CRIZA DATORIILOR IN ITALIA

MASTERAND:
FLORONESC CRISTINA ANNA

CUPRINS

Capitolul I.

Prezentare generala...........................................................................................1 Profil Socio-Economic.......................................................................................2 Relatii economice intre Italia si Romania.........................................................3 Clasarea Italiei de catre agentiile de raiting.....................................................5

Capitolul II.
Italia: Situatie economica si financiara.............................................................6 Integrarea datoriilor suverane..........................................................................11 Datoria Italiei in raport cu cea a Greciei si a Spaniei.....................................16 Italia: in grafic pentru atingerea tintei de deficit bugetar pentru 2012.........16 Legea de stabilitate pe anul 2013....................................................................18 Italia: Continu momentul de criz profund a economiei i a politicii.......19

Concluzii............................................................................................22 Bibliografie.........................................................................................23

ITALIA
Denumirea oficial: Republica Italian (Repubblica Italiana) Capitala i principalele orae: Roma; Milano, Napoli, Torino, Palermo, Genova, Bologna, Florena Suprafa i diviziuni teritoriale: 301.338 km (locul 69 n lume), mprit n 20 regiuni (din care 5 cu statut special de autonomie), 110 provincii i 8094 localiti. Populaia: 61.016.804 locuitori (iulie 2011),locul 23 n lume, densitate 200,4 locuitori/km. Limba oficial: italiana. Ziua Naional: 2 iunie, Proclamarea Republicii Religie: 87,8% romano-catolic, 12,2% alte religii; minoriti Moneda: euro Informaii politice: Forma de guvernmnt: republic parlamentar eful statului: Giorgio NAPOLITANO (2006) Primul ministru: Mario MONTI (noiembrie 2011) Ministrul afacerilor externe: Giulio Terzi di SANT'AGATA (noiembrie 2011) Situaia politic intern: Guvernul condus de Mario Monti este alctuit exclusiv din tehnocrai ( personaliti din lumea finanelor, mediul academic i experi din diferite domenii) i are n componen 17 minitri. Executivul promoveaz o agend preponderant economic, misiunea sa fiind aceea s implementeze msurile de consolidare i reform, n acelai timp cu meninerea cooperrii la nivelul societii. Parlamentul: este bicameral, compus din Camera Deputailor (630 deputai) i Senat (315 senatori, la care se adaug senatorii de drept i senatorii pe via). Legislatura are durata de 5 ani.

Profil socio-economic:
Situaia economic i social: Italia a resimit din plin efectele crizei economice i financiare. Cadrul macroeconomic al Italiei este caracterizat de o incertitudine ridicat, afectat inclusiv de evoluia crizei datoriilor suverane n Zona Euro. Msurile economice promovate de Guvernul Monti vizeaz asigurarea stabilitii financiare a rii, creterea economic i echitatea social. Pentru atingerea acestui obiectiv Guvernul i propune s acioneze pe 3 paliere: cretere economic, rigoare bugetar i echitate social. Produsul Intern Brut: Italia se bucur de un nivel foarte nalt de trai, i are un PIB nominal nalt pe cap de locuitor. Dar acesta a sczut n trimestrul al III-lea 2011, cu 0,2% fa de trimestrul precedent, creterea total fiind de numai 0,5%. Inflaie: 2,7%(decembrie 2011) omaj: 8,5% (decembrie 2011) Principalii parteneri comerciali: Germania, Frana, Spania, Marea Britanie, Elveia, Rusia. Afaceri europene: Republica Italian este ar fondatoare a UE i al treilea contribuitor la bugetul comunitar. Italia a deinut Preedinia Consiliului Uniunii Europene n semestrul II 2003. Italia a fost, nc din 2007, unul dintre susintorii puternici ai relansrii Tratatului de reform, ai politicii energetice europene i al continurii procesului de extindere a UE. Italia consider c Europa trebuie s joace un rol crucial n construirea noului sistem de guvernare global: UE trebuie s constituie un model de multilateralism, o zon de securitate i prosperitate, un creator de norme; trebuie s i asume o parte i mai mare din responsabilitile globale. Reprezentarea n instituii europene: Reprezentarea n principalele Grupuri din Parlamentul European: 25 - Grupul Parlamentar Popular European 22 - Grupul Socialist al Parlamentului European 6 - Grupul Alianei Democrailor i Liberalilor pentru Europa Ponderea n Consiliul UE: 29 voturi Reprezentarea Italiei n celelalte instituii europene: Curtea de Justiie a Uniunii i Tribunal: 2 judectori

Curtea de Conturi: 1 reprezentant Banca Central European: 2 reprezentani Comitetul Economic i Social: 24 reprezentani Comitetul Regiunilor: 24 reprezentani Comisar European: Antonio Tajani, comisar pentru industrie i anteprenoriat. Relaii internaionale Principalele trsturi ale politicii externe italiene vizeaz promovarea multilateralismului, cu specificiti derivate din calitatea de membru UE i NATO i din puternica vocaie mediteranean. De asemenea, politica extern a Italiei pune accent pe promovarea intereselor economice. n aciunile sale de politic extern, Italia urmrete coordonarea i consultarea cu statele membre UE i NATO. Aparteaneta Italiei la Organizatiile Internationale Este membru fondator a ceea ce este acum Uniunea European i o parte din zona Euro. Italia este, de asemenea, un membru al G8, G20 i NATO. Este, de asemenea, un stat membru al Organizaiei pentru Cooperare Economic i Dezvoltare, Organizaiei Mondiale a Comerului, Consiliul Europei, Uniunii Europei Occidentale i Organizaiei Naiunilor Unite. Italia are al 9-lea cel mai mare buget de aprare din lume i mparte armele nucleare ale NATO. Italia joac un rol proeminent n afacerile militare europene i mondiale, culturale i diplomatice. Influena european politic, social i economic a rii o face s fie o mare putere regional. ara are un nivel nalt de educaie public i este o naiune extrem de globalizat.

