si Acestea problemele la care ne propunem s
obinem un rspuns prin studiul parabolelor lui Isus. Lste cu aderat posibil s
indiidualizm sensul original al parabolelor si astel s ascultm inssi vocea
Mntuitorului, adic sua ipsissima vox Astzi, exegeii sunt de acord c Isus avea un
mod oarte personal de a olosi parabolele. Cea mai bun metod de a interpreta
parabolele a i aceea care corespunde cel mai bine cu inssi metoda lui Isus de a
vorbi n parabole:
a) n parabolele sale Isus se ocup cel mai mult de probleme de practic si nu
de teorii. Ele se reer mai mult la moduri de a aciona si mai puin la idei abstracte,
la comportamente, la atitudini concrete de ia,
b) Isus foloseste parabolele in situaii de dialog si ca mijloc de dialog, mai puin
ca mijloc pedagogic sau ca instrument didactic sau polemic;
c) lora de coningere a parabolelor lui Isus izorste din experiena de iecare
zi la care ele ac apel. n inelegerea parabolelor, experiena este decisi, nu ora
unei logici pur conceptuale sau cerebrale (Peterc 1985: 12-14).
Parabolele descriu, de obicei, un comportament uman, iar atunci cnd ele pun n
scen personaje, ac acest lucru pentru a prezenta atitudinile respectielor personaje,
modul lor de a aciona. Atunci cnd parabolele se reer la realiti neinsuleite, ele
arat c are loc cea deosebit: numitorul comun al parabolelor este aciunea, nu se
mulumesc doar s arate cum sunt anumite lucruri, ci cum acioneaz si se comport.
n uncie de aciunile la care se reer, parabolele se impart in dou mari grupuri.
a) Parabole care se reer la comportamentul asculttorilor lui Isus, acestea
recomand de obicei o anumit conduit ori au uncie de avertisment, sunt foarte
numeroase, iar caracterul lor este oarte eident. Unele dintre ele recomand un
comportament determinat, altele aertizeaz asculttorii impotria unui anumit
comportament care ar aea urmri nedorite:
i) exist parabole care prezint asa numitele relatri exemplare`, care nu au
neoie de explicaii suplimentare, cum ar fi: Samariteanul milostiv - exemplu de
urmat (Luc. 10:30-3, si Bogatul r minte - exemplu de evitat (Luc. 12:16-20);
ii) unele parabole care conin exemple ce nu trebuie urmate, cum ar fi:
Seritorul neindurtor ,Mat. 18:23-34), Arendasii ucigasi (Mat. 12:1-9) etc.
iii) alte parabole oer simultan dou alternatie, una de ales iar cealalt de
eitat: Casa construit pe stnc ,Mat. 7: 24-27).
b) Parabole care or s explice comportamentul lui Isus sau al lui Dumnezeu,
dup cum urmeaz
i) cazuri in care Isus incearc s explice comportamentul su r a ace
reerine la comportamentul lui Dumnezeu. Cnd Isus orbeste despre propriul su
Exegeza Noului Testament. Parabolele (Luca 15)

231
comportament, nu se foloseste de parabole, ci de raze cu caracter parabolic: Nu
cei sntosi au neoie de medic, ci cei bolnai` ,Marc. 2:17);
ii) cazuri n care Isus vorbeste despre comportamentul lui Dumnezeu, r alte
reerine la propriul comportament. Astel, ceea ce se spune despre comportamentul
lui Dumnezeu explic de apt ceea ce se asteapt de la asculttori. n acest sens, este
semniicati comparaia tatlui cu comportamentul tatlui a de propriul iu: Care
dintre voi i va da fiului care-i cere pine, un sarpe` ,Luc. 11:11-13). Ceea ce, n
deiniti, il intereseaz pe Isus este increderea cu care asculttorii si trebuie s se
adreseze lui Dumnezeu;
iii) cazuri n care Isus vorbeste despre comportamentul lui Dumnezeu, raportat
ins la propriul comportament. Aceste parabole las s se ineleag care este ideea
lui Isus a de misiunea sa.
Pentru a ilustra comportamentul lui Isus sau cel ce va trebui adoptat de
asculttorii si, parabolele ac reerire deseori la modul de comportare al lui
Dumnezeu. n analiza lor interesul nu trebuie s se concentreze numai in direcia
clariicrii unuia sau a altuia dintre atributele divine sau s deineasc ceea ce
Dumnezeu este ,Dumnezeu este milosti, ierttor etc,. Potrivit lui Jeremias (2000:
117-119), scopul parabolelor este acela de a ne arta modul n care Dumnezeu
acioneaz. Ll acioneaz asemenea tatlui a de iu sau a prietenului a de
prietenul su.

2. Parabolele - mijloc de dialog
Nu o dat Isus abordeaz in parabolele sale un punct de edere dierit de cel al
asculttorilor si. De aceea, el nu se mulumeste niciodat s prezinte asculttorilor
si numai punctul su de edere, ci se strduieste de iecare dat s-i conrunte, adic
s angajeze un dialog in care s procedeze la un schimb de idei si experiene de ia.
Muli exegei acord parabolelor o simpl uncie cu caracter pedagogic, adic un
instrument didactic destinat s comunice idei. Isus, ca bun pedagog, stia ins s se
adapteze interlocutorilor si, mentalitii lor, modului lor de a concepe iaa etc.
Parabolele si propun inainte de toate s arate asculttorilor aptul c si un alt
punct de edere dect cel susinut de ei este posibil. Pentru aceasta, Isus se
angajeaz intr-un proces de convingere, deci ntr-un dialog cu asculttorii. O simpl
adeziune la nivel intelectual nu ajunge, asculttorii iind chemai la o alegere clar si
iind determinai la o asemenea decizie prin dialogul in care au intrat cu Isus.
Evanghelistii care ne-au transmis parabolele lui Isus s-au ingrijit s ni le
transmit incadrate in scheme precise, asa inct s nu existe niciodat riscul de a i
reduse la simple anecdote lipsite de un sens profund. Nu o dat caracterul artiicial,
si deci secundar, al cadrului parabolelor este eident, iar exegeii stiu prea bine c,
dac or s ajung la situaia de la inceput care l-a inspirat pe Isus, trebuie s ac
abstracie de acest cadru.

232
Asadar, sub formele cele mai diferite, primii destinatari ai parabolelor par a fi
inclusi in parabolele eanghelice. Acest lucru se realizeaz inainte de toate prin
dialogul pe care ele il stimuleaz, ins acest apt prezint urmri deosebit de
importante pentru interpretarea parabolelor. Un dialog se interpreteaz plecnd de
la alte premise dect cele ale unui monolog. De asemenea, rspunsul la o intrebare
trebuie neles numai in raport cu intrebarea propriu-zis.
A inelege astzi parabolele lui Isus inseamn a intra in dialog cu el r a ne izola si
desprinde de situaiile in care ne alm si de problemele pe care ni le ridic. Lste orba
de fapt de a ne deprinde s edem aceste situaii reale cu ochi noi, cu ochii cu care
nsusi Isus edea situaiile timpului su. Pentru a inelege pe deplin aceste parabole, nu
ajunge numai s ne intrebm in legtur cu ceea ce Isus a intenionat s ne transmit, ci
trebuie s inelegem nainte de toate modul n care Isus ne vorbeste. n felul acesta
parabolele dein un mijloc de acces la Isus, la persoana sa, la misterul su. Prin
intermediul constiinei pe care Isus o are despre misiunea sa si despre raportul su cu
Dumnezeu, noi putem inelege prin ele baza coningerilor pe care le exprim. Astel,
parabolele ne init s ne indreptm spre acele realiti pe care Isus le aea in edere si,
deci, de a-l intlni pe el pe terenul acestor realiti ,Harrington 1967: 19-39).

3. Metoda de lucru asupra parabolelor
Reelarea milostiirii lui Dumnezeu a de toi oamenii este unul dintre principalele
subiecte ale predicii lui Isus. Apostolii si evanghelistii au cutat s eidenieze acest
lucru n predicile si scrierile lor, constieni de importana subiectului in iaa Bisericii.
Dar cel care a accentuat mai mult aceast tem este eanghelistul Luca.
Datorit originii si ormrii lui pe lng apostolul Paul, el insist asupra acestei
milostiviri a lui Dumnezeu si totodat accentueaz deschiderea sa uniersal. Isus nu a
enit doar pentru iudei, ci a enit s ne mntuiasc pe toi indierent de statutul social
sau etnic. De aceea, n evanghelia sa, destinatarii milostivirii divine sunt mai mult cei
marginalizai, cei dispreuii si slabi, cei pierdui in ochii lumii`, dar care se prezint in
aa lui Dumnezeu cu o inim curat si plini de cin pentru pcatele lor. lariseii, in
schimb, si conductorii spirituali ai Israelului or i cei din urm` dac nu isi vor
schimba comportamentul fa de Dumnezeu si a de aproapele.
Printre parabolele prezente n Langhelia dup Luca, cele trei din capitolul 15,
parabola oii pierdute, parabola drahmei pierdute si parabola tatlui indurtor ,sau a
fiului risipitor), sunt printre cele mai cunoscute si mai populare din cele patru
evanghelii.
Imaginile folosite sunt dintre cele mai comune, usor de memorat, iar subiectul este
unul de care omul simte c are cea mai mare neoie: iertarea si milostivirea lui
Dumnezeu. Aceste trei parabole descoper c mila lui Dumnezeu este aproape
nebun`, ca pstorul care-si prseste 99 de oi pentru a salva una, ca femeia care-si
rstoarn toat casa pentru a gsi un bnu, ca tatl iudeu care-si primeste fiul risipitor
deenit pgn ,Fitzmyer 1985: 460).

233
Universalitatea milostivirii lui Dumnezeu si bucuria regsirii celui ce era pierdut sunt
temele care strbat acest capitol, ca de altel intreaga Langhelie dup Luca, si coner
acestor trei parabole un caracter aparte.
Exist mai multe indicaii c aceste trei parabole au ost destinate de Luca s ie
citite ca o unitate literar care, in schimb, este parte integrant din lunga naraiune
despre cltoria lui Isus spre Ierusalim ,9:51-19:44,. Cel puin trei caracteristici
subliniaz unitatea lor esenial. Prima este c au aceeasi tem: bucuria lui Dumnezeu
a de cina si intoarcerea celui pctos ,v. , 10, 24, 32,. Aceast caracteristic are
aici patru accente: a) motiele uniersalitii, ale comunitii si ale soteriologiei sunt
indisolubil intreptrunse, b, convertirea este o condiie pentru a gsi bucuria, c,
lericirea const, in esen, in disponibilitatea de a participa la aceeasi bucurie pe
care Dumnezeu o incearc in imprirea mntuirii; d) chemarea de a participa la
iubirea si la bucuria lui Dumnezeu vine prin mijlocirea lui Isus Cristos.
Potrivit lui Fitzmyer (1985: 460), a doua caracteristic const in existena unor
cuinte sau raze care se repet si servesc pentru a uni parabolele, de exemplu
conertire` ,v. 7, 10), bucuria (v. 5-7, 9-10, 23-24, 32) si pentru c ceea ce era
pierdut am gsit` ,v. 6, 9, 24, 32).
A treia caracteristic const in aptul c primele dou parabole, mai scurte, au
aceeasi structur: un om - o emeie, o oaie pierdut - o drahm pierdut, oaia -
drahma este cutat, apoi partea concluzi. Asemnrile intre aceste dou parabole
se intind pn si asupra ormulrii, deoarece, dac ar i s le cercetm sinoptic, om
obsera puine deosebiri, chiar semantice, in expunerea acestor trei puncte principale
de compoziie (Gourgues 1997: 185).
Lxist si unele dierene. n primele dou parabole cei care caut sunt pstorul
si emeia, in timp ce in a treia parabol nu este orba de o cutare, ci mai mult de o
intoarcere. 1atl nu merge in cutarea iului pierdut. n plus, nu merge la cmp
pentru a-l anuna si pe fiul cel mai mare. Totusi, el iese n ntmpinarea lor de
iecare dat cnd unul dintre ei s-a apropiat de cas pentru a-i primi. Aceast
dieren se poate datora aptului c oaia si drahma nu sunt subieci umani care s
doreasc s se intoarc sau s se conerteasc.
Studiul exegetic a atribuit aceast contradicie intre parabole, iar morala lor,
unor etape redacionale dierite: parabolele spuse de Isus si concluziile Bisericii
primare. 1otusi, nu se face prea mult caz de strategiile narative ale acestor trei
parabole, unde atenia nu cade asupra dorinei de conertire, ci asupra dorinei si
aciunii lui Dumnezeu care ine s-si caute iii pierdui si care srbtoreste si se
bucur pentru regsirea lor ,Aletti 1998: 256).

4. Analiza Parabolei fiului risipitor (Luc. 15:11-32)
ntre parabolele Noului 1estament, prezent doar in Langhelia dup Luca si de o
neasteptat actualitate este Parabola fiului risipitor, considerat de cei care au
studiat-o drept o adevrat eanghelie in evanghelie.

234
Alturi de cele dou parabole ,a oii si a drahmei, care au ca tem cutarea si
regsirea, Luca adaug o a treia ,15:11-32,, legat de aceeasi tem. n mod tradiional,
aceasta a ost numit Parabola fiului risipitor` - titlu prezent n Bibliile de limb
englez din secolul al XVI-lea (Fitzmyer 1985: 1083), dar care provine, se pare, inc
din epoca patristic -, dar si Parabola tatlui indurtor` (Gourgues 1997: 181-182).
Mult mai mare ca ntindere (20 de ersete, dect precedentele, aceast parabol
ocup dou treimi din capitolul al 15-lea al Langheliei dup Luca. Unii exegei au
pus problema unitii sale. Li consider c partea a doua a parabolei ,v. 25-32) a fost
adugat de Luca unei parabole care iniial nu coninea dect ersetele 11-24, ins
ipoteza este foarte greu de dovedit (Benoit, Boismard 1972: 295).
Parabola este considerat una dintre cele mai mari si frumoase parabole ale lui
Isus si constituie subiectul multor discuii si dezbateri dessurate de-a lungul
istoriei. ncepnd cu Sfinii Prini, obserm posibilitile de a interpreta diferit
aceast parabol
2
. Astzi, trebuie s spunem, ne alm in aa unei parabole care
este obiectul a numeroase studii. Este vorba de unul dintre textele evanghelice cel
mai mult studiate
3
de exegei, de teologi, ct si de reprezentani ai altor stiine
umane
4
.
Si, ntr-ader, parabola orbeste despre om, despre slbiciunea lui, despre
puterea lui de a se intoarce la calea cea dreapt, despre milostiirea lui Dumnezeu
care il ajut in acest sens si i iese in intmpinare, teme de care omul are neoie s
stie si de care se simte atras. Nu este in primul rnd o proclamare a estii celei
bune` ctre cei sraci ci, la el ca cele dou de dinaintea sa, este o aprare a acesteia
in aa criticilor. Isus se justiic prin nemrginita iubire a lui Dumnezeu a de
oameni. 1otodat, Isus transorm aceast parabol intr-o aprare sub orm de
repros: el las parabola neterminat pentru a-i determina pe asculttorii si, care se
alau in poziia iului mai mare, s-si dea seama ct de departe sunt de Dumnezeu
datorit mulumirii lor de sine si a lipsei de iubire.
Asadar, Isus si apr poziia oarecum reoluionar predicnd dragostea lui
Dumnezeu pentru pctosul care se intoarce si artnd c aciunile sale nu ac
dect s arate c aceast iubire a deenit eecti.
Critica literar a fragmentului Luca 15 pleac desigur de la principiul unitii
literare dintre cele dou pri, incercnd s indiidualizeze dierena de limbaj
dintre v. 11:24 si 25-32. Pentru aceasta este ins neoie de un pround examen
ilologic destinat s identiice intereniile redacionale ale lui Luca in textul

2
lr a neglija exegeza literar a textului, Sinii Prini au preerat o exegez alegoric, aplicnd
parabola la popoare si indivizi, recurgnd mai ales la sensul spiritual (Foerster 1997: 8).
3
n lista bibliograic alctuit de Segbroek (1989), parabola fiului risipitor este pericopa din Luca cea
mai studiat, dup pericopa din Luc. 4:16-30 (61 de titluri) si imnul Magnificat din Luc. 1: 46-55 (53
de titluri), si pe picior de egalitate cu Luc. 10: 25-37 (49 titluri). Autorul trimite la 48 de titluri pentru
parabola fiului risipitor, dar tabelul index a fost completat de Gourgues (1992: 3-20).
4
Parabola iind un text inepuizabil ,Bulai 1999: 32,, adugm si atenia marilor pictori ,Albrecht Drer,
Rembrand etc.), dramaturgi (Tudor Dramatists), coregrafi (Balanchine), muzicieni (Prokofiev etc.),
literai ,A. Gide, si ilosoi ,Nietzsche, Noica etc.,.

235
parabolei. Llementele acestui examen ilologic se reer la ordinea cuintelor, la
adjectiul numeral, la poziia pronumelor demonstrative, a adjectivului posesiv etc.
Concluziile la care au ajuns exegeii pot i prezentate astel:
a) 1extul parabolei conine nenumrate trsturi caracteristice redactrii lui
Luca, eanghelistul nemulumindu-se doar cu transcrierea sau copierea unui text
parabolic preexistent. Luca, ins, a intervenit pe tot parcursul parabolei att n ceea
ce priveste stilul ct si n ceea ce priveste olosirea unor anumii termini speciici.
b) 1ermenii nelucanieni sunt mai puin numerosi si mai puin eideni, fapt
normal, cci Luca obisnuieste cu regularitate s retuseze sursele sale, fiind un
scriitor care si respect stilul. Iat unele expresii cu aderat nelucaniene:
schimbarea subiectului r reo precizare ,v. 15, 16, 24, 28), numeralul plasat
naintea substantivului (v. 11).
Anumite scene descrise in parabol, cum ar i dezmul iului risipitor care
ajunge pstor al unei turme de porci, dorina lui de a mnca roscoe si scena de
inestitur a iului dup reenirea in snul amiliei corespund oarte puin cu
asteptrile cititorului. Aceste caracteristici nelucaniene par a i puin numeroase, dar
sunt suiciente pentru a ine cont de maniera eanghelistului de a scrie. Acest apt
ne dovedeste c Luca nu este niciodat sclaul surselor sale si c nici o distincie
undamental nu interine intre cele dou pri ale parabolei din punct de edere al
limbii (vezi Mc Brich 1991: 110-117).

5. Analiza literar
Scopul prezentei analize este acela de a stabili punctul care genereaz miscrile din
parabol. Vom analiza dou puncte de edere, unul static si unul dinamic, specifice
parabolei.
S.J. Structura literar a parabolei vzut static
Primul lucru care impresioneaz pe cititor la lectura capitolului al 15-lea din
Langhelia dup Luca este numrul mare de paralelisme, sinonime si antiteze
utilizate. Unele dintre aceste paralelisme joac un rol ornamental, altele au aloare
structural important pentru progresul parabolei.
a) Paralelisme literare: n v. 12-14, tatl imparte aerea sa - fiul dispune de
partea sa; fiul adun totul - mprstie totul; n v. 17a-20a, el si vine n sine nsusi -
el ine la tatl, oi merge la tatl meu - se duse la tatl su, el pleac intr-o ar
strin - cnd inc se ala departe ,v. 13-20,, iul mai mare reuz s intre - tatl
iese afar ,v. 27-30) etc.
b) Paralelisme structurale: n v. 24 si 32, tatl este in centrul parabolei, in timp
ce cei doi ii ai si sunt in acelasi timp paraleli si antitetici. De asemenea, este
deosebit de semnificativ modul n care fiecare din cei doi fii se adreseaz tatlui. n
acest context si schimb de cuvinte si aciuni, atitudinea tatlui a de cei doi ii ai

236
si este cu aderat semniicati. Versetele 29-30 rezum toat structura antitetic
a parabolei, dat iind c din punctul de edere al iului mai mare ele sunt un
rezumat dur si caricatural. Acest rezumat pune de apt in eiden conduita celor
doi fii, precum si atitudinea lor a de tatl. Aceast situaie de lucruri clariic
problema pe care tatl a trebui s o rezole.
n acest punct al cercetrii noastre se impune o analiz mai apropiat a celor
dou pri ale parabolei considerate in mod separat. Prima seciune ,v. 11-24) se
reer la dezmul iului mai mic in urma impririi autului printesc. Aceast
diviziune nu dispune de un corespondent n cea de-a doua parte, corespondent
care s explice de ce iul mai mare a mers la cmp si cum de tocmai atunci se
intorcea acas. A doua seciune ,v. 17 -20a) arat cum iul mai mic se decide s se
intoarc la tatl su. A treia seciune ,v. 20b-24) descrie primirea cut de tatl.
Paralelismul antitetic ncepe n v. 1, istoria decderii treptate dar dureroase a iului
mai mic (v. 13-15, nu este dect un preambul pentru a inelege sirul evenimentelor
care urmeaz si tocmai de aceea lipseste un corespondent n cea de-a doua parte.
Desigur, structura prezentat mai sus nu este altcea dect un schelet lipsit de ia,
ea trebuie degajat de dinamismul care o anim. Acest lucru constituie al doilea
moment al analizei noastre literare.
5.2. Structura literar a parabolei vzut dinamic
Pentru realizarea continuitii intre cele dou pri ale parabolei, om urma patru
piste de lucru.
a) ntrebuinarea stilului direct. n general, ceea ce se exprim in stil direct are
sansa de a ne oeri indicaiile cele mai explicite in legtur cu sensul respectivei
relatri biblice. Parabola iului risipitor conine sapte exemple de stil direct: fiul mai
mic se adreseaz tatlui, iul mai mic orbeste cu sine nsusi hotrnd ceea ce a
spune tatlui, iul mai mic se adreseaz direct tatlui, tatl se adreseaz slujitorilor,
unul dintre slujitori se adreseaz iului mai mare, iul mai mare se adreseaz tatlui,
tatl rspunde iului mai mare. Notm c iul mai mic se adreseaz de trei ori
tatlui, in timp ce tatl nu-i rspunde nici mcar o singur dat. liul mai mare, in
schimb, se adreseaz tatlui o singur dat, iar tatl ii rspunde imediat. Prin
urmare, personajul central este r indoial tatl, deoarece cuintele lui sunt cele
mai importante, asigurnd unitate si continuitate n dessurarea parabolei.
Cuintele celor doi ii motieaz si prooac declaraiile tatlui, care spune de
iecare dat acelasi lucru. Cele dou discursuri ale tatlui, desi sunt identice,
prezint totusi o deosebire esenial. n prima parte, tatl nu se adreseaz direct
fiului rentors, ci servitorilor, n timp ce n cea de-a doua parte se adreseaz direct
iului mai mare. Partea inal a celor dou discursuri este mai mult sau mai puin
identic. Declaraia din . 24 nu este decisi, ci doar tranzitorie, cci cuintele din
. 32, adresate de tatl ctre iul su, au mai mult importan dect cele adresate
servitorilor, asa cum este cazul in prima parte a parabolei. Asculttorul lui Isus,

237
cunoscnd deja din v. 24 care este prerea tatlui, inelege c cele spuse in . 32
sunt pentru el o interpelare direct, la care trebuie s rspund imediat.
b) Sentimentele celor trei personaje. Parabola eman o puternic intensitate
emoti care rezult att din prezentarea direct a sentimentelor, ct si din
prezentarea situaiilor si a cuintelor. De exemplu, poruncile date de tat
servitorilor n v. 22-24 sunt ptrunse de o bucurie imens. 1atl il init pe iul mai
mare nu numai s-si recunoasc ratele, ci si s srbtoreasc impreun acest
eveniment, asadar s prseasc starea de mnie` si s treac la cea de bucurie`.
c) Relaiile dintre personaje. ntre cele trei personaje principale, tatl, iul mai
mare si iul mai mic exist dou tipuri de raporturi: fiu - frate si fii - tat.
d) Parabolele cu trei personaje. Parabolele eanghelice nu dispun niciodat de
mai mult de trei personaje, deseori au numai dou personaje, iar atunci cnd au trei,
nu apar niciodat simultan. Parabola fiului risipitor se imparte in dou pri,
conorm intrrii in scen a iecruia dintre ii. De asemenea, de iecare dat in
respectivele scene mai intervine cte un personaj suplimentar: fiul mai mic se
dedubleaz orbind cu sine insusi, seritorii in acest caz sunt simpli igurani. n v.
27 intervine un servitor care este mai mult dect dect sunt implu figurant. ntre
cele trei personaje aem un personaj principal, tatl si dou personaje secundare,
care se aseamn si se resping simultan. n final, personajul principal va da cstig
de cauz personajului deaorizat ,Sabourin 1987: 275-278.).

6. Analiza teologic
Sfntul Luca si-a construit n asa fel evanghelia, nct si-a ales cu grij episodul cu
care o deschide si o inchide, dar mai ales episodul care este poziionat in centrul
eangheliei sale. Dac numrm ersetele si imprim eanghelia lui in dou,
obserm cu exactitate c centrul ei se al chiar in aceast parabol. Putem spune
c in aceast parabol se al esenialul intregii eanghelii si mesajul cel mai
important pe care il putem descoperi. Muli exegei subliniaz c aceast parabol
ne ina c, pentru Dumnezeu, a i tat inseamn a maniesta a de iii si o
dragoste att de mare, nct ea merge pn la iertare ,Schmid 1965: 193-195).
Putem desprinde ctea atitudini semniicati printesti care reies din parabol:
a) A i tat sau a iubi ca un tat, pentru Dumnezeu inseamn a respecta
libertatea iilor si: cea a iului mic, lsndu-l s plece si aib experienele sale, stiind
bine c a abuza de libertatea oerit, dar acordnd spaiu si pentru iniiativa
intoarcerii. Ll respect si libertatea fiului mai mare neobligndu-l s participe la
bucuria ntoarcerii fiului mic.
b) 1atl doreste s restabileasc impreun cu iii si o relaie de libertate. Iubirea
lui Dumnezeu se caracterizeaz prin respectul drumului pe care fiecare dintre fiii
si si l-a ales. A iubi inseamn a astepta pe cel risipitor, scrutnd in indeprtare
pentru a-i astepta venirea.

238
c) 1atl alearg in intmpinare. Iubirea lui Dumnezeu ine in intmpinarea
omului, si se face prezent la cel mai mic semn de deschidere din partea noastr.
d) A iubi pentru Dumnezeu inseamn a ierta r condiii. Gestul lui este te
iert si te iubesc pentru c esti fiul meu`, chiar dac in comportamentul nostru nu
gseste nici un rspuns. Iubirea lui Dumnezeu init pe om s depseasc propriile
lui limite de iubire si s intre in iubirea si bucuria lui. loarte important in aceast
parabol este conertirea, ct reme ne raportm la personajul principal din text,
tatl. Prelungirea exegezei textului poate aborda dou direcii: in teologie si n
spiritualitate (Fitzmyer 1985: 1086).
Aici ne putem referi la modul nostru de a ne reprezenta pe fiecare n mod
personal, dar si aciunea 1atlui in iaa noastr. Ce el de chip reprezint
Dumnezeu n acest text si cum ne arat textul lucrarea 1atlui in iaa noastr n
spiritualitate trebuie s inelegem sensul textului si modul de a concepe si de a tri
relaia noastr in prounzime cu Dumnezeu 1atl si cu aproapele. De-a lungul
exegezei, anumite presupuneri de natur teologic sau spiritual au marcat modul
de a conduce sufletele spre Dumnezeu.
6.J. Reflecii teologale
Putem scoate in eiden trei relecii asupra modului de a-l percepe pe Dumnezeu
si activitatea lui:
a) Iubirea lui Dumnezeu este ntotdeauna cea dinti si mereu prezent,
indierent de modul in care iecare se situeaz in raport cu existena lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu nceteaz s cread in iecare om si s-l iubeasc. Este concluzia
teologic cea mai inalt, pentru c ea se degaj din text si devine un crez.
b) Iubirea si iertarea lui Dumnezeu se maniest n mai multe feluri dect strict
prin sacramentele Bisericii sale. nainte de mrturisirea exterioar a propriilor
pcate, pctosul care a intrerupt relaia lui cu Dumnezeu si care, venindu-si n fire,
se deschide in aa lui printr-un act de cin, ie el si imperfect, primeste iertare si
este repus in condiia lui de iu. Sacramentul pocinei este momentul cel mai
intens n care penitentul aude cuvntul de iertare.
Sunt unele situaii, ins, in care penitentul nu poate primi dezlegarea, pentru c
nu ndeplineste condiiile cerute. Aici intlnim momentul orte: dup cum omul
respectiv si gseste ora unui act pround de cin, putem aea coningerea, c
pornind de la imaginea 1atlui milosti din parabola noastr, el se mntuieste.
c) A treia relecie de natur teologic porneste de la ntrebarea: cum si exercit
Dumnezeu aciunea de iertare in sacramentul reconcilierii Parabola ne oer o
clariicare deosebit de important la nivelul teologiei pastorale: ntlnirea
sacramental trebuie s ie ocazia unei intlniri teologale din partea conesorului si
a penitentului. Conesorul il reprezint pe 1atl risipitor de daruri, iubire si iertare,
deci nu este un judector. Rolul lui este de a spune pctosului care se prezint in

239
aa lui, c Dumnezeu il iubeste, il iart si se bucur acordndu-i iertare`
(Harrington 1951: 236).
Asadar, aceast parabol reconigureaz oarecum imaginea conesorului, dar
reconigureaz si imaginea penitentului. El trebuie s triasc mai inti in itinerarii
teologale, adic trebuie s recunoasc si s accepte iubirea gratuit a lui Dumnezeu
a de cei rnii prin pcat. Conesorul trebuie s-l invite pe penitent ca si tatl din
parabol la aceast miscare. n parabola fiului risipitor nu se aduc reprosuri pentru
purtarea dezordonat a iului cel mic. Ll simte c trecutul lui este iertat si uitat. Tot
astfel spune si Dumnezeu pctosului: Risipit-am pcatele tale ca pe un nor si
rdelegile tale ca pe o negur` (Isa. 44:22).
6.2. Aspecte de natur spiritual
Parabola fiului risipitor conine multe relecii asupra naturii si a condiiilor ieii
spirituale, asupra omului n miscare a de Dumnezeu si a de aproapele. Este o
chemare la cutarea atitudinii potriite in aa iubirii lui Dumnezeu care se oer in
mod gratuit si r msur.
Drumul ieii spirituale incepe odat cu aspectul teologal, adic in momentul in
care incepi s te raportezi la Dumnezeu. Parabola tatlui si a celor doi fii ne ace s
inelegem c eanghelia, in esena ei, nu este o moral, ci un drum autentic spre
Dumnezeu, plin de iubire, iertare si milostivire. Fiul cel mare, care a rmas mereu
idel preceptelor tatlui, ca si fiul mai mic, care reine acas recunoscndu-si
propriile greseli, sunt la el de inceptori n ceea ce priveste iaa spiritual.
Lpisodul intlnirii tatlui cu iul mai mare, pune clar in eiden aptul c acesta din
urm nu are o ia spiritual. Nu exist o relaie autentic cu Dumnezeu r o
relaie autentic cu raii nostri, pentru c cel ce nu iubeste pe ratele su, pe care
l-a zut, pe Dumnezeu, pe care nu l-a zut, nu poate s-l iubeasc ,1 Ioan 4:20b).
Angajamentul din iaa teologal a lui agape se arat a i condiia necesar pentru ca
fidelitatea moral si legal s capete sens si valoare.
Parabola pe care o discutm este purttoarea unui mesaj de incurajare a oricrui om
care are de strbtut un itinerar diicil si greu de ineles. Lste ct se poate de incurajator
s constai c niciunul dintre fii nu este pe deplin angajat in iaa spiritual.
6.3. Dimensiunea cristologic
Langhelia dup Luca acord un spaiu special intimitii lui Isus cu Dumnezeu
1atl. Aceste scene de rugciune sunt redate inaintea Botezului, alegerii
Apostolilor, la Schimbarea la la, in Grdina Mslinilor. n aceast experien de
intimitate, Isus descoper cea din esena lui Dumnezeu si o transpune n atitudini.
Cristos descoper in cei pctosi un el de ocaii, iar acestia au neoie de mil si de
iertare. La fel ntlnim si in Vechiul 1estament o grij special a lui Mesia, a
Regelui, a de cei sraci si exclusi din comunitate. Lxegeii zilelor noastre constat

240
c Isus se indreapt mai mult spre cei sraci, marginalizai si pctosi, artnd c ei
sunt cei care rspund mesajului su, iar semn c Dumnezeu este iubire si iertare.
Potriit contextului literar al celor trei parabole, Isus propune o intur sub
orm de parabol pentru a-si justiica atitudinea a de cei pctosi (15:1-2).
Aceast atitudine o putem rezuma astel: Lu m comport in acest el pentru c
Dumnezeu 1atl se comport asa, altfel spus, Isus si ondeaz comportamentul pe
atitudinea lui Dumnezu a de oameni. n acest el, Isus reclam pentru sine
dreptul de a aciona ca Dumnezeu. Oare aceast pretenie cu priire la modul su
de a aciona nu comport si ea o reelaie a iinei sale Aceast relecie ne
impinge la o concluzie care asociaz nu numai dou atitudini, ci o pretenie de
divinitate a lui Isus, care vine din partea lui Dumnezeu.
Identificarea implicit a lui Isus cu Dumnezeu deine explicit dac acem o
lectur atent a parabolei in contextul mai larg al Evangheliei lui Luca pornind de la
binomul pierdut - reg.it. La fel si n episodul cu Zaheu: liul Omului a enit s
caute si s mntuiasc ceea ce era pierdut` (Luc. 19:10). Lucrarea de mntuire a
ceea ce era pierdut, pe care 1atl o inptuieste n Luc. 15: 23-30 este incredinat
Fiului din Luc. 19:10. Este ceea ce Isus mplineste cnd se arat bineoitor cu cei
strngtori de impozite si cu cei pcatosi.
Milostivirea, asa cum a prezentat-o Cristos n parabola Fiului risipitor, are
orma interioar a iubirii, care in Noul 1estament este numit agape. O astfel de
iubire este capabil s se plece asupra oricrui iu risipitor, asupra oricrei mizerii
umane si, mai ales, asupra oricrei mizerii morale, asupra pcatului. Cnd se
intmpl acest lucru, cel care este obiectul milostiirii nu se simte umilit, ci regsit
si realorizat. Mai inti in toate, 1atl isi maniest bucuria c a ost regsit. Aceast
bucurie indic aptul c un bun a rmas intact: un iu, chiar dac e risipitor, nu
inceteaz de a i un iu aderat al tatlui su, mai indic si aptul c un bun a ost
regsit: in cazul iului risipitor, acesta a ost intoarcerea la aderul despre sine
nsusi (Ioan Paul al II-lea 1980).
Dac Dumnezeu ii primeste pe cei pctosi, si cei care au ncredere n
Dumnezeu ar trebui s se comporte in acelasi mod. Dac Dumnezeu este milosti,
si cei care il iubesc pe Dumnezeu ar trebui s ie milostivi. Dumnezeul pe care l
predic Isus si n numele cruia ace tot ceea ce ace este Dumnezeul milostiirii.
Mai mult, a deeni asemenea 1atlui ceresc nu este doar un aspect important al
inturii lui Isus, ci este inssi inima mesajului su. Radicalitatea cuvintelor lui
Isus si aparenta imposibilitate de a tri cerinele sale dein total inteligibile dac
sunt inelese ca parte a unei chemri generale de a deeni si de a i aderai ii si
fiice ai lui Dumnezeu (Nouwen 1999: 159).
Isus ne indic aderata condiie de iu: Ll este iul cel tnr, r a i ins rebel.
Ll este iul cel mare, r a aea ins resentimente. Ascult de 1atl in toate, dar
r a se simi reodat scla. Ascult tot ceea ce spune 1atl, dar asta nu-l
transorm in slug. mplineste toate lucrrile pe care 1atl i le cere, rmnnd
complet liber. Druieste totul si primeste totul. Isus declar in mod liber:

241

Ader, ader spun. liul nu poate ace nimic aar de ceea ce ede c ace 1atl, ceea
ce face El, face si Fiul. 1atl il iubeste pe Fiul, si toate ce le ace Ll i le arat, si-i a arta
inptuiri si mai mari inct ei rmne uimii. Precum 1atl inie morii si le d ia, tot asa
si liul d ia cui rea. 1atl nu judec pe nimeni, dar a incredinat orice judecat liului, ca
toi s-l cinsteasc pe liul precum il cinstesc pe 1atl` (Ioan 5: 19-23).

Milostiirea se maniest in aspectul su aderat si propriu cnd realorizeaz,
promoeaz si scoate binele din toate ormele de ru existente in lume si n om.
Astel ineleas, ea constituie coninutul undamental al mesajului mesianic al lui
Isus Cristos si ora constituti a misiunii ucenicilor lui. Cristos, care ca om a
suerit cu aderat si in chip ingrozitor, se adreseaz 1atlui, acelui 1at a crui
iubire o propoduise oamenilor, despre a crui milostiire dduse mrturie prin
tot ce srsise. Dar nu este cruat de suerina teribil a morii de pe cruce: Pe El,
care nu a cunoscut pcatul, Dumnezeu l-a cut pcat de dragul nostru pentru ca
noi s cunoastem justificarea lui Dumnezeu n El` (2 Cor. 5:21).
Prin aceast rscumprare este reelat aderata sinenie a lui Dumnezeu, care
este plintatea absolut a desrsirii, plintatea dreptii si a iubirii, cci dreptatea se
intemeiaz pe iubire, provine din ea si tinde spre ea. Aceast dreptate se naste n
intregime din iubire: din iubirea 1atlui si a Fiului si a Duhului Sfnt. n urma
suerinelor incercate in lume, iul capt discernmnt. De altel, acest lucru ne si
ina Langhelia in intregul ei, s deosebim binele de ru. Parabola iului risipitor si
plin de pcate si a celui drept, trufas si crtitor, rmne mereu actual prin
deschiderea artat omului in alarea drumului spre mntuire ,Maier 1999: 669-670).

7. Concluzii
Capitolul al 15-lea din Langhelia dup Luca nu are doar scopul de a justiica
numai comportamentul lui Isus a de cei pctosi si de asemenea nu
intenioneaz numai s-i ajute pe farisei si crturari de a inele in termeni reali
comportamentul lui Isus, ci merge mai departe: el cheam pe toi s participe la
bucuria pe care Isus o maniest. Deine, astfel, un autentic apel de atasament a
de Isus si de intura sa inelegtoare pentru cei pctosi.
Reerinele din Luc. 15:1-2 plaseaz coninutul celor trei parabole ntr-un
anumit context istoric din ministerul lui Isus. Luca las s se ineleag aptul c
aciunile relatate de el aparin trecutului, iar sensul lor real trebuie corelat cu
trecutul. Luca nu se adreseaz in capitolul al 15-lea fariseilor si crturarilor, el are n
aa sa ali oameni, cu alte preocupri, crora rea s le orbeasc despre Isus din
Nazaret. Totusi, dac Luca a considerat util s pstreze rspunsul lui Isus, modul in
care a rezolat o anumit problem, atunci el a cut acel lucru cu un motiv precis.
Potriit lui Peterc ,1985: 90-100), putem presupune c in iziunea lui Luca toate
cuintele lui Isus rmn utile si pentru crestinii de la finele secolului I, care au

242
inaintea lor un material preios de relexie, in uncie de problemele noi pe care
iaa si trirea crestin le ridic in aa acestor crestini din prima generaie.
Lxegeii pleac de la premisa c Luca a intlnit in comunitile crestine pentru
care el a scris Langhelia o situaie identic cu cea cu care a ost conruntat Isus n
iudaismul timpului su. Din lectura Langheliei dup Luca, precum si din cea a
laptelor Apostolilor, rezult c acest eanghelist subliniaz cu suicient coningere
aptul, scandalos pentru erei, conorm cruia mesajul crestin, refuzat n genere de
iudei, era acceptat cu entuziasm de pgni. n spatele geloziei ariseilor a de cei
pctosi, Luca ede in mod discret gelozia ereilor a de pgnii care aderau la
crestinism. Acest lucru este confirmat n direct de Fapt. 11, unde Petru este acuzat de
iudeo-crestini c a intrat la cei netiai imprejur si a luat masa cu ei, acuz care se
aseamn intru totul cu reprosul adus lui Isus n Luc. 15:2. Petru si lmureste
comportamentul, astel c in inal concluzia a i surprinztoare: Auzind acestea, au
tcut si au slit pe Dumnezeu, zicnd: Asadar, Dumnezeu le-a dat si pgnilor
intoarcerea spre ia` (Fapt. 11:18). Istoria lui Corneliu (Fapt. 10) este o confirmare
clar a aptului c iaa esnic nu mai este apanajul exclusi al lui Israel. 1oi au
acces la noua mprie datorit conertirii` asupra creia se insist in capitolul al
15-lea din Langhelia dup Luca. Succesul tinerei Biserici crestine era privit cu
rutate si gelozie de ctre erei. n Luc. 15 nu apare termenul gelozie sau ur, ins din
comportamentul ciudat al iului mai mare reiese cu claritate rutatea acestuia, cnd el
ruz cu ehemen s intre in cas pentru srbtoarea ratelui reintors ,15:28,. 1atl
a incerca zadarnic s inlture aceast rutate din partea iului mai mare,
determinndu-l s participe totusi si el la bucuria intoarcerii ratelui rtcit.
Aceste corespondene tematice intre Luc. 15 si Faptele Apostolilor sunt
suiciente pentru a demonstra c redactarea lui Luc. 15 se referea la tensiunea
existent intre iudaism si crestinism in urma aderrii masie la noua religie a
pgnilor. liul risipitor rmne totusi ereu, chiar dac el prseste cminul
printesc si pleac in inuturi indeprtate. Peripeiile prin care el trece, precum si
deznodmntul inal al aenturii sale, plaseaz pe Luc. 15 ntr-o perspect
misionar ,de Milan 1976: 88-94). De apt, aceast idee este prezent si n alte
locuri: Luc. 2:32, Cntarea lui Simeon; Luc. 3:6, definirea misiunii lui Ioan
Boteztorul, Luc. 4:23-34, scena petrecut in sinagoga din Nazaret etc.
Asadar, Luc. 15 este o punere in gard contra oricrei orme de exclusiism
care ar pune in joc sensul pround al solidaritii raterne. Actualitatea acestui
capitol este eident chiar si pentru noi, cei care trim in secolul XXI.

Bibliografie
ibia .av fvta critvr, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Romne, Bucuresti, 2001.

243
Noul Testament, ediia a II-a, Editura Sapienia, Iasi, 2008.
DEX 1998 = Dicionarul explicativ al limbii romne, Ediia a II-a, Academia Romn.
Institutul de Lingistic Iorgu Iordan`, Lditura Uniers Lnciclopedic,
Bucuresti, 1998.
The Gospel of Luke. A Commentary on the Greek Text, Edition Howard Marshall and
Word Gascque, Exeter, 1978.
Aletti 1998: Jean-Nol Aletti, Quand Luc raconte, ditions du Cerf, Paris, 1998.
Benoit, Boismard 1972: Pierre Benoit, Marie-mile Boismard, Synopse des quatres
vangiles en francais, vol. II, Edition du Cerf, Paris, 1972.
Bulai 1999: Alois Bulai, 1at ,i fiii .i iv ravgbeia av fvtv vca, n Dialog
Teologic`, anul II (1999), nr. 3, p. 32.
De Milan 1976: Ambroise de Milan, 1raite .vr eravgie ae .aivt vc, vol. VII, Cerf,
Paris, 1976.
Dupont 1979: Jacques Dupont, Il messagio delle beatitudini, Grimbauldi, Torino, 1979.
Fitzmyer 1985: Joseph Augustine Fitzmyer, The gospel according to Luke, vol. I,
Doubleday, New York, 1985.
Foerster 1997: Jean-Luc Marie Foerster, `vangile de deux fils dans lèxgse des Pres,
n Cahier Evangile. Supplment`, 1997, Paris, Cerf.
Grelot 1977: Pierre Grelot, Le Pre et ses deux fils: Luc. XV, 11-32. ..ai aànalyse
structurale, in Reue Biblique`, nr. 3,19, p. 321-347; Le Pre et ses deux fils:
Luc. XV, 11-2. De àva,.e .trvctvrae a `hermneutique, in Reue Biblique`, nr.
(1977), p. 538-565.
Gourgues 1992: M. Gourgues, Le pre prodigue, in Nouelle reue thologique`, nr.
114 (1992), p. 3-20.
Gourgues 1997: Michel Gourgues, e. Paraboe. ae vc: aàvovt ev ara, Mdiaspaul,
Montral, 1997 [Parabolele lui Luca. Din amonte n aval, traducere in limba romn
de Marius Bitiusc, Lditura Sapienia, Iasi, 2006].
Harrington 1951: Daniel J. Harrington, The Gospel of Luke, The Liturgical Press,
Collegeville, 1951.
Harrington 1967: William Harrington, Il parlait en paraboles, Les Editions du Cerf,
Paris, 1967.
Ioan Paul al II-lea 1980: Ioan Paul al II-lea, Dives in Misericordia, scrisoare enciclic,
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucuresti, Bucuresti, 1980.
Jeremias 2000: Joachim Jeremias, Parabolele lui Isus, traducere din limba englez de P.S.
Calinic Dumitriu, Vasile Mihoc si Stean Matei, Editura Anastasia, Bucuresti, 2000.
Maier 1999: Gerhard Maier, ravgbeia av vca. Comentariu la Noul Testament, 4-5,
Editura Lumina Lumii, Korntal, 1999.
Mc Brich 1991: Dennis Mc Brich, The Gospel of Luke, a reflective commentary,
Dominican Publication, Dublin, 1991.

244
Nouwen 1999: Henri Jozef Nouwen, ntoarcerea fiului risipitor. O istorie a drumului spre
ca., traducere de Iosi Rchiteanu, Editura Presa Bun, Iasi, 1999.
Nolland 1993: John Nolland, Word Biblical Commentary Luke 9:21-18:34, Word
Books Publisher - Dallas, Texas, 1993.
Peterc 1985: Vladimir Peterc, Parabolele lui Isus, Editura Sapienia, Iasi, 1985.
Sabourin 1987: Lopold Sabourin, Èvangile de Luc. Introduction et commentaire,
Editrice Universit Gregoriana, Roma, 1987.
Schmid 1965: Josef Schmid, èravgeo .ecovao vca, Morcelliana, Brescia, 1965.
Segbroeck 1989: Frans van Segbroeck, The Gospel of Luke. A cumulative Bibliography
1973-1988, nr. 88, Leuven, University Presse, 1989.

245
UN COMENTARIU DESPRE FACEREA 17:20. CEI DOISPREZECE
PRINI AI IIILOR LUI IMAEL I APOCALIPSA LUI SERGIUS
BAHR

DR. SILVIU LUPACU
Uniersitatea Dunrea de Jos, Galai
slupascu@yahoo.com

Summary: The brief contents of Genesis 17: 20 stand as an epitome of the political and
religious history of the Moslem theocracy. If comprehended against the background of
the Christian and Moslem apocalyptic literature of the 8
th
-10
th
centuries, the topic of
the twele princes issued out o Ishmael`s line represents an essential symbolic
crossroad of the monotheistic Abrahamic religions. In the following comparative
analysis Genesis 17:20 is approached in a hermeneutical relationship with three
important works of the Christian-Gnostic and Christian-Nestorian apocalyptic literature
of the 4
th
-8
th
centuries: the Apocalypse of Peter (Nag Hammadi Library); the Apocalypse of
Peter (ar.bv); the .oca,.e of ergiv. abr. Even if the legendary existence of Sergius
Bahr is not ounded on a historical existence, the Nestorian monk is ested with a
double identity by the Moslem and Christian authors who treated on his
premonitorious encounter with the teen-ager Muhammad. If in the Moslem tradition
Bahr is considered as a witness and a guarantor concerning the foretelling of the
Prophet Muhammad`s coming into the world, according to the primordial, text o the
Gospel, uncorrupted by the intervention of the ecclesiastical authorities, within the
perspective of the anti-Moslem Christian polemists he is nothing but a heretical monk,
the mentor of young Muhammad and the inspirator of the Qvr`v. In the Moslem
religious realm two textual traditions concerning the meeting between Muhammad and
Bahr are attested: the ersion o Ab Abd Allh Muhammad Ibn Ishq Ibn \asr Ibn
Khyr ,cca 704-767/768) in rat ra. .b or the iograb, of tbe Me..evger of .b,
nowadays a lost work which was rewritten by Ab Abd Al-Mlik Ibn Iishm ,d. cca
833-834) in As-.ra av-vabar,a or the Biography of the Prophet; the version of Muhammad
Ibn Jarr Ibn \azd Al-Imm Ab Jaar Al-1abar ,839-923), included in 1a`rb a-rusul
wa-`-vv ra-`-cbvaf` or the History of the prophets, kings and caliphs. The Apocalypse of
ergiv. abr reveals its paramount importance from the perspective of the
Christian-Moslem counter-history of the VIII
th
-X
th
centuries.
Keywords: Genesis 17:20, Qur`n, Apocalypse o Sergius Bahr, Apocalypse o Peter
(Nag Hammadi Library), Apocalypse of Peter (karshn), Nestorianism, Primitive Islam

This work was possible with the financial support of the Sectoral Operational Programme for
Human Resources Development 2007-2013, co-financed by the European Social Fund, under the
project number POSDRU 89/1.5/S/61104.
Silviu Lupascu

246
La fel ca demersul hermeneutic care are ca obiect Torah si Evanghelia, abordarea
exegetic a Qvr`v-ului deschide sase perspectie de inestigaie textual: reelaia
diin, istoriograia, critica textual, critica literar, teologia dogmatic, teologia
mistic. Din perspectia istoriei comparate a religiilor abrahamice si a criticii
literare, teologia qur`nic despre Maria si Mesia Iisus, iul Mariei, permite
construirea unei ipoteze cu priire la elucidarea proximitii istorice dintre
crestinism si islamul primar prin analogie cu mariologia nestorian si hristologia
gnostic-docetist. Qvr`v, IV, . 169, menioneaz c Iisus, iul Mariei sau `. bv
Myriam este Mesia (`.-Ma.b`), Mesager (Ra.) al lui Dumnezeu, Cuvnt al lui
Dumnezeu (Kaav-.b, si Duh ,rb, de la Dumnezeu: Mesia Iisus, iul Mariei,
este Trimisul lui .b, Cuntul Su pe care Ll l-a trimis Mariei si un Duh de la Ll.
Credei, asadar, in .b si in 1rimisii Si. Si nu spunei 1rei! [...] .b este un
Dumnezeu Unic. Sla lui! S aib Ll un liu`
1
. 1otodat, Qvr`v, IV, v. 155-156
descrie scena cruciicrii unei sosii, in timp ce `. bv M,riav rmne inulnerabil
a de rutatea omeneasc si este ridicat la cer de .b: Si din pricina necredinei
lor si a cleetirilor grele pe seama Mariei, precum si din pricina orbelor lor: Noi
l-am omort pe Mesia Iisus, fiul Mariei, Trimisul lui .b!, n vreme ce ei nu l-au
omort, nici nu l-au cruciicat, numai o asemnare a sa li s-a artat lor. [...] De bun
seam, nu l-au omort, ci Allh l-a inlat la Ll`
2
.
.ocai.a av Petrv, redactat in limba copt dup o ersiune-vorlage pierdut,
in limba greac, dateaz din secolul al III-lea si este inclus in Biblioteca de la Nag
Hammadi. Acest text pseudo-epigraic expune doctrina gnostic-docetist
3
despre
cruciicarea lui Iisus, conorm creia Mntuitorul etern contempl scena martirizrii
sosiei sale carnale si rde de orbirea si nebunia oamenilor care isi imagineaz c le
st in putin s anihileze prin moarte o ipostaz a Duhului lui Dumnezeu si a
luminii diine: Iar eu am spus: Ce d, oare, oh, Doamne, esti tu insui cel luat de
ei si cel care se aga de mine Dar cine este acesta, care rde pe lemnul crucii Iar
atunci este altcinea cel ale crui picioare si mini ei le loesc Mntuitorul mi-a
spus: Cel pe care l-ai zut c se bucur si rde [...] este Iisus cel viu. Dar acesta, n
ale crui mini si picioare ei bat cuiele, este partea sa carnal, o iin-substitut
menit oprobriului, cel care a enit in iin dup asemnarea sa. [...] Iar el era plin
de un Duh snt si el este Mntuitorul. Si a ost in jurul lor o mare si ineabil
lumin, precum si multitudinea ingerilor ineabili si inizibili care i-a binecuvntat.
[...] Iar el mi-a spus: lii puternic, deoarece tu esti cel cruia aceste mistere i-au fost
druite, pentru a le cunoaste prin reelaie! Cel pe care ei l-au crucificat este
ntiul-nscut [...]. Dar cel care st in apropierea sa este Mntuitorul cel iu [...].

1
Qvr`v, IV, v. 169, Arberry (1991: 97). De asemenea, Qvr`v, II, v. 110; III, v. 30-49; V, v. 18-19, v.
76-79, v. 115-120; IX, v. 30-33; X, v. 69; XIX, v. 1-98; XXI, v. 25-29, v. 90-94; XXIII, v. 52; LXVI,
v. 12, Arberry (1991: 14, 49-53, 102, 111-112, 118-120, 182, 205, 302-310, 325, 330-331, 346, 595).
2
Ibid., 95.
3
Ramur a gnosticismului crestin, docetismul considera c in locul lui Iisus Iristos a ost cruciicat
o copie, o sosie sau un substitut uman ,in limba greac, dokein are sensul de a prea, a semna`).
Un comentariu despre Facerea 17:20...

247
Prin urmare, el rde de lipsa lor de judecat, deoarece stie c ei s-au nscut orbi. Iar
atunci a eni cel menit s suere, deoarece trupul este un substitut. Ceea ce ei au
eliberat este trupul meu imaterial. Dar eu sunt Duhul intelectual plin de lumin
strlucitoare. Ceea ce ai zut enind spre mine este plroma noastr intelectual,
care uneste lumina desrsit cu Duhul meu cel snt` (Brashler & Bullard 1988:
377)
4
. Docetismul gnostic inclus n .ocai.a av Petrv ,Nag Iammadi, exprim
diicultatea unor comuniti nord-africane din perioada Bisericii primare de a
concilia realitatea Dumnezeului infinit al monoteismului biblic cu
antropomorismul Mntuitorului eanghelic. 1eologia nestorian si scena
cruciicrii unei sosii sunt determinate de aderul axiomatic, de inspiraie biblic,
in conormitate cu care Dumnezeu este inulnerabil a de rutatea lumii si a
iinelor omenesti.
Dup cum a obserat Christie-Murray (1991: 63), dac doctrina lui Nestorius
(cca 386-451)
5
ar i ost adoptat ca ortodox, odat cu trecerea timpului Hristos ar
i ost considerat un simplu om a crui iin a ost ridicat la rangul suprem al
iului omenesc prin slsluirea Lgos-ului diin in trupul su (). Hristologia
nestorian se intemeiaz pe airmarea coexistenei a dou naturi ,phseis, si a dou
persoane (prsopa, in Iisus Iristos, una uman si una diin, in condiiile in care
lecioarei Maria i se recunostea titlul de Christotkos ,purttoare sau nsctoare a lui
Mesia), dar i se refuza titlul de Theotkos ,purttoare sau nsctoare a lui
Dumnezeu,. Relaia dintre persoana uman si persoana diin in Iisus Iristos a
ost deinit de Nestorius ca reciprocitate ontologic. Prin ntrupare, Lgos-ul s-a
reelat in persoana uman a lui Iisus, iar iina omeneasc inserat in timpul istoric
s-a recunoscut ca manifestare a Lgos-ului, astel inct prin persoana uman a lui
Iisus s-a maniestat in timpul istoric persoana diin a Lgos-ului etern (Loofs 1914:
93-94). Aloys Grillmeier a relieat predilecia lui Nestorius pentru noiunea de
reunire sau asociere (sunpheia, a celor dou naturi in Iisus Iristos, in condiiile in
care iecare natur ,phsis, are propria sa persoan sau personalitate ,prsopon).
Noiunea de prsopon desemneaz toate proprietile caracteristice ,domata) interne
si externe ale unei naturi: inisarea izic, atitudinea moral, unciile spirituale,
elul in care este zut, judecat si onorat, precum si modul in care exist si

4
n paginile de mai jos se va face deosebirea ntre .ocai.a av Petrv ,Nag Iammadi, si Apocalipsa
av Petrv (ar.bv).
5
Clugr, preot si predicator din Antiohia, Patriarh al Constantinopolului ntre anii 428-431, sub
domnia impratului 1heodosius al II-lea (408-450,, Nestorius a ost condamnat ca eretic de ctre
Conciliul din Ephes (431), n urma conflictului dogmatic angajat cu Patriarhul Chiril al Alexandriei
(cca 376-444). n cri.oarea ctre Co.va. (text siriac datat cca 435-451, se pstreaz portretul lui
Nestorius: Lra tnr, roscoan, cu ochi mari si un chip rumos, un al doilea Daid, am putea
spune. Timbrul vocii sale era agreabil. Spunea diverse lucruri n momentul imprtsaniei, iar muli
nu eneau la biseric dect pentru a asculta sunetul ocii sale. Lra un om excelent si inidiat, care
nu aea experiena treburilor lumii si cruia ii lipsea ceea ce se numeste amabilitate`. cri.oarea ctre
Cosmas descrie circumstanele cderii lui Nestorius in dizgraia impratului Theodosius al II-lea si a
surorii sale mai mari, Pulcheria, precum si exilul su intr-un ermitaj situat ntr-o oaz din desertul
egiptean, loc unde isi srseste iaa si este nmormntat (Nau 1919: 273-316).
Silviu Lupascu

248
acioneaz. liecare natur inestit cu realitate la nielul existenei concrete se
defineste prin indiidualitatea propriei sale persoane. Nestorius a incercat s airme
unitatea ontologic a lui Iisus Iristos prin dedublarea noiunii de prsopon: persoana
inizibil a Lgos-ului divin s-a folosit de instrumentul (rganon) vizibil al persoanei
umane a lui Iisus (Grillmeier 1975: 458-463). Veriga slab a raionamentului
hristologic construit de Nestorius rmne intemeierea unitii ontologice a lui Iisus
Iristos pe dou prsopa, poziie in msur s relatiizeze realitatea ntruprii. n
dialogul intitulat Theopaschites sau Dumnezeul suferitor, Nestorius a argumentat,
mpotriva Patriarhului Chiril al Alexandriei (cca 376-444, si a susintorilor si, c
Dumnezeu intrupat in Iisus Iristos nu a suerit pe cruce: dac Lgos-ul etern si
Iisus omul ar alctui o singur persoan, atunci principiul unitii diine implic
ptimirea pe cruce a celor trei persoane ale 1reimii crestine (Loofs 1914: 6). Acest
raionament teologic este recognoscibil in Tegourt eraciai. sau Cartea lui Heraclid
din Damasc, scriere posterioar excomunicrii si trecerii penitente de la prsopa la
prsopon, in care Nestorius a argumentat uniunea oluntar, non-natural, a naturii
impasibile si nemuritoare, esnice, independente` a 1atlui, liului si Sntului Duh
cu natura muritoare, pasibil, dependent` intr-o singur prsopon a economiei a
ceea ce este compus`: Cu att mai mult, nu era neoie de moartea lui Dumnezeu,
deoarece dac Dumnezeu ar i meritat moartea si dac ar i rut s o suprime, Ll ar
i cut aceasta r propria Sa moarte, mai curnd dect prin aparena morii Sale.
Dar deoarece Ll era Dumnezeu si nemuritor, a acceptat in persoana Sa - El, care
nu era vinovat - moartea, adic tot ceea ce este muritor si capabil de schimbare.
[...] Atunci cum ar fi putut Ll s ac din ntrupare un obiect de scandal, printr-un
amestec, o contopire sau o participare a naturilor, astel inct s nu ie priit nici ca
Dumnezeu, nici ca om, ci drept cinea care depinde de amndou si care nu este
pur si r diiziune Din aceast cauz, Ll este, prin urmare, a de umanitate
precum un judector intr-un proces si intr-o aderat lupt, lund-o n posesie n
propria Sa persoan si supunndu-Si-o in toate priinele. Iar Ll nu este cel care
lupt si este judecat, dect in msura n care, printr-un act de apropriere, a asociat
umanitatea propriei Sale imagini si nu naturii esenei inincibile si impasibile a
diinitii` (Nestorius 1910: 34-35, 76-78). Reliearea umanitii lui Iisus prin
estomparea diinitii lui Iristos in nestorianism reprezint o important
doctrin-martor in raport cu mariologia si hristologia propoduite de Qvr`v, text
sacru in cadrul cruia Mariei i se reuz titlul de Maic a lui Dumnezeu`, iar lui
Iisus, iul Mariei, i se reuz dumnezeirea si statutul de Fiu al lui Dumnezeu, dar i
se recunoaste rangul de Mesia, 1rimis al lui Allh, intrupare a Cuntului lui Allh
si a unui Duh de la Allh.
Probabil cea mai eche disput teologic dintre un interlocutor crestin si un
interlocutor musulman cu privire la realitatea cruciicrii eanghelice si docetismul
cruciicrii qur`nice este coninut in Dialogul dintre Patriarhul Ioan al Alexandriei
6
,i

6
Ioan al Alexandriei sau Ioan cel indurtor a ost Patriarh miaizit al Alexandriei intre anii 6-686.
Miaizitismul reprezint reacia de aprare a bisericilor orientale a de nestorianism si postuleaz

249
gvrervatorv .ba .-.
7
, scriere copt
8
datat cca 685-686, in cuprinsul creia
sunt eideniate relaiile dintre crestinii egipteni si autoritile musulmane pe durata
primelor cinci decenii care au trecut de la inazia arab ,640,. n urma decesului
unui ereu r mostenitori, la resedina guernatorului este adus o cutie de argint
in interiorul creia se al o bucat de lemn. ncercat prin oc, nu numai c lemnul
nu arde, dar stinge lcrile care-l inconjoar, iar acest miracol il incredineaz pe
patriarh c in cutia de argint se al o bucat din lemnul Crucii si il determin s
plteasc guernatorului suma de trei mii de dinari pentru a intra n posesia relicvei.
Abd Al-Azz arbitreaz disputa despre aderul de ordin religios dintre Patriarhul
Ioan, un ereu si un melkit, reprezentant al crestinismului chalcedonian, in urma
creia adersarii ierarhului copt sunt conertii la crestinismul miaizit prin citate
biblice care demonstreaz realitatea ntruprii. Apogeul teologic al dialogului
contradictoriu dintre Patriarhul Ioan si Abd Al-Azz despre euharistie este atins
prin enunul guernatorului despre crucificarea unui tlhar n locul lui Iisus Hristos,
n conformitate cu Qvr`v, IV, v. 155-156. Cu pragmatism si ironie spiritualizat,
Ioan rspunde c, dac acest enun ar i aderat, atunci Abd Al-Azz l-a fraudat
cu trei mii de dinari, replic in urma creia guernatorul cedeaz si recunoaste
aderul religios al crestinismului (Evelyn-White 1926-1933, I: 171-15 si
Suermann 2006: 104-106). Mina din Nikiou (cca 700) l-a portretizat pe emirul Abd
Al-Azz in postura de stpnitor musulman, in scrierea copt intitulat 1iaa
Patriarhului Isaac al Alexandriei
9
. Conduita politic iolent de la inceputul guernrii
sale, concretizat prin distrugerea crucilor si persecutarea crestinilor, a cunoaste o
transormare radical in urma iselor si iziunilor primite de la Dumnezeu.
Datorit prieteniei si admiraiei statornice a de Patriarhul Isaac, Abd Al-Azz a
ctitorit, in conormitate cu acest text hagiograic, mai multe biserici si mnstiri in
orasul Ielwan ,Amlineau 1890: 46, 63 si Suermann 2006: 106, 107). Cu toate
acestea, in Lgipt, relaiile dintre cuceritorii musulmani si necredinciosii cucerii au
fost mai curnd ncordate dect amiabile pe durata secolelor VII-IX. n anii
831-832, Caliul Ab Jar Abd Allh Al-Mmn Ibn Irn ,86-833)
10
a
reprimat in mod seer o reolt a crestinilor copi si a argumentat in aa
crturarului Al-Irith Ibn Miskn dreptul su diin de a exercita iolena politic in

c in Persoana lui Iisus Iristos diinitatea si umanitatea sunt uniicate intr-o singur natur ,phsis).
Crestinii care au aderat la crezul ormulat de Conciliul din Chalcedon ,451, au considerat c
miaizitismul crestinilor ne-chalcedonieni este o orm de monoizitism, o airmare a naturii unice
(phsis, a lui Iisus Iristos prin absorbia sau dizolarea umanitii Sale in diinitatea Sa. Aceast
acuzaie a ost respins de bisericile orientale, inclusi de Biserica Copt.
7
Inclus n arborele genealogic al dinastiei Omeyyazilor n calitate de fiu al celui de al IV-lea Calif,
Marwn I-ul (623-685), frate al celui de al V-lea Cali, Abd Al-Malik (646-05, si tat al celui de al
VIII-lea Cali, Umar al II-lea (cca 682-720), Abd Al-Azz a ost guernator al Lgiptului intre anii
685-705.
8
Versiuni in limba arab ale ersiunii-vorlage in limba copt se al in Ms. Arabe 215 si Ms. Arabe
4881, Bibliothque Nationale de France, Paris.
9
Patriarh miafizit al Alexandriei ntre anii 686-689.
10
Al VII-lea Calif din dinastia Abbassizilor, fiu al celui de al V-lea Calif, Irn Al-Rashd (763-809).
Silviu Lupascu

250
asemenea circumstane: Acesti rebeli nu sunt dect niste necredinciosi care se al
sub un legmnt ,dhimma,. Dac sunt oprimai, ei trebuie s-si adreseze nemulumirile
ivv-ului. [...] Li nu au dreptul s poarte rzboi impotria musulmanilor, in regiunea
pe care acestia o stpnesc`
11
.
Di.vta cvgrvvi aiv t cv vv votabi arab (secolul al VIII-lea) este cea mai
eche scriere siriac-oriental ,nestorian, care-l menioneaz pe Sergius Bahr in
calitate de intor al lui Muhammad, in contextul antagonismului dintre
hristologia eanghelic si hristologia qur`nic. Monahul nestorian airm c
Muhammad a imprumutat expresia Cuntul Su si un Duh de la Ll` ,Qvr`v, IV,
v. 169) din ravgbeia av vca. n cadrul dialogului despre cele trei ipostasuri ale
diinitii monoteiste, notabilul arab musulman inoc drept argument anti-trinitar
propoduirea lui Muhammad despre religia Dumnezeului Unic. Rspunsul
monahului nestorian reeleaz misterul deosebirii si continuitii dintre copilria`
teologic a propoduirii Dumnezeului Unic si maturitatea` teologic a
propoduirii Sintei 1reimi, in conormitate cu treptele exoterice si esoterice ale
inturii pe care Muhammad a primit-o de la Sergius Bahr: S stii, oh, omule, c
atunci cnd un copil se naste, deoarece simurile sale sunt lipsite de putere si nu pot
s asimileze hran consistent, el este hrnit cu lapte timp de doi ani, iar dup aceea
este hrnit cu pine, in acelasi el, Muhammad, deoarece era constient de elul
ostru copilros de a i si de puintatea cunoasterii oastre, pentru inceput i L-a
cut cunoscut pe Dumnezeul Unic si Aderat, o intur pe care a primit-o de
la Sergius Bahr. Deoarece oi inc erai copii intru cunoastere, el nu -a inat
despre misterul Sintei 1reimi, ca s nu rtcii pe calea inchinrii la mai muli
dumnezei`
12
. Care este identitatea lui Sergius Bahr si in ce mod poate i deinit
poziia sa din perspectia coexistenei istorice dintre hristologia eanghelic si
hristologia qur`nic, la conluena dintre spaiile religioase abrahamice, sub
dinastia Abbassizilor?
De la srsitul secolului al VIII-lea sau nceputul secolului al IX-lea (cca 800)
dateaz o alt .ocai. av Petrv, redactat in ar.bv sau garshuni ,limba arab
scris cu alabetul siriac, dup o ersiune-vorlage pierdut, in limba copt, conceput
in mediul crestin din Egiptul de nord
13
(Mingana 1931, III: 93-407). n perioada
islamului primar, acest text pseudo-epigrafic a fost cunoscut att de Biserica
Ltiopian, ct si de Biserica Siriac. Versiunea n ar.bv, pstrat de Biserica
Siriac, este alctuit din dou dialoguri organizate in opt cri - un dialog ntre Iisus
Iristos si Apostolul Petru, un dialog intre Apostolul Petru si Clement al Romei
14
- si
conine mai multe rescrieri dup Torah, Noul Testament si Qvr`v. Un paragraf

11
\aqb, 1a`rb, II, 466, surs primar citat de Ll-Hibri (2004: 140).
12
Surs primar citat de Roggema ,2009: 22, 158, dup Ms. Diyarbakir 95, ol. 5a.
13
Pentru a redacta traducerea .ocai.ei av Petrv din ar.bv in limba englez, A. Mingana a utilizat
mai multe manuscrise din colecia sa ,Mingana Syr. 106, Mingana Syr. 138, Mingana Syr. 225, Mingana
Syr. 369, Mingana Syr. 411, Mingana Syr. 446), dar mai ales Mingana Syr. 70, care conine cea mai
veche si lung ersiune.
14
Printe apostolic, Pap intre anii 88-97 sau 92-101.

251
important din .ocai.a av Petru (ar.bv, expune o mariologie si o hristologie de
inspiraie nestorian-gnostic: nainte de ntruparea Mea, inainte ca Lu,
Dumnezeul-Cunt, s iau asupra Mea o orm omeneasc, oci s-au cut auzite din
interiorul Pavilionului [...]. Aceast stare a durat pn cnd Dumnezeul-Cuvnt S-a
ntrupat, iar acest lucru s-a ntmplat n ziua n care ngerul misterului s-a pogort si a
orbit cu o emeie curat si o nestemat pioas, Maria, mama ieii si a indurrii, iar
mesajul Meu i l-a transmis ei. n ora aceea, Lu am turnat lumina Mea cea esnic,
alat impreun cu Mine, in Mine si asupra Mea, iar cu ea am umplut trupul acelei
emei credincioase, pzitoare a comorii. Si am modelat lumina, in pntecele ei, sub
forma unui om. Eu, Cel care vorbesc, nu am fcut acea lumin pentru neamul
omenesc, ci am locuit in ea, dup cum am locuit dintotdeauna, iar prin puterea Mea
am artat-o tuturor lucrurilor create. El a devenit copil, iar ngerii L-au venerat n
Pailionul 1atlui si Ll le-a orbit si le-a rspuns. Ll se ala in braele Mariei, iar Lu
L-am cut s ia asupra sa umanitatea prin estmntul botezului, spre implinirea
poruncilor Mele. Lu nu am dorit s-L asez in aceast lume. Lu l oi desrsi. [...]
Iar Eu sunt cel care L-a ridicat pe lemnul crucii si Eu L-am ridicat din pmntul
blestemat. Nu L-am asezat in acel loc dect cu scopul de a-L arta. Lu sunt
intotdeauna in Ll si l oi ridica deasupra tuturor creaturilor Mele. 1atl este in Ll,
impreun cu Mine, iar in acelasi el este Duhul Snt` ,Mingana 1931, III:
111-112). ntr-un alt paragra, redactat in aceeasi manier, trupul liului lui
Dumnezeu este deinit ca acopermnt de lumin`: acest lucru nu a ost pe
placul Dumnezeului zelos, iar El L-a trimis pe liul Su, marele ntor, care S-a
pogort pe pmnt si a aprut intr-un acopermnt pe care l-a ales pentru Ll nsusi
din lumin, iar pe acesta l-a materializat si din el a orbit si a adus la indeplinire
lucrurile pe care Ll a dorit s le srseasc in lumea Sa` ,Mingana 1931, III: 383,.
Totodat, proximitatea dintre .ocai.a av Petrv (ar.bv, si gnosticism este
demonstrat de utilizarea recent a termenului grecesc rchon n manuscrisele
redactate n ar.bv pentru desemnarea ingerului czut, Lucifer - b., stpnul
malefic al lumii terestre: deoarece in ora aceea rchon a czut din cer` (Mingana
1931, III: 117), l-am cut pe rchon s se impiedice si s cad din rangul su
ceresc` (Mingana 1931, III: 128), datorit preiziunii si prestiinei Mele, am stiut
c acest rchon se va reolta impotria Mea` (Mingana 1931, III: 129), dup ce
l-am indeprtat pe rchon din graia Mea` (Mingana 1931, III: 129), l-am cut pe
el rchon si sambelan al locuinei Mele din inalt` (Mingana 1931, III: 130), discipoli
ai Apostolului lui rchon` (Mingana 1931, III: 151), dup cum l-am cut pe rchon
s cad din cele zece ierarhii ale ingerilor` (Mingana 1931, III: 152), capcanele si
viclenia blestematului rchon` (Mingana 1931, III: 363), ei nu au crezut in Ll si l-au
venerat pe cel revoltat si s-au tmat pe ei insisi prin slujirea a de rebelul rchon`
(Mingana 1931, III: 382).
Reelatoare pentru relaia dintre spaiile religioase abrahamice, in contextul
istoric al islamului primar, sunt paragraele reeritoare la mentorul crestin si la cei
trei mentori evrei ai Profetului Muhammad. .ocai.a av Petrv (ar.bv, situeaz
Silviu Lupascu

252
in anul 589 enirea intemeietorului islamului si menioneaz c el a primit
intura crestin din partea unei oi rtcite` pe care Biserica a alungat-o n
pustiu, sintagm pe care Alphonse Mingana o interpreteaz drept aluzie la clugrul
nestorian Sergius Bahr: Iar Mntuitorul mi-a spus: Oh, Petru, s stii c atunci
cnd a eni conductorul copiilor lupului, el a primi credina, pe care o a ina
de la o oaie rtcit care a i alungat de Biserica Mea in pustiu. [...] Apariia acelui
conductor a aea loc in anul 900 din era lui Alexandru, regele prea-puternic. [...]
Dup moartea oii care s-a rtcit din turma Mea si a deenit mentorul su in anii
tinereii sale, doi brbai din poporul ereu se or imprieteni cu el. Prima liter a
numelui celui dinti dintre ei este Kf. Dup moartea sa, poporul ii a binecunta
numele si a transmite alse tradiii pe seama sa. Prima liter a numelui celui de al
doilea este v, iar el a i originar din Orient. Cei doi brbai sus-menionai or
scrie pentru asinul slbatic o carte compilat din toate crile. Acesti doi erei or
crede in Mine in anumite priine si se or dezice de Mine in alte priine. [...]
Prima liter a numelui unui intor de al su este D. [...] Ll a spori si a
diminua cartea maestrului su, care a ost compus de cei trei brbai menionai
mai sus. Datorit lui muli oameni or i ucisi, iar in remea sa nici o interpretare a
crii nu se va bucura de autoritate` (Mingana 1931, III: 250-255).
Desi existena legendar a lui Sergius Bahr nu se intemeiaz pe o existen
istoric, monahul nestorian este inestit cu o dubl identitate de ctre autorii
musulmani si autorii crestini care au tratat despre ntlnirea sa premonitorie cu
adolescentul Muhammad
15
. Dac in tradiia musulman Bahr este considerat un
martor si un garant cu priire la preestirea enirii Proetului Muhammad, in
concordan cu textul eanghelic primordial, necorupt de interenia autoritilor
ecleziastice, din perspectia polemistilor crestini anti-musulmani el nu este dect un
clugr eretic, mentor al lui Muhammad si inspirator al Qvr`v-ului (Abel (1986, I:
922-923). n spaiul musulman exist dou tradiii textuale despre ntlnirea dintre
Muhammad si Bahr: ersiunea lui Ab Abd Allh Muhammad Ibn Ishq Ibn
\asr Ibn Khyr ,cca 704-767/768)
16
din rat ra. .b sau Biografia Mesagerului lui
.b, lucrare pierdut, a ost rescris de Ab Abd Al-Mlik Ibn Iishm ,m. cca
833-834)
17
n As-.ra av-vabar,a sau Biografia Profetului; versiunea lui Muhammad

15
Versiunile redactate de autorii arabi musulmani menioneaz apelatiul Bahr, iar ersiunile
redactate de autorii crestini sirieni menioneaz numele Sergius sau Sergius Bahr. n limba siriac,
bbr nu este un substantiv, ci participiul pasiv al verbului b-h-r, a incerca asemenea argintului in
oc`. Prin aloarea sa de adjecti, cuntul desemneaz o persoan incercat` si conirmat`, iar
sensul su igurati se reer la o persoan renumit`, eminent`. n aceast accepiune, el poate
i utilizat ca titlu onoriic pentru un clugr sau maestru spiritual, cu sensul de cel ales`. Roggema
(2009: 56-60, a susinut c etimologia cuvntului bbr-Bahr demonstreaz precedena surselor
musulmane in raport cu sursele crestine: atunci cnd au rescris sursele musulmane, redactate in
limba arab, autorii crestini sirieni au inlocuit Bahr cu Sergius sau Sergius Bahr pentru a respecta
regulile gramaticale ale limbii siriace (Payne-Smith 1903: 41).
16
Istoric si hagiogra arab-musulman, originar din Medina.
17
Istoric si lingist arab-musulman, originar din Basra, stabilit n Egipt.

