Cromatografia
Noiuni generale
Cromatografia este o metoda de separare si analiza a substantelor chimice din amestecuri, care se bazeaza pe interactiunea diferentiata a doi sau mai multi compusi de separat (numiti soluti) cu doua faze cromatografice: faza mobila si faza stationara. Principalele avanteje pe care le prezinta cromatografia ca metoda de separare sunt: Permite separarea, identificarea si dozarea cantitativa simultana a componentelor unui amestec. Se poate aplica unui numar foarte mare de produse, practic orice compus organic putnd fi separat printr-o metoda cromatografica Sensibilitatea metodelor cromatografice este extrem de ridicata, ceea ce nseamna ca necesita doar cantitate foarte mica de proba. n acelasi timp nsa se pot aplica si la scara preparativa. Durata analizei este redusa, comparativ cu alte metode de analiza ale amestecurilor complexe.
Istoric
Cromatografia a fost initiata n 1901 de botanistul rus Tswet, care a separat niste pigmenti vegetali pe o coloana umpluta cu carbonat de calciu, folosind ca eluent eterul de petrol. Denumirea de cromatografie pe care a dat-o acestei metode provine de la faptul ca initial a folosit-o pentru separarea unor coloranti (chromos = culoare, graphos = scriere n limba greaca).
n care Yo este nlimea maxim a picului cromatografic, msurat la valoarea timpului, numit timp de retenie (tR), w1/2 este semilimea picului (limea picului msurat la jumtatea nlimii); ln 2 = 0,693. Forma unui picul cromatografic simetric, dar mai larg n baz poate fi descris la fel de bine i de funcia Cauchy: