1.

Modul in care este conceput un plan de urmarire penala Planul de urmarire penala are o structura unitara menita sa confere eficienta activitatii de urmarire penala. Din punct de vedere al raportului tactic, versiunile, problemele ce se cer rezolvate in verificarea fiecarei versiuni si activitatile desfasurate pe baza metodelor stiintifice criminalistice cu ajutorul carora se rezolva aceste probleme reprezinta principalele elelmente constitutive ale planului de urmarire penala. Trebuiesc de asemenea amintite si termenele de rezolvare a problemelor, implicit cele de verificare a versiunilor, cat si persoanele care urmeaza sa participe la solutionarea lor. Planul de ancheta nu trebuie elaborat nici prematur nici tardiv raportat la mersul anchetei. Intocmirea prematura poate intarzia solutionarea cauzei prin conducerea cercetarilor pe o pista falsa. Planul urmaririi penale se face in forma scris pentru a oferi o precizie cat mai mare asupra indiciilor si elementor detinute. Exista si situatii in care forma scris nu este obligatoriu, cum este cazul prinderii in flagrant a hotului de buzunare. Problemele pe care o ancheta le are de clarificat determina planul urmaririi penale. Acesta este conceput pe baza formulei celor 7 intrebari ( ce fapta s-a comis si care este natura ei, unde, cand si de catre cine a fost savarsita fapta, cum, in ce mod a fost savarsita fapta, cu ajutorul cui si in ce scop a fost comisa) Plecand de la elementele constitutive ale cauzei penale , formula celor 4 intrebari are scopul de a clarifica problemele, reusind sa delimiteaza mai clar continutul infractiunii. Trebuie avute in calcul urmatoarele aspecte: determinarea obiectului infractiunii, respectiv a relatiei sociale lezate prin savarsirea faptei penale; stabilirea laturii obiective a infractiunii - a actiunii sau inactiunii incriminate de lege, a raportului de cauzalitate, si urmarile faptei, precum si a locului, timpului, modului, a altor circumstante in care a fost savarsita fapta; identificarea subiectului activ al infractiunii, al tuturor participantilor ca si identificarea sub pasiv al faptei penale; determinarea laturii subiective a infractiunii, prin stabilirea formei vinovatiei (intentie directa/indirecta, imprudenta, neglijenta) ca si a mobilului faptei. Intrebarile la care trebuie dat raspuns difera atat intre rii de infractiuni cat si in cadrul unei anumite categorii de infractiuni. 2. Metode de analiza spectrala Aparatele spectrale se impart in: spectrale cu prisma(se bazeaza pe fen de dispersie a luminii) si cu retea (pe dispersia de catre o retea de defractie). Componente mai importante: o sursa de lumina si un dispozitiv de observare si inregistrare a spectrului. Avantajele analizelor spectrale:

Analiza spectrochimica se caract. prin precizie, sensibilitate si rapiditate; Pt efectuarea ei nu sunt necesare cantitati mari de substante, uneori chiar sunt de ajuns cantitati infime; Analiza spectrala este indispensabila in numeroase domenii ale criminalisticii: cercetarea urmelor materie (organica, anorganica) sau a resturilor de materiale intalnite in incendii, accidente de circulatie, in cercetare urmelor tragerilor cu armele de foc, a falsurilor, etc. Precautii: Analiza spectrala prin emisie are caracter distructiv, se apeleaza la ac metoda dk nu este alta posibil de investigare stiitifica. Analiza spectrala prin absorbtie este indispensabila in analiza lichidelor, insa exista posibilitatea producerii unor erori in analiza din cauza proceselor fizico-chimice ce au loc in probe sau aparaturii. 3. Procedee de fotografiere la faa locului faza de orientare Fotografia judiciara reprezinta un procedeu important de fixare a rezultatelor cercetarii. Cercetarii la fata locului i se adauga in cazul savarsirii unor infractiuni ca omor, accidente de circulatie, navale, aeriene, explozii soldate cu victime omenesti, talharii, etc filmarea sau inregistrarea pe banda videomagnetica. Procedeele de fotografiere la fata locului includ : fotografia de orientare, fotografia schita, fotografia obiectelor principale, fotografia de detaliu, fotografia urmelor si masuratorilor fotografice. 1. FOTOGRAFIA DE ORIENTARE Serveste la fixarea imaginii intregului loc al faptei in scopul identificarii zonei in care a fost savarsita infractiunea. De asemenea, se urmareste surprinderea acelor aspecte care pot oferi o anumita imagine asupra raportului dintre locul faptei si zona inconjuratoare. In ceea ce priveste fotografiile executate in locuri deschise punctele de orientare pot fi cladiri, poduri, diverse indicatoare, borne kilometrice, in general orice element cu o prezenta si infatisare stabila in zona. In ceea ce priveste locurile inchise, fotografia de orientare va cuprinde exteriorul cladirii, cu diverse puncte de reper si anume partticularitatile strazii, cladirilor invecinate, etc. 2. FOTOGRAFIA SCHITA Este executata in vederea redarii, in exclusivitate a intregului loc al faptei, cu toate caracteristicile lui. Avem urmatoarele tipuri de fotografie schita: fotografia schita unitara- unde se reda totalitatea locului faptei intr-un singur cadru. ; fotografia schita panoramica este executata in situatia in care locul faptei ocupa o suprafata mai mare si este imposibil de redat intr-o singura fotografie. La randul ei aceasta se imparte in fotografia panoramica liniara unde aparatul se deplaseaza paralel cu locul faptei, fotografia panoramica circulara care se realizeaza prin luarea de imagini prin rotirea aparatului situat intr-un punct central.

fotografia schita pe sectoare in care se reda pe portiuni locul faptei. Se executa acolo unde nu se poate executa o fotografie unita de exemplu apartamente. fotografia schita incrucisata aparatul este situat succesiv in puncte diferite in scopul evitarii asa-numitelor zone oarbe .

3. FOTOGRAFIA OBIECTELOR PRINCIPALE Modalitatea fotografierii obiectelor principale consta in consta in fixarea imaginilor acelor obiecte care sunt in legatura sau care reflecta urmele si rezultatele actului infractional. Din grupa obiectelor importante pot face parte; corpul victimei, armele si instrumentele folosite la savarsirea infractiunii, obiectele care poarta urme, urmele ca atare, etc. Fotografia obiectului principal va fi dublata de o fotografie ce va reda pozitia acestui obiect in campul infractional cat si in raport de pozitia fata de celelalte obiecte. Obiectele sunt fotografiate astfel incat sa se redea elementele si detaliile sale caracteristice de identificare. 4. FOTOGRAFIA DE DETALIU Este specifica fazei dinamice a cercetarii la fata locului cand este permisa deplasarea si modificarea pozitiei obiectelor in vederea punerii in evidenta a detaliilor caracteristice, a urmelor si identificarii lor pe suprafata obiectului. Detaliile sunt fotografiate din apropiere, la scara mare, cu surse de lumina laterale. Procedee speciale de fotografiere Procedeele speciale includ mai multe categorii de fotografii si anume: procedeele de fotografiere a urmelor de maini, picioare, etc; procedeele de fotograiere a armelor, instrumentelor de spargere si a urmelor lor. Pentru executarea fotografiei urmelor trebuie respectate anumite conditii tehnice. Fotografierea se va face dupa revelarea urmelor, in primul rand a celor latente, dar si a celor a caror nuanta nu se distinge de culoarea fondului. Procedee de fotografiere a cadavrelor Indiferent de cauza mortii omucidere, sinucidere, accident este necesar a se efectua fotografii pentru redarea pozitiei corpului, a starii imbracamintei, a leziunilor vizibile in acel moment, a distantei si raportului cu obiectele din apropiere. Regula generala este aceea potrivit careia in ipoteza mortii violente cadavrele sa fie fotografiate in pozitia si in starea in care au fost gasite, nu este permisa nici o modificare. In functie de specificul situatiei, trebuie avute in vedere pe langa regula generala si urmatoarele aspecte: - cadavrele dezmembrate vor fi fotografiate in 2 etape si anume: se fotografiaza fiecare parte in locul si pozitia in care se afla si ulterior se fotografiaza intregul corp refacut; - cadavrele inecatilor vor fi fotografiate in apa daca asa au fost gasite si ulterior dupa scoatere, pentru a nu risca instalarea putrefactiei; - cadavrele spanzurate sau in pozitia sezand vor fi fotografiate din fata, spate si lateral; - cadavrele carbonizate vor fi fotografiate in starea in care au fost gasite iar ulterior vor fi asezate pe o suprafata alba hartie, cearceaf pentru a se obtine suficient contrast si vor fi fotografiate cu ajutorul unei lumini puternice; - cadavrele inghetate vor fi fotografiate in starea initiala precum si dupa dezghetare la temperatura camerei.

Masuratori fotografice: cu ajutorul rigle gradate sau fotografia bidimensionala fol in det dimensiunilor lineare ale urmelor si obiectelor, masur. fotogr. cu ajutorul benzii gradate fol in CFL pt det distantei dintre obiecte in profunzime sau urme mai mari, masur. tridimensionale prin fol unor plansete speciale.

4. Investigarea odontologica judiciara- urmele corpului uman Urmele corpului uman furnizeaza date despre ceea ce s-a petrecut in momentul savarsirii infractiunii, despre raportul dintre victima si agresor, informatii despre cum a actionat autorul si multe alte indicii. Coroborarea datelor obtinute si interpretate in conditiile cercetarii la fata locului cu alte date deduse din investigatia altor categorii de urme constitutie pasi in elucidarea imprejurarilor cauzei.

Odontologia judiciara se ocupa cu studiul dintilor si a urmelor acestora. Despre urmele de dinti stim ca fac parte din categoria acelor urme care ofer o baz sigur de identificare, atat sub raport criminalistic, cat i medico-legal, datorit formei, dispunerii i particularitilor prezentate de fiecare dinte (cu pregatere dupa 25 de ani, cand dantura este formata). Urmele de dini se prezint sub form static (mai valoroase datorita redarii unui numar mai mare de caracteristici) sau dinamic ( de obicei servesc la identificarea persoanelor tinere), de suprafa sau de adancime. La locul faptei urmele de dinti pot fi gasite pe alimente sau fructe cu o consisten i un grad de plasticitate adecvat (margarina, unt, branz topit, ciocolat, mere), pe corpul victimei sau chiar al agresorului, cat si pe alte obicete. Fixarea urmelor de dini se face, in mod obinuit, prin consemnarea in procesul-verbal i prin fotografiere, insistandu-se nu numai asupra detaliilor, dar i asupra poziiei corpurilor purttoare de urme fa de celelalte obiecte principale. Obiectelor purtatoare de urme li se acorda o atentie sporita in momentul ridicarii si transportarii lor (cu precadere alimntelor purtatoare de urme) Expertiza odontologic poate oferi organului judiciar rspunsuri la intrebri privind natura uman sau animal a urmei, sexul, varsta i tipul antropologic al persoanei, mecanismul de formare i caracteristicile dinilor reflectate de urm. Identitatea sau neindetitatea persoanei poate fi stabilita prin comparatie cu alte modele. O investigarea complexa, criminalistica si odontologica parcurge urmatoarele etape: - fotografierea in vederea ilustrrii modului de muctur i a fixrii detaliilor caracteristice; - prelevarea i cercetarea eventualelor urme de saliv sau ale altor produse biologice; - descoperirea i relevarea urmelor de maini, numai in final ajungindu -se la examinarea dontologic propriu-zis.

Impresiunile de comparaie in cazul urmelor de dinti lasate pe pielea umana se prelev pe hartie de filtru sau sugativ, pe suporturi cu un grad de plasticitate relativ apropiat pielii umane (parafina, ceara dentar etc.) din cauza plasticitatii pielii. De asemenea acest tip de muscaturi presupun masurarea si fixarea fotografica de urgenta din cauza faptului ca treptat urmele de deformeaza si dispar. Expertiza traseologic a urmelor de dini poate fi completat cu expertize medico-legale, in general, necesare stabilirii transformrilor produse in profunzimea esuturilor corpului.