253
Ibn Jarr Ibn \azd Al-Imm Ab Jaar Al-1abar ,839-923)
18
, inclus in 1a`rb
al-rusul wa-`-vv ra-`-cbvaf` sau .toria rofeior, regior ,i caifior.
Versiunea lui Ibn Ishq, rescris de Ibn Iishm, are drept cadru narati
cltoria pe care caraana condus de Ab 1lib Ibn Abd Al-Muttalib (549-619)
19

o ace din Iijz in Siria. Pentru adolescentul Muhammad, care insist s-si
insoeasc unchiul, aceast cltorie a aea semniicaia unui ritual de trecere, in
msur s-i dezluie menirea de intemeietor al islamului, s-i deschid accesul spre
nivelul ontologic de Profet (âb, si 1rimis ,Ra.) al lui .b. Semne ale spaiului
celest si ale regnului egetal il indeamn pe clugrul Bahr s identiice sigiliul
proeiei` pe spatele lui Muhammad, intre umeri: Caraana a ajuns la Busr
,Bosra,, in Siria, iar acolo se ala un clugr in chilia sa, pe nume Bahr, care era
inat in inelepciunea crestinilor. [...] Se spune c, din interiorul chiliei sale, el l-a
remarcat pe Apostolul lui .b, n timp ce caravana se apropia, deoarece un nor l
acoperea cu umbra sa, in mijlocul oamenilor. Li au enit si s-au oprit la umbra unui
copac, lng clugr. Acesta a privit norul care acoperea copacul cu umbra sa, iar
ramurile se indoiau si se plecau spre Apostolul lui .b, pn cnd umbra lor l-a
cuprins in intregime`. Bahr oer alimente caraanierilor arabi, prilej cu care
incepe un dialog cu Muhammad si ii examineaz trupul din perspectia
iziognomoniei proetice: Cnd s-au alat a in a, Bahr l-a aintit cu priirea,
i-a examinat trupul si a gsit semnele descrierii sale ,in concordan cu crile
crestine
20
). [...] Astel inct a inceput s-i pun intrebri in legtur cu intmplrile
din timpul somnului, cu obiceiurile sale si elul su de a i, iar ceea ce Apostolul lui
.b i-a rspuns a coincis cu ceea ce Bahr stia despre descrierea sa. Apoi el i-a
cercetat spatele si a zut sigiliul proeiei intre umerii si, chiar in locul menionat
in cartea sa`. Partea inal a textului conine o apologie a lui Muhammad, al crui
destin proetic se a implini sub protecia prezenei teocratice: Apostolul lui .b
a crescut, iar Dumnezeu l-a aprat si l-a pstrat departe de rutatea pgnismului
deoarece Ll a rut s-l onoreze cu harul apostolatului, pn cnd a deenit alesul
poporului su in priina irtuilor brbtesti, inzestrat cu un caracter excelent,
descendent din cea mai nobil obrsie, cel mai bun a de aproapele su, cel mai
blnd, onest, statornic, cel mai indeprtat de intinare si corupie moral datorit
mreiei si nobleei, astel inct poporul su l-a recunoscut drept Cel loial, graie
calitilor bune pe care Dumnezeu le-a sdit in el`
21
.

18
Istoric, teolog si comentator al Qvr`v-ului de origine persan, nscut in Amol, 1abaristan, educat n
Irak, la scolile din Bagdad, Basra, Ka si \sit.
19
Conductor al clanului Ban Ishim din tribul Quraysh, unchi al Proetului Muhammad.
20
Aluzie la Ioan 16:7-15.
21
Ibn Ishq, rat ra. .b, Ibn Iishm, As-.ra av-vabar,a, n Guillaume (1955: 79-81). Roggema
(2009: 38-39; 39, n. 7) menioneaz autorii musulmani din secolele IX-XIV care au inclus n
lucrrile lor descrierea intlnirii dintre Muhammad si Bahr in concordan cu tradiia lui Ibn Ishq
si Ibn Iishm: Al-Baldhr, .v.b a-a.brf; Ibn Bukayr, Kitb a-siyar wa-l-vagb, Ibn Sad, Kitb
al-tabaqt a-abr; Al-1abars, v a-rar; Al-Bayhaq, Daì a-nubuwwa, Ab Nuaym, Daì
al-nubuwwa; Ibn Al-Jawz, Sifat al-safwa, Ibn Kathr, Al-bia,a ra-l-vib,a; Ibn Qayyim Al-Jawziyya,
Silviu Lupascu

254
Al-1abar menioneaz c, pe teritoriul sirian, mnstirea lui Bahr se al la
porile orasului Busr ,Bosra,, in apropierea unui caraanserai in care poposeste
caraana condus de Ab 1lib. Spre deosebire de mrturia pstrat de la Ibn
Ishq si Ibn Iishm, Al-1abar precizeaz c Bahr nu este un ascet solitar, ci
membru al unei comuniti monastice, retorica arborelui miraculos lipseste, iar
semnul celest premergtor reelaiei sigiliului proeiei` este un nor in orm de
mare scut`: La porile orasului se al o mnstire in care locuieste un clugr pe
nume Bahr, care a citit echile scrieri si a gsit descrierea Proetului. n apropiere
se afla un loc n care poposeau toate caravanele care traversau regiunea. Caravana
lui Ab 1lib a ajuns in timpul nopii. Pe durata zilei, oamenii, cuprinsi de somn,
au lsat cmilele s pasc. [...] Atunci cnd cldura soarelui a sporit in intensitate,
un nor in orm de mare scut a umbrit capul Proetului. Clugrul a zut acest
lucru, a deschis poarta mnstirii si a iesit, iar membrii caraanei s-au trezit. [...]
Bahr l-a intrebat despre iziunile care i se artau in is si Muhammad i-a spus.
1oate acestea erau in deplin acord cu ceea ce Bahr a gsit in cri. Apoi el a
cercetat locul dintre umerii si si a zut sigiliul proeiei. [...] Bahr a spus: Acesta
este cel mai bun dintre toi oamenii de pe pmnt si Proetul lui .b. Descrierea
sa se gseste in toate scrierile din echime, la el ca si numele si rangul su. Lu am
implinit saptezeci de ani si a trecut mult timp de cnd astept enirea sa ca Proet`
(Al-Tabar ,1867-1874, II: 244-246)
22
.
n capitolul al VIII-lea din Kitb a-tr a-bqa av a-qorv a-a, Cronologia
recbior vaivvi sau Semnele secolelor trecute, Ab Rayhn Muhammad Ibn Ahmad
Al-Brn ,93-1043, menioneaz polemica epistolar dintre teologul crestin-nestorian
Abd Al-Mash Ibn Ishk Al-Kind
23
si teologul musulman Abd Allh Ibn Isma`l
Al-Ishim
24
. Cele dou scrisori teologice au ost redactate cca 830 la curtea

ia,at a-ba,r; Al-Dhahab, 1a`rb a-i.v; Al-Imm Al-Qurtub, v bi-v f av a-va.r viv
al-fa.a ra-l-arbv ra-ibr vab.iv av a-i.v ra-itbbt vvbvrrat Mvbavvaa; Al-Kal, Kitb a-itif`;
Ibn Sayyid Al-Ns, |,v a-athar; Al-Maqdis, Kitb a-baa` ra-l-ta`rb, Ibn Iabb, Al-vvqtaf viv
.rat a-vv.taf.
22
Roggema (2009: 39-40; 40, n. 9) menioneaz autorii musulmani din secolele IX-XIII care au inclus
in lucrrile lor descrierea intlnirii dintre Muhammad si Bahr in concordan cu tradiia lui
Al-1abar: Al-1irmidh, Al-;vi a-.abb, Ibn Ab Shayba, Al-musannaf, Ibn Kathr, Al-bia,a
wa-l-vib,a; Ibn Qayyim Al-Jawziyya, ia,at a-ba,r; Al-Bayhaq, Daì a-nubuwwa, Ab Nuaym,
Daì a-nubuwwa; Ibn Sayyid Al-Ns, |,v a-athar; Al-Dhahab, 1a`rb a-i.v. Sase dintre autorii
sus-menionai au transmis cele dou tradiii textuale in paragrae succesie, ca ersiuni
de-sine-stttoare, in timp ce Al-Saad in Kitb a-rf bi -rafa,t si Ibn Al-Athr in Al-vi f
l-a`rh au combinat cele dou ersiuni.
23
A nu i conundat cu Ab \su \akb Ibn Ishk Al-Kind ,cca 801-873), enciclopedist musulman
din perioada Abbassizilor, supranumit primul iloso al arabilor`. Numele Al-Kind deste
apartenena la clanul Ban Kinda. Originar din sudul Arabiei, acest clan a aansa spre centrul si
nordul Arabiei in perioada islamului primar. Conertirea iniial a clanului Ban Kinda la
crestinismul nestorian a ost urmat de conertirea la islam in timpul caliatului lui Al-Mmn.
Apologia redactat de Pseudo-Al-Kind mrturiseste despre coexistena celor dou religii monoteiste
sub dinastia Abbassizilor.
24
Membru al clanului av .biv din tribul Quraysh.

255
Califului Al-Mmn, despre care o not inal a manuscrisului egiptean utilizat de
\illiam Muir airm c a tolerat att religia acestei lumi, zoroastrismul, ct si religia
lumii ce a s in, crestinismul, dar a crezut in islam, aderata religie a unitii
celor dou lumi ,Al Kind 1882: IV,. O anumit interdependen textual se
contureaz intre Apologia lui Pseudo-Al-Kind si .ocai.a av Petrv (ar.bv) cu
priire la mentorul crestin si mentorii erei ai Proetului Muhammad, iar aceast
abordare exegetic este conirmat de existena unui manuscris al Apologiei n
ar.bv
25
. Textul explic prezena rescrierilor biblice si eanghelice in textul
Qvr`v-ului prin rolul jucat de clugrul nestorian Sergius si de crturarii erei
Abdallh si Kab in biograia religioas a Proetului Muhammad: Sergius, un clugr
nestorian, a ost excomunicat pentru un anumit delict. n cutarea ispsirii, el a pornit
spre Arabia cu scopul de a ace misionarism si a ajuns la Mecca, oras pe care l-a gsit
locuit de erei si de inchintori la idoli. Acolo l-a ntlnit pe Muhammad, au avut
conersaii intime, iar el l-a conins, dup ce a ost instruit in credina lui Nestorius,
s abandoneze pgnismul si s dein discipolul su. Acest lucru, desi a declansat
ura evreilor, este motiul pentru care crestinii sunt menionai aorabil in Qvr`v
(S. V, v. 85)
26
. Astel situaia a aut o eoluie poziti, iar credina crestin era
aproape de a i adoptat atunci cnd Sergius a murit. Dup aceea doi crturari
erei, Abdallh si Kab, au proitat de ocazie si au intrat in graiile ntorului tu,
au cut o als proesiune de credin cu priire la aptul c i-ar imprtsi ideile si
ar i adepii si. [...] n conormitate cu anumite autoriti religioase, prima copie ,a
Qvr`v-ului) a ost lsat in grija tribului Quraysh, iar Al
27
, cnd a preluat puterea, a
ordonat ca ea s ie pzit cu strictee, astel inct s nu ie corupt de nici o
imixtiune
28
. Iar aceasta era copia care concorda cu Evanghelia, dup cum i-a fost
propoduit lui Muhammad de ctre Sergius` (Al-Kind 1882: 23-25).
Bignami-Odier et al. (1950: 131-132) au remarcat apartenena .ocai.ei av
Petru (ar.bv, si a .ocai.ei av abr la acelasi gen literar: literatura apocaliptic
redactat in mediul religios al comunitilor crestine din Orientul Apropiat. n
contextul istoric al intemeierii si expansiunii islamului ,secolele VII-XIII),

25
Al Kind 1882: VI: n Bibliotheque Impriale din Paris se al un manuscris (Ms. 257) intitulat
.oogie a reigiei cre,tive (identic cu Apologia noastr,, scris cu caractere siriace, dar in limba arab`.
26
Qvr`v, V, v. 85, n Arberry (1991: 113): Vei ala c ereii si inchintorii la idoli sunt cei mai
indrjii in dusmnia lor a de credinciosi, dup cum ei ala c apropierea cea mai mare a de
credinciosi intru iubire o arat cei care spun: Noi suntem crestini. Iar aceasta pentru c printre ei se
al preoi si clugri, precum si pentru c ei nu sunt plini de mndrie`.
27
Primul ivv al shìilor duodecimani si shìilor ismaelieni, Àl Ibn Ab 1lib ,cca 598/600-661) a
ost r si ginere al Proetului Muhammad prin cstoria cu iica sa, ltima.
28
Aseriunea despre coruperea ,tabrf) Torei, Evangheliei si Qvr`v-ului n calitate de Kvtvb .b sau
Cri ale lui Dumnezeu` a ost analizat de Nickel ,200: 20-223, si \ilde ,200: 225-240). La
nceputul secolului al IX-lea, polemica musulman reeritoare la stergerea proeiilor despre enirea
lui Muhammad, coninute iniial in textul Evangheliei, a ost contracarat de teologul nestorian
Ammr Al-Basr, in Kitb a-bvrbv` sau Cartea vrtvriei si Kitb a-va.ì ra-a-a;riba` sau Cartea
ivtrebrior ,i r.vv.vrior, prin demonstrarea autenticitii inalterabile a Evangheliei n calitate de mesaj
divin (Beaumont 2007: 241-255).
Silviu Lupascu

256
comunitile crestinilor copi, sirieni si arabi au conceput dou strategii literare al
cror scop era s prezere identitatea teologic si liturgic a bisericilor, s reeleze
planul diin in msur s structureze eenimentele istorice haotice si iolente, s
inesteasc instabilitatea politic si social cu semniicaie si coeren de ordin
religios: literatura apocaliptic si literatura polemic (Roggema 2009: 61-62).
Adeseori aceste scrieri sau rescrieri apocaliptice-polemice au drept scop construirea
unei contra-istorii` anti-musulmane: distorsionarea identitii religioase musulmane
prin deconstrucia istoriei sacre a islamului primar, a textului sacru reelat si a
memoriei comunitii musulmane despre eenimentele intemeietoare ale spaiului
religios islamic (Funkenstein 1992: 66-81). n aceast manier, .ocai.a av abr
exploateaz mrturia pstrat de Ibn Ishq, Ibn Iishm, Al-1abar despre dialogul
dintre Bahr si Muhammad impotria raiunii de a i a textelor apologetice
musulmane despre biograia Proetului: scopul su este s demonstreze c
Muhammad a fost un fals profet, Qvr`v-ul nu este un text revelat, un mesaj divin,
iar islamul nu este o religie inestit cu legitimitate abrahamic. Prim-planul narativ
este astel reendicat de clugrul crestin care a aut pe Muntele Sinai reelaia
inaugurrii teocratice a dominaiei iilor lui Ishmael asupra lumii si a redactat, n
calitate de magistru, o carte pentru a-i indeprta pe arabii din desert de politeism si
a le reela aderul monoteismului eanghelic (Roggema 2009: 29-35). Aceast
tendin contra-istoric anti-musulman este prezent, intr-un stadiu incipient, n
Crovica vv.tirii Zvqvv, cea mai veche lucrare prezerat de istoriograia siriac,
redactat dup inazia arab, in anul 5: liecare lege instituit pentru ei, ie de
Muhammad, ie de orice alt om temtor de Dumnezeu, este dispreuit si respins
dac nu a ost instituit in concordan cu plcerea lor senzual. n schimb, ei
accept o lege care le implineste dorinele si potele, chiar dac este instituit de un
nimeni din rndurile lor si spun: aceasta a ost instituit de Proetul si Mesagerul lui
Dumnezeu` ,Iarrak 1999: 142 si Van Ginkel 2006: 16,. Fragmentul care descrie
in manier contra-istoric senzualitatea legislati a arabilor musulmani a ost
rescris n Cronica lui Dionysius din Tell-Mabr
29
: Ll i-a inat unitatea lui Dumnezeu,
sub conducerea sa ei au triumat asupra romanilor si totodat el le-a dat legi pe
msura dorinelor lor, iar din aceste motie ei l-au numit Proet si 1rimis al lui
Dumnezeu. Acest popor era oarte senzual si carnal. Li au dispreuit si au respins
orice lege care nu aea drept scop satisacerea dorinelor lor, ie c ea era dat de
Muhammad, ie c era dat de orice alt om temtor de Dumnezeu. n schimb, ei au
primit legea care aea drept scop satisacerea oinei si a dorinelor lor, chiar dac
ea le era impus de cel mai josnic dintre ei. Li spuneau: aceasta a ost stabilit de
ctre Proetul si 1rimisul lui Dumnezeu. Sau chiar: astel i-a poruncit Dumnezeu`
(Chabot 1895: 5).
n calitate de rescriere contra-istoric anti-musulman care dateaz din perioada
califatului lui Al-Mmn ,86-833), .ocai.a av abr ilustreaz interaciunea

29
Patriarh al Bisericii Ortodoxe Siriace ntre anii 818-845.

257
gndirii si imaginaiei apocaliptice ereiesti, crestine si musulmane, in perioada
islamului timpuriu` (Roggema 2009: 64, 87). n acest context, n cele patru
versiuni
30
traduse si comentate de Barbara Roggema, dialogul catehetic dintre
clugrul Bahr si adolescentul Muhammad este incadrat de proeii apocaliptice
despre personaje definitorii ale mesianismului musulman din perioada Umayyazilor
(661-50, si Abbassizilor (750-1258,: iii lui Ishmael`, simbolizai de o iar de
culoare alb, iii lui Ishim`, simbolizai de o iar de culoare neagr, Mahd Ibn
ltima`, simbolizat de un taur, iii lui Suyn`, simbolizai de o panter cu
estminte insngerate, iii lui Joktan`, simbolizai de o capr in rst de un an,
Mahd Ibn ìsha`, simbolizat de un leu, regele erde`, simbolizat de un brbat
imbrcat cu estminte de culoare erde. Reansa apocaliptic, probabil de
inspiraie chalcedonian-melkit, a comunitilor crestine din Orientul Apropiat
a de realitatea istoric a inadrii si stpnirii teritoriilor bizantine de ctre arabii
musulmani este exprimat prin enirea impratului romanilor`, simbolizat de un
car impodobit, la srsitul ciclului istoric constituit din cele dousprezece regate ale
fiilor lui Ishmael
31
, inainte de srsitul lumii (Roggema 2009: 61-93)
32
. De
asemenea, ntr-o rescriere dup Dan. 7:1-9, .ocai.a av Petrv (ar.bv, situeaz
impria romanilor`, simbolizat de puiul de leu`
33
, n orizontul apocaliptic, la
incheierea ciclului istoric alctuit din regatul babilonienilor`, dinastia Abbassizilor
sau regatul copiilor lui .b.`
34
si regatul grecilor`: Prima iar, care se asemna
cu leul, a reprezentat regatul babilonienilor; a doua fiar, care se aseamn cu lupul,

30
Versiunea siriac oriental ,nestorian,, ersiunea siriac occidental ,iacobit,, ersiunea arab
scurt, ersiunea arab lung.
31
Iat, te-am ascultat si pentru Ishmael si iat il oi binecunta, il oi creste si-l oi inmuli oarte,
oarte tare, doisprezece prini se or naste din el si oi ace din el popor mare` (Gen. 17:20,. Fiii
lui Ishmael` ,Mingana 1931, III: 244, 261, 269, 271-26, sau copiii lupului` ,Mingana 1931, III:
236, 243-244, 246-250, 260, 279-280, 357-358, sunt menionai de mai multe ori in .ocai.a av
Petru (ar.bv).
32
Printre cele mai echi texte din categoria rspunsurilor apocaliptice` a de inaziile militare ale
unor puteri strine in Orientul Apropiat se numr textele pesharim de la Khirbet Qumran,
comentarii despre crile proeilor biblici. De exemplu, Habakkuk pesher sau 1QpHab unde
proeiile biblice despre inazia caldeenilor asupra Palestinei (cca 609-587 . de H.) din Cartea lui
Habakkuk/Avacum sunt inelese drept proeii despre inazia romanilor asupra Palestinei ,cca 63-54
i. de I.,, prin identiicarea romanilor si caldeenilor ,kittim,, a prezentului istoric si timpului apocaliptic:
Interpretat, acest erset se reer la kittim, care sunt iui si iteji in rzboi, pe muli sortindu-i
pieirii. Lumea intreag a i stpnit de kittim [...]. Interpretat, acest erset se reer la kittim, care
inspir tuturor naiunilor team si groaz. [...] Interpretate, aceste ersete se reer la kittim, care
calc pmntul cu caii si animalele lor. Li in de departe, din insulele mrii, pentru a deora toate
popoarele precum un ultur care nu poate i satiscut, iar a de toate popoarele ei arat mnie si
urgie si urie si indignare` (Vermes 1990: 283-289 si Stegemann 1998: 122-133).
33
Puiul de leu`, in calitate de simbol pentru regatul romanilor`, este menionat de mai multe ori n
.ocai.a av Petrv (ar.bv), cf. Mingana (1931, III: 241-242, 244, 246, 258, 260, 271, 274, 279,
281-282).
34
n limba arab, substantiul comun ab., leu`, deri din erbul aba.a, cu sensul a aea o inisare
seer si auster`. Verbul aba.a constituie totodat rdcina substantiului propriu .bb., iar pe
aceast ilier etimologic se intemeiaz denumirea dinastiei Abbassizilor (Mingana 1931, III: 232, n. 4).
Silviu Lupascu

258
ii reprezint pe copiii lui .b.
35
, a treia iar, tigrul, este regatul grecilor, iar a patra
iar, care este asemenea unui pui de leu, este regatul romanilor si intrece in putere
si mreie regatele celorlali regi. Regatul Babilonului a dinui cinci sute de ani, iar
regatul copiilor lui .b. a dinui, in concordan cu cuintele proetului Isaia,
inc un an, ca anii unui simbrias ,Isa. 21:16,. n ceea ce prieste regatul grecilor, el
a dinui trei cincimi si jumtate din durata regatului copiilor lui .b., iar regatul
romanilor a dinui pn la a doua Mea enire. Si Lu, oh, Petru, oi lua atunci in
stpnire impria de la ei` ,Mingana 1931: 232-233).
n contextul ecleziastic siriac al secolelor VII-IX, identitatea apocaliptic
poziti a impratului romanilor` trebuie echilibrat prin rememorarea unor
mrturii istoriograice care scot in relie poziia anti-bizantin a comunitilor
orientale anti-chalcedoniene. Propaganda anti-chalcedonian a inocat omnisciena
si atotputernicia Dumnezeului rzbuntor care a trimis pedeapsa diin a inaziei
musulmane asupra romanilor` si chalcedonienilor. n acest sens, un ragment din
lucrarea pierdut a Patriarhului Dionysius din 1ell-Mahr ,m. 845,, intitulat Istoria
Bisericii, s-a pstrat in rescrierea Patriarhului Mihail Sirianul ,m. 1199,
36
si a ost
inclus n Chronographia sa
37
. Rescrierea lui Mihail Sirianul este o mrturie despre
indeprtarea treptat a bisericilor siriace de identitatea crestinismului imperial
bizantin si consolidarea identitii locale miaizite, cu scopul de a organiza deensia
religioas a comunitilor crestine de pe teritoriul Siriei in contextul inlocuirii
structurii politico-legislatie bizantine de ctre structura politico-legislati
musulman, a estomprii prezenei sociale preeminente a limbii grecesti in aoarea
limbii siriace si limbii arabe (Van Ginkel 2006: 183-184).
Atunci cnd Muhammad adreseaz, in .ocai.a av abr, intrebarea Cine
este Iristos`, in ambele ersiuni siriace ,oriental-nestorian si occidental-iacobit,
si in ersiunea arab scurt, Bahr ii rspunde prin enunul Iristos este Cuntul
lui Dumnezeu si Duhul Su`, in conormitate cu hristologia coninut in Qvr`v, IV,
v. 169 (Roggema 2009: 105, 275, 345, 397). ntrebarea Lste Iristos Dumnezeu sau
om` genereaz rspunsuri care se deosebesc prin nuane doctrinare pro-nestoriene

35
Copiii lui .b.` sunt menionai de mai multe ori in .ocai.a av Petrv (ar.bv). Mingana
(1931, III: 232-233, 237, 239, 259, 261, 272-273, 275, 280, 357).
36
Patriarh iacobit al Antiohiei ntre anii 1166-1199.
37
Chabot (1899-1924, II: 412-413,: Din acest moti, Dumnezeul rzbunrilor, care singur este
atotputernic, care schimb impria oamenilor dup cum rea, o druieste cui rea si ii ridic intru
ea pe cei mai umili, znd rutatea romanilor care prdau cu cruzime bisericile si mnstirile
noastre si ne condamnau r mil, in toate locurile in care isi exercitau stpnirea, i-a adus din
regiunea de sud pe iii lui Ishmael, pentru ca s ne elibereze, prin ei, din minile romanilor.
ntr-ader, noi am aut de indurat anumite prejudicii, deoarece bisericile ortodoxe care ne-au fost
luate si au ost date chalcedonienilor, au rmas in stpnirea acestora. Atunci cnd orasele s-au
supus a de Taiyay ,arabii musulmani,, acestia au atribuit in mod oicial iecrei conesiuni
lcasurile de cult pe care le-au gsit in posesia sa, iar cu toate c in epoca aceea marea biseric din
Ldessa si cea din Iarran ne useser deja luate, totusi pentru noi nu a ost un aantaj minor s im
izbii de cruzimea romanilor, de rutatea lor, de mnia lor, de zelul lor cel crud a de noi si s ne
gsim odihna`. Vezi si Palmer ,1993: 141, si Van Ginkel ,2006: 16-177).

259
sau pro-miafizite, pro-chalcedoniene sau anti-chalcedoniene, in uncie de
denominaiunea crestin a scribilor care au redactat iecare ersiune. Versiunea siriac
oriental-nestorian airm c Duhul lui Dumnezeu a cobort din cer, iar Cuntul
s-a imbrcat cu un trup din lecioar` (Roggema 2009: 106, 277). Versiunea siriac
occidental-iacobit descrie coborrea Cuntului lui Dumnezeu: Iristos este
Cuntul. Cuntul lui Dumnezeu 1atl a ost trimis de la Dumnezeu si a cobort si
a locuit n pntecele sfintei Fecioare Maria. [...] Cuvntul lui Dumnezeu a cobort
din cer si a luat asupra Sa trupul de la lecioar, iar Iristos S-a nscut din ea, dup
carne, iind Dumnezeu in ipostas si in natur` (Roggema 2009: 105-106, 345).
Versiunea arab scurt dezolt deiniia laconic Iristos este Dumnezeu si om`
ntr-o hristologie a Duhului si Cuntului, iar mariologia abrahamic eideniaz
prezena protectoare si cluzitoare a ingerului Gabriel: Deoarece Dumnezeu Si-a
trimis Cuntul si Duhul din cer, prin grija ingerului Gabriel, ctre o irtuoas
ecioar, a crei obrsie se trgea din neamul lui Araam. [...] Si acel Duh si
Cuvntul au locuit in acel om nscut din lecioara Maria, iar Ll a deenit
Dumnezeu si om. [...] Duhul lui Dumnezeu a cobort din cer si S-a imbrcat cu
trup, dup cum Gabriel i-a spus acestei femei [...], deoarece El este Cuvntul lui
Dumnezeu si Duhul Su, intrupat din lecioara Maria` (Roggema 2009: 106-107,
399). Versiunea arab lung nu construieste doctrina hristologic prin strategia
gradual a maieuticii catehetice, ci expune in dou paragrae compacte teologia
complex a 1rinitii si Unitii Dumnezeului crestin, intemeiat pe Crezul din
Nicaea: Vesnicul Dumnezeu iu, care nu moare, una Snt 1reime, 1atl, liul si
Sntul Duh, unul Dumnezeu Sabaoth, Creatorul, care orbeste prin Cuntul Su
tuturor, care trieste si druieste ia prin Duhul Su, 1reime in ipostasuri, Unul n
substan. [...] Vesnic creatorul Cunt al lui Dumnezeu, unul in substan cu 1atl
si cu gloriosul Duh Snt, care a cobort din cer si S-a intrupat din Duhul Snt si
lecioara Maria si care a srsit minuni si S-a suit la ceruri si a eni din nou ca s
judece pe cei ii si pe cei mori, a crui imprie nu a aea srsit si incetare`
(Roggema 2009: 107, 453). 1otodat, ersiunea arab lung citeaz scena
cruciicrii docetiste din Qvr`v, IV, v. 155-156 si o comenteaz din perspectia
disjungerii intre substana naturii diine` si substana naturii umane` in unitatea
persoanei lui Iristos: Prin aceasta reau s spun c Iristos nu a murit in
substana naturii sale diine, ci in substana naturii sale umane` (Roggema 2009:
107-108, 138, 463). n mod surprinztor, comentariul despre Qvr`v, XLIX, v. 14
38
,
inclus in ersiunea arab lung, instituie sensul hristologic al islamului si credinei
aderate, precum si noiunea de musulmani ai lui Iristos`: Prin aceasta reau s
spun c aderata credin este credina ,vv) n Hristos, iar islamul este

38
Qvr`v, XLIX, v. 14, Arberry (1991: 538): Au zis beduinii: Noi credem! Spune: Voi nu credei! Ci
zicei: Noi ne supunem!, iindc nu a intrat credina inc in inimile oastre! Si de ei arta ascultare
lui .b si 1rimisului Su, oi nu ei pierde nimic din faptele voastre`.
Silviu Lupascu

260
supunerea (i.v) discipolilor lui Hristos` (Roggema 2009: 146-148, 493)
39
. Scopul
acestui raionament exegetic construit de Bahr este denudarea de ader religios a
islamului qur`nic si rememorarea postulatului in conormitate cu care crestinismul
este singura religie inestit cu ader religios, a crei reelaie mntuitoare este
accesibil musulmanilor arabi in calitate de islam crestin`, in condiiile in care
ersiunea arab lung comenteaz Qvr`v, II, v. 282
40
, prin deinirea unitii
substanei diine a Sintei 1reimi, maniestat prin cele trei ipostasuri: Vreau s
spun mrturia 1atlui si a Sntului Duh despre liu la rul Iordanului, prin ocea
pe care a auzit-o Ioan Boteztorul, impreun cu toi oamenii care susin mrturia
celor dou ipostasuri despre ipostas prin uniormitatea unitii substanei,
Dumnezeul Vesnic, Unul, Viu, Raional` (Roggema 2009: 467).
n calitate de text revelat, de aav-.b sau Cuvnt al lui Dumnezeu,
Qur`v-ul admite aprioric o exegez comparatist in msur a reliea conexiuni si
proximiti intre textul sacru intemeietor al islamului, pe de o parte si textele sacre
intemeietoare ale iudaismului si crestinismului, Torah si Evanghelia, pe de alt parte.
Hristologia si mariologia incluse in Qvr`v au drept corespondent exegeza crestin a
Qvr`v-ului, exprimat intr-o serie de texte apocaliptice-polemice pseudo-epigrafice
redactate n secolele VIII-IX, la inceputul dinastiei Abbassizilor. Limbajul qur`nic
traerseaz si este traersat de limbajul biblic si de limbajul eanghelic, iar
ingemnarea ontologic a celor trei ipostaze ale limbajului diin care intemeiaz
spaiile religioase abrahamice genereaz elorescena polimor a discursurilor
religioase si continuitatea amiabil sau conlictual a ideilor religioase care
caracterizeaz sacralitatea si dinamica spiritual a iudaismului, crestinismului si
islamului. Pe cale de ipotez, hristologia qur`nic admite drept doctrin-martor
hristologia nestorian-docetist, iar mariologia qur`nic admite drept
doctrin-martor mariologia nestorian. Personaje deinitorii ale mesianismului
musulman ,iii lui Ishmael`, iii lui Ishim`, Mahd Ibn ltima`, iii lui
Suyn`, iii lui Joktan`, Mahd Ibn ìsha`, regele erde`, ocup o poziie

39
n ceea ce prieste originea noiunii de i.v, Crone & Cook (1977: 8-9, 19-20, 160, 161, n. 57)
consider c i.v reprezint identiicarea arabilor, in calitate de descendeni din Araam si Iagar
,siriac, mahgraye, arab, vvb;irv,, cu legmntul lui Araam, ca alternati a de identiicarea
ereilor, in calitate de descendeni din Araam si Sarah, cu legmntul lui Moise. Din aceast
perspecti, primul act de supunere ,i.v, a de oina diin este indeplinit de Araam prin
akedah lui Isaac (Gen. 22). n calitate de vvb;irv ,cei care iau parte la hijra sau exod`,, iii lui
Ishmael repet hijra lui Avraam ca hijra din Arabia in ara Snt, iar inazia militar a Palestinei are
semniicaie de hijra. Acest sens este eideniat in Apocalipsa atribuit sntului copt Samuel din
Qalamun sau Samuel Mrturisitorul ,59-693,, scriere redactat in limba arab si datat in secolele
VIII-IX, unde inazia arab a Lgiptului este descris drept enirea acestei umma ,naiuni, care este
alctuit din vvb;irv` ,ezi si Basset 1909: 408). Sintagma ummat al-bi;ra `-arabi,,a igureaz si in
Ziadeh (1915-1917: 377).
40
Qvr`v, II, v. 282, Arberry (1991: 42): Si chemai s depun mrturie doi martori, brbai, iar dac
nu sunt doi brbai, luai un brbat si dou emei, dintre aceia pe care ii acceptai ca martori, astel
inct dac una dintre cele dou emei a gresi, s-si aminteasc una celeilalte! Martorii nu au oie s
se impotrieasc, dac sunt chemai. [...] Dar luai martori, atunci cnd acei nego intre oi!`.

261
central in imaginarul apocaliptic al rescrierilor contra-istorice concepute de
comunitile crestine siriene care se conrunt cu traumele istorice ale inaziei si
stpnirii musulmane, iar intrebri hristologice primordiale primesc drept rspuns
catehetic, in egal msur, citate din Qvr`v sau fragmente ale Crezului din Nicaea.
n acest context, prezena non-istoric a clugrului Sergius Bahr are aloare
de simbol literar in msur s reeleze orele de ordin istoric si religios care
acioneaz, in perioada Abbassizilor, in societatea musulman care circumscrie
coexistena istoric a comunitilor ereiesti, crestine, musulmane. Creat din raiuni
apologetice de biograii musulmani ai Proetului Muhammad ,Ibn Ishq, Ibn
Hishm, Al-1abar,, clugrul Bahr exprim iniial uniersalismul spaiului religios
islamic prin ocea unui exponent monastic al spaiului religios crestin. Din
perspecti politico-religioas, aceast legend aea menirea de a legitima
profetologia muhammadian, istoria sacr coninut in Qvr`v si aderul religios al
spaiului musulman a de comunitile crestine din Orientul Apropiat, cucerite de
armatele arabe aflate sub comanda califilor. Mai mult, ersiunea musulman a
legendei lui Bahr era inestit cu puterea retoric de a demonstra conergena
teologic a reelaiei sinaitice, reelaiei eanghelice, reelaiei qur`nice si de a
incuraja conertirea crestinilor la islam.
Rescrierile pseudo-epigraice crestine redactate la inceputul dinastiei Abbassizilor
(textul n ar.bv al .ocai.ei av Petrv, Ri.at .-Kiva, .ocai.a av abr) au
rsturnat ins, din perspectia propagandei religioase contra-istorice, proporiile
naratie si teologice ale ersiunii musulmane iniiale: spre deosebire de iudaism si
crestinism, islamul nu este o religie abrahamic, nu se intemeiaz pe o reelaie diin
autentic, deoarece Muhammad nu este un proet aderat, ci discipolul-catehumen
al clugrului eretic Sergius Bahr, iar Qvr`v-ul nu a fost revelat de Arhanghelul
Gabriel, ci a fost conceput de Bahr si transmis lui Muhammad cu scopul de a
detensiona diverse conflicte n cadrul tribului Quraysh si a-i sala pe arabi de pcatul
politeismului. Muhammad traerseaz cu constiinciozitate experiena pedagogic a
dialogului catehetic, la captul cruia proeiile muhammadiene antologate in textul
Qvr`v-ului ar i trebuit s ie identice cu ersiunea arab a Evangheliei, propoduit
de Bahr, dac o serie de intrigi si conlicte pentru putere nu ar i determinat
coruperea inturii primordiale. Logica apocaliptic structureaz teologia crestin a
istoriei: inazia musulman a proinciilor bizantine din Orientul Apropiat are drept
cauz oina teocratic a Dumnezeului crestin atotputernic si omniscient, care aduce
la indeplinire planul diin al creaiei prin necesitatea de a supune Biserica suerinelor
de mare anergur inerente dessurrii timpului istoric, inainte de deznodmntul
apocaliptic anunat de recucerirea regatelor musulmane de ctre un imprat bizantin.
Deconstrucia sistematic a identitii religioase musulmane si a istoriei sacre a
islamului prin mijloacele narative-teologice ale contra-istoriei coninute in textele
crestine pseudo-epigrafice din secolele VIII-IX resemniic, din perspecti
hristologic, noiunile de vv si i.v drept credin crestin si supunere a apostolilor
si crestinilor a de diinitatea intrupat in Iisus Iristos.
Silviu Lupascu

262
Aceste rescrieri nu au numai un sens contra-istoric, ci si un sens
pseudo-teocratic, in msur s contracareze iolena militar prin iolen literar.
Scopul politico-religios al scribilor crestini care au construit riposta apocaliptic
anti-musulman in aa inaziei proinciilor bizantine de ctre armatele arabilor
musulmani a fost substituirea unei realiti teocratice-istorice incomprehensibile
printr-un ideal teocratic sub-tins de logica uniersalismului crestin in conormitate
cu care oina diin trebuie s guerneze lumea printr-un imperiu al crucii`.
Dac teocraia abrahamic a ingduit intemeierea unui imperiu musulman apt s
perdureze in timp si spaiu, atunci reansa crestinismului, la nielul iciunii
proetice, trebuie s postuleze inrngerea regatelor musulmane prin enirea unui
imprat bizantin, in orizontul apocaliptic. ns ocea atotputernic` graie creia
aceste rescrieri pseudo-epigraice sunt inestite cu structur si sens nu este ocea
diinitii abrahamice, ci ocea unor scribi crestini care imit, din raiuni
propagandistice, infinitul teocratic-retoric al diinitii abrahamice. Pe acest fundal
al intreeserii temporale-textuale dintre reelaiile diine, timpul istoric, textele
sacre si textele determinate de proximitatea sacrului, att hristologia si mariologia
incluse n Qvr`v, ct si exegeza crestin a Qvr`v-ului evideniaz intreptrunderea
sau consubstanialitatea limbajelor diine care intemeiaz spaiile religioase
abrahamice.
Bibliografie
Abel 1986: Armand Abel, Bahr`, n The Encyclopaedia of Islam, vol. I, H. A. R.
Gibb et al. (ed.), E. J. Brill, Leiden, 1986.
Al-Brn 189: Al-Brn, Kitb al-tr al-bqa an al-qorn al-kla`, n C.
Edward Sachau (ed.), The Chronology of Ancient Nations, W. H. Allen, London,
1879.
Al-Kind 1882: Al-Kind, Abd Al-Mash Ibn Ishk, Ri.at .-Kiva, William Muir
(trad.), The Apology of Al-Kiva, !rittev at tbe Covrt of .-Mvv ;cca A. H. 215, A.
D. 830), Smith, Elder & Co., London, 1882.
Al-Tabar 1867-1874: Al-Tabar, 1a`rb a-rusul wa-`-vv ra-`-cbvaf`, I-V,
Hermann Zotenberg (trad.), Cbroviqve ae 1abar, I-IV, Imprimerie Impriale (I-III)
si Nogent-le-Rotrou, Imprimerie de A. Gouverneur (IV), Paris, 1867-1874.
Amlineau 1890: mile Amlineau (trad.), Histoire du Patriarche copte Isaac par Mina,
Ernest Leroux Libraire-diteur, Paris, 1890.
Arberry 1991: Arthur J. Arberry (trad.), The Koran Interpreted, Oxford University
Press, Oxford, 1991.
ibia .av fvta critvr, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Romne, Bucuresti, 1988.
Basset 1909: Ren Basset (trad.), Le Synaxaire arabe jacobite. Mois de Hatour et de
Kihak`, n R. Graffin, F. Nau (ed.), Patrologia Orientalis. Tomus Tertius,
Firmin-Didot et C
ie
, Paris, 1909.

263
Beaumont 2007: Mark Beaumont, .vvr .-a.r ov tbe .egea Corrvtiov of tbe Co.e.,
n David Thomas (ed.), The Bible in Arab Christianity, Brill, Leiden-Boston, 2007.
Bignami-Odier et. al. 1950: J. Bignami-Odier, G. Levi Della Vida, Une version
latine de lÀpocalypse syro-arabe de Serge-Bahr`, n Meavge. aàrcbeoogie et
a`bi.toire, vol. 62, cole Franaise de Rome, Rome, 1950.
Brashler & Bullard 1988: James Brashler, Roger A. Bullard (trad.), Apocalypse of
Peter`, VII, 3, 81-84, n James M. Robinson (ed.), Nag Hammadi Codex/The Nag
Hammadi Library in English, Brill, Leiden, 1988.
Chabot 1895: Jean-Baptiste Chabot (ed., trad.), Chronique de Denys de Tell-Mahr. IV
e

Partie, mile Bouillon Libraire-diteur, Paris, 1895.
Chabot 1899-1924: Jean-Baptiste Chabot (ed., trad.), Chronique de Michel le Syrien,
Patriarcbe ]acobite a`.vtiocbe, vol. I-IV, Ernest Leroux Libraire-diteur, Paris,
1899-1924.
Christie-Murray 1991: David Christie-Murray, A History of Heresy, Oxford
University Press, Oxford - New York, 1991.
Crone & Cook 1977: Patricia Crone, Michael Cook, Hagarism. The Making of the
Islamic World, Cambridge University Press, Cambridge, UK, 1977.
El-Hibri 2004: Tayeb El-Hibri, Reinterpreting Islamic Historiography, Cambridge
University Press, Cambridge, UK, 2004.
Evelyn-White 1926-1933: Hugh Gerard Evelyn-White (trad., ed.), The Monasteries of
!aai `v-âtrv, vol. I-III, The Metropolitan Museum of Art, New York,
1926-1933.
Funkenstein 1992: Amos Funkenstein, History, Counterhistory, and Narrative`,
n Saul Friedlnder (ed.), Probing the Limits of Representation, Harvard University
Press, Cambridge, Massachusetts, 1992.
Grillmeier 1975: Aloys Grillmeier, Christ in Christian Tradition, I-II, John Knox
Press, Atlanta, 1975.
Harrak 1999: Amir Harrak, 1be Cbrovice of Zvqvv, Pontifical Institute of Mediaeval
Studies, Toronto, 1999.
Ibn Ishq & Ibn Iishm 1955: Ibn Ishq, rat ra. .b, Ibn Iishm, As-.ra
an-vabar,a, traducere de A. Guillaume, The Life of Muhammad, Oxford
University Press, Oxford, 1955.
Loofs 1914: Friedrich Loofs, Nestorius and His Place in the History of Christian Doctrine,
Cambridge University Press, Cambridge, UK, 1914.
Mingana 1931: Alphonse Mingana, Apocalypse of Peter`, n Alphonse Mingana
(ed., trad.), Woodbrooke Studies. Christian Documents in Syriac, Arabic, and Garshuni,
vol. III, W. Heffer & Sons Limited, Cambridge, UK, 1931.
Ms. Arabe 215, Bibliothque Nationale de France, Paris.
Ms. Arabe 4881, Bibliothque Nationale de France, Paris.
Nau 1919: F. Nau (trad.), Iistoire de Nestorius dàpres la Lettre a Cosme et
lÌymne de Sliba de Mansourya`, n R. Graffin, F. Nau (ed.), Patrologia
Orientalis. Tomus Decimus Tertius, Firmin-Didot et C
ie
, Paris, 1919.
Silviu Lupascu

264
Nestorius 1910: Nestorius, Tegourt Ieraclidis`, F. Nau, e irre aèraciae ae
Damas, Letouzey et An Libraire-diteur, Paris, 1910.
Nickel 2007: Gordon Nickel, Larly Muslim Accusations o tahr: Muqtil Ibn
Sulaymn`s Commentary on Key Qur`nic Verses`, n David Thomas, The Bible
in Arab Christianity, Brill, Leiden-Boston, 2007.
Palmer 1993: Andrew Palmer, The Seventh Century in the West-Syrian Chronicles,
Liverpool University Press, Liverpool, 1993.
Payne-Smith 1903: J. Payne-Smith, A Compendious Syriac Dictionary, Clarendon
Roggema 2009: Barbara Roggema, 1be egeva of ergiv. abr. a.terv Cbri.tiav
Apologetics and Apocalyptic in Response to Islam, Brill, Leiden-Boston, 2009.
Stegemann 1998: Hartmut Stegemann, The Library of Qumran, Grand Rapids,
Michigan - Cambridge, U. K., William B. Eerdmans Publishing Company &
Leiden - New York - Kln, Brill Academic Publishers, 1998.
Suermann 2006: Harald Suermann, Copts and the Islam of the VII
th
Century`, n
Emmanouela Grypeou, Mark N.Swanson, David Thomas (ed.), The Encounter of
Eastern Christianity with Early Islam, Brill, Leiden-Boston, 2006.
Van Ginkel 2006: Jan J. Van Ginkel, The Perception and Presentation of the
Arab Conquest in Syriac Historiography`, n Emmanouela Grypeou, Mark
N.Swanson, David Thomas (ed.), The Encounter of Eastern Christianity with Early
Islam, Brill, Leiden-Boston, 2006.
Vermes 1990: Geza Vermes (trad.), The Dead Sea Scrolls in English, Penguin Books,
London, 1990.
Wilde 2007: Clare Wilde, Is 1here Room or Corruption in the Books o God`,
n David Thomas (ed.), The Bible in Arab Christianity, Brill, Leiden-Boston, 2007.
Ziadeh 1915-1917: J. Ziadeh (ed., trad.), `.oca,.e ae avve, .verievr ae Deir
el-Qalamoun, n Reue de lÒrient chrtien`, 1915-1917.

265
LE DON DES LANGUES ET L'ENERGIE DU DIRE
CHEZ SAINT PAUL. UNE APPROCHE NOPRAGMATIQUE

CONF. DR. GABRIEL MARDARE
Uniersit Vasile Alecsandri` de Bacau
mardareg@yahoo.fr

Abstract: The purpose of our analysis is to determine the limits of understanding the
language action at Paul of Tarsus. Their cause can be located at two levels: 1)
ideological, by interpreting the ideological apostle behavior (which has assimilated the
role o actiist or communicator`,, 2, idiomatic, through Bible translation options due
to cultural context, the confrontation between Catholicism and Protestantism. In the
center of our analysis is the First Epistle to the Corinthians, chapter XIV, whose
appearances in French over time were followed in seven translations of Scripture.
Based on these fragments we concluded that illocutionary intention and the recipient
match prevails (at St. Paul and his translators) on semantic correspondences and
stylistic searches.
Keywords: ideological, communicator`, idiomatic, translation

Prliminaires
Pour Cioran, Paul de Tarse tait de Juif non Juif, un Juif perverti, un tratre qui
nàurait exprim dans ses Lpitres que fureur, haltement, hystrie de bas tage,
incomprhension pour la connaissance, pour la solitude de la connaissance . Il en
retient ses considrations sur la irginit, làbstinence et le mariage qui seraient
tout bonnement courantes (Cioran 1995: 928-932,. Il lui attribuera le role d`
agent lectoral dùn certain Jsus qui sèst ait lire en promettant l`Lspoir
,Cioran 2003, CD,. Une ormule proocante, propre a làuteur roumain, dira-t-on
[...]. Et pourtant, elle finira par se retrouver dans cette foire des formes et ides
quèst Internet.

J. L'aptre et le Communicateur
1.1. La position scandaleuse de Cioran est en effet confirme par la mainmise sur
lìmage de Saint Paul des proessionnels de la Communication - les serviteurs de la
nouvelle religion du XXIe sicle (la Consommation), qui succde au messianisme de
la trinit Marx-Engels-Lnine, au moment o le paradis sur terre sàere de moins
en moins accessible et que l`Lglise du March sèondre dans son secteur le plus
sensible ,le logement, au pays qui là promu,promis au temps de la guerre froide.
Gabriel Mardare

266
Journalistes et Relationnistes ,proessions qui ont rer, n`hsitent pas a
faire de làpotre des nations une sorte de ondateur. Il sàgit notamment de ceux
qui - publiquement ou pudiquement - se prennent pour des formateurs
dòpinion , chargs dùne mission sacre et qui sàgenouillent deant le Ratting ,
divinit insaisissable de cette socit du spectacle.
On est surpris en revanche de voir que le virus de lèicacit communicationnelle
sèmpare de ceux dont la mission est de propager le savoir de la Foi. Ainsi un
auteur roumain, qui ralise le Dictionnaire des Saints Orthodoxes (Preda 2000) dans un
pays ou le protestantisme et sa perspectie utilitaire sur le sacr nònt pas eu trop
de succs vante ainsi les mrites de St. Paul: la mission vanglisatrice fut la plus
ample et la plus fructueuse . Le spectre du quantitatif (qui hante les sciences
politiques, les sondages et lÀudimat
1
) est bien prsent.
1.2. Il existe galement une perspective qualitative de làctiit de Saint Paul et
elle est ournie, comme il se doit, par les philosophes, ce qui ait quòn la cite dans
les articles de ulgarisation parus sur \ikipdia. Dans leur ision, ce nèst plus le
nombre qui compte mais le paradigme.
Ce dernier mot a acquis une aleur presque mystique alors quìl tait au dpart
un outil de classification pour les grammairiens, rcupr par Saussure et
ultrieurement par les tenants de lànthropologie structuraliste. Cèst grce a
l`pistmologie quìl accda a un statut plus noble: il ne dsigne plus une liste relle
et ferme (comme en grammaire) ni une liste virtuelle et ouverte sous certaines conditions
(comme pour la linguistique moderne) mais une conception thorique dominante
ayant cours une certaine poque dans une communaut scientifique donne (v.
CNTLR). Il y aurait en effet au moins deux paradigmes prendre en compte dans
le cas de Paul de Tarse :
1.2.1. `vvirer.ai.ve, qui sòppose au diffrentialisme autant par le discours que par
les pratiques qui rgnent les relations entre les groupes humains. Dans le premier
cas, Lmmanuel 1odt parle de làirmation de l`quialence des hommes sur le
mode idologique ou religieux ,1odt 1994: 1,. L`histoire en aurait connu sept
(romain, catholique, europen issu de la Rvolution franaise, russe, communiste,
chinois, islamique, et parois ces conceptions de l`homme uniersel sàrontent,
irrductibles les unes aux autres (Todt 1994: 19) Cèst dans ce contexte que le
philosophe Alain Badiou
2
, lance une formule destine devenir mmorable: Pour
moi, Paul est un penseur-poete de l`nement, en mme temps que celui qui
pratique et nonce des traits inariants de ce quòn peut appeler la igure militante.
Il fait surgir la connexion, intgralement humaine, et dont le destin me fascine,

1
Audimat (nom masculin) [avec une majuscule] - dispositif adapt un rcepteur de radio ou de tlvision et
servant mesurer le taux d'coute d'une mission.
2
Auteur contradictoire, alliant lìdologie dèxtrme-gauche une certaine vision conservatrice de la vieille
France qui lui a valu làccusation dàntismitisme.
e aov ae. avgve. et èvergie av aire cbe aivt Pav...

267
entre lìde gnrale dùne rupture, et celle dùne pense-pratique, qui est la
matrialit subjective de cette rupture
3
.
Ce quìl aut souligner, cèst que la perspectie vnementielle , dont Badiou
un philosophe marxisant fut un promoteur agressif (Badiou 1988), rentre
parfaitement dans la logique communicationnelle et constitue lùn des pilons
des Relations Publiques, mme si - dans ce domaine qui fait fantasmer la nouvelle
gnration - le terme vnement couvre des activits o la socialisation a un but
trs prcis. Cela explique pourquoi un auteur hollandais de langue anglaise a
tellement insist sur cette notion-la: cèst que pour la culture amricaine de masse
et pour la religion de la Communication event est dàbord làcception
mondaine . Lorsque Marc de Kessel travaille sur le sens de ce mot, il le fait
entrer en trois sections de son travail: 1. Event; 2. Pav`. erevt...; 3. Cbri.t`. re.vrrectiov
(Kesel 2007: 9-11). Ce faisant, il rentre dans le modle de la presse people , o
lòn dose lìnormation ain de maintenir le suspens jusquà la derniere ligne. Ln
revanche, pour un lecteur de la publication Famille chrtienne , l`nement
tait chercher chez Badiou lui-mme: Il est amusant que lèxtrme gauche, qui
est si imbue de son athisme salvateur, commence entrevoir le caractre
prcurseur de la rlation chrtienne, dont le communisme nèst a tout prendre
quùne drie ngatie parmi dàutres, et en quelque sorte une hrsie!
4
.
Comme lìnternaute ne fait que dire une opinion, on ne saurait lui reprocher
làbsence de la perspectie historique. Un philosophe russe attir par lìdologie de
gauche a la in du XIXe siecle et plutot aorable a la Rolution dÒctobre, aait lanc
une formule plus nette: le marxisme et le communiste en gnral tait un succdan
de religion (Berdiaev 2006: 517). Aussi est-il impossible de parler de rgression par
rapport au message du christianisme car une contrefaon ne saurait tre compare au
produit original
5
: cèst tout simplement un substitut engendr par la crise du
christianisme que la nouvelle religion a su exploiter efficacement, par le mcanisme
de la violence. Cela dit, il faut galement que les fidles conoivent la Foi comme une
espce de oire ou lòn peut choisir la conession qui ous conient. Le chemin de
Nicolae Steinhardt, Juif n en Roumanie, qui a fait le tour des synagogues de Bucarest,
ensuite celui des lieux de culte protestants en Suisse et en Angleterre avant de se
convertir a la conession chrtienne orthodoxe dans une prison en Roumanie et d`y
trouver sa vocation, pourrait tre une illustration du dsarroi de toute une gnration
dìntellectuels. Cependant, u que son cas est particulier et que les conersions des Juis
sont plutt mal vues par les coreligionnaires
6
et dclenchent souvent les suspicions des
chrtiens, nous retiendrons du texte fondamental de Steinhardt un fragment qui

3
Voir http://fr.wikipedia.org/wiki/Paul_de_Tarse, dernire visite 27-janv.-12.

5
Aucun gourmet, par exemple, ne se laissera tromper par làppellation caviar pose sur des ous de certains
poissons des mers du Nord. Celui qui entre dans le jeu et veut faire gourmet finira par accepter le
mensonge gustatif.
6
Voir certaines ractions de Juifs franais vis--vis dùn personnage parvenu au rang dàrchevque de Paris
(http://fr.wikipedia.org/wiki/Jean-Marie_Lustiger#Jeunesse_et_conversion).
Gabriel Mardare

268
tmoigne de la confusion entre Foi et Foire, entre profession de foi et relations
publiques.

Je vais voir de nombreuses associations et centres religieux. Leurs noms sont partout dans
les rues de Londres, on dirait des socits commerciales. Ici, la religion est partout, on
rencontre Jsus a chaque pas. Ils làppellent Seigneur. Sur le continent, la discrtion
religieuse est de mise. Ce nèst pas le cas ici, a Londres, ou lòn parle de l`me et de la oi de
la faon la plus naturelle. Combien de fois, en passant devant un immeuble qui portait une
inscription annonant la prsence dùne organisation religieuse, jèn ai ranchi le seuil ! [...]
Cependant, je suis saisi par l`motion quand on me propose, aec une ingnuit toute
naturelle, quelques instants de silence mditatif deux ou une prire. Lets us pray - et
oila que lòn sàgenouille au milieu du bureau, du petit salon dàccueil, de la salle des
archives, comme si la personne venait de sortir un mouchoir blanc pour nettoyer les verres
de ses lunettes. On charge ensuite mes bras dàichettes et brochures, des pamphlets
comme ils disent (Steinhardt 2005: 82-83)
7
.

Pour en reenir a làuteur ranais, on notera que le retour de làuteur ranais
vers la figure de Saint Paul aprs avoir prch la marxo-lnino-maosme (Badiou
1970) est (en petit) une copie de la mtamorphose de Saul en Paul. Par ailleurs son
interention participait dùne rsurrection de Paul de 1arse, phnomene analys
par Bttgen (2001)
8
, qui remarque le caractre exceptionnel de la rencontre de
plusieurs auteurs importants.
1.2.2. La rupture en tant que geste diffrenciateur. Celui qui propose cette image est
moins clbre que Badiou mais il travaille lui-aussi sur le registre des formules
rappantes. Cèst le cas de Jean-Michel Rey (Paul ou les ambiguts)
9
qui ramne Saint
Paul notre poque:

La pense paulinienne imprgne toute notre conception de la politique; elle en organise, le
plus souvent notre insu, les principales articulations [...]. Son discours spare en toute
nettet le prsent du pass. Le pass est dsign comme ne pouvant pas comprendre et
reconnatre les formes de la nouvelle ralit .

Cela eut dire quìl peut y aoir autant de Paul de Tarse quìl y a de personnes
capables de proposer des paradigmes de notre poque et d`diteurs ayant la
volont et les ressources de les publier. Ce qui devrait nous inquiter.
1.2.3. Nous pensons quìl serait opportun de oir sìl sàgit dùn phnomene de
mode ou bien dùn modele rptiti, qui concerne galement les dirences de

7
Passage dat mai 1939 . Mais la datation est vraisemblablement une reconstruction de la mmoire, comme
dans la plupart des passages se rapportant une priode antrieure la libration de leur auteur.
8
Il sàgissait en fait dùn phnomne concernant la vie culturelle en France car, si lòn regarde de plus
prs la liste, le livre de Badiou tait en compagnie de deux traductions: Jacob Taubes, La thologie
politique de Paul. Schmitt, Benjamin, Nietzsche et Freud et Giorgio Agamben, Le Temps qui reste. Un
commentaire de l`ptre aux Romains.
9
Le livre paraissait en 2008 aux Editions de lÒlivier, Paris. Lèxtrait que nous avons cit entre dans làrticle que
Wikipdia propose sur Paul de Tarse.

269
conession a lìntrieur de la proession de oi chrtienne. Nous aons donc pris
tout hasard deux sources russes en raison de lùniersalisme promu a la ois par la
gestion des ethnies sous lèmpire de tsars et par le communisme ,1odt 1994: 19,,
qui en a hrit certains traits ,1odt 1994: 18,. La comparaison aec lìmage
occidentale nèst sans doute pas pertinente au nieau des paradigmes mais peut
ourir une piste pour lànalyse des lieux communs du discours concernant la
mission de làpotre en Orient et en Occident.
Dans le petit article destin a promouoir l`mage de Paul de 1arse aupres dùn
public trs large (RU
1
,, un auteur le dinit comme lùn des plus nergiques et actis
prophtes de son temps
10
. On ajoute cela le thme de la profondeur et de
lìndpendance de sa pense
11
. Le couple nergie et indpendance s`loigne
videmment du paradigme activisme-violence-rupture qui nous est propos par
Badiou et Rey. Ajoutons y que la source russe ne parle nullement dùn
rvolutionnaire (au sens politique ou social)
12
, mme sìl diise l`histoire de
l`humanit entre ce qui tait avant et ce qui est advenu aprs Jsus. Le motif
de la vie nouvelle , plus explicitement formul dans un article consacr
làpostolat de Paul ,RU
2
,. 1outeois cette rupture nèst pas traduite dans les termes
de lÌistoire tout court mais se rapporte la Sainte Histoire
13
. Ce qui veut dire que
- dans une premire approche - la rupture nèst pas due a Paul, làpotre nèst
enu que pour porter la nouelle de ce qui s`tait pass sans que les humains sèn
rendent compte.
Par ailleurs, le rapport entre l`Lglise et la Socit prsente des aspects
particuliers en Russie a làube de lùniersalisme communiste. Soloie ,en 1881, et
Florenski (en 1906) - qui n`taient pas des sympathisants des mouements sociaux
violents, ont trouv la force de condamner publiquement lèxcution de
personnages qui avaient commis des attentats. Le second a mme publi le texte de
son homlie (intitule la voix du sang ) ce qui lui a valu une condamnation
trois mois de prison (Ion Ica jr., dans Florenski 1999: VI).

2. Le corps humain et le corpus

Nous pensons quìl est utile, pour clore le bre dbat sur les paradigmes dgags
autour de la figure de Paul de Tarse, de chercher sur la toile du Web les images de
làpotre. Le procd peut sembler sans intrt intellectuel - voire trivial - pour les
spcialistes de la Bible ,qui sìntressent au 1exte, mais il est certainement utile

10
En russe :
1 . .
11
.
12
.
13
,, - , .. ,
.
Gabriel Mardare

270
pour la comprhension de ce qui spare Paul de Pavel dans lèsprit des
fidles spars par le Grand Schisme (v. Annexe).
Ce que lòn remarque, cèst que lìmagerie occidentale ait entrer Paul dans une
architecture, soit par le olume ,le cas des statues,, soit par lèspace conin quòn
lui donne (dans les peintures), soit enfin en vertu des lois de la perspective. Or rien
nèst moins uniersel que làrchitecture aant que la technologie moderne ne sèn
empare pour rduire les cots de fabrication et pour se lancer dans la course
erne pour les records de hauteur. Pael ,le Paul du monde orthodoxe, nèst
nullement li des dtails des btiments de ce monde, on ne saurait le voir
apparatre en public, sur une place - fut-elle situe devant une cathdrale.
Ln eet, lìmage de Paul de 1arse nèst pas la plus connue parmi les croyants. Si
on lìdentiie, cèst gnralement en raison de son rapport avec le livre - souvent
utilis pour des reprsentants de lòrthodoxie roumaine. Grce a lòrdonnance du
serice religieux, on lèntend et dans les glises orthodoxes, on peut le oir sur
lìconostase, plutot en compagnie de Pierre. Ces paroles ont donc plus de chance
tre retenues que son visage. On pourrait penser que cela est un avantage pour le
texte, qui ne varie pas, alors que son aspect physique change en fonction de la
confession (il peut tre rendu par une statue chez les Catholiques, jamais chez les
Orthodoxes,, de làrtiste ,mais la-aussi, les variations sont plus importantes en
Occident quèn Orient, oire en onction de l`tat de la reprsentation et de ses
restaurations. Mme un auteur franais - peu intress par lìconographie de
l`Lglise orientale, est du par cette lacune.

On aimerait aire un portrait physique de làpotre. Nous ne disposons que dùne seule
description tres postrieure a son actiit, puisquìl sàgit dùn passage des Actes apocryphes
de Paul crits vers 150 en Asie Mineure [...]. Les mosaques et les peintures orientales
peuvent fournir quelques indications. La reprsentation de Paul est toujours fixe: maigreur,
calvitie, regard perant, une barbe taille en pointe et un large front. Peut-tre ces images
sàppuient-elles sur dànciens portraits de Paul et nous ournissent-elles une ide du souvenir
quìl aait laiss (Burnet 2000).

On derait tre plutot content: aute dàoir un portrait - on a des textes lui
appartenant. Or ceux-ci ne sont pas/ou le sont moins - susceptibles d`tre dorms
par des dfaillances de la mmoire des tmoins, comme cela arriva pour
lènseignement du Christ. Cependant, la-aussi on se heure au problme de la
paternit des Eptres
14
. Cela est d, entre autres, la constitution des recueils de ses
textes, opration impossible dater. On sait que ses Eptres taient connues vers la fin
du Ier siecle et le dbut du IIe mais on sait galement quèn 144 un hrtique aurait

14
Au sein des ptres pauliniennes, les exgtes ont pris coutume de distinguer entre les ptres authentiques,
qui sont de la main de Paul et les ptres deutro-pauliniennes (mot mot du deuxime Paul ) qui ont ses
disciples pour auteur. Ces dernires sont en effet depuis longtemps entres en procs (style plus lourd,
vocabulaire un peu diffrent des autres ptres, prsence dùne thorie des anges trangre au paulinisme
ainsi que de projets de voyages qui ne cadrent pas avec ce que lòn sait par ailleurs des itinraires pauliniens.

271
publi un recueil beaucoup plus ample que ce qui fut retenu ultrieurement
15
. La
mme source nous dit que Paul aait l`habitude de dicter ,ce qui expliquerait la
fougue de son style), information qui met en doute la classification de Burnet. Aussi
doit-on compter sur une collection canonique ( dimensions variables) et sur la
fidlit des traductions en tant que garant de stabilit du message de Paul.
Cette stabilit du texte est pourtant illusoire et nous en emes la preuve en tant
que lecteur na du Noueau 1estament. Comme nous nàions pas de
proccupations dans le domaine des Saintes Ecritures, nous fumes trs choqus en
comparant la ersion de la Bible produite par Louis Segond ,lùn des plus rpandues
en milieu francophone, revisite priodiquement) et la surprenante traduction de
Chouraqui (conue comme produit ne varietur . Cela nous a pouss creuser
,plus prcisment a naiguer sur le \eb, pour oir ce que les croyants de lère
digitale ,mais aussi leurs contemporains dont lìntrt nèst pas conessionnels mais
culturel) peuvent rencontrer en tant que dclinaisons de la Bible en franais.
Notre choix sèst arrt sur le chapitre XIV ,concernant le don des langues et le
don de la prophtie) de la premire Eptre que Paul adressa aux Corinthiens
16
.

3. Sainte-criture, langues, idiomes, styles et combats

Le lecteur Toulemonde lit rarement la Bible et quand cela lui arrie, cèst dans la
langue de communication courante, avec tout ce que comporte au niveau des
interfrences entre ìaio.t,e
17
du texte dont il dispose et les nombreux idiolectes qui
construisent,parasitent son systeme dìnteraction erbale: les news factory
,missions dìnormation,, les jargons proessionnels, les particularits idiomatiques
des personnes que lòn croise quotidiennement et dont la aon de parler semble
naturelle - membres de la amille, copains, collegues. A moins que lòn nàit une
formation philologique de base, on ne se pose jamais le problme que le texte lu
,ou entendu, sous la orme dùne incantation a un moment donn au cours du
serice diin, est le ruit de la rencontre dùne mdiation complexe.
Et pourtant Lortsch (1910: chap. 16.3.1), agent gnral de la Socit Biblique de
Londres, en a parl il y a plus dùn siecle dans un long compte-rendu concernant
l`histoire des Lcritures. Son analyse se dveloppe sur deux axes: 1) la diffrence entre

15
RU2: commentgroup/brs89/pavel.
16
Il y a plusieurs raisons cela: a) la guerre des langues une poque o lànglais a acquis une position
hgmonique (sinon monopolistique) dans tous les domaines de la production/diffusion du savoir; b)
lùtopie de la langue translogique (zaoumny yazyk) du pote russe Khlebnikov; c) lìmportance que
Thomas dÀquin a accorde la connaissance des langues en tant que facteur de transmission de la Foi.
Dans la Somme Thologique; nous pensons surtout lànalyse des trois charismes (de la Langue, du Discours et
des Miracles, v. Questions 176-178); d) la corrlation que Pavel Florenski a cru utile de relever entre la notion
de Vrit et ses reprsentations idiomatiques.
17
Terme peu connu en France, il est utilis par les adeptes des formalistes russes pour dsigner lènsemble des
modalits utilises par le locuteur dùne langue (style individuel). Il est en rapport avec idiolecte (actualisation
de lìdiostyle, que lòn prfre parfois pour aborder les textes).
Gabriel Mardare

272
les versions catholiques, 2) les aspects qui diffrencient les versions protestantes
(beaucoup plus nombreuses). Il a pu en tirer deux conclusions:
a) les inexactitudes protestantes ont t moins nombreuses et leur dure de vie plus
brve (en raison des rvisions plus frquentes des versions lances sur le march);
b) on ne saurait envisager la mauvaise fois pour expliquer ces phnomnes:
chacun des traducteurs tait connu par sa vie pieuse, au service de la vrit; ce que
lòn met en cause, ce sont l`ducation et le milieu et ce petit lment individuel
qui entre dans la faute comme dans le pch .
On pourrait sàrrter la si - en dehors des milieux savants - les diffrences
entre Catholiques et Protestants nàaient pas t exploites en politique, aec
toute la radicalisation que cela entraine. Ln eet, lànalyse textuelle, plutot pose,
ralise avant la guerre franco-prussienne
18
, ne touchait quùn nombre restreint de
personnes, les effets de la loi de 1905 en revanche concernaient un nombre
important de personnes, que lòn ne saurait rduire aux clricaux . En effet, un
petit extrait du rapport Briand nous montre que làrgumentaire aorisait
politiquement la confession protestante.

L`Lglise catholique a une constitution monarchique. Un seul y commande, le pape, qui ne
tient ses pouvoirs que de Dieu et les dlgue au clerg, matre absolu en matire religieuse. Les
glises protestantes franaises ont une constitution dmocratique et parlementaire. C'est le
peuple qui choisit ses reprsentants et qui, par eux, nomme son clerg. La prdominance ou
l`galit numrique de l`lment laque est assur dans tous les corps directeurs et dans toutes
les assembles dlibrantes; Le centre et la tte de l`glise catholique est a Rome. Les glises
protestantes sont strictement nationales, Les circonscriptions ecclsiastiques de l`glise
catholique sont indpendantes les unes des autres et ne releent que du Vatican. Làrcheque
de Paris nà, par exemple, aucun pouoir sur làrcheque de Lyon. Chaque archidiocese a son
autonomie complte (Briand, 1905: 103).

La Troisime Rpublique agitait donc trois spectres: 1) la Monarchie; 2) la
dpendance de l`Ltranger, 3, le danger de làutonomie. Les dfenseurs de la cause
monarchique allaient se servir de ces aspects pour en driver une perspective
direntialiste a lìntrieur du christianisme occidental:

Ce qui agit sur les ides, ce ne sont pas, comme le croyait Taine, les circonstances
gographiques, climatriques, ou de milieu: cèst l`hrdit, cèst l`histoire, cèst la ormation
catholique ou protestante, de laquelle la lacit nèst quùne driation. La orme de sa
religion laboure lìndiidu plus proondment que nìmporte quel autre adjuvant ou
lment physiologique ou psychologique (Daudet 1934: 62-63).

Or ce type de discours a a lèncontre de ce que tout lecteur de la Bible troue
dans un passage des Actes des Aptres (2:1-2:11).

18
La plupart de ces inexactitudes ont t releves par un certain Douen dans un article paru en 1868 dans la
Revue de Thologie et de Philosophie dite Strasbourg.

273
4. Langue et discours

On dira, dans le jargon de la communication interculturelle, que la perspective des
Actes tait universaliste tandis que la/le politique de la France faisait entrer les pratiques
direntialistes a lìntrieur de deux doctrines uniersalistes ,le catholicisme et
l`homme uniersel de la doctrine rvolutionnaire de 1789). Il est probable que ces
conflits aient contribu accentuer les diffrences stylistiques entre les versions
produites au sein des deux confessions. Il est galement vraisemblable que les autres
versions aient tent de surmonter le risque dùne option, ce qui peut engendrer de
nouvelles nuances et des faons diffrentes de reconstruire en franais ce qui est dit
dans la Bible. En ce qui concerne le noyau des msententes, on le trouve dans le
texte mme des Actes, tel quìl est traduit par divers auteurs.

MARTIN Et en ces jours-l, comme les disciples se multipliaient, il s'leva un murmure des
Grecs contre les Hbreux, sur ce que leurs veuves taient mprises dans le service
ordinaire.
DARBY

Or en ces jours-l, le nombre des disciples se multipliant, il s`lea un murmure
des Hellnistes* contre les Hbreux, parce que leurs veuves taient ngliges dans le
journalier.
SEGOND

En ce temps-l, le nombre des disciples augmentant, les Hellnistes murmurrent
contre les Hbreux, parce que leurs veuves taient ngliges dans la distribution qui se
faisait chaque jour.
BJ En ces jours-l, comme le nombre des disciples augmentait, il y eut des murmures
chez les Hellnistes contre les Hbreux. Dans le service quotidien, disaient-ils, on
ngligeait leurs veuves.
CRAMPRON

En ces jours-l, le nombre des disciples augmentant, les Hellnistes levrent des
plaintes contre les Hbreux, parce que leurs veuves taient ngliges dans le service de
chaque jour.

Les ersions du mme ait indiquent dja que le risque de l`clatement de la
communaut tait d a lìnterrence des acteurs linguistiques et de relations
matrielles. Mais les traductions divergent par la focalisation des faits et des
perceptions:

Le service ordinaire (quotidien, de chaque jour,
ordinaire, journalier)

La distribution qui se faisait chaque jour
Les femmes taient ngliges Les femmes taient mprises

Il est facile de constater que la distribution est une faon plus explicite du service que
les emmes attendaient, nanmoins elle dplace làccent ers la matriel et non ers
le relationnel. Dàutre part, ngliger peut tre inolontaire, ce que lòn ne saurait
dire de mpriser. Il y aurait en effet la diffrence entre la faute et le pch.
Ce qui compte, dans lòrdre des aits, cèst la cration dùne instance mdiatrice,
le diaconat. Or aant de sèngager pour la cause de Jsus, Paul s`tait, semble-t-il,
acharn contre lùn des premiers diacres. En effet, cette poque-l il vivait entre
trois langues: làramen, le grec et le latin. Cèst une situation peu commode si lòn
prend en compte ce que nous dit Florensky (2002: 47) du rapport entre la Langue et
Gabriel Mardare

274
la Vrit dans la Deuxime ptre, portant un titre bien loquent: Somnenje (Le
Doute).
On remarquera tout de suite lìmpact de lìdiome, ne serait-ce que du fait que le
russe utilise deux termes, en concurrence libre dans les dictionnaires destins aux
trangers: pravda et istina . Mais la premire est en rapport avec ce qui est en
correspondance avec la ralit (.ootret.trvet ae,.trite`vo.ti) et peut, la limite, tre traduit
par istina . Ce deuxime, en revanche, concerne ce qui existe dans la ralit
(.ovcbtcbe.trvet r ae,.trite`vo.ti , ce qui la reflte ( otrazhaet ). Le premier mot,
compromis par son utilisation en tant que titre de journal officiel, est secondaire dans
lùniers de la loi. Il rpondrait a ce qui est orme dans le cadre de la mdiation sociale.
On peut supposer que ce qui tait vrai pour Paul quand il pensait en grec (o le
rapport social tait immdiat, l`tait dans une moindre mesure quand il passait a
lèxpression en hbreu et en latin ,la ou les rits passent par la mdiation sociale, soit
en vertu de contenu, soit par le biais de la forme). Son problme tait donc de concilier
ces trois registres en trouvant la Vrit. Or la Premire Epitre adresse aux Corinthiens
participe de lèort du dpassement de la condition humaine dùn indiidu scind entre
plusieurs cultures.
On y ajoutera un second probleme: le choix entre lòralit ,car lÈptre allait tre
lue publiquement, et le style soign, quìl deait a son ducation tres pousse. Si les
traducteurs peuvent ignorer le conflit intrieur de Paul, ils ne sauraient viter
lòption entre ces deux perspectives: cela entranera des options de rythme et de
mise en page qui peuent parois agir sur lìntelligence du texte mais quìl aut
aborder dans le contexte dùne analyse autrement plus ample.

5. Les langues de Paul et leur image dans la traduction

Si lòn ne prend en compte que les ersions du passage oqu, on risque de aire
ausse route. On pourrait croire que làpotre opposait lùtilisation de plusieurs langues
sans discernement dans une communaut une expression plus juste de la prophtie.
Ce n`tait pas le cas, nous dit Burnet ,2000: chap. 6,. Ln eet, Paul isait dans ce
passage une drie mystique issue a lìntrieur de la communaut apres son dpart.
Si lòn rentre dans la logique et le jargon de la religion de la Communication, on a
affaire une communication de crise (Burnet utilise le dernier mot dans le titre du
chapitre dont nous avons extrait le passage). Or les diverses traductions prouvent les
crises dùne langue ,en occurrence le ranais, a communiquer le message de Paul
cause des filtres stylistiques imposs par le temps et la perspective confessionnelle.
Notre choix (voir les rfrences la fin du texte) a tent un quilibre entre les
poques: trois traductions sont cheval sur les XVIIIe et s XIXe sicles, deux
franchissent le seuil entre le XIXe et le XXe, deux sont publies durant la seconde
moiti du XXe sicle et entrent dj dans le jeu du marketing et de la promotion
culturelle dans les mdias.

275
Ainsi le premier verset met en difficult les traducteurs en leur imposant un choix
entre le syntagme nominal (le don de la prophtie) et le verbe (prophtiser).

Recherchez la charit; aspirez
aussi aux dons spirituels,
surtout celui de prophtie.
(BJ)
Recherchez la charit. Aspirez aussi
aux dons spirituels, mais surtout
celui de prophtie.
(SEGOND)
Recherchez la charit. Aspirez
nanmoins aux dons spirituels, mais
surtout celui de prophtie.
(CRAMPON)

Poursuiez làmour, et dsirez
avec ardeur les [dons] spirituels,
mais surtout de prophtiser.
(DARBY)

Etudiez-vous la charit; dsirez
aussi avec ardeur les dons spirituels,
mais surtout celui de prophtiser.
(OSTERVALD)

Recherchez la charit. Dsirez avec
ardeur les dons spirituels, mais
surtout de prophtiser.
(MARTIN)

Au XVIIIe sicle, dans des ersions qui circuleront jusquàux annes trente du
XIXe, on priilgie lèmploi du syntagme erbal pour parler de làction que Saint
Paul considre dsirable. Les solutions modernes prfrent travailler sur
lòpposition des aleurs a lìntrieur de la classe nominale et par le truchement du
nombre (dons spirituels vs. celui de prophtie). Cette modulation grammaticale
permet en eet de renouer aec une reprsentation courante dans lùniers
chrtien, mme si elle le prcde: Telle est la nature de ce quòn appelle les
symboles des dieux: unicit de formes dans les hirarchies les plus leves,
multiplicit de formes dans les plus basses nous dit un certain Proclus
19
.
Le second verset oppose la Bible de Jrusalem (non confessionnelle en
principe) toutes les autres.

CHOURAQUI SEGOND DARBY OSTERVALD MARTIN CRAMPON
OUI, CELUI
QUI PARLE EN
LANGUES NE
En effet, celui
qui parle en
langue ne parle
Parce que celui
qui parle en
langue ne parle
Car celui qui
parle une langue
inconnue, ne
Parce que celui
qui parle une
Langue
En effet, celui
qui parle en
langue ne

19
Cit par Jean Ppin, Linguistique et thologie dans la tradition platonicienne, dans Langages , 65 (1982), p. 115.
Proclus (412-486) est le plus clebre des philosophes de l`cole noplatonicienne. Presque toutes ses oures
nous sont parvenues, dont le Commentaire sur le premier livre des Elments dÈuclide, son chef dòure. Grce a cet
ouvrage qui commente notamment les dfinitions gomtriques dÈuclide, on peut se faire une ide prcise
de la dfinition mtaphysique que Proclus donne aux objets mathmatiques.
Gabriel Mardare

276
PARLE PAS AUX
HOMMES, MAIS
A ELOHIMS.
PERSONNE NE
L'ENTEND ET,
DANS LE
SOUFFLE, IL
DIT DES
MYSTERES.
pas aux hommes,
mais Dieu, car
personne ne le
comprend, et
c'est en esprit
qu'il dit des
mystres.
pas aux hommes,
mais Dieu, car
personne ne
l'entend, mais en
esprit il prononce
des mystres.
parle pas aux
hommes, mais
Dieu, puisque
personne ne
l'entend, et qu'il
prononce des
mystres en son
esprit.
[inconnue], ne
parle point aux
hommes, mais
Dieu, car
personne ne
l'entend, et les
mystres qu'il
prononce ne sont
que pour lui.
parle pas aux
hommes,
mais Dieu,
car personne
ne le
comprend, et
c'est en esprit
qu'il dit des
mystres.

Car celui qui parle en langue ne parle pas aux hommes, mais Dieu; personne en effet ne comprend: il dit en esprit des choses
mystrieuses (BJ).

Pour la perception courante, les choses mystrieuses sont en rapport avec le
quotidien ou elles orment lèxception, tandis que les mysteres appartiennent au
monde de la loi, quìls articulent. On appartient a une communaut de oi dans la
mesure ou lòn accepte un nombre de mysteres, qui orment le systeme de
rfrence. Mais la plus forte polarisation est, dans le cadre de notre analyse, entre
deux dsignations du ondement de làcte de parole: enseignement - doctrine.

BJ CHOURAQUI
Et maintenant, frres, supposons que je vienne chez vous et
vous parle en langues, en quoi vous serai-je utile, si ma parole
ne vous apporte ni rvlation, ni science, ni prophtie, ni
enseignement?
Maintenant, frres, si je venais chez vous parler en langues, en
quoi vous serais-je utile, si ma parole nèst pas dcourement,
connaissance, inspiration ou enseignement ?

DARBY

OSTERVALD

MARTIN
Et maintenant, frres, si je viens vous
et que je parle en langues, en quoi vous
profiterai-je, moins que je ne vous
parle par rvlation, ou par
connaissance, ou par prophtie, ou par
doctrine ?
Maintenant, frres, si je venais parmi
vous en parlant des langues, quoi
vous serais-je utile, si je ne vous
adressais des paroles de rvlation, ou
de science, ou de prophtie, ou de
doctrine?
Maintenant donc, mes frres, si je viens
vous, et que je parle des Langues
[inconnues], que vous servira cela, si je ne
vous parle par rvlation, ou par science,
ou par prophtie, ou par doctrine ?

SEGOND

CRAMPON
Et maintenant, frres, de quelle utilit vous serais-je, si je
venais vous parlant en langues, et si je ne vous parlais pas
par rvlation, ou par connaissance, ou par prophtie, ou par
doctrine?
Voyons, frres, ce quelle utilit vous serais-je, si je venais
vous parlant en langues, et si je ne vous parle pas par
rvlation, ou par science, ou par prophtie, ou par doctrine?

Toutes les traductions ralises a lìntrieur dùne conession prerent doctrine,
ce qui ne saurait tre sans signification (v. CNTRL, o ce terme semble trs
valoris). On remarquera que le terme enseignement est plutt du ct pratique, de
lòrdre de lèicacit tandis que doctrine renvoie un univers plus abstrait et
sàccommode mieux aec la morale chrtienne.
Nous allons tenter de passer de la modulation linguistique des notions au registre
de la iguration rhtorique. Cèst dans le erset VII que nous aons trou un bel
exemple de modulation stylistique qui implique des recentrages de la reprsentation
de l`humain. Ceux qui parlent en langues` y sont compars a des instruments dont
le son ne saurait tre identii par lòreille. Nous y aons repr des solutions situs
sur des registres diffrents.

277
La variante explicative directe limine toute rrence a lèxtrieur: Ainsi en est-il
des instruments de musique, lte ou cithare, sìls ne donnent pas distinctement les
notes, comment saura-t-on ce que joue la flte ou la cithare? (BJ).
La variante dveloppe introduit la notion de l`me et permet de parler des
instruments grce des mcanismes grammaticaux assez transparent:
a, par lìntermdiaire dùn tour pronominal: Ainsi de ce qui est inanim et donne
des voix, comme flte ou cithare., Si elles ne ont pas entendre de notes que lòreille
puisse distinguer,/ comment connatre ce que joue la flte ou la cithare ?
(CHOURAQUI);
b, par le truchement dùn nom englobant ,choses, dtermin par inanim` ,les
versions du XVIIIe, toutes protestantes);
c, a làide du mot objet et au risque dòbtenir des ersions presque identique dans
des versions qui, par ailleurs, sont concurrentes du point de vue confessionnel au
dbut du XXe sicle.
Nous pensons que la derniere modiication nèst pas sans rapport aec lòlution
du mot chose` dans la langue courante. Il suit en eet dòurir nìmporte quel
dictionnaire pour y trouver une explication vraisemblable (CNTRL)
20
.
Le tableau de la distribution des choix smantique est, en tout cas, instructif.

DARBY

OSTERVALD MARTIN
De mme les choses inanimes qui
rendent un son, soit une flte, soit une
harpe, si elles ne rendent pas des sons
distincts, comment connatra-t-on ce qui
est jou sur la flte ou sur la harpe ?
De mme, si les choses inanimes
qui rendent un son, soit une flte,
soit une harpe, ne forment pas des
tons distincts, comment
connatra-t-on ce qui est jou sur la
flte, ou sur la harpe ?
De mme, si les choses inanimes qui
rendent leur son, soit un hautbois, soit
une harpe, ne forment des tons diffrents,
comment connatra-t-on ce qui est sonn
sur le hautbois, ou sur la harpe ?

SEGOND

CRAMPON
Si les objets inanims qui rendent un son, comme une flte
ou une harpe, ne rendent pas des sons distincts, comment
reconnatra-t-on ce qui est jou sur la flte ou sur la harpe?
Si les objets inanims qui rendent un son, comme une flte
ou une harpe, ne rendent pas des sons distincts, comment
connatra-t-on ce qui est jou sur la flte ou sur la harpe?

6. En guide de conclusions

Pour ainer la recherche, il audrait pousser l`tude sur les ersions catholiques du
XVIIe siecle ,que nous nàons pas troues sur la toile \eb,, de mme que sur
plusieurs versions du XXe sicle diffuses en lrance et tenter dàoir acces a des
donnes sur les prfrences des serviteurs du culte de mme que sur les versions
prescrites/proscrites.
Le dveloppement de la comparaison avec le monde chrtien oriental serait un
deuxieme olet dans la mesure ou l`Lglise de 1outes les Russies et l`Lglise Orthodoxe

20
Action prcise, dont la dnomination reste vague par convention tacite entre les membres de la
communaut linguistique. - P. euphm. |Aec làrt. df. sing.] Làcte sexuel. Faire la chose. Faire làmour.
tre port sur la chose. tre enclin aux plaisirs rotiques: LX. - Je te dis que je eux la belle dame rose! ... -
à t`y du vice!... Ah a: tès port sur la chose?... (Corbire 1873: 197).
Gabriel Mardare

278
Roumaine sont trs visibles Paris et se servent du franais comme seconde langue,
intervenant le long du service dominical: utilisent-elles des traductions franaises dj
prsentes sur le march (et dans ce cas laquelle/lesquelles), retraduisent-elles les
versions nationales appeles synodales ? Le troisieme olet concerne lùtilisation
eectie de cette Lpitre de Paul au cours du calendrier dùne anne religieuse et les
contextes du rituel. Le quatrieme suppose lìntgration de cet ensemble de donnes
dans un modle de la communication base sur la composition de quatre sries
chronotopiques ,SC, a lìntrieur dùn polygone a quatre cots
21
.
Certaines enqutes sont pourtant malaises, sinon utopiques, cause justement
de la discrtion de nombreux fidles et de la retenue des serviteurs du culte.

Bibliographie et rfrences
A. Sigles des source des fragments de Saint Paul
BJ = La Bible de Jrusalem, traduction labore sous la direction de l`cole biblique
et archologique franaise de Jrusalem, ditions du Cerf, Paris, 1998 [notre
source: http://www.lexilogos.com/bible.htm].
CHOURAQUI = Andr Chouraqui, Un Pacte Neuf: Le Nouveau Testament, Editions
Brepols, Turnhout, 1984 [notre source: http://nachouraqui.tripod.com].
CRAMPON = La Sainte Bible, traduction dàpres les textes originaux par làbb
Auguste Crampon, Societ Saint-Jean l`Langeliste Descle, 1ournai, 1923
|Version utilise par l`glise catholique, accessible a: http:,/www.bibliquest.org].
MARTIN = La Sainte Bible, qui contient le Vieux et le Nouveau Testament, revue sur les
originaux, et retouche dans le langage [...] par David Martin, ministre du
Langile a Utrecht |...|, 14 |accessible a làdresse: www.biblemartin.com].
OSTERVALD = La Sainte Bible, qui contient le Vieux et le Nouveau Testament, revue par
les pasteurs & proesseurs de l`glise de Genee, aec les arguments et les
rflexions sur les chapitres par Jean-Frdric Osterwald |Rision dùne ersion
plus ancienne de la Bible (Olivetan) courante en milieu protestant au XVIII
e
sicle. Notre source: http://www.biblestudytools.com/ost].
SEGOND = La Sainte Bible, Traduction dàpres les textes originaux hbreu et grec
par Louis Segond, Paris, 1910 |Version oicieuse de l`glise protestante, trs
rpandue, accessible : http://www.info-bible.org/lsg].

21
SC ethno-idiomatique (entre la langue une et lìninit des parlers); SC de la corporalit (ce qui est
voil et ce qui est dvoil dans lìmagerie religieuse mais aussi dans le comportement corporel des
acteurs du culte); SC de la corporation ,nieaux organisationnels et hirarchies que lòn retroue
chez Saint-Paul et leur miroir dans les communauts contemporaines); SC inter(actionnelles) o
lòn derait oir ce qui subsiste de la orce du message de Paul dans la communication quotidienne
dans une communaut au niveau du discours informel.

279
B. Sources bibliographiques
Badiou 1970: Alain Badiou, Covtribvtiov av robeve ae a cov.trvctiov a`vv arti vari.te
lniniste de type nouveau, avec Jancovici, Menetrey et Terray, Maspero, Paris, 1970.
Badiou 1988: Alain Badiou, `tre et `revevevt, d. Seuil, Paris, 1988.
Berdiaev 2006: Nikola Berdiaev, Samopoznanije, Editions EKSMO ; Moskva/Folio
Kharkov, 2006.
Briand 1905: Aristide Briand, Rapport fait au nom de la Commission relative la sparation des
gi.e. et ae `tat et a a aevovciatiov av covcoraat, Annexe au procs verbal de la 2
e
sance du
4 mars 1905, Chambre des Dputs, n
o
2302 [source disponible sur
http://www.assemblee-nationale.fr/histoire/eglise-etat/sommaire.asp].
Bttgen 2001: Philippe Bttgen, àttevte vvirer.ee et e. roi av rcbe. vr troi.
interprtations rcentes de Saint Paul en philosophie, dans Les tudes philosophiques , 60
(2002), n 1, p. 83-101.
Burnet 2000: Rgis Burnet, Pav, rettevr ae Èvangile, Descle de Brouwer
[disponible sur http://pauldetarse.free.fr].
Cioran 1995: Emil Cioran, a tevtatiov aèi.ter, Uures, Quarto, Gallimard, Paris,
1995.
Cioran 2003: Emil Cioran. CD-Rov covtevavt òvrre rovvaive ae cet avtevr et ae. etrait.
vido, Humanitas Multimedia, Bucuresti, 2003.
Corbire 1873: T. Corbire, Les Amours jaunes, Glady Frres, Paris, 1873.
Daudet 1934: Lon Daudet, Vers le roi, Editions Grasset, Paris, 1934.
Florenski 1999: Pavel Florensky, Stlpul ,i temelia adevrului, Polirom, Iasi, 1999.
Florenski 2007: Pavel Florensky, Stolp i utverzhdenie istiny, AC1 Izdatel`sto,
Mosckva, 2007.
Kesel 2007: Marc de Kesel, Truth as Formal Catholicism, dans International Journal of
Zizek Studies , 1 (2007), n
o
2 [zizekstudies.org/index.php/ijzs/issue/view/4].
Liiceanu 1995: tiverariie vvei riei: .M. Ciorav, .ocai.a av Ciorav ;vtivv
interviu filmat), Humanitas, Bucuresti, 1995.
Lortsch 1910: Daniel Lortsch, i.toire ae a ibe ev ravce et fragvevt. reatif. a `bi.toire
gnerae ae a ibe et a`vv aeru sur le colportage biblique en France et Indo-Chine au
vingtime sicle, Agence de la Socit biblique britannique et trangre, Paris, 1910
[http://www.bibliquest.org/Lortsch/Lortsch-Histoire_Bible_France-global.h].
Preda 2000: Emil Preda, Diciovar a fivior Ortoaoc,i, Editura Lucman, Bucuresti,
2000.
Steinhardt 2005: Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii. Opera integral, ol. 1, Lditura
Mnstirii Rohia, 2005.
Todt 1994: Emmanuel Todt, Le destin des immigrs. Assimilation et sgrgation dans les
dmocraties occidentale, Seuil, Paris 1994.
Gabriel Mardare

280
C. Autres sigles utiliss
CNTRL = Centre National de Ressources Textuelles et Lexicales, portail du CNRS
regroupant un ensemble dòutils lexicographiques, accessible a làdresse:
www.cnrtl.fr
RU
1:
www.krugosvet.ru/enc/kultura_i_obrazovanie/religiya/PAVEL_SV.
RU
2:
www.bible-center.ru.

Annexe: Saint Paul dans làrt occidental ,a gauche, et dans lìconographie russe.

281
LIMITLLL COMUNITII N PROVINCIA PLRSAN YEHUD

LECT. DR. ALEXANDRU MIHIL
al.mihaila@yahoo.com

Abstract: The present study focuses on the theological and ideological tenets that made
up the community boundaries in the Persian province of Yehud (Judah). Because most
of the biblical literature was at least revised during the post-exilic period, it was assumed
that narrative texts from the Pentateuch, the so-called Deuteronomistic History,
Ezra-Nehemiah and the Chronicles could be read as challenging views about the
gradual participation of different tribal and ethnic groups to the sacral community of
people o Israel` identiied with the Golah ,returnees rom the exile,. Deut. :1-2 and
23:1-3, 7-8; Ezr. 9:1-2, 11-12; 1 Sam. 15; Judg. 4 and 5; Gen. 34 and 49 and 1 Chr.
21:6-8 are analyzed against the specific background of the Achaemenid period, with the
conclusion that an ideological conflict model fits best with the social and historical
settings.
Keywords: Yehud, community boundaries, post-exilic Israel

J. Situaia n provincia Yehud

Desi dup 2 Paral. 36:20-21 s-ar inelege c intregul popor a ost dus n robia
babilonian, ara rmnnd pustie ,cf. Ier. 32:43; Lev. 26:33-35), iar din texte
precum Lzdr. 2:0 c intreg Israelul` ,ebr. ) se rentoarce din exil,
totusi o alt serie de texte atest, dimpotri, ideea mult mai plauzibil din punct de
edere istoric c ara a ost populat in continuare. n Ier. 24:4-7, cei din exil sunt
asemnai cu smochinele bune`, iar in . 8-10, cei care rmn in ar sunt
comparai cu smochinele rele`. Dup Ier. 39:10, rmn in ar cei sraci ,ebr.
,, crora babilonienii le dau ii si arini, pe cnd cei deportai sunt elitele
aristocrate (4 Reg. 24:13-14,. Lste clar c reintoarcerea in mas reprezint de apt o
construcie ideologic ce presupune identiicarea poporului Israel cu cei care au
trecut prin experiena exilului ,Becking 2006: 3-18,. De aceea, airmaiile textelor
biblice potriit crora intregul Israel a cunoscut exilul si apoi rentoarcerea, trebuie
s i ost percepute deja de redactorii biblici si de audiena acestora ca ader
subiecti sau ca o pretenie polemic a de cei rmasi (Ben Zvi 1995: 102). Avem
de-a ace cu o construcie teologic sau ideologic, nu cu una istoric ,Ben Zi
1995: 104), ce se doreste s-i legitimeze n propriul lor discurs pe cei rentorsi din
exil (Ben Zvi 1995: 108).

Alexandru Mihil

282
La prima edere, ar prea c motiaia este simpl: prezentndu-se drept
aderatul Israel`, cei reintorsi din exil, urmasi ai elitelor deportate, or s-si
redobndeasc drepturile unciare deinute inainte, iar prin aceast pretenie intr in
conlict cu cei rmasi in ar care luaser in posesie pmnturile prsite. Dar
realitatea istoric era mai degrab iners: cei intorsi din exil aeau o situaie social
si economic precar a de cei rmasi, care deineau pmntul. De apt, nu este
vorba despre un conflict istoric, ci despre unul la nivel ideologic (Ben Zvi 1995:
10,. De altel, in perioada persan, populaia din Iuda a cunoscut, a de perioada
monarhiei iudaice ,pn in 586 i. de Ir.,, o scdere demograic dramatic de cca
0 din cauza rzboaielor si a deportrilor, rmnnd aproximati 20000-30000 de
persoane (Carter 1999: 195-213, Knoppers 2006: 22,. Se estimeaz c au ost
deportai cel puin 4600 de oameni ,cf. Ier. 52:30,, puin sub 4000 iind cei care s-au
rentors din exil
1
. Aceast realitate conirm cele airmate anterior de Ben Zi: dac
se vorbeste de un conlict in snul comunitii post-exilice, att de slbite la niel
politic si social, acesta este de natur ideologic.
n cele ce urmeaz imi propun, dup modelul barthian (Barth 1998: 9-38,, s
analizez sase serii de texte biblice, care prin complexitatea relaiilor interne ,din snul
comunitii poporului lui Israel,, dar si externe ,cu alte entiti etnice, pe care le
ehiculeaz, pot reprezenta multiple curente ideologice puse n miscare n provincia
persan \ehud. Se creeaz astel dierse ierahii reeritoare la participarea la decizii
,putere,, includerea in` si excluderea din` comunitate, apropierea de unele grupri
etnice sau separarea toal de altele. n inal, oi incerca s prezint succint natura
diergenelor intre asemenea opinii, care au aut iecare un aport, mai mult sau mai
puin maniest, in literatura biblica Vechiului 1estament.
a) Ezdr. 9. Ezdr. 9-10 si Neem. 13 reprezint cel mai bine segregarea
ideologic pe care perioada post-exilic a produs-o. Sunt evocate reforme sociale
care recurg la msuri extrem de dure: desprirea brbailor iudei de emeile strine,
in scopul pstrrii puritii etnice. n Lzdr. 9:1-2, 11-12 se ntlneste ideea unei
separri totale ,b. ebr. ) ntre poporul lui Israel ( ) si popoarele rii
( ,. Dac poporul lui Israel este caracterizat drept o smn snt`
( , v. 2), celelalte popoare sunt desemnate prin termeni precum
urciuni` ,, v. 2, 11, cf. verbul ebr. , in Deut. 23,, necurie` , , v.
11) si spurcciune` , , . 11,. Lxpresia popoarele rii`, iteral, popoarele
rilor`, cf. ebr. , se regseste la singular n Ezdr. 4:4 ( ), iar
n Ezdr. 6:21 apare n forma , desemnnd popoarele strine
2
. Fiind
inprumutat din limbajul sacerdotal ,Le. 20:24, 26, Num. 16:21,, in care a separa`
( , se reer si la separarea de popoare sau persoane din motive religioase, n

1
Dup estimarea lui Carter ,1999: 241,, in perioada persan apar noi situri in \ehud ,2 ,, deci cei
reintorsi reprezint o treime din populaia de la inceputul perioadei persane, care numra cam
12000 de oameni (Becking 2006: 9-10).
2
Fried (2006: 123-145, identiic ins poporul rii` cu oicialitile proinciei persane care s-au opus
demersului de ridicare a zidurilor Ierusalimului.
ivitee covvvitii iv rorivcia er.av Yebva

283
crile Lzdra si Neemia termenul se reer intotdeauna la separarea comunitii
Gola (cei rentorsi din exil, de cei rmasi in ar ,Smith 1991: 85-86). Prin aceasta,
comunitatea celor ntorsi din exil si creeaz o cultur a rezistenei prin ixarea
granielor a de ceilali ,Smith 1991: 84,. Gola este caracterizat prin trei aspecte:
a, mai inti, grija pentru puritatea rasial asigurat prin pstrarea genealogiilor,
exprimat prin sintagma smn snt` , , v. 2); b) n al doilea rnd,
experiena puriicatoare a exilului, grupul deinindu-se drept rmsi a poporului`
( , Ag. 1:12, 14; 2:2; Zah. 8:6, 11-12, cf. verbul ebr. , n Ezdr. 9:8)
sau gola exilai`, in expresii precum ii ai exilului` , , Ezdr. 4:1;
6:19-20, 8:35, 10:, 16,, obstea exilului` ,, Lzdr. 10:8,, captiii din
exil` ,, Ezdr. 2:1, 6:3; Neem. 7:6), sau pur si simplu exilaii` ,,
Ezdr. 1:11, 2:1, 9:4, 10:6; Est. 2:6); c) n al treilea rnd, comunitatea se
caracterizeaz printr-o orm speciic de iahism si atasament a de Legea lui
Moise (Kessler 2006: 107-108).
1extul din Lzdr. 9 ace reerire la o eche list a celor sapte popoare inamice
(Deut. 7:1-2, vezi infra,, dar, in comparaie cu lista din Deutetonom, se porunceste
separarea si a de alte popoare ,amoniii, moabiii si egiptenii) cu care Pentateuhul
permitea contactul in anumite condiii. De altel, dependena de Deut. se poate
observa si n corespondena dintre smna snt` , ), din Ezdr. 9:2, si
popor snt` ,), din Deut. 7:6 (Fishbane 1988: 115-116).
Astel, prin adugarea altor popoare, echea list a celor sapte popoare inamice
din Deut. este actualizat, aplicndu-se si popoarelor cu care iudeii s-au amestecat
prin cstorii mixte. n Neem. 13:23-25 se relateaz reacia lui Neemia la aptul c
israeliii s-au nsurat cu femei amonite si moabite, jumtate dintre ei nestiind s mai
orbeasc ebraica. Lident c ne surprinde ct de iolent pare aceast separare din
motive religioase. n 1 Lzdr. 8:66 ,in Biblia Sinodal 3 Lzdr.,, in loc de amorii,
apar edomiii, adugndu-se asadar si acestia, pe lng amonii, moabii si egipteni
popoarelor a de care comunitatea poporului lui Israel trebuie s se separe
complet. Din Ezdr. 9 deducem, asadar, urmtorul graic al comunitii si a celor
care nu pot i integrai in ea:

leii ,Lzdra, centrul comunitii
poporul Israel comunitatea

5 popoare strine
amonii, moabii
egipteni, ,edomii,

separare

b) Deut. 7 i 23. Asa cum am amintit, Deut. menioneaz cele sapte popoare
strine cu care erau interzise legturile matrimoniale: hetei, gherghesei, amorei,
canaanei, ferezei, hevei si iebusei (Deut. 7:1-2). n total sunt 2 de ocurene biblice
ale acestei liste cu popoarele care au locuit ara inaintea israeliilor. Grupul celor sapte
popoare pare s se i dezoltat ulterior, regsindu-se doar n trei cazuri (Deut. 7:1-2;
Ios. 3:10 si 24:11,, iniial iind orba doar de sase popoare ,r gherghesei,. Ultimele
Alexandru Mihil

284
trei din list sunt de obicei erezeii, heeii si iebuseii, dar primele trei prezint arianii
n ceea ce priveste locul deinut. Dup Ishida ,199: 461-490), cele mai vechi liste
incep cu canaaneii, situaie care relect denumirea de Kinahhu dat de egipteni
ncepnd cu secolul al XV-lea . de Hr. Listele care i au pe amorei la nceput sunt
datate n secolul al IX-lea . de Hr., considerndu-se c oglindesc modalitatea de
denumire a regiunii Siro-Palestina n inscripiile contemporane asiriene. n srsit,
listele care incep cu hitiii sunt de origine deuteronomic si deuteronomist, ca si cea
de a ,cf. si Deut. 20:12; Ios. 9:1 si 12:8), provenind din secolul al VII-lea . de Hr.,
pentru c in acea perioad asirienii denumesc regiunea Hatti (Weinfeld 2008:
362-363).
Conorm poruncii deuteronomice, poporul Israel trebuia s nimiceasc ,b. ebr.
s arunci herem-ul, anatema`, aceste popoare. Herem-ul era o practic arhaic a
rzboiului snt ,Chrsitensen 2002a: 156-15,, prin care puteau i consacrai
diinitii prin nimicire nu numai rzboinicii capturai, ci si femeile, copiii si
animalele. Herem-ul apare menionat inc din secolul al IX-lea in inscripia regelui
Mesa (rndul 17) de pe asa-zisa Piatr moabit` ,KAI: 41-42, ANET: 320-321,
COS: 137-139).
Se obser in acest text o opoziie total intre poporul Israel si cele sapte neamuri
strine: linia de demarcaie a granielor este oarte gros si clar trasat, iar contrastul nu
se opreste doar la separare si excludere, ci ajunge chiar la rzboi si nimicire total.
Un alt text care trebuie discutat n acest context este Deut. 23:1-3, 7-8. n acest
ragment se pune problema limitelor comunitii religioase` ,,. Strinii
sunt zui similar celor mutilai ,cei cu testiculele zdrobite`, ebr. , gr.
0ooio eunuc`, dar si cu penisul tiat`
3
, ebr. , gr. onoi:io:vo cel
mutilat`, potriit cercettorilor Christensen ,2002b: 536,, 1igay ,1996: 210, si Craigie
(1976: 296-297)
4
, dar si mamzer-ului (), termen care mai apare si n Zah. 9:6, dar
a crui semniicaie nu este cunoscut
5
. Septuaginta traduce ebr. mamzer prin :i
nopvq ,copil nscut, dintr-o prostituat` ,Deut. 23:2, sau prin ooy:v:i strin`
,Zah. 9:6,. Cei trei termeni cu care sunt comparai strinii pot i inelesi in dou

3
1raducerea este susinut si de interpretarea rabinic: Sirei 24, Misna, \eamot 8:2 ,1igay 1996: 210,.
4
Craigie (1976: 296-29, crede c textul nu se reer la cei ale cror organe genitale au ost mutilate
accidental, pentru c dup Is. 56:3-5 eunucul ( , este primit in comunitate, dar scap din edere
c intre Lzdra-Neemia si 1rito-Isaia exist deosebiri importante cu priire la regulile de excludere si
de includere. Aluzia la personalul cultic babilonian care practica emascularea - preoii eunuci de tip
kurgarru si assinnu (Craigie 1976: 297)-, poate i alabil.
5
Tigay (1996: 211) sugereaz ca origine rdcina a i putred`, iar dup interpretarea rabinic
(Sirei 248, Misna, \eamot 4:13, 1almudul babilonian, Yevamot 49a, ar i orba de bastard`,
nscut dintr-o relaie incestuoas sau adulterin. n primul caz, s-ar face referire la Lev. 18. Craigie
(1976: 297) crede ins c se poate reeri si la copilul nscut de o prostituat cultic, cf. ebr.
(hiphil, de la rdcina a dedica`,. Christensen (2002b: 536) consider c din contextul mai larg
(Deut. 23:1-24:4,, dar mai ales din reerirea concret in Deut. 23:18-19 la prostituia cultic, o
asemenea interpretare poate i corect. 1otusi, trecerea lui la se petrece mai degrab in akkadian
dect n ebraic.

285
direcii: ie se reer la persoane care au aut contact cu cultul altor zei
(eunucii-preoi, cei care au suerit o mutilare ritualic, copilul unei prostituate cultice)
si de aceea trebuie exclusi din comunitate, ie sunt socotii ca neand statura unui
om deplin ,r integritate corporal, nscui ilegal, si, din acest motiv, nu se pot
bucura de participare la actele religioase. Lxist si posibilitatea, desi mai redus, ca
mamzer s se reere de apt la metis, cel nscut dintr-un tat iudeu, dar dintr-o mam
strin, cf. Neem. 13:23-25 (Bratcher & Hatton 2000: 39,, ceea ce intreste, n
orice caz, sensul etnic al poruncii deuteronomice. De remarcat ins este aptul c in
Deut. 23:3 nici al zecelea neam` al amonitului si al moabitului nu poate fi admis n
obste, sintagma iind explicat prin in eci` , ). Desi separarea a de
acestia este vesnic, totusi nu este orba despre un rzboi perpetuu sau herem.
Mai apropiai de obstea lui Israel sunt percepui edomiii si egiptenii, desi
ormularea este una indirect: s nu-i ie scrb` ,. ,, cf. ebr. , de la
rdcina , de unde provine si termenul urciune`, pe care l-am regsit si
n Lzdr. 9:2, 11. A treia generaie poate i primit in comunitatea israelit, ceea ce
inseamn, practic, doar o excludere temporal a acestor neamuri ,Christensen
2002b: 53,. Se obine, astel, urmtorul tabel, andu-i n prim-plan pe leii,
pentru c Moise este cel care transmite porunca diin ,Deuteronomul chiar apare
ca o predic lung a lui Moise in aa poporului,:

leii ,Moise, centrul comunitii
poporul Israel comunitatea
edomii, egipteni excludere temporal
amonii, moabii excludere vesnic
popoare strine nimicire ,rzboi snt,

c) 1 Reg. 15. Desi unii cercettori ai asa-zisei Istorii Deuteronomiste vorbesc
despre un Document Profetic pre-deuteronomic datnd din secolul al IX-lea . de
Hr., din care ar face parte si 1 Reg. 15 (Campbell 1986: 42-44, 132-136, O`Brien
1989: 102), totusi proeniena post-exilic a acestuia, in linia scolii germane (Veijola
195: 102,, pare mai sigur ,Mihil 2011: -17). n 1 Reg. 15, poporul lui Israel
porneste la lupt sub conducerea regelui Saul impotria amaleciilor, iind prezentat
ca poporul Lui |Dumnezeu|` ,, . 1, toi iii lui Israel` , , v.
6) si triburile lui Israel` , ), accentundu-se viziunea pan-israelit
speciic comunitii post-exilice. Este interesant c Iuda este menionat separat,
numrnd un procent mic a de intregul Israel ,doar 5 ,. Citit din perspectia
comunitii post-exilice, procentajul mic al lui Iuda ar putea i ineles ca o aluzie la
rmsia` pe care cei reintorsi din exil o reprezint ,Mihil 2011: 9,.
Deznodmntul episodului aduce lepdarea lui Saul, olosindu-se pentru aceasta
erbul a lepda` , ), cf. 1 Reg. 15:23, 26, ceea ce ar putea nsemna simbolic
lepdarea regatului nordic peste care Saul a ost primul rege sau, dac ne reerim
chiar la tribul din care proenea Saul, la pierderea intietii de ctre Veniamin. De
altel, Veniamin este, alturi de Iuda si Levi, tribul care a participat la exil si s-a
Alexandru Mihil

286
rentors (Ezdr. 1:5, 4:1), deci ar putea fi vorba de o disput in snul comunitii
Gola ntre iudei si eniamineni. Pe de alt parte, and in edere c iniiatorul
rzboiului snt impotria amaleciilor este proetul Samuel, se pune problema
dac, la el ca si n textele analizate anterior, nu se doreste aici eidenierea
personajului asemntor cu Moise si Lzdra ,de altel, dup 1 Paral. 6:2-28, Samuel
este leit!,. Pe de alt parte, in 1 Reg. 1:1 se arat c Samuel proenea din tribul
Lraim, ceea ce ar putea sugera c dac regele din nord ,Saul, este lepdat, totusi
tribul Efraim, miezul geografic si una dintre denumirile pentru regatul nordic (Os.
5:5, Ier. :15, 31:9, Iez. 3:16,, rmne in postura aleas de cpetenie a intregului
Israel.
Amaleciii sunt numii pctosi` ,), Septuaginta adugnd :i ::
impotria Mea ,Dumnezeu,`, de aceea sunt sorii nimicirii, herem ( ,: si
s supui herem-ului`, s nimicesti`. Pcatul lor a constat in impotriirea pe care
le-au artat-o fiilor lui Israel cnd acestia se ntorceau din Egipt (1 Reg. 15:2).
Interesant este c amaleciii sunt edomii, chiar descendeni din inti-nscutul
Elifaz, dar printr-o concubin ,Gen. 36:12,, apt care permite adaptarea la situaia
din perioada post-exilic. Dup 586 . de Ir., grupuri de edomii, proitnd de lipsa
autoritii iudaice in urma cuceririi babiloniene, au inadat sudul Iudeii, ormnd o
proincie separat sub regele persan Artaxerxe 1 ,465-424), potrivit lui Edelman
(2005: 296). S-ar putea, asadar, ca in spatele naraiunii s se ascund o polemic
irulent cu edomiii inamici.
Cheneii care locuiau impreun cu amaleciii sunt ins apreciai poziti: Saul a zis
ctre Chenei: Mergei de desprii si iesii din mijlocul lui Amalec, ca s nu
pierd impreun cu el, cci ai artat bunoin ctre toi Israeliii, cnd eneau ei din
Egipt. Si Cheneii s-au desprit de Amalec` ,1 Reg. 15:16,. Cheneii, al cror nume se
leag de Cain, ucigasul de rate pedepsit s ie zbuciumat si ugar` ,Gen. 4:12,, au
un statut inerior. Li locuiesc impreun cu amaleciii si sunt n pericol de herem
impreun cu ei. 1otusi, in baza bunoinei` ,1 Reg. 15:6,, ebr. , opusul lui
,urciunea`, scrba`, pe care au artat-o a de iii lui Israel in trecut, ei
sunt cruai, dac ins se separ complet de amalecii. Verbele olosite sunt sugestie:
mergei, desprii-, iesii din mijlocul amaleciilor` ,
, . 6,. Astel, cheneii sunt canaanii buni` ,Mihil 2011: 12,, cu care
poporul lui Israel poate intra n contact, desi nu ac ,inc, parte din comunitate.
n celel de mai sus se sugereaz existena unei scri ierarhice din perspectia
comunitii post-exilice. Pe lng nuanrile si disputele din snul comunitii
(Veniamin pierde ntietatea, dar Levi/Efraim are iniiatia rzoboiului snt,, sunt
fixate si graniele a de cei din aar: cheneii reprezint pe cei recuperabili dintre
canaanii ,poporul rii,, intrnd intr-un contact amiabil cu fiii lui Israel, pe cnd
amaleciii ,edomiii, care s-au purtat cu rjmsie a de Iuda, potriit Avd. 11-12
si Mal. 1:3, sunt pedepsii cu nimicire total ,herem).
Ca iniiator al rzboiului snt, Lraim ,pe linia genealogiei lui Samuel din 1
Reg.) ar putea sugera ncercarea includerii triburilor nordice (samaritenii?) n

287
comunitatea lui Israel, in irtutea echii legturi dintre cele dou regate ,Iuda si
Israel/Efraim).

Profetismul (Levi/Efraim?) centrul comunitii
Israel, Iuda comunitatea
Veniamin (Saul) pierde conducerea
chenei prieteni
amalecii nimicire ,rzboi snt,

d) Jud. 4 i 5. n cercetarea biblic, Jud. 5 a ost considerat mult reme, datorit
formelor gramaticale si lexicului special, unul dintre cele mai vechi texte ale Bibliei
Lbraice, datnd din perioada judectorilor ,Zobel 1965: 54-55; Block 1999: 211-214)
sau din perioada de nceput a monarhiei (Lindars 1995: 215)
6
. n ultimul timp, ins,
ealurile cntului Deborei au inceput s ie mai puin generoase. Au ost propuse
datri la srsitul monarhiei, secolele VII-VI . de Hr. (Bechmann 1989: 165-166, 212)
sau in perioada persan ,\altisberg 1999: 218-232, impotria datrii Rendsburg
2003: 122-126,. Iniiatorii conlagraiei sunt dou triburi nordice galileene, Zabulon si
Netali ,Jud. 4:6, 10,, menionate in cntecul Deborei: Zabulon este un popor ce
inrunt moartea, si este gata a-si da iaa in lupt. Nu mai puin ca el e Netali, Care
locuieste podisurile inalte` ,Jud. 5:18,. n cntec ,Jud. 5:14-15), acestora le sunt
asociate alte patru triburi, care au rspuns acti chemrii la lupt a lui Barac: Efraim,
Veniamin, Machir (Manase) si Isahar ,Principii din Israel au ost lng Debora.
Isahar, credincios lui Barac, se indrepta in urma lui spre ale`, . 15,. Alte patru
triburi sunt mustrate pentru pasivitate, desi lipsa lor de reacie nu le exclude din
poporul Domnului` ,, v. 11): Ruben, Galaad (Gad), Dan si Aser (Jud.
5:15-1,. Marele absent este Iuda, care nu este menionat. Meroz, un trib ,Lindars
1995: 272-273) sau o cetate (Block 1999: 239) de la care se astepta ajutor militar, este
blestemat: Blestem cetii
7
Meroz, zice ngerul Domnului! Blestem, blestem celor
ce locuiesc in ea! C n-au venit n ajutorul Domnului, n ajutorul Domnului cu cei
iteji` ,Jud. 5:23,. Dac cele patru triburi sunt doar mustrate pentru pasiitate, Meroz
este blestemat ,exclus din comunitate,. Cheneii apar, ca si n 1 Reg. 15, drept un
trib care, desi nu ace parte din poporul lui Israel`, ii este aliat. n Jud. 4:11 cheneii
sunt numii iii lui Iobab, rudenia lui Moise` , , socrul lui Moise`,,
sugerndu-se o inrudire prin alian` cu poporul Israel, chiar prin conductorul
acestora, leitul Moise. Iaela, emeia lui Ieber cheneul ,Jud. 5:24,, este binecuntat
pentru c l-a gzduit pe Sisera, generalul armatei inamice, dar l-a ucis n somn si i-a
rzbunat pe iii lui Israel
8
. Numele Heber (ebr. , inseamn chiar aliat` ,IALO1:
288). Dusmanul poporului Domnului` este Iabin, regele Canaanului, cu generalul
su, Sisera ,Jud. 4:2,. Despre Sisera se spune c locuia in Iaroset-Goim, goim ()

6
Mai nou, Knauf (2005: 180, il dateaz in secolul al X-lea . de Hr.
7
n Biblia Ebraic si in Septuaginta lipseste acest termen, pe care l-a adugat Biblia Sinodal.
8
A se vedea opoziia intre Meroz, cea blestemat ,vb. , v. 23) si Iaela, cea binecuntat ,vb. ,
v. 24).
Alexandru Mihil

288
insemnnd neamuri` si putnd i pus in legtur cu neamurile rii` , )
din Ezdr. 6:21. Asadar, inamicii sunt canaaneii si neamurile`. 1abelul de includere
in` si excludere din` comunitate arat astel:

Neftali, Zabulon iniiatorii rzboiului
Efraim, Veniamin, Machir, Isahar participani actii
Ruben, Galaad, Dan, Aser participani pasii ,mustrai,
Iuda absent
Chenei popor prieten
Meroz, canaanei, goyim blestem, oponeni

f) Gen. 34 i 49. Gen. 34 prezint un episod interesant, singurul n care Dina,
sora celor 12 patriarhi ,ondatori ai triburilor lui Israel,, joac un rol distinct.
Lenimentul se petrece in Salem, o cetate ce ine de Sichem ,Gen. 33:18,. Dina
este necinstit de Sichem, iul lui Iemor Ieeul ,Gen. 34:2), de la care Iacob
cumprase o arin lng cetate ,Gen. 33:19,. Lste interesant de obserat mai inti
aptul c iul lui Iemor poart acelasi nume ca si cetatea Sichemului, Shechem.
Cnd Sichem ine s o cear de soie pe Dina de la iii lui Israel, Simeon si Levi i
rspund c doar dac locuitorii se or tia imprejur ne inoim cu oi si ne asezm
la oi..., om da dup oi etele noastre, iar noi om lua etele oastre si vom locui
la un loc cu voi si om alctui un popor` ,Gen. 34:15-16,. Dup denumirea
gentilic a lui Iemor, locuitorii Salemului ar i, asadar, hiii. Practic, Simeon si
Lei arat cum anume cei care nu ac parte din poporul lui Israel pot s ie
integrai, alctuind un singur popor` ,,. Att c rspunsul este unul cu
viclesug` , , . 13,: a treia zi, cnd toi brbaii erau inc lipsii de putere din
cauza circumciderii, Simeon si Levi si iau sbiile si ii ucid pe toi ,. 25,.
Dup prerea noastr, o posibil explicaie a acestui episod straniu ar i
conflictul dintre iudei si samarineni. n Ezdr. 4:1-3, iudeii reuz participarea unora
din poporul rii` ,. 4, la ridicarea templului din Ierusalim. Prin reuzul lui
Zorobabel, se subliniaz c numai membrii comunitii poporului lui Israel`,
comuntiatea exilailor reintorsi in patrie, sunt indreptii s reac centrul religios.
Dac templul lui Zorobabel a ost ridicat, dup opinia clasic, intre anii 520-515
. de Ir., in legtur cu templul de pe muntele Garizim, din Sichem ,Shechem, azi
Tell Balatah), exist inc neclariti. Iosi llaiu oer o dat oarte trzie: zidirea
templului a ost solicitat in timpul ultimului rege ahemenid, Darius al III-lea
Codomanul (336-331,, iar apoi a ost realizat cu permisiunea noului cuceritor,
Alexandru cel Mare (AJ 2: 51-54; Kartveit 2009: 71-108). Totusi, desi arheologic nu
se poate preciza nimic cert, unii cercettori ,Karteit 2009: 20-208, 353 si Grabbe
2004: 32, consider c templul samaritean a ost ridicat in perioada persan, in
secolul al V-lea . de Hr., pe vrful muntelui Garizim (Jabal at-1ur,. Zidul de incint
ar data chiar din timpul lui Neemia, secolul al V-lea . de Hr. (Hjelm 2004: 215).
Propriu-zis, separarea total a samarinenilor de iudei s-a produs n secolul al
IV-lea d. Ir., pn atunci samarianismul iind perceput ca o orm de iudaism

289
(Crown 1991: 17-50,, dar tensiunea trebuie s i ost cu siguran mult mai eche.
Zertal crede c poate trasa urme ale dierenierii dintre locuitorii regiunii Samaria si
iudei inc din secolul al VI-lea . de Hr. Ll descoper un tip ceramic distinct cu
inluene mesopotamiene, pe care il pune in legtur cu colonistii adusi de asirieni
dup cucerirea Samariei, in 22-721 . de Hr. (Zertal 1989: 82)
9
. n aceast cheie de
interpretare pe care o propunem, rolul Dinei poate i zut ca unul simbolic. n
ebraic, Dina ( , inseamn judecat`. Actul lui Sichem sugereaz practic
necinstirea judecii` diine prin ridicarea templului de pe muntele Garizim,
concurent al singurului templu considerat legal, cel din Ierusalim. Sichem este
pedepsit prin aptul c Simeon si Lei ii ucid pe toi locuitorii care isi doreau s
intre in comunitatea poporului lui Israel`. 1rebuie zut aici, credem, rigorismul
elitei sacerdotale, fii ai lui Levi din Ierusalim, care exclud orice legtur cu templul
samarinean.
Inormaiile din Gen. 34 pot i completate cu Testamentul lui Iacob din Gen. 49:
pe patul de moarte, btrnul patriarh le esteste cele viitoare fiilor (la rndul lor
capi ai triburilor israelite,. Lste interesant pierderea intietii de ctre Ruben,
ntiul-nscut al lui Iacob ,. 3-5,. Iuda, al patrulea nscut, este comparat cu un leu,
iar din tribul lui nu a lipsi niciodat sceptru si toiag` ,. 9-10), aluzie la dinastia
daidic din Ierusalim. Iuda primeste la modul propriu ntietatea de care Ruben a
ost deposedat: Iudo, pe tine te or luda raii ti... nchina-se-or ie eciorii
tatlui tu` ,Gen. 49:8,.
Pe de alt parte, si lui Iosif i sunt dedicate mai multe versete, subliniindu-se
binecuntarea special a acestuia. De fapt, n mod curios, si el este creditat cu
intietate, iind numit alesul railor si`, ebr. , literal, nazireul
railor si`, adic cel dedicat, sinit`,. Septuaginta red sintagma subliniind c
Iosi este conductorul railor si: :ni i:oqv l.oq ioi :ni iopoq .v qyqoo+o
oo:.v (pe capul lui Iosi si pe crestetul railor pe care el ii stpneste`,.
Ca membri ai comunitii ,poporul lui Israel`, apar triburile Zabulon, Isahar,
Gad, Aser si Neftali. Obserm c Dan si Veniamin par s aib niste atribute
negatie: sarpe` ,. 1,, respecti lup rpitor` ,. 2,. S ie oare acestea semnele
unei distanri de cele dou triburi n orice caz, Simeon si Levi, desi sunt nscui al
doilea, respectiv al treilea dup Ruben, sunt blestemai. Blestamarea lor las loc
liber pentru cel de-al patrulea, Iuda, care preia astel poziia principal ,remarcm
c Iosi apare penultimul, respectndu-se ordinea nasterilor din Gen. 29:32-30:24).
Iacob ii prezint negati pe Simeon si Levi n Gen. 49:5-. Reacia lor este
numit cruzime` ,ebr. , hamas, v. 5), iar Iacob nu doreste s participe la satul
lor si n adunarea lor, cei doi termeni ebraici, si , fiind specifici consiliului
(, sau adunrii religioase (). Termenul poate i pus in legtur cu
, comunitatea exilailor` ,Lzdr. 10:8,. n srsit, trebuie remarcat c nu ei
nsisi sunt blestemai, ci mnia si furia lor (v. 7).

9
1otusi, liniile modelului decorat cuneiorm` pot aea si motie practice ,ar putea i o rztoare,, nu
neaprat unele culturale ,London 1992: 89-90).
Alexandru Mihil

290
Care s ie semniicaia acestui text care prezint zelul levitic drept ceva negativ,
blestemat O posibil explicaie ar i aptul c aceste texte, Gen. 34 si 49, nu provin din
cercuri preoesti, ci reprezint mai degrab opinia naionalistilor laici. Pentru ei,
ridicarea templului din Sichem reprezint un aderat iol` al judecii ,al Dinei,, dar
ei nu aprob zelul crud al leiilor. Pedeapsa diin pentru iolena si fundamentalismul
leiilor este identiicat in statutul acelor de oameni r mostenire unciar alturi de
celelalte triburi, fiind mprii si risipii printre cetile iilor lui Israel.
Concluzionnd, din Gen. 34 si 49 se desprinde urmtorul tabel al gradelor de
participare (si de excludere) la comunitate:

Iuda, Iosif ntietate
Zabulon, Isahar, Gad, Aser, Neftali membri
Ruben pierderea intietii
Veniamin, Dan atribute negative (?)
Levi, Simeon blestem

g) 1 Par. 21. n 2 Reg. 24, asa-zisa Istorie Deuteronomist relateaz dessurarea
recensmntului blestemat al lui Daid. n Istoria Cronist, in 1 Paral. 21 se intlneste
o versiune paralel, dar cu o modiicare important in . 6-8. Vinovat de pedeapsa
intregului Israel este regele Daid, reprezentant al tribului Iuda. Cei care ins nu
particip la recensmnt, pstrndu-se r pcat, sunt leiii si veniaminenii, ceea ce
ne oer urmtoarea gradaie a participrii la comunitatea lui Israel.

Levi, Veniamin r pcat
poporul Israel comunitatea pedepsit
Iuda (David) cauza blestemului

2. Divergenele ideologice ale diverselor grupri

Din cele analizate mai sus, modelul conlictului, reealuat dup noile date arheologice,
poate contribui la inelegerea situaiei proinciei \ehud din perioada persan. Smith
(1991: 73-97, rezum ormele modelului conlictului in trei moduri: conlict religios din
comunitatea post-exilic, conflict religios si de clas sau doar conlict de clas
,concepie materialist,.
Morton Smith, reprezentant al modelului conlictului religios, consider c a existat
un conlict intre curentul monolatru iahist, cruia i s-a alturat Neemia, si preoimea
de la templu care aea anumite tendine sincretiste ,Smith 191: 133,. Ulterior, in
perioada de dup Neemia, Smith ,191: 155, orbeste de separatisti si asimilaionisti.
Manter argumenteaz, de asemenea, in aoarea unei stri conlictuale intre iii
exilului` ,) si aristocraia sacerdotal din perioada persan, conlict care s-a
perpetuat si in epocile urmtoare: din iii exilului s-a dezvoltat curentul hasidim ,cei
evlaviosi`, din perioada Macabeilor, din care au aprut apoi ariseii, iar din aristocraia
sacerdotal, saducheii si boethusienii (Mantel 1973: 55-87). Hanson (1989: 209-210)
ede conlictul intre adepii lui Deutero-Isaia, la care erau ailiai si leii deposedai de

291
drepturi ,acest grup pierznd in cele din urm lupta, si hierocraia de la templu,
dominat inc de pe timpul lui Solomon de sadochii. n ine, Sacchi ,2004: 121,
prezint perioada post-exilic drept una caracterizat de diergene intre
anti-segregaionisti sau universalisti ,reprezentai de elitele sacerdotale sadochite care nu
puteau deine pmnt si care au intrat n contact cu neiudeii pentru a-si consolida
puterea) si segregaionisti ,proprietarii de pmnt, care interpreteaz Legea oarte rigid,
doar pentru israelii,.
Unii cercettori s-au intrebat dac un asemenea conflict nu este cel de tip
sect`. 1almon ,1953: 133-140,, de exemplu, crede c ebr. din Ezdr. 4:3
,tradus in Biblia Sinodal ca aderb, impreun`, constituie de apt un termen
tehnic pentru sensul sect`. Si Blenkinsopp (1990: 5-20) foloseste termenul,
plecnd ins de la , haredim, cei care tremur` ,Is. 66:2, 5 si Ezdr. 9:4, 10:3),
inelesi ca o sect a celor elaiosi
10
.
Desi unele explicaii din modelul conlictului sunt prea schematice si reducioniste,
totusi deine clar c situaia trebuie abordat in primul rnd din perspectia unei
dierene ideologice intre cei intorsi din exil si cei rmasi. n textul biblic, acest lucru
este anunat oarte bine, asa cum am mai amintit, in Ier. 24: cosul cu smochine bune`
ii reprezint pe cei dusi in robie ,. 5,, iar cosul cu smochine rele` pe cei rmasi in ar
,. 8,. Proeia despre necesitarea puriicrii poporului in perioada celor 0 de ani de
exil ,Ier. 29:10, este inocat in 2 Paral. 36:21 si Ezdr. 1:1.
Plecnd de la analiza sociologic a comunitilor care sunt supuse pe termen lung
la stres si care se apr dezoltnd strategii deensie pentru adaptare ,engl.
deensie structuring`), precum controlul autoritativ asupra membrilor exercitat de
o elit restrns, un grad mare de endogamie, cultivarea simbolurilor de identitate
cultural, socializare timpurie pentru controlarea impulsurilor ,Siegel 190: 11-32),
Daniel L. Smith consider c membrii Gola si-au creat o cultur a rezistenei`.
Pentru aceasta, el foloseste sintagma comunitate hibakusha`, comunitate a
supraieuitorilor, imprumutnd termenul japonez care ii deineste pe supraieuitorii
bombelor nucleare din al Doilea Rzboi Mondial ,Smith 1991: 83,.
Kessler (2006: 101) foloseste conceptul sociologic grup cart` ,engl. charter
group`):

Un grup charter |s.n.| este o elit deinit etnic care se mut intr-o nou regiune geograic, isi
stabileste baza de putere ,dac este necesar, inlocuind bazele autohtone de putere, si creeaz o
structur socio-politic distinct de cea care deja exist. Grupul charter ajunge s domine instituiile
politice, economice si religioase cheie ale regiunii. Grupul si are propria diersitate intern si
pstreaz loialitate a de mediul su de origine. si poate inelege misiunea, scopul si destinul n
termenii unui mit cart ,charter myth,. Cei din exterior pot i acceptai s participe la societatea

10
1otusi, pstreaz o anumit rezer: At irst sight it would seem imprudent to make too much o
the occurrence of the term in Isaiah 66 and Ezra 9-10. In Isaiah the baraiv are an ostracized
prophetic-eschatological group of low social status, while in Ezra they appear to be an influential
element in the golah community which dictates the measures to be taken and shares with Ezra a
rigorist interpretation o the law`.
Alexandru Mihil

292
dominat de grupul charter. Admisibilitatea este adeseori determinat pe baza unei mitologii de
ras, prin care despre anumite grupuri se spune c posed caracteristici dezirabile ,sau
indezirabile,. Dac sunt admise, acestor grupuri li se coner un anumit statut de integrare care, in
timp, poate i supus schimbrilor` ,Kessler 2006: 101,.

\illiamson ,1985: 49, consider c disputele din snul comunitii ,Lzdr. 4:1-3) nu
in de perioada imediat post-exilic ,sub Cirus al II-lea,, ci mai degrab de perioada
de sub Darius (cca 520 . de Ir.,. Dup lried ,2006: 124,, care se bazeaz pe
imaginea desprins din crile Agheu si Zaharia, comunitatea era lipsit de
asemenea dispute chiar si n 520 . de Hr.
Care s i ost gruprile care s-au conturat la un moment dat n dispute
religioase si au generat chiar corpusuri literare in Biblia Lbraic Mai inti, inssi
ormarea Pentateuhului nu mai este zut ca o succesiune de straturi literare
succesie, ca in ipoteza documentelor, ci ca o combinare intre dou direcii, cea
deuteronomist si cea preoeasc. Pentru Blum ,1990: 35-358,, echile tradiii
sunt editate in dou rnduri succesie in perioada de trecere dintre secolele VI-V .
de Hr., mai exact sub domnia lui Darius 1 (522-486,. Astel, mai inti este redactat
compoziia deuteronomist, apoi compoziia preoeasc. Autorizarea imperial a
constrns ormarea unui consens, compoziia inal reprezentnd un compromis
intern al gruprilor iudaice, idee care apare si la Blenkinsopp (2001: 60).
n aceeasi direcie, Knau ,1994: 12-13, consider si el c Pentateuhul s-a
nscut nu ca o compilaie de surse, ci ca un compromis cut intre partidele
religioase (Religionsparteien) din Ierusalim si Samaria: separatismul cercurilor
preoesti din care face parte si Iezechiel, dup care cei rmasi in ar nu ar trebui s
aib pretenie asupra pmntului ,cf. Iez. 33:24), patriotismul local si angajamentul
a de dinastia lui David din cercurile deuteronomiste, universalismul lui Ieremia si
al scolii isaianice, interesele exilailor, pe de o parte, si ale celor rmasi in ar, pe de
alt parte, dar si ale urmasilor israeliilor din Samaria ,iitorii samariteni, care vor
primi autoritatea Pentateuhului, dar vor respinge corpusul profetic. Knauf (2000:
393, arat c Pentateuhul nu a ost compus din dierse documente, nici in mai
multe straturi [...] Pentateuhul a rezultat dintr-o lung discuie teologic ,si politic,
ntre principalele scoli ale mediilor preoesti loiale persilor (P) si naionalistilor
deuteronomisti ,D,`. 1ot el ,2000: 389, argumentea combinarea celor dou mari
tradiii sincrone din Pentateuh prin aptul c exist teologie deuteronomist
redactat in stil preoesc ,Num. 25:6-18, 31:1-54), dar si teologie sacerdotal
redactat in stil deuteronomist ,Gen. 15, Deut. 9:4-6).
Redactarea sacerdotal si adaosurile ei se ocalizeaz pe cult si jertfe. Pentru
aceasta, cortul sfnt ridicat n pustie reprezint modelul suprem, care a stat si la
baza templului. Desi conine tradiia reintoarcerii din exil, cnd comparaie intre
printele naiunii, patriarhul Araam, plecat din Urul Caldeii cu cei intorsi din exil
tot din Babilonia, totusi redactarea sacerdotal se raporteaz integrati la strini.
Dac se supun cerinelor principale religioase, strinii pot i integrai in comunitate,
imprtsindu-se de srbtori precum Pastile, iar strinul ,) este asimilat

293
bstinasului ( ), potrivit lui Grelot (1956: 177-178). n redactarea
deuteronomist, dimpotri, predomin tendinele naionaliste exclusiiste, inct
strinii nu pot participa la srbtoarea Pastelui (van Houten 1991: 158-178).
Direcia naionalist deuteronomist se ampliic in crile Lzdra si Neemia.
Strinilor, chiar dac maniest intenie de conertire, li se reuz participarea la
aciunile religioase ,cf. Ezdr. 4:1-4,. Se creaz astel o dieren intre rmsia celor
ntorsi din exil (), care s-ar i curit prin aceast experien si ar fi devenit
nucleul unei comuniti sinte, in timp ce poporul rii` , ,, adic urmasii
iudeilor rmasi la exil in ar, este asimilat strinilor si este necurat (Grabbe 2000:
32 si 299). Totusi, si aici exist inconsecene. Asa cum remarc Berquist ,2006:
64,, dac Neem. 13:24 se ridic impotria aptului c unii nu cunosteau ebraic, ci
foloseau limba filistenilor, totusi in Lzdra exist pri scrise in aramaic.
Un alt grup este reprezentat de Cronici (1-2 Paralipomena), pe care opinia
clasic le asocia cu Lzdra si Neemia ca parte din asa-zisa Istorie Cronist. Cu toate
acestea, spre deosebire de naionalismul din Lzdr. 9-10 si Neem. 13, dup Cronici
strinii pot i integrai ,Grabbe 2004: 11,, oerindu-se unele exemple de elemente
alogene n listele genealogie: fata canaanitului Sua (1 Paral. 2:3), Ieter Ismaelitul
(2:17), egipteanul Iarha (2:34), egipteanca Bitia, fata lui Faraon (4:18).
Desi sunt menionai in Lzdra ,cf. 5:1, 6:14,, unde predomin tenta naionalist,
Agheu si Zaharia sunt mai deschisi a de strini in crile lor biblice. n Ag. 2:
toate popoarele si toate neamurile` particip la slaa noului templu din Ierusalim,
iar n Zah. 8:22-23 este descris conertirea la iudaism a unora dintre neamuri.
Milgrom (1982: 169, consider c abia acum, odat cu cel de-al doilea templu, este
posibil conceptul de conertire religioas` a strinilor.
Deutero-Isaia l numeste pe regele persan (Mesia, Unsul), un termen care
pe atunci nu aea conotaii eshatologice, dar era folosit pentru a-l desemna pe
regele iudaic. Trito-Isaia ii integreaz pe strini in comunitate pe baza inerii
sabatului (Is. 56:1-3,, cndu-se chiar o reinterpretare a legii din Deut. 23:1-3, n
condiiile in care aceeasi lege deuteronomic era interpretat rigid in Neem. 13:1, 3
ca o porunc in aoarea despririi de emeile strine.

3. Concluzii

Limitele comunitii in proincia persan \ehud sunt oarte luide, in uncie de
optica grupului care genereaz textul respecti. Multiplele contradicii in priina
serei concepiei asupra propriei identiti si a relaiilor cu ceilali din Biblia Lbraic
din pot i inelese mai bine dac, plecnd de la aptul c majoritatea scrierilor
biblice sunt redactate sau compilate in perioada persan, se incearc s se analizeze
conflictul ideologic ntre diversele grupuri, care a dus, printr-un compromis
asumat, la alctuirea Bibliei Lbraice.
Alexandru Mihil

294
Bibliografie
AJ 2 = Flavius Josephus, .vticbiti ivaaice, vol. 2, Crie `-XX, traducere de Ion
Acsan, Hasefer, Bucuresti, 2001.
ANET = James B. Pritchard (ed.), Ancient Near Eastern Texts Relating to the Old
Testament, Princeton University Press, Princeton/New Jersey, 1969.
Barth 1998: Fredrik Barth (ed.), Ethnic Groups and Boundaries: The Social Organization
of Culture Difference, Waveland, Long Grove, 1998 [retip. Little Brown and
Company, Boston, 1969].
Bechmann 1989: Ulrike Bechmann, Das Deboralied zwischen Geschichte und Fiktion.
Eine exegetische Untersuchung zu Richter 5, EOS, St. Ottilien, 1989.
Becking 2006: Bob Becking, \e All Returned as One!: Critical Notes on the
Myth o the Mass Return`, in Oded Lipschits,Manred Oeming ,ed.,, Judah and
the Judeans in the Persian Period, Eisenbrauns, Winona Lake, 2006, p. 3-18.
Ben Zi 1995: Lhud Ben Zi, Inclusion in and Exclusion from Israel as
Conveyed by the Use of the Term Israel` in Post-Monarchic Biblical Texts`, in
Steven W. Holloway, Lowell K. Handy (ed.), The Pitcher is Broken: Memorial
Essays for Gsta W. Ahlstrm, Sheffield Academic Press, Sheffield, 1995, p.
95-149.
Berquist 2006: John L. Berquist, Constructions o Identity in Postcolonial
\ehud`, in O. Lipschits, M. Oeming ,ed.,, Judah and the Judeans in the Persian
Period, Eisenbrauns, Winona Lake, 2006, p. 53-66.
Blenkinsopp 1990: Joseph Blenkinsopp, A Jewish Sect of the Persian Period, n
Catholic Biblical Quarterly`, 52 (1990), nr. 1, p. 5-20.
Blenkinsopp 2001: Joseph Blenkinsopp, \as the Pentateuch the Ciic and
Religious Constitution o the Jewish Lthnos in the Persan Period`, in James
W. Watts (ed.), Persia and the Torah: The Theory of Imperial Authorization of the
Pentateuch, Society of Biblical Literature, Atlanta, 2001, p. 41-62.
Block 1999: Daniel I. Block, Judges. Ruth, Broadman & Holman, Nashville, 1999.
Becking 2006: Bob Becking, \e All Returned as One!: Critical Notes on the
Myth o the Mass Return`, in O. Lipschits, M. Oeming ,ed.,, Judah and the
Judeans in the Persian Period, Eisenbrauns, Winona Lake, 2006, p. 3-18.
Bratcher & Hatton 2000: Robert G. Bratcher, Howard A. Hatton, A Handbook on
Deuteronomy, United Bible Societies, New York, 2000 (UBS Handbook Series).
Carter 1999: Charles E. Carter, The Emergence of Yehud in the Persian Period: A Social
and Demographic Study, Sheffield Academic Press, Sheffield, 1999.
Campbell 1986: Antony F. Campbell, Of Prophets and Kings: A Late Ninth-Century
Document (1 Samuel 1 - 2 Kings 10), The Catholic Biblical Association of
America, Washington, 1986.
Christensen 2002a: Duane L. Christensen, Deuteronomy 1:1 - 21:9, Word Books,
Dallas, ed. reizuit, 2002.

295
Christensen 2002b: Duane L. Christensen, Deuteronomy 21:10 - 34:12, Word Books,
Dallas, 2002.
COS 2: William W. Hallo (ed.), The Context of Scripture, vol. 2: Monumental Inscriptions
from the Biblical World, Brill, Leiden/New York/Kln, 2000.
Craigie 1976: Peter C. Craigie, The Book of Deuteronomy, Eerdmans, Grand Rapids,
1976.
Crown 1991: Alad D. Crown, Redating the Schism between the Judaeans and the
Samaritans, in 1he Jewish Quarterly Reiew`, 82 (1991), nr. 1-2, p. 17-50.
Edelman 2005: Diana Edelman, The Origins of the ecova` 1eve: Per.iav veria
Policy and the Rebuilding of Jerusalem, Equinox, London/Oakville, 2005.
Fishbane 1988: Michael Fishbane, Biblical Interpretation in Ancient Israel, Clarendon
Fried 2006: Lisbeth S. lried, 1he av b`re. in Ezra 4:4 and Persian Imperial
Administration`, n Oded Lipschits, Manfred Oeming (ed.), Judah and the Judeans
in the Persian Period, Eisenbrauns, Winona Lake, 2006, p. 123-145.
Grabbe 2000: Lester L. Grabbe, Judaic Religion in the Second Temple Period: Belief and
Practice from the Exile to Yavneh, Routledge, London/New York, 2000.
Grabbe 2004: Lester L. Grabbe, A History of the Jews and Judaism in the Second Temple
Period, vol. 1, T&T Clark, London/New York, 2004.
Grelot 1956: P. Grelot, La dernire tape de la rdaction sacerdotale, in Vetus 1estamentum`, 6
(1956), nr. 2, p. 174-189.
HALOT: Ludwig Koehler, Walter Baumgartner (ed.), The Hebrew and Aramaic
Lexicon of the Old Testament, traducere de M. E. J. Richardson, Brill, Leiden,
1994-2000.
Hanson 1989: Paul D. Hanson, The Dawn of Apocaliptic. The Historical and Sociological
Roots of Jewish Apocalyptic Eschatology, revised edition (ed. 3), Fortress Press,
Philadelphia, 1989, p. 209-210.
Hjelm 2004: Ingrid Hjelm, ]erv.aev`. Rise to Sovereignity: Zion and Gerizim in
Competition, T&T Clark, London/New York, 2004.
Ishida 1979: Tomoo Ishida, The Structure and Historical Implications of the Lists of
Pre-Israelite Nations, in Biblica`, 60 ,199,, nr. 4, p. 461-490.
KAI: Herbert Donner, Wolfgang Rllig, Kanaanische und aramische Inschriften, vol.
1, Harrassowitz, Wiesbaden, ed. a V-a, 2002.
Kartveit 2009: Mangnar Kartveit, The Origins of the Samaritans, Brill, Leiden/Boston,
2009.
Kessler 2006: John Kessler, Persia`s Loyal \ahwists: Power Identity and Ethnicity
in Achaemenid \ehud`, in Oded Lipschits, Manred Oeming ,ed.,, Judah and the
Judeans in the Persian Period, Eisenbrauns, Winona Lake, 2006, p. 91-121.
Knauf 1994: Ernst Axel Knauf, Die Umwelt des Alten Testaments, Verlag Katholisches
Bibelwerk, Stuttgart, 1994.
Knau 2000: Lrnst Axel Knau, Does Deuteronomistic Iistoriography ,DtrI,
Lxist`, in Albert de Pury, 1homas Romer, Jean-Daniel Macchi (ed.), Israel
Alexandru Mihil

296
Constructs Its History: Deuteronomistic Historiography in Recent Research, Sheffield
Knau 2005: Lrnst Axel Knau, Deborah`s Language: Judges Ch. 5 in Its Iebrew
and Semitic Context`, in Bogdan Burtea, Jose 1ropper, Ielen
Younansardaroud (ed.), Studia Semitica et Semitohamitica. Festschrift fr Rainer Vogt,
Ugarit-Verlag, Mnster, 2005 (AOAT 317), p. 167-182.
Knoppers 2006: Garry N. Knoppers, Reisiting the Samarian Question in the
Persian Period`, in Oded Lipschits, Manred Oeming ,ed.,, Judah and the Judeans
in the Persian Period, Eisenbrauns, Winona Lake, 2006, p. 265-289.
Lindars 1995: Barnabas Lindars, Judges 1-5: A New Translation and Commentary, T&T
Clark, Edinburgh, 1995 (ICC).
London 1992: Gloria London, Re, to .. Zerta`. The Wadge-Shaped Decorated Bowl
and the Origin of the Samaritans, in Bulletin of the American Schools of Oriental
Research`, 286 (1992), p. 89-90.
Mantel 1973: Hugo (Haim Dov) Mantel, The Dichotomy of Judaism during the Second
Temple, in Iebrew Union College Annual`, 44 (1973), p. 55-87.
Mihil 2011: Alexandru Mihil, The Holy War Ideology as an Agent for Self-Identity in
the So-Called Deuteronomistic History: The Case of 1 Sam 15, in Studii 1eologice`, 7
(2011), nr. 2, p. 7-17.
Milgrom 1982: Jacob Milgrom, Religious Conversion and the Revolt Model for the
Formation of Israel, in Journal o Biblical Literature`, 101 (1982), nr. 2, p.
169-176.
O`Brien 1989: Mark A. O`Brien, The Deuteronomistic History Hypothesis: A
Reassessment, Universittsverlag, Freiburg CH/Vandenhoeck & Ruprecht,
Gttingen, 1989.
Rendsburg 2003: Gary A. Rendsburg, Iuritz Redux: On the Continued
Scholarly Inattention to a Simple Principle o Iebrew Philology`, in Ian \oung
(ed.), Biblical Hebrew: Studies in Chronology and Typology, T&T Clark, London, 2003,
p. 104-128.
Sacchi 2004: Paolo Sacchi, The History of the Second Temple Period, T&T Clark,
London, 2004 (ed. I: JSOTS 85, Sheffield, 2000).
Siegel 1970: Bernard J. Siegel, Defensive Structuring and Environmental Stress, n
American Journal o Sociology`, 76 (1970), nr. 1, p. 11-32.
Smith 1971: Morton Smith, Palestinian Parties and Politics That Shaped the Old
Testament, Columbia University Press, New York/London, 1971.
Smith 1991: Daniel L. Smith, 1he Politics o Lzra: Sociological Indicators o
Postexilic Judaean Society`, in Philip R. Davies (ed.), Second Temple Studies, vol.
1: Persian Period, JSOT Press, Sheffield, 1991, p. 73-97.
Talmon 1953: S. Talmon, The Sectarian - a Biblical Noun, in Vetus
1estamentum`, 3 (1953), p. 133-140.
Tigay 1996: Jeffrey H. Tigay, Deuteronomy , The Jewish Publication Society,
Philadelphia/New York/Jerusalem, 1996.