Relatii economice si comerciale intre Italia si Romania.

ncepnd din 1997 Italia este primul partener comercial al Romniei. n Romnia exista o concentrare foarte puternica de societati italiene. Conform datelor oficiale romnesti, din 1990 pna astazi, peste 17.100 societati italiene au fost nscrise la Registrul Comertului romn, cea mai mare parte ntreprinderi mici si mijlocii, din care se estimeaza ca circa 4.000 sunt n prezent operative. Investitile italiene n Romnia s-au concentrat initial n sectoarele labor intensive, dezvoltnd practici organizatorice ale productiei cum ar fi prelucrarea n sistem "lohn" a materiilor prime sau semiprelucrate aduse din Italia. Mai recent s-a asistat la o evolutie a prezentei ntreprinzatorilor italieni n Romnia, prin aparitia unor joint-ventures sau ncheierea

unor contracte cu producatori autohtoni pentru furnizarea si asamblarea de componente de masini. Prezenta italiana n Romnia s-a mbogatit de curnd si gratie unui aport mai mare de investitori institutionali. n cursul ultimilor doi ani, bancile noastre au dat semne de interes crescnde fata de piata romneasca, si pentru a nsoti activitatea numeroaselor societati italiene care actioneaza aici. Unele institute de credit italiene au cumparat banci locale sau au deschis filiale proprii; printre acestea amintim: Banca Italo-Romna, proprietatea Grupului Veneto Banca Banca di Roma Unicredit Romnia San Paolo IMI Romnia n ceea ce priveste celelalte sectoare economice, unele grupuri italiene au efectuat investitii importante n Romnia. Printre acestea: Grupul PIRELLI TELECOM (investitii in productia de pneuri) Grupul TENARIS DALMINE (a achizitionat societatea Silcotub Zalau) GEOX din Treviso - producator de ncaltaminte situat n Timisoara Grupul RADICI din Bergamo - ntreprindere din domeniul chimic si textil la Savinesti DIVANI & DIVANI - face parte din Grupul Natuzzi - fabrica de componente de canapele n zona Baia Mare ZOPPAS - care a realizat la Snnicolau Mare o importanta fabrica n care se produc componente pentru electrocasnice. Alte prezente italiene pe teritoriul nostru sunt: PARMALAT, AGIP, ASSICURAZIONI GENERALI, SIRTI/FINSIEL, STEFANEL, BUTAN GAS, Grupul PERUZZO ntreprinzatorii italieni demonstreaza un interes crescnd fata de sectorul agricol, prin achizitionarea sau luarea n arenda a unor loturi ntinse pentru cultivari sau pentru cresterea animalelor. Printre companiile italiene prezente in sectorul agricol amintim: RISO SCOTTI NEW HOLLAND MASCHIO GASPARDO, COLUSSI

Clasarea Italiei de catre agentiile de raiting

Stabilitatea financiar din Italia este contestat din ce in ce mai mult pe pieele financiare globale.

Moodys arunca Italia in grupul tarilor de risc Exista un risc ridicat ca Italia sa se confrunte cu o crestere brutala a costurilor de finantare sau de a nu mai avea acces pe pietele financiare din cauza increderii tot mai fragile a pietelor si a pericolului de contagiune emanat de Grecia si de Spania.

Standard & Poor (S & P) a redus ratingul Italiei de a A/A-1 de la A + / A-1 + n luna septembrie 2011 i a declarat c perspectivele de cretere economic ale Italiei sunt din ce in ce mai slabe.1 Una din cauzele pentru retrogradare menionate de S & P, a fost c, in urma reformelor financiare propuse de ctre actualul guvern italian, S & P nu se ateapt la nici o schimbare major a deficienelor actuale. Elemente cheie pentru deteriorarea economica si financiara recent a Italiei conform S & P sunt:2 "Slbirea perspectivelor reale i nominale de cretere. Constatarea multor impedimente politice semnificative la stimulare creterii reformelor. Uriasa datorie bruta i neta a administraiei publice. Angajamentul limitat la reduceri de cheltuieli pe termen mediu n cadrul programului fiscal curent.

Creterea ratelor dobnzii de pe pia, pentru datoria public a Italiei - aproximativ 2 mild.de euro - va face refinanarea de pe pieele private de capital din ce in ce mai puin fezabil. Similar Greciei, Italia ar putea ajunge ntr-o situaie implicita a datoriilor suverane. Acest lucru va pune in final sub risc stabilitatea financiara a intregii Zone euro.

Standard & Poors (2011), Republic of Italy, Ratings Direct Global Credit Portal, Message from September 19th 2011, London 2 Rachel Sanderson (2011) S&P downgrades seven Italian banks, in: Financial Times, Message fromSeptember 21th 2011.

Italia: Situatie economica si financiara

Figura 1. Datoria publica in PIB a Italiei in perioada 1861-2013:

Sursa: IMF

Nivelul datoriei publice in PIB al unui stat trebuie mentinut sub pragul de 100 de procente, prag pe care Italia l-a depasit constant din 1992 pana in prezent. Poziia fiscal a Italiei a devenit nesustenabila de la nceputul anilor 1990 ncoace.3 Prin urmare, Italia,nu a fost niciodata n conformitate cu Tratatul de la Maastricht, potrivit caruia raportul datoriei publice in PIB nu trebuia sa depaseasca pragul de 60 la sut. Atunci cnd Tratatul de la Maastricht a fost proiectat nu s-a luat n considerare schimbarea peisajului global european, astfel mai multe state europene nu doar Italia au recurs la diverse inginerii financiare pentru a ascunde parti din deficitele fiscale in datele oficiale. Pana si Germania recurs la diverse metode pentru a nu depasii cu 3 procente plafonul de 60 la suta al datoriei publice in PIB impus prin Tratat.

Data from 1986 until 2005 are taken from Abbas, S. A., Belhocine, N., ElGanainy, A., Horton, M. (2010) and from 2006 until 2016 from IMF (2011), Fiscal Monitor Addressing Fiscal Challenges to Reduce Economic Risk, International Monetary Fund

In cazul in care Tratatul de la Maastricht ar fi fost respectat de catre institutiile UE si guvernele statelor membre, s-ar fi refuzat in mod cert intrarea Italiei in Zona Euro.

Figura 2. Raportul deficitului bugetar in PIB in perioada 1995-2010:

Un studiu efectiv al A.T. Keany16 despre economia subterana n Europa estimeaz dimensiunea economiei subterane in Italia ca fiind de 22% din PIB-ul naional. Inregistrand deficite foarte mari in anii 1995-1996 de 7.4 respectiv 7 procente din PIB, Guvernul italian a obtinut probabil plati uriase in avans in urmatorii ani reusind astfel sa reduca deficitele treptat pana la 0.8% in anul 2000. A fost defapt o reducere artificiala a deficitului recurgandu-se pana la schimbarea regulilor contabile astfel incat datele oficiale sa corespunda Tratatului de la Maastricht, Comisia Europeana si Consiliul European cunoscand aceste manipulari ilegale ale Italiei si Greciei, nu au luat insa nici o masura pentru a le elimina din zona Euro, considerand ca deficitele structurale ale acestora vor putea fi redresate pe parcurs. Insa in perioada inceperii crizei din anul 2009 deficitul Italiei a recidivat la 5.4% reducandu-se usor in 2010.

n timp ce Germania a fcut progrese majore pentru a aduce n jos deficitul de la 3,3% n 2005 la un mic excedent de 0,1% n 2008, deficitul Italiei a fost redus de la 4,3% n 2005 la 1,5% n 2007 i a inceput sa se adanceasca din nou din 2008, o data cu izbucnirea crizei financiare i economice mondiale. Cu un raport al deficitului de cont curent in PIB de peste 120% in acest an finanelor publice italiene au devenit extrem de vulnerabile la creterea rat ei dobnzii. Din luna mai a anului 2011 Guvernul italian a facut refinantari de 204.2 mil.Euro. Acestea au crescut in acest an pn la 231.9 mil Euro. n funcie de structura in timp a refinanarilor sumele restante vor trebui s se adapteze n consecin. Ce-a fost extrem de benefic n anul de dup intrarea Italiei n zona de euro, devine acum o datorie sever, ratele dobnzilor fiind in cretere.

Figura 3. Structura obligatiunilor de stat.(mil.Euro):4

Sursa: Bloomberg, May 5th 2011. Italia a facut eforturi mici in realizarea reformelor structurale. Acest lucru a anulat intr-un fel beneficiile ratelor scazute ale dobanzilor la imprumuturi de care s-a bucurat Guvernul italian in urma intrarii Italiei in Zona Euro. Aceasta a diminuat pentru un timp presiunea fiscala dar nu a

Term structure as of May 5th 2011

dus la o crestere economica cum era de dorit. Constatam astfel ca factorii de decizie politica italieni nu au luat, probabil, niciodata in serios clauzele Tratatului de la Maastricht.5 Italia nu a reuit ca si alte tari din Zona Euro sa-si revitalizeze economia. Facand o medie din 1998 pana in 2011 putem observa ca rata medie anuala de crestere a Produsului Intern Brut a fost de doar 0.8%. O data cu deteriorarea economiei globale n anuii 2008 i 2009, Italia a trebuit s se confrunte n continuare cu efecte negative semnificative.

Figura 4. Dinamica Produsului Intern Brut (PIB) ratele anuale in procente:6

Sursa: Eurostat. Italia a avut n prima jumtate a noului mileniu avantajul c cel a beneficiat de o rata de schimb nominal scazuta a monedei euro in raport cu dolarul american. Acest lucru a ajutat -o sa ascunda problemele de competitivitate la acel moment. Atunci cnd euro a fost introdus in ianuarie 1999 a avut o rat de schimb raportata la dolar de 1 Euro la 1,18 USD. La sfritul anului 2000 aceasta a sczut la 0,82 dolari SUA pentru 1 Euro, oferind Zonei Euro un avantaj de competitivitatea a preurilor. Numai dup ce euro a nceput s se aprecieze usor pentru a ajunge la Paritatea Puterii de cumprare (PPP) pentru dolarul SUA-la sfritul anului 2003 au inceput problemele in suprafata de joc pentru rile din Zona Euro. De atunci rata de schimb euro-dolar SUA a crescut peste aceast PPP (aproximativ 1.20 dolari SUA n 2005) atingand apogeul in

5 6

Buiter, W. H. (2006), The Sense and Nonsense of Maastricht revisited 2011 and 2012 are forecasts

anul 2008 cand cu 1 Euro se puteau cumpara 1.6 USD. Acesta a fost anul falimentul Lehman Brothers care a dus la un zbor de capital semnificativ din SUA catre Europa. Cursul de schimb sa stabilizat pentru urmtorii trei ani din 2008 pana in 2011 n jurul valorii de 1.45 cu mult peste Paritatea Puterii de cumparare - PPP. Euro a nceput s se deprecieze abia la sfritul lunii august 2011 vizavi de dolarul american, la 1.35 datorita absentei soluiilor la problemele legate de datoriile suverane n rile din Zona Euro cum ar fi Grecia, Spania i Italia, tari in care problemele au devenit din ce in ce mai evidente si mai greu de gestionat.

Figura 5. Indicele pretului de consum armonizat din Italia, Germania si Zona Euro:

Sursa: EUROSTAT Zona Euro s-a confruntat cu divergente ale ratelor inflaiei n interiorul sau. Italia a fost n mod tradiional o ar cu o inflaie ridicat. Desele conflicte salariale au dus mereu la o rata medie a inflatiei mai mare dect n alt parte. n schimb, Germania a avut o lung tradiie in mentinerea permanenta a unei discipline riguroase a pretului, tinand sub control ratele inflaiei, printr-un consens social mai bun, mentinand un parteneriat bun ntre sindicate i organizaiile antreprenoriale. Italia insa, niciodat nu a putut pstra procesul inflaionist sub acelai nivel de control ca si al Germaniei, nici macar al mediei Zonei Euro. Germania i Italia nu sunt niste zone monetare optime n temeiul condiiilor actuale de divergene de pre. Chiar mai ru, impactul negativ al crizei euro a devenit un accelerator la acest proces de divergen. O rata de schimb a monedei euro mai mica d Germaniei o competitivitate mai bun n strintate, de asemenea, si

din cauza unei rate a inflatiei mai mici pe termen lung dect in restul Zonei Euro. Germania n prezent depeste uor cea mai mare parte din restul rilor din interiorul Zonei Euro. Un punct de vedere privind cursul de schimb real efectiv prezinta un diagnostic similar. Italia este in cadere libera. Cu imensa presiune de pe pieele financiare pentru a stabiliza poziia sa fiscal ajustarea structural este din ce n ce mai dureroasa pentru Italia. Sprijin public de a accepta aceast politic de austeritate este mic i ar putea duce n final l a ntreruperi similare, aa cum se poate vedea deja n Grecia. Acolo procesul de consolidare este deraiat de rezisten cetatenilor s accepte msurile de politic dure, conducand tara i mai mult ntr -o recesiune profund sau chiar depresie. Este evident ca problema datoriei publice cu care se confrunta economia italiei e indubitabil cauzata si de provocarea globalizarii, provocare cu care s-au confruntat si se confrunta si alte economii dezvoltate atat din Europa cat si Statele Unite sau Japonia. Beneficiile temporare ale aderarii la Zona Euro: taierea la jumatate a dobanzilor, o rata de schimb a euro scazuta la inceput, utilizarea de tehnici si inginerii financiare, de trucuri contabile improprii care au dus la deterioararea rapida a statului, economia si finantele publice italiene au lucrat bine pentru ceva timp, dar nu au mai putut face fata socului dat de realitatea crizei financiare care a lovit Italia din interiorul si din exteriorul Zonei Euro . Lipsa de competitivitate internaional acumulate de-a lungul ultimelor dou decenii a devint un impediment structural major, care nu poate fi depit uor. n schimb Italia trebuie s se restructureze ntr-un mediu economic global extrem de nefavorabil. n timp ce economia global a intrat in prezent ntr-o faz de cretere mai lent sau chiar de recesiune, Italia trebuie s pun n aplicare reforme economice i sociale destul de radicale. Acest lucru trebuie s fie fcut de catre un guvern care are a pierdut sprijinul su n populaia italian i reputaia sa pe agenda politic internaional a fost zdruncinata.

Integrarea datoriilor suverane

Obligaiunile suverane au caracteristici singulare. Pe de o parte, avnd n vedere natura oficiala a emitentului - statul, obligaiile suverane sunt adesea considerate active fara risc. ntradevr, statul, avand dreptul de a ridica taxele i de a emite moneda, nu poate, teoretic,da faliment. Pe de alt parte, capacitatea real a investitorilor de a forta rambursarea este extrem de limitat. Un stat suveran poate decide unilateral s nu-i ramburseze datoria, lsnd investitori fr orice posibilitate de recurs juridic.7 Datoriilor suverane i riscul de nerambursare au fost ntotdeauna considerate ca o parte important a pieelor financiare. Recenta criz a datoriilor suverane a pus accentul mai mult pe ele. Acest lucru ridic necesitatea de a studia acest risc al datoriei suverane ntr-o perspectiv istoric.

Eaton i Fernandez, 1995; Shleifer, 2003.

Unificarea diferitelor state foarte des implic o imagine comun a acestor state. Criza actual a datoriei suverane europene este un subiect fierbinte. Este esenial s se foloseasc exemple din trecut pentru a culege informatii cu ajutorul carora sa se faca fa mai bine evenimentelor actuale pentru a oferi un rspuns mai bun crizei actuale. n Europa, posibilitatea de a emite o obligaiuni comune suverane numite obligaiuni Euro sau obligaiuni Albastre se discut n mod regulat. Emisiunea de obligaiuni Albastre ar reprezenta o integrare parial a datoriei suverane. Ideea de baz este de a emite o datorie suveran n comun subscrisa de ctre toate cele 17 ri din zona euro. Alturi de obligatiunile albastre, rile membre ar putea subscrie nc obligaiuni pentru propria lor ar, care ar putea fi numite apoi obligaiuni roii. Devine legitima intrebarea dac nu cumva o integrare a datoriilor suverane nu ar duce la o solicitare de cretere a primelor de risc cerute de investitori i de pia. Italia este cel mai apropiat exemplu n istoria integrrii cu o astfel de datorie suveran i, prin urmare, cheia pentru a judeca propunerea introducerii de obligaiuni albastre. n acest cadru, obligaiunile din zona euro - albastre vor fi emise n comun i colectiv pn la valoarea de 60 la sut din PIB-ul fiecrui stat membru al zonei euro. Dac un stat in mod individual vrea s se mprumute dincolo de acest nivel, trebuie s emit obligaiuni roii, fr a mai beneficia de garania colectiv a zonei euro. Pe de o parte, sunt cei care susin emiterea unor obligaiuni suverane n comun, crezand ca un astfel de pas ar putea ajuta la rezolvarea crizei datoriilor din regiune, iar pe de alt parte, criticii acestei idei, susin c fr reforme mai multe i mai profunde, obligaiunile albastre sunt doar un artificiu. Aplicarea acestei solutii ar duce insa si la ideea unei impozitari comune a statelor din Zona euro. Creterea impozitelor separat, dar punerea lor ntr-o oal comun a fost fcuta n Torino n cursul integrrii datoriei suverane italiene n anul 1865. Piemont a fost considerat cea mai eficient zona din interiorul Italiei la creterea impozitelor, dar a fost nevoie de ani nainte ca aceast eficacitate sa fie transmis si celorlalte zone teritoriale care formau noua Italie, Florena, care a nlocuit capitala de la acea vreme - Torino, a avut control deplin asupra finanelor tuturor zonelor de pe teritoriul Italiei. Ca urmare, problema impozitarii ar trebui s fie ridicata, n vederea crerii unei impozitari comune i a unui control financiar. Astfel, apariia unei obligaiuni asigurate unic pentru Zona euro ar putea fi facilitat de convergena fiscal i financiar ntre economiile din Zona euro.

Figura 6. Datoria publica si obligatiunile de stat 2000-2011

(Sursa: Bank of Italy and Treasury Department of Finance Ministry) Anul 2011 sa ncheiat pentru Italia cu o datorie publica de 1.900 miliarde euro. Dup cum se poate observa, creterea obligatiunilor de stat este bine corelata cu creterea datoriei publice, cheltuielile publice fiind administrate si finanate prin emiterea de noi datorii din 2000 pana in 2011. Raportul datorie / PIB-ul este de 120,6% pentru 2011, 119.5% n 2012, estimarile fiind de 116.4% n 2013 i 112,6% n 2014. ISTAT a indicat, de asemenea, o rat anualizat a inflaiei pentru 2012 de 1,6%. In decembrie 2011 rata inflatiei fiind de 3.7%. omajul n Italia continu s rmn la niveluri ridicate, nregistrnd 8,9% n luna decembrie 2011. Insa rata reala a somajului ar putea fi aproape de nivelul de 11%. Balana comercial este acea component a PIB-ului, care msoar capacitatea unei ri de a exporta; un rezultat pozitiv al balanei comerciale faciliteaz creterea economica i asigur o mai mare sustenabilitatea consumului intern. In ceea ce priveste exporturile apogeul a fost atins in 2001, cand valoarea exporturilor nete a fost de peste 17 miliarde euro. La polul opus, maximul importurilor a fost atins in 2010, an in care s-au inregistrat importuri in valoare de 27 mild.euro. In prezent balanta comerciala a Italiei inregistreaza un deficit estimat de Institutul de Statistica al Italiei (ISTAT) de 21.6 mild.euro.

Figura 7. Balanta comerciala a Italiei (2000-2011):

Sursa: Institutul de Statistica al Italiei (ISTAT) Italia este o ar care se afla acum oficial n recesiune, dup dou trimestre de cretere negativ, starea ei este in continua agravare incheind anul 2011 de o datorie public de aproape la 1,9 miliarde de euro, i o povar fiscal de 42,6%. Balana comercial a fost negativ timp de apte ani din 2005 pana in prezent, cu o inflaie de 3,7%, iar omajul 8,9%, inclusiv 31% dintre tinerii sub 25 de ani. Aceasta este imaginea nemilosa a unei ri cu un profilul demografic extrem de nefavorabil. Situatia in care se afla momentan este rezultatul a zeci de ani de oportunitati ratate. Problemele structurale adnc nrdcinate ale Italiei au dus la o performan nesatisfctoare a productivitii i o cretere sumbra n ultimii 15 de ani. Criza financiar global a exacerbat aceste deficiene de lung durat, care au un tribut greu asupra economiei Italiei. Italia a avut probleme economice cronice chiar din anii premergatori crizei financiare globale. Inainte de criza economia Italiei era subperformanta fata de cea a altor state din interiorul Zonei euro, PIB-ul sau indepartandu-se anual cu cate un punct procentual sub media de referinta a UE15. Printre cauzele care au contribuit la inrautatirea situatiei economice se numara in primul rand fiscalitatea ridicata care a dus la indepartarea investitorilor si implicit la scaderea ofertei de munca si birocratia susceptibila de inabusirea investitiilor si impiedicarea concurentei. Prezena unor astfel de rigiditi, mpreun cu o specializare industrial n produse cu valoare

adugat relativ mic - ar fi putut, de asemenea, contribuii la eroziunea constant a competitivitatii Italiei, si la scaderea cotei de piata in comertul mondial. Situatia din Italia este departe de a fi calma, chiar daca premierul Berlusconi a facut pasul inapoi, renuntand la functia de prim ministru. Cu o rata de imprumut in continua crestere si panica pe pietele internationale, Italia devine o amenintare din ce in ce mai mare pentru Europa. Nivelul ratei de imprumut a Italiei a ajuns la o cifra record de 7,4%, fapt ce reflecta neincrederea investitorilor cu privire la capacitatea Romei de a stabiliza situatia din tara. Gravitatea situatiei din Italia se vede in reactiile pietelor care, desi au deschis in crestere, au inceput sa scada abrupt la scurt timp de la inceputul zilei. Simpla renuntare a lui Silvio Berlusconi la putere nu a fost de ajuns pentru a aduce calmul.

Trei motive pentru care reactia pietelor este nefavorabila: 1. Incertitudinea politica. Berlusconi a promis ca pleaca dar nu s-a dat la o parte pledand pentru alegeri anticipate, lucru care a prelungit prea mult incertitudinea politica de la Roma si a incetinit semnificativ lupta impotriva crizei datoriilor. Confuzia din Europa. Intelegerea liderilor europeni de a marii capacitatea Fondului European de Stabilitatea Financiara (EFSF), pare din ce in ce mai putin credibila, din cauza lipsei investitorilor care sa cumpere obligatiuni ale fondului. Pozitia financiara a Italiei. Datoria suverana se apropie de 2 mil.euro adica 120% din PIB-ul Italiei, o suma mult prea mare pentu puterea unui fond de salvare.

2.

3.

Cea mai buna solutie pe care ar putea sa o ia Roma ar fi crearea unui guvern de uniune care sa poata domoli criza datoriilor si sa puna punct instabilitatii. Alegerile anticipate nu ar face decat sa mareasca temerile investitorilor din cauza naturii legilor electorale din Italia, care ii permit castigatorului sa nu aiba majoritate in ambele Camere ale Parlamentului. Acest lucru ar face administrarea crizei aproape imposibila, pentru ca textele trebuie sa fie aprobate de catre ambele Camere in aceeasi forma pentru a deveni legi. Italia este tara cu cele mai mari datorii din Europa. Datoria suverana este de 2,7 ori mai mare decat datoriile Greciei, Irlandei si Portugaliei. Italia ar avea practic nevoie de 1,4 trilioane de euro ajutor pentru a fi salvata. Fondul convenit de europeni pentru salvarea Europei din criza se ridica la suma de 1 trilion euro, din care trebuie sa fie ajutate si alte economii cu probleme. Mai mult decat atat Europa nu a gasit inca investitori care sa creeze acest fond. Italia trebuie sa isi recastige credibilitatea si increderea ca tara, in primul rand pentru ca sa putem iesi din presiunea pietelor financiare asupra datoriei noastre publice si a problemelor cu care se confrunta institutiile noastre bancare", in viziunea presedintelui Italiei, Giorgio Napolitano."Asta cere un anagajament imediat si sustinut al managementului datoriei publice".