5.

Cauzele relativitatii marturiei

1. Imperfectiunea organelor de simt impreuna cu o serie de factori obiectivi sau subiectivi influeanteaza nu numai perceptia, dar si procesul de memorare sau redare a celor percepute. 2. Procese psihice distorsionate predominante: subiectivismul, selectivitatea psihica si constructivismul psihic 3. Convingerea cvasi-generala ca declaratia martorului trebuie sa fie o reproducere absolut fidela, lucru greu de realizat in practica 4. Particularitatile psihologiei organului judiciar marturia reprezinta o trecerea a relitatii prin filtrul subiectivitatii martorului dar si prin cel al organului judiciar care apreciaza valoarea probanta a declaratiei martorului. Organele judiciare trebuie sa stapanesca cele mai adecvate reguli tactice criminalistice de ascultare prin care proba testimoniala sa fie apropiata cat mai mult de realitate, de adevar. Se rezolva in acest mod doua problemeesentiale: - stabilirea sinceritati martorului, a bunei sale credinte - determinarea veridicitatii marturiei, respectiv a masurii in care depozitiile corespund realitatii obiective Astfel , magistratul are posibilitatea sa se intemeieze motivat pe o delcaratie confirmata si de alte probe existente in cauza chiar daca aceasta contrazice odepozitie anterioara.

6. Tactica efectuarii confruntarii Confruntarea face parte din procedeele probatorii cu character complementar. Efectuarea ei este conditionata de existent unor declaratii date de persoanele ascultate in aceeasi cauza, declaratii in care s-a constatat ca exista contradictii. Reprezinta o modalitatea de ascultare a subiectilor procesuali, desi nu constituie mijloc de proba. In setul de reguli tactice de efectuare a confruntarii propriu-zise intra in primul rand factorii psihologici specifici momentului (se adauga factorilor proprii momentului unei ascultari obisnuite). Cauzele tensiunii psihice pot fi: sentimente de mila sau de prietenie fata de cel cu care este confruntat, tema afata de reactiile celui confruntat, teama de a nu fi invinovatit pe nedrept etc. prin urmare organul judiciar are obligatia de a asigura o atmosfera calma si sobra. Acesta trebuie sa fie obiectiv. Comportamentul celor confruntati este indeaproape urmarit, fara a li se permite incercari de intimidari, influentare sau dominare prin pregatire sau pozitie sociala, relatii etc. Pentru icneputul confruntarii propriu-zise a confruntarii in incapere este adusa persoana considerata mai sincera, sau cel care a solicitat confruntarea. Este indicat ca cei doi sa stea

pozitionati fata in fata. Intrebarile sunt adresate numai prin intermediul organului judiciar. Daca persoana confruntata este martor, va trebui sa depuna juramantul ca va spune adevarul, in caz contrar savarsind infractiunea de marturie mincinoasa. Primele intrebari adresate au rol introductive (daca persoanele se cunosc si care este raportul dintre acestea). Ulterior se trece la adresarea intrebarilor (procedura de clarificare a contradictiilor). Intrebarile trebuie formulate clar si concis. Prima intrebare se adreseaza persoanei considerate sincera. Dupa ascultarea raspunsurilor, organul judiciar poate permite celor confruntati sa-si adreseze intrebari prin intermediul sau. In timpul unei confruntari este indicat sa se clarifice o singura problema, fiind de preferat ca pentru fiecare problema principal, mai ales daca este complexa, sa se recurga la o noua confruntare. In incheiere persoanele confruntate sunt intrebate daca mai au ceva de declarant (daca sunt reveniri asupra declaratiilor, acestea vor fi consemnate in procesul verbal). Rezultatele confruntarii sunt consemnate intr-un process-verbal (structura asemanatoare cu cea a declaratiei date cu prilejul ascultarii)