297
van Houten 1991: Christiana van Houten, The Alien in the Israelite Law, JSOT Press,
Sheffield, 1991.
Veijola 1975: Timo Veijola, Die ewige Dynastie. David und die Entstehung seiner Dynastie
nach der deuternomistischen Darstellung, Suomalainen Tiedeakatemia, Helsinki, 1975.
Waltisberg 1999: M. Waltisberg, Zum Alter der Sprache des Deboraliedes Ri 5, n
Zeitschrit r Althebraistik`, 12 (1999), p. 218-232.
Weinfeld 2008: Moshe Weinfeld, Deuteronomy 1-11. A New Translation with
Introduction and Commentary, Yale University Press, New Haven/London, 2008
,retiprire din 1991,.
Williamson 1985: H. G. M. Williamson, Ezra, Nehemiah, Word Books, Dallas, 1985.
Zertal 1989: Adam Zertal, The Wedge-Shaped Decorated Bowl and the Origin of the
Samaritans, in Bulletin o the American Schools o Oriental Research`, 276
(1989), p. 77-84.
Zobel 1965: Hans-Jrgen Zobel, Stammesspruch und Geshichte. Die Angaben der
Stammessprche von Gen 49, Dtn 33 und Jdc 5 ber die politischen und kultischen
Zustnde im damaligen Israel`, de Gruyter, Berlin 1965.

299
IUNCII TLXTUALL ALL LEXEMELOR DIN CMPUL
LEXICAL-SEMANTIC VERBA DICENDI N VULGATA DE LA BLAJ.
PRIVIRE N CONTEXTUL TRANSFERULUI TRADUCTOLOGIC, CU
APLICAII DIN TLORIA COLRIAN

DR. LUCIA-GABRIELA MUNTEANU
Scoala Normal Vasile Lupu`, Iasi
luciagabrielamunteanu@hotmail.com

Abstract: The present study looks into the lexicalization of the zicere` (Eng. saying`)
concept, as translated by one of the Blaj Bible scholars from Latin (source language)
into 18th century Romanian (newly emerging biblical style). The author proposes and
employs a zicere` verbs inventory, extracted from the biblical Prophetia Isaiae/Prorociia lui
Isaie books. She thereupon comments on various traductology equivalences, while
describing several textual functions of the respective field, as applied in the Romanian
biblical version.
Keywords: biblical text, Vulgate, Aron`s Bible, verba dicendi, translation/traductology,
Eugenio Coseriu

Ne propunem s urmrim modul cum unul dintre traductorii Bibliei de la Blaj a
lexicalizat conceptul de zicere`, in procesul transerului din limba surs ,limba
latin, in limba romn din epoca respecti, in arianta ei biblic, pe cale de a se
constitui.

1. Scurt prezentare a Vulgatei de la Blaj sau, mai adecvat, Biblia lui Aaron
Biblia lui Aaron este prima (si singura pn in acest moment, ersiune integral a
Bibliei in limba romn, dup modelul latin, oper realizat de un grup de crturari
greco-catolici din Blaj in a doua jumtate a secolului al XVIII-lea, sub conducerea
episcopului greco-catolic de Blaj, Petru Pavel Aron (1709-164,. Determinrile si
ealurile eectuate de autorii ediiei (VULG. BLAJ) ixeaz anii 160-1761 ca
perioad a redactrii si identiic printre membrii echipei de traductori pe
crturarii ardeleni Grigore Maior, Gherontie Cotora, Atanasie Rednic, Silestru
Caliani, Ioan Scdate si Petru Pop de Daia. Cele cinci volume masive, ntr-o
ormul graic remarcabil, insumnd 4200 de pagini, au aprut, n anul 2005, sub
egida Academiei Romne, ca rezultat al colaborrii dintre cercettori de la Institutul
de Istorie George Bari` din Cluj-Napoca, lacultatea de Litere a Uniersitii
Stean cel Mare` din Suceava, Institutul de Lingistic si Istorie Literar Sextil
Lucia-Gabriela Munteanu

300
Puscariu` din Cluj-Napoca, si Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Romne.
Coordonatorul general al lucrrii a ost istoricul Ioan Chindris.
Lpiscopul Petru Pael Aron a aut ca text de reerin pentru traducerea Bibliei
o ediie eneian a Vulgatei lui Ieronim, Biblia Sacra, aprut in 1690. Un exemplar
din aceast ediie se pstreaz la Biblioteca lilialei Cluj-Napoca a Academiei
Romne, sub cota B. 8738 si proine din echiul ond al clugrilor bazilitani de la
Blaj.
n studiul su amplu si bine documentat, cercettorul clujean Ioan Chindris
prezint ctea din motiele prezumptie pentru care episcopul Aron a hotrt
traducerea Bibliei latinesti: nu s concureze Biblia de la Bucure,ti, din 1688, care isi
tria gloria nestingherit de nimeni`, ci s o dubleze, marcnd astel jumtatea`
catolic a conesiunii pe care o pstorea. n acest scop, episcopul-clugr cu ia
de pustnic oriental` a ales crturarii cu care s duc la bun srsit opera plnuit.
Retrasi un scurt timp la mosia din Cut, continund apoi la Blaj, episcopul si ceilali
sase crturari traduc integral Vechiul 1estament in mai puin de nou luni. Ioan
Chindris obser c manuscrisele atest cel puin sapte grafii, una fiind, fireste, a
episcopului. Cum a lucrat aceast echip Ioan Chindris este de prere c metoda
de lucru a ost una unic, intruct ar i greu de crezut c procedeul are pereche in
cultura biblic. Nu traducea odat dect un singur om, un numr luctuant de
pagini, dup care urma altul la rnd, continund munca precedentului de la pagina,
cartea, capitolul sau ersetul unde se oprise cel dinaintea lui. |...| Om dup om, in
stil aproape militar, iecare se apuca de lucru cu ore proaspete, dup un interal
variabil de timp` (Chindris 2005: LXX,. Dup Ioan Chindris, aceast metod s-a
doedit extrem de operati, chiar dac a creat si discrepane.

2. Materialul investigat
Am selectat din cartea biblic Prorociia lui Isaie
1
contexte n care apar verbe din
cmpul lexical-semantic verba dicendi si le-am raportat la echivalentele din textul
latinesc-surs (VULG. CLEMENT.). Am obinut urmtorul inentar:

1. Verbul a zice, cu cele mai multe ocurene ,ezi indicele crii biblice Prorociia
lui Isaie, vol. IV, VULG. BLAJ: 132).

1. zice Domnul
2. zice Domnul
3. noroade multe si vor zice
4. zicei dreptului
5. au zis Domnul
6. mi-au zis mie Domnul
7. sapte muieri [...], zicnd
1. dicit Dominus
2. ait Dominus
3. populi multi, et dicent
4. dicite justo
5. dixit Dominus
6. dixit mihi Dominus
7. septem mulieres [...], dicentes
1:11; 1:18; 3:15; 5:9;
1:24; 19:4;
2:3;
3:10;
3:16;
21:6;
4:1;

1
lacsimilele acestei cri biblice ne arat c este orba de o singur graie, deci de un singur traductor.
luncii textuale ale lexemelor din cmpul lexical-semantic verba dicendi...

301
8. Nici va zice vecinul
9. cei ce zicei
10. amar celor ce zicei
11. Si am auzit glasul Domnului
ce zicea
12. Si au zis ctre ei Rapsaches:
Spunei lui Lzechie
8. Nec dicet vicinus
9. qui dicitis
10. vae qui dicitis
11. Et audivi vocem Domini
dicentis
12. Et dixit ad eos Rapsaces:
Dicite Ezechiae
33:24;
5:19;
5:20;
6:8;

36:4

Asadar, verbul a zice traduce dou erbe latinesti: ait, folosit rar ,aici cu doar dou
recurene, si dicere, cu recen mare si lexiune diers. n ultimul citat, traductorul
romn a eitat repetiia ,dixit/dicite) si a utilizat sinonimul lexical (au zis/.vvei). Este
eident actualizarea unciei de ariere sau diersiicare a exprimrii
2
. Situaia
discursi exempliicat aici susine ideea coserian c majoritatea sinonimelor
dintr-o limb uncional din cadrul unei limbi istorice sunt des cas dòpposition
supprimables ,neutralisable,` (Coseriu 2001: 269).
2. Verbul a gri, cu un numr de ocurene (VULG. BLAJ: 80) imediat urmtor
dup erbul a zice.

1. au grit Domnul
2. Si au adaos Domnul a gri ctr
Ahaz, zicnd
3. Si au adaos Domnul inc a gri
ctr el, zicnd
4. au grit Domnul
5. grii cunt
6. Acesta e cuntul ce au grit
Domnul
7. c gura Domnului au gri
1. Dominus locututus est
2. Et adjecit Dominus loqui ad Achaz,
dicens
3. Et adjecit Dominus loqui ad me
adhuc, dicens
4. locutus est Dominus
5. loquimini verbum
6. Hoc verbum quod locutus est
Dominus
7. os enim Domini locutum est
1:2;
7:10;

8:5;

20:2;
8:10;
15:13;

58:14

Asadar, verbul a gri traduce verbul latinesc loquor, loqui, locutus sum. Perechea
sinonimic romneasc a zice/a gri are opoziii neutralizabile, ca si perechea
latineasc dicere/loqui, al crei coninut il echialeaz intr-un grad nalt. n cadrul
limbii istorice, pe nielurile diatopic, diastratic, diaazic, exist eidente dierene
semantice ntre sensurile contextuale ale verbelor a zice/a gri, ins limba biblic, in
ariantele ei diacronice, pstreaz opoziiile neutralizabile.
3. Verbul a vesti, cu un numr mare de recurene (VULG. BLAJ: 129), din care
selectm:

1. v-am vestit voao
2. esteasc-i ie si-i spuie
3. Si au vestit casei lui David,
zicnd
4. pcatul su ca Sodoma l-au
1. annuntiavi vobis
2. annuntient tibi, et indicent
3. Et nuntiaverunt domui David,
dicentes
4. peccatum suum quasi Sodoma
21:10;
19:12;
7:2;

3:9;

2
Cf. Ullmann, S., Prcis de smantique franaise, Editions A. Franche S. A. Berne, 1965, apud Munteanu
(2007: 66).

302
vestit, nici l-au ascuns
5. Vestii-ne ceale ce vor fi
viitoare
6. S esteaste c s a orbi
norodul
7. estii aceasta intru tot pmntul
8. oricine a edea s esteasc
9. Si ceale noao Eu le vestesc
10. Eu voiu vesti dreptatea ta
praedicaverunt, nec absconderunt
5. Annuntiate quae ventura sunt in
futurum
6. ut denuntiet obdurationem
populi
7. annuntiate hoc in universa terra
8. quodcumque videret annuntiet
9. nova quoque ego annuntio
10. Ego annuntiabo justitiam tuam

41:23;

cap 6, rezumat

12:5;
21:6;
42:9;
57:12.

Verbul a vesti are semniicaii dierite, identiicabile, in ciuda reduciilor
contextuale pe care le-am operat. Semniicaia urmrit de noi echialeaz
coninutul erbelor latinesti annuntio, nuntio, denuntio, praedico, trstura semantic
distincti comunicare prin grai` le este comun si determin subsumarea lor
cmpului verba dicendi. n contextul S esteaste robia eghipteanilor`,significatur
captivitas Aegyptiorum` ,cap. 20, rezumat, este eident un alt sens, cel de se arat,
este semniicat`. De apt, este orba de dou registre narati-stilistice diferite:
a) vorbirea direct sau monologul in textul sacru, unde semniicaia
macrotextual a anunrii proetice, a predicrii mesianice este slujit de recurena
mai multor verbe de zicere, n textul latinesc, si doar de unul, a vesti, n varianta
romneasc a tlmcitorului bljean.
b) rezumatul ca punere in tem a lectorului, cu dimensiunea lui paratextual. n
rezumatul capului 61 verbul latinesc praedicat
3
este echivalat cu arat: Servus
Domini mandatum a Deo acceptum praedicat`./Slujba Mntuitoriului Hristos si
rscumprarea neamului omenesc rumos le arat`.
Lxemplele rele competenele idiomatice ale traductorului, care au cut
posibil exersarea competenei expresie la nielul textului produs.
4. Verbul a spune, cu un numr mare de recurene (VULG. BLAJ: 119), din care
selectm:

1. spunei ranele sale
3. Si au zis ctre ei Rapsaches:
Spunei lui Lzechie
4. i-au spus lui cuvintele lui Rapsachis
5. spune de ai ceva a te ndrepta
6. Neamul lui cine-l va spune?
1. loquimini plagas suas
3. Et dixit ad eos Rapsaces: Dicite
Ezechiae
4. nuntiaverunt ei verba Rabsacis
5. narra si quid habes ut justificeris
6. Generationem ejus quis enarrabit?
16:7;
19:2;
36:4;

36:2;
43:26;
53:8.

5. Verbul a striga, cu un numr de 26 de recurene (VULG. BLAJ: 120), din care
selectm:

3
Cf. DLF, consultat on-line, la www.prima-elementa.fr/Dico.htm: raeaco, re, ri, tvv: - tr. - a - proclamer,
publier (en parl. du crieur public). - b - dire hautement, proclamer, dire devant tmoins, publier, faire
connatre, annoncer, dcouvrir, dvoiler, rvler. - c - vanter, louer, prner, clbrer, exalter. - d -
prcher, vangliser.

303

1. Si strga unul ctr altul si zicea
2. Vor striga ctr Domnul
3. Si au strgat leul
4. Url, poart, strg, cetate
5. Iat, znd or strga aar
6. Ca puiul de rndunea, asa voiu strga
7. Cnd ei strga, izbeasc-te
adunaii ti
8. Atunci vei chema si Domnul te va
auzi: strga-vei si a zice: Iat, Lu!`
1. Et clamabant alter ad alterum, et dicebant
2. clamabund enim ad Dominum
3. Et clamavit leo
4. Ulula, porta; clama, civitas
5. Ecce videntes clamabunt foris
6. Sicut pullus hirundinis, sic clamabo
7. Cum clamaveris, liberent te congregati
tui
8. Tunc invocabis, et Dominus exaudiet;
clamabis, et dicet: Ecce adsum.
6:3;
19:20;
21:8;
14:31;
33:7;
38:14;
57:13;

58:9

Verbul a striga echialeaz in toate contextele latinescul clamare.
6. Verbul a chema, cu un numr mare de recurene (VULG. BLAJ: 68), din care
selectm:

1. si s a chema numele Lui
2. Lu am poruncit celor sinii ai
Miei si am chemat pre cei tari
3. Atunci vei chema si Domnul te va
auzi: strga-vei si a zice: Iat, Lu!`
4. Nu iaste cine s chiiame dreptatea
5. Iar oi proii Domnului ei
chema
6. chema-voiu sluga Mea
7. Nu M-ai chemat pre Mine, Iacove
8. Nu s a chema in eac smna
celor ri
1. et vocabitur nomen ejus
2. Ego mandavi sanctificatis meis, et
vocavi fortes
3. Tunc invocabis, et Dominus exaudiet;
clamabis, et dicet: Ecce adsum.
4. Non est qui invocet justitiam
5. Vos autem sacerdotes Domini
vocabimini
6. vocabo servum meum
7. Non me invocasti, Jacob
8. Non vocabitur in aeternum semen
pessimorum
9:6;
13:3;

58:9;

59:4;
61:6;

22:20;
43:22;
14:20

Verbul a chema actualizeaz cel mai adecat sensul de spunere` in contextele in
care il echialeaz pe latinescul invoco. n celelalte contexte, verbul polisemantic a
chema se suprapune peste diferitele sensuri ale lui voco: a ace s in`, a ademeni` etc.
7. Verbul a r.vvae are un numr de 18 recurene (VULG. BLAJ: 111), firesc n
economia structurii dialogice a acestei cri biblice:

1. Rspunde-va n zioa aceaea, zicnd
2. Si or rspunde acolo
3. Si au tcut si nu i-au rspuns lui
cuvnt.
1. Respondebit in die illa, dicens
2. et respondebunt ibi
3. Et siluerunt, et non responderunt ei
verbum.
3:7;
13:22;
36:21

8. Verbul a porunci are un numr de 15 recurene, din care selectm:

1. i voiu porunci
2. Lu am poruncit celor sinii ai Miei si
am chemat pre cei tari
3. Pentru c porunceaste, iar porunceaste
4. Domnul oastelor au poruncit oastei
1. mandabo illi
2. Ego mandavi sanctificatis meis, et
vocavi fortes
3. Quia manda, remanda
4. Dominus exercituum praecepit militiae
10:6;
13:3;

28:10;
13:4;

304
rzboiului
5. poruncise impratul zicnd
belli.
5. Mandaverat enim rex, dicens

36:21

Coninutul semantic al acestui erb se suprapune peste coninutul echialent al
latinescului mando; ntr-un context anume (Dominus exercituum praecepit militiae
belli`.,Domnul oastelor au poruncit oastei rzboiului`), aceeasi orm erbal
romneasc traduce sensul lui praecipio de a da lecii`, a ordona`, actualizat n
special n discursul didactic si militar.
9. Verbul a (se) ruga are un numr de 12 recurene (VULG. BLAJ: 113) din care
selectm:

1. Si i s roag, zicnd
2. i s roag dumnezeului
3. s-au rugat ctr Domnul. Si au zis:
Rogu-m, Doamne`
4. Si au ost cnd s ruga in biserica
lui Nesruh
1. et obsecrat, dicens
2. et rogant deum
3. oravit ad Dominum, et dixit: Obsecro,
Domine
4. Et factum est, cum adoraret in templo
Nesroch
44:17;
45:20;
38:3;

37:38

Verbul a (se) ruga echialeaz sensul a patru lexeme diferite obsecro, adoro, rogo si
oro, cu seme distincte, adugate sensului principal comun a cere erbal cu rug`.
Sensul lui obsecro de implorare din sulet` este realizat in textul romnesc prin alt
marc textual: acelasi verb, a (se) ruga, mutat n planul vorbirii directe, folosit n
orma inersat, la persoana inti, cu pronumele posesi cu rol de situator
4
, se
incarc de conotaii similare erbului latinesc obsecro, cel mai puternic marcat cu
aectiitate poziti din seria obsecro, adoro, rogo si oro.
10. Verbul a urla are un numr de 9 recurene (VULG. BLAJ: 127), din care
selectm:

1. Urlai, c aproape ieste zioa Domnului
2. Url, poart, strg, cetate
1. Ululate, quia prope est dies Domini
2. Ulula, porta; clama, civitas
13:6;
14:31

n toate contextele, verbul romnesc a urla traduce latinescul ululo.
11. Verbul a vrtvri.i are un numr de recurene (VULG. BLAJ: 94), din care
selectm:

1. mrturisi-m-oiu ie
2. Mrturisii- Domnului si chemai
numele Lui!
2. m oiu mrturisi numelui 1u
1. confitebor tibi
2. Confitemini Domino et invocate nomen
ejus.
3. confitebor nomini tuo
12:1;
12:4;

25:1

4
Situarea este zut de Coseriu ,2004, drept operaia prin care obiectele denotate se situeaz, adic se
relaioneaz cu persoanele implicate in discurs si se raporteaz la circumstanele spaio-temporale ale
discursului insusi. Instrumentele sunt situatorii posesii ,meu, nostru, lor) sau elementele deictice (acesta,
acela, aici, acolo,. Situarea semnaleaz o relaie particular de dependen sau de interdependen intre
entitile desemnate sau intre persoanele care apar n discurs.

305

n toate contextele erbul romnesc echialeaz erbul confido.
12. Verbul a blestema are un numr de recurene (VULG. BLAJ: 94), din care
selectm:

1. blstmat-au pre sfntul lui Israil
1. a blstma pre Dumnezeul cel iu
2. pctosul de o sut de ani
blstmat a i
1. blasphemaverunt Sanctum Israil
2. ad blasphemandum Deum viventem
3. peccator centum annorum maledictus
erit
1:4;
37:4
65:20

Verbul romnesc echialeaz in sase contexte pe blasphemo si ntr-unul singur
verbul maledicere.
13. Verbul a ntreba are un numr de 5 recurene (VULG. BLAJ: 88), din care
selectm:

1. vor ntreba ceale cioplite ale sale
2. si gura mea n-ai intrebat
1. interrogabunt simulacra sua
2. et os meum non interrogastis
19:13;
30:2

n toate contextele ntlnite verbul a ntreba echialeaz pe interrogo.
14. Verbul a cere are un numr de 5 recurene (VULG. BLAJ: 67), din care
selectm:

1. Ceare ie smn de la Domnul.
2. Nu voiu ceare
3. ca cel ce ceare napoi
4. Si pre toi datornicii ostri ii cearei
1. Pete tibi signum a Domino Deo
2. Non petam
2. sicut qui repetit
4. et omnes debitores vestros repetitis
7:11;
7:12;
24:2;
58:3

Verbul a cere echialez sensurile lui peto si repeto, a cere inapoi`.
15. Verbul a certa are un numr de 3 recurene (VULG. BLAJ: 67), pe care le
selectm:

1. si pre cel ce-i certa in poart il cleetea
2. certa-m-vei si m ei iia
3. s nu te cert
1. et arguentem in porta supplantabant
2. corripies me, et vivicabis me
3. et non increpem te
29:21;
38:16;
54:9

Verbul a certa echialeaz trei orme erbale ,arguo, corripio, increpo,, cu nuane
semantice dierite, blamare`, acuzare`, strigare cu apostroare`, sensuri pe care
cuntul romnesc nu le poate desemna. Poate i interesant de zut cum
variantele moderne ale textului sacru au redat proprietatea termenilor originari.
16. Verbul a vorbi are un numr de 3 recurene (VULG. BLAJ: 130), una n textul
sacru si dou in corpul rezumatelor:

vorbeaste norodul acesta loquitur populus iste 8:12


306
Putem presupune c erbul a vorbi este selectat pentru a desemna nivelul
popular, un registru umil al comunicrii erbale. Desi il echialeaz pe loquor,
folosit recurent ca predicat in relaie cu Domnul, traductorul a simit neadecat
stilistic uzul lui gria,te, spune sau zice, in coninutul crora, la nielul rastic al
discursului biblic, se actualizeaz sema comunic erbal o idee anume`, ceea ce nu
ar fi adecvat n semniicaia enunului exempliicat mai sus.
17. Verbul a vivi are un numr de 2 recurene (VULG. BLAJ: 96), pe care le
selectm:
1. cci ai minit
2. a pctui si a mini improtia Domnului
1. quia mentita es
2. peccare et mentiri contra Dominum
57:11;
59:13

Verbul romnesc echialeaz sensurile erbului deponent mentior.
18. Verbul a aefiva are o singur apariie:

toi cei ce te deaim omnes qui detrahebant tibi 60:14

19. Verbul a proroci apare o singur dat in text si de mai multe ori n corpul
rezumatelor:

Nu iaste nici cel ce vesteaste, nici cel ce
proroceaste
non est neque annuntians, neque
praedicens
41:26

20. Verbul a cleveti apare o singur dat, in urmtorul context:

si pre cel ce-i certa in poart il cleetea et arguentem in porta supplantabant 29:21

Latinescul supplanto, cu sensul a culca la pmnt` este echialat cu clevetea, verb
inregistrat cu sensul de a calomnia, critica` in toate exemplele ,incepnd cu Codicele
roroveeav si Psaltirea ,cbeiav) din DA.
21. Verbul a ,opti este nregistrat ntr-un singur context:

din pulbere graiul tu a sopti de humo eloquim tuum mussitabit 29:4

22. Structuri frazeologice identificate n Prorociia lui Isaie:

1. a iesi din gur
cuvnt
2. a gri cunt
3. a trimite cuvnt
4. a fi cuvntul (cuiva)

1. Iesi-va din gura Mea
cuntul dreptii
2. grii cunt
3. Cuvnt au trimis Domnul
4. Si au fost cuvntul
Domnului ctr Isaie, zicnd
1. egredietur de ore meo
justitiae verbum
2. loquimini verbum
3. Verbum missit Dominus
3. Et factum est verbum
Domini ad Isaiam, dicens
45:23;

8:10;
9:8;
38:4


307
3. Interpretarea materialului n viziunea lexematicii structurale coeriene
Dincolo de clariicarea esenial priitoare la sistematizarea cercetrilor lexicologice
de tip tradiional, Coseriu (1964: 139-186) construieste si o eevatic sau o .evavtic
.trvctvra, corespunztoare nielului structural sistematic al lexicologiei
coninutului. n iziunea coserian ar exista dou posibiliti de cercetare
structural-semantic a ocabularului: a, lexematica sau semantica .trvctvra si b)
eicoogia .evavtic a.ociatir. Ambele corespund nielului lexicologiei coninutului
din clasiicarea tradiional. Dierena de orientare dintre ele const in aptul c
lexematica s-ar ocupa de raporturile paradigmatice, opozitive, la nivelul
coninutului, pe cnd lexicologia semantic asociati ar urma s se preocupe de
studiul raporturilor asociatie, combinatorii, de la nielul coninutului lexical.
Lund in considerare ceea ce in alt parte numeste arhitectura limbii`, Coseriu
preconizeaz o distincie operaional intre eicoogia .evavtic a vorvei si lexicologia
.evavtic a ai.cvr.vvi. Cu alte cuinte, un studiu cu aderat sistematic ar trebui s
disting permanent enomenele de coninut care caracterizeaz nielul
posibilitilor de desemnare existente intr-o anumit limb uncional sau stil la un
moment dat (nivelul normei) si enomenele reperabile in orbirea concret sau in
operele scriitorilor (nivelul discursului).
Important pentru tipul de cercetare pe care ni l-am propus este conceptul
operaional de .trvctvr eevatic, impreun cu deinirea dieritelor tipuri de
structuri lexematice. Coseriu (1966: 175-217) clasiic si descrie aceste structuri ale
lexicului, realiznd un sistem precis determinat, n cadrul cruia cmpul lexical are
un loc bine marcat in cadrul ansamblului, el este o structur rivar, in sensul c
lexemele aparin lexicului primar, corespund experienei nemijlocite, deosebindu-se
astel de structurile secundare care implic modiicri ale lexemelor primare, prin
derivare, conversiune sau compunere
5
.
Principalele concepte operatorii referitoare la cmpul lexical sunt cele de lexem,
arhilexem, sem
6
. Asadar, se poate aborda materialul lexical de a din urmtoarele
perspective:
a) la nivelul idiomatic - sincronic, concretizat in discursul celor dou texte
biblice: erbele selectate in contextele lor minimale contureaz cmpurile
lexical-semantice verba dicendi in cele dou limbi istorice, in arianta lor de limbi sau
stiluri uncionale biblice. Vom incerca o conigurare a celor dou cmpuri,
identiicarea unor dimensiuni sau axe semantice, a semelor, a relaiilor si ainitilor
semantice dintre lexemele cmpului.

5
Iat deiniia dat de Coseriu (1966: 212) acestui concept: Un cmp lexical este un ansamblu de
lexeme unite printr-o aloare lexical comun ,aloare a cmpului,, pe care il subdiid in alori mai
determinate, opunndu-se ntre ele prin dierene de coninut minimale ,trsturi distinctie
lexematice sau seme). De exemplu, froid, tide, chaud, brulant este un cmp lexical francez. Raporturile
dintre termeni n interiorul unui cmp lexical sunt analoage raporturilor ntre foneme n cadrul unui
sistem ocalic sau consonantic` ,trad. n.,.
6
Despre deiniia si analiza cmpurilor lexicale, ezi Munteanu (2004: 7-28).

308
b) nielul textual: om cerceta unciile textuale ale erbelor dicendi in varianta
romneasc a Crii lui Isaia.
c) nielul cultural al actului de traducere: pornim de la premiza c, aparinnd
asadar serei aciunii umane constientizate si orientate spre o inalitate deinit,
imitarea unui model ca actor al eoluiei lingistice joac un rol esenial in
constituirea si dinamica limbilor literare`, cum apreciaz Munteanu (2008: 45),
descriind in detaliu mecanismul intern al acestui proces de transer lingistic si
conceptual` (Munteanu 2008: 54).
3.1. Nivelul idiomatic sincronic al celor dou texte cercetate
3.1.1. Din inventarul verbelor de zicere latineti
Se stie c limba latin, de-a lungul etapelor ei istorice, pn la latina medieal, si-a
imbogit mereu cmpul erbelor de zicere`, acesta inregistrnd un numr
apreciabil de uniti lexicale. Menge (2011: 27) grupeaz erbele de zicere din limba
latin in urmtoarea serie ,intitulat in german sagen, reden, sprechen): loqui, dicere,
disputare, disserere, disceptare, dictitare, dictare, inquam, sermocinari, colloqui, fabulari,
pronuntiare, recitare, praelegere, praedicare, contionari, declamare, declamitare, affirmare,
confirmare, asseverare, contendere, profiteri. 1rstura semantic pe care o considerm
comun intregului cmp - adresare prin grai` - se regseste n multe alte verbe
latinesti (inventariate sincronic, ca depozit lexical), precum: accerso,a ace s in, a
chema`, advoco, a convoca`, affirmo, a airma, a conirma, a declara`, aio, a spune da,
a susine`, annuntio a anuna`, arguo, a blama` benedico, a orbi de bine`, blasphemo,
a-si bate joc de cele sinte`, clamo, a striga`, confero, a rezuma`, confirmo, a airma cu
toat sigurana`, corripio, a acuza, a mustra`, denuntio, a ace cunoscut public, a
declara`, disputo, a expune prin orbe, a discuta`, dissero, a expune, a discuta`, enarro,
a expune amnunit`, fateor, a mrturisi, a declara`, fero, a esti, a anuna`, for, a
orbi, a spune`, increpo, a striga, a ocri`, indico, a declara, a proclama`, interrogo, a
intreba`, invoco, a inoca, a chema`, maledicto, a zice de ru`, mando, a porunci`,
mentior, a mini`, mussito, a sopti`, narro, a poesti, a orbi despre`, nego, a nega`,
nomino, a numi, a cita`, nuncupo, a numi, a rosti solemn`, nuntio, a esti`, peto, a cere
rugndu-se`, postulo, a cere, a chema`, profiteor, a declara public`, propono, a ace
cunoscut prin orbe, a poesti`, reddo, a reproduce, a reda`, refero, a replica, a
rspunde`, repeto, a cere inapoi, a reclama`, respondeo, a rspunde`, rogo a ruga`,
sermocinor a conersa, a discuta`, suadeo, a stui`, tracto, a expune un subiect`, ululo,
a urla`, voco, a chema, a conoca, a inoca, a numi` s. a.
n gramaticile limbii latine, clasiicarea tradiional a erbelor de zicere nu rele
uncionalitatea lor la nivelul discursului. Latinistul olandez Bolkestein (2002)
regrupeaz aceste erbe care introduc discursul indirect, combinnd criteriul
semantic, cu cel sintactic si pragmatic si obinnd clasiicarea urmtoare, pe care o
sintetizm pe romneste: a) verbe asertiv-declaratie, care impun construcia

309
acuzativ cu infinitiv: negare, confirmare, fateri, narrare; b) verbe imperativ-declarative,
care impun conjunctivul cu ut sau acuzativul cu infinitiv: iubere, imperare; c) verbe
neutre, care se pot folosi si in enunuri asertie si in enunuri imperatie: dicere,
scribere, respondere, nuntiare, suedere.
Desigur, taxonomiile gramaticii sunt foarte utile, dar valorile semantice si
pragmatice ale acestor erbe sunt eideniate doar prin analiza lor la nivelul textelor
sau al discursurilor.
3.1.2. Cmpul verbelor de zicere latineti n Prophetia Isaiae
Cum n textul Vulgatei, si anume n Prophetia Isaiae, cvasi-totalitatea discursurilor
raportate sunt n stil direct, tipologizarea verbelor de zicere este mai puin
important, important pentru studiul nostru este de a obsera unciile textuale ale
acestor verbe n construirea discursului ca reprezentare a unei povestiri divine, cu
rol exemplar in orientarea ieii omenesti, ca paradigm ontologic, si, mai ales, s
obserm echialrile lexical-semantice realizate de traductorul romn.
n cartea biblic Prophetia Isaiae am identificat 34 de verbe de zicere diferite.
Distingem in coninutul semantic al acestor erbe o serie de dimensiuni semantice
definitorii si speciice, care construiesc urmtoarea coniguraie a cmpului al crui
arhilexem este verbul dicere:
a, a comunica erbal in raport de circumstanele adresrii`: aio, loquor, indico,
narro, enarro;
n interiorul acestei dimensiuni se contureaz trsturile semantice distinctie
comunicare erbal, dup receptarea mesajulului transmis de colocutor si n
legtur cu acesta`, care selecteaz erbul respondeo; comunicare erbal expres
inormati, aserti`, care selecteaz erbele annuntio, nuntio, denuntio, praedico,
confido, si comunicare eronat din punct de edere al realitii date`, care selecteaz
verbul mentior;
b, a comunica erbal cu glas inalt, insuleit de emoie`: clamo;
n interiorul acestei dimensiuni se contureaz trsturile semantice distinctive
intensiicare acustic poziti`, care selecteaz erbul ululo, si intensiicare acustic
negati`, care selecteaz erbul mussito;
c, a comunica erbal pentru a ace o persoan s in la emitorul enunului`:
invoco, voco;
d, a comunica verbal pentru a transmite un mesaj imperativ`: mando, praecipio;
e, a comunica erbal pentru a adresa o cerere`: peto, repeto;
cerere interogati` - interrogo; cerere ca rugminte` - obsecro, adoro, rogo, oro;
, a comunica erbal pentru a admonesta`: increpo, arguo, corripio;
intensiicare cu scopul discreditrii` - detraho, supplanto - si intensiicarea aciunii ca
anatem` - blasphemo, maledico.

310
3.1.3. Cmpul verbelor de zicere romneti n Prorociia lui Isaie
n configurarea cmpului lexical-semantic romnesc am folosit aceleasi dimensiuni
semantice, ca n cazul cmpului latinesc, ceea ce rele aptul c traductorul a
realizat, in genere, o traducere literal a textului scriptural. Vom edea pe parcurs
cteva contexte relevante n acest sens. Comentnd efortul traductologic efectuat
de umanistul spaniol Juan Luis Vivs pe marginea Sfintei Scripturi, lingvistul
Coseriu (1977: 98) airm c no debera emitir ningn juicio personal y debera,
mas bien, dejar al lector la interpretacin, mediante una traduccin literal`. Acest
demers este observabil si in cazul traductorilor condusi de Petru Aron, n anii
1760-161. n aa textului sacru, crturarii romni intuiau c limba romn este un
instrument folosit cu scopul de a exprima aceeasi realitate ca in limba surs.
Eugeniu Coseriu, in opera cruia exist o aderat teorie a actului de traducere,
subliniaz ideea c limba si semniicaiile ei nu sunt obiectul traducerii, ci mai
degrab instrumentul su. Scopul traducerii nu este acela de a realiza identitatea
semniicaiilor in textele limbii surs si cele din textele limbii int [...], ci mai
degrab pentru a exprima aceeasi desemnare si acelasi sens cu ajutorul altor
semniicaii` ,Coseriu 2009: 315,. Problema aceasta este mai complicat ins in
cazul traducerii textului biblic, pentru c traductorul trebuie, pe de o parte, s
echialeze in limba int chiar misterul reelat prin Cunt si, pe de alt parte, s
respecte tradiia idiomatic a ariantei anterioare care a cstigat` cea mai mare
autoritate. O situaie mai usoar` a ost pentru traductorii condusi de Petru
Aron, care, in postura de pionieri in acest demers de a traduce Biblia dup modelul
latin, s-au concentrat pe actul propriu-zis al traducerii.
n arianta romneasc a crii biblice Prorociia lui Isaie, am nregistrat 21 de verbe
de zicere, alctuind cmpul al crui arhilexem considerm c este erbul a spune.
a, a comunica erbal in raport de circumstanele adresrii`: a gri, a spune, a vorbi.
comunicare erbal, dup receptarea mesajulului transmis de colocutor si in legtur
cu acesta`, care selecteaz erbul a r.vvae; comunicare erbal expres inormati,
aserti`, care subsumeaz erbele a vesti, a proroci, a vrtvri.i, si comunicare eronat
din punct de edere al realitii date`, care include erbul a vivir;
b, a comunica erbal cu glas inalt, insuleit de emoie`: a striga. n interiorul
acestei dimensiuni se contureaz trsturile semantice distinctie intensiicare
acustic poziti`, care selecteaz erbul a urla, si intensiicare acustic negati`,
care selecteaz erbul a ,opti;
c, a comunica erbal pentru a ace o persoan s in la orbitor`: a chema;
d, a comunica erbal pentru a transmite un mesaj imperati`: a porunci;
e, a comunica erbal pentru a adresa o cerere`: a cere. n interiorul acestei
dimensiuni se contureaz trsturile semantice distinctie cerere interogati` - a
ntreba; cerere ca rugminte` - a (se) ruga;

311
, a comunica erbal pentru a admonesta`: a certa. n interiorul acestei
dimensiuni se contureaz trsturile semantice distinctie intensiicare cu scopul
discreditrii - a aefiva, a cleveti - si intensiicarea aciunii ca anatem` - a blestema.
3.J.4. Compararea celor dou cmpuri, n latin i n romn
Compararea celor dou cmpuri rele urmtoarele chestiuni:
1) Cmpul lexical al erbelor de zicere din limba surs este mult mai bogat dect
cel din limba romn practicat de crturarul bljean, este o realitate constatabil
deopotri la nielul limbii, ca si al vorbirii (discursului,, care explic diicultile
traducerii, ale translrii sensurilor din limba sacr intr-o limb ernacular.
2) Verbele de zicere romnesti au, n marea lor majoritate, un caracter comun,
in sensul c aparin uzului general a remii: a zice, a gri, a spune, a vesti, a striga, a
chema, a r.vvae, a vorbi, a cere, a certa, a cleveti, a aefiva, a ntreba, a vivi, a (se) ruga, a
urla, a ,opti. Patru verbe
7
, si anume a blestema, a vrtvri.i, a porunci, a proroci aparin
stilului bisericesc si si au primele atestri in Codicele Voroneean ,a vrtvri.i, a
proroci), la Coresi (a porunci) si la Dosoftei ( a blestema).
Din cele 21 de verbe de zicere romnesti:

a) 12 echialeaz in mod constant coninutul semantic al unui singur erb latinesc, in ecuaia
1 = 1:
1. a gri ~ loquor
2. a vorbi = loquor
3. a striga = clamo
4. a rspunde = respondeo
5. a ntreba = interrogo
6. a proroci = praedico
. a mini ~ mentior
8. a mrturisi ~ conido
9. a deima ~ detraho
10. a cleveti = supplanto
11. a sopti = mussito
12. a urla = ululo
b) 5 verbe romnesti intr in ecuaia 1 ~ 2:
1. a zice = dico, aio
2. a chema = voco, invoco
3. a porunci = mando, praecipio
4. a blestema = blasphemo, maledico
5. a a cere = peto, repeto
c) 1 erb romnesc echialeaz in text trei verbe latinesti diferite, intr adic in ecuaia 1 ~ 3:
1. a certa = arguo, corripio, increpo
d) 2 verbe romnesti echialeaz in text patru erbe latinesti dierite, intr adic in ecuaia 1 ~ 4:
1. a vesti = annuntio, denuntio, praedico, nuntio
2. a (se) ruga = oro, rogo, obsecro, adoro

7
Vezi DLR si DLR, sub verbis.

312
e) 1 erb romnesc echialeaz in text sase verbe latinesti dierite, intr adic in ecuaia 1 ~ 6:
1. a spune = dico, indico, loquor, nuntio, narro, enarro

Pentru nuanarea acestui proces de echialare a cuintelor si de translare a
sensului, alctuim si un tabel al corespondenelor erbelor de zicere dinspre limba
surs ctre limba int:

1. dicere = a zice, a spune
2. ait = a zice
3. indicere = a spune
4. loqui ~ a gri, a spune
5. nuntiare = a spune, a vesti
6. annuntiare = a vesti
7. narrare = a spune
8. enarrare = a spune
9. denuntiare = a vesti
10. praedicare = a vesti, a proroci
11. clamare = a striga
12. vocare = a chema
13. invocare = a chema
14. mandare = a porunci
15. praecipere = a porunci
16. respondere ~ a rspunde
1. conidere ~ a mrturisi
18 blasphemare = a blestema
19. maledicere = a blestema
20. petere = a cere
21. repetere = a cere
22. increpere = a certa
23. arguere = a certa
24. corripere = a certa
25. detrahere ~ a deima
26. interrogare = a ntreba
2. mentire ~ a mini
28. ululare = a urla
29. mussitare = a sopti
30. supplantare= a cleveti
31. obsecrare = a (se) ruga
32. adorare = a (se) ruga
33. rogare = a (se) ruga
34. orare = a (se) ruga

Ce se mai poate observa din aceste liste de echivalare coroborate cu contextele
excerptate din cele dou ersiuni biblice Cmpul latinesc are in componena sa
verbe din mai multe registre, straturi sau socio-niveluri: stratul uzual-popular (loqui,
dicere, aio, nuntiare, vocare, rogo s. a.), stratul cult (narrare, enarrare, mandare, praedicare,
praecipere, arguere s. a.), stratul religios (obsecrare, blasphemare, confidere s. a.). Cmpului
romnesc i lipseste stratul cult. Aceast precaritate a orbirii romnesti n arealul

313
Blajului de la jumtatea secolului al XVIII-lea (si, de apt, in tot spaiul romnesc,
este o cauz a echialrii unei serii sinonimice precum dico, indico, loquor, nuntio,
narro, enarro cu un singur lexem romnesc, anume verbul a spune.
3.2.1. Din nou despre actul traducerii
Se impun mai nti punctate si alte cteva idei coseriene privitoare la actul
traducerii biblice, in micul su tratat de lingistic a textului ,Coseriu 2012: cap.
1.6), saantul de origine romn airm c traductorul Bibliei, Iieronymus, scrie
prietenului su de studiu, Pammachius, o scrisoare in care explic si si justiic
tipul demersului eectuat in traducerea Bibliei, anume c la traducerea textelor
nebiblice - cci in Snta Scriptur topica inssi ar i o tain - nu a tradus cuvnt
cu cuvnt, ci fidel sensului: libera voce profireor, me in interpretatione
Graecorum... non verbum e verbo, sed sensum exprimere de sensu`. Problema
este discutat si n studiul Science de la traduction et grammaire contrastive (Coseriu 1991:
29-40), intre aceste dou teorii, cea a traducerii si cea a gramaticii contrastie, exist
strnse legturi, pentru c actul traducerii conrunt gramatica limbii surs cu cea a
limbii int. Nu se traduc propriu-zis cuvinte, ci texte construite prin cuvinte. Care
este coninutul acestui text, se intreab Lugeniu Coseriu. Relund ideile Sfntului
Ieronim si ale lui Vies, el subliniaz componentele importante ale textului: dictio
(felul sau maniera de a spune, prin cuvintele si construciile care semniic in limba
de origine), sensus (coninutul textului, numit de Coseriu desemnare si sens) si verba
,coninutul lingistic sau semnificatul). Prin construirea acestui cadru teoretic de
pornire, proesorul de la 1bingen airm c teoria traducerii se include in teoria
limbii, cci traducerea nu are o natur dierit a de actiitatea de a orbi in
general, ea iind un tip particular al actiiti discursie, cu aceeasi complexitate pe
care o implic orbirea inssi.
ntr-un cadru mai larg, distinciile coseriene (Coseriu 1997: 21) se refer la
urmtoarele probleme: a) obiectul si instrumentul traducerii; b, coninutul limbii si
coninutul textului, c) limba si folosirea limbii; d) transpunere si versiune. ncercm
s aplicm aceste patru distincii la subiectul pe care l-am abordat.
a) Obiectul real al traducerii crturarilor bljeni este discursul sau textul biblic,
transpus in limba latin de Ieronim, acea latin care s-a constituit n varianta
canonic-primar a latinei biblice. Mijlocul sau instrumentul si, n acelasi timp,
materia traducerii este limba romn de la 160, constituit din suma limbajelor, a
uzurilor, pe care iecare dintre traductori le deinea. Cunosteau, desigur, graiurile
locurilor pe unde au trit, stilurile culte ale limbii romne, precum cel biblic, liturgic
si administrativ-juridic, asa cum se conturaser ele in a doua jumtate a secolului al
XVIII-lea.
b, 1raductorul a aut de transerat, la nielul expresiei, un coninut textual al
limbajului ieronimian in propriul lui limbaj. Ll ar i trebuit s in cont de
urmtoarele trei determinri: un coninut textual dat dinainte ,naraiunile, proeiile,

314
cntrile etc. din crile biblice,, posibilitile de echialare semantic intre cele
dou limbi, priitoare la exprimarea acestui coninut ,cazul erbelor de zicere
prezentate,, cadrul istoric in care tria si scopul traducerii pe care o efectua (un
anume context social, politic, cultural si confesional al Transilvaniei secolului al
XVIII-lea, personalitatea episcopului Petru Pavel Aron, personaj generat de o
anumit criz, care a deschis o er nou in istoria romnilor ardeleni unii cu Roma,
hotrrea lui de a traduce Biblia latineasc: nu ca s concureze Biblia de la Bucure,ti,
din 1688, ci s o dubleze, marcnd astel jumtatea` catolic a conesiunii pe care
o pstorea, cf. Chindris 2005: LXIV).
c, Pentru a trata aceast chestiune, Coseriu airm, n acelasi studiu (1997: 25),
c operaia de traducere se dessoar in dou aze: prima az, cea semasiologic
sau interpretati, este momentul de inelegere a ceea ce desemneaz textul
original, traductorul identiic desemnarea si sensul din limba surs, numite prin
semnificatul lingvistic (este si aza deerbalizrii sau a dezidiomatizrii,, aza
secundar, cea onomasiologic sau denominati, este cea in care traductorul
reproduce desemnarea si sensul printr-un semniicat al limbii int ,aza
reerbalizrii sau a reidiomatizrii,. Ca si n actul vorbirii propriu-zise, este vorba,
mai inti, de inelegerea realitii si apoi de producerea unei vorbiri sau a unui
discurs despre coninutul acesteia.
Considerm c traductorii bljeni au parcurs acest demers in mod intuiti, ca
oameni instruii in cultura remii si in teologie, cu o bun cunoastere a latinei
ecleziastice si a domeniului Bibliei. Desigur, asumndu-si, conorm tradiiei,
principiile exactitii si obiectiitii, sub scutul credinei c Sntul Duh ii
cluzeste, crturarii ardeleni au transpus Biblia lui Ieronim in cel mai potriit
limbaj romnesc al momentului si au construit un text monumental, de o valoare
documentar inestimabil.
Obseraiile textuale reeritoare la transpunerea erbelor de zicere de la un text
la altul rele aptul c echialrile, de pild, intre a vrtvri.i si confido, ntre a porunci
si mando, praecipio sau ntre a blestema si blasphemo, maledico sunt valabile; din punct de
vedere teoretic, Coseriu (1997: 24) explic procesul acestei translri: echialrile in
traducere sunt echialri intre semniicaii, deoarece aceste semniicaii sunt in
discurs expresia coninuturilor textuale, pe care traductorul trebuie s le cunoasc
in detaliu. n schimb, echialarea textual a (se) ruga = oro, rogo, obsecro, adoro denot
o reerbalizare sau reidiomatizare insuicient. Si n variantele succesive al Bibliei,
tot verbul a (se) ruga este folosit n contextele respective, echivalnd si semniicaiile
implorrii sau adoraiei.
Acelasi enomen de reidiomatizare insuicient il putem semnala si n contextele
urmtoare, in care erbul a spune echialeaz semniicaiile a sase verbe latinesti diferite.

1. spunei ranele sale
3. Si au zis ctre ei Rapsaches: Spunei
lui Ezechie
1. loquimini plagas suas
3. Et dixit ad eos Rapsaces: Dicite
Ezechiae
16:7;
19:12;
36:4;


315
4. au spus lui cuvintele lui Rapsachis
5. spune de ai ceva a te ndrepta
6. Neamul lui cine-l va spune?
4. nuntiaverunt ei verba Rabsacis
5. narra si quid habes ut justificeris
6. Generationem ejus quis enarrabit?
36:22;
43:26;
53:8

n secena annuntient tibi, et indicent quid cogitaverit Dominus exercituum
super Aegyptum` ,19:12), verbul indicere
8
conine semul anunare public`, in
arianta romneasc, esteasc-i ie si-i spuie ce au gndit Domnul oastelor
asupra Eghiptului`, verbul a spune nu reine nuana, iind mai important rolul su
de introducere a discursului diin. Prin glasul acestui proet se deruleaz imagistic
viziuni care sunt n mintea lui Dumnezeu si care devin scene reale n momentul
lecturii, cum sunt si acestea din capul 19, descriind nfrngerea si pedepsirea
egiptenilor. Secena narra si quid habes ut justificeris` ,43:26, este tradus literal:
spune de ai ceva a te ndrepta`; verbului narra
9
ii este echialat coninutul
semantic al aceluiasi verb spune, ideea de expunere detaliat` este pierdut. Cnd
nuntiare
10
este tradus tot cu a spune se estompeaz semul de noutate in comunicare`.
n ciuda acestor lacune lexicale prin umplerea crora s-ar i nuanat semniicaia
in limba int, sensul textului rmne relati clar si fidel.
d) n interiorul procesului de traducere, Coseriu (1997: 27) distinge ntre transpunere
si versiune. Prima stabileste echialene interidiomatice in utilizarea semniicailor
corespunztori exprimrii desemnrii si a sensului` (trad. n.). 1raductorul doreste s
spun acelasi lucru la nielul uniersal al desemnrii si la cel individual al sensului,
apelnd in acest scop la mijloacele semniicrii oerite de limba int. O prim condiie
a transpunerii adecate este aceea de a se ine cont de diersitatea structurii semantice a
limbilor, n ceea ce priveste posibilitile de desemnare. Versiunea construieste
corespondene strict textuale si nu interidiomatice, nu are limite raionale, ci limite
care in de posibilitile limbii int si de abilitile traductorului. 1ranspunerea ideal
ar fi aceea care ar permite reconstruirea textului originar.
Cum am putea considera in aceast perspecti Biblia de la Blaj, transpunere
sau versiune? Din exegeza asupra acestui monument al limbii biblice romnesti, am
ineles c echipa de traductori, unic prin stilul de lucru, a realizat o traducere
idel a textului Vulgatei, in sensul airmaiilor coseriene despre transpunere, fapt
reusit si, ntr-un fel, facilitat si de caracterul romanic al limbii n care s-a tradus.

8
Cf. DLF (consultat on-line, la adresa www.prima-elementa.fr/Dico.htm,: indco, re, dxi, dictum [in +
dico]: - tr. - a - faire savoir, annoncer, publier, fixer, indiquer, notifier, signifier, dclarer. - b -
ordonner, commander, imposer, prescrire.
9
Cf. DLF (consultat on-line, la adresa www.prima-elementa.fr/Dico.htm): narro, re, i, tum - tr. et intr.
- 1 - faire savoir, exposer, raconter, dire, dcrire, parler de. - 2 - ddier (un livre). - aliquid alicui
narrare: raconter qqch qqn.
10
Ibidem, nunto, re, i, tum : - tr. - 1 - annoncer, apporter une nouvelle, faire connatre, faire
savoir, proclamer, dclarer. - 2 - enjoindre, ordonner, prescrire. - 3 - faire une dclaration (au fisc).

316
3.2.2. Nivelul textual: funcii textuale ale verbelor de zicere n varianta
romneasc a Crii lui Isaie
n Lingvistica textului, Coseriu (2012: cap. 1.5.2) prezint o list cu unciile implicite
ale textului: reuz, acceptare, aluzie, rspuns, declaraie, airmaie, exemplu,
considerare, apreciere,critic, ripost, replic, constatare, intrebare, ironie, prere,
glum, concordan ,respecti neconcordan,, presupunere, negare, asigurare,
respingere, pe lng acestea, adaug si o serie de unciile explicite ale textului, care
nu apar pe baza presupoziiilor din text, precum urmtoarele: discurs,ormul de
adresare, indicaie, initaie, inormaie, transmitere a cea cuia, ordin, rectiicare,
rugminte, obiecie, explicaie, lmurire, salut, proocare, indicare, aertisment,
precizare, protest, sat, promisiune, dorin. Coseriu mai introduce si distincia intre
unciile dialogate ale textului, precum ivtrebare,r.vv. si unciile nedialogate ale textului.
Cartea biblic a proetului Isaia este, in ansamblu, un amplu monolog n care
autorul su introduce sub orma unor discursuri redate direct o serie de alte oci
,exist si un narator omniscient al crui discurs este usor reperabil, mai ales la
inceputul capitolelor,. Cea mai important in economia monologului profetic este
ocea Diinitii, introdus prin ormule de tipul:
a, enun explicati, exempliicati, cu aloare de autoritate suprem, poziionat
naintea discursului redat direct:

c Dovvv av grit: ...` (1:2);
,i au zis Domnul: ...` (3:16);
i am auzit glasul Domnului ce zicea: ...` (6:8);
Si av i.: ,Pv cva, Doavve. i au zis: ...` (6. 11);
i av av fo.t cvrvtv Dovvvvi ctr .aie, icva: ...` (38:4);
Atunci vei chema ,i Domnul te va auzi. Strga-vei ,i va zice: at, v! ...` (58:9);
Pentru aceasta, aceastea zice Domnul Dumnezeu: ...` (65:13);
.vii cvrvtv Dovvvvi, cei ce trevvrai ae cvrvtv vi! Zi.-au: ...` (66:5);

b, enun aserti si perormati, poziionat in interiorul discursului autoritii
divine, redat direct:

... - zice Domnul - ...` (1:11; 33:10; 43:10; 49:18; 59:21; 66:22; s. a. );
... - zice Domnul oastelor - ...` (22:25);

c, enun explicati si argumentati, poziionat la srsitul discursului autoritii
divine, redat direct:

...`, c gvra Dovvvvi av grit. (1:20);
...`, zice Domnul, Dumnezeul oastelor. (3:15 );
...`, c Dovvv, Dvvveev vi .rai, av grit. (21:17);
...`, c Dovvv av grit. (22:25);
...`, zice Domnul, Dumnezeul oastelor. (45:13);
...`, zice Domnul. (48:22; 54:17).

317
3.2.2.1. Comentarii analitice textuale
n mijlocul sau/si in inalul unor secene monologale, cu rol recapitulati si uncie
de co-orientare argumentati, apare un enun-tip, cu pronumele deictic in poziie
iniial si cu uncia gramatical de obiect direct: Aceastea zice Stpnitoriul tu,
Domnul Dumnezeului tu..:` (51:22). Co-reerinialitatea pronumelui demonstrati
cu ntregul discurs anterior produce anafora, procedeu retoric firesc si uzual n
discursul biblic de actur dialogic. Aceast carte biblic, de o pregnan emoti
deosebit, rezultat dintr-o mare variatate de tonuri si registre semantico-pragmatice,
aduce in aa cititorului sau a auditoriului un spectacol al ocilor ,dintre care, desigur,
principale sunt glasul Domnului si cel al lui Isaia), construit si cu ajutorul unciilor
textuale ale erbelor de zicere. n structura dialogic a textului, verba dicendi au rolul
intrrilor si iesirilor din acest scenariu ocal, cum se obser din exemplele de la
punctele (a), (b) si (c). Intuiia noastr este certiicat de ebraista lranoise Mirguet,
ntr-un erudit studiu despre monologul diin in Pentateuh, din care citm urmtoarea
raz: Le discours intrieur ou monologue se situe en eet entre la pense et le
discours: comme la premire, il exprime un tat intrieur et nèst pas adress a une
instance extrieure; comme le second, il est cependant articul comme une parole et
prcd dùn verbum dicendi introducteur. Il constitue un procd littraire
particulirement intressant: il se prsente en effet comme une fentre permettant
au lecteur de pntrer lìntriorit du personnage et dàoir acces a sa pense`
(Mirguet 2009: 69).
Cartea lui Isaia are ca sens macrotextual ideea de spunere, de comunicare a
mesajelor diine, de estire proetic, exprimarea intrebrilor, a rspunsurilor, a
rugilor sau a poruncilor reclam recena mare a tuturor erbelor de zicere. n
special verbele dicere si loqui, transpuse prin a zice, a spune, a gri, au o mare recuren
datorit aptului c ocile personajelor nu sunt redate prin stil indirect, ci prin stil
direct, replica iind introdus prin ormule precum a zis, zice, zicnd, av grit etc.
Arhilexemul a zice se incarc in multe contexte cu o uncie didactic ,sau de
indicaie, cum apare in lista lui Lugeniu Coseriu), precum n exemplul: Zicei celor
slabi de inim: ntrii-....` (35:4,. luncia gramatical a modului imperati
acioneaz la nielul pragmatic al enunrii si susine expresia eortului proetic de a
aduce pe drumul cel bun poporul ales: Unde snt acum inelepii ti, esteasc-i
ie si-i spuie ce au gndit Domnul oastelor asupra Lghiptului ,19:12,, estii
aceasta intru tot pmntul`(12:5).
Solidaritatea lexical contribuie la ampliicarea unciilor de comunicare la
nivelul expresiei, la sublinierea rolului de mediator al profetului Isaia ntre
transmitorul suprem si destinatarul mesajului - poporul ereu, in secenele `Si
am auzit glasul Domnului ce zicea:/ Et audivi vocem Domini dicentis:` (6:8); Si
au au ost cuntul Domnului ctr Isaie, zicnd:/ Et factum est verbum Domini
ad Isaiam, dicens:` (38:4) lexemele glasul si cuvntul aparin, ca trstur semantic

318
minimal, arhilexemului a zice. Pe aceste solidariti se ormeaz si unele structuri
frazeologice identificate n Prorociia lui Isaie:

1. a iesi din gur
cuvnt
2. a gri cunt
3. a trimite cuvnt
4. a fi cuvntul
(cuiva)
1. Iesi-va din gura Mea
cuntul dreptii
2. grii cunt
3. Cuvnt au trimis Domnul
4. Si au ost cuntul
Domnului ctr Isaie, zicnd
1. egredietur de ore meo
justitiae verbum
2. loquimini verbum
3. Verbum missit Dominus
4. Et factum est verbum
Domini ad Isaiam, dicens
45:23;

8:10;
9:8;
38:4

Aceste ctea sumare ealuri analitice textuale rele cu eiden posibilitatea
de a aplica cu succes concepte din teoria lingistic coserian pe texte romnesti
echi, chiar pe o ersiune biblic, demers nu indeajuns ructiicat azi in sera
cercetrilor de specialitate, ie acestea de natur ilologic sau hermeneutic.

4. Cteva concluzii
Teoria traducerii si elementele analizei lexematice textuale din opera lui Eugeniu
Coseriu si dovedesc utilitatea si aplicabilitatea pe orice gen de discurs sau de text si
la toate nivelurile lingvistice. Analiza unui cmp lexical-semantic dintr-un text
romnesc vechi, n varianta lui scriptural ,Biblia lui Petru Pael Aron, Blaj,
1760-161,, in comparaie cu acelasi cmp din limba surs, aduce clariicri asupra
mecanismului complex al transpunerii textului ieronimian in limba romneasc, in
arianta ei biblic. Identiicarea contextelor, inventarierea componentelor din
cmpul lexical verba dicendi in cartea biblic Prophetia Isaiae/Prorociia lui Isaie, analiza
contrasti la niel semantic si pragmatic au eideniat urmtoarele date:
1) Cmpul lexical al verbelor de zicere din limba surs este mult mai bogat
dect cel din limba romn intrebuinat de crturarii bljeni, aceast disparitate
uncional explic diicultile traducerii, ale translrii sensurilor din limba sacr
ntr-o limb ernacular.
2) Verbele de zicere romnesti din Cartea proetului Isaia, alate in competena
expresi a traductorului ,a zice, a gri, a vesti, a spune, a striga, a chema, a r.vvae, a
porunci, a ruga/a se ruga, a vrtvri.i, a urla, a blestema, a ntreba, a cere, a certa, a vorbi, a
vivi, a aefiva, a proroci, a cleveti, a ,opti ) au echivalat, n majoritatea cazurilor cu
precizie, coninutul semantic al erbelor de zicere latinesti. n variantele biblice
succesie create in limba romn, desemnri semniicate prin narrare, denuntiare,
adorare, corripere sau indicere se realizeaz tot prin termenii consacrai de tradiia
textului biblic romnesc, respectiv: a spune/a zice, a vesti, a se ruga, a certa, a spune/a
zice.
3) Analiza lexematic pe contexte paralele din textul surs si textul int arat c
traductorul bljean, in ciuda tuturor greutilor, a transpus Biblia lui Ieronim in cel
mai potrivit limbaj romnesc al momentului si toi traductorii, impreun, au

319
construit un text monumental, de o aloare documentar inestimabil, care oer
ilologilor un cmp de inestigaie inepuizabil.
Bibliografie
DLF = Dictionnaire latin-franais, L. Quicherat et A. Daveluy, dition rvise, corrige
et augmente par Emile Chatelain, Hachette, Paris, 1892 [consultat on-line:
www.prima-elementa.fr/Dico.htm].
VULG. CLEMENT. = Biblia Sacra. Juxta Vulgatam Clementinam. Divisionibus,
summariis et concordantiis ornata, Typis Societatis S. Joannis Evang.,
Romae-Tornaci-Parisiis, 1938.
VULG. BLAJ = Biblia Vulgata, Blaj 1760-1761, Ioan Chindris ,coordonator), Editura
Bolkenstein 2002: A. Machtelt Bolkenstein et al., Theory and description in Latin
linguistics: selected papers from the XIth international colloquium on Latin linguistics,
Amsterdam, June 24-29, 2001, J. C. Gieben, Amsterdam, 2002.
Bolkenstein 1982: A. Machtelt Bolkenstein, Problems in the description of modal verbs: an
investigation of Latin, Van Gorcum, Assen, 1982.
Chindris 2005: Ioan Chindris, Biblia lui Petru Pavel Aron. Studiu introductiv`, n
Biblia Vulgata, Blaj 1760-1761, vol. I, Editura Academiei Romne, Bucuresti,
2005.
Coseriu 1964: Eugenio Coseriu, Pour une smantique diachronique structurale, n
1raaux de linguistique et de littrature`, II (1964), nr. 1, p. 139-186.
Coseriu 1966: Eugenio Coseriu, Structure lexicale et enseignement du vocabulairie`
(rapport), n Actes du premier colloque international de linguistique applique, Universit
de Nancy, Nancy, 1966, p. 175-217.
Coseriu 1977: Eugenio Coseriu, Vives y la problema de la traduccin`, n Tradicin
y novedad en la ciencia del lenguaje. Estudios de historia de la la lingstica, estudios
traducidos den alemn por Marcos Martinez Hernndes, Editorial Gredos,
Madrid, 1977.
Coseriu 1991: Eugenio Coseriu, Science de la traduction et grammaire contrastive, n
Linguistica Antverpiensia, Universiteit Antwerpen, Hoger Institut voor vertalers
en tolken, Antwerpen, 1991.
Coseriu 1997: Eugenio Coseriu, Porte et limites de la traduction, in Paralleles`, 19
(1997), p. 19-34 [Cabier ae coe ae Traduction et vterretatiov, Universit de
Genve].
Coseriu 2001: Eugenio Coseriu, òvve et .ov avgage, Editions Peeters,
Louvain-Paris-Sterling, Virginia, 2001.

320
Coseriu 2004: Eugeniu Coseriu, Teoria limbajului ,i ivgri.tica gevera. Cinci studii
[Teora del lenguaje y lingstica general. Cinco estudios, Editorial Grados, Madrid,
1962|, ediie in limba romn de Nicolae Saramandu, Lditura Lnciclopedic,
Bucuresti, 2004.
Coseriu 2009: Eugeniu Coseriu, Omul ,i ivba;v .v. Studii de filozofie a limbajului,
teorie a limbii ,i ivgri.tic gevera, antologie, argument si note de Dorel Fnaru,
traducere de Eugenia Bojoga, Dumitru Irimia, Eugen Munteanu et al., Editura
Coseriu 2012: Eugenio Coseriu, Lingvistica textului. O introducere [Textlinguistik. Eine
Einfhrung, Gunter Narr, Tbingen, 1980], ersiune romneasc de Lugen
Munteanu si Ana-Maria Prisecaru, mss. aflat n faza revizuirii pentru editare.
Menge 2011: Herman Menge, Lateinische Synonymik, Universittsverlag Winter,
Heidelberg, 2011.
Mirguet 2009: Franoise Mirguet, La reprsentation du divin dans les rcits du Pentateuque.
Mditations syintaxiques et narratives, Brill, Leiden-Boston, 2009.
Munteanu 2004: Lucia-Gabriela Munteanu, Cvv .evavtic arvv iv ivba rovv,
Editura Universitas XXI, Iasi, 2004.
Munteanu 2007: Cristinel Munteanu, ivovivia fraeoogic iv ivba rovv aiv
perspectiva lingvisticii integrale, Lditura Independena Lconomic, Pitesti, 2007.
Bucuresti, 2008.

321
LVANGHLLIA DUP MARCU PARADOX I IRONIE

DR. DIONISIE CONSTANTIN PRVULOIU
Pontificium Institutum Patristicum
Augustinianum`, Roma
matusalem767@gmail.com

Abstract: The importance of the Gospel of Mark is exceptional because it represents
the first gospel written by the first Christians. The language of this gospel is
representative for religious language in general and for the Christian theological
language. Our article intends to prove the importance of the irony in the narrative
structure of the gospel. The tension, the paradox, the antinomy of the religious
language is explainable and reinforced by the irony, which is not a simple rhetorical
ornament, but a special trope, a metaphor-allegory sui generis. The irony has multiple
functions, literary, sociological and theological in the economy of the gospel, which can
be considered a tragedy based upon the drama of a Jesus misunderstood and rejected
by his owns. Mark is a very talented writer and in his work the irony became a real
maieutics of the Christological mystery which opens the reader unto the kingdom of
God. Thus poetics and stylistics can explain some of the loci communes of theology.
Keywords: concision, paradox, irony, gospel narrative, religious language

1. Preliminarii
n canonul Noului Testament ravgbeia av Marcv ,LM, ocup locul al doilea,
deoarece pn in eacul al XIX-lea se considera c aceasta a ost a doua eanghelie
scris, dup cea a lui Matei, eentual o abreiere a acesteia din urm, cum credea
S. Augustin. Critica biblic actual a readus eanghelia in primul plan al studiilor
biblice, susinnd, cu argumente solide, c LM este prima scriere de acest el din
Noul 1estament. De aici deri si importana ei excepional.
Biserica primar a atribuit paternitatea acestei eanghelii lui Ioan Marcu, cel
care ar fi consemnat n scris aspectele principale ale propoduirii apostolice a
Apostolului Petru. Cel mai vechi martor care i atribuie lui Marcu evanghelia care i
poart numele este Papias din Iierapolis ,sec. I p. Chr.,
1
. Dup spusele lui, Marcu
a ost tlmaciul` lui Petru si a asternut n scris tot ce a auzit n predicile
apostolului privitor la faptele si intura Domnului. Irineu de Lugdunum
precizeaz c Marcu a scris dup moartea lui Petru si Paul. Clement din Alexandria

1
Papias, apud Eusebiu de Cezareea, .toria bi.ericea.c III, 39. La el se pronun Irineu de Lugdunum
(Adversus haereses, III, 6, 10, si 1ertulian care airm: et Marcus quod edidit Petri airmetur, cuius
interpres Marcus` (Adversus Marcionem IV, 2, 5).
Dionisie Prvuloiu

322
susine c eanghelia lui a ost scris la cererea crestinilor din Roma, pe cnd Petru
era inc in ia. Majoritatea Prinilor si scriitorilor bisericesti din primele veacuri
2

atribuie evanghelia lui Ioan Marcu, ucenicul care a transcris n mod personal predica
magistrului su, Petru Apostolul. Ieronim este oarte exact cnd airm c Marcu a
redactat-o la solicitarea crestinilor din Roma, iar Petru nsusi si-a dat acordul (De viris
illustribus 8) si, mai mult, Petru ar fi citit si revizuit personal evanghelia.
Lste eident, din coninut, c adresanii nu sunt erei. Cei mai muli biblisti
consider c locul scrierii este Roma, deoarece: a, tradiia primar patristic airm
aceasta, b, primele texte care utilizeaz eanghelia sunt I Clement si P.torv lui
Herma, ambele alctuite la Roma, c, recena latinismelor este semniicati
(centurion, denar, legiune, codrant, speculator, a face drum/iter facere); d) evocarea unor
persecuii, e, prestigiul ei deosebit, , uniersala si rapida ei acceptare.
Data scrierii este considerat a i in anii precedeni cuceririi Ierusalimului din
anul 0 p. Chr. Motiaia alctuirii LM ar putea i persecuia crestinilor din Roma
sub impratul Nero. De aceea, accentul pus pe suerinele lui Iisus ar i aut rolul
de a-i ncuraja si fortifica pe crestinii greu incercai.
Ca gen literar, evangheliile sunt greu de incadrat. Se situeaz in zona memorialisticii
si a biograicului. Iustin Martirul le numea memoriile apostolilor` (Dialogus cum Trifone
Iudaeo, 106). Si totusi, Marcu nu este un narator estet, detasat si senin ca un Plutarh sau
un Suetoniu. El a fost martor ocular al multor evenimente relatate, evenimente care
i-au schimbat dramatic iaa, precum o or schimba pe a nenumrailor si cititori.
Cea mai scurt eanghelie, LM, ne iniseaz un laconic si misterios portret al
lui Iisus, cuprins ntr-o naraiune alert, structurat in scurte episoade pline de
dramatism si cu un caracter concret, chiar cinematografic. Se pune accent pe fapte,
mai puin pe discursuri. n centrul eangheliei se al Iisus, liul lui Dumnezeu
ntrupat. Minunea, fapta si opoziia a de persoana si lucrarea lui Iisus sunt
trsturile principale ale naraiunii. Interesul istoric si geografic este aproape absent,
inct unele eocri si cronologii devin problematice.
Asadar, lui Marcu i revine meritul de a fi creat acest nou gen literar al
eangheliei`, care a deeni oarte popular. Dat iind ainitatea stilistic si, foarte
posibil, temperamental dintre Marcu si Ieronim, am ales s analizm problematica
paradoxului si a ironiei in special in ersiunea tradus de Ieronim n Vulgata
3
.

2. Limba i stilul

Limba EM n versiunea Vulgatei este latina
4
trzie
5
colocial a oiioo:vq-ei
greco-romane, epurat de subtilitile scolii sau de limbajul popular, iguroas si

2
Din perioada patristic nu aem dect un singur comentariu complet al Langheliei dup Marcu, cel
al lui Victor de Antiohia (sec. VI), n rest, fragmente din omilii si comentarii directe sau indirecte.
3
De apt, Ieronim a reizuit traducerea deja existent.
4
De la S. Lrem Sirul pn in epoca modern au ost numeroase oci care au susinut c Marcu si-a
scris eanghelia in latin, apoi ar i tradus-o n greac.
ravgbeia av Marcv - paradox si ironie

323
limpede. Vocabularul este restrns, Marcu utiliznd numai 1330 de cuvinte, dintre
care numai 60 i sunt specifice printre autorii neotestamentari.
Stilul este foarte simplu si concis. Ieronim, n traducerea sa, reuseste s echialeze
principalele trsturi ale stilului limbii grecesti. Parataxa este predominant
,conjuncia et este omniprezent,, cnd naraiunea usor de urmrit, dar
ngreunnd-o uneori cu repetiii si redundane obositoare. Alteori, asindetonul las
discursul ntr-o suspensie reelatoare. Se resimte inluena predicii, a discursului oral,
a limbii populare. Descrierile sunt foarte vii si pitoresti. Remarcabil este recena
prezentului istoric ,151 de ocurene, spre deosebire de Matei si Luca, cu 15, respectiv
5 ocurene,, olosirea predilect a aderbului statim, indat` ,42 de ocurene,, a
anacolutului, a sincopelor (Mc 4:31; 5:23; 11:32), ca si a verbelor care presupun
miscare, vivacitate, neliniste: a privi, a cvta, a ntreba, a porni. 1otodat, repetiiile
coner textului o monotonie de litanie misterioas si o tensiune dramatic. Printre
cei 1270 de termeni diversi din ersiunea greac a LM ,excluznd numele proprii,,
79 i sunt specifici. Printre acestia se numr multe diminutie, cuinte si expresii
latinesti si aramaice. Aceste aspecte coner nu doar dinamism scriiturii, ci si o
tensiune luntric, o impresie de urgen, de asteptare nelinistit. 1recerea de la un
timp la altul, de la orbirea direct la cea indirect se produce in cel mai simplu
mod posibil. Numrul mare de adjectie sporeste caracterul enigmatic, simplitatea
subtil si prounzimea prolix. Lxpresiile si sintagmele aramaice, precum talitha
cumi, Boanerges si epfeta pstreaz saoarea exotic a naraiunii. n textul grecesc
latinismele, ca si aramaismele, sunt cele mai abundente din Noul Testament. Aceste
constatri conduc ctre un autor ereu care scrie pentru un public latin.
Latina EM este marcat de trsturile latinei crestinilor si ale latinei trzii: a)
folosirea binecunoscutului accusativus graecus (Satanan); b, recena crescut a
diminutivelor si a elementelor arhaice; c) diminuarea ponderii infinitivalelor
exprimnd o airmaie, o opinie si a participialelor absolute n favoarea
completivelor cu quod/quia + indicativul sau, mai rar, conjunctivul, pentru a
exprima o nuan subiecti ,Blaise 2000: 13,, apt care reprezint una dintre
particularitile cele mai remarcabile ale latinei crestinilor, inspirat cel mai probabil
dup completia greceasc cu . sau o+i, d, utilizarea, dup modelul N1G, a
prepoziiei in dup credere, fidere, sperare; e) influene ale limbii ebraice, ca genitiul
adnominal sau al calitii in uncie de adjecti ,abominatio desolationis), pleonasmul
cu verba dicendi etc. Perioada clasic lipseste cu desrsire.
Un alt apt remarcabil al naraiunii lui Marcu este caracterul izual,
cinematograic, eanghelistul zugrindu de oarte multe ori si n chip expresiv,

5
Limba original din care a tradus Ieronim nu a ost nici latina, nici aramaica, ci greaca. A existat si
ipoteza redactrii Langheliei direct in latin, sau a traducerii acesteia in latin, ins airmaia nu a
depsit stadiul unei simple speculaii.
Dionisie Prvuloiu

324
gesturile si mimica lui Iisus. Detaliile furnizate sunt vii, pitoresti si oarte preioase
6
.
1otodat, interaciunea cu cititorii este semniicati, Marcu sau Iisus ni se adreseaz
direct si r menajamente ,2:10, :19, 13:3,.
Limba LM poart, asadar, amprenta inconundabil a textelor originale, ct si a
caracterului unic al autorului. n aceast priin, proza erm, energic, plin de
nerv si de se a eanghelistului Marcu si-a alat un tlmcitor strlucit in Ieronim,
care a fost un autentic vir ardens
7
.
Prin urmare, nu considerm c este iabil opinia exegeilor care consider c
Marcu a ost un simplu cronicar obiecti, nepreocupat de arta literar. n realitate,
Marcu poate fi citit, mutatis mutandis, ca un romancier de actur hemingwayian
care utilizeaz cu mult talent dialogul si naraiunea direct, rust, simpl, dar
complex, pentru zugrirea portretului lui Iisus.