"Italia e un caz complicat, foarte complicat, pentru ca este una dintre cele mai mari economii europene, cu o datorie foarte mare si in valoare absoluta si in procente.8

Datoria Italiei in raport cu cea a Greciei si Spaniei Italia este o piata de 1.600 de miliarde de euro, piata obligatiunilor, este o piata foarte bine pusa la punct in domeniul obligatiunilor si o astfel de piata nu poate ceda atat de usor precum piata Greciei. Nu exista niciun fel de asemanari intre Italia si Grecia, sunt doua piete total diferite. Italia este o forta economica, si tehnologica de mare amploare care emana putere si care are nevoie numai de un guvern responsabil, pe cand Grecia, structural, este o tara cu o economie slaba, pentru ca economia ei se rezuma la turism si la transporturi navale, in rest, nimic. Ajutorul de 100 miliarde euro convenit pentru bancile spaniole impinge Italia in linia intai a crizei datoriilor de stat, guvernul condus de Mario Monti avand misiunea grea de a evita "sucombarea" in fata unui eventual asalt venit din piete. Italia este urmarita atent, ceea ce nu se va schimba dupa acordul cu Spania. Asta nu inseamna ca Italia va fi atacata, ci ca investitorii vor fi foarte atenti la orice informatie inainte de a decide daca vor cumpara sau vor vinde obligatiuni italiene. Problema Italiei este ca exista in permanenta perceptia ca s-ar putea duce dupa Spania. Nu este suficienta diferentiere in piete. E clar ca lumina zilei si a fost intotdeauna ca situatia Spaniei este mult mai grava decat a Italiei. Asta nu a aparat Italia de efecte de revarsare din Spania.

Italia, in grafic pentru atingerea tintei de deficit bugetar pentru 2012.

Italia este in grafic pentru atingerea tintei de deficit bugetar pentru acest an, de 3% din PIB, iar guvernul a trecut deja pe excedent in cazul balantei care exclude serviciul datoriei de stat. Astfel, datoria de stat a Italiei ar putea trece in curand pe scadere, dupa ce a atins varful la aproximativ 120% din PIB. Somajul este de 10,2% in Italia, mai putin de jumatate fata de nivelul de 24% din Spania, iar economia italiana nu a trecut prin prabusirea pietei imobiliare, astfel ca bancile din peninsula sunt relativ stabile. Anul trecut, deficitul bugetar al Italiei a fost de 3,9% din PIB, mai putin de jumatate fata de cel al Spaniei. Pe de alta parte, serviciul datoriei de stat suportat de guvernul de la Roma este de peste doua ori mai ridicat fata de cel platit de Spania, situatie grava intr-o tara unde cresterea

http://www.business24.ro/international/italia/italia-ameninta-din-ce-in-ce-mai-tare-europa-1501544

economica a fost sub media UE pentru mai bine de 10 ani. Economia italiana se va contracta in acest an cu 1,7%, iar cea spaniola cu 1,6%, estimeaza Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica. Italia este perceputa in mod normal drept un debitor mai riscant decat Spania, in principal din cauza gradului ridicat de indatorare, insa trendul s-a inversat de la inceputul acestui an, odata ce pietele au inceput sa inteleaga cat de serioase sunt problemele din sistemul bancar spaniol, iar guvernul s-a vazut nevoit sa ridice tinta de deficit bugetar. Totusi, randamentul Italiei pentu obligatiunile cu maturitatea la 10 ani a urcat in luna mai peste pragul de 6% pe pietele secundare, iar spread-ul fata de bund-urile germane de referinta era de 5,47 puncte procentuale. Trezoreria italiana depinde astfel in mare masura de bancile locale, care s-au finantat masiv la inceputul anului prin operatiunile de refinantare ale Bancii Centrale Europene. Disciplina fiscala "nu este suportabila" daca nu este insotita de crestere economica , sustine primul ministru italian Mario Monti, referindu-se la criza datoriei.9 Pe fondul unor tensiuni tot mai mari in Italia din cauza masurilor de austeritate in vigoare, primul ministru a asigurat de asemenea ca el este "convins ca italienii isi dau seama ca fara aceasta faza de disciplina, tara ar fi fost pe marginea prapastiei". Guvernul Mario Monti a adoptat recent o serie de masuri in vederea reducerii structurale a cheltuielilor publice prin identificarea "risipei", cu scopul de a evita pe termen scurt o noua majorare a TVA. Nivelul total al reducerii cheltuielilor publice este 4,2 miliarde de euro, ce va servi pentru a evita majorarea TVA cu doua puncte procentuale. Ministerele vor trebui sa identifice sectoarele in care pot fi reduse cheltuielile. Aceste masuri sunt fructul unui raport al ministrului pentru relatia cu parlamentul, Piero Giarda, desemnat de Monti ca sa demareze un "spending review" (revizuirea cheltuielilor publice). Acest "spending review" mai urmareste indeplinirea obiectivelor pe termen scurt prin identificarea a noi economii care sa permita Italiei sa atinga mai usor tinta de echilibru bugetar si sa evite o noua majorare a TVA, care ar duce la scaderea puterii de cumparare a cetatenilor. Italia a intrat in recesiune, dupa ce in ultimul trimestru al anului 2011 a inregistrat o contractare de 0,7% a Produsului Intern Brut. Pe intreg anul 2011, Italia a inregistrat o crestere de 0,5%. Pentru 2012, Guvernul de la Roma a anuntat o contractare de 0,4% a PIB-ului. Bruxelles-ul se asteapta la o scadere de 1,3%, in timp ce Fondul Monetar International este si mai pesimist, avansand un nivel de contractare de 2,2%.

http://www.business24.ro/international/italia/italia-in-linia-intai-a-crizei-datoriilor-de-stat-dupa-salvarea-bancilorspaniole-1514185

Legea de stabilitate pe anul 2013 a guvernului Monti, criticat de partenerii sociali

Guvernul lui Mario Monti, care a decis recent alte reduceri de cheltuieli n administraia public i care a aprobat pe 10 octombrie legea de stabilitate pe anul 2013, n valoare de zece miliarde de euro, continu s fie criticat de partenerii sociali i de toate partidele care susin n Parlament executivul Monti, din cauza acestor noi msuri de austeritate. Legea de stabilitate nu a fost nc prezentat la Camera Deputailor, dar toate partidele care susin guvernul Monti, Partidul Democrat (PD), de centru-stnga, Poporul Libertii (PdL), de centru-dreapta, i Uniunea de Centru (UDC), solicit modificarea unor msuri considerate prea drastice pentru contribuabilii italieni, mai ales pentru angajaii din administraia public, unde vor fi blocate contractele i creterile de salarii pn n anul 2014. Unica msur apreciat de toi partenerii sociali este aceea care se refer la reducerea, ncepnd cu 1 ianuarie 2013, a procentelor impozitului asupra veniturilor, numit Irpef, care vor scdea de la 23% la 22% pentru veniturile anuale pn la 15.000 de euro i de la 27% la 26% pentru cele pn la 28.000 de euro. Dar costul acestei operaiuni este de aproape cinci miliarde de euro, iar sindicatele din Italia se ntreab cum va fi recuperat aceast sum i dac nu cumva acest 'cadou' pe care guvernul a decis s-l fac cetenilor italieni nu va trebui s fie pltit tot de ceteni, prin alte taxe i impozite, prin alte sacrificii. Sindicatele, care au anunat o grev general mpotriva guvernului Monti, se mai ntreab de ce executivul nu a reuit s evite mrirea TVA, care va crete, ncepnd cu data de 1 iulie 2013, de la 10% la 11% i de la 21% la 22%, o msur care va duce cu siguran la reducerea puterii de cumprare a familiilor italiene. Opinia public din Italia mai ateapt o decizie concret din partea guvernului asupra introducerii 'imediate' a taxei asupra tranzaciilor financiare (Tobin Tax), din care vor fi ns excluse obligaiunile guvernamentale, pentru a respecta acordurile luate la nivel de Uniune European. O alt msur apreciat este aceea care se refer la Biserica Catolic, care va trebui s plteasc taxa Imu (Impozitul municipal unic) pe activitile sale imobiliare rentabile, ncepnd cu data de 1 ianuarie 2013. Nu pot fi acceptate, sustin sindicatele, reducerile cu un miliard de euro ale fondurilor alocate de statul italian pentru sistemul sanitar naional i pentru cheltuielile pentru achiziia de bunuri i servicii medicale, o msur criticat cu asprime i de ministrul sntii, Renato Balduzzi, i de Partidul Democrat (PD). Legea de stabilitate prevede de asemenea c bugetul universitilor va putea crete cu 3% pe an, i cu 4% pentru institutele de cercetare, msuri considerate insuficiente de ministrul nvmntului, Francesco Profumo.

i nu se tie cum i unde va putea gsi guvernul Monti fondurile n valoare de 1,6 miliarde de euro, anunate pentru transportul public local, ncepnd cu anul 2013, observ principalul cotidian roman. Opinia public din Italia, n urma recentelor scandaluri de corupie din numeroase regiuni, printre care Lazio i Lombardia, ateapt numirea unui comisar special anticorupie, care va prezida Comisia pentru evaluarea, transparena i integritatea administraiilor publice, o msur anunat de Mario Monti, dar care nc nu a fost luat. Legea de stabilitate, toi vor s o modifice, insa, cnd va intra n vigoare aceast lege de stabilitate, care are scopul de a spori competitivitatea Italiei, va elimina unele defecte structurale, care mpiedic creterea economic a rii. Deasemenea prin aceasta lege executivul italian a mai decis s introduc o contribuie de solidaritate de 5% pentru salariile de peste 90.000 de euro pe an i de 10% pentru salariile care depesc suma de 150.000 de euro pe an.

Italia: Continu momentul de criz profund a economiei i a politicii

Momentul dificil al economiei i al politicii italiene, legea de stabilitate a guvernului Monti, criticat de partenerii sociali, scandalurile de corupie din regiunile italiene i decizia de a prsi Parlamentul luat de un politician apreciat, Walter Veltroni, fostul primar al Romei, din Partidul Democrat (PD), de centru-stnga, se afl n atenia tuturor italienilor. Ministrul economiei, apr legea de stabilitate aprobat de executivul italian i confirm faptul c finanele publice ale statului italian sunt inute sub control. n Italia, toate partidele i partenerii sociali critic cu severitate legea de stabilitate a guvernului Monti, care impune noi sacrificii. Toate partidele, inclusiv cele care sprijin executivul Monti, deci Partidul Democrat (PD), de centru-stnga, Poporul Libertii (PdL), de centru-dreapta, i Uniunea de Centru (UDC), critic ultimele msuri economice ale guvernului, care, pe de o parte, reduc, cu puin, impozitele cetenilor italieni, dar, pe de alt parte, mresc cu un procent TVA, care va trece, de la 1 iulie 2013, de la 21% la 22%. Confindustria, Asociaia antreprenorilor italieni, este pesimist asupra noilor msuri, iar sindicatele au anunat o grev general mpotriva guvernului Monti. La aceste critici rspunde ministrul economiei ca: 'Legea de stabilitate este un semnal puternic pentru ntreaga ar. Rigoarea i austeritatea au dat deja primele rezultate, iar cetenii vor putea beneficia de aces te rezultate n viitor, cnd se va putea reduce i mai mult presiunea fiscal. Eforturile guvernului Monti sunt pozitive i vor fi nelese de partide i de societatea italian, n viitorul apropiat'. Criza din regiunea Lombardia: Liga Nordului cere alegeri regionale n aprilie 2013', n urma noilor scandaluri de corupie care au lovit regiunea din nordul Italiei, partidul populist de dreapta Liga Nordului cere alegeri regionale anticipate, care ar trebui s se desfoare n aprilie 2013, n aceeai zi n care vor avea loc alegerile parlamentare. Se anun deci o demisie a guvernatorului

