Drept Administrativ Curs 1 -22.02.

2010 Notiuni introductive Administratia publica este o component a puterii executive, una din cele 3 puteri ale statului. Inca din Antichitate, Aristotel a fundamentat teza (dezvoltata mai tarziu de Montesquieu) potrivit careia in orice stat exista 3 puteri: [1] Puterea legiuitoare, care face legile = Parlamentul; [2] Puterea executive, care le pune in executare [3] Puterea judecatoreasca, cea care solutioneaza litigiile aparute in viata publica si privata Necesitatea ca aceste 3 puteri sa fie separate a fost motivata de Montesquieu pornind de la constatarea ca acela care detine puterea are tendinta naturala sa abuzeze de ea. De aceea, pentru a stopa abuzul, puterea trebuie sa opreasca puterea, adica puterea trebuie sa fie incredintata unor titulari diferiti, care sa se controleze si sa se contracareze reciproc. Dincolo de aceasta separatie necesara, esentiala pentru democratie, intre cele 3 puteri trebuie sa existe si o anumita colaborare care sa duca la echilibrul inerent functionarii oricarui stat. Teoria separatiei puterii in stat a stat la baza formarii gandirii juridice, politice si filosofice moderne alaturi de teoria contractului social. Ea a fost multa vreme considerata si consacrata de constitutiile lumii adoptate in sec. 19 ca principiu esential care sta la baza guvernarii. Nevoia colaborarii intre puteri are ca premisa si faptul ca exista autoritati publice care exercita prerogative specifice mai multor puteri. De exemplu, seful statului, indiferent de forma de guvernamant, este in primul rand exponentul puterii executive. Printre atributiile lui se regaseste si aceea de a promulga legile (conferirea unor forme juridice obligatorii actelor adoptate de corpul legiuitor), exercitand atributii specifice puterii legislative. Tot el acorda gratierea individuala (gratierea colectiva, potrivit Constitutiei Romaniei, se acorda prin lege organica) si in multe sisteme numeste judecatorii, exercitand atributii din sfera puterii judecatoresti. In ideea colaborarii dintre puteri, precizam si faptul ca exista autoritati publice care nu pot fi incadrate din punct de vedere al statutului in niciuna din cele 3 mari puteri, autoritati autonome consacrate chiar d legile fundamentale ale statului. Ex: Avocatul Poporului, Curtea Constitutionala, Curtea de Conturi etc. In concluzie, in conformitate cu aceste realitati si mutatii petrecute in constitutionalismul modern, Constitutia actuala (revizuita prin legea 429/2003) prevede in art.1 ca statul functioneaza potrivit separatiei si echilibrului puterii legislative, executive si judecatoresti in cadrul democratiei constitutionale. Autoritatile publice care reglementeaza prerogativele celor 3 puteri in stat sunt reglementate in Constitutie, Titlul III, astfel: Cap. I: Parlamentul (puterea legislativa) - Organul reprezentativ suprem al poporului roman - Unica autoritate legiuitoare a tarii Cap. II: Presedintele (puterea executiva) Cap. III: Guvernul (puterea executiva) Cap. IV: Raportul Parlamentului cu Guvernul (puterea executiva) Cap. V: Administratia Publica (puterea executiva) Cap. VI: Autoritatea judecatoreasca (puterea judecatoreasca)

Drept Administrativ Curs 1 -22.02.2010 Autoritatile publice grupate in Titlul III nu sunt singurele autoritati publice prevazute de Constitutie sau care exista in sistemul constitutional actual. Notiunea de autoritate publica evoca in filosofia constitutionala acea persoana juridica de drept public care este investita cu prerogative de putere publica prin intermediul careia se desfasoara o activitate de interes public. In afara autoritatilor publice cuprinse in Titlul III, Constitutia reglementeaza si alte autoritati publice in alte parti ale sale: Avocatul Poporului (Titlul II) Curtea de Conturi (Titlul IV Economia si finantele publice) Administratia publica este o componenta a puterii executive fara a fi singura dimensiune a acesteia. In doctrina clasica, puterea executiva este considerata a avea 2 componente: Administrarea = punerea legii in executare si prestarea de servicii publice, in acest fel satisfacandu-se nevoi sociale cotidiene inerente vietii oamenilor Guvernarea = luarea deciziilor majore esentiale pentru prezent si viitor: constuirea unor strategii, cooperarea cu state si organisme internationale, integrarea in structuri europene si internationale. Coexistenta acestor 2 elemente se desprind si din dublul rol pe care Constitutia il consacra guvernului, respectiv: Un rol politic (guvernarea), prin care se asigura realizarea politicii interne si internationale a tarii Un rol administrativ (administrarea), prin care se exercita . generala a administratiei publice. Mai mult, in Titlul III se regaseste un capitol care poarta chiar denumirea de Administratie Publica, in care sunt reglementate acele autoritati publice centrale si locale care au ca misiune exclusiva administrarea (realizarea administratiei publice): Administratia centrala de specialitate Administratia publica din unitatile administrativ-teritoriale care functioneaza pe principiul autonomiei locale Autoritati deliberative si executive ale administratiei locale: Consiliul local Primarul Consiliul judetean Presedintele consiliului judetean Prefectul (reprezentantul Guvernului in fiecare judet si in municipiul Bucuresti.) Dreptul administrativ este o ramura a dreptului care se ocupa de tot ce tine de administratie.