3. Concizie i paradox
1rstura cea mai rapant a EM este concizia, ins aimosul ei laconism are o
justiicare intemeiat: Marcu exclude oarte parcimonios tot ceea ce nu are legtur
cu scopul su. Discursurile lui Iisus sunt simple. Nu se nareaz aptele si vorbele lui
Iisus, ct impresiile si impactul lor asupra contemporanilor.
La Marcu, figura lui Iisus irumpe inopinat n mediul iudaic al veacului I p. Chr.
Ll este unic, original, misterios, scandaliznd pe toi, pn si pe ai si.
Contemporanii exclam: Ce este aceasta intur nou, iindc porunceste cu
putere si duhurilor necurate care i se supun?`
8
. Aparent, Iisus este un om al
contradiciilor si al paradoxurilor. Srseste minuni si interzice popularizarea
acestora. Din parabola semntorului remarcm c numai o mic parte dintre
semine ajung in pmnt roditor. Iisus este un neineles. Pentru arisei este un
intor primejdios, un exaltat care ii prooac cu obstinaie, pentru amilie un
iesit din mini. Pentru contemporani este un mare taumaturg, un proet si un
posibil Mesia naional, de pe urma cruia proit cu toii ct pot. Pentru ucenici
este un magistru straniu si cu neputin de priceput, dar totusi fascinant. Perplecsi,
ei se intreab: Cine este acesta de care ascult marea si nturile`.
Nenumrate pasaje ale EM contrariaz si azi: Iisus nu poate srsi minuni
printre ai si, rudele il socotesc nebun. Airmaiile si explicaiile sale mai mult tulbur
si scandalizeaz dect lmuresc. Discipolii lui sunt zugrii in cele mai sumbre culori:
pricep extrem de greu, nu sesizeaz ironiile si aluziile subtile ale lui Hristos, sunt
necredinciosi, nu ineleg minunile care se petrec neincetat sub ochii lor. Ironia amar

6
De pild, la inmulirea pinilor oamenii se aseaz pe iarb erde`, detaliu inestimabil pentru datarea
eenimentului, mulimea rea s il ating pe Iisus, descrierea impresionant a indecrii orbului din
Betsaida (8:24)
7
Precum el insusi il caracteriza pe admiratul si celebrul su predecesor, 1ertulian.
8
Menionm c traducerile din ersiunea Vulgatei ne aparin. 1rimiterile patristice, precum si
abreierile acestora, sunt preluate dup Ancient Christian Commentary on Scripture (vezi n Bibliografie).

325
a lui Iisus strbate pregnant din pasajul de la 8:14-21
9
. Dup ce 4000 de oameni sunt
sturai cu doar patru pini in aa ochilor acestora, ucenicii si sunt ingrijorai pentru
c au cu ei numai o singur pine. Contemporanii, dup ce se bucur de o sumedenie
de miracole cutremurtoare srsite de Iisus, ii solicit inc un semn` minunat.
Dup ce le preesteste aptul c a muri batjocorit si rstignit, discipolii ii cer s le
oere locuri priilegiate in impria sa pmnteasc. Iisus rmne ins tcut asupra
scopului suerinei si morii sale. Nu explic absolut deloc sensul acestora. O
parabol neineleas in plus. Cnd ucenicii il mrturisesc drept Mesia, Iisus ii mustr
cu trie s nu spun nimnui. Cnd este arestat, toi il prsesc, mai mult, unul il si
reneg. Numai emeile ii sunt alturi, dar de la distan. n mod straniu, ca o suprem
ironie, un pgn, centurionul roman, inelege lng cruce c acest om era liul lui
Dumnezeu`. Atmosera este una tragic si sumbr. Stilul contribuie si el din plin la
potenarea acestor eecte. n cele mai echi manuscrise, EM se sfrseste sec si pe
neasteptate la 16:8, cu emeile cuprinse de panic: Dar ele iesind, au fugit de la
mormnt, cci erau ptrunse de cutremur si de spaim si nu au spus nimic nimnui,
iindc se temeau. nceputul usese la el de abrupt: nceputul evangheliei lui Iisus
Hristos, Fiul lui Dumnezeu`. Naraiunea pare s urmreasc dezorientarea cititorului.
Senzaia este de suspendare, de conuzie si nedumerire. Acest eect este susinut de
utilizarea continu a imperectului si a prezentului istoric, dar mai ales a ironiei
subsecvente ntregului discurs narativ.
Lxprimarea literar a aderurilor crestine care se al mai presus de raiunea si
logica uman a constituit mereu o proocare pentru teologul crestin. Soluiile pe
care le-a gsit eanghelistul Marcu si procedeele la care a recurs rmn actuale si
astzi. Ceea ce ne iniseaz eanghelistul sunt ormulri adecate, juste, aderate,
dar reprezint numai imaginea pe care si-o poate crea omul despre realitile
dumnezeiesti sau, mai bine spus, ormularea teologic are o aloare apoatic,
limitati, indicnd mai mult ceea ce nu este corect airmat despre Dumnezeu, si
nu ceea ce este. Alturi de metaor, Marcu a apela cu generozitate la ormulrile
antitetice, ironice si paradoxale pentru a sugera o palid impresie priind
coplesitoarele aderuri al Sintei 1reimi, ntruprii, Bisericii, aderuri care se
iniseaz limitatei mini umane drept contradictorii. Prima intlnire dintre creat si
necreat nu poate aduce dect stupoare si dezorientare. Misterul diin se prezint
drept cutremurtor, mysterium tremendum, straniu, r echialent in cunoasterea
uman, inct imaginile socante (Fontaine 1968: 135) se pot apropia ntructva de
acesta, sugerndu-i ora coplesitoare. Astfel, ntlnim figuri precum paradoxul,

9
Si au uitat s ia pine si nu aeau cu ei in corabie dect o pine. Si le poruncea grind: Luai
aminte, pzii- de drojdia ariseilor si de drojdia lui Irod!. Si cugetau, orbind unul cu altul c:
Nu avem pini. nelegnd acest lucru, Iisus le zice: De ce cugetai c nu aei pini nc nu
cunoastei si nu inelegei Pn acum este orbit inima Desi aei ochi, nu edei, desi aei
urechi, nu auzii, nici nu amintii. Cnd am rnt cinci pini pentru cinci mii, cte cosuri pline cu
rmituri ai luat. Li ii spun: Dousprezece. Si cnd cu cele sapte pini pentru patru mii, cte
panere cu rmituri ai luat. Iar ei ii spun: Sapte. Si le spunea: Cum de nu inelegei inc`.
Dionisie Prvuloiu

326
oximoronul, hiperbola, antifraza si catahreza, considerate figuri de stil prin
excelen crestine, mistice (Wellek si Warren 1967: 261).

4. Iunciile ironiei n LM
A vorbi despre ironie ntr-o eanghelie poate prea cel puin surprinztor, ins
teoria literar modern a demonstrat c ironia este o component natural a
limbajului uman si nu doar un rezultat al artiiciului literar. 1otodat, ironia este un
enomen extrem de complex, in care componenta ludic, umoristic este doar un
segment al acesteia. De aceea, acest procedeu poate cadra foarte bine cu
seriozitatea unei scrieri teologice. Despre ironie` in Vechiul 1estament s-au
alctuit deja studii bine argumentate ,cf. Sharp 2009,. Cercettorii, ie teologi, ie
lingvisti, au identiicat ins ironia distribuit uniorm in ntreaga EM, fapt care
poate fi mai greu explicat prin lipsa unui plan constient.
Relaia dintre text si subtext a constituit dintotdeauna o problem serioas
pentru textul biblic, supus unui continuu asediu hermeneutic de cteva mii de ani.
Din acest punct de edere, ironia este mai mult sau mai puin eident acolo unde
elementele poestirii prooac cititorul s ad dincolo de supraaa textului
semniicaii mai adnci. Ironia speculeaz contrastul rapant dintre asteptrile
proiectate si negarea lor intenionat, asadar contradicia dintre text si subtext, n
cazul textului eanghelic relaia dintre cele dou nieluri ale discursului iind mai
complex
10
. Potriit lui Cicero, ironie inseamn a spune cea si a inelege altcea.
Iisus spune ceva si intenioneaz un alt lucru, asupra cruia rea s atrag astel
atenia
11
. Pentru retorica modern, ironia nu este o simpl igur stilistic, ci o
autentic perspecti asupra ieii. Boucher ,199: 18, o consider un trop special,
un tip deosebit de metaor-alegorie, and ca structur undamental tensiunea
semniicati dintre similaritate si disimilaritate.
Pentru a putea orbi despre ironie, este necesar existena a trei elemente: a, dou
planuri alate in interaciune, unul eident si un altul evident numai pentru observator,
nu si pentru ictima` ironiei, b, disonan sau tensiune intre cele dou nieluri, c,
necesitatea ca ictima` sau ironia in sine s ie inocent ,Muecke 1969: 19).
Lxegeii au remarcat numeroase similitudini intre tehnicile naratie ale lui
Marcu si tragedia greac. Pentru noi nu este att de important dac el imit
constient sau nu teatrul grecesc, ci aptul c tehnicile de orjare si susinere a ironiei
erau comune literaturii vechi. Bilezekian (1977: 123, identiic incongruena ca
sursa principal a ironiei tragice, astel: a, ironia ca sarcasm sau umor, b, ironia

10
Spre exemplu, congruena, ca in cazul airmaiei din Marc. 2:1: nu am enit s ii chem pe drepi,
ci pe cei pctosi la pocin`. Iisus ironizeaz egoismul si superioritatea auto-asumat a ereilor
a de pctosii` pgni. Alteori, planul ironiei este incastrat` in cel al discursului iresc, spre
exemplu inserarea episodului tgduirii lui Iisus de ctre Petru in cadrul naraiunii despre procesul
lui Iisus (Marc. 14:55-65,. Desi Iisus este repudiat si de conductorii religiosi ai iudaismului, si de
apostoli, isi doedeste natura mesianic, dat iind aptul c se implineste proeia sa despre Petru.
11
De exemplu, n pasajul citat mai sus: Luai aminte, pzii- de drojdia ariseilor si de drojdia lui Irod!`.

327
izort din limbajul ezoteric neineles de auditori, c, ironia rezultat din cursul
inopinat al aciunii sau din contraste ori paradoxuri.
Dup cum a demonstrat Juel ,1977: 182,, relund ideea lui Nils Dahl, secretul
mesianic` este ascuns numai a de personajele naraiunii. Cititorul este inormat
despre calitatea lui Iisus inc de la primul erset. n rest, ins, Iisus pseste printre
ai si ca un ilustru necunoscut, desi unii contemporani sesizeaz sclipirile diinitii
sub acopermntul naturii umane.
Ambiguitate, co-reerenialitate, selecii contextuale, intertextualitate si
circumstaniale pn la metatext, calambururi, toate acestea concur la conturarea
u n c i e i r e t o r i c - l i t e r a r e a ironiei. Astel, scriitura nu dor relect
realitatea, ci o si interpreteaz si o creeaz ca pe o a doua realitate coerent
12
, cu
legile ei. Accesul in aceast lume este acilitat de u n c i a
c o n t r a s t i v - a n t i t e t i c a ironiei care propulseaz lectorul in acest uniers
interior. Relaia dintre lumea narati coerent si autonom a eangheliei ca
proincie semantic` - Schutz, apud Hoggatt (1992: 49) - si iaa istoric a lui
Iisus este ininit mai complicat. ns nu trebuie s pierdem din edere aptul c
eanghelia trimite ctre o alt lume, care nu este propriu-zis o alt lume, ci este
lumea prin excelen, aderata realitate. Pentru Biserica crestin naraiunea
eanghelic este una ondatoare, iar punctul de edere al personajelor naraiunii a
preala intotdeauna asupra punctelor de edere ale asculttorilor. Langheliile
urnizeaz cititorilor resurse ale ealurii care sunt dierite de cele ale propriilor
personaje (Hoggatt 1992: 51,. Prin urmare, graie disonanelor astel create, orice
situaie narati deine ineluctabil ironic ,Scholes si Kellogg 1966: 240). Asadar,
uncia literar a ironiei deine, implicit, o u n c i e t e o l o g i c .
S-a discutat si despre u n c i a s o c i a l a ironiei, de pild in cazul
parabolelor ca discurs ezoteric ce pstreaz identitatea si speciicul comunitii
crestine. Ironia are astel rolul de a crea o matrice lingistic in care s uncioneze
imaginaia si experiena spiritual si, prin urmare, un mediu n care o comunitate
poate interaciona cu propria tradiie, ealundu-i si formndu-i coninutul si
pregtind-o pentru a ace a noilor situaii ,Camery-Hoggatt 1992: 33,. 1otodat,
ironia are rolul de realiza si o intimitate sui generis ntre lector si text, o apropiere
mult mai relaxat si mai plin de incredere de o naraiune cutremurtoare pe
alocuri. 1otodat, se intenioneaz si atenuarea caracterului socant si a graitii
unor sentene. Creat in mare parte de ctre ironie, aceast tensiune contribuie la
meninerea italitii si iabilitii unui text ca si a unui grup social.
Despre uncia naraiunii in general si a celei sacre n special n crearea si meninerea
coeziunii unei comuniti s-au scris nenumrate pagini ,cf. Camery-Hoggatt 1992:

12
lr indoial, pentru crestini Langhelia nu intemeiaz o lume paralel, ci trimite ctre dimensiunea
spiritual a mpriei lui Dumnezeu, ctre realitatea temporal a Bisericii.
Dionisie Prvuloiu

328
4-5)
13
, ins uncia principal a ironiei este aceea g n o s e o l o g i c sau
t e o l o g i c . Dac din punct de edere etimologic termenul trimite ctre
disimulare constient cu scopul de a-i dezarma dialectic pe alii` (vezi Socrate vs.
sofisti,, in eanghelie uncia ei se apropie de cea a unui brainstorming, and ca
finalitate cunoasterea de sine, ntlnirea cu sinele cel mai profund si, n cele din
urm, cu Cel ce slsluieste n cel mai profunde adncuri ale omului.
Disonana si stridena ecund si stimulatoare a ironiei intemeiaz uncia ei
gnoseologic, predilect pentru eanghelistul Marcu. Lectorul percepe ironia care ii
solicit atenia si gndirea, care incep s se indrepte imediat ctre sensul spiritual
sau moral intenionat de autor. De exemplu, numeroasele parabole si expresii
misterioase ale lui Iisus (cf. Marc. 4:11 s.u., trimit ctre un alt plan al realitii, cel
transcendent. Ironia este astfel un vehicul hermeneutic si totodat un ghid spiritual
in cadrul itinerariului` minii ctre Dumnezeu. Astel, ironia trimite dincolo de
planul raional prin subtilitate si prin soc. n cazul dramei, ironia imbrac orme
mult mai subtile, deplasndu-se ntre registrul ilar si cel tragic.
Burke (1966: 9) airma c omul este un animal care utilizeaz simboluri`.
Asadar, homo dialogicus pune intrebri realitii si incearc s o ineleag prin limbaj.
Cnd ins Dumnezeu deine om, cuntul Lui deine cunt uman, limbajul diin
deine limbaj uman, transcendentul irupe in imanent, realitatea necreat se
suprapune cu realitatea creat. Dou limbi structureaz si reflect dierit realitatea.
Poate de aceea si limba eangheliei se strduieste sau este, inconstient, sub aciunea
harului una uniersal. De altel, crestinismul airm cu trie c eanghelia este
graiul lui Dumnezeu care, desi tradus in nenumrate limbi, nu isi pierde eiciena si
taina sa ineabil.
Aici poate i identiicat, probabil, textura lingistic ce explic senzaia c
aceast carte numit Langhelie` nu este... carte. Ori de cte ori am lectura-o,
aem senzaia c pierdem cea, c trebuie s relum lectura, c o citim pentru
prima oar sau c altcinea ne orbeste de dincolo de rnduri. Modul cum acest
grai divin se nvesmnteaz in grai uman constituie un obiect de studiu inepuizabil.
Nici un alt text uman nu a mai suscitat un asemenea interes mereu rennoit.
Retorica plin de or si de imaginaie a spuselor lui Iisus din eangheliile
sinoptice, spuse care il prooac pe asculttor si pe cititor, il cutremur sau il
ilumineaz, subminnd si dislocnd structurile fixe de sens pe care el presupunea c
se gsesc in natura inssi a realitii ,Tannehill 1975: 102). Totusi, pe lng acestea
exist potenialiti si semniicaii ale textului care nu pot i inelese de un lector
provenind dintr-o cultur dierit de cea ebraic de acum dou milenii.
Dac limbajul stiiniic tinde ctre obiectiitate, precizie si coeren a deiniiei
autosuiciente, poetul sau proetul ,eanghelistul nu ace excepie, eangheliile pot
fi citite ca niste poeme, utilizeaz din plin metaora, aluzia, asocierile oximoronice,

13
1otodat, ironia are si scopul de a trasa cu claritate runtarii intre insiders si outsiders n cadrul
grupului crestin. Poestirile tradiionale dobndesc astfel, noi sensuri adaptate diverselor
circumstane sociale.

329
paradoxul, tensiunea semantic ,stresul semantic`, potriit lui Wheelwright 1968:
81), situndu-se ntr-o perspecti a nedeinitului si suspendnd cugetarea.
Limbajul tensionat si poetic depseste banalitatea si superficialitatea
cotidianului, propulsnd inelegerea intr-un plan superior si dezluind
prounzimea semniicaiilor ascunse in mundan. Pararaznd o celebr sintagm,
acest tip de limbaj dezluie sacrul ascuns in proan` ,Lliade 1995: 186,: cine d
un pahar cu ap unui om neinsemnat, i-l ofer, de apt, lui Iristos. Limbajul logic
si stiiniic nu este in stare s trimit ctre bogia nebnuit de sensuri a realitii
care este in mod inerent |aparent| haotic, luid si paratactic. Astel, structurile
naratie impuse realitii reprezint o violentare a acesteia. S-a remarcat utilizarea
pn la saturaie a parataxei de ctre Marcu: prepoziia ioi (et, este omniprezent,
avnd rareori sensuri adversative sau concesive; cel mai frecvent are rol
coordonator. Ironia trimite nu ctre ceea ce se spune, ci ctre ceea ce se
subinelege, ctre subtext, ctre o alt realitate, cea necreat. Iisus este att om, ct
si Dumnezeu, iar limbajul su este diino-uman si se concretizeaz in ormulri
surprinztoare, paradoxale, ironice si care, nu rareori, lezeaz bunul nostru sim.
luncia teologic principal a tensiunii create de ironie este indemnul
subsecvent (rareori exprimat n mod direct) la convertire (Robert Tannehill, apud
Camery-Hoggatt 1992: 21,. Langhelistul Marcu ine mereu s sublinieze c
Dumnezeu ntrupat a respectat mereu libertatea omului si il init cu dragoste s ii
urmeze. 1ensiunea dramatic a ironiei impiedic textul eanghelic s se banalizeze,
s ie digerat` ,Tannehill 1975: 55, de bunul sim hermeneutic si aciliteaz
accesul ctre structurile de adncime ale discursului. Aceeasi uncie, de a trece
dincolo de naraiune pentru a intlni pe Dumnezeu care se ascunde in cuintele
Sale`, o au si epilogurile nefericite ale unor episoade evanghelice, cum se va afirma
ulterior.
Cercettorii au identiicat aproximati 105 astel de pericope` ale ironiei
(Camery-Hoggatt 1992: 90,. nainte de a prezenta ctea exemple, s nu pierdem
din edere c ironia nu are la Marcu acea dimensiune ludic-riol ori maliioas
care este ndeobste atribuit ironiei, ci una teologic
14
.
a, Piatra unghiular a ironiei la Marcu este chiar prologul: nceputul
eangheliei lui Iisus Iristos, liul lui Dumnezeu`
15
. Cititorul este inc de la inceput
pus in tem despre mesianitatea si diinitatea lui Iisus, ins, pe parcurs,

14
Cercettorii discut inc despre justiicarea prezenei ironiei la Marcu, dac acesta a utilizat in mod
constient sau nu aceast strategie. Cu toate acestea, studiile recente argumenteaz aptul c ironia
este o constant a stilului biblic inc din Vechiul 1estament.
15
Initium evangelii ( Apq +oo :ooy:ioo). Unii exegei mai noi consider c reerina este la inceputul
actiitii mesianice a lui Iisus n Galileea, n vreme ce Origen (Cels. 2, 1), Irineu de Lugdunum (Adv.
haer. 3, 10, 5), Tertulian (Iud. 9, si majoritatea comentatorilor mai noi o aplic propoduirii lui Ioan
Boteztorul, cel ce ace trecerea dintre Testamente. n textul grecesc ntlnim un subtil joc de
cuvinte pe care Ieronim il echialeaz in limba latin. Astel, dac in ersetul 1 aem sintagma Apq
+oo :ooy:ioo, n versetul 2 citim onoo+:. +ov oyy:ov oo, sintagm ce ar putea i tradus nu
doar prin trimit pe ingerul meu`, ci si prin trimit pe estitorul meu`.
Dionisie Prvuloiu

330
contemporanii si, dar si dierse apte ale sale par s contrazic in mod lagrant
aceast airmaie iniial. Ne alm in plin antinomie, Iisus nu este ceea ce pare a
fi... (Fowler 1981: 159).
b) Marc. 1:12-13: Si indat Duhul l-a mnat n pustiu.

Si era n pustiu patruzeci
de zile si patruzeci de nopi, unde era ispitit de ctre Satana
16
; si era impreun cu
fiarele, si ingerii ii slujeau`. Paralela cu condiia adamic este eident. Slujirea
ngerilor face aluzie la apocrifele 1iaa vi .aam ,i a Evei si la Cartea lui Enoh unde
ni se spune c Adam mnca hran ingereasc. Acest episod si igura misterioas a
acestui Iisus care parcurge un traseu iniiatic contrasteaz destul de rapant cu
tmplarul umil din episoadele urmtoare.
c) Marc. 3:21: Si vin ntr-o cas si se adun iarsi norodul, nct nu puteau nici
s mnnce pine. Dar, dup ce au auzit, ai si au iesit ca s-l prind, deoarece
spuneau c si-a iesit din ire. Iar crturarii care coborser de la Ierusalim spuneau
c il are pe Beelzebul si c scoate demonii cu cpetenia demonilor`. Sintagma
utilizat de Marcu nu las loc de indoial: in urorem ersus est` (VULG.), Si-a
iesit din ire`, literal s-a intors ctre nebunie`. VULG. BLAJ traduce prin c-i
intors din ire`. Bartolomeu Anania incearc s indulceasc duritatea relatrii,
susinnd c rudele lui Iisus nu il considerau nebun, ci un exaltat care si-a pierdut
simul autoconserrii. Incidentul jenant de aici poate i explicat prin lipsa de
ncredere a rudelor pentru care neglijarea necesitilor elementare si dedicarea
integral pentru noua misiune au aprut ca semne ale unei raiuni alterate de un zel
religios patologic si de o pietate exacerbat. Cu toate acestea, Dumnezeu intrupat
este considerat de rudele pmntesti un om pe care exaltarea religioas l-a dus la
nebunie. Mai mult, fariseii si crturarii au sosit imediat de la Ierusalim cu misiunea
de a-l supraveghea, denigra si submina pe Iisus. Astel, il acuz nu doar c este
demonizat, ci c este posedat de stpnul demonilor si de aceea are autoritate
asupra spiritelor inferioare. Dumnezeu care se ntrupase tocmai pentru a nimici
lucrarea diaolului ,I Ioan 3:8, este numit demonizat tocmai de ctre oamenii pe
care enise s ii elibereze de sub stpnirea principelui` acestei lumi.
d) Marc. 4:11-12: Si le zicea: Vou -a ost dat taina impriei lui
Dumnezeu, dar celor ce sunt aar toate li se intmpl in parabole, ca, znd, s
ad si s nu ad si, auzind, s aud si s nu ineleag, ca niciodat s nu se
ntoarc si s le ie iertate pcatele`. Beda Venerabilul consider c aceast orbire
si surzenie spiritual oluntar se datoreaz aptului c acestia reuz aderata
cunoastere a lui Dumnezeu, care este nu cea raional, ci cea izort din aptele
pocinei si ale irtuilor ,Marc. Ev. 1, 4). Augustin (In Ioann. 113, 3, consider c
acesti oameni refractari harului divin sunt fariseii si crturarii cei lipsii de
discernmnt, are doreau s-l ispiteasc si s-l calomnieze pe Iisus. Aceast
airmaie paradoxal, alturi de altele, a ost utilizat de adersarii liberului arbitru
omenesc si de adepii predestinrii. Origen ,Princ. 3, 16, o explic astel: Iristos nu

16
Iristos este plin de Duhul pentru a inrunta ispitele din desert. Diaolul alege acest loc de ispitire,
unde omul este singur, deci mai vulnerabil (Ioan Hrisostom, In Matth. 13, 1).

331
dorea s arunce mrgritarele inaintea porcilor`, asadar nu oia ca ruoitorii s se
infiltreze in comunitatea sa pentru a o submina din interior. 1otodat, dup acelasi
Origen, textul de a este indreptat si impotria ereticilor care denatureaz
Scriptura pentru a-si justiica propriile inturi eronate. Dincolo de interpretrile
patristice, acest pasaj este ins considerat drept crux interpretum al ntregii evanghelii.
Unii exegei au zut aici sarcasmul lui Iisus, ceea ce este puin probabil, alii o
ironie tioas la adresa celor incuiai la minte si obtuzi. Pentru a inelege mai bine
acest pasaj, trebuie s recurgem la lectura contextual a ersetului din Isa. 6: 9-10
17
,
preluat si de Iisus. Profetul Isaia si ironizeaz aici contemporanii. Ca si Isaia, Iisus
se adreseaz, de apt, indirect si ucenicilor si care sunt incapabili s ptrund
semniicaia tuturor
18
celor care se petrec sub ochii lor, asadar faptele si vorbele lui
Iisus. Ironia deine critic si are o uncie pedagogic: aceea de a deschide cugetul
discipolilor ctre realitatea diin care palpit sub aparena acestui cotidian devenit
de neineles. Dihotomia oarte strict exoteric - ezoteric se traduce n antiteza
dintre priilegiaii mpriei care, graie limbajului criptic si ironic si d conirmat
statutul, in reme ce aceia care nu il ineleg sunt exclusi de la realitatea impriei
(Kelber 1983: 121). Aici se vorbeste despre teoria dublului sens` ,Kelber 1983:
123).
e) Marc. 6:4-6: Si Iisus le spunea: Nu este proet lipsit de cinste r numai in
patria sa, printre rudele sale si n casa lui. Si nu a putut s ac acolo nici o minune,
in aar de cia bolnai peste care, punndu-si minile, i-a vindecat. Si se minuna
de necredina lor`. Dion Irisostom airmase c orice iloso duce o ia grea in
propria ar ,Orat. 47, 6). Airmaia este doar aparent paradoxal pentru Grigorie
de Nazianz, aici neiind orba despre o real neputin a lui Dumnezeu, ci despre
lipsa credinei iudeilor ,Orat. 30,. Buntatea diin este umbrit de opacitatea
credinei noastre ,S. Ioan Casian, Coll. con Heremonem 3, 15,. Origen remarc si
duritatea airmaiei exagerate a lui Marcu, deoarece Iristos a srsit totusi cteva
minuni aici (Comm. in Matth. 10, 19,. Cu toat aceast strdanie ludabil a
Prinilor Bisericii de a cosmetiza` airmaia tulburtoare din text, paradoxul este
nfiortor pentru lectorul atent: Dumnezeu cel atotputernic nu poate srsi o
minune si rmne uimit de opacitatea contemporanilor. Ironia atinge aici absurdul
si grotescul. Dumnezeu este atotputernic, dar nu doreste s anuleze libertatea
deplin a omului, creat dup chipul su.
f) Marc. 10:46-55: orbul Bartimeu este singurul care ede aderul si l numeste
pe Iisus Mesia.
g) Intrarea triumal in Ierusalim ,Marc. 11:8-11,: Muli ins isi asterneau
hainele pe cale, iar alii tiau ramuri inrunzite din copaci si le asterneau pe cale. Iar

17
Si Ll a zis: Du-te si spune poporului acestuia: Cu auzul ei auzi si nu ei inelege si, uitndu-,
ei uita, dar nu ei edea. C s-a inrtosat inima poporului acestuia si cu urechile sale greu a
auzit si ochii si i-a inchis, ca nu cuma s ad cu ochii si cu urechile s aud si cu inima s
ineleag si s se intoarc la Mine si s-l vindec`.
18
Lt. omnia, gr. +o nov+o nu se reer la parabole, genul gramatical este dierit.
Dionisie Prvuloiu

332
cei ce mergeau nainte si cei care [l] urmau strigau, zicnd: Osana, binecuvntat
cel care ine intru numele Domnului! Binecuntat este impria care ine, a
printelui nostru Daid! Osana intru cele preainalte!. Si [Iisus] a intrat n Ierusalim,
n templu, si, priind la toate din jur, de reme ce era deja ceasul inserrii, a iesit
spre Betania impreun cu cei doisprezece`. Ne alm in aa unei imprejurri de un
pround dramatism, care anticipeaz rsturnrile de situaie care or urma:
mulimea de pelerini cu runze de palmier nu stie pe cine aclam, reprezentanii
oficiali ai iudaismului nu stiu pe cine condamn, piatra unghiular nu este luat in
seam de ei, dar aceasta a nimici in curnd cetatea corupt si refractar reelaiei
divine. Burlescul si grotescul vor atinge apogeul prin ncoronarea lui Iisus cu spini
de ctre soldaii romani.
Nu trebuie s pierdem din edere aptul c cititorul stie deja mai multe dect
personajele si are o inelegere si o perspectiv total dierit. Cele dou planuri de
inelegere intr in coliziune, iar dramatismul situaiei este exacerbat pn la limita
suportabilului. Pentru a potena acest eect, Marcu recurge la tehnica
intertextualitii, diseminnd strategic in aceste ultime capitole numeroase citate din
Vechiul 1estament, consolidnd astel sistemul de reerin al lectorului. n acest
context, cuntarea eshatologic din capitolul 13 nu ace dect s constituie
climaxul acestei tensiuni luntrice a textului. Mulimile pline de un entuziasm
neobisnuit il intmpin cu Osana!` pe regele mesianic mult asteptat, numit de...
un orb liul lui Daid`. Gloata ignorant ede in Iisus un Daid redivivius` care a
restaura gloria pierdut a casei lui Israel, umilit de attea popoare pgne. Ironia
este c acest rege a i uns nu spre domnie, ci spre ingropare de ctre o emeie
pctoas, a i incununat cu spini in loc de coroan. Ne alm in aa unei parodii
amare a aderului, de un eect retoric considerabil. Protagonistii evrei si romani
sunt actorii orbi ai unei drame pe care nu o ineleg, iar omul, in mod curent, ia in
derdere ceea ce nu inelege. Potriit sugestiei lui Bilezekian ,199: 88,, Marcu
utilizeaz aici hiporhema, o conenie dramatic, speciic mai ales lui Soocle, prin
care o scen plin de bucurie si graie preesteste climaxul catastrofic al dramei.
Iiporhema se bazeaz pe contrastul rapant intre dou situaii antitetice. Pe de o
parte osanale, runze de palmier, aclamaii, mir preios, pe de alta, bice, scuipat,
batjocuri, singurtate, moarte inamant.
h) Poestirea Patimilor lui Iisus este structurat in jurul ironiei dramatice ,Juel
1977: 179,. Strategia narati are ca inalitate reelarea treptat a diinitii
glorioase ascunse inuntrul naturii umane batjocorite. n inal, Iisus este prsit de
toi, chiar si de 1atl ceresc. n aa morii, iecare rmne singur. Astel in Marcu
15:16-32 citim: Iar ostasii l-au dus sub porticul pretoriului si adun intreaga
cohort si il imbrac in purpur si i mpletesc o cunun de spini. Apoi au inceput
s il salute: Ae, imprate al iudeilor!Si l loveau peste cap cu o trestie si l scuipau
si, plecndu-si genunchii, i se inchinau`. Lxist trei scene in care Iisus este supus
batjocurii: a) n 15: 16-20, de ctre autoritile iudaice, b, in cazul de a, de ctre
soldaii romani si cI n 15: 21-32, de ctre spectatorii cruciicrii. Ne situam in plin

333
grotesc al parodiei. Aderul poart o masc perect, nimeni nu il poate
recunoaste, cu excepia cititorului. Ironia tragic a situaiei a ost surprins si de
exegeii patristici: Barabas, cel inoat de nenumrate crime si pcate, este achitat,
iar Iisus, cel neinoat, care iart pcatele lumii, este condamnat, Judectorul
universului este judecat (Augustin, In Ioann. 32, 5,, cel ce incununeaz pe martiri
este acum ncununat cu spini (Ciprian al Cartaginei, Bono pat. 7), Ierusalimul
rsplteste lui Iisus cu rstignirea tot binele pe care i l-a cut ,Efrem Sirul, Diatess.
Comm. 2, 301,. O cntare ortodox din sptmna Patimilor este oarte sugesti in
acest sens: Astzi a ost spnzurat pe lemn cel ce a spnzurat pmntul pe ape. Cu
cunun de spini a ost incununat mpratul ingerilor. Cu porir mincinoas a ost
nvesmntat cel ce imbrac cerul cu nori. Loire peste obraz a primit cel ce a
slobozit pe Adam la Iordan. Cu piroane a ost pironit Mirele Bisericii. Cu sulia a
ost impuns liul lecioarei`.
Ironia tragic rizeaz grotescul: prin parodia inchinrii la mpratul iudeilor`,
soldaii romani seresc inconstieni reelaia diin, desi ncununat cu spini, Iisus
este cu aderat mpratul uniersului ,Chiril al Ierusalimului, Homil. paral. 12); cel
ce nvesmnteaz pe sini cu haina nemuririi este dezbrcat de esminte, cel ce a
tmduit ochii orbului, scuipnd in ei, este acoperit cu scuipat, cel ce ne druieste
hrana cea cereasc este hrnit cu iere, cel ce ne intinde cupa mntuirii primeste
oet ,Ciprian al Cartaginei, Bono pat. ,, cel ce este aderata dulcea si aderata
dorin a primit oet amestecat cu iere amar ,Grigorie de Nazianz, Orat. 29, 20).
n realitate, cum obsera 1homas Iobbes, aceast ironie este indreptat impotria
celor care l ironizau pe Iisus (Booth 1974: 28,. 1otodat, tensiunea dramatic
atinge apogeul deoarece lectorul EM se identiic cu Iisus, inelegnd c destinul
su spiritual trebuie s se identiice jertei aparent absurde a lui Iisus, care ar i
putut s uzeze de diinitatea sa, dar nu a cut-o. Calea lui Iisus este una paradoxal
si un triumf al ironiei (Robert Tannehill, apud Camery-Hoggatt 1992: 150).

5. Concluzii
Am prezentat unele aspecte privind stilul si limba EM mai puin luate in
considerare in introducerile curente care sunt tributare echii concepii retorice,
pentru care procedeele narative, figurile de stil si alte aspecte ale limbii sunt simple
ornamente supraadugate textului. lorma nu poate i separat de coninut, iar
aceste aspecte formale, utilizate n mod constient sau nu, au uncii bine
determinate in economia literar si teologic a naraiunii.
Marcu este cel mai realist si mai spontan eanghelist. Lste sincer, r
menajamente, nu cosmetizeaz nimic, nu trece sub tcere episoadele jenante.
Scriitura sa nu are parfumul sinagogal al lui Matei, scrupulul estetic al lui Luca, ori
avntul speculativ al lui Ioan, ci este una a ieii asa cum este ea n realitate, cu
inerentele ei asperitile si mizerii. Dumnezeu ntrupat si-a asumat aceast ia cu
toate lipsurile si neajunsurile ei. Logosul vine printre oameni, iar acestia, incapabili
Dionisie Prvuloiu

334
s il ineleag, se strduiesc s-i explice misterul, apelnd la diverse grile
interpretatie ,mesianice, politice, taumaturgice, proetice, raionaliste etc.,. Lipsa
de inelegere, opacitatea si perplexitatea contemporanilor si ucenicilor ni se
transmite si nou. Crestinismul si crestinii autentici au ost dintotdeauna sminteal,
scandal, nebunie. Dumnezeu a devenit carne si snge
19
. LM ne azrle, r reo
prealabil atenionare, in plin mysterium tremendum, in aa transcendentului care s-a
pogort si s-a slsluit printre noi.
Crestinii care citesc mereu aceast eanghelie prin ochii tradiiei si ai rutinei
pioase risc s piard tocmai dimensiunea paradoxal si cutremurtoare a diinului
turnat n tiparele retoricii umane. De aceea, textul lui Marcu, poate mai mult ca
oricare altul din Noul Testament zvcneste rscolit de o se luntric ce inioar si
descumpneste.
Ironia la Marcu este o maieutic a tainei hristologice care se dezluie treptat si
urmreste s deschid lectorului accesul ctre taina impriei`. Pentru cei care nu
doresc sau nu simt acest parfum al vesnicie emannd din text, acesta rmne unul
plin de ironii, de paradoxuri si de enigme, disecabil si interpretabil cu cele mai
sofisticate metode si tehnici ale poeticii si stilisticii moderne. Tensiunea subsecent
textului este tensiunea reelaiei care ptrunde incet, incet in spaiul alorilor umane,
rsturnndu-le, rearanjndu-le, subminndu-le si dislocndu-le n mod dramatic:
loc am enit s arunc pe pmnt si ct as rea s ie acum aprins!` (Luc. 12:49).
Bibliografie
A. Surse
NTG = Novum Testamentum Graece, E. Nestle, K. Aland (ed.), Deutsche
VULG. = Biblia Sacra Iuxta Vulgatam Versionem, edited by R. Weber, B. Fischer, J.
Gribomont, H. F. D. Sparks and W. Thiele at Beuron and Tuebingen,
Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 1983.
VULG. BLAJ = Biblia Vulgata. Blaj 1760-1761, vol. I-V, ediie realizat sub egida
Institutului de Istorie George Bari` din Cluj-Napoca, Camil Muresan [coord.],

19
Asadar, ce |poate i| mai nedemn de dumnezeire, de care |dintre acestea| ar trebui s ne rusinm
mai mult, de a i nscut, sau de a i murit De a i purtat un trup, sau o cruce De a i ost tiat
imprejur, sau rstignitDe a i ost hrnit, sau ingropat De a i ost asezat intr-o iesle, sau a fi fost
nchis ntr-un mormnt Vei i mai inelept dac nu rei crede acestea. Dar inelept |cu aderat| ei
doar dac ei i ost nebun in aceast lume, creznd in cele nebune ale lui Dumnezeu.` ,1ertulian,
De carne Christi 5, 1, traducerea noastr,.

335
*Ancient Christian Commentary on Scripture, Mark, vol. II, edited by Thomas C. Oden,
Intervarsity Press, Downer Grove Illiniois, 1998.
* Oxford Bible Commentary, Oxford University Press, New York, 2001.
Blaise 2000: A. Blaise, Mavva ae ativ cre,tiv, traducere de George Bogdan ran,
Amarcord, Timisoara, 2000.
Bilezekian 1977: Gilbert Bilezekian, The Liberated Gospel: A Comparison of the Gospel of
Mark and Greek Tragedy, Grand Rapids, MI: Baker, 1977.
Booth 1974: Wayne Booth, The Rhetoric of Fiction, University of Chicago Press,
1961.
Boucher 1997: Madeleine Boucher, The Mysterious Parable. A Literary Study, Catholic
Biblical Association of America, Washington, 1977.
Burke 1966: Kenneth Burke, Language as Symbolic Action, University of California
Press, Berkeley, 1966.
Camery-Hoggatt 1992: Jerry Camery-Hoggatt, rov, iv Mar`. Co.e. 1et ava
subtext, Cambridge University Press, Cambridge, 1992.
Eliade 1995: Mircea Eliade, Sacrul ,i profanul, traducere de Brndusa Prelipceanu,
Humanitas, Bucuresti, 1995.
Fontaine 1968: J. Fontaine, ..ect .et robeve. ae a ro.e aàrt ative av e .iece: a
gense des styles latins chrtiens, Leyione A. Rostani` IV, Bottega d`Lrasmo, 1urin,
1968.
Fowler 1981: Robert Fowler, Loaves and Fishes: The Function of the Feeding Stories in the
Gospel of Mark, SBLDS 54, Scholars Press, Chico, 1981.
Harsh 1944: Philip W. Harsh, A Handbook of Classical Drama, Stanford University
Press, Stanford, 1944.
Hertzler 1965: Joyce O. Hertzler, A Sociology of Language, Random House, New
York, 1965.
Jonsson 1977: Jakob Jonsson, Humour and Irony in the New Testament: Illuminated by
the Parallels in Talmud and Midrash, Bokzutgafa Menningarsjods, Reykjavik, 1965.
Juel 1977: Donald Juel, Messiah and Temple: The Trial of Jesus in the Gospel of Mark,
Scholars Press, Missoula, 1977.
Karavidopoulos 2009: Ioannis Karavidopoulos, Covevtariv a ravgbeia av Marcv,
traducere de Sabin Preda, Lditura Bizantin, Bucuresti, 2009.
Kelber 1983: Werner Kelber, The Oral and Written Gospel, Fortress, Philadelphia, 1983.
Muecke 1969: D. C. Muecke, The Compass of Irony, Methuen, London, 1969.
Perrine, Laurence, Story and Structure, New York, Harcourt, Brace and World, 1959.
Petersen 1978: Norman Petersen, Literary Criticism for New Testament Critics, Fortress
Press, Philadelphia, 1978.
Scholes si Kellogg 1966: Robert Scholes, Robert Kellogg, The Nature of Narrative,
Oxford University Press, New York, 1966.
Dionisie Prvuloiu

336
Sedgewick 1948: Garnett Gladwin Sedgewick, Of Irony, Especially in Drama,
University of Toronto Press, Toronto, 1948.
Sharp 2009: Carolyn J. Sharp, Irony and Meaning in the Hebrew Bible, Indiana
University Press, Bloomington, 2009.
Sharpe 1959: Robert B. Sharpe, Irony in Drama: An Essay on Impersonation, Shock, and
Catharsis, University of North Carolina Press, Chapel Hill, 1959.
Tannehill 1975: Robert Tannehill, The Sword of His Mouth, Fortress, Philadelphia, 1975.
Thompson 1948: A. R. Thompson, The Dry Mock: A Study of Irony in Drama,
University of California Press, Berkeley, 1948.
Todorov 1977: Tzvetan Todorov, The Poetics of Prose, translated by Richard
Howard, Cornell University Press, Ithaca NY, 1977.
Wheelwright 1968: Philip Wheelwright, The Burning Fountain, University of Indiana
Press, Bloomington, 1968.
Wellek si Warren 1967: Ren Wellek, Austin Warren, Teoria literaturii, traducere,
note si introducere de Sorin Alexandrescu, Lditura pentru literatura uniersal,
Bucuresti,1967.

337
BIBLIA DE LA BLAJ (1795) I PROBLEMATICA TRADUCERII

DRD. ANA-VERONICA CATAN-SPENCHIU
Universitatea Alexandru Ioan Cuza`, Iasi
anaspenchiu@gmail.com

Abstract: The first translation of the Bible into a culture is considered to be one of the most
important moments in the evolution of civilization and in the same time the most difficult
one for the translators of the sacred texts. The first complete translation into Romanian of
the Holy Scriptures, the Bible of Bucharest (1688), dominated the Romanian language area
for 107 years until the appearance of the Bible from Blaj, translated by Samuil Micu and
printed in 1795. The translation of the sacred texts is strongly influenced by the existence of
a previous religious traditions, the translator in this context is restricted by the expectations
of the receptor and in the same time is very motivated to show a higher quality version of
the original. This was the case of two fundamental religious texts: the Bible from Bucharest
(1688) and the Bible of Blaj (1795).
Keywords: Bible, Samuil Micu, translation techniques, notes, options

J. Consideraii generale
Biblia este un text literar de mare amploare, de la uniersalitatea temelor la bogia
lexicului si arietatea stilurilor` ,Anania 2008: 5,, iar traducerea sa a insemnat
pentru multe dintre limbile europene moderne piatra de incercare si nceputul
ariantei lor literare`, reclamnd permanent un tip de abordare si traducere
special, cu limitri si implicaii culturale, conesionale sau politic-ecleziale, dar si
lingistice majore` ,Munteanu 2009: 41,. La inceputurile limbii noastre literare au
stat traducerile, iar Nicolae Milescu si Samuil Micu pot i considerai, alturi de
cronicari, a i traductori si intemeietori ai unei limbi de cultur, intr-o perioad in
care limba romn era un simplu jargon de traducere, suocat de calcuri semantice
si ntr-o hain sintactic ori prea strmt, ori prea larg` ,Munteanu 198: 8,.
ntia traducere a Bibliei ntr-o cultur pe cale de a se constitui este poate cel mai
important moment in eoluia unei ciilizaii si n acelasi timp cea mai grea
incercare pentru traductorii textului sacru. Prima ediie integral in limba romn
a Sfintei Scripturi, Biblia de la Bucure,ti ,1688,, a dominat spaiul cultural romnesc

Acknowledgements: This work was supported by the European Social Fund in Romania, under
the responsibility of the Managing Authority for the Sectorial Operational Programme for Human
Resources Development 2007-2013 [grant POSDRU/88/1.5/S/47646].

Ana-Veronica Catan-Spenchiu

338
timp de un veac, pn la apariia Bibliei tlmcite de Samuil Micu si tiprite la Blaj n
195. 1raducerea textului sacru poate i puternic inluenat de existena unei
tradiii religioase anterioare, traductorul iind intr-un astel de context restricionat
de asteptrile receptorilor si motiat s iniseze o versiune calitati superioar
celei iniiale. Lste meritul lui Andrei Saguna de a i eideniat in Cuno,tive foo.itoare
ae.re fvta critvr, ampla prea a Bibliei aprut la Sibiu, din 1858, rolul deinut
de ctre Biblia de la Bucure,ti ca text de reerin pentru tradiia biblic romneasc.
Ierarhul sibian ormuleaz in acest text o judecat de ealuare recent citat sau
menionat, airmnd c limba Bibliei pentru un popor numai odat se poate ace.
Dac s-au nvins piedica cea mare a traducerii credincioase si inelese, si dac
poporul au primit limba aceia, asa zicnd in inssi iina sa, atunci urmtorii n-au de
a mai face alta, ci numai a o rennoi si ndrepta, asa dup cum ar i reinnoit si
indreptat traductorul cel dinti al Bibliei, de ar i trit pn in eacurile lor` ,p.
VI,. Dinamica eoluti, in interiorul unei tradiii lingistice, a traducerii textului
biblic ridic intrebri importante. Ar trebui o traducere precum cea realizat la 1688
s ie considerat un text standard pentru toate timpurile in cultura noastr Ar
trebui s existe ersiuni intermediare si reizuiri succesie ale textului biblic Dup
cum argumenta critic Bartolomeu Valeriu Anania, Biblia de la Bucure,ti (1688) a
deenit un textus receptus de suprem autoritate in eoluia tipriturilor noastre
sacre` iar ersiunile Bibliei in limba romn, ie ele traduceri, ie reizuiri, se
sprijin pe textul din 1688, un text pe care autorii acestor ersiuni l-au folosit din
plin`,Anania 2008: 6,. Prin urmare, permanenta transormare a limbii determin pe
reizorii succesii s acorde o atenie sporit soluiilor adoptate, in acord cu nielul
de eoluie atins de limba literar in iecare etap.
Considerat a i o piatr de incercare pentru destinul cultural al lui Samuil Micu,
o oper prin care este egalat si, deseori, chiar depsit traducerea pe care sptarul
Nicolae Milescu o realizase cu un secol mai devreme (Pavel 2007: 93), Biblia de la
Blaj ,195, a inins timpul, cci si-a croit un drum destul de anevoios prin
revizuirile mai mult sau mai puin consistente pn astzi. Desi subiectie, dou
sunt motiele care il determin pe Samuil Micu s se apuce de o astel de
indeletnicire` impresionant: pe de o parte constientizarea prezenei ct mai rare
in circulaie a Bibliei de la 1688, iar pe de alt parte intunecarea graiului romnesc.
Plecnd in demersul su de la exemplul pe care il oerea Biblia de la Bucure,ti, Samuil
Micu revizuieste prima ediie integral a Bibliei in limba romn, realiznd ins, in
acelasi timp, si o nou ersiune, pornind de la textul grecesc al Septuagintei in ediia
Franeker
1
si nu de la Vulgata, textul oicial al tradiiei ,greco-)catolice. Asa cum
obsera Perpessicius, este o indeletnicire ireasc la Samuil Micu rna aceasta de
a unifica stilul si de a turna graiul n expresii tipic romnesti`,Perpessicius 1986:
70). Desi aparinea unui unit, textul de la Blaj a i utilizat pentru ediiile ulterioare
ale Bibliei: ediia realizat in 1819, la Sankt Petersburg, ediia realizat de episcopul

1
Lugen Pael si Ioan Chindris prezint textul SEPT. FRANEK. ca iind sursa B195 in preaa ediiei
jubiliare a Bibliei de la Blaj. Aceast ediie greceasc ar proeni din ondul de carte al Bibliotecii din Blaj.
Biblia de la Blaj (1795) ,i robevatica traavcerii

339
lilotei al Buzului n 1854-1856, ediia de la Sibiu, realizat de mitropolitul Andrei
Saguna, si chiar ediia sinodal din 1914, care reproduce Biblia de la Blaj, ins supus
unei revizuiri consistente. Astfel, Samuil Micu este considerat a fi co-autor al
tradiiei biblice romnesti, si nu doar un alt traductor al textului biblic ,Munteanu
2008a: 123-124).

2. Coordonate filologice i traductologice
Septuaginta de la lraneker, realizat de elenistul olandez Lambert Bos, n 1709, este
ediia-surs a traducerii lui Samuil Micu. Considerat a i o ediie erudit prin
numrul impresionant de note de subsol, Septuaginta realizat de Lambert Bos ace
trimitere la numeroase traduceri ale textului biblic, realiznd n acelasi timp un
discurs paralel, iind prezut cu o prea. Un exemplar din aceast ediie se al
la Biblioteca lilialei din Cluj a Academiei Romne, deine dou hri, dar si imagini
ale unor pasaje biblice, realizate de Franciscus Halma.
Inormaii inedite despre sursele utilizate de ctre Samuil Micu in traducerea
Bibliei de la Blaj ne sunt urnizate de ctre Lugen Pael,

n lucrarea ntre filologie ,i
bibliofilie. Potriit acestui cercettor, ediia olandez menionat usese stabilit prin
confruntarea variantelor din Codex Alexandrinus (A), Codex Vaticanus (B), care
dateaz din secolul al IV-lea, a versiunilor lui Aquila, Symmachos si Theodotion,
prin comparaii cu Tetrapla, preluate din Hexapla lui Origen, printr-o paralel critic
ntre Biblia Complutensis, editat la Alcala de Ienares intre 1514 si 1517, Biblia
Aldina, din 1518, de la Veneia, cu ediia deriat, tiprit la lrankurt in 159, si
Biblia Romana, aprut, sub auspiciile lui Sixtus al V-lea, n 1587 (Pavel 2007: 97).
Pavel (2007: 119) a indicat n corpul Bibliei de la 1795 Psaltirea aprut la Blaj, n
164 ,reeditat in 13, 180 si 1786). O glos din Lev. 6:31 precizeaz examinarea
de ctre Samuil Micu a unei surse slaone, identiicat in ediia din 1663 a Bibliei de
la Ostrog ,prima ediie: 1580-1581,, iar prezena in B195 a Rvgcivvii regelui Manase,
inexistent in ediia lraneker sau in alt traducere romneasc, trimite la textul
Vulgatei din 1592, retiprit in 1690 ,Pael 2001: 6,. Lxist ins adnotri in B195
care nu se regsesc in aparatul paratextual al ediiei lraneker, glose care fac
trimitere la textul ebraic si la textul latin al Vulgatei. Lugen Pael indic o ediie
poliglot ingrijit de Gui-Michel le Jay, aprut la Paris, in 1645, sau texte de tipul
celor ngrijite de Brian Walton, la Londra, ntre 1653-165. O not redactat de
ctre Samuil Micu la cartea Iona 4:5 ace trimitere la Parimiile preste an ale lui
Dosoftei, din 1683 (Pavel 2007: 101-104,. Alturi de crile introductie semnate
de ctre Samuil Micu, aparatul critic al Bibliei de la Blaj deine, alturi de un
impresionant numr de note, introduceri la anumite grupuri de cri si la fiecare
carte n parte precum si rezumate ale capitolelor.
Septuaginta aprut la Frankfurt n 1597 este textul grecesc care a stat la baza
traducerii Vechiului Testament de ctre Nicolae Milescu, alturi de ersiuni de
control precum traducerea slaon a Bibliei, tiprit la Ostrog, n 1581 si Vulgata.

340
Manuscrisele 45 si 4389
2
sunt textele premergtoare Bibliei de la Bucure,ti. Septuaginta
aprut la Frankfurt reproduce Vechiul Testament in ediia publicat de Aldus
Manutius la Veneia, n 1518. Acest text a fost reimprimat la Strassburg, n 1526
,ediia lui Johannes Lonicerus,, la Bassel, n 1545 (ed. Hervagiana) si apoi tot la
Bassel, n 1550 si 1552, precum si la Frankfurt am Main, n 1597. Cuprinsul
Vechiului 1estament este organizat dup criterii protestante, iar o serie de texte
sunt asezate la inalul ediiei, iind considerate de ctre Martin Luther ca texte
apocrie. Redactat in scopuri mai ales didactice, in aceast ediie este inclus textul
De.re raivvea aovivavt, care pe aceast cale a intra in literatura noastr eche,
iind pentru prima oar tradus intr-o ediie oicial a Bibliei ,Cndea 1963: 42-43).
Pe lng aceast principal surs greceasc, Nicolae Milescu si revizorii si au
utilizat pentru clariicarea unor situaii de traducere singura ersiune integral a
Bibliei in limba slaon, tiprit la Ostrog in Ucraina in 1581, precum si o ediie de
larg circulaie a Vulgatei, tiprit la Aners de Cristophor Plantini ,Munteanu
2008a: 117). Serban Cantacuzino si a asuma responsabilitatea inanrii si
susinerii tipririi integrale ale Bibliei in limba romn, iar raii Radu si Serban
Greceanu sunt cei care vor revizui Vechiul Testament tradus de Nicolae Milescu.
Desi nu reprezint un moment de uniicare a dieritelor ariante literare
romnesti, prima traducere a Bibliei in limba romn este si prima traducere
alid, care poate i luat in considerare att ca act cultural si lingvistic, ct si ca
act religios`,Gaton 2008: 18). Traducerea Bibliei de la Bucure,ti ,1688, echialeaz
cu apariia unei noi mentaliti, a unei noi trepte a constiinei naionale in cultura
romnilor`,ibidem).

3. Strategii traductive n Biblia de la Bucureti (1688) i n Biblia de la Blaj
(1795)
Laluarea textului biblic presupune renunarea la criteriile de apreciere care sunt
aplicate traducerilor actuale, att in priina literaturii laice, ct si in cazul celei
religioase. n traducerea consecuti a Sintei Scripturi, incepnd cu Septuaginta,
prima traducere din ebraic, a predominat principiul redrii ct mai exacte a
originalului. Chiar dac astzi nu este apreciat in totalitate calitatea literar a
echilor traduceri biblice, acest lucru este ct se poate de iresc dac aem in
vedere aptul c traductorii nu aeau astel de obiectie si intenii, ci singura lor
dorin rmnea exprimarea ct mai precis a mesajului biblic. Astel, originalul se
impunea a i redat pn in cele mai mici amnunte, omisiunile si adugrile trebuiau
eitate, nici o schimbare in orm sau coninut nu trebuia permis, chiar si micile
particule ale unor cuvinte erau echivalate n textul-int. 1opica care caracterizeaz

2
MS. 45 conine traducerea realizat dup Septuaginta a lui Nicolae Milescu, reizuit probabil de
Dosotei in a doua jumtate a secolului al XVII-lea, iar Ms. 4389 este o traducere a Vechiului
Testament dup ersiunile slaon si latin, atribuit lui Daniil Andrean Panoneanul, realizat in
aceeasi perioad ,Munteanu 2008: 24,.

341
echile texte biblice reprezint doada idelitii originalului, iar lexicul este cel care
suer schimbri insemnate, iind singurul purttor de semniicaii. Cu siguran,
motiaia traductorilor rmne aceea c orice abatere ct de mic reprezint un
fapt arbitrar care ar distruge misterul cuvntului revelator.
Astfel, o traducere era cu att mai aloroas` cu ct personalitatea traductorului
era mai estompat, cu ct amprenta unui stil personal era mai puin sesizabil, cu att
interenia crturarului in text era mai imperceptibil, ceea ce ii determina pe
traductori s se retrag in umbr si s rmn adeseori anonimi ,Rosian 1988: 246).
Prin textele de prestigiu alese drept surs, att Nicolae Milescu, ct si Samuil Micu
or incerca s echilibreze balana celor dou limbi intrate in contact, iar imitarea
originalului aprea de multe ori din dorina de a ridica limba naional la nielul
superior al prototipului.
Pentru a aea o perspecti corect asupra enomenului traducerii celor dou
texte avute n vedere, ne-am centrat atenia asupra problemelor surprinse de Samuil
Micu n glosele sale, iar corpusul de texte care ne-a servit pentru documentare,
pentru comparaie si pentru sublinierea unor opiuni de traducere este reprezentat
de: Septuaginta in ediia realizat de Lambert Bos, n 1709 (SEPT. FRANEK.),
Septuaginta in ediia realizat la Veneia, n 1687 (SEPT. VEN.), Septuaginta in ediia
Frankfurt din 1597 (FRANKF.), Vulgata Clementina in ediia din 1929 ,VULG.),
manuscrisul 45 (MS. 45) si manuscrisul 4389 (MS. 4389)
3
, Biblia de la Bucure,ti
(B1688), Biblia de la Blaj (B1795), Vulgata de la Blaj, din 1760-1761 (VULG.
1760-1761), dar si alte ediii moderne ale textului sacru in limba romn precum
Biblia lui Bartolomeu Anania (ANANIA) si Septuaginta aprut la Polirom, n 2004
(SEPT. NEC.), pe care le-am utilizat pentru clarificarea sau sublinierea unor aspecte
lingvistice.
Natura textului-surs este cea care determin alegerea unei strategii traductie,
iar traducerea literal aparine cu certitudine domeniului biblic. Desi transmiterea
mesajului biblic a fost ntotdeauna prioritar, textul-reelat a impus traductorului
respectarea ordinii cuvintelor, a sintaxei, asadar, o centrare a ateniei att pe orm
ct si pe coninut.
n abordarea imensului material din Septuaginta, Samuil Micu decide pentru
fiecare context traductologic soluia cea mai adecat pentru transpunerea
cuntului biblic, doedind real abilitate in identiicarea ariaiilor semantice, cu
scopul precis de a realiza o ariant imbuntit a de B1688, din care, de altel,
si extrage cele mai multe soluii. n tratarea materialului vast al Bibliei, att
traductorul din secolul al XVII-lea, ct si traductorul din secolului al XVIII-lea
au demonstrat adaptabilitate la contextul lingvistic romnesc, absentnd cazurile n
care o abatere de la textul model a constituit o schimbare a sensului. Dup cum am
putut vedea, exist rarisime momente traductologice in care cele dou traduceri nu
transpun fidel originalele grecesti, iar dierenele aprute la nielul B195 sunt

3
1extele celor dou manuscrise ,MS. 45, MS. 4389) le-am preluat din ediia MLD.

342
datorate in special prelurii de ctre Samuil Micu a opiunii traductologice din
B1688, iind mult mai adecate contextului respecti. Din numrul mic de abateri
din B195 putem deduce o atenie sporit si chibzuina lui Samuil Micu in alegerea
soluiilor traductologice. 1ranspunerea mesajului Sintei Scripturi este limpede si
acest lucru se poate constata la o simpl comparaie, chiar dac in acest proces cu
siguran au existat si locuri asupra crora crturarii au ezitat, doad stnd
numeroasele glose redactate de ctre Samuil Micu cu trimitere la B1688 sau la alte
texte. Prin cele 1631 de glose identificate n B1795 am putut observa omisiuni,
explicitri de natur sinonimic, reeriri la tehnica de traducere si lmuriri pentru o
inelegere mai bun a textului. Dintre acestea un numr de 235 reprezint trimiteri
la textul B1688. Raportarea la B1688 este realizat in trei moduri dierite prin
intermediul glosrii, permindu-ne n acelasi timp s obserm anumite strategii
traductive.
3.J. Strategii traductive cu implicaia glosrii
1) ntr-un numr de 86 de glose cu trimitere la B1688, Samuil Micu adnoteaz
absena unor segmente de text din traducerea sa si oer drept ariant secundar
de traducere segmentul de text din B1688. Prin urmare, nu exist o tendin de
modiicare consistent a traducerii, ci putem constata prin intermediul acestei
strategii o atenie sporit pentru redarea iecrui element din echiul text biblic
romnesc, dar si idelitatea a de SEPT. FRANEK. Pentru a sugera complexitatea
acestei strategii vom prezenta cteva exemple:

Ldiii Deut. 15:4
B1795 C nu a i intru tine lipsit, ,a, pentru c, blagosloind, te a blagosloi
pre tine Domnul Dumnezeul tu, in pmntul care cu soarte-l d ie
Domnul Dumnezeul tu s-l mostenesti,
4. ,a, n cea eachie s al: pentru cuntul acesta.
B1688 Cci nu iaste intru tine lipsit, pentru cuntul acesta, blagosloindu-te
te a blagosloi Domnul Dumnezeul tu in pmntul care Domnul
Dumnezul tu d ie cu soru ca s-l mostenesti de tot,
MS. 45 Cci nu iaste intru tine lipsit pentru cuvntul acesta; blagoslovindu te
va blagoslovi...
MS. 4389 Si pentru aceasta, blagoslovindu-te, te va blagoslovi...
FRANKF/SEPT.
VEN.
o+i ooi :o+oi :v ooi :vo:q o+i +o pqo +o o+o, :ooy.v :ooyqo:i
SEPT. FRANEK.
o+i ooi :o+oi :v ooi :vo:q o+i :ooy.v :ooyq o:i o: iopio o 0:o
ooo... 7. Ao. oio +o p qo +oo +o :ooy. O. o+i oio +o pqo +oo :o.

Printr-o atent compararare a textelor biblice romnesti am constatat absena n
B1795 a sintagmei grecesti +o pqo +oo+o (SEPT. FRANEK., Deut. 15:4, redat in
B1688 si n MS. 45 prin sintagma cuvntul acesta. Aceast neconcordan nu
reprezint o greseal sau o omitere oluntar a traductorului ardelean, ci

343
dovedeste existena unor dierene textuale intre cele dou texte-surs grecesti
utilizate. Dup modelul lui Lambert Bos, care, in dreptul acestui erset indic
trimiterea ctre alte ersiuni: 7. Ald. oio +o pqo +oo+o :ooy. O. o+i oio +o pqo
+oo :o., Samuil Micu gloseaz minuios aceast dieren, cnd trimitere la
B1688: 4. (a) v cea reacbie . af: evtrv cvrvtv ace.ta.
n acelasi mod se interpreteaz si situaia din 1 Paralip. 11:8, in care obserm
igilena ilologic caracteristic lui Samuil Micu, maniestat in soluiile de
traducere adoptate si in glosarea atent a dierenei de traducere. Aceast strategie
coner garania traducerii idele si corecte a textului grecesc si reizuirea atent a
B1688.

Ldiii 1 Paralip. 11:8
B1795 Si au zidit cetatea mpregiur, din margine, si primpregiur (a).
8. ,a, n cea eachie s al si aceastea: Iar Ioa au pzit ceaealalt cetate,
carea rmsease, si au dat rzboiu, si au luat cetatea.
B1688 Si zidi cetatea mprejur, den margine si pn la ocol, si Ioav au cruat
rmsia cetii, si au dat rzboiu, si au luat cetatea.
FRANKF.
Koi .ioooqo: +qv noiv ioi. o no +q oo. , ioi :. +oo io ioo. ioi
i .o n:pi:noi qo: oino v +q no:., ioi :no:qo: ioi :o:+ noiv.
SEPT. FRANEK.
Koi . iooo qo: +qv noiv ioi..

2) Dac in exemplele de mai sus am putut constata absena din B195 a unei
pri importante din erset, Samuil Micu, nemulumit de absena unor termeni din
textul-surs grecesc prezint soluia din B1688 prin adnotarea termenului omis. Pe
aceast cale apar situaii precum urmtoarele:

Glos la 4 Reg. 4:21: (b) n cea veachie easte: Uevari Varhavot`.
Glos la 4 Reg. 14:46: (a) n cea veachie easte: blnd, viu e Domnul`.
Glos la 4 Reg. 30:14: (a) n cea veachie Bibl. s al: si pe Ghelbue`.
Glos la 2 Cr. 31:19: ,a, n cea eachie easte: in arine`.
Glos la Is. 5:15: ,d,: n cea eachie s gseaste: si lacomii`.
Glos la Is. 28:5: ,b,: n cea eachie s al: si n Eghipt`.
Glos la Ier. 2:12: (a) n cea eachie: pmntul`.
Glos la Ier. 52:21: (a) n cea veachie easte Sofonie`.
Glos la Iez. 34:27: ,a, n cea eachie: lanul jugului lor`.
Glos la Amos :7: ,a, n cea eachie: un brbat`.
Glos la Sir. 50:29: (a) n cea veachie: al lui Eliazar`.