din Lombardia i alegeri anticipate i n aceast regiune, dup alegerile anticipate din Sicilia i din Lazio, provocate de alte scandaluri de corupie. Politicianul care a fondat Partidul Democrat, pe 14 octombrie 2007, cel care a unit pentru prima oar n istoria rii toate forele progresiste de stnga, aducndu-le la putere n numeroase regiuni, provincii i comune, prsete Parlamentul, n care ocup un loc de onoare nc din 1987, iar aceast decizie reprezint o mare pierdere pentru politica cinstit, n aceast perioad de criz moral a instituiilor italiene. Monti: Italia are o expunere uria la riscul de contagiune a crizei datoriilor din zona euro Italia are o expunere uria la riscul de contagiune a crizei datoriilor din zona euro, premierul Mario Monti, sugereaza c Banca Central European (BCE) ar trebui s intervin pentru reducerea costurilor imprumuturilor. Monti, un respectat fost comisarul UE care a devenit premier al Italiei n noiembrie 2011 pentru a pune n practic msuri de austeritate dificile, i-a exprimat frustrarea fa de creterea costurilor de finanare, de la jumtatea lunii martie a acestui an, n pofida estimrilor c deficitul bugetar din 2012 va fi cu mult sub media Uniunii Europene. Potrivit premierului Monti, Italia se afla n mod evident ntr-o situaie dificil. Este o ar care face eforturi uriae, concentrate, pentru consolidare i reforme structurale, costisitoare din punct de vedere politic i social, i i vede poziia ameninat de riscuri uriae de contagiune". Contagiunea exist din cauza unei slbiciuni generale de sistem i nu a slbiciunii Italiei , a afirmat Monti n timpul unei conferine la Bruxelles. Randamentul obligaiunilor italiene pe termen de 10 ani a urcat peste pragul de 6%, la o vnzare de titluri afectat de amplificarea temerilor investitorilor legate de situaia sistemului bancar din Spania. n cazul Spaniei, randamentul obligaiunilor pe 10 ani este aproape de 7%, nivel la care Irlanda i Portugalia au fost nevoite s cear sprijin financiar internaional. Avnd n vedere creterea randamentelor, Monti a cerut BCE s i intensifice eforturile pentru asigurarea stabilitii n zona euro, prnd s sugereze c banca ar trebui s cumpere obligaiuni italiene pentru a reduce costul mprumuturilor. Acesta crede c BCE ar trebui s ia n considerare responsabilitatea sa pentru integritatea euro i asigurarea stabilitii financiare. El a avertizat c funcionarea mecanismului de politic monetar ar putea fi pus sub semnul ntrebrii, dac spread-urile dintre obligaiunile rilor din zona euro devin deconectate, aa cum s-a ntmplat recent, de realitatea politicilor economice ale acestora. BCE, care nu poate finana direct guvernele, a folosit argumente similare pentru a justifica achiziiile de obligaiuni italiene i spaniole, efectuate anul trecut. Surse europene au declarat c i premierul spaniol Mariano Rajoy a exercitat presiuni la Bruxelles i Berlin, pentru ca BCE s cumpere obligaiuni spaniole.

Monti a avertizat totodat n legtur cu provocarea opoziiei populare, dac investitorii vor cere rilor s aplice msuri de austeritate mai ample dect cele asumate deja de guverne. La intalnirea cu Putin, Monti a declarat ca intentioneaza sa continue politica Guvernului precedent si sa consolideze legaturile cu Rusia.

Cel mai mare risc pentru Italia ar fi s solicite asistena Fondului Monetar Internaional. Italia a cerut monitorizarea FMI pentru a calma temerile pieelor privind msurile de reform adoptate, iar o misiune FMI ar putea veni n Italia. Nu am idee ci bani ar putea fi mprumutai Italiei de FMI sau ar putea fi vehiculai prin FMI: unii spun c ar fi vorba de aproximativ 300 400 de miliarde, sustine fostul ministru al Economiei. Oficialii italieni au negat n mod repetat c ara ar avea nevoie de asisten financiar, aa cum au fost nevoite s accepte Grecia, Irlanda i Portugalia, dup ce costurile lor de creditare au urcat la niveluri nesustenabile. Investitorii se tem de o contaminare a crizei datoriilor Italiei, luat drept int din cauza enormei sale datorii de peste 1.900 de miliarde de euro (circa 120% din PIB).

CONCLUZII
Elemente cheie pentru deteriorarea economica si financiara recent a Italiei conform S & P sunt: "Slbirea perspectivelor reale i nominale de cretere. Constatarea multor impedimente politice semnificative la stimulare creterii reformelor. Uriasa datorie bruta i neta a administraiei publice. Angajamentul limitat la reduceri de cheltuieli pe termen mediu n cadrul programului fiscal curent.

Trei motive pentru care reactia pietelor este nefavorabila: 1.Incertitudinea politica. 2.Confuzia din Europa. 3.Pozitia financiara a Italiei. Datoria suverana se apropie de 2 trilioane euro adica 120% din PIB-ul Italiei, o suma mult prea mare pentru puterea unui fond de salvare. Italia are o expunere uria la riscul de contagiune a crizei datoriilor din zona euro, premierul Mario Monti, sugereaza c Banca Central European (BCE) ar trebui s intervin pentru reducerea costurilor imprumuturilor. Guvernul lui Mario Monti, care a decis recent alte reduceri de cheltuieli n administraia public i care a aprobat pe 10 octombrie legea de stabilitate pe anul 2013, continu s fie criticat de partenerii sociali i de toate partidele care susin n Parlament executivul M onti, din cauza acestor noi msuri de austeritate: masuri in vederea reducerii structurale a cheltuielilor publice prin identificarea risipei" (angajaiilor din administraia public, le vor fi blocate contractele i creterile de salarii pn n anul 2014) mrirea TVA, care va crete, ncepnd cu data de 1 iulie 2013, de la 10% la 11% i de la 21% la 22%, o msur care va duce cu siguran la reducerea puterii de cumprare a familiilor italiene. introducerea 'imediata' a taxei asupra tranzaciilor financiare (Tobin Tax) reducerile cu un miliard de euro ale fondurilor alocate de statul italian pentru sistemul sanitar naional i pentru cheltuielile pentru achiziia de bunuri i servicii medicale, o msur criticat cu asprime i de ministrul sntii. bugetul universitilor va putea crete doar cu 3% pe an, i cu 4% pentru institutele de cercetare, msuri considerate insuficiente de ministrul nvmntului.

BIBLIOGRAFIE

1. Buiter, W. H. (2006), The Sense and Nonsense of Maastricht revisited; 2. Rachel Sanderson (2011) S&P downgrades seven Italian banks, in: Financial Times, Message fromSeptember 21th 2011. 3. Abbas, S. A., Belhocine, N., ElGanainy, A., Horton, M. (2010) 4. Eaton i Fernandez, 1995; Shleifer, 2003 5. Standard & Poors (2011), Republic of Italy, Ratings Direct Global Credit Portal, Message from September 19th 2011, London 6. Fiscal Monitor Addressing Fiscal Challenges to Reduce Economic Risk, International Monetary Fund, from 2006 until 2016 from IMF (2011), 7. http://www.ssrn.com/ 8. http://www.business24.ro/international/italia/italia-in-linia-intai-a-crizeidatoriilor-de-stat-dupa-salvarea-bancilor-spaniole-1514185