Aceast categorie de glose dobndeste consisten in situaii complexe precum
obserm intr-o adnotare Jud. 16:33, unde Samuil Micu consider preerabil
pstrarea ersetului asa cum fusese formulat de predecesor si subliniaz absena
inoaiei respectie n textul-surs: Si dup Sampson, s-au sculat Emegor, feciorul
lui Enan, si au tiat pre oamenii cei de alt neam, aar de dobitoace, si au mntuit
acesta pre Israil ,b,, 3. ,b, Stih 33 numai in Bibliia cea eachie s al`. Acest verset
este absent n ntregime n SEPT. FRANEK., ins prezent, dup cum obsera

344
crturarul romn doar in B1688 ca urmare a traducerii dup Septuaginta in ediia
lrankurt, unde erstul respecti se regseste integral: Koi ov: oq q +o v Lo|. v
F:yop oio Fvov, ovopq, :i+o +.v i+qv.v, :ooo:v oo+o +ov lopoq. Cu
excepia Bibliei sinodale din 1914, o reizuire consistent a B195, tradiia textual
biblic nu inregistreaz prezena acestui erset: Si dup Samson s-a sculat Emegar
feciorul lui Enan, si a tiat pre oamenii cei de alt neam aar de ite, si a mntuit
acesta pre Israil` ,B1914,. Nici in ediiile moderne precum NLC sau Biblia
realizat de Bartolomeu Anania nu putem constata prezena acestui erset.
3) Categoria care urmeaz, reperabil intr-un numr de 31 glose, inglobeaz
situaii in care Samuil Micu intmpin probleme diicile de echialare a structurilor
lingvistice si recurge la consultarea B1688, dar nu si nsuseste soluiile acesteia.
Prin intermediul glosrii segmentelor de text absente in B1688 se poate constata
ins aptul c textul romnesc are un rol orientati, iar SEPT. FRANEK. reprezint
modelul urmat pentru iecare erset, cu obedien pentru traducerea B195.
Un caz sugestiv n ceea ce priveste omisiunile punctate de ctre Samuil Micu n
glosele sale il regsim in cartea Prorociia lui Ieremiia, care este cea mai bogat in acest
sens: 10:24; 17:2: 23:6; 29:23; 25:4; 47:1; 50:7; 50:32. Prin adnotarea (b): n cea
eachie nu s al: si psunea lui o au pustiit` (10:24), filologul ardelean semnaleaz
din nou dierenele textuale intre Septuaginta de la Frankfurt si cea de la Franeker,
ntruct, printr-o comparaie atent cu aceste surse, am constat fidelitatea
traducerilor romnesti a de sursele grecesti.
Cazul ntlnit n B1795 n Sir. 17:8: Si numele sineniei or luda, ca s
griasc mrimea lucrurilor Lui ,a,. 8. ,a, Acest ers a 8 n cea veachie nu easte`,
reprezint o situaie recent intlnit in glosrile lui Samuil Micu si anume
constatarea absenei unui ragment de text din B1688. ns, in acest caz, poriunea
de text Si numele sineniei or luda` este cea care este omis in B1688, iar
printr-o atent comparaie cu textul FRANKF. am obserat absena doar a unei
poriuni de text si nu a ntregului verset asa cum sugereaz Micu in glosa sa.
4) Se pot identiica in traducerea B195 destul de multe soluii de traducere
dierite a de B1688, dup cum am subliniat mai sus, datorate in special dieritelor
surse grecesti. Dac am putut obsera in analiza a peste 100 de glose strategia de
traducere prin care Samuil Micu prezint explicit omisiunile ie din textul de la
1688, ie din textul biblic de la 195 a unor pari din coninut, merit ales cel puin
un exemplu pentru a eidenia o alt categorie si anume: tehnica prin care ni se
indic dieritele opiuni de traducere a acestor dou texte. Analiza comparat si
aproundat a gloselor din cadrul B195 sugereaz la acest niel destul de multe
dierene de traducere. n cadrul unitilor lexicale, traductorul ardelean alege in
uncie de context cea mai adecat soluie, si anume: traduce din nou, dup SEPT.
FRANEK. si indic dierena a de B1688 in note. n continuare om puncta
ctea situaii releante din punct de edere al strategiilor utilizate.
Un fenomen interesant se produce cu termenul compus gr. ypoo+o:iooy.y:i,
alctuit din elementele componente o| ypoo+o, -:. secretar, crturar` - o|

345
oy.yo, -oo conducteur`, prezent r ariaii in SEPT. FRANEK. si n FRANKF. n
Deut. 1:15 ntlnim pentru aceast sintagm in B1688 aceeasi structur prin aavctori
ae cri, calc pe care il constatm si n MS. 45 si MS. 4389. Samuil Micu il echialeaz
prin termenul ispravnic, de o precizie mai mare, reprezentnd o soluie adecat
timpului su: Si am luat dintr oi brbai inelepi si stiutori si cu minte, si i-am pus
pre ei preste oi s pouiasc, preste mii, si preste sute, si preste cincizeci, si
preste zeci, si ispranici ,a, judectorilor ostri. 15. ,a,: n cea echie easte purttori
de cri, in loc de ispravnici`. Glosarea reprezint si n acest caz soluia potriit de a
aoriza depsirea literalitii si inelegerea textului. Un alt context pentru aceast
sintagm merit semnalat in Deut. 20:5, unde ilologul ardelean alterneaz termenul
deja menionat cu cel de crtvrar. Aceast opiune de traducere, identiicat si n Ms. 45
si Ms. 4389 r alternane, este comun cu cea din B1688: Si or adaoge crturarii a
gri ctr nrod si or zice: carele e omul cel ce se spmnteaz si fricos la inim`.
Pentru a ilustra n continuare metoda de traducere si de identificare a
dierenelor de traducere a lui Samuil Micu, om supune analizei un alt caz din
Deut. 3:27. Termenul grecesc :o:o:voo o:o. a ciopli, a tia piatr`, redat in
cele dou surse biblice grecesti n mod identic, este transpus diferit n textele
biblice romnesti. B1688 echialeaz aceast sintagm prin celui cioplit, transpunnd
n mod fidel sensul din FRANKF., ins Samuil Micu, in mod surprinztor, nu
pstreaz opiunea din textul bucurestean si nici din SEPT. FRANEK., cum ar fi fost
usor de intuit. Soluia adoptat de ctre crturar este pentru acest caz orma celui
nalt, care reprezint traducerea toponimului Pisgah din ebraic ,NLC 2004: 542,. Si
in aceast situaie se poate nota grija traductorului pentru reizia B1688: n cea
eachie s al: celui cioplit`.
Am consemnat, de asemenea, prin analiza comparati a acestei cri in 33:2 o
traducere dierit la nielul textelor biblice romnesti. Pornind de la textul B1795,
Si au zis: Domnul din Sinai au venit venit si S-au artat noao din Seir, si au grbit
din muntele Faran cu zeci de mii (a) Cadis. De-a dreapta Lui, ngeri cu El`, si mai
ales de la adnotarea lui Samuil Micu, n cea eachie easte: cu zeci de mii de siniri,
n loc de Cadis`, am obserat c B1688 nu pstreaz in totalitate idelitatea a de
textul-surs, inlocuind numele propriu Cadis prin sintagma cv eci ae vii ae .fiviri,
care transpune in mod idel secena greceasc oov opiooiv oyioo.v. Segmentul
model nu prezint nici o dieren in textele-surs, ins traductorul textului de la
1688 preia in mod seril secena dintr-o nota redactat a acestui verset n
FRANKF. Astfel, Samuil Micu traduce oov opiooiv Kooq, arianta textual din
ediia FRANEK., si nu pe cea paratextual din traducerea B1688. Pentru acest
context Nicolae Milescu urmeaz in traducerea MS. 45 varianta cu dzeci de mii a
Cadis`, iar Ms. 4389 pe cea cu absena numelui propriu: cu intunerece de sini`.
Literalitatea este cea care guerneaz traducerea textului biblic, iar acest apt
este constatat cu precdere in utilizarea enomenelor calchierii si glosrii. Din
materialul comparat am constat n Jud. 18:25, preerina B1688 pentru traducerea
prin calchiere, dup cum remarcm in ersetul urmtor: Si zise ctre el iiul lui

346
Dan: S nu se auz, dar, glasul tu impreun cu noi, pentru c s nu timpine
oao oameni suprai la suletul lor si ei adaoge suletul tu si suletul casei tale`.
Comparativ cu acest verset, Samuil Micu preer s redea sintagma gr. npoo0qo:i
+q v |oq v prin formula . ieri riiaa, adoptnd din nou strategia glosrii pentru a
indica dierena de traducere a de tipritura cantacuzineasc: n cea veachie
easte: si ei adaoge suletul tu si sufletul casei tale`.
Un alt enomen care merit atenie l-am identificat n 1 Reg. 10:2, comparnd
B1795 cu originalul grecesc. Aparent o omisiune n B1795, segmentul : v Lq. : v
Boioo0 este inlocuit in B195 prin opiunea total dierit ctr aviiai, care este
echialat in B1688 in mod idel prin ormula n Silo, la Vacalath. Aparent, aceste
opiuni dierite ar putea prezenta, asa cum am consemnat recent, dierene la
nielul ediiilor distincte ale Septuagintei, ins, in acest caz, cele dou texte prezint
opiunea comun de traducere B:vio:i :v Lq. : v Boioo0 oo:oo :yoo.
Textul VULG. red pentru acest context lingistic forma in finibus Beniamin, in
meridie, mult mai apropiat de traducerea lui Samuil Micu, ctr aviiai. De
asemenea, Vulgata de la Blaj (1760-1761) consemneaz acest segment prin opiunea:
iv botare vi 1eviaviv, iv aviiai.
O dieren de traducere intre B1688 si B195 datorat inconsecenelor dintre
SEPT. FRANEK. si FRANKF. o notm in Num. 27:12. Micu prezint in acest caz
interpolarea acesta easte muntele lui Navan, aprut ca o consecin a idelitii
crturarului a de textul grecesc. B1688, n aceeasi msur, red in detaliu ersetul
din ediia lrankurt: Suie-te la muntele cel dicindea de muntele Navaan si vezi
pmntul lui Ianaan, care eu il dau iilor lui Israil intru ineare`. Prin urmare, ceea
ce in aparen poate i o opiune dierit de traducere, este de apt, redarea
originalului cu strictee.
Versetul urmtor merit o atenie sporit, deoarece se pot identiica alternane
de traducere cu privire la termenul grecesc +o| ovoo+qo, -o+o care are sensul de
construcie, ridictur`.
Ldiii 1 Reg. 10:5
B1795 Si dup aceasta, ei sosi la dealul lui Dumnezeu, unde easte starea ,b,
celor de alt neam, acolo easte Nasiv,
5. ,b, n cea eachie: unde easte rdicarea sau strajea.
B1688 Si dup aceasta ei intra inluntru la dealul lui Dumnezu, unde iaste
acolo rdicarea celor streini de fealiu, acolo e Nasiv
MS. 45 Si dup aceasta ei intra inlontru la dealul lui Dumnedzu, unde iaste
acol rdicarea celor striini de eal,
MS. 4389 ...unde iaste adunarea ilistemleanilor, c acolo iaste lcasul lor,
FRANKF.
...+oo O:oo , oo :o+iv :i:i +o o voo+qo +. v ooo .v :i:i Xooi o
o ooo ioi :o+oi
SEPT. FRANEK.
...+oo O:oo , oo :o+iv :i:i +o o voo+qo +. v ooo .v :i:i Xooi o
o o oo ioi : o+oi
VULG. Post haec venies in collem Dei ubi est statio Philithinorum,
VULG. BLAJ Dup acestea ei eni in mgura lui Dumnezeu, unde iaste starea
filisteilor,

347

Pornind de la textele de mai sus, constatm preerina lui Samuil Micu pentru
termenul starea, care deine in acest context de sensul tabr, asezmnt`,
reprezentnd o traducere a latinescului statio locuin`, slas`, post de gard`.
Soluia lui Samuil Micu este comun cu cea identiicat in Vulgata de la Blaj. MS.
4389 traduce de asemenea latinescul statio prin termenul adunarea, care deine si
sensul in acest context de tot ce are ia`. Deosebit de important pentru aceast
situaie de traducere este adnotarea 5. ,b, n cea eachie: unde easte rdicarea sau
strajea`, prin care obserm tehnica atent de analiz prin care Samuil Micu
identiic echialentul potriit in ederea acomodrii semantice a termenului si o
ariant secundar de traducere prin cuntul strajea. Prin urmare, crturarul romn
preer inlocuirea cuntului rdicarea din B1688, calc dup grecescul +o| ovoo+qo,
o+o printr-o orm care s clariice si care s ilustreze ct mai precis sensul. O alt
problem semnalat in cadrul acestui erset o constituie segmentul c acoo ia.te
ca,ul lor, prezent doar in Ms. 4389, o transpunere dup Biblia de la Ostrog, iar
VULG. deine opiunea ubi est statio Philithinorum. Opiunea din Ms. 4389 nu este
pstrat in B195 si in B1914, reprezentnd o traducere dup textul grecesc.
O dieren de traducere ne este indicat de ctre Samuil Micu in adnotarea
redactat in Num. 18:1. Crturarul semnaleaz, si de aceast dat, o dieren la
nivelul textului Septuagintei. Situaia de traducere este caracterizat de o alternan
la nivelul lexical ntre catee ceor .fivte, opiune stabilit de ctre Samuil Micu si
varianta ivcetvrie .fivteor, soluia de traducere din B1688. Cele dou traduceri
romnesti rezol de apt prin aceste sintagme traducerea idel a contextelor surs
grecesti. Prin urmare, Samuil Micu echialeaz termenul oop+io prin catee, iar
B1688 l transpune n mod literal prin orma calchiat ivcetvrie. Pentru a fixa mai
bine revizuirea B1688, Samuil Micu glosa n acest sens: n cea eachie s al, in
loc de pcat: incepturile`, identiicnd corect existena a dou soluii de traducere,
datorate surselor model.
n cadrul traducerii numelor proprii, Samuil Micu constat in glosa (b) din 2
Reg. 14:2 o traducere dierit in B1688 a de textul su: 27. (b) n cea veachie,
n loc de Tamar, Mauha`. Crturarul soluioneaz dierit traducerea numelui
propriu Maoha din versetul Si s nscur lui Aesalom 3 eciori si o at, si numele
ei, Maoha`, prin opiunea Tamar, dup cum se poate usor obsera prin comparaia
cu versetul B1795: si s-au nscut lui Aesalom trei eciori si o at, si numele ei era
Tamar (b)`. Raportarea la textele surs grecesti eriic pstrarea idelitii B1688
prin transpunerea ovoo oo+q ooo (FRANKF.) si a B1795 prin traducerea din
SEPT. FRANEK. a segmentului: ovoo oo +q Oqop. Subliniem si de aceast dat,
acribia ilologic caracteristic traductorilor celor dou texte, in incercarea
acestora de a rmne deotai surselor.
Glosa ,a, atribuit de ctre Samuil Micu textului din 1 Reg. 14:4 atrage atenia
asupra traducerii diferite realizate n cazul B1688: n cea eachie s al, in loc de
stan de piatr, cale`. Dac priim comparati ersetul: Si intru mijlocul trectoriei

348
unde cerca Ionathan s treac intru asezarea celor strini de ealiu, si cale a pietrii
era [...]` din B1688 cu cel din B1795: Si intr trectoarea pre unde cerca Ionatan
s treac la starea celor de alt neam, era de amndoao prile, ca niste dinti, (a) stani
de piiatr [...]`, om putea constata dou echialri dierite a gr. ooo, care are
sensul de cale` si este prezent n SEPT. FRANEK. si SEPT. VEN. n mod identic.
ns, aceast dieren nu se datoreaz unei opiuni stilistice, ci dieriilor termeni
corespondeni din textul grecesc. B195 nu traduce termenul pe ooo cu sensul de
cale`, ci transpune echialentul cuntului o ooo cu sensurile dinte`, pisc`, iar in
SEPT. VEN. acest termen apare glosat n aparatul critic.
5. n cadrul aparatului critic al B1795 am consemnat un numr de aproximati
5 de glose care cuprind reerine la textul grecesc, la textul latinesc si la textul
ebraic. Deoarece o parte dintre glosele cu trimitere la textul ebraic si la cel latinesc
nu se regsesc in aparatul critic al ediiei lui Lambert Bos, Samuil Micu a apelat
probabil la o ediie poliglot a Sintei Scripturi. O mrturie inedit o regsim notat
de ctre 1imotei Cipariu, care meniona utilizarea de ctre Samuil Micu a ediiei
greco-latine a lui Franois Vatable, si in acest sens, Lugen Pael, susine
posibilitatea ca Samuil Micu s fi comparat ntr-o anumit az mai multe izvoare,
prin parcurgerea ediiilor poliglote care ructiicau adnotrile reputatului ebraist
Franois Vatable (Pavel 2007: 104). Dintr-un numr de peste 40 de glose care
discut originalul grecesc om prezenta succint anumite situaii de traducere cu
priire la termeni de aceast origine. Un astel de exemplu l-am indentificat n
Paralip. 3:9, unde putem urmri o serie sinonimic a termenului grecesc op:iov,
care are sensul de chaise a porteur, porteaix`, dup cum urmeaz: 9. (a) Grece.
oreion, unii pat, alii tron sau jil, alii leptic sau lectic, alii car domnesc
tlmcesc cuntul acesta, iar din irea sa, oreion insmneaz ori pat, ori scaon,
cu care te pori`. Un alt exemplu l-am identificat n Lev. 8:8 pentru a sublinia
maniera atent de selectare a termenilor si precizia ilologic: 8.(a)Unde am pus
noi engolpion, greceaste easte loghion. Unde am pus noi artarea si aderul,
jidoveaste easte Urin si Tumim`.
n ceea ce priveste trimiterile la textul ebraic, am putut constata dou tendine
generale: incercarea de a explicita unii termeni de origine ebraic: 13.(v) Neelasa e
cuvnt jidovesc care insmneaz bucurie, sltare`, si consemnarea unor variante de
traducere, precum cea corespunztoare textului din Lcl. 2:2: (a) n jidovie:
nebunesti? n letinie: rsul l-am`.
3.2. Omisiuni i interpolri
Astzi, in cercetarea lingistic accentul pare s se pun in special pe unitatea si
regularitatea limbilor si nu pe diergenele interlingistice a celor dou limbi intrate
n contact n procesul traducerii. Desi tendina dominant a traducerilor B1688 si a
B1795 este de a transpune textele model cuvnt cu cunt in limba romn, exist
cazuri in care traductorii adopt o anumit lexibilitate in alegerea opiunilor,

349
cnd anumite interenii in text. Numite uneori si abateri de la textul-surs,
omisiunile si adugrile sunt enomene traductie realizate n mod constient sau nu
si reprezint erori datorate traductorilor si reizorilor, iind cauzate de neatenie,
de neinelegerea textului surs etc. Nu poate exista o tipologie uniersal a
abaterilor lingvistice, totusi fiecare text poate fi caracterizat de astfel de fenomene
lingistice care pot i clasiicate din perspectia ormei, coninutului sau
interpretrii.
Barr (1979: 303) atrgea atenia asupra interpolrilor si omisiunilor n traducere,
care pot modifica cantitativ prin traducere originalul, iar odat srsit diergena,
se ajunge la o pierdere a literalismului`. Adugrile considerabile pot i judecate ca
iind compoziii libere, iar o traducere literal a exprima doar elementele
lingvistice care sunt prezente n original. Versiunea se prezint atunci ca un
amestec al celor dou: este pe de o parte traducere dup original si, pe de alt parte,
compoziie liber si comentarii. Asemenea abateri` interin astel in procesul de
transfer al formei si parial sau total in reconstrucia sensului contextului respectiv
,Barr 199: 303,. 1rebuie cut distincia intre omisiunea nejustiicat si omisiunea
ca strategie de traducere, proenit din necesiti lingistice. Si opiunea de a omite
oit in textul biblic un element poate contribui ins la o alterare a sensului sau la
crearea de zone obscure in traducere. Mai puin discutat in lucrrile de critic a
traducerii textului biblic, interpolarea ca strategie intenionat de traducere cu
uncie explicati, completi sau cu scopuri estetice, este discutat mai ales la
nielul traducerilor din ebraic in greac. ntruct dierenele de traducere in
Vechiul Testament nu pot fi analizate exhaustiv am ales pentru studiul nostru
asupra omisiunilor si interpolrilor numai crile Numerile, A doua lege, Iisus Navi si
Cartea nti a Macaveilor. Aceste cri prezint multe alte dierene, ins nu am
considerat necesar prezentarea tuturor exemplelor, ci sublinierea enomenelor
traductologice identiicate. Prin urmare, apar situaii concrete dup cum urmeaz.
Cu toate c in SEPT. FRANEK. si n SEPT. VEN. termenul gr. :+p. din Deut.
2:6 este prezent r dierene, iar B1688 il transpune in sintagma: ,i a cv v.vr ae
la dn,ii, Samuil Micu l omite: ,i a cvvrai ae a ei. Astfel de cazuri sunt rare, iar
cele mai recente dierene de traducere sunt amendate de crturar in aparatul
paratextual.
Un alt context interesant de punctat il identiicm in Deut. 8:1 n care adjectivul
cel bun este prezent doar n textul B1688 si tradus in concordan cu gr. o yo0qv din
FRANKF. 1ermenul nu este preluat de ctre Samuil Micu in ersetul corespunztor,
cu toate c acesta apare glosat si n SEPT. FRANEK. de ctre Lambert Bos. S-a
constat c termenul menionat lipseste din textul ebraic, iar ediia RAHLFS l omite
(MLD 1997: 227). Asadar, interpolarea apare la nivelul textului FRANKF. si nu
reprezint o interenie a traductorului de la 1688.
nc un exemplu elocent in aceast direcie il constituie cel din Deut. 29:8, n
care sintagma a rboiv din B1688 este ormulat exact dup grecescul no:. din
SEPT. VEN. Crturarul ardelean nu consider adecat preluarea acestui termen din

350
B1688, intruct ediia FRANKF., desi o gloseaz in aparatul critic, nu o adopt in
interiorul textului.
Iat o alt conjectur biblic:

Ldiii Num. 15:4
B1795 a zecea parte a unui ii, stropit cu a patra parte de untdelemn a unui in
B1688 a zecea a lui ii, rmntat in a patra al lui in cu untdelemnu
MS. 45 a zeace a lui de ii, rmntat intru a patra lui in cu untu de lemnu
MS. 4389 a zeace parte de ei de msur, amestecat in a patra parte de ulei de in
SEPT. VEN.
o:io+ov +oo oi i n:opo:vq :v +. +:+op+. +oo iv.
SEPT. FRANEK.
o: io+ov +oo oi i ovon:noiq:vqo:vq :v :oi. :v +:+op+. +oo iv.
VULG. Decimam partem ephi conspersae oleo, quod mensuram habebit
quartam partem hin.
VULG. BLAJ a zeacea parte de e, stropit cu untdelemn care a aea msura a patra
parte de hin.

Lnunul comparat se caracterizeaz prin prezena oscilant a substantivului
parte, care insoeste numeralele ordinale a zecea si a patra n B1795, MS. 4389 si
VULG. BLAJ. Dup cum se poate obsera, Samuil Micu, traduce conorm sensului
din textul-surs, ins subinelege prin termenii grecesti: o:io+ov a zecea` si +:+op+.
a patra` ,Badea s.., si substantivul parte, care ar i trebuit s echialeze substantiul
grecesc q | :pi , ioo parte` ,Badea s.., si care nu se regseste in textele surs.
B1688 si MS. 45 traduc cu idelitate numeralele menionate, r a aduga si
substantivul parte. Totusi, n MS. 4389, asemenea B1795, se alege o transpunere mai
puin literal prin orma a zeace parte si a patra parte.
Dac am obserat in exemplul de mai sus o dieren de traducere datorat
opiunilor distincte ale traductorilor textului B1688 si B1795, n Num. 14:38,
ariaia de traducere intre B1688 ,i Iisus al lui Navi ,i Halev ) si B1795 (ar i.v. fiiv
lui Navi, ,i Halev), desi aparent o omisiune a sintagmei fiiul lui n B1688, de fapt
dierena de traducere are loc intre versetele grecesti. n Num. 24:3 ntlnim o
situaie asemntoare care prezint la simpla obseraie omisiunea din B1688 a
propoziiei relatie care eade ,zice omul cel aderat,` pe care am identificat-o n
ersetul corespunztor din B195 ,zice omul cel aderat, carele eade`)
transpus dup echialentul grecesc qoi v o ov0p. noo o oq0iv. op.v (SEPT.
FRANEK.). ns, dup cum am subliniat mai sus, ersiunile dierite ale Septuagintei
sunt principala cauz a acestei aparente interpolri. Menionm in acest context
prezena unei opiuni dierite de traducere a lui Samuil Micu a adjectivului ioopo
putere` ,Badea s..,, din Num. 24:4, prin forma Dumnezeu (Zice cel ce aude
cuvintele lui Dumnezeu`). Soluia de traducere este preluat din nota 8 redactat de
Lambert Bos n SEPT. FRANEK.: 8. Alex. oyio O:oo i oopoo . B1688, MS. 45 si MS.
4389 traduc termenul n mod fidel prin cuvinte tari.
ntlnim un enomen asemntor si n Deut. 4:1. Astel, am inregistrat dou
dierene de traducere ntre versetul: Si acum, Israil, ascult direptile si judecile

351
cte eu inu pre oi astazi s acei, pentru ca s trii, si, intrndu inluntru, s
mostenii pmntul carele Domnul Dumnezeul prinilor ostri d oao cu soru`
din B1688 si versetul corespunztor: Si acum, Israile, ascult indreptrile si
judecile care eu in pre oi astzi s le acei, ca s trii si s inmulii si
intrnd s mostenii pmntul care-l d oao Domnul Dumnezeul prinilor
vostri` din B1795. Sintagma cv .orv este o echivalare fidel a gr. : v iqp. < o
iqpo, -oo, sor` (Badea s. v.) din SEPT. VEN., termen care nu este prezent n
ersiunea lui Samuil Micu, iar omisiunea acestui termen reprezint de apt opiunea
corespunztoare din SEPT. FRANEK. Cel de-al doilea exemplu avut n vedere poate
conduce la concluzia c ar reprezenta o omisiune, totusi, termenul prezent doar n
B1795 . r ivvvii transpune exact compusul grecesc noonooioo0q o:, termen
compus din adjectivul noo , noq, noo numeros, mult` si verbul no oo. a
modela, a plsmui` ,Badea s..,, concordnd cu textul SEPT. FRANEK.
O dieren de traducere consistent o intlnim in Deut. 34:6, si n acest caz
datorat unor opiuni de traducere distincte la nielul textelor-surs grecesti.
Raportndu-ne la aceste texte, am constatat unele omisiuni si interpolri cauzate de
soluiile adoptate de traductorii romni pentru a reda in mod adecat sensul biblic.
Astfel, B1688 traduce segmentul de text: Si l-au ingropat pre el in pmntul Moav,
aproape de casa lui Fogor` in mod idel dup textul surs grecesc: Koi :0o|ov
oo +ov :v yq M.o : yyo oiioo 1oyop (SEPT. VEN.). MS. 45 prezint o opiune de
traducere identic cu cea din B1688. ns MS. 4389, prin soluia Si a fost ngropat
in ale, in ara Moabului, in aa Bet-Peorului` deine o traducere mai apropiat de
textul lui Samuil Micu: Si l-au ingropat pre el in ale, in pmntu lui Moa,
aproape de casa lui Fogor`. Se poate obsera opiunea crturarului ardelean de a
mprumuta segmentul iv vvtv vi Moar din B1688, fapt usor de notat prin
comparaia cu gr. Koi :0o|ov oo+ov :v loi : yyo oiioo 1oyop din SEPT. FRANEK.,
n care acest segment nu apare. Desi interpoleaz a de SEPT. FRANEK. sintagma
mai sus menionat, Samuil Micu omite termenul : v loi. Opiunea n vale este
utilizat doar de Samuil Micu si o identiicm si n MS. 4389, ins substantiul nu
este prezent in ediia lui Lambert Bos, reprezentnd o interpolare a de acesta.
Doar pentru comparaie si pentru a sublinia dierena la nielul textelor grecesti
vom prezenta acest verset si din ediia RAHLFS: Koi :0o|ov oo+ov :v loi :v yq
M.o : yyo oi ioo 1oyop, dup care deinem prin ersiunea modern NLC o
traducere adecat acestei surse: Si l-au nmormntat in Gai, in inutul Moab,
lng casa lui Phogor`.
Ultima parte a versetului Is. Nav. 2:9 din B1688: si au czut toi ceia ce lcuiesc
pmntul de ctr oi` si tradus corespunztor dup textul grecesc al FRANKF. nu
este preluat de ctre Samuil Micu in ediia sa, intruct traductorul ardelean preer in
acest caz s ie consecent textului din SEPT. FRANEK. S-a constat c aceast
secen de text destul de consistent este prezent in sursa ebraic, iar omisiunea are
loc doar n cazul textului grecesc din 1709 (NEC: 2004: 26).

352
O situaie asemntoare o identiicm in Is. Nav. 3:8 prin compararea prii
iniiale din acest erset din B1688: i poruncea,te reoior cu textul corespunztor: i
acum poruncea,te reoior din B195. Situaia este si de data aceasta cauzat de
dierenele dintre textul SEPT. VEN.: Koi :v+:ioi +oi si SEPT. FRANEK.: Koi vov
:v+:ioi +oi, cu inserarea adverbului de timp vov acum` ,Badea s. .,
Unele indicii importante pentru a descoperi metoda de traducere a lui Samuil
Micu si msura in care echiul text al Bibliei bucurestene l-a inluenat pe traductor
le identiicm in Cartea ntiu a Macaveilor. Chiar dac in Ctre Cititoriv filologul
ardelean subliniaz in mod explicit c B1688 a ost realizat cu oarte intunecat si
incurcat asezare si intocmire a graiului romnesc`, intr-un numr de situaii
analizate (1 Mac. 2:43; 3:22; 5:20; 7:25; 13:5; 11:18; 11:25; 11:61,, am constat c
transpunerea lui Samuil Micu in aceste cazuri este mult tributar tipriturii
cantacuzinesti, iar din opiunile sale rezult un grad mai ridicat de libertate a de
textul editat de Lambert Bos. Dup cum am subliniat mai sus exist cazuri in care
opiunile de traducere nu coincid cu textul B1688 datorit dierenelor textuale de
la nivelul surselor, ins in exemplele urmtoare Samuil Micu consider adecate
soluiile de traducere din B1688, chiar dac preluarea idel a acestora impune
omiterea unor segmente lingvistice sau interpolarea altora.
n gr. Koi :v:+oyovov io+oo +oo +iv: ovooi +.v :i +oo :0voo (1 Mac.
11:25), substantivul :0voo (FRANKF; SEPT. FRANEK., popor` ,Badea, s.., este
nlocuit n B1688 prin termenul jidovi care oer contextului Si cea pr asupra
lui oarecarii r de lege din jidoi` o mai mare precizie. Desi reprezint o abatere
eident de la textul-surs, Samuil Micu preia soluia din B1688, considernd-o mai
adecat si menit s aduc o descirare a acestui erset: Si mcar c-l prea pre el
oarecarii r de leage din jidoi`.
Dac in exemplul de mai sus substituirea termenului popor prin substantivul
jidovi a ost menit s aduc un plus de precizie, n 1 Mac 11:61 situaia este total
dierit. lr a exista o dieren la nielul textelor model ioi on:i:ioov oi ono
loq (SEPT. FRANEK., FRANKF, segmentul tocmai menionat este omis de ctre
Samuil Micu n traducerea B1795 (Si de acolo s-au dus la Gaza si o au ncungiurat
cu oaste, si au ars ceale dimpregiurul cetii si le-au prdat pre eale`,, crturarul
prelund prin soluia de traducere a textului bucurestean si omisiunea srsit de
B1688: Si se duse acolo la Gaza si szu imprejurul ei si arse prenprejururile ei si le
pred pre ele`.
O alt situaie de preluare a unei opiuni de traducere din B1688 o constatm in
1 Mac. 11:18, n care Samuil Micu preer inlocuirea segmentului grecesc : v +oi
o op.ooiv in ceti` prin termenul ntr-nsele. Prezent in textele surs in acelasi
erset, in dou ocurene ioi oi ov+: : v +oi oop.ooiv oo+oo on.o v+o ono +.v
: v +oi oop.ooiv segmentul de text mai sus menionat este substituit din raiuni
de expresivitate si de eitare a unei structuri mai puin luente la in limba romn.
O alt preluare seril in B195 o constatm in 1 Mac. 3:22 din traducerea
cantacuzineasc. Prin inserarea n B1795 a substantivului Domnul (Si nsusi

353
Domnul a zdrobi pre ei de ctr aa oastr si oi nu ei teame de ei`),
neexistent n SEPT. FRANEK. si nici n FRANKF (Koi oo+o oov+pi|:i oo +oo npo
npoo.noo o:i o: q o:i o0: onoo+.v.,, Samuil Micu interpoleaz termenul
menionat prin preluarea acestuia din B1688: Si nsus Domnul va zdrobi pre ei de
ctr aa noastr`. Interpolarea in acest caz este de natur s aduc o explicitare si
mai mult precizie, ins nu respect nici in acest caz textele-surs.
Forma nop:o0qvoi din FRANKF si SEPT. FRANEK. a verbului nop:oooi a
merge, a se duce, a pleca` ,Badea, s. ., este prezent intr-o singur ocuren in 1
Mac 5:20: Koi ::pio0qoov Li.vi ovop: +pioi ioi +oo nop:o0qvoi :i +qv
loioi ov loooo o: ovop: oi+oiioi ioi :i +qv looooi +iv. B1688 insereaz in
cadrul ersetului corespunztor, spre deosebire de FRANKF verbul a merge in dou
situaii: Si s imprir: la Simon - brbai 3000, ca s mearg la Galilea, si la Iuda
- brbai 8000, ca s mearg la Galaadita`. Crturarul ardelean adopt in mod seril
interpolarea produs de traducerea bucurestean: Si s-au imprit lui Simon
brbai trei mii, ca s mearg la Galilea, iar lui Iuda, brbai opt mii, ca s mearg
la Galaadita`, ntruct n SEPT. FRANEK. constatm erbul nop:o0qvoi doar
ntr-un singur context, iar in textul B195 il identiicm in dou ocurene.
Doar in cadrul a dou situaii Samuil Micu se doedeste fidel n traducerea
textului-surs si nu adopt soluia de traducere din B1688. Astfel, n 1 Mac. 7:25
termenul grecesc novqpo ru` ,Badea, s..,, identiicat r ariaie in FRANKF si
SEPT. FRANEK. prin ioi :n:o+p:|:v npo +ov ooi:o ioi io+qyopqo:v oo+.v
novqpo, este omis de ctre B1688: si s intoarse ctr impratul si cu prre
asupra lor`. Samuil Micu, de aceast dat, traduce conorm sursei, considernd
omisiunea B1688 o opiune neadecat in acest context: si ntorcndu-se la
impratul, i-au prt pre ei ru`. 1ot o situaie asemntoare de eitare a unei
omisiuni srsite n B1688 o putem constata n 1 Mac. 2:43 n textele studiate.
Astel, secena +.v ioi.v ru` ,Badea, s.., din FRANKF si SEPT. FRANEK. ioi
nov+: oi oyoo:oov+: ono +.v ioi.v npoo:+:0qoov oo+oi ioi : y:vov+o oo+oi
:i o+qpiyo este omis in B1688 ,Si toi ceia ce pribegiia s adaosr la ei si s
cu lor intru intrire`), ins Samuil Micu traduce intocmai sursa greceasc,
neprelund soluia traducerii bucurestene, dup cum se poate obsera: Si toi cei
ce fugea de reale s-au adaos la ei si s-au cut lor spre intrire`.

4. Cteva concluzii
Constient de posibilitatea erorii sau a impreciziei si dorind s isi indeplineasc
obiectivul semnalat n Ctr cititoriv, crturarul ardelean se raporteaz la prima
traducere in limba romn cu o deosebit consecen, att in mod explicit, prin
intermediul aparatului critic, ct si implicit, dup cum am constatat mai sus in
exemplele alese pentru analiz. Rolul notelor din aparatul paratextual al ediiei
FRANKF. si cel realizat de Lambert Bos pentru FRANEK. reprezint un punct de
plecare n traducere si un coninut inormaional util si comod, totusi, B1688 si
B195 nu preiau drept opiune principal aceste note. 1ranspunerea mesajului

354
biblic este o sarcin diicil si limitat de limba-int, iar aceste elemente
meta-textuale pot substitui n multe cazuri o omisiune si oer traductorului si
revizorului o privire de ansamblu asupra fenomenului lingvistic. Glosele si versetele
discutate in seciunile anterioare relect actiitatea susinut a lui Samuil Micu de a
realiza o ersiune imbuntit a de textul de la 1688, mai ales prin tehnica
mprumutului si cea a calcului, predominnd prima dintre acestea, ct si prin
explicarea termenilor de origine greceasc in adnotri. Glosele B195 sunt un
instrument esenial pentru identiicarea strategiilor de traducere adoptate de ctre
crturarul ardelean, intruct ele reprezint 1631 de contexte cu un coninut
inormaional bogat si trimiteri ctre textele-surs, care, de altel, ar i mai greu de
reperat.
Prezentm in cele ce urmeaz unele concluzii dobndite in urma analizei
comparative: a) cele mai numeroase cazuri studiate demonstreaz aptul c Samuil
Micu decide pentru fiecare segment traductologic soluia cea mai adecat in
transpunerea sensului biblic; b) nu am identificat cazuri n care o abatere de la
textul-surs s constituie o schimbare a sensului, c) exist situaii oarte rare in care
cele dou traduceri biblice s nu transpun idel textele originale grecesti; d)
raportarea ctre textul biblic de la 1688 este realizat prin intermediul notelor
traductologice, prezente in numr de 235, ct si din analiza contextelor discutate
anterior; e) 86 de glose cu trimitere la B1688 oer receptorului textului biblic o
ariant secundar de traducere, necesar pentru inelegerea sensului biblic si
coner garania traducerii idele, f) majoritatea diergenelor identiicate apar ca
urmare a dierenelor dintre textele-surs grecesti utilizate: Septuaginta in ediia
Frankfurt din 1597 si in ediia lraneker din 109, g) n unele cazuri, destul de rare,
Samuil Micu acord traducerii sale mai mult libertate a de textul-surs grecesc,
prelund idel soluia de traducere din tipritura cantacuzineasc, chiar dac acest
apt inseamn omiterea sau interpolarea unor segmente lingistice, h) textul
latinesc al Vulgatei este utilizat de ctre crturarul ardelean in puine contexte
traductologice; i) atenia sporit acordat termenilor de origine greceasc in
adnotri doedeste importana acordat de crturar originalului grecesc si strategia
echilibrat adoptat in procesul de imbogire a lexicului.
Bibliografie
ANANIA = ibia .av fvta critvr, aiie ]vbiiar a fvtvvi ivoa, ersiune diortosit
dup Septuaginta, redactat si adnotat de Bartolomeu Valeriu Anania, Editura
B1688 = ibia aaec Dvvveeia.ca critvr ae cei vechi ,i ale cei noao leage, toate care
s-au tlmcit dupre limba elineasc spre inelegerea limbii rumnesti cu porunca
preabunului crestin si luminatului domn Ioan Srban Cantacuzin Basarab

355
Voieod [...], tiprit intia oar in 1688. [Biblia 1688, text stabilit si ngrijire
editorial de Vasile Arinte si Ioan Caprosu, vol. I (volum ntocmit de Vasile
Arvinte, Ioan Caprosu, Alexandru Gaton, Laura Manea,, Lditura Uniersitii
Alexandru Ioan Cuza`, Iasi, 2001, vol. II (volum ntocmit de Vasile Arvinte,
Ioan Caprosu, Alexandru Gafton, Laura Manea, N. A. Ursu), Editura
Uniersitii Alexandru Ioan Cuza`, Iasi, 2002].
B1795 = ibia, aaec Dvvveeia.ca critvr a egii 1ecbi ,i a ceii Noao, care s-au
tlmcit de pre limba elineasc pre inlesul limbii romnesti [...], Blaj, 1795.
[Ioan Chindris (coord.), Biblia de la Blaj (1795). aiie ;vbiiar, cu binecuvntarea
.P.S. Lucian Muresan, mitropolitul Bisericii Unite, Roma, 2000].
FRANKF. = 1q O:io lpoq Hooio Aqooq ioi X: o Aio0q iq onov+o. Divinae
Scripturae nempe Veteris ac Novi Testamenti [...], Frankofurti ad Moenum, apud
Andreae Wecheli haeredes, 1597.
MLD = Biblia de la Bucure,ti (1688), n seria Monumenta linguae Dacoromanorum, Pars I,
Genesis (autorii volumului: Alexandru Andriescu, Vasile Arvinte, Ioan Caprosu,
Elsa Lder, Paul Miron, Mircea Rosian, Marietta Ujic,, Lditura Uniersitii
Alexandru Ioan Cuza`, Iasi, 1988; Pars II, Exodus (autorii volumului:
Alexandru Andriescu, Vasile Arvinte, Ioan Caprosu, Corneliu Dimitriu, Elsa
Lder, Paul Miron, Mircea Rosian, Marietta Ujic,, Lditura Uniersitii
Alexandru Ioan Cuza`, Iasi, 1991; Pars III, Leviticus (autorii volumului: Vasile
Arvinte, Ioan Caprosu, Elsa Lder, Paul Miron, Eugen Munteanu), Editura
Uniersitii Alexandru Ioan Cuza`, Iasi, 1993; Pars V, Deuteronomium (autorii
volumului: Alexandru Andriescu, Vasile Arvinte, Ioan Caprosu, Eugenia Dima,
Llsa Lder, Paul Miron, Petru Zugun,, Lditura Uniersitii Alexandru Ioan
Cuza`, Iasi, 1997.
SEPT. FRANEK. = H HAAAlA AlAOHKH KA1A 1OYL FBAOMHKOX1A. Vetus
Testamentum ex versione Septuaginta inerpretum. Secundum exemplar Vaticanum
Romae editum [...], Summa cura edidit Lambertus Bos, L. Gr. in Acad. Franeq.
Professor. Franequerae. Excudit Francisus Halma, Illustr. Frisiae Ord. atque
eorundem Academiae typogr. ordinar. MDCCIX.
SEPT. NEC. ~ Cristian Bdili, lrancisca Bltceanu et al. (coord.), Septuaginta, vol. I,
Geneza. Exodul. Leviticul. Numerii. Deuteronomul, Editura Polirom, Bucuresti, 2004.
SEPT. RAHLFS. = Septuaginta, id est Vetus Testamentum Graece iuxta LXX interpretes.
Edidit Alfred Rahlfs, Stuttgart, 1979.
SEPT. VEN. = H O:io lpoq oqooq Hooio ioi X:o Aio0qiq onov+o. Divina
Scriptura nempe Veteris ac Novi Testamenti Omnia [...], Veneia, 168.
VULG. = Bibliorum Sacrorum Iuxta Vulgatam Clementiam. Nova Editio Breviario
Perpetuo et Concordantiis Aucta Adnotatis etiam locis qui in Monumentis
Fidei Solemnibus et in Liturgia Romana Usurpari Converunt, Curavit Aloisius
Gramatica, Typis polyglottis Vaticanus, MCMXXIX.

356
Saguna = ibia, aaec Dvvveeia.ca critvr a egii cei recbi ,i cei noao, tiprit [...] sub
supravegherea si cu binecuntarea excelenei sale, prea sinitului Domn
Andreiu, Baron de Saguna, Sibiiu, 1956-1958.
Badea = Gh. Badea, Diciovar grec-romn ,i romn-grec al celor trei sfinte ,i dumnezeie,ti
liturghii, Editura Doxologia, Iasi, 2009.
Bailly = A. Bailly, Dictionnaire grec-franais, dition revue par L. Schan et P.
Carrez, Morel = Maurice Carrez, Franois Morel, Diciovar a ôvvi 1e.tavevt,
1raducere de Gheorghe Badea, Societatea Biblic Interconesional din
Romnia, Bucuresti, 1999.
DLR = Diciovarv limbii romne, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti, 1965 si urm.
Liddell-Scott = H. G. Liddell, R. Scott, A Greek-English Lexicon. With a revised
Supplement, Clearedon Press, Oxford, 1996.
MDA= Mic aiciovar acaaevic, vol. I (A - Me), vol. II (Mi-Z), Grupul Editorial
Univers Enciclopedic Gold, Bucuresti, 2010.
Anania 2008: Bartolomeu Valeriu Anania, ,ibia vi erbav, vovvvevt ae ivb
teoogic ,i iterar rovvea.c, in 1abor`, nr. 8, noiembrie, Lditura Mitropoliei
Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, Cluj-Napoca, p. 5-12.
Barr 1979: James Barr, The Typology of Literalism in ancient biblical translations,
Vandenhoeck & Ruprecht in Gttingen, 1979, n seria Nachrichten der Akademie
der Wissenschften in Gttingen aus dem Jahre 1979, Philologisch-Historische
Klasse, Vandenhoeck & Ruprecht, Gttingen, 1979.
Cndea 1963: Virgil Cndea, Nicolae Milescu ,i nceputurile traducerilor umaniste n limba
rovv, n Limb si literatur`, ol. VII, Societatea de stiine istorice si
filologice din R.P.R., Bucuresti, 1963, p. 29-76.
Gafton 2008: Alexandru Gafton, Biblia de la 1688. Momentul cultural ,i lingvistic, n
1abor`, nr. 8, noiembrie, Lditura Mitropoliei Clujului, Albei, Crisanei si
Maramuresului, Cluj-Napoca, 2008, p. 17-20.
Munteanu 1987: Eugen Munteanu, Despre traduceri ,i ae.re ivbie ae cvtvr, n
Dialog`, nr. 120, noiembrie 1987, Iasi, p. 8.
Munteanu 2008: Eugen Munteanu, eicoogie bibic rovvea.c, Humanitas,
Bucuresti, 2008.
Munteanu 2008a: Eugen Munteanu, Biblia de la Bucuresti (1688) n raport cu
ersiunile ulterioare ale Sintei Scripturi in limba romn. Un punct de edere
filologic`, n Mihai Vizitiu (ed.), fvta critvr ,i fvta itvrgbie, iroare ae rieii
ve,nice, Seciunea biblic, 1rinitas, Iasi, 2008, p. 111-134.
Munteanu 2009: Eugen Munteanu, De.re traaiia bibic rovvea.c, in Idei in
dialog`, nr. 4, 16 septembrie 2009, Bucuresti, p. 1-14.

357
Pavel 2001: Eugen Pavel, Un monument de limb literar: Biblia lui Samuil Micu,
in Biblia adec Dumnezeiasca Scriptur a legii echi si a ceii noao, Blaj, 1795`,
n Ioan Chindris ,coord.,, Biblia de la Blaj. aiie ]vbiiar, Roma, 2000, p. 1-22.
Pavel 2007: Eugen Pavel, ntre filologie ,i bibliofilie, Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca,
2007.
Perpessicius 1986: Perpessicius, Scriitori romni, vol. I, Antologie si prea de
Andrei Roman, Tabel cronologic de Teodor Vrgolici, Editura Minerva,
Bucuresti, 1986.
Rosian 1988: Mircea Rosian, Probeve ae tebvic a traducerii n Biblia de la Bucure,ti, n
Dacoromania`, Jahrbuch r ostliche Latinitt, , Ierausgegeben on Paul
Miron, Verlag Karl Alber, Freiburg/ Mnchen, 1988.

359
GALATENI 5:12 NTRL IMPRLCAIL I IRONIE.
AVATARURILE UNEI REMARCI POLEMICE
A SF. PAVEL N TRADIIA BIBLIC ROMNLASC

DRAGO TLINIC
Institutul Teologic Penticostal, Bucuresti
stefanicadragos@yahoo.com

Abstract: 1he present article`s aims is to determine the way in wich St. Paul`s polemical
remark in Gal. 5:12 was rendered in Romanian, from one of the earliest version of
Paul`s letters ,CORESI 1563) up to the most recent complete version of the Bible
(FIDELA 2010). In order to provide a wider hermeneutical framework, the history of
interpretation of this verse is offered in the first half of the article.
Keywords: Galatians 5:12, the history of interpretation, allegory, imprecation, irony,
circumcision, Romanian versions

1. Introducere
Secena gr. o:ov ioi onoio|ov+oi oi ovoo+oov+: oo (Gal. 5:12) le pune
probleme in egal msur traductorilor si exegeilor. Principala diicultate o
reprezint stabilirea sensului erbului gr. onoion+. n context. Unele versiuni redau
acest erb de o manier care sugereaz c apostolul Pael proer o imprecaie
asupra oponenilor si iudaizatori din Galatia. Potriit altor ersiuni, apostolul
recurge la ironie pentru a contracara insistena iudaizatorilor cu privire la
circumcizie, considerat de acestia condiie sine qua non pentru mntuire. n fine, un
al treilea set` de ersiuni aorizeaz o interpretare de tip alegoric a expresiei
amintite. n studiul de a ne propunem att o analiz exegetic a secenei
grecesti din Gal. 5:12 (n contextul mai larg al retoricii pauline cuprinse n Galateni),
ct si o ealuare a tradiiei biblice romnesti din perspectiva acestui verset.
Vom incepe studiul nostru cu o analiz exegetic a erbului gr. onoion+., un
termen polisemantic, sarcina noastr iind stabilirea sensului pe care acest cunt il
are n contextul din Gal. 5:12. Vom face apoi o incursiune in istoria interpretrii
secenei din Gal. 5:12, deoarece interpretarea unui text diicil se relect in
traducere. Dup cum om obsera, istoria interpretrii este dominat de trei
direcii majore care se relect in traducerile biblice moderne, ie romnesti, fie
Dragos Stenic

360
strine. n ultima parte a studiului nostru, om ace o clasiicare a ediiilor biblice
romnesti, in uncie de soluia interpretati adoptat
1
.

2. Analiza exegetic a verbului onoion+.
Dup cum om edea mai jos, echialarea gr. onoion+. in limba romn pune
probleme, traductorii iind neoii s aleag intre multiplele lui sensuri, n
ncercarea de a surprinde ct mai bine intenia paulin.
n Noul Testament, termenul onoion+. inregistreaz sase ocurene: patru dintre
ele se gsesc in eanghelii, una in laptele Apostolilor si una n Gal. 5:12.
Majoritatea lexicoanelor grecesti BDAG, EDNT, LEH, s.v. onoion+.; TDNT,
LOUW-NIDA, dau acestui erb sensul a tia, a produce o separare prin tiere, a
reteza` ,Cele patru ocurene din evanghelii fac referire la tierea unui membru al
corpului uman: n Marc. 9:43, 45 (onoio|ov) verbul este folosit pentru a descrie
amputarea minii sau a piciorului care l pot conduce pe om la pcat
2
; n Ioan
18:10, 24 (on:io|:v, erbul ace reerire la tierea urechii robului marelui preot, de
ctre Simon-Petru;
3
textul din Fapt. 27:32 (on:io|ov) descrie tierea uniilor de la
brcile de salare cu care mateloii oiau s ug de pe asul aflat n pragul
naufragiului
4
.
Un caz special il reprezint ocurena din Gal. 5:12, unde erbul ,la modul
indicativ, diateza medie, timpul iitor,, desemneaz cel mai probabil un tip special
de tiere a unui membru, si anume o mutilare n urma creia cineva devine eunuc
(cf. TDNT, DGR). Apostolul si doreste ca oponenii si, care ac ru bisericii ,prin
aptul c ii indeamn pe crestinii provenii dintre pgni s se circumcid,, s se
mutileze si ei, tindu-si n totalitate organele reproductive. O astfel de nelegere a
ndemnului este foarte plauzibil, dat iind c in literatura antic necrestin se ace
deseori referire la eunuci (i.e. persoane castrate) cu ajutorul formei de participiu
perfect a verbului onoion+.
5
.

1
n unele cazuri, stabilirea exact a sensului unei expresii dintr-o ersiune romneasc este greu de
realizat. ntruct primele versiuni ale Sf. Scripturi (sec. al XVI-XVII-lea) conin termeni ambigui, de
aceea, dup o analiz atent, om incerca s stabilim sensul cel mai probabil cu care acesti termeni
au fost folosii de ctre traductorii nostri.
2
n relatarea paralel ,Mat. 5:29-30) sunt folosite verbe diferite: :oip:. ,pentru ochi, si :iion+.
,pentru mn,.
3
Termenul este folosit deseori cu acest neles n scrierile unor autori antici precum Homer, Herodot
6, 91, Diodorus Siculus 17, 20, 7, 17, 20, 7, Josephus, Bellum Judaicum, 6, 164, Epictet 2, 5, 24 etc.
(vezi, pentru detalii, BDAG).
4
Potrivit BDAG, utilizri similare ntlnim la Homer (Odiseea, 10, 127), Xenofon (Historia Graeca, I, 6,
21) sau Polyaens (5, 8, 2, 6, 8).
5
ntlnim expresii precum: onoi:io:voo +o y:vvq+iio +q |oq, asadar referirea la pudenda se
face explicit (vezi Filon, Legum allegoriae, III, 8; Lucian, Eunucus, 8; Teofil Antiohianul, 3, 8). n LXX,
ocurenele erbului onoion+. reeritoare la eunuci ,participiu perect pasi, nu sunt insoite de ali
determinani ,ca la lilon,: ooi :io:oo:+oi 0ooio ioi onoi:io:vo :i :iiqoiov iopioo
(Deut. 23:2). Vezi LEH, s.v. onoion+..
Galateni 5:12 ivtre ivrecaie ,i ironie...

361
1rebuie remarcat c apostolul oloseste aici un joc de cuinte asemntor celui
din Filip. 3:2, verset n care n:pi+oq (circumcizie`, este nlocuit cu io+o+oq
,mutilare`,, care nu se mai ntlneste n alte texte grecesti cu acest sens (TDNT, s.v.
io+o+oq ). Asadar, n Filip. 3:2 S. Pael apeleaz la paronomaz, artiiciu prin care le
arat destinatarilor c circumcizia predicat de intorii alsi este de fapt o mutilare
a trupului (cf. EDNT, LIDDELL-SCOTT, BDAG, LOUW-NIDA). Ca si n Gal. 5:12,
limbajul paulin din Filip. 3:2 este foarte dur
6
, avnd probabil rolul de a evidenia
gravitatea erorii n care au fost atrasi crestinii de ctre intorii alsi.
Acest lucru ne intreste convingerea c in Gal. 5:12 erbul onoion+. este folosit
cu sensul de a mutila, a tia` sau ,dac il traducem printr-un echivalent mai explicit)
a castra`. Acest ultim termen surprinde cel mai bine intenia apostolului.

3. Gal. S:J2 n istoria interpretrii
Dup cum am putut obsera mai sus, redarea exact a inelesului pe care il are
verbul onoion+. in Gal. 5:12 este diicil. De-a lungul istoriei crestinismului,
comentatorii biblici au oerit acestui erset interpretri dintre cele mai dierite, ins
ele pot fi ncadrate n trei linii majore de interpretare. n funcie de opiunea
comentatorului, sintagma o:ov ioi onoio|ov+oi oi ovoo+oov+: oo este
interpretat ie ,1, alegoric ,in acest caz inelesul trebuie cutat dincolo de sensul pe
care l au cuvintele la prima vedere), (2) fie ca imprecaie
7
(argumentul principal
iind c, pentru a-i combate pe eretici, apostolul face uz de autoritatea sa
apostolic, proernd un blestem asupra celor care-i smintesc pe crestinii mai slabi
n credin,, ,3, ie ca remarc ironic. Potriit acestei ultime intepretri, S. Pael
foloseste ironia ca strategie retoric
8
, n ncheierea demonstraiei sale privind
circumcizia si relaia crestinului neereu cu Legea mozaic.
a, Gal. 5:12 interpretat in cheie alegoric. Susintorii acestei soluii interpretatie
pornesc de la ideea c apostolul nu aea in edere un act izic atunci cnd orbea
despre tiere`. Prin urmare, in spatele acestei exprimri socante s-ar ascunde un
neles spiritual profund.
Unul dintre primii comentatori biblici care au susinut aceast interpretare a ost
Marius Victorinus, care si-a scris comentariul la cartea Galateni n secolul al IV-lea.
Autorul admite c remarca apostolului poate i priit ca un blestem, dar consider
c ea nu izeaz pierderea integritii izice a iudaizatorilor, ci tierea spiritual a
intorilor alsi din comunitatea credinciosilor si pierderea binecuntrilor

6
Cu referire la afirmaia din Gal. 5:12, Martyn (1997: 478) arat c Pael creeaz o imagine brutal,
obscen si sngeroas in sens literal`.
7
Cu toate c termenul imprecaie inseamn inocarea mniei divine asupra unei persoane, cu intenia
de a-i ace ru, in lucrarea de a inelegem prin acest termen acel tip de blestem care urmreste
pierderea integritii izice a persoanei izate`.
8
\itherington ,1998: 35, airm c: Aceste cuinte trebuie judecate dup eectul retoric pe care ele
sunt menite s-l aib, acela de a mri distana dintre audien si agitatori, strnind dezgustul
destinatarilor fa de acestia din urm`.
Dragos Stenic

362
eangheliei: s ie tiai, spune el |Pael| de la aderul eangheliei, s ie separai
de ei [de credinciosi|` (Cooper 2005: 334)
9
.
n secolul al XVIII-lea, John Wesley, n scurtele sale note la cartea Galateni,
opteaz, de asemenea, pentru o interpretare alegoric a textului. Pentru el, S. Pael
se reer, in mod clar, la excluderea oponenilor si din comunitatea crestin: as
rea s ie chiar tiai, |inlturai| din comuniunea oastr, scoatei-i aar din
biseric` ,\esley 1999: ad loc. Gal. 5:12). Clarke, comentator biblic din aceeasi
perioad, susine o tez asemntoare cu a lui \esley. Acesta i contrazice pe cei
care consider c apostolul se ruga pentru nimicirea oponenilor si, el arat c
imaginea tierii poate i olosit pentru a ilustra excluderea dintr-o comunitate
oarecare ,ondat pe criterii sociale, proesionale, religioase etc,. La ntrebarea: de
ce nu i exclude Pavel nsusi pe oponenii si, Clarke ,1999: ad loc. Gal. 5:12)
rspunde: autoritatea apostolului printre ei a ost slbit simitor din cauza
influenei falsilor intori, prin urmare, cel mai probabil, el nu mai putea exercita
nici o funcie bisericeasc`.
Spre deosebire de interpreii amintii pn acum, Gingrich (2005: 31) consider
c S. Pael orbeste, ntr-ader, despre o castrare, dar c aceasta trebuie ineleas
n mod figurat. Apostolul si doreste ca intorii falsi s-si piard puterea de
rspndire a minciunilor si erorii printre galateni`.
b) Gal. 5:12 o imprecaie. Imprecaia la care ne reerim are legtur cu
inocarea diinitii n vederea pedepsirii (fizice) a celor care i induc n eroare pe
galateni. Aceast direcie de interpretare are un element comun cu cea prezentat la
punctul anterior: ambele consider c gr. onoion+. se reer la o tiere izic, adic
n sens propriu, nu figurat (metaforic). Diferena const in aptul c, n cazul
imprecaiei, tierea constituie o pedeaps diin, enit in urma blestemului
apostolic, n timp ce, n al doilea caz, remarca S. Pael este ineleas ca ironie sau
artiiciu retoric menit s eidenieze caracterul ireleant al circumciziei pentru
crestinii provenii din rndurile pgnilor
10
.
ntre cei care d o imprecaie (un blestem asupra ereticilor) n Gal. 5:12 se
numr si Sf. Ioan Irisostom. Predicatorul rsritean accentueaz graitatea
aciunii amgitorilor`, care i-au silit |pe galateni| s-si abandoneze propria lor
patrie, libertatea si neamul ceresc si s caute, in schimb, unul strin, i-au alungat din
Ierusalimul de sus, care este liber si i-au silit s pribegeasc asemeni unor captii si
pribegi` ,NPNl
1
, vol. 13: 39). Acesta foloseste termenul a blestema (gr. :nop.:vo,
:nopo+oi), atunci cnd descrie dorina apostolului, si nu se sfieste s-i pun pe
iudaizatori n rndul ereticilor, comparndu-i cu maniheii, care considerau c trupul

9
n ncheierea comentariului la acest verset, Victorinus aminteste n treact si posibilitatea ca expresia
paulin s aib in edere o tiere izic propriu-zis, aceastei idei, ins, nu i se aloc atenie.
10
ns acest apt nu exclude duritatea expresiei: apostolul nu-si permite s glumeasc, pronunnd
aceste cuvinte. El este ct se poate de serios`, dar seriozitatea lui nu exclude ironia, olosit, aici, ca
o arm indreptat impotria celor care, dnd unor texte biblice o interpretare gresit, dar aparent
soisticat`, incercau s-i cstige pe galateni pentru iudaism.

363
nu poate i bun in sine. Prin aptul c impun neereilor circumcizia, intorii alsi
aprob aceste inturi srccioase, tindu-si un mdular al trupului, pe care-l
consider rjmas si nseltor` ,NPNl
1
, vol. 13: 39). ns o astel de decizie este
satanic, intruct ea insinueaz c Ziditorul a gresit` atunci cnd l-a creat pe om
asa cum este; cea care trebuie indeprtat, conchide Irisostom, este patima
suletului`, singura in stare s-l perverteasc pe credincios. n mod eident, tiradele
Printelui rsritean se indreapt impotria ereziei maniheilor, dar nu este lipsit de
importan c punctul de plecare al acestei demonstraii l constituie tocmai
versetul din Gal. 5:12. Procednd astfel, Irisostom arat clar c, n nelegerea sa,
verbul onoion+. izeaz o tiere propriu-zis, c aceast tiere a atras imprecaia
apostolului, pe care ereticii o merit din plin.
La rndul su, S. Ieronim orbeste despre un blestem` pe care apostolul
Pael il arunc asupra iudaizatorilor, dar nu explic mai pe larg in ce const aceast
imprecaie. Grija lui este aceea de a scuza` gestul apostolului, al ucenicului celui
care a spus binecuvntai pe cei ce blestem`. Explicaia lui Ieronim poate fi
rezumat astel: ceea ce-l determin pe postol s rosteasc aceast imprecaie este
nu att mnia indreptat impotriva oponenilor si, ct iubirea a de bisericile lui
Dumnezeu` ,PL, vol. 26, col. 405 B-D). Asadar, cei care incearc s tulbure si s
dezbine Biserica sunt vrednici de blestem.
Cei doi stlpi` ai Reormei, Luther si Calvin, au neles ntr-un mod similar
remarca din Gal. 5:12. Luther reuseste s surprind destul de bine intenia din
spatele exclamaiei apostolului: Pael ,presupun eu) face aici o aluzie la
circumcizie, ca si cum ar spune ei silesc s tiai carnea prepuului vostru;
dar eu as dori ca ei nsisi s fie tiai pe de-a-ntregul, din rdcin` ,Luther 1999:
45,. Asemenea lui Ieronim, Luther se intreab dac un crestin are oie s profereze
blesteme. Rspunsul, in opinia lui, este unul simplu: credinciosului nu-i este
ingduit s blesteme din orice`, interdicia nu priveste, ins, situaiile cu totul
speciale, comparabile cu cea descris in Gal. 5. Luther d mai multe exemple
biblice, n care oamenii sfini i-au blestemat pe cei ce se mpotriveau lui
Dumnezeu
11
. Studiind astfel de cazuri, reormatorul ajunge la concluzia c, pentru
a pstra nealterat Cuntul Snt, credinciosul trebuie s recurg la toate
mijloacele` care i-ar asigura reusita, el are oie s rosteasc, r nici o reinere:
binecuntat s ie Dumnezeu si Cuvntul Su, iar tot ce este r Dumnezeu si
r Cuntul Su, s ie blestemat` ,Luther 1999: 45,. Limbajul folosit de Luther
este dur si direct, reormatorul gsind mereu asemnri intre dierite pasaje din
Scripturi si evenimentele pe care le traversa el nsusi. Distanarea tot mai accentuat
de dogma Bisericii Catolice avea nevoie de sprijin biblic, pe care reformatorul l
gseste inclusiv n Gal. 5:12
12
.

11
Sunt amintii Simon Magul (Fapte 8:20) si pctosii descrisi n Psalmi (Ps. 5:10, 9:17).
12
Dup releciile la Gal. 5:12, Luther prezint Doctrina despre aptele bune`, seciune urmat de un
scurt excurs pe aceast tem. Ll arat c doctrina indreptirii prin credin nu impiedic acerea de
Dragos Stenic

364
Jean Calin subliniaz justeea mniei apostolului, care se roag pentru
nimicirea impostorilor prin care galatenii au ost amgii` ,Calin 2005: 156,.
Verbul a tia`, continu Calin, conine o aluzie la circumcizia pe care ei puneau
att de mare accent`. Urmnd linia lui Irisostom ,pe care, de altel, il aminteste n
comentariul su,, reormatorul consider c prin sintagma gr. o:ov ioi
onoio|ov+oi oi ovoo+oov+: oo S. Pael cerea pedepsirea celor care oiau s
strice biserica de dragul circumciziei: imi doresc ca ei s ie tiai de tot` ,Calin
2005: 157). Urmnd tiparul stabilit de ali comentatori, Calin (2005: 157) propune
un rspuns la spinoasa problem a blestemelor proerate de ctre crestini. Dac
pentru Luther aprarea Langheliei merita orice eort, pentru reformatorul francez
miza cea mai mare este slava lui Dumnezeu; credinciosii ar alege mai degrab ca
intreaga lume s piar, dect ca o rm din slaa lui Dumnezeu s ie stirbit`.
Astzi, aceast direcie de interpretare a ost in general abandonat. Dup cum
vom vedea n seciunea urmtoare, tot mai muli comentatori biblici d in Gal.
5:12 o remarc ironic menit s pun punct argumentaiei pauline privitoare la
problema circumciziei.
c) Gal. 5:12 o remarc ironic. A treia si cea mai nou
13
linie de interpretare,
asupra creia om zboi in paragraele urmtoare, propune nelegerea sintagmei
o:ov ioi onoio|ov+oi oi ovoo+oov+: oo in cheie ironic.
Lightoot ,184: 20, arat c airmaia paulin conine o ironie aspr`,
comparabil cu cea intlnit in texte precum 2 Cor. 11:19
14
sau Filip. 3:2, 3
15
. O
eventual interpretare alegoric a pasajului este respins de la bun nceput. Prin
aptul c termenul gr. o:ov
16
introduce o dorin care nu se poate realiza, rolul
afirmaiilor apostolului din unele texte (Gal. 5:12; 1 Cor. 4:8; 2 Cor. 11:1) este de a
ironiza inturile, percepia de sine sau gusturile oratorice` ale oponenilor si.
n ncheierea expunerii privitoare la ameninarea inturii iudaizatorilor, Sf.
Pavel adaug un comentariu sarcastic, menit s-i caricaturizeze si s-i discrediteze
pe oponenii si`, spune Longenecker (2002: 234). Cu toate c au existat oci care
au artat c o astel de inelegere a textului este inacceptabil
17
, ntruct ea ar face

fapte bune (cum ar putea nelege, eentual, teologii catolici,, dimpotri, numai cnd binele
crestinii isi pot arta dragostea crestin ,officia pietatis) unii fa de alii` ,Luther, op. cit., p. 47).
13
n linii mari, putem identiica o anumit eoluie a interpretrii erbului onoion+., de la alegorizare
(cazul unor scriitori patristici), la nelegerea lui ca blestem/imprecaie ,cu precdere in perioada
Reormei,, procesul culminnd cu ralierea celor mai muli cercettori moderni la cea de-a treia
interpretare, potriit creia remarca din Gal. 5:12 este ironic.
14
Doar oi suerii cu plcere pe nebuni, oi, care suntei nelepi!` ,CORNIL. 1924).
15
Lightoot ,184: 20, consider c in Gal. 5:12 si n Filip. 3:2, 3 apare aceeasi idee, exprimat intr-un
limbaj similar`. Limbajul la care se reer comentatorul nu poate i dect cel ironic, de reme ce in
ambele texte circumcizia este desconsiderat, si nu oricum, ci prin asociere cu mutilarea.
16
BDAG arat c termenul gr. o:ov, care are o orm ix, uncioneaz ca o particul care
introduce o dorin imposibil de implinit, este o expresie a dorinei ca cea s se i intmplat sau s
se intmple`. O redare posibil ar i: o, dac!` ,BDAG,.
17
n general, cei care aduc aceast obiecie neleg expresia paulin ca pe o metaor a excomunicrii.
Longenecker este de prere c interpreii latini au ost predispusi ctre o astel de inelegere de

365
expresia paulin o insult pur, pe ct de iraional, pe att de dezgusttoare`
18
, si
menine poziia: comentariul lui Pael trebuie ineles ca o modalitate sarcastic de
caracterizare a iudaizatorilor` ,ibidem). Sf. Pavel n-ar fi mpotriva circumciziei, atta
reme ct ea ar i necesar din punct de edere social sau medical, ins cnd ea este
priit ca un ehicul al binecuntrilor ceresti, apostolul se ede neoit s ia o
poziie erm si s declare rspicat c, astel de situaii, circumcizia nu reprezint
mai mult dect o mutilare izic.
ntre comentatorii mai receni care consider c airmaia din Gal. 5:12 este una
ironic il menionm si pe B. \itherington. Acesta arat c, desi apostolul nu-si
putea permite s glumeasc cu lucruri att de serioase, el a putut apela, pe de o
parte, la ironie, sarcasm, inecti |...| pentru a-si arta dispreul fa de
argumentele agitatorilor, iar pe de alt parte la empatie, mil, compasiune si emoii
pozitive mai adnci, pentru a-si aduce audiena mai aproape, astel inct aceasta s
accepte argumentul su` ,\itherington 1998: 34,. Urmndu-l pe J. Dunn (1993:
283,, \itherington airm c, dac dorina apostolului s-ar mplini n mod literal
,dac iudaizatorii ar ajunge eunuci,, atunci ritul dedicrii ar deeni ritul excluderii`.
Dorind s-si asigure un loc in adunarea Domnului` prin circumcizie, galatenii ar
ajunge s se exclud, prin castrare, din prezena lui Dumnezeu, pe baza acelorasi
legi mozaice ,Le. 21:20, Deut. 23:1,. n aceasta const ironia airmaiei pauline,
airm \itherington.
Concluzionnd discuia de pn acum, considerm c exegeza sintagmei gr.
o:ov ioi onoio|ov+oi oi ovoo+oov+: oo trebuie s in cont de toate aceste
trei direcii de interpretare. Dup cum am putut obsera, ele au o istorie
indelungat, dou dintre ele cobornd pn in perioada patristic. Scriitori
bisericesti precum Ioan Hrisostomul sau Victorinus au neles de timpuri c erbul
onoion+. ace reerire la o tiere real, in trup, si nu la o separare spiritual. Dar
dac acesti comentatori si cei din perioada Reormei au considerat c apostolul
Pavel rosteste un blestem binemeritat asupra intorilor falsi, interpreii de dat
recent consider c, in economia argumentrii sale, S. Pael ace uz de ironie
pentru a-i discredita pe iudaizatori. O astfel de nelegere nu este imposibil de
susinut, deoarece este n acord cu sensul verbului onoion+. n context si pune n
eviden o trstur a apostolului pe care celelalte interpretri o trec cu ederea:
abilitatea retoric. Lpistolele pauline conin numeroase cazuri n care Sf. Pavel
apeleaz la ironie pentru a evidenia si ndrepta erorile destinatarilor (1 Cor. 4:8; 2
Cor. 11:1 s.a.).

textul Vulgatei, care este destul de ambiguu: utinam et abscidantur qui vos conturbant`. Versiunea
englezeasc KJV urmeaz textul Vulgatei, rezultatul iind o expresie la el de ambigu: I would
they were een cut o which trouble you`, care permite interpretarea metaoric ,Longenecker
2002: 234).
18
Vezi comentariul lui W. M. Ramsay (ad loc.), citat de Longenecker (2002: 234).
Dragos Stenic

366
4. Gal. 5:12 n tradiia biblic romneasc
Tradiia biblic romneasc conine o palet ariat de echilalri ale textului din
Gal. 5:12. Considerm de domeniul eidenei aptul c orice traductor este, in
acelasi timp, si un interpret. Aceast uncie` pe care traductorul nu si-o asum
n mod constient este evideniat cel mai bine de textele diicile. n astel de situaii,
traductorul poate s apeleze la ediiile precedente, pstrnd, astel, o direcie de
traducere,interpretare deja inchegat, sau s inoeze, caz in care teologia il poate
predispune ctre o anumit opiune
19
. Gal. 5:12 este un astfel de text dificil, care a
reusit s-i impart pe interpreii biblici n tabere diferite, clar delimitate. Ne
astepm, prin urmare, ca si redrile acestui erset in limba romn s urmeze
direcii diferite, strns legate de nelegerea traductoriilor cu priire la el. n cele ce
urmeaz ne propunem s analizm, succint, traducerile si diortosirile romnesti ale
S. Scripturi din perspectia textului de la Gal. 5:12. Dup o prezentare diacronic a
versiunilor n care apar termeni problematici, vom face o claisifcare a traducerilor
romnesti dup cele trei direcii de interpretare prezentate anterior.
Primele ediii romnesti ale Bibliei redau verbul gr. onoion+. ambiguu, ceea ce
ingreuneaz uneori inelegerea ersetului. nelesul unor erbe ca a plevi, a cvri sau
a r.i este greu de stabilit n contextul general al Lpistolei ctre Galateni. De
regul, aceste cuinte-problem nu au ost reluate n versiuni ulterioare. n
contrast, termeni ca a tia, a eaa si a schilodi, fiind mult mai inteligibili, au o
recen mai mare in ersiunile romnesti.
n CORESI 1563 sintagmei gr. o:ov ioi onoio|ov+oi oi ovoo+oov+: oo i
corespunde urmtorul text: Dar re Dumnezeu ca si aceia s ie curii ceia ce
,pe, oi rsipesc`. Dac termenii grecesti o:ov si ovoo+o+o. sunt redai prin
echialeni relativ clari si fideli ideii pauline
20
, verbul a cvri, folosit pentru redarea
lui onoion+., se dovedeste mai greu de interpretat. Dintre sensurile acestui verb
din DLR, doar cteva s-ar potrivi veretului Gal. 5:12, ducnd, desigur, la
interpretri dierite. Un prim sens, igurat, a ace curat, a scpa ,de pcate,, a
mntui` ,DLR,, desi posibil, este improbabil; ntr-o astfel de situaie, Sf. Pavel s-ar
ruga pentru recuperarea, iertarea si reprimirea iudaizatorilor n snul bisericii,
situaie contrar mesajului teologic al epistolei ctre Galateni. Un alt sens, a da la o
parte, a indeprta, a inltura cea murdar, ru, striccios, inecios`, ar putea sugera
c apostolul izeaz excomunicarea ereticilor, care sunt, intr-ader, ri si
ineciosi` ,spiritual vorbind). Totusi, forma de pasiv a verbului folosit de Coresi
nu ne permite s optm pentru aceast ariant: inelesul ar i, in acest caz, c
iudaizatorii sunt beneiciarii unei astel de curiri, nicidecum elementul nociv, care

19
Ne referim aici, desigur, la traducerea textelor biblice. Pentru condiionrile pe care teologia sau
cultura le pot produce asupra textului scripturistic (Conac 2001,. Notm c Gal. 5:12 nu igureaz
printre pasajele supuse ateniei de ctre autorul lucrrii.
20
Cu toate c o redare mai corect a erbului ovoo+o+o. ar i a supra, a deranja, a tulbura` ,ezi
BDAG), ultimul fiind mai potrivit n contextul versetului Gal. 5:12.

367
urmeaz s ie indeprtat. Un al treilea sens posibil ar i a alunga, a ace s dispar
,complementul este o persoan,`, prin extensie, a prpdi, a stinge, a omori`. Spre
deosebire de nelesurile anterioare, acesta se poate susine r prea mari
probleme. n acest caz, dorina apostolului trebuie luat ca o imprecaie, ea viznd
distrugerea ,de orice natur ar i ea, intorilor alsi. Mai interesant este ins un
alt sens, secundar, dar care s-ar putea potrivi bine contextului din Gal. 5:12, anume
a jugni, a castra`. Dac acesta a ost inelesul cu care termenul a cvri a fost
utilizat de ctre Coresi, atunci remarca paulin reprezint un amestec de imprecaie
si ironie.
Desi nu putem i siguri cu priire la sensul aut in edere de traductorul de la
1563, inclinm s credem c sintagma paulin trebuie ineleas ca o imprecaie,
intruct unltimele dou sensuri sugerate de noi mai sus ne conduc spre aceast
nelegere
21
.
NTB 1648 propune pentru verbul gr. onoion+. un termen al crui ineles este
ambiguu
22
: S au rut da Dumnezu, . . erea.c carii turbur pre oi`. 1extul
NTB 1648 este citat n DLR pentru a ilustra unul dintre sensurile verbului a plivi: a
cura de buruieni; (fig.) S au rut da Dumnezu s ,sic!, pleeasc carii
turbur pre oi`. nainte de a face alte aprecieri cu privire la sensurile acestui verb,
atragem atenia asupra aptului c DLR citeaz eronat textul din NTB 1648: s r
pleeasc`, in loc de s . pleeasc` ,NTB 1648). Diferena, aparent
nesemniicati, poate inluena, totusi, interpretarea sintagmei. Potrivit DLR,
textul pare s orbeasc, intr-un mod igurat, despre o pliire` spiritual al crei
beneiciar este Biserica, dup cum o grdin este pliit de buruieni, la el si
biserica este pliit`, adic scpat de elementele nocie care o amenin ,s
pleeasc`,. Desi imaginea pliirii nu ar trebui respins a priori, considerm c un
alt sens din DLR ilustreaz mai bine ideea paulin cuprins in NTB 1648. Este
orba de sensul a separa, a izola, a lua ,dintre...,`
23
. n acest caz, dorina apostolului
se reer la indeprtarea intorilor alsi din snul comunitii crestine din
Galatia. Prin . . erea.c trebuie s inelegem s ie pleii`.
Dup cum se poate obsera, NTB 1648 transmite ideea unei separri, probabil
spirituale, excluznd imprecaia sau ironia. Cu toate c inocarea diinitii la
inceputul ersetului ,s au rut da Dumnezu`, poate introduce, dup caz, o
imprecaie sau o binecuvntare, n cazul de fa ea imbrac orma unei rugciuni al
crei scop este pzirea integritii bisericii prin indeprtarea de Dumnezeu a
intorilor alsi care-i conduc pe galateni in rtcire.

21
Ne-am putea intreba dac nu cuma, optnd pentru sensul a jugni, a castra`, nu ar trebui s
considerm c traductorul a ineles expresia din Gal. 5:12 ca pe o remarc ironic a S. Pael.
Lucrurile ar putea sta asa dac n-am lua in calcul aptul c, pn la data apariiei acestei ediii, n-au
existat comentatori care s susin aceast idee, ea a aprea ctea secole mai trziu, si nu n spaiul
teologic romnesc.
22
n aar de termenul a plevi, care este ambiguu, ersetul nu ridic probleme semniicatie.
23
Exemplul ales in DLR este gritor: Dac pmntul a ajuns in stpnirea dracilor... de ce nu m
plive,ti pe mine dintre ei ,Vissarion, B. 132,`.
Dragos Stenic

368
O alt ersiune care pune probleme este BIBL. 1688, care traduce termenul
onoion+. prin a r.i: Mcar c s or si r.i ceia ce izgonesc pre oi`. O
prim obseraie este c termenul olosit trdeaz sensul original. Chiar dac,
zut metaoric, tierea` poate ace reerire la o separare spiritual sau chiar la o
prsire a intorilor alsi, verbul onoion+. nu poate fi redat prin a r.i.
Interpretarea trebuie s ie ulterioar traducerii, nu iners.
Reflexivul pasiv .e ra r.i sugereaz respingerea, abandonarea sau desprirea de o
persoan. DLR ilustreaz acest sens printr-un citat din Pravila lui Eustrate, 24,20: De-l
a ala inoat in reunele in carele smentesc preoia...s nu s hirotoniseasc, ce s s
prseasc ca un nedestoinic`. Dac asa stau lucrurile, atunci dorina apostolului este ca
destinatarii si, inelegnd c sunt izgonii`
24
de ctre iudaizatori, s-i prseasc`,
adic s-i resping, pe ei si inturile lor. Obserm, asadar, c BIBL. 1688 pare s
susin interpretarea alegoric a excluderii din Biseric a ereticilor.
O ultim traducere a Bibliei in limba romn care propune un termen
problematic ca echivalent pentru onoion+. este CORNIL. 1924: Si, .cbioaea.c-se
odat cei ce tulbur!`
25
. Verbul a schilodi inseamn a ace s dein schilod`, iar
atunci cnd se reer la pri ale corpului, cele avute n vedere sunt minile si
picioarele (DLR). Din aceste considerente, folosirea lui n Gal. 5:12 este
nepotriit, intruct ea sugereaz c apostolul isi doreste nimicirea oponenilor si
din Galatia. n orice caz, textul din Gal. 5:12, asa cum apare n CORNIL. 1924, este
o imprecaie clar, el nu ne las posibilitatea s-l interpretm ca pe o dorin care
izeaz excluderea iudaizatorilor din rndurile credinciosilor, nici ca pe o remarc
ironic a apostolului
26
.
And aceast perspecti asupra ersiunilor romnesti dificile, n ultima etap
a studiului nostru ne propunem o clasificare a traducerilor romnesti ale Bibliei
dup cele trei direcii de interpretare prezentate mai sus.
4.1. Apostolul Pavel cere excluderea iudaizatorilor
a) NTB 1648 transmite ideea izolrii, a separrii iudaizatorilor de restul Bisericii din
Galatia. Termenul propus de NTB 1648, a plevi, nu este reluat n ediiile ulterioare.
b, Opiunea din BIBL. 1688 susine prima direcie de interpretare, potriit creia
biserica trebuie s se despart de periculosii iudaizatori.

24
n contexul nostru, inelesul termenului a izgoni este, cel mai probabil, ,inechit, a persecuta` ,ezi
DLR).
25
Verbul a schilodi a fost preluat si in N1R 200, dar traductorii l-au avertizat pe cititor, ntr-o not
de subsol, c inelesul expresiei este, de apt, altul: Airmaia lui Pael este una oarte puternic,
sensul ei este: Ct despre cei ce tulbur, le doresc s mearg cu circumcizia pn la castrare`.
Nu putem sti de ce traductorii acestei ediii nu au olosit aceast expresie sau una similar in textul
biblic propriu-zis. Cert este c echialentul din N1R 200 nu ace reerire la castrare.
26
Este interesant c in celelalte ediii Cornilecu nu ntlnim termenul a schilodi. CORNIL. 1921 oloseste
verbul a scopi, care d pasajului o nuan ironic, in timp ce in CORNIL. 1931 apare sintagma a tia ae
tot, care poate i ineleas, de asemenea, in cheie ironic.

369
c) ncepnd cu MICU putem vorbi de o cristalizare a unei opiuni de traducere.
Termenul a eaa a i reluat de ctre urmtoarele ersiuni: BIBL. 1819, FILOTEI,
SAGUNA, BIBL. 1914. n ciuda acestei tradiii remarcabile, trebuie s precizm c
expresia romneasc O, de s-ar lepda aar cei ce rzrtesc pre oi!` trdeaz
sensul original. Putem vorbi, ca si n cazul BIBL. 1688, de o influen a
hermeneuticii asupra actului traducerii: n MICU, versetul din Gal. 5:12 susine, n
mod cert, o interpretare alegoric.
d) BIBL. 1874 propune traducerea: O, de sàr esclude de tot ce ce stric.`
Termenul a esclude ,o orm mai eche a lui a exclude, cf. DLR), un sinonim modern
pentru a eaa, se reer la indeprtarea intorilor alsi. Nici un sens al acestui
termen nu conine ideea tierii`, exprimat de grecescul onoion+.. Avem, din nou,
un caz de trdare a sensului original, in aoarea interpretrii metaorice.
Interpretarea alegoric a ersetului Gal. 5:12 gseste un sprijin puternic n
traducerile romnesti amintite mai sus. Termenii a plevi, a r.i, a eaa si a esclude
aorizeaz, deopotri, aceast inelegere a pasajului biblic. n opinia noastr, chiar
dac o astel de interpretare nu trebuie exclus a priori, traducerea textului biblic nu
trebuie s-o impun ca pe singura posibil. Rolul de interpret al traductorului, chiar
dac neasumat is, iese la ieal in expresiile propuse de ediiile mai sus amintite.
Cnd ealum tradiia biblic romneasc din perspectia ragmentului discutat
aici, putem obsera o maturizare` a traducerii textului sacru. Dup anul 1914
traductorii renun la soluia de traducere bazat pe o interpretare alegoric a
fragmentului analizat.
4.2. Sf. Pavel rostete o imprecaie
a) n CORESI 1563 verbului gr. onoion+. i corespunde echivalentul a cvri. Analiza
acestei versiuni (vezi supra) ne-a dus la concluzia c sensul cel mai potriit al
verbului n contextul nostru este a alunga, a ace s dispar`, iar prin extensie, a
prpdi, a omori`. Sensul a jugni, a castra` ar i posibil, dac erbul n-ar fi la pasiv
,s ie curii`,. Or, pentru ca remarca apostolului s ie una ironic, ar trebui ca
intorii alsi s se castreze ei insisi, din dorina de a deveni mai spirituali. Asadar,
CORESI 1563 rmne prima ersiune romneasc in care dorina exprimat de S.
Pavel n Gal. 5:12 are valoarea unei imprecaii.
b, Soluia din CORNIL. 1924, a schilodi, exclude att ironia declaraiei apostolului,
ct si interpretarea alegoric, prin urmare a trebui s inelegem textul din Gal. 5:12
ca pe o imprecaie.
c) ANANIA 2001 este un alt exemplu de traducere care se inscrie pe gasul
interpretati prezentat mai sus. Lxclamaia O, tia-.àr cv totv`v bvcee cei ce
destram pe oi!` nu poate i zut dect ca o imprecaie. 1opica inersat
,tia-sàr`, si secena `n bucele` accentueaz caracterul imprecatoriu al
sintagmei.
Dragos Stenic

370
d, O ultim ersiune in care gsim o imprecaie in Gal. 5:12 este FIDELA 2010:
As dori . fie .trii cei ce tulbur`, o formulare care corespunde textului din
KJB: I would they were even cut off which trouble you`. Dintre sensurile termenului
a strpi, dou ar fi posibile n contextul din Gal. 5:12: a ace s dein sau a deeni
sterp, a steriliza` sau a omori in mas, a ace s dispar complet, a distruge, a
extermina, a masacra, a mcelri, a nimici` ,DLR,. Acest ultim sens pare mai
probabil, asadar, n FIDELA 2010 remarca paulin deine o imprecaie prin care
apostolul doreste distrugerea deiniti a oponenilor si din Galatia.
Versiunile romnesti ale Bibliei care susin indubitabil interpretarea din
seciunea 4.2. sunt, dup cum am zut, destul de puine. ns ele ilustreaz oarte
bine faptul c, in procesul traducerii textului biblic, interpretarea pe care o dm
textului sacru poate influena n mod decisiv alegerea termenilor. Revenind la o
idee exprimat mai sus, considerm c traducerile trebuie s rmn idele textului
original, urmnd ca interpretarea pasajelor scripturistice s se ac ulterior, de ctre
interprei avizai.
4.3. Sf. Pavel face o remarc ironic/sarcastic
Numrul traducerilor romnesti care ar putea susine aceast direcie de
interpretare este sensibil mai mare dect al celor din seciunea anterioar. n
general, am ncadrat aici acele ediii care, pe de o parte, trimit la ideea de tiere
izic ,cerut de erbul onoion+.,, iar pe de alt parte sugereaz c aceast tiere ar
i una improbabil.
n NT. 1863, O de .àr .coi
27
de tot, ce ce e turbur pre o!`, erbul
folosit pentru redarea lui onoion+. surprinde foarte bine ironia Sf. Pavel. La acesta
se adaug si locuiunea aderbial de tot`, care sugereaz c practica
iudaizatorilor era, de apt, tot o scopire`, cu deosebire c procesul nu se ducea
pn la capt ,de tot`,. Aceast ariant de traducere a i reluat cu mici
modiicri in CORNIL. 1921: Si, .coea.c-se odat cei ce arunc tulburarea intre
oi!`.
NITZ. 1897: Si dac .àr tea mcar de tot cei care intrit pe o la
rscoal!`. Alegerea termenului a tia pentru traducerea grecescului onoion+. este
una inspirat, nu doar iindc este idel originalului, ci si iindc ii las
comentatorului posibilitatea de a alege ntre imprecaie si ironie. Am ncadrat,
totusi, versiunea NITZ. 1897 n rndul celor care d in Gal. 5:12 o ironie, intruct
pe lng erbul a tia, versiunea foloseste si locuiunea aderbial de tot`, care
indic limpede c tierea la care se reer apostolul a ost deja inceput` ,prin
circumcizie,, iar acum urmeaz s ie dus la capt. Aceast ariant s-a impus
pentru mult reme in aproape toate ediiile ulterioare: BIBL. 1911, CORNIL. 1931,
GAL. 1938 si NT. 1951. Varianta din BIBL. 1968 ,O, de s-ar tia de tot cei ce

27
A scopi are un singur sens: a castra` ,DLR,.

371
rzrtesc pe oi!`, a ost preluat in NT. 1979, BIBL. 1982 si BIBL. 1988. O ultim
ersiune care preia arianta a tia de tot` este BIBL. 2001 (GBV).
NT. 2002, o ersiune catolic, propune traducerea: Cei care tulbur mai
bine . .e vvtiee de tot.` Deoarece erbul a mutila poate face referire att la o
amputare, ct si la o ciuntire accidental ,DLR,, Gal. 5:12 poate prea si o
imprecaie la adresa oponenilor si. Cu toate acestea, prezena locuiunii adverbiale
de tot` sugereaz, ca si in ersiunile biblice anterioare, c mutilarea` nu trebuie
neleas ca un accident, ci ca un act voit. Alegerea unui termen att de violent
pentru a descrie circumcizia eoc limbajul olosit de apostol in lilip. 3:2
28
.
TLN 2006 traduce Gal. 5:12 in elul urmtor: De s-ar castra cei ce caut s
drme!`. Desi foloseste verbul a castra ,in acord cu intenia paulin,, aceast
traducere nu se numr printre cele mai bune, intruct cititorul s-ar putea ntreba,
pe bun dreptate, care ar i rostul castrrii iudaizatorilor De ce a cerut apostolul
un lucru att de absurd? Se pierde, asadar, aluzia la tierea inal`, care s continue
incizia cut in momentul circumciziei. Desi TLN 2006 este greu de ncadrat n
vreuna dintre cele trei categorii prezentate mai sus, se apropie cel mai mult de
interpretarea n cheia ironiei).

5. Concluzii
Secvena gr. o:ov ioi onoio|ov+oi oi ovoo+oov+: oo rmne un text dificil,
att pentru exegei, ct si pentru traductori, de aceea redarea lui in limba romn
sau ntr-o alt limb modern va avea mereu nevoie de explicaii. n seciunea
dedicat istoriei interpretrii am descoperit trei linii de interpretare majore, care
sunt transpuse n versiunile biblice romnesti. Constatm deci c orice traductor
este si un interpret, situaie alabil nu doar pentru tradiia biblic romneasc, ci si
pentru celelalte tradiii
29
.
Pentru redarea lui onoion+. versiunile romnesti timpurii olosesc echialeni
care, cel mai adesea, se dovedesc ambigui si, prin urmare, greu de interpretat. Cu
ajutorul altor texte din epoc, prezentate in DLR, am incercat s stabilim inelesul
cel mai potrivit al acestor termeni n Gal. 5:12. MICU este ersiunea care traseaz
primul gas textual important, cealalt tradiie textual iind inaugurat de NITZ.
1897
30
.
Ultima etap a studiului nostru a constat in clasificarea versiunilor romnesti
dup cele trei direcii de interpretare clasice. Am obserat c interpretarea
sintagmei pauline ca imprecaie are cel mai slab suport n ediiile biblice romnesti:

28
Filip. 3:2: :n:+: +qv io+o+oqv. Printr-un joc de cuvinte, termenul gr. n:pi+oq ,circumcizie`,
devine io+o+oq ,mutilare`,.
29
O examinare a expresiei pauline din Gal. 5:12 n ersiuni strine ale Bibliei nu a cut obiectul
studiului nostru. ns, comparnd aceste ersiuni intre ele, om putea obsera c au ost inluenate
de nelegerea pe care traductorul a aut-o asupra nelesului expresiei grecesti.
30
Aceast tradiie textual insumeaz 10 ediii biblice, majoritatea ortodoxe, ins intre ele se numr si
cteva versiuni protestante: CORNIL. 1931 sau BIBL. 2001 (GBV).
Dragos Stenic

372
5 versiuni, dintr-un total de 27, supuse analizei
31
. Interpretarea alegoric a textului
din Gal. 5:12 se ntlneste mai des, iind prezent in 8 ersiuni romnesti
32
. Ultima
interpretare, conorm creia S. Pael este ironic a de iudaizatori, se doedeste
cea mai popular, iind intlnit in 14 ersiuni
33
.
Mai precizm c pentru redarea erbului grecesc onoio|ov+oi, cele 27 de
ersiuni analizate olosesc 11 echialeni dierii. Aceasta constituie o ultim
doad a aptului c textul din Gal. 5:12 ridic probleme serioase traductorilor si
interpreilor, probleme care, ins, or putea i depsite n urma unui studiu
exegetic, hermeneutic si traductologic riguros.
Bibliografie
A. Surse
ANANIA = ibia .av fvta critvr. aiie ;vbiiar a fvtvvi ivoa [...], redactat si
adnotat de Bartolomeu Valeriu Anania, EIBMBOR, Bucuresti, 2001.
porunca preabunului Domn Ioan Srban Cantacozino Basarab Voievod [...],
Bucuresti, 1688 |ediie modern: Institutul Biblic si de Misiune al BOR,
Bucuresti, 1998].
BIBL. 1819 = ibiia, aaec Dvvveeia.ca critvr a egii recbi ,i a ceii noao, cu
chieltuiala Rosienestii Soieti a Bibliei, in Sanktpeterburg, in tipografia lui Nic.
Grecea, n anul 1819, avgust, 15 zile.
BIBL. 1874 = vta critvr a 1ecbivv ,i a Noulu 1e.tavevt, ediiune nou,
redut dup testurile originale si publicat de Societatea Biblic pentru
Britania si Strintate, Iasi, 1874.
BIBL. 1911 = fvta critvr a 1ecbivvi ,i Noului Testament, ediiune nou, rezut
dup testurile originale si publicat de Societatea Biblic pentru Britania si
Strintate, Bucuresti, [1911]. Pe pagina de titlu a VT este trecut anul 1909, iar
pe pagina de titlu a N1 ,traducerea Nitzulescu, anul 1911. Ortograia reizuit
de P. Grboviceanu si G. Alexici.
BIBL. 1914 = ibia, aaic Dvvveeea.ca critvr a egii 1ecbi ,i a ceei ôv, tiprit
in zilele majestii sale Carol I [...], Ldiia Sntului Sinod, Bucuresti, 1914.

31
La nielul diersitii lexicale, aceast grup de ersiuni biblice se prezint cel mai bine, cele cinci
ediii propun patru ormulri dierite pentru redarea lui onoion+.: a cvri, a schilodi, a tia cu totu-n
bvcele, respectiv a strpi.
32
Dintre aceste opt versiuni, doar patru propun un termen propriu pentru redarea lui onoion+..
33
Menionm c unele ediii care se incadreaz in aceast categorie sunt diortosiri ale unor ersiuni
mai vechi: NT. 1951, BIBL. 1968, NT. 1979, BIBL. 1982, BIBL. 1988. Aceasta face ca n cele 14
ersiuni s aem doar patru echialeni dierii pentru grecescul onoion+.: a scopi, a tia de tot, a
mutila de tot si a castra.

373
grij a Prea lericitului Printe Justinian, patriarhul Bisericii Ortodoxe Romne,
cu aprobarea Sfntului Sinod, IBMOBOR, Bucuresti, 1968.
BIBL. 1982 = Bibia .av fivta critvr, tiprit sub indrumarea si cu purtarea de
grij a Prea lericitului Printe Iustin, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romne, cu
aprobarea Sfntului Sinod, EIBMBOR, Bucuresti,1982.
BIBL. 1988 = ibia .av fivta critvr, tiprit sub ndrumarea si cu purtarea de
grij a Prea lericitului Printe 1eoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romne,
cu aprobarea Sfntului Sinod, EIBMBOR, Bucuresti, 1988.
BIBL. 2001 = ibia .av fvta critvr a 1ecbivvi ,i Noului Testament. Traducere literal
nou, completat, reizuit si actualizat cu subtitluri si texte paralele marginale si
adnotri de traducere in subtext, Gute Botschat Verlag, Bucuresti, 2001.
BIBL. 2008 = ibia .av fvta critvr, tiprit cu binecuntarea Preaericitului
Printe Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romne, cu aprobarea Sfntului
Sinod, EIBMBOR, Bucuresti, 2008 |retiprire a BIBL. 1988].
CORESI 1563 = Apostol romnesc (Faptele Apostolilor-Evrei), Brasov, [1563].
CORNIL. 1920 = Noul Testament al Domnului Nostru Isus Hristos, tradus de D.
Cornilescu, Societatea Langhelic Romn, Bucuresti, 1920 |pe copert, 1921|.
CORNIL. 1921 = ibia .av fivta critvr a 1ecbivvi ,i Noului Testament, tradus de
D. Cornilescu, cu locuri paralele, Societatea Langhelic Romn, Bucuresti,
1921.
CORNIL. 1924 = ibia .av fivta critvr a 1ecbivvi ,i Noului Testament, traducere
nou |de D. Cornilescu|, cu trimeteri, Societatea Biblic pentru Rspindirea
Bibliei n Anglia si Strintate, 1924.
CORNIL. 1931 = Biblia sau Sfnta critvr a 1ecbivvi ,i Noului Testament, cu trimeteri.
ibia rovv traavcere vov av tetv origiva, Societatea Biblic pentru
Rspndirea Bibliei in Anglia si Strintate, Bucuresti, 1931.
FIDELA 2010 = Biblia Fidela, 1raducere literal nou, completat, reizuit si
actualizat, Lditura lidela, Cluj-Napoca, 2010.
FILOTEI = Biblia sau Testamentul Vechi ,i Nou [...]tiprit [...] prin binecuvntarea [...]
iubitorului de Dumnezeu Lpiscop al sintei Lpiscopii Buzul, D. D. liloteiu,
Buzu, 1854.
GAL. 1938 = ibia, aaic Dvvveeia.ca critvr a 1ecbivvi ,i a Noului Testament,
tradus dup textele originalelor ebraice si grecesti de preoii proesori Vasile
Radu si Gala Galaction din inalta iniiati a Majestii sale regelui Carol II,
lundaia pentru Literatur si Art Regele Carol II, Bucuresti, 1938.
MICU = ibia, aaic Dvvveeia.ca critvr a egii recbi ,i a ceii noao [...], Blaj, 1795
[Biblia de la Blaj - 1795, Ldiie jubiliar, Roma, 2000|.
NA = Novum Testamentum Graece, 27th edition, in the tradition of Eberhard Nestle
and Erwin Nestle, ed. Barbara si Kurt Aland, Johannes Karavidopoulos, Carlo
M. Martini, Bruce M. Metzger, Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 1993.
Dragos Stenic

374
NITZ. 1897 = Noul A,evvt, tradus din limba original greac, sub domnia M.S.
Carol I. Regele Romnii Archipstor si Mitropolit Primat iind de a doa oar
D.D. Iosif Gheorghian, de Dr. N. Nitzulescu, Profesor la Facultatea de
Teologie. 1iprit cu spesele Societii Biblice Britanice, Bucuresti, 1897.
NTB 1648 = Noul Testament sau vcarea av eagea voao a vi .v. ri.to., Dovvvvi
nostru, izodit cu mare socotin, den izod grecescu si sloenescu, pre limb
rumneasc, cu indemnarea si porunca denpreun cu toat cheltuiala a mriei
sale Gheorghe Racoi, craiul Ardealului, tipritu-s-au intru a mriii sale
tipografie, dentiu noou, n Ardeal, n cetatea Belgradului [...] 1648 |ediie
modern: Alba Iulia, 1988|.
NT. 1863 = ôv 1e.tavevt a Dovvvvi ,i Mntuitorului Nostru Isus Christos,
corectat intocmai dup textul original cu cheltuiala Societatei Ierograice
Britanice si streine, spre rspndirea cuntului lui Dumnezeu in Britania si la
alte naiuni, ediia a septea, 1ypograia Sephan Rassidescu, Bucuresci, 1863.
NT. 1951 = Noul Testament al Domnului Nostru Isus Hristos, tiprit cu aprobarea
Sfntului Sinod si binecuvntarea I. P. S. Justinian Patriarhul Romniei la cea de
a treia aniersare a inscunrii I. P. S. Sale, LIBMO, Bucuresti, 1951.
NT. 1979 = Noul Testament cu Psalmii, tiprit sub indrumarea si cu purtarea de grij a
Prea lericitului Printe Iustin patriarhul Bisericii Ortodoxe Romne cu
aprobarea Sfntului Sinod, EIBMBOR, Bucuresti, 1979.
NT. 2002 = Noul Testament, traducere, introduceri si note de pr. Alois Bulai si pr.
Anton Budu, Sapienia, Iasi, 2002.
NTR 2007 = ibia, ôva traavcere iv ivba rovv, International Bible Society, s.l., 2007.
SAGUNA = ibia, aaec Dvvveeia.ca critvr a egii cei recbi ,i a cei noao, tiprit [...]
sub privegherea si cu binecuntarea excelenei sale, prea sinitului Domn
Andreiu, Baron de Saguna, Sibiiu, 1856-1858.
TLN 2006 = Sfintele Scripturi. Traducerea lumii noi, traducere dup New World
Translation of the Holy Scriptures, ediia englez reizuit in 1984, \atch 1ower
Bible and Tract Society of Pennsylvania, 2006.
B. Dicionare i enciclopedii
BDAG = Danker, Frederick William (ed.), A Greek English Lexicon of the New
Testament and Other Early Christian Literature, University of Chicago Press,
Chicago, 2001.
DGR = Carrez, Maurice si Morel, Franois, Dicionar grec-romn al Noului Testament,
traducere de Gheorghe Badea, SBIR, Bucuresti, 1999.
DLR = Dicionarul limbii romne, ,Ldiia anastatic, 19 ol., Lditura Academiei
EDNT = H. R. Balz, G. Schneider, Exegetical Dictionary of the New Testament
|traducerea lucrrii Exegetisches Worterbuch zum Neuen Testament], Grand Rapids,
Eerdmans, 1990-1993.

375
LEH = J. Lust, E. Eynikel, K. Hauspie, A Greek-English Lexicon of the Septuagint:
Revised Edition, Stuttgart, Deutsche Bibelgesellschaft, 2003.
LIDDELL-SCOTT = H. G. Liddell, R. Scott, H. S. Jones, R. McKenzie, A
Greek-English Lexicon, Oxford/New York, Clarendon Press/Oxford University
Press, 1996.
LOUW-NIDA = J. P. Louw, E. A. Nida, Greek-English Lexicon of the New Testament:
Based on Semantic Domains, United Bible Societies, New York, 1996.
NPNF
1
= Nicene and Post-Nicene Fathers: Second Series, 14 vol., Hendrickson,
Peabody, 1995.
TDNT = Gerhard Kittel, Gerhard Friedrich (ed.), Theological Dictionary of the New
Testament, 10 vol., traducere de G. W. Bromiley, Grand Rapids, Eerdmans,
1964-1976.
C. Literatur secundar
Calvin 2005: J. Calvin, Commentaries on the Epistles of Paul to the Galatians and
Ephesians, traducere de William Pringle, Baker Books, Grand Rapids, 2005.
Clarke 1999: A. Clarke, Care`. Covmentary: Galatians ,ed. electronic,, Logos
Library System, Albany, Ages Software, 1999.
Conac 2011: E. Conac, Dievee fiaeitii. Condiiovri cvtvrae ,i teologice n traducerea
Bibliei, Editura Logos, Cluj-Napoca, 2011.
Dunn 1993: James Dunn, The Epistle to the Galatians, Hendrickson, Londra, 1993.
Edwards 1999: M. J. Edwards, Galatians, Ephesians, Philippians, (Ancient Christian
Commentary on Scripture), InterVarsity Press, Downers Grove, 1999.
George 2001: T. George, Galatians, (NAC, vol. 30), Broadman & Holman
Publishers, Nashville, 2001.
Gingrich 2005: R. E. Gingrich, The Book of Galatians, Riverside Printing, Memphis,
2005.
Hendriksen si Kistemaker 2001: W. Hendriksen si S. J. Kistemaker, New Testament
Commentary: Exposition of Galatians, vol. 8, Grand Rapids, Baker Book House,
2001.
Lightfoot 1874: J. Lightfoot, t. Pav`. i.te to tbe Caatiav.. . Reri.ea 1et ritb
Introduction, Notes, and Dissertations, Macmillan & Co., Londra, 1874.
Longenecker 2002: R. N. Longenecker, Galatians (WBC, vol. 41), Word, Dallas,
2002.
Luther 1999: J. Pelikan et al. (ed.), vtber`. !or., vol. 27: Lectures on Galatians,
Concordia, Saint Louis, 1999.
Cooper 2005: Stephen Andrew Cooper (ed.), Mariv. 1ictorivv.` Covvevtar, ov
Galatians, Oxford University Press, New York, 2005.
Martyn 1997: J. Louis Martyn, Galatians, Yale University Press, Londra, 1997.
Wesley 1999: J. Wesley, !e.e,`. ôte.: Caatiav. ,ed. electronic,, Logos Library
System, Albany, Ages Software, 1999.
Dragos Stenic

376
Witherington 1998: Ben Witherington III, Grace in Galatia: A Commentary on St.
Pav`. etter to tbe Caatiav., Eerdmans, Grand Rapids, 1998.

377
INOVAII LLXICALL N TEXTUL BIBLIC ACTUAL

DR. DANA-LUMINIA TLLLOAC
Institutul de Lingistic Iorgu Iordan - Al. Rosetti`, Bucuresti
danielateleoaca@gmail.com

Rsum: Làpproche du probleme du conservatisme linguistique dùn texte ,ecclsiastique,
uniquement du point de ue des phnomenes archaques de langue nèst quùn approche
unilateral, cèst pourquoi il aut ncessairement ajouter a ce type de dmarche lòpration
dìnestigation du nologique` dans un certain texte religieux. Dans notre tude - une
recherche comparatie synchronique ,orhodoxe, catholique/ protestant`, - on sèst
intress au problme de la distribution particulire des units lexicales nologiques dans
chacune des versions bibliques prises en discussion, dmarche traves laquelle nous
aons essays d`baucher un possible modele mthodologyque appliquable a lànalyse du
nologique` dans le texte religieux ,biblique,, un modele qui permette la dissociation
entre les faits lexicaux de continuit linguistique, dùne part, et les phnomenes aìvvoratiov
linquistique, dàutre part. La derniere section de cette tude a t consacre au probleme de
làdquation,lìnadquation smantico-conceptuelle et stylistique du fond lexical
nologique dlimit dans le texte biblique actuel.
Mots-cls: biblique, comparatif, nologique, innovation linguistique, continuit
linguistique, (in)adquation smantico-stylistique

J. Precizri preliminare
ntr-un studiu recent ,1eleoac 2011b,, and drept corpus de lucru un numr de
patru versiuni biblice
1
, ne propuneam s urmrim g r a d u l d e a r h a i c i t a t e
al textului biblic actual, in spe neotestamentar ,ravgbeia av Matei), ntr-o cercetare
comparati ortodox/ catolic/ protestant`. Aspectele l e x i c o - s e ma n t i c e
analizate - arhaisme lexicale, termeni rari si din fondul lexical mai vechi al limbii

1
Cf. ibia .av fvta critvr, 1988, ersiune ortodox ,BO), ibia .av fvta critvr a 1ecbivvi ,i
Noului Testament, 1980 (BI), ibia .av fvta critvr. 1ecbiv ,i ôv 1e.tavevt, 1990, versiune
protestant ,BP), respectiv Noul Testament Catolic, 1992 (NTC). Ct prieste Biblia de la Ierusalim,
trebuie spus c, desi lipsit de orice indicaie de alidare din partea reunei autoriti ortodoxe
,tipicul tiprit, cu bincuntarea` urmat de numele unui arhiereu si de menionarea demnitilor
lui, si prezentnd indiciile editrii de ctre o societate protestant, aceast ersiune promoeaz, asa
cum om aea ocazia s constatm pe parcursul analizei noastre, un cod care sugereaz o puternic
tendin de inscriere in tradiia literaturii ortodoxe de limb romn, and in mod eident o
predilecie pentru arhaism, impins din neericire pn dincolo de caracteristicile autentice ale
echiului scris bisericesc romnesc. 1ocmai aceast deliberat opiune pentru arhaism ne-a
determinat s includem in comparaie acest text, ca o modalitate de delimitare intre dierse trepte
de tradiionalism lingistic.
Dana-Luminia 1eleoac

378
romne, sensuri arhaice si specifice textului bisericesc, termeni/ semantisme specific
populare, exprimarea perifrastic, termeni slai ,slaoni,, termeni latini (latinisme) -
au demonstrat cu prisosin propensiunea deosebit a ersiunii de cult ortodoxe
pentru cultiarea, inclusi in etapa actual de eoluie a limbii romne, a arhaicului`,
nu de puine ori cu conserri semniicatie la niel popular, regional. Abordarea
problemei conservatorismului unui text (bisericesc) la nivel lingvistic exclusiv din
perspectia enomenelor arhaice de limb este ins una unilateral, impunndu-se de
aceea coroborarea acestui tip de demers cu acela al inestigrii neologicului` in
interiorul unui text bisericesc sau altul.
n cele ce urmeaz, pornind de la ersiunile biblice menionate anterior, om
proceda la delimitarea f o n d u l u i n e o l o g i c de termeni identificabil n textul
biblic actual, atenia iindu-ne reinut de d i s t r i b u i a s p e c i i c a
unitilor lexicale neologice in fi ecar e dintre cele patru versiuni evanghelice
,demers prin care am incercat s schim si o posibil metodologie de abordare a
neologicului` in textul bisericesc actual), precum si de o serie de aspecte legate de
utilizarea mai mult sau mai puin adecat ,la niel semantico-conceptual, dar si
stilistic) a neologismelor.

2. Inovaii lexicale
2.1. mprumuturi propriu-zise
n studiul de a soluiile etimologice au ost indicate prin coroborarea inormaiilor
consemate in urmtoarele surse lexicograice: CDDE, CDER, DEX 1998, DL-R,
DN, MDN, MDA (I, II), PEW, REW si TDRG (I, II, III), pentru discuia noastr
prezentnd relean conceptul de etimon direct`, iar nu cel de etimon
indeprtat`. Precizarea isi dovedeste utilitatea and in edere aptul c sunt situaii
n care termeni grecesti la origini au ptruns in romn prin ilier neolatin, cel
mai adesea prin limba rancez, in consecin acestia fiind inclusi n inventarele
noastre neologice (cf. infra, satan, eunuc, paralitic, ta, prozelit s.a.).
Am inclus in lista noastr si termeni care, la prima vedere, nu au nici o legtur
cu conceptul de neologism`. Lste, de pild, cazul lui lunatic (cf. infra), termen
mostenit (cf., de exemplu, PEW 996 sau CDDE 1020,, cum demonstreaz, printre
altele, prima atestare a acestuia [sec. al XVI-lea], respectiv varianta lunatec,
consemnat in textele echi ,c., de exemplu, BIBLIA 1688 4:24), si, foarte probabil,
reintrat in limb, in epoca modern ,printr-un mprumut savant, cf. varianta
modern lunatic,, aspect susinut si de includerea sa in dicionarele de neologisme
ale limbii romne (cf. DN, MDN) si nu numai
2
.

2
Lxplicaia prin latina saant si prin rancez apare si in DEX, respectiv n MDA (A-ME) 2010. De
precizat si aptul c lat. lunaticus igureaz in REW 5165 cu descendeni exclusi in logudorez si in
corsican, realitate lingistic ce susine si posibilitatea imprumutrii termenului latinesc menionat,
ntr-o etap ulterioar, in majoritatea limbilor romanice.
voraii eicae iv tetv bibic actva

379
n principiu, am considerat neologic` orice termen din textele biblice supuse
inestigaiei cu etimologie latin ,saant,, neolatin ,in spe, rancez, mai puin
italian,, latino-romanic, dar si termeni cu etimologie multipl, pentru care s-a
propus, pe lng o serie de soluii etimologice ,greaca, germana s.a.), si explicaia
prin latina saant`/ neolatin`, latino-romanic`
3
. Se inelege c in aria
noastr de cercetare au intrat inclusi deriatele pe teren romnesc de la astel de
termeni, respectiv o serie de calcuri semantice si structurale ,uniti lexicale, dar si
razeologice, realizate dup model ,latino,-romanic.
Prin urmare, este orba despre o serie de cuinte din categoria celor care au
schimbat aspectul limbii romne, ncadrnd-o aiv vov iv .iritvaitatea rovavic ,i
ivaertva-o ae covvvitatea bacavic (s.n.), n care o nglobase mai ales cultura ce
enea din Bizan` ,Puscariu 1976, I: 415). Cum se stie, calitatea de cuvnt nou se
pierde cu timpul, iar ceea ce a ost cnda neologism` deine termen de uz
general, uneori, din diverse motive, putndu-se chiar arhaiza (cf. infra, vb. precum a
libera sau a conlocui). Asa s-a ntmplat cu multe grecisme si turcisme, precum si cu o
serie de imprumuturi din neogreac. Spre deosebire de acestea - cum se admite
ndeobste n literatura de specialitate -, mprumuturile lexicale de origine
latino-romanic nu-si pierd calitatea de neologisme in limba romn dect dac
inceteaz s mai ie olosite. n aceeasi situaie se al, de apt, si unele mprumuturi
intrate in romn din greac si apoi din latin ori din limbile occidentale. Deenind
c u i n t e i n t e r n a i o n a l e si fiind t e r m e n i d e c u l t u r s i d e
c i i l i z a i e, aceste imprumuturi continu s rmn neologisme din punctul de
vedere al lingvisticii romnesti, desi unele dintre ele au n limba noastr o echime
de cel puin dou secole. Sunt aspecte ce susin necesitatea coroborrii criteriului
cronologic-etimologic` cu cel cultural`, respecti cu cel al diuzrii` unui
termen in dierse arii lingistice. n lumina celor spuse, se inelege de ce n
inentarele noastre igureaz, alturi de termeni precum public, vaivve, sanctuar,
figvr, iv.criie, spirit, jandarm, a practica..., si alii, cum sunt: demon, demonizat, epidemie,
filacteriu, genealogie, profet, prozelit etc.
4
.

genealogie (fr. gnalogie, lat. genealogia,: Genealogia lui Isus Hristos, fiu al lui David,
iu al lui Aram` ,NTC 1:1; cf. si BP)/ BI, BO: neam; deportare (fr. dporter, lat.
deportare,: ... pe timpul aeortrii la Babilon` ,NTC 1:11)/ BI, BO, BP: .trvvtare;

3
Punctul nostru de vedere este n conformitate, de exemplu, cu principiile care au guvernat
ntocmirea inventarelor lexicale din DL-R, lucrare lexicograic in care statutul de imprumut
latino-romanic` este asociat inclusi cu termeni pentru care s-a propus etimologia multipl, mai
exact si cu uniti lexicale raportabile din punct de edere etimologic deopotri la latin ,aspectul
cult, saant, , o limb neolatin, ct si la un idiom neromanic ,cel mai adesea, germana, maghiara,
neogreaca, polona, rusa sau echea sla, ,a se edea DL-R: 11-12,. Ct prieste imprumuturile cu
etimologie latino-romanic sau neogreceasc, in lucrarea citat se orbeste despre termeni
latino-grecesti`, identiicabili indeosebi in scrierile autorilor care cunosteau in egal msur latina si
greaca (cf. ibid., 18-19).
4
Discuia a i aproundat in seciunea 3.

380
profet (fr. prophte, lat. propheta, gr. prophetes)
5
: ... care spune prin gura profetului`
(NTC 1:23; cf. si ibid., 2:5)/ BI, BO: prooroc; BP: proroc; cf. si vb. a rofei (< profet):
Oare nu in Numele 1u av rofeit si nu in Numele tu am scos demoni...` ,NTC
7:22; cf. si ibid., 11:13; 26:68)/ BP: a proroci; BO, BI: a prooroci; a se informa (fr.
(.`)informer, lat. informare,: Mergei si ivforvai cu deamnuntul despre copil`
(NTC 2:8)/ BI, BO, BP: a cerceta; public (lat. publicus, fr. public,: Pregtirea actiitii
publice a lui Isus` (subtitlu cu care se deschide cap. 3, NTC); activitate (fr. activit, lat.
activitas, -atis,: Activitatea lui Isus in imprejurimile Galileii` ,NTC, p. 140); demonizat
(fr. dmonis)
6
, lunatic (lat. lunaticus, fr. lunatique)
7
, paralitic (lat. paralyticus,

ngr.
paralitiks, fr. paralytique), posedat de demon (fr. possder, fr. dmon,: pe aevoviai si
lunatici` ,BO 4:24,, o.eaai ae aevov si paralitici` ,BP,/ BI: ivarcii ,i .bvogi; cf. si
Doamne, ai mil de iul meu, cci este lunatic si mult suer` ,N1C 1:5,, reaic (<
a predica < lat. praedicare,: Predica lui Ioan Boteztorul` ,subtitlu cap. 3, NTC);
Predica de pe munte` ,BO, cap. 5,/ BI, BP: cuvntare; cf. si vb. a predica: n zilele
acelea apare Ioan Boteztorul, care reaic n desert Iudeilor
8
` ,NTC 3:1; cf. si ibid.,
11:1,, Langhelia aceasta a impriei ra fi reaicat in toat lumea` ,BP 24:14)/
BO, BI: a .e rooravi, a fi rooravit; cf. si predicator (fr. prdicateur,: Rsplata celor
ce primesc predicatori` ,NTC: 127); .avaa (fr. sandale,: eu nu sunt rednic nici s-i
duc sandalele` ,NTC 3:11; cf. si ibid., 10:10)/ BP, BO: ivcvivte; BI: ivcvivtee;
reparat (fr. rparer, lat. reparare,: Vzu ali doi rai, |...|, la reparatul reelelor` (NTC
4:21)/ BI, BP: a crpi; BO: a-,i drege; barc (it. barca): utilizat n textul catolic n
alternan cu termenul mostenit luntre: in luntre cu Zebedeu` ,NTC 4:22,, Li
lsar numaidect barca` ,ibid.)/ BI, BP, BO: corabie; discipol (lat. discipulus, fr. disciple):
si discipolii si enir lng el` ,NTC 5:1)/ BP, BO, BI: ucenic; spirit (lat. spiritus, it.
spirito,: lericii cei sraci cu spiritul` ,N1C 5:3,, Ll cu un cunt a scos spiritele
rele` ,ibid., 8:16,, ci in oi orbeste Spiritul 1atlui ostru` ,ibid., 10:20; cf. si
12:28,, Cnd spiritul necurat a iesit dintrùn om...` ,ibid., 12:43)/ BI, BO, BI: duh;
cav (lat. causa, fr. cause,: lerice de cei prigonii din cauza dreptii` ,BP 5:10,, iar
din cauza mea ei i dusi dinaintea guvernatorilor...` ,NTC 10:18); a insulta (fr.
insulter, lat. insultare,: lerice a i de oi cnd, din cauza mea, oamenii vor insulta`
(BP 5:11,, 1rectorii il insultau` ,NTC 27:39)/ BO, BI: a ocri; perfidie (fr. perfidie):
Perfidia marilor preoi` ,NTC, p. 190); candelabru (fr. candlabre, lat. candelabrum): ...
|nu pui sub obroc candela aprins| ci pe candelabru, ca s lumineze tuturor celor din
cas` ,NTC 5:15)/ BP, BI, BO: sfe,nic; jandarm (fr. gendarme,: ... si judectorul |te a
da] pe mna jandarmului` ,NTC 5:25)/ BI: temnicer; BO: slujitor; BP: ofier; act (lat.
actum, fr. acte,: Cine-si a lsa soia, s-i dea act de desprire` ,NTC 5:31)/ BI, BO:

5
Atestat relativ trziu, anume n anul 1825 (cf. TDRG III, unde profet este explicat prin italian si
rancez, in MDA II se accept soluia latin si rancez,.
6
n MDA I, adjectiul este explicat ca ormaie intern.
7
Cu obseraiile ormulate anterior. C. si infra, 3.
8
Ortograiat cu majuscul, probabil sub inluena originalului rancez. C. si Vznd c muli Farizei
si Saducei (s.n.) veneau la botezul su...` ,NTC 3:7).

381
carte; BP: scrisoare; concubinaj
9
(fr. concubinage,: Oricine isi a lsa soia in aar de
concubinaj, o impinge la adulter` ,NTC 5:32)/ BO, BP: desfrnare; BI: curvie; a practica
(fr. pratiquer,: ... dar oricine le va practica si a ina pe alii` ,BP 5:19)/ n celelalte
versiuni: a i, a face; ofier (fr. officier, pol. oficer, rus. ofier)
10
: ... ca nu cumva
potrinicul s te dea judectorului, iar judectorul s te dea ofiervvi` ,BP 5:25)/ n
celelalte versiuni: slujitor, temnicer, jandarm; a comite (lat. committere, fr. commettre), adulter
(fr. adultre, lat. adulterum,: vv covii aavter` ,BP 5:2,, S nu srsesti adulter`
(BO,, S nu aci adulter` ,NTC), BI: vv reacvrre,ti`, airorat (< a airora < fr.
divorcer,: ... si cine se cstoreste cu cea airorat comite adulter` ,BP 5:32; cf. si ibid.,
19:9)/ celelalte versiuni: .at; a insulta (fr. insulter, lat. insultare,: ... rugai- pentru
cei care iv.vt si prigonesc` ,BP 5:44)/ n celelalte versiuni: a asupri, a rtva;
corp (fr. corps, lat. corpus)
11
: Ochiul este lumina corpului` ,NTC 6:22,, Luai si
mncai, acesta este corpul meu` ,NTC 26:27)/ BP, BO, BI: trup; a nutri (lat. nutrire,
sec. XIX,: nici nu secer, nici nu adun in grnare |despre zburtoarele cerului|,
iar 1atl ostru ceresc le nutre,te` ,NTC 6:26)/ n celelalte versiuni: a brvi; er (fr.
perle, it. perla, germ. Perle,: S nu aruncai perlele oastre inaintea porcilor` ,BP 7:6;
cf. si NTC)/ BO, BI: vrgritare; demon (fr. dmon, lat. daemon)
12
: ... au nu n numele
1u am scos demoni` (BO, BP 7:22; cf. si ibid., 9:33) (/ BI: drac); cf. si NTC 12:28:
Dar dac eu scot demonii cu ajutorul Spiritului lui Dumnezeu...`, febr (lat. febris, it.
febbre,: a zut pe soacra acestuia zcnd in pat si avnd febr` ,BP 8:14; NTC
8:15)/ BO, BI: friguri; demnitar (fr. dignitaire, dup demn,: Vindecarea unei femei si
nvierea fiicei unui demnitar` ,NTC, p. 121); hemoragie (fr. hmorrhagie): Si iat, o
femeie care de doisprezece ani avea o hemoragie, a venit pe dinapoi si s-a atins de
poala hainei Lui` ,BP 9:20)/ BI, BO, NTC: scurgere de snge; rege (lat. regem, sec. XIX):
iar din cauza mea ei i dusi dinaintea guvernatorilor si regilor spre mrturie`
(NTC 10:18; cf. si BO)/ BI, BP: ivrat; cf. si regat (< rege + -at,: Orice regat
dezbinat mpotriva lui nsusi se nruie` ,NTC 12:25; cf. si ibid., 24:7)/ BI, BP, BO:

9
1extul catolic nu se sieste` s ac apel la un termen oarte la mod`.
10
Termen atestat n 1695 (cf. DL-R: 256, care admite etimologia multipl: pol., rus., germ., cu
speciicarea c, in limbile menionate, termenul respecti reprezint lat. officiarius. Aceeasi explicaie
igureaz si in TDRG II).
11
1ermen atestat in a doua jumtate a sec. al XVIII-lea (1774), cf. TDRG I, care admite etimologia
multipl ,latin saant, rancez si rus,. n CDER 2438 latina saant este considerat drept
origine indeprtat, termenul latin ptrunznd in romn mai inti prin limbile german si rus,
respectiv, ntr-o etap ulterioar, prin medierea r. corps.
12
Lxplicaie etimologic prezent nu numai in dicionarele de neologisme ale limbii romne, ci si in
MDA I. Alte surse lexicograice pledeaz pentru neogreac si slaa bisericeasc ,a se edea, de
exemplu, TDRG II,, respecti pentru mediogreac ,c. CDER 2850,. Prin neogreac trebuie ins s
se explice varianta (arh., reg.) dimon (cu reducerea diftongului aiv din greaca veche), demon fiind
eident o orm mai trzie, latino-romanic ,liresc, in limba romn se utilizeaz si daimon, un
reflex al v. gr. daivmon). n plus, includerea lui demon in corpusul neologic delimitat se justiic si in
virtutea circulaiei sale internaionale ,a se edea prezena acestuia in idiomuri romanice, dar si
germanice etc.,, precum si a substratului` su cultural ,in spe, religios, |c. supra, obseraiile
noastre]. Sunt, probabil, argumente ce au putut i aloriicate` si de autorii dicionarelor de
neologisme, n decizia de includere a acestui termen n corpusul neologic.

382
ivrie; a saluta (lat., it. salutare,: La intrarea oastr in cas, .avtai-l...` ,BP 10:12;
cf. si NTC; cf. si ibid., 26:49)/ BO, BI: a ura de bine; eccivve; bvcvr-Te; cf. si
salutare: ... le plac .avtrie prin piee` (BP 23:7; cf. si NTC: . fie .avtai)/ BI, BO:
eccivvi; prudent (fr. prudent, lat. prudens, -ntis,: lii dar rvaevi ca serpii` ,BP
10:16)/ BO, BI: iveei; NTC: simpli; tribunal (fr., lat. tribunal,: Luai seama la
oameni: or da pe mna tribunalelor...` ,NTC 10:17)/ n celelalte versiuni: soboare,
sinedrii, sinedri,ti; a compara (fr. comparer, lat. comparare,: Cu cine . covar aceast
generaie` ,NTC 11:16)/ n celelalte versiuni: a a.evva; contemporan (fr. contemporain,
lat. contemporaneus,: Usurtatea contemporanilor lui Isus` ,NTC, p.129); ofrava (fr.
offrande,: Cum a intrat in casa Domnului si a mncat pinile de ofrava, ce nu aveau
oie s le mnnce nici el, nici insoitorii lui` ,NTC 12:4; cf. si ibid., 15:5)/ n
celelalte versiuni: punere nainte; baev (fr. baleine, lat. balaena,: Cci precum Iona a
stat trei zile si trei nopi in snul balenei...` ,NTC 12:40)/ n celelalte versiuni: pe,tele
cel mare, chitul; arabo (fr. parabole, lat. parabola,: Parabola casei` ,NTC, p.116; cf. si
ibid., 13:2)/ n celelalte versiuni: pilde; a se scandaliza (fr. scandaliser, lat. scandalizare)
13
:
Si se scandalizau de el` ,NTC 13:57; cf. si ibid., 15:12)/ BP, BI: a g.i o riciv ae
poticnire; BO: a se sminti ntru
14
; a aresta (< arest < germ. Arrest, it. arresto,: lapt este
c Irod il arestase pe Ioan, il pusese in lanuri` ,NTC 14:3)/ n celelalte versiuni: a
prinde; a decapita (fr. dcapiter, lat. decapitare,: ... si trimise .-l decapiteze pe Ioan n
inchisoare` ,NTC 14:10)/ n celelalte versiuni: a tia capul; ai.cvie (fr. discussion):
Di.cvii asupra datinilor larizeilor` ,NTC, p.142); atriv (lat. latrina, fr. latrine,: iar
apoi se duce n atriv` ,NTC 15:17)/ BP, BO: afar; BI: afar iv hazna; satan (fr.
satan, ,lir., satan`: napoia mea, Satan! Tu esti o piatr de poticnire pentru
Mine` ,BP 16:23)/ BI, BO: Satano; NTC: atav; epileptic (fr. pileptique, lat.
epilepticus)
15
: Vindecarea indrcitului epileptic` ,NTC, p.149) n celelalte versiuni:
lunatic
16
; viziune (fr. vision,: S nu spunei nimnui de viziunea aceasta, pn cnd a
inia liul Omului dintre cei mori` ,BP 17:9)/ BI: vedenie; BO, NTC: ceea ce ai rvt;
ta (fr. taxe,: Cnd au ajuns in Capernaum, cei care strngeau taxa pentru templu
au venit la Petru si i-au zis...` ,BP 17:24)/ BI, BO: dare; NTC: aiarabv (ncasatorii
~); a achita (fr. acquitter,: si-l arunc la inchisoare, pn ce va fi achitat datoria`
(NTC 18:30)/ n celelalte versiuni: a ti; motiv (fr. motif,: Oare este ingduit unui
so s-si lase soia pentru orice motiv` ,BP 19:3; cf. si NTC)/ BI, BO: riciv; eunuc
(fr. eunuque, lat. eunuchus,: Cci exist eunuci care s-au nscut ca atare din snul

13
Verb atestat in a doua jumtate a sec. al XVIII-lea (cf. TDRG III, care il explic drept o ormaie
intern de la scandal).
14
Utilizare tipic textului bisericesc, cu primele atestri in ôv 1e.tavevt ae a graa (vezi 1eleoac
2011a).
15
Explicat n MDA I exclusi prin rancez. TDRG II si CDER 3187 admit, pentru epoca mai veche,
inluena ,neo,greac, respecti pe cea rancez, cu aciune intr-o etap modern. 1ermenul nu apare
dect in ersiunea de cult catolic, unde trebuie s se explice prin limba rancez. Lste orba, in orice
caz, despre un termen de ciilizaie` ,... medical,, cu arie larg de circulaie in limbile lumii.
16
Care apare ins si in textul catolic: Doamne, ai mil de iul meu, cci este lunatic si mult suer`
(NTC 17:5).

383
mamei lor` ,NTC 19:12)/ n celelalte versiuni: famen; fals (lat. falsus, it. falso,: ... s
nu dai mrturie fa.` ,NTC 19:18)/ n celelalte versiuni: mincinos; administrator (fr.
administrateur, lat. administrator): ... stpnul iei a zis administratorului su:...` ,BP
20:8; cf. si NTC)/ BO: ngrijitor; BI: ispravnic; vaivve (lat. natio, -onis, it. nazione, fr.
nation,: domnitorii vaivvior le stpnesc` ,NTC 20:25; cf. si ibid., 24:7)/ n
celelalte versiuni: neamuri, popoare; autoritate (fr. autorit, lat. auctoritatem,: deoarece el
ina ca unul ce are autoritate` ,NTC :29,, Autoritatea lui Isus` ,NTC, p. 161);
Stii c mai marii popoarelor domnesc peste ele si cei mai mari le conduc cu
autoritate` ,BP 20:25; cf. si ibid., 21:23)/ celelalte versiuni: (cu) .tvire, putere; a
proveni (fr. provenir,: Botezul lui Ioan, de unde provenea?` ,NTC 21:24)/ n celelalte
versiuni: a veni; a fi; ro.titvat (fr. prostitue,: Aderat spun c amesii si
prostituatele...`,BP 21:31; cf. si NTC)/ BI: cvrr; BO: ae.frvat; proprietar (fr.
propritaire, lat. proprietarius,: Un proprietar a plantat o ie` ,NTC 21:33)/ n celelalte
versiuni: .tv ae ca., gospodar; viticultor (fr. viticulteur,: ... a trimis pe robii si la
viticultori ca s-si primeasc roadele` ,BP 21:34)/ BI, NTC: vier; BO: vcrtor; invitat
(< a invita < fr. inviter,: A trimis pe robii si s cheme pe cei ivritai la nunt, dar ei
n-au rut s in` ,BP 22:3; cf. si NTC)/ BO, BI: oftii; .a (fr. salle,: ... si sala
ospului de nunt s-a umplut de oaspei` ,BP 22:10; cf. si NTC)/ BO: ca.; BI:
odaie; tribut (fr. tribut, lat. tributum,: este inoit s-i dai tribut Cezarului sau nu`
(NTC 22:17)/ BP, BI: bir; BO: dajdie; iv.criie (fr. inscription, lat. inscriptio, -onis,: Al
cui e chipul acesta si iv.criia de pe el` ,BO 22:20; cf. si BP, NTC)/ BI: slove; figvr
(lat. figura, fr. figure,: A cui este aceast figvr si inscripia` ,NTC 22:20)/ n
celelalte versiuni: chip; catear (lat. cathedra, sec. XIX, cf. CDER 1542)
17
: Pe catedra
lui Moise sàu asezat crturarii si larizeii` ,NTC 23:1, 2)/ n celelalte versiuni: scaun;
prozelit (fr. proslyte, lat. proselytus,: Cutreerai marea si uscatul, ca s cstigai un
prozelit` ,NTC 23:15; cf. si BP)/ BI: torar, ae creaiv; BO: ucenic; oseminte (fr.
ossements, lat. ossamenta,: ... dar pe dinuntru gem de oseminte si murdrie` ,NTC
23:27)/ BI, BP: oa.ee vorior; BO: oa.e ae vori; sanctuar (lat. sanctuarium, fr. sanctuaire):
liul lui Barahia, pe care l-ai ucis intre sanctuar si altar...` ,NTC 23:35)/ n celelalte
versiuni: templu (lat. templum, fr. temple); epidemie (fr. pidmie, lat. epidemia)
18
: ... si pe
alocuri va fi foamete, epidemii si cutremure de pmnt` (BP 24:7)/ BI: ciumi; BO:
civv; a .e vevive (fr. maintenir, dup ive): Dar care .e ra vevive pn la urm, acela
se a mntui` ,NTC 24:12)/ n celelalte versiuni: a rbaa; tera. (fr. terrasse,: cel de
pe terasa casei s nu coboare...` ,NTC 24:17)/ BP, BI: acoperi,; BO: cel care va fi pe
ca.; interior (fr. intrieur, lat. interior, -oris): Deci, dac or zice: Iat-L in pustie`,
s nu ducei acolo! Iat-L n cvrve ivterioare`, s nu credei!` (BP 24:26)/ BO:

17
1ermen atestat mai dereme in alte surse, anume la srsitul sec. al XVII-lea, mai exact n anul 1698
(cf. TDRG I, n care drept etimon este admis gr.,lat. cathedra`, . si DL-R: 128, unde sunt
menionate latina si greaca,.
18
Cu prima atestare n anul 1785 (cf. TDRG II: gr.,lat., r., c. si MDA I, unde se menioneaz
ranceza, latina si neogreaca,. Lste si acesta un exemplu de termen cu circulaie larg in limbile
romanice, germanice etc.

384
cvri; BI: oaie a.cvv.e; NTC: cavere ae taiv; bancher (fr. banquier, it. banchiere): Ai
|sic!| i trebuit atunci s depui banii mei la bancheri` ,NTC 25:27)/ BO, BI: cvtar,
zaraf; BP: cei ce .cbivb bavii; a vizita (fr. visiter, lat. visitare,: am ost in inchisoare iar
voi vài riitat` ,NTC 25:36)/ n celelalte versiuni: a veni; a se indigna (fr. indigner, lat.
indignari,: arhiereii si crturarii .e ivaigvar si-i ziser:...` ,NTC 21:15, 16; cf. si ibid.,
26:8; cf. si BP)/ BI: le-a fost necaz; BO: s-au mniat; cf. si indignare: Discipolii ziser
cu indignare` ,NTC 26:8); parfum (fr. parfum,: S-a apropiat de El o femeie cu un vas
de alabastru cu un parfum oarte scump` ,BP 26:7; cf. si NTC)/ BO, BI: mir;
alabastru (it. alabastro, lat. alabastrum,: S-a apropiat de El o femeie cu un vas de
alabastru cu un parum oarte scump` ,BP 26:, c. si BO, BI, NTC); guvernator (< a
guverna < fr. gouverner,: ... L-au dus si L-au predat guvernatorului Pilat din Pont` ,BP
27:2; cf. si NTC)/ BO, BI: aregtor; geveraie (fr. gnration,: 1oate aceste geveraii fac
asadar paisprezece geveraii de la Aram pn la Daid` ,NTC 1:17; cf. si ibid.,
11:16; cf. si BP)/ BO, BI: neam; a aevvva (fr. dnoncer, lat. denuntiare): Iosi, |...], care
era om drept si nu voia . o aevvve...` ,NTC 1:19); BP: a expune public (lat. exponere,
dup a pune; fr. public, it. pubblico, lat. publicus)/ BI: a face de ru,ine; BO: a rai; a (se)
prezenta (fr. prsenter, lat. praesentare): cu toate c .e reevta.er muli martori
mincinosi` ,NTC 26:60)/ BP, BO: a veni; BI: a .e ivfi,a; a condamna (fr. condamner):
Atunci Iuda, [...], cnd a zut c Isus fusese condamnat la moarte, fiind plin de
remuscri...` (BP 27:3; cf. si NTC)/ BO, BI: a osndi; a elibera (lat. eliberarare,: La
srbtoarea Pastilor, dregtorul aea obiceiul . eiberee mulimii un intemniat`
(BO 27:15; cf. si BP, NTC)/ BI: a slobozi; invidie (it., lat. invidia): Cci stia c din
invidie dduser pe Isus in minile lui` ,BP 27:18; cf. si BO, NTC)/ BI: iv; soldat
(fr. soldat, it. soldato, germ. Soldat), covava (fr. commande): and .oaai sub comanda
mea` ,NTC 8:9; cf. si ibid., 27:27); Si .oaaii au luat banii si au cut asa cum
useser inai` (BP 28:15)/ BO, BI: osta,i.

Neologisme care ,evoc realiti specifice epocii neotestamentare

centurion (lat. centurio, -onis, ,in armata roman, oier care comanda o centurie,
sutas`: La intrarea lui in Caarnaum, eni la el un centurion` ,NTC 8:5)/ celelalte
versiuni: suta,; filacter(iu) (fr. phylactre, lat. phylacterium, (?) gr. phylakterion)
19
bucat
de pergament cu ersete din Biblie, purtat ca talisman de echii erei`: si lesc
filacteriile...` ,NTC 22:5; cf. si BP, BI, BO 23:5); legiune (fr. lgion, lat. legio, -onis) ,la
echii romani, unitate militar de baz constnd din aproximati 4000-6000 de
oameni`: s-mi pun la indemn peste dousprezece legiuni de ingeri` ,NTC
26:53; cf. si BP, BI, BO); pretoriu (lat. praetorium, fr. prtoire, ,la romani, resedina
pretorului, sala n care pretorul si exercita unciile judectoresti`: Ostasii
dregtorului au dus pe Isus in pretoriu si au adunat in jurul Lui toat ceata ostasilor`

19
Lxplicaie ce igureaz in MDN. Alte surse admit numai ranceza si greaca ,c., de exemplu, DN),
respectiv exclusiv franceza (a se vedea DEX 1998 sau MDA I).

385
(BI 27:27; cf. si BP, BO, NTC); cobort (fr. cohorte, lat. cohors, -tis)
20
unitate din
inanteria roman, cu un eecti reprezentnd a zecea parte dintr-o legiune`:
Atunci ostasii guvernatorului au adus pe Isus n pretoriu si au adunat toat cohorta
in jurul Lui` ,BP 27:27; cf. si BO, NTC)/ BI: ceat.
2.2. Calcuri structurale (i semantice)
2.2.J. Uniti lexicale
a redeveni (re + deveni, dup r. redevenir,: Ll o intinse |mna| si redeveni sntoas`
(NTC 12:13)/ n celelalte versiuni: a se face; comesean (co- + mesean, dup r. commensal)
21
:
... dar din cauza jurmntului si a comesenilor...` ,NTC 14:10)/ n celelalte versiuni: cei
ce ,eaeav,.tteav a va. cv e; a restabili (re + stabili, dup r. rtablir,: Ilie a eni si va
restabili toate lucrurile` ,BP 17:11; cf. si NTC)/ BO: va a,eza la loc toate; BI: . a,eze din
nou toate lucrurile; impozit
22
(lat. impositus, cu sensurile fr. impt,: Artai-mi moneda de
impozit!` ,NTC 22:19)/ BI: banul birului; BP: moneda pentru bir; BO: banul de dajdie; a
depune (lat. deponere, cu sensurile fr. dposer)
23
: Ai |sic!| i trebuit atunci . aevi banii
mei la bancheri` ,NTC 25:27)/ BP, BI: .-mi fi dat banii; BO: . vi bavii; aeivvt (< a
aeive, dup r. dtenu): De srbtori guernatorul aea obiceiul s-i libereze poporului
vv aeivvt...` ,NTC 27:15)/ n celelalte versiuni: ntemviat.
Neologisme czute in desuetudine: a libera (fr. librer, lat. liberare): De srbtori
guvernatorul avea obiceiul .-i libereze poporului un deinut...` ,NTC 27:15; cf. si ibid.,
27:26)/ BP, BO: a elibera; BI: a slobozi; a conlocui (con + locui, dup r. cohabiter,: Mama
lui era logodit cu Iosi, inainte de a i conlocuit cu ea, ea sà alat insrcinat prin
puterea Spiritului Snt` ,NTC 1:18)/ BP, BO: a fi ivrevv; BI: a ocvi ivrevv.

2.2.2. Uniti frazeologice

Reprezint calcuri dup rancez
24
si, in cele mai multe dintre situaii, apariia lor in
textul bisericesc este echialent cu intruziunea` unui stil oicial-administrativ n
beletristicul` textului eanghelic:

20
Cu prima atestare la srsitul sec. al XVIII-lea (TDRG I, cu etimonul n.lat. cohors`,. n MDA I se
admite lat. cohors, -tem.

21
Termen atestat n anul 1703 (GCD, ap. TDRG I, unde comesean este explicat prin deriare intern ,
latina saant, c. si CDER 5125).

22
De apt, si imprumut propriu-zis ,din latina saant,, si calc semantic ,dup rancez,.

23
A depune este un cunt popular, din ondul tradiional latin` ,CDER 2860,, dar numai cu
primele sensuri` |este orba despre sensurile legate de lumea animalier|. Cu toate uzurile care
nseamn a depune` |deci, si cu sensurile cu care este ocurent in textul biblic actual, n.n.] este
neologic` ,ibid.; . si MDA I, TDRG II,. De menionat c in alte surse lexicograice ,., de exemplu,
DA) a depune este inregistrat cu dou intrri distincte, in uncie de sensurile pe care le prezint
,tradiional s. neologic).

24
Numrul mare de imprumurtui neologice din rancez a ost zut adesea in bibliograia de
specialitate ca principal actor aorizant al acceptrii a numeroase calcuri razeologice (a se vedea,

386
a lua cuvntul (cf. fr. prendre la parole,: Si lund cuvntul, i nva zicnd:...` ,NTC
5:2; cf. si NTC, BI 11:25,, Petru v cvrvtv si-i zise lui Isus:...` ,NTC 17:3)/ BP: a
r.vvae; BO: a(-,i) deschide gura; BI: a ivcee . rorbea.c; a se pune de acord (cf. fr. se
vettre aàccora): Pune-te de acord de indat cu potrinicul tu, ct timp esti cu el pe
drum, ca nu cuma potrinicul s te dea judectorului, iar judectorul s te dea
oierului` ,BP 5:25)/ n celelalte versiuni: a .e ivca; n calitate de (cf. fr. en qualit
de,: Cine primeste un proroc n calitatea lui de proroc...` ,BP 10:40)/ BO, BI: n
nume de prooroc`
25
; a aduce la cuno,tiv (cf. fr. porter la connaissance de qqn.,: Mergei
si aavcei a cvvo,tiva lui Ioan cele ce auzii si edei` ,NTC 11:4)/ n celelalte
versiuni: a spune; a lua cu asalt (cf. fr. revare aà..avt,: Din zilele lui Ioan Boteztorul
pn acum mpria Cerurilor e.te vat cv a.at` ,NTC 11:12)/ BO: a se lua prin
.traviv; BI, BP: a .e va cv vra; fat e.te c (cf. fr. le fait este que,: Fapt este c Irod
l arestase pe Ioan, il pusese in lanuri` ,NTC 14:3)/ n celelalte versiuni: cci; a pune
iv avvri (cf. fr. metre la chane,: lapt este c Irod il arestase pe Ioan, il pusese n
avvri` ,NTC 14:3)/ BO, BI: a vve iv tevvi; BP: a pune n nchisoare; a (nu) fi n
atribvia cvira (cf. fr. (ne pas) rentrer dans les attributions de qqn.,: Ct prieste ins a
sedea la dreapta si la stnga mea, vv e.te iv atribvia mea s o dau` ,NTC 20:23)/ BP:
nu este un lucru pe care eu s il dau`, BO: nu este al meu a da`, BI: nu atrn
de mine sò dau`, ct prive,te (cf. fr. en ce qui concerne,: Ct prive,te ins a sedea la
dreapta si la stnga mea, nu este in atribuia mea s o dau` ,NTC 20:23)
26
/ BO:
dar a sedea de-a dreapta...`, BP: ... dar a sta la dreapta Mea...`, BI: ... dar a sedea
la dreapta...`, pe baza
27
(cf. fr. [tablir une thorie] sur des bases [solides|,: Pe baza crei
puteri aci aceste lucruri` ,NTC 21:23)/ BP: Cu ce autoritate aci...`, BI, BO: Cu
ce putere aci...`, monument funerar (cf. fr. monument funraire,: Ridicai monumentele
funerare ale proeilor si dichisii |sic!| mormintele drepilor` ,NTC 23:29)/ BI, BP,
BO: mormnt; iatr vvgbivar (cf. fr. pierre angulaire,: Piatra pe care nu au preuit-o
zidarii, aceea a devenit iatr vvgbivar` ,NTC 21:42,, in celelalte ersiuni: ...
piatra [...] a ajuns . fie v. iv cav vvgbivvi`, n vederea (cf. fr. en vue de,: a cut-o n
vederea inmormntrii mele` ,NTC 26:12; cf. si BI, BP)/ BO: ... a cut-o spre
ngroparea mea`.

de exemplu, Groza 2008: 237). Modelele franceze au fost calchiate, ntr-un proces de selecie si de
adaptare din surse dierse, att de proenien liresc, literar, ct si de sorginte oral, orbit ,c.
id., ibid.).

25
Cine primeste pe oi, pe mine m primeste, iar cine m primeste pe mine, il primeste pe acela
care m-a trimis` ,NTC 10:40).

26
Citatul oer exemplul unei exprimri deectuoase,incorecte, att din punct de edere logic ,c. nu
e.te iv atribvia vea .... o aav), ct si gramatical |ct rire,te + infinitiv / ct rire,te + substantiv]. Este
orba, in ultim instan, despre iolarea` unciei de predicaie, uncie care guerneaz structura
sintactic a unui text, asigurnd coeren in actualizarea semantic a unitilor constitutive (devenite
termeni sintactici), respectiv coeziune in dezoltarea relaiilor sintactice ,Irimia 1999: 29). Astfel, n
limbaj nu este totul a te exprima: de reme ce te exprimi pentru cinea si spre a comunica, trebuie
ca expresia s ie cut ivteigibi [s.n.]` ,Slama-Cazacu 1968: 76).

27
Structur pedant, artiicial, puin adecat contextual.

387
3. Definirea ,neologicului n textul biblic actual
Asa cum spuneam si in introducerea studiului nostru, raportul tradiie s inoaie`
poate fi analizat ntr-un mod obiecti prin stabilirea proporiilor juste` intre
utilizarea/ recena termenilor a r h a i c i, respectiv n e o l o g i c i ntr-un anume
text. Dintre cele patru ersiuni antrenate in discuia noastr, textul catolic pare a fi
cel mai reprezentati pentru apelul la termeni neologici, ie c este orba despre
termeni simpli (mprumuturi sau calcuri), fie despre o serie de construcii
frazeologice. La polul opus se situeaz textul de la Ierusalim, pentru care nu am
consemnat dect un numr oarte mic de neologisme: alabastru, filacter(iu), legiune,
pretoriu si templu. BO conine puin mai mult dect dublu a de BI, dar extrem de
puin comparati cu BP si, mai ales, cu NTC: demon, demonizat, reaic, adulter, rege,
iv.criie, alabastru, a elibera, invidie, templu, filacter(iu), legiune, pretoriu si cobort.
n general, multe dintre neologismele din BP apar si n NTC, care conine ins
si unele absente din BP, crora in celelalte ersiuni biblice ,inclusi in BP) le
corespund:
a) termeni din fondul vechi al limbii romne (mostenii, imprumuturi in special
din sla,, slaon,, dar si din alte idiomuri: turc, maghiar...,: .trvvtare/ deportare;
a cerceta/ a se informa; ivcvivte/ sandale; a crpi, a(-),i drege/ a repara; proroc/ profet;
corabie/ barc; ucenic/ discipol; sfe,nic/ candelabru; temnicer, slujitor (BO si BI)/ jandarm;
scrisoare (BP)/ act; desfrnare (BP, BO)/ concubinaj; duh/ spirit; a brvi, a vvtri; a
a.evva/ a compara; pe,te/ baev; ia/ arabo; a prinde/ a aresta; a tia cav/ a
decapita; hazna/ atriv; a ti/ a achita; mincinos/ fals; neam, popor/ vaivve; a veni, a fi/
a proveni; .tv ae ca., gospodar/ proprietar; cbi, figvr; scaun/ catear; a rbaa/ a se
vevive; acoperi,/ tera.; .ftvire, covot; trup/ corp; cvtar (BO, BI)/ bancher; a veni/ a
vizita; neam/ geveraie; a veni, a .e ivfi,a/ a se prezenta s.a.;
b) termeni cu statut de arhaisme (incluznd si fonetisme arhaice), unii
conserai la niel popular, regional (termeni slavi, (neo)grecesti, turcesti,
mostenii din latin,, respecti arhaisme semantice, textele care oer cele mai
multe exemple de astel de corespondene sunt BO si BI: sobor, sinedriu/ tribunal;
punere nainte/ ofrava; chit (BI, BO), baev; bir, dajdie/ impozit, tribut; famen/ eunuc;
carte ,arh., scrisoare` ,BO, BI)/ act; curvie (BI)/ concubinaj s.a.;
c) structuri specifice limbii textului bisericesc: a se sminti (ntru), a g.i riciv ae
poticnire/ a se scandaliza s.a.;
d) ali termeni neologici dect cei detectabili in textul catolic ,situaie slab
reprezentat,: templu/ sanctuar, ofier (BP)/ jandarm, a expune public (BP)/ a aevvva.
Sunt si situaii ,ce-i drept, nu asa de numeroase ca cele semnalate anterior
pentru textul catolic, in care ersiunea protestant ace apel la termeni neologici, in
timp ce in restul textelor supuse inestigaiei ,inclusi in N1C, apar drept
corespondente cuvinte/ uniti razeologice din fondul vechi al limbii romne: a
practica, a i, a face; a comite/ a face; airorat, .at; a insulta/ a asupri, a rtva;

388
hemoragie/ scurgere de snge; prudent/ simplu; satan, .atav; viziune/ vedere, ceea ce ai rvt;
ta/ dare, didrahm; viticultor/ vier.
Ct priveste calcurile structural-semantice, NTC deine monopolul` ,att la
nielul unitilor lexicale, ct si la cel al structurilor frazeologice): a conlocui, a
redeveni, comesean, a depune, impozit, aeivvt; singurul calc (la nivel lexical) consemnat
(si) pentru BP este reprezentat de vb. a restabili. Dintre frazeologismele
consemnate, numai dou apar in BP (a se pune de acord, n calitate de,, altele dou, n
NTC si n BI (a lua cuvntul), respectiv n NTC si n BP, BI (n vederea). Restul
structurilor inregistrate au ocurene exclusi in NTC: a aduce la cuno,tiva cvira, a pune
iv avvri, a lua cu asalt, fat e.te c, a ;vv) fi iv atribviie cvira, ct prive,te, pe baza,
monument funerar, iatr vvgbivar, structuri neologice crora le corespund in celelalte
trei versiuni termeni, respectiv expresii din fondul vechi al limbii romne, unele
conotate arhaic(-popular) (cf. a .e va cv vra).
Semniicaia neologicului` in textul bisericesc ,in spe, biblic, actual nu se
poate relea ins la modul cel mai obiecti cu putin dect printr-o inestigaie
care trebuie extins si l a n i v e l d i a c r o n i c, mai exact prin luarea in discuie a
corespondentelor termenilor neologici` in ersiuni ,biblice, anterioare epocii de
care ne ocupm. O astel de cercetare este deosebit de important in primul rnd
pentru c poate stabili raportul just intre enomenele ,lexicale, in cazul studiului
nostru) d e c o n t i n u i t a t e l i n g v i s t i c ,releante si pentru
conservatorismul unui anume text), respectiv elementele d e i n o a i e
l i n g v i s t i c ,studiul in perspecti diacronic ne permite s obserm
eentualele substituii` lexicale produse de-a lungul timpului n versiunile
evanghelice romnesti,. Aspectul menionat ar trebui s constituie el insusi, prin
complexitatea pe care o presupune, obiectul de studiu al unei cercetri
independente, care s se eectueze in perspecti diacronic. Lste, de apt, ceea ce
intenionm s intreprindem in studii iitoare, ce or i consacrate analizei
lingvistice a textului bisericesc ,nu numai textul biblic, ci, in egal msur, si textul
de intur crestin, textele tehnice`, de cult |liturghiere si molitvelnice] si
juridice [pravilele] si, nu in ultimul rnd, textul rugciunii crestine). n studiul de
a ne limitm la a schia o posibil metodologie de analiz a n e o l o g i e i n
textul biblic romnesc, ntr-o dubl perspecti comparati: sincronic ,ortodox
vs. catolic vs. protestant`, ediiile menionate la Bibliograie,, respecti diacronic
,etapa actual s. etapa limbii romne echi`,.
ncepem discuia cu termenii consemnai in ersiunea ortodox a textului biblic
,sintagm in care includem si textul de la Ierusalim, pentru care am nregistrat
numrul cel mai mic de temeni neologici, toi prezeni si n BO).
Termenii neologici ocureni in textul ortodox sunt explicai adesea in sursele
lexicografice romnesti prin latina saant si printr-un idiom romanic - franceza
(cf. adulter, iv.criie, cobort) si, mai puin inocat, italiana (cf. invidie). n unele
situaii etimonul latino-romanic coexist cu cel grecesc ,c. alabastru, demon,
filacteriu,, in altele ,mai puine, se admite exclusi latina cult ,c. a elibera sau rege).

389
Rezult din cele menionate c in dicionarele romnesti se recurge relativ frecvent
la principiul e t i mo l o g i e i mu l t i p l e. Acceptarea etimonului grecesc ntr-o
serie de situaii, alturi de orma latino-romanic, poate i interpretat in dou
sensuri: a) termenul grecesc se al la baza unei orme latine, care a ost
imprumutat intr-un anumit numr de limbi romanice occidentale, dintr-o astfel de
surs ptrunznd in romneste; b) termenul respecti a ptruns in romneste direct
din limba greac ,medio- sau neogreac, intr-o etap mai eche, iind dublat, in
epoca modern, de un imprumut latin/ romanic and la baz acelasi cuvnt
grecesc (de altfel, n cele mai multe cazuri, variantele existente - consemnate de
regul in sursele lexicograice - pentru un anumit termen indic, graie
particularitilor onetice, calea ,direct sau mediat, de ptrundere a mprumutului
respectiv n romneste (cf. infra, de exemplu, alavastru/ alabastru, dimon/ demon,
filacteriu/ fiacter;), pretor/ pretoriu,. Astel, putem spune c dicionarele relect o
etimologie complet`, in sensul reunirii tuturor soluiilor etimologice ce pot fi
luate in calcul in explicarea prezenei unui anumit termen in limb
28
. Cu totul altfel
(sau, n orice caz, nu identic) stau lucrurile cnd se pune problema definirii
etimologice... contextuale`, mai exact a unei etimologii relatie`, dictat de o
serie de aspecte ce trebuie luate in consideraie intr-un caz particular cum este,
bunoar, si t e x t u l b i s e r i c e s c (b i b l i c,, un text de rangul doi`, o
literatur secundar`, expresie in spe a unui act ,cult, de traducere, in consecin
o scriere tributar unui... original ,ie greco-slavon, fie latino-romanic, in uncie de
textul la care ne reerim: ortodox sau catolic,. Problema iliaiei` este, asadar,
strns legat de problema originalului
29
, aceiasi termeni ,neologici, prezeni
deopotri - n cazul nostru - in toate cele patru ersiuni luate in discuie, iind
susceptibili de a primi o explicaie etimologic distinct. n continuare om aea
ocazia de a edea in ce msur se susin sau nu airmaiile noastre teoretice.
Lunatic este un prim termen susceptibil de a fi ncadrat diferit din punct de vedere
etimologic in uncie de ersiunea biblic pe care o aem in edere. Astel, oarte
probabil, n textul ortodox (BO,, termenul menionat reprezint continuatorul lat.
lunaticus, deci termenul mostenit. Priirea comparati diacronic susine enomenul
de continuitate lingistic` in acest caz: lunatic este termenul utilizat n mod constant
in romna eche in textele religioase biblice ,se poate orbi, deci, despre o tradiie,,
sub forma lunatec, asa cum o demonstreaz ocurenele reperate de noi in BIBLIA 1688
passim (ex. 4:24) sau n NTB passim (ex. 4:24) (a se vedea si ES 3b., ap. TDRG II)
30
.

28
Nu este ins o regul: sunt o serie de situaii in care un dicionar opteaz pentru o anume etimologie
,creia ii sunt circumscrise toate variantele consemnate).
29
Si, implicit, de o orm sau alta impus de originalul respecti.
30
Precizm c ocurenele termenilor neologici din BO au putut i urmrite, in unele cazuri, in extenso,
fie pe baza Indicelor de cuvinte incluse in ediia respecti ,este cazul Tetraevanghelului coresian si al
ibiei ae a vcvre,ti, primele cinci pri,, ie beneiciind de inormaiile oerite de baza de date in
ormat electronic, pus la dispoziie de sectorul de Lexicograie al Institutului de Lingistic Iorgu
Iordan - Al. Rosetti` ,este orba despre ôv 1e.tavevt ae a graa,. Veriicarea ocurenelor
acestor termeni neologici n ravgbeia av Matei n BIBLIA 1688 a ost realizat pe baza textului

390
n BB forma veche (lunatec)
31
coexist cu cea eoluat onetic - lunatic (cf., de
exemplu, BB 4:24, 17:4). n textul catolic este destul de probabil ca lunatic s
reprezinte transpunerea` termenului lunatique din originalul francez pe care s-a
lucrat. Astfel, textul religios (biblic), mai exact actul de traducere a acestui tip de
text, a putut reprezenta una dintre cile prin care lunatic a intrat (si, prin ilier cult
in limba romn, intrind` poziia cuntului mostenit (lunatec).
De asemenea, demon trebuie s i ost preluat` ca atare de textul catolic din
originalul francez (desi, ca si n cazul anterior, cuntul exista in limba romn, de
data aceasta in calitate de imprumut mai echi din greac, c. dimon,. nssi forma
termenului menionat ,demon, nu dimon, pledeaz in aoarea unui imprumut
latino-romanic (cf. 2.1., nota 12). Verificarea ocurenelor acestui termen in limba
eche susine absena cuntului in discuie din scrisul vechi biblic romnesc -
textul evanghelic ,in spe, TC [v. Indice], BIBLIA 1688 passim (ex. 9:33), NTB
passim (ex. 9:33) si BB passim (ex. 7:22), texte n care corespondentul
lexico-semantic al lui demon este cuvntul mostenit drac ,in consecin, si din aceast
perspecti putem cataloga drept inoaie lexical` apelul la termenul demon n
textul biblic supus inestigaiei,. 1ermenul ,sub orma dimon) este atestat ins in
alte tipuri de texte religioase, bunoar in cazanii
32
(cf. 1642 CAZ. GOV., ap. TDRG
II,, unde trebuie s i ptruns din slaa bisericeasc, greac. Prin urmare, un alt
exemplu de termen care a ost imprumutat de dou ori`: intr-o etap eche, din
sl. bis./ gr., ntr-o etap modern - din limba rancez. Criteriul etimologic
,semniicati pentru o anumit cronologie a imprumuturilor lexicale intr-o limb,
nu trebuie absolutizat n catalogarea unui termen sau altul ca ilustrativ pentru
fenomenele de c o n s e r v a r e (continuitate) vs. i n o a i e l i n g i s t i c
(neologie). Mai exact, criteriul menionat nu trebuie s anuleze din start` statutul
neologic al unui termen n interiorul unei limbi. Astfel, demon, element lingvistic
releant pentru o cultur religioas`, termen prezent in multe limbi ale lumii,
poate i considerat, din aceast perspecti, reprezentati pentru enomenele de
neologie` ,Precizm si de aceast dat coordonatele intre care am incadrat
deinirea neologicului` in cercetarea noastr.,.
Alabastru este atestat n vechiul text biblic (cf. BB, NTB 26:7; cf. si BIBLIA
1688,, ins sub orma alavastru ,de origine greac, c. TDRG I), un dublet
etimologic pentru alabastru, orm prezent in textul biblic modern, unde trebuie s
fi intrat din latina saant sau, si din italian.

original. n cazul textului de la Blaj, eventualele ocurene au ost urmrite prin intermediul
inormaiei urnizate de Indicele de cuinte ,p. 380-427).
31
C. si ali termeni din ondul lexical mostenit, de pild, .batic sau vatic, care au circulat n romna
veche sub forma .batec (< lat. salvaticus), respectiv vatec (< lat. dianaticus).
32
Apelul la dimon (vs drac, poate i expresia unei inoaii lexicale in textul cazaniei ,text didactic,,
comparati cu textul biblic, aspect ce susine ,si el, posibilitatea realizrii unei ierarhizri a textelor
circumscrise literaturii bisericesti, in uncie de gradul mai mic sau mai mare de conseratorism
(este, de fapt, un aspect asupra cruia am aut ocazia s insistm in studiile noastre, realizate in
perspecti sincronic, a se edea, de exemplu, 1eleoac 2011a,.

391
Filacter(iu) nu apare in textele biblice echi consultate de noi, unde am gsit
termenul mostenit frvvtri < lat. frontalem sau *fruntarium ,c. ... c-si lrgesc
frvvtrie`, BB 23:5; cf. si NTC)
33
, respectiv advar (BIBLIA 1688 23:5). Ct priveste
incadrarea etimologic a acestui termen, se impune s admitem, pe de o parte,
soluia neolatin, mai exact rancez, pentru arianta filacter, pe de alt parte -
latina saant, in care trebuie s-si afle originea forma filacteriu. Etimonul
,neo,grecesc, menionat in unele dintre dicionarele romnesti (si care, de bun
seam, trebuie aut in edere in alte situaii,, nu este alabil in contextul discuiei
de a: absena termenului menionat din textele biblice echi ,si din aceast
perspecti putndu-se accepta statutul de inoaie lexical` pe care il are
filacter(iu) in literatura biblic actual,, respecti orma consemnat in cele patru
ersiuni eanghelice luate in discuie de noi
34
constituie argumente n acest sens.
Legiune este o inoaie lexical ,de proenien latino-romanic, prin raportare
la limba textului biblic (evanghelic) vechi, unde apare legheon (TC, cf. Indice, 366;
BIBLIA 1688 26:53; NTB 26:53 s.a.,, un dublet etimologic ,explicabil prin greac
sau/ si v.sl.) al celui dinti, respectiv ntunearece (cf. BB 26:53).
Un alt termen interesant de prezentat din perspectia discuiei noastre este
pretoriu, atestat la Coresi, TC (cf. Indice, 388) si n NTB
35
27:27 s.a. (cf. baza de date
electronic, sub orma pretor, lipsind n schimb din celelalte texte biblice consultate,
unde este utilizat divan (n BIBLIA 1688 si n BB 27:27). La Coresi termenul provine
r nici o indoial din sl. bis. retor, in timp ce orma ocurent in ersiunile biblice
actuale (pretoriu) este un latinism (praetorium).
Alte paralelisme text biblic actual ,in spe, ortodox, s. text biblic echi` rele
caracterul inovator al celui dinti text: adulter (BO 5:27)/ a curvi (BB 5:27; NTB), a
preacurvi (BIBLIA 1688 5:27); rege (10:18)/ crai (BB, NTB), ivrat (TC, BIBLIA 1688);
iv.criie (22:20)/ scrisoare (BB), .critvr (NTB, BIBLIA 1688); templu (23:35)/ be.earec
(n toate cele patru texte vechi consultate); a elibera (27:15)/ a slobozi (n toate cele
patru texte); invidie (27:18)/ iv (n toate cele patru texte) s.a.
Caracterul inovator al textului protestant
36
iese oarte bine in relie dac il
raportm lingistic nu numai la ersiunea biblic de cult ortodox, ci si la texte
reprezentatie din epoca eche a limbii romne. Am urmrit, in acest sens,

33
La Coresi, TC, nu apare nici fruntar, termen de altfel atestat de-abia in secolul urmtor ,c. TDRG II).
34
n textul biblic actual am ntlnit exclusiv pl. filacterii, cruia ii pot corespunde deopotri sg. filacter,
respectiv filacteriu (cf. seminar - seminarii/ seminare, ap. DOOM 2005), n nici un caz filacterion,
relexul` ,neo,grecesc al termenului in discuie in limba romn.
35
Text n care pretor apare in alternan cu oat.
36
Ldiia din 1990 reprezint o nou ediie reizuit care a olosit ca text traducerea D. Cornilescu din
anul 1921, inclusi traducerea dup original din anul 1932, s-au folosit de asemenea Noul Testament si
Psalmii, traducerea G. Cornilescu, 1. Popescu si L. Constantinescu, tiprit in anul 1949 ,c. ôt).
Scopul acestei reizii a ost acela de a apropia ct mai mult traducerea existent de manuscrisele
originale`, intr-o orm corect si adaptat eoluiei limbii romne moderne |s.n.|` (cf. ibid.).

392
paralelismele lexicale din BP si NTB
37
, le menionm in ordinea excerptrii aptelor
lingistice din cele dou texte
38
: genealogie (BP 1:1)/ neam (NTB); a expune public
(1:19)/ a rai; paralitic (4:24)/ .bvog; cav (5:10)/ pentru; a insulta (5:11)/ a huli; a
practica (5:19)/ a face; ofier (5:25)/ .vg; airorat (5:32)/ .at; a insulta (5:44)/ a
v.tvi; er (7:6)/ vrgritar; febr (8:14)/ friguri; hemoragie (9:20)/ ;vviare) criia-i
curia snge; a saluta (10:12)/ a ura bine; prudent (10:16)/ iveet; geveraie (11:16)/
neamure; satan (16:23)/ .atav; viziune (17:9)/ ce ai rvt; ta (17:24)/ aiarabv; motiv
(19:3)/ riv; administrator (20:8)/ viia,; autoritate (20:25)/ putere; a se indigna (21:15)/ a
se mnia; viticultor (21:34)/ lucrtor; prozelit (23:15)/ . fac aev gv ;iaor; epidemie
(24:7)/ ciume (24:8); parfum (26:7)/ cv vv.oare ae vvt re guvernator (27:2)/ aeregtoriv;
a condamna (27:3)/ a giudeca pre moarte s.a.
Nu mai insistm asupra ersiunii catolice creia originalul rancez trebuie c i-a
oerit cu generozitate terenul propice de cultiare a neologicului`. De altel,
termenii excerptai din ersiunea catolic se raporteaz din punct de edere
etimologic ,c. inormaiile din dicionarele consultate,, in mod corsitor la
rancez, limb zut, in conormitate cu principiile care au stat la baza intocmirii
inentarelor noastre, drept surs direct ,c. .avaa, perfidie, jandarm, concubinaj,
demnitar, ofrava, ai.cvie, a achita, motiv, a proveni, ro.titvat, invita(t), .a, a .e vevive,
tera., parfum, guverna(tor), geveraie, covava s.a.,, respecti la rancez si la latin ,c.
genealogie, deportare, profet, a se informa, public, activitate, reparat, discipol, cav, a insulta,
candelabru, act, adulter, corp, er, tribunal, a compara, contemporan, baev, a se scandaliza, a
decapita, atriv, eunuc, administrator, proprietar, tribut, figvr, prozelit, sanctuar, a vizita, a se
indigna, a aevvva, a se prezenta, a condamna, soldat s.a.)
Rezult, din analiza intreprins, aptul c, desi neologia` se poate admite, in
etapa actual de dezoltare a ariantei bisericesti a romnei literare, si pentru
ersiunea biblic ortodox, ea reprezint r indoial o coordonat deinitorie
pentru textele de confesiune protestant si catolic.

4. Consideraii privind utilizarea neologismelor n textul biblic actual
n inalul studiului nostru ne propunem s ormulm ctea obseraii legate de
utilizarea neologismelor, in special in ersiunea catolic, dar si n cea protestant,
unde, din pcate, nu puine sunt situaiile in care apelul abuzi la neologism se
soldeaz cu o serie de eecte` speciice. Numeroasele exemple care ilustreaz
inadecvarea semantico-stilistic, dar si conceptual
39
, constituie un argument clar c

37
Nici n BIBLIA 1688 ,primele cinci pri, c. Indicele de cuinte, nu am inregistrat acesti termeni
neologici.
38
Precizm c nu mai lum in discuie termeni precum aevov, iv.criie, tevv, aaba.trv s.a., deja
discutai pentru BO si BI.
39
Lxcesul` si nepotriirea` genereaz deconstrucia`, in timp ce cuntul construieste prin
msur si adecare` ,Slama-Cazacu 2000: 5,. Construcia lingistic` este posibil in irtutea
respectrii asa-numitelor solidariti semantice` ,in terminologia lui Coseriu 19: 140, ap.
Bidu-Vrnceanu 2008: 40).

393
eforturile de sincronizare cu arianta literar laic trebuie s respecte, totusi, unele
limite, s se realizeze cu mai mult discernmnt. Situaiile pe care le om prezenta in
cele ce urmeaz eideniaz
40
in special ,cu nuanrile de rigoare, impuse de
c o n t a c t u l s p e c i f i c intre dou limbi, in spe, romna, respecti limba
originalului care a stat la baza traducerii respectie,, dou dintre cele trei cauze
principale, invocate n literatura de specialitate a fi responsabile de greselile dintr-o
limb, si anume insuficienta cunoastere a limbii, respectiv comoditatea sau legea
minimului eort`
41
:
a) structuri lingvistice pedante, artificiale
42
(cel mai adesea, n sensul de
orate`, in contextul biblic: a conlocui (/a fi (a locui, a tri) ivrevv,: Mama lui era
logodit cu Iosi, inainte de a i conlocuit cu ea, ea sà alat insrcinat prin puterea
Spiritului Snt` ,NTC 1:18); a restabili (/a a,eza): Ilie a eni si va restabili toate
lucrurile` ,BP 17:11); cvrve ivterioare (/oaie a.cvv.e,: Iat-L n cvrve ivterioare!`,
s nu credei!` (BP 24:26); a se informa (/a cerceta): Mergei si ivforvai
43
cu
deamnuntul despre copil...` ,NTC 2:8) s.a. La acestea se adaug un anumit numr
de uniti razeologice, inadecate in contextul biblic, prin puternica lor ancorare`
in oicial` ,structuri cu conotaie juridic-administrati`,
44
, fiind vorba despre
utilizri explicabile ,in majoritatea situaiilor, prin transpunerea seril
45
in romn
a corespondentului din originalul francez): a lua cuvntul, a aduce la cuno,tiva cvira, a
se pune de acord, a vv fi iv atribvia cvira, n calitate de, pe baza. Alte structuri nu sunt
neaprat conotate |- oicial|, ins se asociaz cu o exprimare pedant in textul
bisericesc: cf. fat e.te c, a de neaosul cci;

40
Pe lng preocuparea eident de... innoire lingistic`...
41
C. Guu-Romalo 1972: 19-20, care discut si enomenul analogiei.
42
Specialistii in domeniu au atras adesea atenia asupra greselilor generate de caracterul semidoct,
preios al exprimrii: Cnd semidoctismul isi d mna cu preiozitatea si cu snobismul se ajunge la
greseli care dein tot mai greu de eliminat` ,Iristea 196: 21). Exempele incluse aici se constituie ca
expresie a unei utilizri contextuale improprii` ,c. Stoichioiu 2005: 110,, generat de nepotriirea
de registru stilistico-uncional dintre imprumutul, calcul respecti si contextul lingistic sau
situaional in care acesta apare. Principiul naturaleei unei compoziii originale` ,c. 1ytler 191: 8
s.u., ap. Bell 2000: 29,, una dintre condiiile eseniale ale realizrii unei traduceri de calitate, este,
astel, inclcat in mod flagrant.
43
Utilizarea unui neologism speciic pentru registrul oicial se asociaz in mod inadecat cu olosirea
unei structuri morfologice arhaice, n care cliticul-pronume reflexiv este antepus verbului.
44
Problema transgresrii granielor dintre termeni, uniti razeologice aparinnd unor registre dierite,
in limba romn actual ,arianta laic,, a ost discutat, printre alii, de Guu-Romalo (1996: 23).
45
Amplitudinea registrului de posibiliti deschise de sistem alegerii depinde de coveteva ,i ae erforvava
subiectului vorbitor ,in cazul nostru, traductor,: gradul si modul de cunoastere a limbii ,att limba-surs, ct
si limba-int,, precum si disponibilitile creatie ale acestuia orienteaz raportul dintre imitaie ,tradiie
lingistic, si creaie ,inoaie lingistic,, in strns legtur cu gradul de instrucie si de cultur, respecti
cu tipul de cultur ,Irimia 1999:42,. Mai mult, emitorul, traductorul respecti trebuie s aleag semnele
lingistice in uncie de contextul uman ,amiliar sau oicial, si cultural ,cultur popular, citadin, in care
se nscrie destinatarul/ textul respectiv (id., ibid., 43,. De apt, un traductor proesionist ,care traduce
texte de specialitate, trebuie s dein cele cinci tipuri dierite de cunostine reeritoare la: limba-int, tipul
de text, limba-surs, domeniul din care ace parte subiectul traducerii ,subiecte din lumea real`,, precum
si cunostine de analiz contrasti ,Bell 2000: 54,.

394
b) termeni neologici a cror utilizare in textul biblic genereaz eecte`
similare celor speciice barbarismelor`. Un exemplu in acest sens este urnizat
de vb. a nutri, utilizat pentru a brvi, intrebuinare amendabil, dat iind c in
romna actual ,aspectul standard, erbul in discuie apare in contexte igurate
(cf. a nutri un sentiment), propriu fiind utilizat ntr-o terminologie de specialitate,
anume cea a biologiei
46
: nici nu secer, nici nu adun in grnare |despre
zburtoarele cerului, n.n.], iar Tatl ostru ceresc le nutre,te` ,NTC 6:26) s.a.;
c) distorsionri semantico-conceptuale:
1) substituiri` improprii din motie contextuale
47
(sinonimia dintre termenii
respectii este restricionat contextual
48
): corp - utilizat pentru trup: Luai si
mncai, acesta este corpul meu` ,NTC 26:27)/ n celelalte versiuni: trup. Caliicm
utilizarea neol. corp drept inadecat in acest context, cei doi termeni neiind
dect ntr-o relaie de sinonimie restrns: in limba romn s-a produs o
oarecare... terminologizare` a substantiului de origine sla trup, asociat de
regul, pe trm religios, cu taina euharistiei, lui corp ii este rezerat` in schimb
cmpul laic de semniicaii, in spe cel anatomic propriu-zis
49
, in consecin,
inadertena este generat de utilizarea unui cunt material` intr-un context care
exprim o realitate transcendental, de maxim spiritualitate ,aseriune care capt
acoperire` in primul rnd din perspectia unui orbitor ortodox al limbii romne,
amiliarizat cu litera si spiritul` textului sacru crestin ortodox)
50
. Este un exemplu
ilustrativ pentru asa-numita s i n o n i mi e i n a b s e n t i a
51
, concept ce implic

46
Operaia de alegere a uneltelor lingistice nu se mrgineste, prin urmare, la reinerea semneler
necesare, ea caracterizndu-se si printr-o discriminare` ,c. Slama-Cazacu 1968:6, cut printre
aceste semne [n cazul nostru, se impunea discriminarea` lui a nutri n favoarea lui a brvi],
acordndu-li-se dierse roluri, iar, de aici, orme si locuri speciice, in acord cu uncia pe care o or
avea de ndeplinit. n opinia autoarei citate (ibid., 99, 100,, pe bun dreptate, contextul are valoare
diacritic, el impunnd anumite limite in sirul posibilitilor de ariaii, determinnd, in ultim
instan, alegerea unui anumit cunt.
47
Substituiri rezultate, de asemenea, n urma transpunerii servile a termenului catolic ce igureaz in
originalul francez.
48
Cuvintele trebuie s ie alese inndu-se seama de legturile lor reciproce in limb, de raporturile
dintre termenii sinonimi sau antonimi, deriai ,Slama-Cazacu 1968:75). Astfel, de exemplu, ntre
termenii sinonimi din planul paradigmatic al limbii ,sistemul limbii si ariantele istorice si spaiale,
sistemice, ale limbii naionale,, s-au dezvoltat n timp deosebiri de diferite categorii:
semantico-obiective, semantico-subiectie, dialectale si diacronice ,Irimia 1999:43).
49
Chiar dac este orba despre un text de cult catolic, instrumentul de exprimare al acestui text este
limba romn ,iar nu ranceza sau italiana etc.,, prin urmare compatibilitile,incompatibilitile
semantico-conceptuale se determin in uncie de acest aspect.
50
Lste interesant, cam in acelasi sens, un exemplu dat de Irimia ,1999: 43, si care isi doedeste
releana ct prieste snobismul lingistic al orbitorilor actuali de romn, in ipostaza lor de homo
politicus: m scuze Dumnezeu...!`, structur in care numai erbul sinonim mostenit din latin,
anume a ierta, este compatibil cu subiectul Dumnezeu.
51
Coveteva iaiovatic const in selecia intr-o comunicare a unui singur termen dintr-o serie
sinonimic, insoit de excluderea celorlali (v., de exemplu, Munteanu 2007: 96).

395
inclusiv c o m p e t e n a i d i o m a t i c (cunoasterea normei,, prin aceea c
orbitorii trebuie s cunoasc aiferevee aivtre cvrivte (s.n.)
52
`.
2) substituiri` improprii din motie reereniale
53
: parfum, termen purttor al
unei semantici laice, care nu include toate semele caracteristice lui mir untdelemn
parfumat si sfinit, ntrebuinat la srsirea unor ritualuri n biserica crestin`: S-a
apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu un parfum oarte scump` ,BP
26:7; cf. si NTC); a .e vevive (,a rbaa): Dar care .e ra vevive pn la urm, acela
se a mntui` ,NTC 24:12,: erbul neologic nu conine semele necesare
comunicrii aderului respecti ,mntuirea in perspecti crestin,, a aevvva, verb
inadecvat semantico-stilistic, iind un termen oicial, care implic semul |-
inraciune|, or semniicaia din pasajul respecti este cu totul alta: Iosi [...], care
era om drept si nu voia . o aevvve...` (NTC 1:19)/ n celelalte versiuni: a expune
public (BP); a face de ru,ine (BI); a rai (BO);
3) traduceri gresite sau stngace: catear - pentru scaun
54
: Pe catedra lui Moise
sàu asezat crturarii si larizeii` ,NTC 23:1, 2) s.a.

Bibliografie

BB = Biblia Vulgata. Blaj 1760-1761, vol. V, ediie realizat sub egida Institutului de
Istorie George Bari` din Cluj-Napoca, [Indice, p. 380-427], Editura
BI = ibia .av fvta critvr a 1ecbivvi ,i Noului Testament, Societatea Biblic,
Ierusalim, 1980.
BIBLIA 1688 = Biblia de la Bucure,ti (1688), n seria Monumenta linguae Dacoromanorum,
Pars I (Genesis) [Indice, p. 365-454|, Lditura Uniersitii Al. I. Cuza`, Iasi,
1988; Pars II (Exodus) [Indice, p. 230-302], 1991; Pars III (Leviticus) [Indice, p.
205-258], 1993; Pars IV (Numeri) [Indice, p. 212-276], 1994; Pars V
(Deuteronomium) [Indice, p. 246-332], 1997 (volum ntocmit de: Alexandru
Andriescu, Vasile Arvinte, Ioan Caprosu, Corneliu Dimitriu, Elsa Lder, Paul
Miron, Marietta Ujic,.
BO = ibia .av fvta critvr, tiprit sub indrumarea si cu purtarea de grij a
Prea lericitului Printe 1eoctist, Patriarhul B.O.R., cu aprobarea Sf. Sinod,
Editura Institutului Biblic si de Misiune al B.O.R., Bucuresti, 1988.
BP = ibia .av fvta critvr. 1ecbiv ,i Noul Testament, GBV, 1990 (ed. I: 1989).
NTB = ôv 1e.tavevt ae a graa ;11), Editura Arhiepiscopiei Ortodoxe
Romne, Alba Iulia, 1998.

52
n cazul de a, incovetev iaiovatic si, implicit, necvvoa,tere a vorvei!
53
De fapt, a trece dintr-o limb in alta inseamn ,c. Bell 2000: 24) a modiica structurile`. Mai mult,
ormele respectie care dier exprim sensuri care nu au cum s coincid total: nu exist sinonimie
perect in interiorul aceleiasi limbi, prin urmare nu ar trebui s surprind descoperirea c acest tip
de sinonimie nu exist intre dou, mai multe limbi (cf. id., ibid.).
54
Foarte probabil, fr. chaise scaun` a ost... conundat` cu chaire catedr`, in consecin
realizndu-se respectiva echivalare.

396
NTC = Noul Testament [tradus si adnotat de pr. dr. Emil Pascal], ditions du
dialogue, Socit d`Lditions Internationales, Paris, 1992 ,ediia a patra,.
TC = Tetraevanghelul lui Coresi (Bra,ov 1560-1561) comparat cu Evangheliarul lui Radu de
a Mvice,ti (1574), ediie alctuit de ll. Dimitrescu [Indice, p. 299-423],
CDDE = Ion Aurel Candrea, Diciovarv etivoogic a ivbii rovve. evevtee ative (A
- putea, ,in colaborare cu Oid Densusianu, |ediie ingrijit si Prea de Gr.
Brncus, Editura Paralela 45, Bucuresti, 2003], Bucuresti, 1907-1914.
CDER ~ Al. Ciornescu, Diciovarv etivoogic a ivbii rovve, ediie ingrijit si
traducere din limba spaniol de 1udora Sandru Mehedini si Magdalena
Popescu Marin, Editura Saeculum I.O., Bucuresti, 2007.
DEX 1998 = Diciovarv eicatir a ivbii rovve, Academia Romn, Institutul de
Lingistic Iorgu Iordan`, Lditura Uniers Lnciclopedic, Bucuresti, 1998.
DL-R ~ Gheorghe Chiu, Lmanuela Buz, Alexandra Roman Moraru, Diciovarv
mprumuturilor latino-romanice iv ivba rovv recbe ;1121-1760), Editura Stiiniic,
Bucuresti, 1992.
DOOM 2005 = Diciovar ortografic, ortoeic ,i morfologic, Editura Univers Enciclopedic,
Bucuresti, 2005.
MDA I = Mic aiciovar acaaevic (A-ME), Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti,
2010.
MDA II = Mic aiciovar acaaevic (MI-Z), Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti,
2010.
DN = Florin Marcu, Constant Maneca, Diciovar ae veoogi.ve, Editura Academiei
MDN = Florin Marcu, Maree aiciovar ae veoogi.ve, ediie rezut, augmentat si
actualizat, Editura Saeculum, Bucuresti, 2008.
PEW = Sextil Puscariu, Etymologisches Wrterbuch der rumnischen Sprache. I.
Lateinisches Element mit Bercksichtigung aller romanischen Sprachen, Carl \inter`s
Universittsbuchhandlung, Heidelberg, 1905.
REW = Wilhelm Meyer-Lbke, Romanisches Etymologisches Wrterbuch, Carl Winter.
Universittverlag, Heidelberg, 1972.
TDRG I = H. Tiktin, Rumnisch-Deutsches Wrterbuch, Band I (A-C), Otto
Harrassowitz, Wiesbaden, 1986.
TDRG II = H. Tiktin, Rumnisch-Deutsches Wrterbuch, Band II (D-O), Otto
Harrassowitz, Wiesbaden, 1988.
TDRG III = H. Tiktin, Rumnisch-Deutsches Wrterbuch, Band III (P-Z), Clusium,
Cluj-Napoca, 2005.

Bell 2000: Roger T. Bell, Teoria ,i practica traducerii, traducere de Ctlina Gazi,
Collegium, Litere, Editura Polirom, Iasi, 2000.

397
Bidu-Vrnceanu 2008: Angela Bidu-Vrnceanu, Cvvri eicae aiv ivba rovv.
Probleme teoretice ,i aicaii ractice, Lditura Uniersitii din Bucuresti, Bucuresti,
2008.
Groza 2008: Liviu Groza, Lxpresii ranuzesti vechi si nvechite folosite n
romna contemporan`, n vcrrie cevi ae-a aoiea ivoiov vtervaiova ae
ivgri.tic, Bucure,ti (28-29 noiembrie 2008), Lditura Uniersitii din Bucuresti,
Bucuresti, 2008, p. 235-242.
Guu-Romalo 192: Valeria Guu-Romalo, Corectitudine ,i gre,ea ;ivba rovv ae
azi), Editura Stiiniic, Bucuresti, 1972.
Guu-Romalo 1996: Valeria Guu-Romalo, tiv ,reaat iv vv ivbii rovve
actuale, n Limba romn`, XLV, 1996, nr. 3-4, p. 20-24.
Hristea 1976: Theodor Hristea, Rov re.ei iv aariia ,i aerotarea ivoraiior ivgri.tice
negative, n Presa noastr`, 196, nr. 3, p. 19-22.
Irimia 1999: Dumitru Irimia, vtroavcere iv .tii.tic, Editura Polirom, Iasi, 1999.
Munteanu 2007: Cristinel Munteanu, ivovivia fraeoogic iv ivba rovv aiv
perspectiva lingvisticii integrale, Lditura Independena Lconomic, Pitesti, 2007.
Puscariu 1976 (I): Sextil Puscariu, ivba rovv. Pririre gevera, Editura Minerva,
Bucuresti, 1976.
Slama-Cazacu 1968: Tatiana Slama-Cazacu, vtroavcere iv .iboivgri.tic, Editura
Stiiniic, Bucuresti, 1968.
Slama-Cazacu 2000: Tatiana Slama-Cazacu, tratageve covvvicaiovae ,i manipularea,
Editura Polirom, Iasi, 2000.
Stoichioiu 2005: Adriana Stooichioiu Ichim, Vocabularul limbii romne actuale.
Divavic, ivfveve, creatiritate, Editura BIC ALL, Bucuresti, 2005.
1eleoac 2011a: Dana-Luminia 1eleoac, Morfosintaxa textului biblic actual: Evanghelia
av Matei |comunicare susinut la Academia Romn, Bucuresti, 3 noiembrie
2011].
1eleoac 2011b: Dana-Luminia 1eleoac, Fenomene lexicale conservatoare n textul biblic
actual [comunicare la cel de al 11-lea Colociu Internaional al Departamentului
de Limba romn, ivba rovv: airecii actvae iv cercetarea ivgri.tic`, Bucuresti,
9-10 decembrie 2011|.

399
DE LA VECHIUL TESTAMENT LA PARIMIAR: PARIMIILE
VECERNIEI DE LA 1 SEPTEMBRIE

DR. MDLINA UNGUREANU
madandronic@gmail.com

Abstract: 1he object o this article is the source o translation o Dosotei`s book
Parimiile preste an, printed in 1683. In composing it, Dosoftei was supposed to have
taken fragments from the first Romanian translation of the Septuagint, made by
Nicolae Milescu and revised by himself. In fact, the source of Parimiile preste an is a
Byzantine or a Slavonic prophetologium; the metropolitan translated the biblical
pericopes as he found them in his source.
Keywords: prophetologium, Septuagint, Dosoftei, translation

1. Argument
Textul lui Dosoftei, Parimiile preste an, publicat la Iasi, in 1683, a cut obiectul tezei
mele de doctorat. Dintre problemele aprute pe parcursul cercetrii, mai diicil de
rezolvat sunt, desigur, problema surselor traducerii si cea a raporturilor cu alte texte
ale epocii. Mi-am propus s aproundez, in cele ce urmeaz, una dintre ipotezele
lansate n teza de doctorat si insuficient argumentate acolo.
Nu mai prezint amnunit parimiarul lui Dosoftei; voi spune doar, pentru
conturarea cadrului discuiei, c se inscrie intr-un anumit tip de carte liturgic
aprut la Constantinopol, apoi tradus, ireste, si in slaon, care cuprindea
lecturile veterotestamentare destinate vecerniilor srbtorilor de peste an, c acest
tip de lecionar este speciic bisericii rsritene, c nu a ost niciodat tiprit,
circulnd numai n manuscris, si c din secolul al XVI-lea nu a mai ost nici mcar
copiat, intruct coninutul su se suprapunea cu cel al altor cri de cult ,triod,
minei, penticostar,. Ceea ce imi propun s urmresc este relaia dintre ragmentele
biblice din parimiarul lui Dosoftei si traducerea Vechiului 1estament realizat de
Nicolae Milescu Sptarul si pstrat, intr-o copie revizuit, in manuscrisul 45 din
Biblioteca Academiei Romne, iliala Cluj, publicat apoi, dup o reizie a unui

Aceast lucrare a ost realizat n cadrul proiectului Reea transnaional de management integrat
al cercetrii postdoctorale in domeniul Comunicarea stiinei. Construcie instituional ,scoal
postdoctoral, si program de burse ,CommScie,` - POSDRU,89,1.5,S,63663, inanat prin
Programul Operaional Sectorial Dezoltarea Resurselor Umane 200-2013.
Mdlina Ungureanu

400
grup de crturari munteni, printre care si raii Greceanu, in Biblia de la Bucuresti -
de altel, prima traducere integral in limba romn a Vechiului Testament. Premisa
discuiei o constituie o ipotez oarte cunoscut in ilologia romneasc, lansat de
N. A. Ursu, care il consider pe Dosotei coautor al traducerii pstrate in Ms. 45
susinnd, inti intr-un articol publicat in reista Cronica`, n 1976, apoi n Notele
la ediia Dosotei, Opere, vol. I. Versuri, 1978 si ntr-o serie de articole publicate
ulterior in reista Limba romn`, c Dosotei a reizuit substanial traducerea lui
Milescu, din care a preluat ulterior fragmentele incluse n Parimiile preste an. Pentru a
demonstra aceast idee, el selecteaz ctea ragmente din parimiar, pe care le
public alturi de secenele corespondente din Ms. 45 si Biblia de la Bucure,ti (Ursu
1978: 509-510,, dup care conchide: Din aceast comparaie rezult in mod
limpede c Psaltirea de-ve. si Parimiile lui Dosotei au la baz textul Vechiului
1estament reizuit de el dup traducerea lui Milescu, pe care l-a reprodus n
tipriturile respectie ca dintru ale sale ,subl. aut.,. |...| Dierenele, mai mari sau mai
mici, ntre ms. 45 si tipriturile lui Dosotei, pe de o parte, si ntre ms. 45 si Biblia
de la 1688, pe de alt parte, se explic prin sensul diergent al modiicrilor aduse
textului din protogra cu prilejul reproducerii lui in ediiile menionate. Dosotei,
olosind protograul, a continuat s introduc in el cuinte si forme specifice limbii
sale de mai trziu [...]` ,Ursu 198: 510,.
Mi-am propus, asadar, s reac demersul lui N. A. Ursu, pentru a aprounda
sau, mai degrab, pentru a eriica o intuiie, anume c lucrurile nu stau asa cum
spune filologul iesean. La baza intuiiei noastre st un argument de ordin logic: nu
aceasta era maniera de lucru a traductorilor secolului al XVII-lea, odat stabilit
aptul c Parimiile preste an este alctuit dup un model, raional este s
presupunem c Dosotei traduce eecti acel model, nu caut pasajele respectie in
tot Vechiul 1estament, ceea ce ar i ost o operaiune mult prea complicat.
Asadar, la comparaia textelor romnesti pe care o ntreprinsese N. A. Ursu am
aplicat principiul raportrii la sursele traducerilor. Pentru traducerea lui Milescu
este simplu, sursa este cunoscut, este ediia protestant a Septuagintei publicat la
Frankfurt, n 1597
1
. n ceea ce priveste sursa traducerii lui Dosotei, dscuia este
complicat de urmtorii actori: mitropolitul nu mrturiseste nicieri aceast surs,
parimiarul, a circulat doar n manuscris, att cel bizantin, ct si cel slavon. Singura
soluie pe care am putut-o ntrevedea n acest stadiu al cercetrii a ost raportarea la
ediia critic existent a parimiarului bizantin si la ediiile critice ale unor
manuscrise ale parimiarului slavon, pe care le-am consultat la biblioteca Institutului
Pontiical Oriental din Roma. Iat datele lor:
a) Monumenta musicae Byzantinae. Lectionaria. Edenda curaverunt Carsten Heg,
Gunther Zuntz. Volumen 1. Prophetologium, 1939-1981.

1
Vezi, in acest sens, discuiile ample de la Cndea 1979: 116-128, Andriescu 1998: 17-21, si, mai
recent, Eugen Munteanu, Reere ae traaiiei bibice rovve,ti (I-III,, in Idei in dialog`, anul V. Nr. 4
(55), aprilie 2009, p. 22-24, nr. 5 ,56,, p. 34 36 si nr. 6 ,5,, p. 25 2.
De la Vechiul Testament la Parimiar: Parimiile Vecerniei de la 1 septembrie

401
Ldiia critic a parimiarului bizantin este structurat in dou pri, prima
dedicat srbtorilor mobile, a doua - srbtorilor cu dat ix.
Prima parte, ingrijit de Carsten Ioeg si Gunther Zuntz, alctuit din sase
fascicule publicate n perioada 1939-190, a aut ca text de baz un singur
manuscris, dar a luat in discuie si altele, mai ales din fondurile bibliotecilor din
Marea Britanie, aparatul critic din subsolul paginii consemneaz dierenele dintre
manuscrise, omisiunile, adugirile etc.
A doua parte, aprut in 1981, cuprinde parimiile srbtorilor cu dat ix de
peste an; realizarea acesteia, asa cum consemneaz editoarea, Gudrun Engbert, a
implicat mai multe diiculti, dat iind arietatea lecturilor ,in uncie si de
speciicul local in stabilirea srbtorilor,. Aparatul critic, care consemneaz
dierenele dintre manuscrise, omisiunile, adugirile, este grupat in partea a doua.
Aantajul ediiei de la Copenhaga ,de altel, singura ediie critic a parimiarului
bizantin, este caracterul su complex, rezultat din implicarea mai multor
manuscrise, care oer posibilitatea ca textul lui Dosotei s ie raportat in
ntregime la una dintre posibilele sale surse.
b) Zdenka Rivarova, Zoe Hauptova, Grigorovicev Parimejnik, 1. Tekst s criticiki
aparat, Skopje, 1998.
Parimiarul Grigorovicev este un text manuscris de 104 file, datat n perioada
cuprins intre a doua jumtate a secolului al XII-lea si prima jumtate a secolului al
XIII-lea, care conine parimiile Nasterii Domnului, Epifaniei, apoi parimiile
ciclurilor pascal si postpascal, dup care se trece la parimiile srbtorilor ixe, dintre
care sunt reproduse cele de la 29 iunie, 20 iulie, 6 august, 1 septembrie (la 15 august
se ace trimitere la parimiile de la 8 septembrie,, 8 septembrie, 23 aprilie. Ldiia
conine si un aparat critic, pe pagina in oglind, in care sunt consemnate dierenele
a de alte manuscrise ale parimiarului.

2. Observaii
Date iind dimensiunile textului lui Dosotei, aducem in discuie aici numai o mic
parte a acestuia, si anume parimiile ecerniei zilei de 1 septembrie, srbtoarea
Sntului Simion Stlpnicul, prima dintre srbtorile cu dat ix ale anului
bisericesc, care se gsesc, in parimiarul lui Dosotei, la IV 1
r
-2
v
. Vecernia acestei
srbtori presupune, conorm ediiilor menionate ale parimiarelor, lectura a trei
pericope: Isa. 61:1-10; Lev. 26:3-12, 14-17, 19-20, 22.33, 23-24; nel. 4:7-15. n
parantez trebuie s spunem c distribuirea lecturilor pe parcursul srbtorilor ixe
urmeaz principiul lecturii tematice, ragmentul biblic este ales astel inct s
relecte semniicaia srbtorii zilei respectie, astel, semniicaia pericopei se
modiic in uncie de noul context, textual si extratextual. n schimb, n ciclurile
marilor srbtori ,ciclul pascal si postpascal sau cel al Nasterii Domnului),
pericopele sunt ordonate conform principiului lecturii continue.
Mdlina Ungureanu

402
Desigur, nu reprezint deloc o surpriz aptul c lecturile din Parimiile preste an
destinate acestei srbtori respect structura pericopelor grecesc si slavon. Mai
mult, putem airma c structura complex a celei de-a doua lecturi, cea din Levitic,
si corespondena perect a ragmentului respecti din textul lui Dosotei cu
celelalte reprezint in sine un argument in aoarea ideii c in Parimiile preste an
mitropolitul moldoean nu a preluat buci din alt text, ci a tradus el insusi.
Ca simpl obseraie, remarcm absena, din parimiarul lui Dosotei, in seria
srbtorilor cu dat ix, a indicaiilor de ritual dinaintea pericopelor propriu-zise;
consultarea ediiilor critice a artat c nu exist o regul strict in acest sens.
Obseraiile noastre au urmrit mai ales dierenele dintre textele romnesti n
discuie, astel ,desigur c am selectat aici aptele care ni s-au prut cele mai
relevante):
a) unii termeni sau unele sintagme exist intr-unul dintre texte si lipsesc n
cellalt, de exemplu:

* prezent n Ms. 45/ absent din Parimii si, n general, din parimiare:
Isa. 61:3: S dea la ceia ce plingu Sinul, . aea or mrire pentru cenuse` (MS.
45)/ a da cela ce pling Sion sla in loc de cenuse` (PAR.);
Lev. 26:11: i roi vve fgaviva vea ivtrv roi` (restul versetului apare n Parimii);
Lev. 26:15: Ci ei neasculta lor si judelor mle, s a dojeni suletul ostru
ca oi s nu acei toate inturile mle, ca . r,cbirai fgaviva vea`;
Lev. 26:16: Si eu voi face asa voao si voi pune pre voi lipsa, ,i ria, ,i gbvariv,
putredzind ochii votri ,i sufletul vostru topindu. Si ei smna in zadar sminele oastre
si vor mnca nepritenii vostri`;
Lev. 26:17: si ei cdea inaintea nepritenilor ostri, si vor goni pre voi ceia ci
r vr.cv re voi` (interesant e c secena aceasta apare in ediiile consultate ale
parimiarelor bizantin si slaon, este posibil ca ea s i lipsit in manuscrisul pe care
l-a tradus Dosoftei, textele manuscriselor, de altfel, nu coincid).

* absent din Ms. 45/ prezent n Parimii:
Pentru ru,ivea roa.tr cea ivaoit ,i pentru stideala bucura-.-ra artea roa.tr` (ntre
Isa. 61:6 si 7);
Si e smna in desert smnturile oastre si vor mnca vvvca roa.tr pizmasii
vostri` (Lev. 26:16).
b) n parimiar apar, n plus a de textul eterotestamentar, ormule care
marcheaz inceputul si finalul pericopei:

* nceputul: Cri Dovvv fiior vi ra aiciva (prezent n Parimiile preste an, dup
modelul parimiarului); are rolul de a fixa nceputul textului, preciznd actanii
comunicrii ,emitorul, receptorul,, de apt, situaia de comunicare este
simpliicat aici: in textul Vechiului 1estament, Dumnezeu ii orbeste lui Moise,
cruia ii cere s transmit poporului lui Israel cuintele sale ,Lev. 25:1-2: Si gri
Domnul ctr Moisi ntru muntele Sinei dzicndu: Griste fiilor Israil si vei dzice

403
ctr ei... `,, in parimiar este reinut numai esenialul: Dumnezeu se adreseaz, de
apt, oamenilor, intermedierea lui Moise este o chestiune secundar, accentul cade
pe mesajul transmis.
* finalul: aice Dovvv Dvvvav totvtrvicv, .rivtv vi rai (n parimiar, dup
Lev. 26:24,, in Vechiul 1estament, discursul lui Dumnezeu continu.
Fragmentul biblic devine, astfel, n parimiar, un text de sine stttor, un text in
sine, care, desi pstreaz, ireste, legtura cu microcontextul din care a ost
desprins, capt noi semniicaii prin raportarea la noul context.
c) unele dierene de ordin morologic ,prezena singularului sau a pluralului,
moduri si timpuri verbale) se explic prin raportare la textele-surs, alte dierene,
in schimb, in de maniera de traducere a iecruia ,de pild, Dosotei echialeaz
frecvent participiul printr-o propoziie,.

d) unele dierene lexicale se explic tot prin raportare la surse:
MS. 45: si a i pmintul ostru pustie si cetie voastre vor fi pustii (oi
no :i)`;
PAR.: Si a i ara oastr pustie si cvrie voastre pustii (oi :noo:i )`
2
.

Acestea sunt cele mai recente tipuri de dierene explicabile prin raportare la
sursele traducerilor.
N. A. Ursu remarcase, ca si ali cercettori, asemnarea, uneori pn la
coinciden, dintre unele secene din Parimii si fragmentele corespondente din MS.
45. Credem c, de cele mai multe ori, aceste asemnri se explic prin coincidena
textelor pe care le traduc. Dosoftei traduce sau un parimiar grecesc, sau unul
slavon, tradus si acesta, la rndul su, dup cel grecesc, si anume conform
principiului literalismului care caracteriza traducerile in epoc. Dac priim
lucrurile din aceast perspecti, asemnrile despre care orbeam nu mai par att
de surprinztoare, r s excludem cu totul din discuie ipoteza c Dosotei a
lucrat, totusi, pe traducerea lui Milescu, asa cum par s arate unele coincidene
lexicale. Pe de alt parte, adesea, concepte importante sunt echivalate, consecvent,
in mod dierit in cele dou texte, de exemplu, povqoi este redat constant prin
iveecivvea n MS. 45/ mintea n PAR.; +o npoo+oyo+o reprezint porncele n MS. 45/
ivrtvrie n PAR.

3. Concluzii
Suntem de prere c aptele artate mai sus inirm clar ipoteza lui N. A. Ursu:
Dosoftei nu preia fragmente din Vechiul Testament, ci traduce el nsusi un
parimiar, grecesc sau slavon. Asa cum arat comparaia cu ediia critic a
prophetologiumului, mitropolitul urmeaz si el idel, pn la amnunt, un astel de text,
poate, totusi, nu ntr-un literalism att de radical ca traductorul textului din MS.

2
Ldiia critic a parimiarelor bizantine nu noteaz semnele diacritice.
Mdlina Ungureanu

404
45. Dierenele dintre textul lui Dosotei si textele din ediiile critice ale
parimiarelor se pot explica prin raportarea la textul manuscrisului pe care
mitropolitul il traducea, ediiile critice consemneaz, de altel, mici dierene intre
manuscrise, de ordin lexical sau morfologic.
Lste oarte greu de spus dac mitropolitul a olosit o surs slaon sau una
greceasc, dat iind aptul c parimiarul s-a pstrat numai in manuscrise si c, pe de
alt parte, textul slaon reprezint o traducere idel a celui grecesc. 1extele
bilingve din Parimiile preste an nu sunt de ajutor n acest sens; ele nu fac parte din
structura acestei cri liturgice, au ost introduse de Dosotei din alte surse dect un
parimiar, din raiuni tematice.
n cele din urm, punem sub semnul intrebrii inssi legitimitatea titlului lucrrii
noastre: De la Vechiul Testament la parimiar, dac ne raportm la cultura romn,
parimiarul romnesc nu are ca punct de plecare textul Scripturii, ci este o traducere
de sine stttoare ,situaia este aceeasi pentru parimiarul slavon).
Bibliografie
Andriescu 1998: Alexandru Andriescu, Locul Bibliei de la Bucuresti in istoria
culturii, literaturii si limbii romne literare`, n Monumenta linguae Dacoromanorum.
ibia ae a vcvre,ti. Par. - Genesis, Lditura Uniersitii Aexandru Ioan Cuza`,
Iasi, 1998, p. -45.
Cndea 1979: Virgil Cndea, Raivvea aovivavt. Covtribvii a i.toria vvavi.vvvi
romnesc, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979.
MS. 45: Manuscrisul romnesc nr. 45 de la Biblioteca Academiei Romne, Filiala
Cluj.
Monumenta musicae Byzantinae. Lectionaria. Edenda curaverunt Carsten Heg,
Gunther Zuntz. Volumen 1. Prophetologium. Fasciculus primus - Lectiones
Nativitatae et Epiphaniae, Hauniae, 1939; Fasciculus secundus - Lectiones
Hebdomadarum 1 et 2 Quadragesimae, Hauniae, 1940; Fasciculus tertius -
Lectiones Hebdomadarum 3 et 4 Quadragesimae, Hauniae, 1952; Fasciculus
quattuor - Lectiones Hebdomadae 5 et Hebdomadae in Palmis et Maioris,
Hauniae, 1960; Fasciculus quintus - Lectiones Sabbati Sancti, Hauniae, 1962;
Fasciculus sextus - Lectiones ab Ascensione usque ad Domenica Omnium
Sanctorum, Hauniae, 1970; Pars altera - Lectiones anni immobilis, edidit
Gudrun Engbert. Fasciculus primus - Textul continer, Hauniae, 1980;
Fasciculus alter - Apparatum criticum continens, Hauniae, 1981.Halperin,
David J., Seeking Ezekiel. text and Psychology, Pennsylvania state University,
Pennsylvania, 1993.
PAR.: Parimiile preste an, tiprite cu porunca mriii sale prealuminatului intru Iisus
Iristos Ioan Duca Voeoda, cu mila lui Dumndzu Domn rii Moldoei si
Ucrainei, cu poslusaniia smeritului Dosotei Mitropolitul, in tiparnia rii |...|,

405
leat 191, mease octomrie, dni.Riaroa, Zdenka, Iauptoa, Zoe,
Grigorovicev Parimejnik, 1. Tekst s criticiki aparat, Skopje, 1998.
Ursu 1978: N. A. Ursu, ôte ,i rariavte, n Dosoftei, Opere, 1. Versuri, Ldiie critic
de N. A. Ursu, Studiu introducti de Al. Andriescu, Lditura Minera, Bucuresti,
1978, p. 389-513.

407
INSTRUMENTAR ELECTRONIC PLNTRU TRADUCTORUL I
EXEGETUL CONTEMPORAN AL SFINTEI SCRIPTURI

PROF. DR. MIHAI VALENTIN VLADIMIRESCU
Universitatea din Craiova
vladimirescu_mihai@yahoo.com

Abstract: This paper aims to offer a general presentation of three of the most
important pieces of software for the contemporary translator and exegete of the Bible.
The electronic tools available nowadays cover almost all the areas of biblical studies,
from critical editions to dictionaries and lectionaries, and allow the research a great
flexibility in working with various sources and scholarly literature. Although in our
paper we focus only on BibleWorks, Libronix DLS and Logos Bible Software, one can
find many more tools available on the internet, either payware (most of them) or
freeware.
Keywords: Bible, Bible software, BibleWorks, Libronix, Logos Bible Software

1. Introducere
Apariia si dezvoltarea software-urilor dedicate studiilor biblice, n ultimul deceniu
al secolului al XX-lea si, mai ales, n secolul al XXI-lea, reprezint un mare cstig
pentru traductorul si exegetul Sintei Scripturi. A deenit, astzi, mult mai usor s
ai acces la textele originale si la cele mai bune traduceri in limbi moderne, s
folosesti, n acelasi timp si r a manera tomuri uriase, concordane, dicionare si
lexicoane, s realizezi exegeze complexe pentru iecare erset si s naighezi, cu o
itez incredibil, printre ariante textuale, etimologii si comentarii biblice de inalt
inut academic. lireste, un asemenea arsenal de instrumentar electronic
contribuie in mod semniicati la scurtarea timpului necesar documentrii si
redactrii studiilor si lucrrilor, cnd, totodat, posibil demararea unor proiecte
de amploare, att de puin prezente in peisajul studiilor biblice din ara noastr.
Lxistena unor programe de calculator dedicate acestui domeniu nu rezol, ins,
de la sine toate problemele, pentru c, de cele mai multe ori, costurile implicate de
achiziia si actualizarea acestor software-uri, n formele lor cele mai extinse, sunt
enorme, mai ales pentru mediul academic romnesc. De asemenea, modul n care
irmele productoare concep licenele de utilizare ace, adesea, diicil
achiziionarea si folosirea unor asemenea programe n cadrul unor echipe de lucru
angajate in proiecte de cercetare. Lxist, ins, la nielul majoritii productorilor,
disponibilitatea de a negocia aceste licene in cazul instituiilor de inmnt
Mihai Valentin Vladimirescu

408
superior sau al institutelor de cercetare, atta vreme ct se ajunge la un numitor
comun in priina parametrilor utilizrii.
Ne-am propus ca in materialul de a s prezentm cele mai importante
aciliti pe care le prezint trei dintre sotware-urile de reerin din domeniul
studiilor biblice. Considerm c eortul depus de traductorii si exegeii Sintei
Scripturi, ca si de toi ceilali biblisti, ar fi cu mult diminuat prin utilizarea unor
astfel de programe, n vreme ce rezultatele muncii lor ar cunoaste o crestere
calitati. Dac pentru pachetele premium, costurile nu pot fi acoperite, n
majoritatea cazurilor, dect prin intermediul unor inanri instituionale masie, in
ceea ce priveste pachetele minimale, si ele extrem de utile, acestea sunt mult mai
accesibile si oer aantaje importante cercettorului care le utilizeaz.

2. BibleWorks (versiunile 7, 8 i 9)
1

BibleWorks este unul dintre software-urile de tradiie in domeniul studiilor biblice.
Programul este dezvoltat de compania omonim, al crei sediu central se gseste n
Statele Unite ale Americii, n orasul Norfolk, din Virginia. Conform descrierii
productorilor, programul si propune s oere un pachet amplu, cuprinznd cele
mai importante unelte pentru interpretarea Sfintei Scripturi, n originalele ebraic,
respectiv grec. Lucru pe care l si reuseste, dovada fiind popularitatea de care se
bucur sotware-ul, alat astzi la ersiunea cu numrul nou. Desigur, costurile
sunt destul de ridicate, in alori absolute, ins raportat la materialele coninute si la
acilitile oerite, ele sunt pe deplin justiicate.
n primul rnd, despre BibleWorks - si aici ne referim, n principal, la versiunea a
opta - trebuie spus c include un numr impresionant de ediii biblice, att in
limbile originale, ct si in traduceri moderne, care permit o analiz comparati
pround a textului scripturistic ,Carr 2010: 10). La instalarea programului,
utilizatorul si poate alege ediiile pe care le consider importante pentru proilul
su de cercetare sau studiu, astel inct s poat dispune de acilitile oerite intr-o
manier ct mai eicient. lireste, cel mai mare interes il prezint ediiile in limbile
originale, ebraic si greac, precum si, eentual, in latin. De asemenea, pentru un
traductor sau un exeget s-ar putea dovedi semnificative si traducerile moderne n
englez, rancez sau german. n ceea ce prieste originalul ebraic, el este
disponibil sub orma unei ediii digitale a textului din Codexul de la Leningrad, cel mai
vechi manuscris al Bibliei ebraice n text masoretic, datnd din anul 1008 sau 1009.
De asemenea, BibleWorks conine si ediii ale Noului 1estament in limba ebraic,
precum cele ale lui Delitzsch, din anul 1877, sau Salkinson-Ginsburg, din anul
1886. Tot la capitolul textelor ebraice au fost trecute si ctea ediii de limb
siriac, asa cum este cea publicat de Societatea Biblic Britanic, in anul 1905, al

1
Site-ul oficial al programului de calculator, http://www.bibleworks.com, conine toate inormaiile
necesare si utile potenialului cumprtor sau utilizatorului, aici incluznd documentaie, module de
expansiune, ghiduri sau resurse specializate pentru diverse categorii de utilizatori.
Instrumentar electronic pentru traductorv ,i eegetv covtevorav...

409
crei text este inc extrem de apreciat, iind olosit, in particular pentru Noul
Testament, si n redactarea ediiilor critice din secolul al XXI-lea. BibleWorks
include si ediii ale Targumim, special pregtite in ariant digital, pentru a inlesni
studiul si cercetarea (Hayes & Holladay 2007: 218-219).
n ceea ce priveste ramura greac a ediiilor biblice, trebuie semnalat prezena
celor mai reprezentatie ediii moderne ale Septuagintei, si anume cea a lui
Tischendorf si, n primul rnd, cea lui Rahlfs, precum si a celei de-a douzeci si
saptea ediii a celebrului Nou 1estament editat de Nestle si Aland. De asemenea,
BibleWorks include si asa-numitul text bizantin, asa cum apare el n versiunea
oicial a Sintei Scripturi olosite de Biserica Ortodox a Greciei. Sunt disponibile,
ca si in cazul textului ebraic, o serie de ediii care cuprind si analiza morfologic a
iecrui erset scripturistic, caracteristic extrem de util, mai ales acolo unde textul
original prezint anumite diiculti de traducere determinate de particularitile
lingvistice. Textul latin este si el bine reprezentat, prin trei ediii extrem de
importante: celebra 1vgata cevevtiv, pentru care este olosit textul ediiei din anul
1598 ,retiprit de Migne, in anul 1880,, Nova Vulgata, textul oficial al Bisericii
Romano-Catolice, ncepnd din anul 1979, precum si ediia critic realizat de
cercettorii de la Beuron si Tbingen, ncepnd cu anul 1969, si publicat de
prestigioasa Deutsche Bibelgesellschat. Din pcate, BibleWorks nu cuprinde si
aparatul critic al acestei ediii. ncepnd cu ersiunea a noua a programului, a ost
inclus si un modul pentru traducerea si analiza cuintelor din ediiile latine.
Resursele oerite de modulul mai larg dedicat ediiilor textului Sintei Scripturi
sunt, ins, mult mai numeroase. Asa cum spuneam, utilizatorul si poate alege
limbile moderne pentru care s instaleze traducerile disponibile. Astel, el poate
aea acces la ediii de reerin din lumea occidental, precum Jerusalem Bible,
1raavctiov Gcvveviqve ae a ibe ,in limba rancez,, Lutherbibel, Einheitsbersetzung,
Zuercher Bibel (n limba german,, sau King James Version, New International Version,
English Standard Version, English Revised Version, dar si New Testament Peshitta
Translation ,in limba englez,. Nu in ultimul rnd, trebuie spus c cercettorul
dispune de numeroase lexicoane, dicionare, concordane, reerine incrucisate, dar
si manuale de gramatic ebraic si greac, module speciale de analiz aansat a
textului biblic, precum si module de hri detaliate ale lumii Vechiului si Noului
Testament. Un utilitar aparte este cel care permite vizualizarea, n paralel, a textului
masoretic, coninut in Codexul de la Leningrad, si a textului grecesc, extras din
Septuaginta lui Rahlfs si din cea de-a douzeci si saptea ediie a Noului 1estament
editat de Nestle si Aland. lereastra dedicat analizei comparatie a celor dou
ersiuni originale de reerin conine att textul biblic in sine, ct si analizele
morfologice ale cuvintelor folosite si deiniiile acestora in cele mai importante
dicionare si lexicoane de limb englez disponibile n biblioteca programului. De
altel, aceast analiz comparati poate i extins la nielul intregii biblioteci,
utilizatorul and posibilitatea de a urmri, in paralel, att dierite ersiuni ale
textelor originale, ct si traducerile moderne. n ceea ce priveste limba romn,

410
unica ediie biblic prezent in BibleWorks este cea realizat de Dumitru Cornilescu,
n anul 1921.
Modul in care este structurat ereastra principal a programului permite o
utilizare extrem de acil. n centrul erestrei se gseste seciunea dedicat textelor
biblice propriu-zise. Utilizatorul si poate alege dintr-un meniu ediiile pe care
doreste s le oloseasc, putnd alege, de asemenea, s izualizeze si alte lucrri
coninute de BibleWorks, precum operele Sinilor Prini, in ediia englez a lui
Scha, ori traducerea englez a operelor lui Iosi llaius, realizat de \histon, in
anul 1828. n stnga acestei seciuni principale se gseste o ereastr dedicat
cutrilor de termeni in toate ediiile disponibile. 1rebuie spus c, de altel, cutarea
se poate realiza foarte simplu, printr-un dublu clic efectuat pe un anumit cuvnt n
ereastra principal, urmnd ca in ereastra din stng s apar, sub orma unei
liste, toate locurile biblice n care apare respectivul cuvnt. n partea dreapt se
gseste o a treia seciune, acolo unde apar intrrile de dicionar corespunztoare
termenilor ebraici, grecesti sau chiar englezi deasupra crora se gseste cursorul
utilizatorului, in ereastra principal. Aici se gsesc, de asemenea, numeroase alte
subseciuni, dedicate reerinelor incrucisate, statisticilor sau notelor. n general,
meniurile sunt foarte complexe si pot prea derutante, la o prim utilizare. lireste,
nu toate acilitile programului sunt necesare tuturor cercettorilor, ins modulele
principale, acelea care compun, de altfel, nucleul software-ului, sunt foarte usor de
intrebuinat o dat ce se creeaz anumite automatisme.

3. Libronix Digital Library System
Libronix Digital Library System este un software produs de Libronix Corporation,
care se prezint sub orma unei librrii digitale de cri si unelte pentru studiul
interactiv. Ceea ce deosebeste Libronix de BibleWorks este aptul c acest sotware
nu este dect o platorm computerizat care trebuie alimentat cu materiale
documentare, ie ele cri sau colecii de cri digitalizate, ori unelte de lucru. n
uncie de interese si, desigur, de posibilitile inanciare, utilizatorul isi poate
construi o bibliotec digital pe care s o gestioneze si s o utilizeze prin
intermediul platformei Libronix. Interesant este aptul c Libronix nu este un
sotware dedicat, in exclusiitate, studiilor biblice, ci el poate unciona la el de
bine n orice alte domenii, atta vreme ct materialele pe care utilizatorul le
integreaz in platorm corespund cerinelor tehnice ale acesteia ,Roles &
Zukowski 2007: 124,. Astel, pentru domeniul studiilor biblice, se pot achiziiona
materiale chiar de la productorii platormei, de pe site-ul www.logos.com
2
,
crendu-se, astfel, o conexiune direct intre Libronix si Logos Bible Software, program
pe care il om prezenta in seciunea urmtoare. Graie sistemului modular in care a

2
Site-ul http://www.logos.com conine numeroase materiale ajuttoare pentru o utilizare optim a
Libronix Digital Library System si a Logos Bible Sotware, dar uncioneaz si ca magazin irtual
pentru produsele Logos Research Systems, Inc. ,companie care deine si Libronix Corporation,.

411
fost gndit Libronix, ins, bazele de date pot i actualizate si reconfigurate cu
usurin, astel inct platorma s-si ating la maximum potenialul, adic s se
prezinte ca un mediu digital prietenos si eficient (Dillon & Hysell 2004: 260).
Programul prezint o ereastr principal, acolo unde pot i deschise crile si
instrumentele de lucru pe care utilizatorul le-a achiziionat si le-a integrat n baza de
date. Aceast ereastr dispune de o mulime de meniuri, a cror utilitate se gseste
in strns legtur cu coninutul bazei de date alate la dispoziie. Unul dintre
aceste meniuri este dedicat cutrilor specializate in ediiile biblice sau in lucrrile
de specialitate, precum si unei cutri extrem de exacte a termenilor din limba
greac. Alte meniuri permit adugarea si conigurarea unor iltre care s aciliteze
lucrul utilizatorului cu diversele materiale deschise si s-i asigure acestuia o bun
orientare n materialul documentar. De asemenea, programul permite si efectuarea
unor studii specializate pe anumite pasaje sau teme biblice, prin configurarea unor
erestre aparte coninnd toate reeririle si intrrile de dicionar si de lexicon din
baza de date, cu trimitere la respectiul pasaj, ori la respectia tem. Aceast
acilitate este extrem de util, intruct oer posibilitatea unei exegeze extrem de
complexe, pe baza unei corpus documentar ale crui dimensiuni sunt limitate, in
ultim instan, doar de posibilitile materiale ale cercettorului sau ale instituiei.
Se pot realiza, astfel, studii ample si foarte exacte numai cu ajutorul unui calculator,
r a mai i necesar manerarea unui numr mare de cri, cu consultarea, in
paralel, a lexicoanelor, dicionarelor si concordanelor, proceduri care ingreuneaz
sensibil munca cercettorilor si reduc drastic eiciena acestora.
Fireste, trebuie spuse cteva cuvinte si n ceea ce priveste costurile pe care le
implic olosirea platormei Libronix Digital Library System. Aceste costuri sunt
reprezentate de crile, coleciile si instrumentele de lucru pe care cercettorul
trebuie s le achiziioneze pentru a putea olosi acilitile oerit de software.
Site-ul www.logos.com oer o mulime de materiale spre nzare, dar, din pcate,
preurile multora dintre acestea sunt prohibitie chiar si pentru utilizatorul
occidental. Adesea, ins, compania dessoar campanii de promoare in cursul
crora se aplic reduceri importante, in special pentru coleciile masie. Ca si n
cazul BibleWorks, desi alorile absolute ale preurilor percepute pentru produsele
digitale sunt oarte ridicate, ele reprezint, in cele mai multe cazuri, numai o
raciune din costurile pe care le-ar implica achiziionarea originalelor tiprite ale
respectielor lucrri.

4. Logos Bible Software
Logos Bible Software, un program produs de aceeasi irm care produce si platforma
Libronix, este, probabil, cel mai bun software destinat studiilor biblice care exist, la
ora actual, pe pia ,Melick & Melick 2010: 80,. Interaa oarte prietenoas,
multitudinea de cri si instrumente de lucru pe care le pune la dispoziie, sistemul
modular intuitiv - toate aceste caracteristici fac din Logos Bible Software un toars

412
extrem de plcut pentru traductorul si exegetul contemporan al Sfintei Scripturi,
precum si pentru orice alt cercettor preocupat, la un moment dat, de o anumit
problem din spectrul studiilor biblice. Actualmente, Logos Bible Software a ajuns la
versiunea a patra si poate i achiziionat sub orma unui pachet, care poate include
un numr mai mic sau mai mare de resurse, in uncie de disponibilitile inanciare
ale cumprtorului. Pachetul cel mai accesibil, Christian Home Library, include
paisprezece ediii ale Sintei Scripturi si instrumente interliniare, patru comentarii,
sase lucrri de reerine biblice, sapte introduceri si lucrri cu caracter general in
domeniul studiilor biblice, unsprezece resurse pentru pastoraie si un set de inc
alte douzeci si cinci de resurse. Urmtoarele opt pachete cuprind din ce in ce mai
multe materiale, ajungnd pn la pachetul Portofolio Edition, care cuprinde peste o
mie sase sute de resurse, la un pre care reprezint numai zece la sut din aloarea
cumulat a ediiilor tiprite. Desi nu este deloc un program ieftin, Logos Bible
Software reprezint soluia ideal pentru acoperirea unui segment oarte important
din neoia de instrumentar biblic a unui cercettor in domeniu ,an Kampen
2006: 130-131,. n descrierea ce urmeaz am luat ca obiect de reerin ersiunea
Platinum, cu peste o mie dou sute de resurse, pentru a putea eidenia ct mai bine
potenialul acestui program.
Logos Bible Software conine principalele ediii ale textelor biblice originale. Astfel,
sunt prezente Biblia Hebraica Stuttgartensia, Septuaginta, ediia Rahls, Noul Testament,
ediia a douzeci si saptea Nestle-Aland, dar si ediia recent a Society of Biblical
Literature. De asemenea, gsim in acest pachet, precum si n cteva dintre cele
inerioare, majoritatea ediiilor critice mai echi ale Vechiului si Noului Testament,
dar si o colecie coninnd textul celor mai echi manuscrise biblice. Bineineles,
dintr-un asemenea software nu puteau lipsi traducerile importante ale Sfintei
Scripturi in limba englez, att cele clasice, precum ersiunea King James, ct si cele
moderne, cum este cazul New American Standard Bible sau New International Version.
Lxtrem de utile sunt ediiile interliniare, cele mai utile iind cele care prezint textul
original, insoit de analiza morologic a iecrui cunt si de traducerea sau
traducerile posibile in limba englez. Logos Bible Software conine o multitudine de
astfel de module, majoritatea incluse chiar si n pachetul al doilea, Bible Study, al
crui pre nu este nicidecum unul prohibiti. Din pcate, ediiile Lexham
Greek-English New Testament Interlinear, Lexham Hebrew-English Interlinear si Lexham
Greek-English Septuagint Interlinear, unele dintre cele mai utile instrumente de lucru,
in general, pentru traductorul si exegetul contemporan, sunt disponibile numai n
pachetele superioare. La fel stau lucrurile si cu cea mai mare parte a coleciilor si
seturilor de comentarii. Pachetul Platinum, cel la care ne referim cu precdere,
conine, din ericire, colecii impresionante, precum Classic Commentaries on the Greek
New Testament (n paisprezece volume), New American Commentary (n treizeci si sapte
de volume), The New International Greek Testament Commentary (n treisprezece
volume), dar si clasicul The Pulpit Commentary ,in nu mai puin de saptezeci si sapte
de volume).

413
Acestei baze de date impresionante i se adaug si lucrri care priesc istoria si
cultura Bibliei ,ca, de pild, Archaeological Encyclopedia of the Holy Land sau A History
of the Jewish People in the Time of Jesus Christ, lucrarea clasic a lui Lmil Schrer,, dar si
un corpus masi de dicionare, enciclopedii si concordane indispensabile
cercettorului din domeniul studiilor biblice. Seciuni bogate in materiale sunt si
cele care priesc teologia biblic si actiitatea pastoral bazat pe textul
scripturistic, dar ele nu sunt destinate ntr-att traductorului si exegetului, ct
teologului, si, oricum, majoritatea se regsesc numai in pachetul Portofolio. O
prezentare detaliat a materialelor existente in pachetele Logos Bible Software nu-si
are locul aici, intruct ea poate i gsit pe site-ul dedicat acestui program. Ct
despre, lucrul cu software-ul, acesta nu este deloc complicat. Interaa deine oarte
amiliar dup numai ctea utilizri, intruct se comport, in general, asemenea
sistemului de erestre olosit de browserele de internet. Utilizatorul poate alege s
oloseasc platorma de baz a programului sau s deschid erestre noi cu taburi,
aranjndu-si materialele astel inct s-i fie ct mai usor de accesat. Interconexiunile
dintre modulele programului permit lucrul rapid si pe mai multe planuri, r a
implica un eort considerabil din partea cercettorului. Nu exist un anumit model
de folosire a Logos Bible Software, ci programul rspunde, pur si simplu, nevoilor
punctuale ale utilizatorilor. Sistemul de cutare poate i si el particularizat, astfel
inct s aiseze numai rezultatele dintr-o anumit categorie de materiale ,ediii
critice, comentarii, lexicoane etc., sau s ierarhizeze rezultatele dup o ordine
stabilit de utilizator. Acesta poate, de altel, ie s acceseze direct materialele pe
care le doreste, ie s porneasc o cutare si s continue, apoi, graie sistemului de
interconexiuni, explornd din ce in ce mai multe dintre acilitile oerite de
program. Logos Bible Software este, practic, o intreag bibliotec disponibil pe
calculatorul personal, o lume ascinant care merit adesea explorat numai de
dragul cunoasterii, dar care rmne, in primul, o resurs extrem de puternic pentru
profesionisti si pentru proiectele de cercetare punctual.

5. Concluzii
Din aceast oarte scurt prezentare se pot obsera cu usurin importantele
avantaje pe care le presupune folosirea unui instrumentar electronic performant de
ctre traductorul si exegetul contemporan. Chiar si n pachetele minimale ale celor
trei software-uri prezentate sunt coninute materiale bibliograice si instrumente de
lucru care usureaz cu mult munca de documentare si permit o orientare rapid in
dicionarele, lexicoanele, concordanele si coleciile de comentarii. Desigur,
principalul impediment este reprezentat de costurile ridicate pe care le implic
achiziionarea acestor programe, ins gestionarea corect a resurselor materiale
generate de proiectele si granturile de cercetare poate ajuta la construirea unor baze
de date, fie ele chiar si cu utilizatori multipli, prin negocierea unor licene
aantajoase cu productorii programelor. Asa cum am subliniat de mai multe ori pe

414
parcursul prezentrii, desi alorile absolute ale preurilor acestor sotware-uri sunt
oarte ridicate, raportat la coninutul pachetelor si la costurile pe care le-ar implica
achiziionarea originalelor tiprite, aceste preuri sunt deosebit de avantajoase.
Bibliografie
Carr 2010: David M. Carr, An Introduction to the Old Testament: Sacred Texts and
Imperial Contexts of the Hebrew Bible, Wiley-Blackwell, New York, 2010.
Dillon & Hysell 2004: Martin Dillon, Shannon Graff Hysell, Recommended Reference
Books for Small and Medium-sized Libraries and Media Centers: 2004 Edition, Libraries
Unlimited, Santa Barbara, 2004.
Hayes & Holladay 2007: John H. Hayes, Carl R. Holladay (ed.), Biblical Exegesis: A
egivver`s Handbook, 3rd. ed., Westminster John Knox Press, Louisville, 2007.
Melick & Melick 2010: Rick Melick, Shera Melick, Teaching that Transforms:
Facilitating Life Change through Adult Bible Teaching, B&H Publishing Group,
Nashville, 2010.
Rolfes & Zukowski 2007: Helmuth Rolfes, Angela Ann Zukowski (eds.),
Communicato Socialis: Challenge of Theology and Ministry in the Church, University
Press, Kassel, 2007.
van Kampen 2006: Beverly van Kampen, 1be ibe tva,: 1eacber`s Guide, Faith Walk
Publishing, Lima-Ohio, 2006.

Exporari 2011

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Exporari 2011

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Receptarea Sfintei Scripturi:

ivtre fioogie, bervevevtic ,i traavctoogie

Acest studiu reprezint o ariant extins a comunicrii pe care am susinut-o la simpozionul

Acknowledgements: Aceast lucrare a ost realizat in cadrul proiectului post-doctoral nr.

S-ar putea să vă placă și