OGORUL DOMNULUI VOLUMUL XXxXv ISTORIA BIBLICA LA LUMINA CERCETARILOR SI DESCOPERIRILOR CELOR MAI NOUA NOUL TESTAMENT TOMUL AL CINCILEA altainité de Profesorut A. P. LOPUHIN TRADUCERE de NICODIM Patrlachul Romaniet EDITIE ILUSTRATA BucuRestt TiPOGRATIA ITARTILOR BISERICE$TI—STRADA PRINCIPATELL-UNITE NR, 60 1946PREDOSLOVIE. Cu tomul de fata incepem Noul Testament al Istoriei Biblice. Nu ne vom apuca s4 spunem caté vreme nesa cerut aceasté edifie si caté munca, pentrucd vremea este dar dela Dumnezeu, iar munca este datoria noastra. Dar uiténduene acum inapoi, noi nu pulem decat s&i mulfamim ful Dumnezeu sl oamenilor de bine, cd aceast& edijie am isbutit a o aduce la sfarsit. Negresit, rezultatul de iaj{ nu corespunde nici pe departe acelei idei, care s'a purtat pe dinaintea ochilor nostri, cand ea, incoltind{n mintea noastra inca in periodul fericitei noastre tinereje, a fost desmere dat& si legitimatS de noi tn inima in curgere de aprozpe doud decenii. Realitatea In totdeauna e mai inferioard decat idealul. La realizarea ideei s’au intalnit nu pufine imprejurari grele gi Impovaratoare, care, mai ales in vederea caracterului lor nease teptat, ar fi putut sé sdrobeasc& spiritul si s& Intrerupa energia, dac& viata aspré, care din copiidrie nesa deprins cu tot felul de necazuri, n’ar fi intdrit in moi acel spirit de abnegatiune, care neea dat putere s& suportém toate pand Ja fine, in speranta, ca tugdciunea 1a Dumnezeu s! stujba pentru rege nu se perd. SI acum, terminand aceasta opera a noastr8, noi dorim numai un singur jucru, ca tofi citilorli nostri, si cei bine dispusi, si cei dusmanosi', sé se refere citre dansa cu acel duh crestinesc de indulgenta si sincerltate, care este conditia prima s+ indispensas bild de pretulre dreapt& a muncii altuia. In alcdtuirea acestor doud tomuri, ca si a celorlaite patru, noi nesam folosit liber de studiile celor mai buni bibleisti moe dernl si sub forma de suplemente am tnserat in Iraducere (nu putine modific&ri sl complectari) cunoscuta oper& a bibleistului francez F, Vigourou: ,Nou! Testament si cele mai nou descos periri arheologice*, in care cititorii pot gasi o multime de date uimitoare pentru combaterea atentatelor criticei negative la dems 1, Vai, n'am scdpat nicl de unil ca acegtia, desi in genere, cum cere drepletes 18 ipunem, de partea noastré s'au aralat alata stmpatte #1 aprobare din toate pasilie ca tzume dela ef am primit acea Incurajare gt tarle, fara de care nu era niet de cugetat 3 reasem 1 sfarst bun o lucrare aga de mare,4 nitatea Istoric& a c&rjilor Noulul Testament’. La sfargitul carfli e anexaté o indicatiune vast pentru toata istoria Biblicd atat a Noului, cat sia Vechiulu! Testament, si deasemenea o hart& geograficd, care ne d& posibilitatea s& ne insusim cat mai bine detalitle din mersu! istoric al evenimentelor. Deci, cu Dumnezeu {nainte? Intentiunea noastra a fost s& dim societatli noastre culte o astfel de carte, in care ea, cunoscand Intr’o expunere accesibild pentru tofi?), cele mai bune rezultate ale cercetarilor si descoper ririlor biblicosapologetice cele mai noua, ar putea g&si pentru sine sprijinul cuventt {n lupta cu rationalismul si negatiunea, ce dau navala la noi din toate parfile, si si se int&reascd tn convinges rea, cd orce furtuniar starnt spiritul necredintei Moderne, acesta e neputincios de a zdruncina stanca cea neclintit’, pe care se reazem& adevérul etern al Sf. Scripturi. Pe cat am putut izbuti a realiza aceasta intentiune, nu al e dat noud sd judecdm; dar noi ne mangaem cu credinta dulce, cd JudecdtoruleRasplatitor, in nesfarsita Indurare si indulgent& catre neputinfa noastrd, si ins tentiunile cele bune le pretueste. A. L. S. Peterzburg. tt Tunie, 1894 \, Nous propriu ne apartine sicdtulren urmaloarelor capitole din suplementes Il, IX, AX-VxN, 2. Pentru acetogl critics, cérora Mt e insuficient Ingugl marturia cariii. consider#m ch nue de prisos $4 Je deci. rém Inienitonat. c3 nam seris-o nicldecum pentru spectaligtit savanil, pentru care s'er fi cerut cu totul sft meiod, ci pentru acet public larg cult, care anume mat ales se poartd de vantut dferitelor doctrine W de acees are nevoe mat ales deo brana duhovniceasca sdndtoass, 31 totus! nu are pulinta s& glo scoatd din cercer tarile special guiniitice, grele 1a citire $1 seci.CARTEA INTAIA. Dela Nasterea lui Hristos pana fa botezul Domnului.Le tncepur are Cuvantil fb Cuvantul era Dumnezew 51 Cuvantel ea (deur cup. &o. toen tt, 14, CaP. I. INTRUPAREA? LU! DUMNEZEU — CUVANTUL. ZEMISLIREA SF. IOAN: INAINTE:MERGATORUL. ntreaga Istorie a neamului omenesc se invarteste imprefurui a dou’ evenimente dintre cele mai mart: c&derea tn p&cat si rascumpérarea. Pri« mul dintr’insele s’a petrecut atunci, cand ae nume omul, cdlcdnd- porunca lui Dumnezeu, s'a otravit pe sine si toaté natura sa cu fruce tele p&catulut gi ale mortii, aplicand pecetea hestearsd a pacatuiul pe tvata viata {storicd a omenirei Vechiului Testament, si ea perzind din sine izvorul adevdratei vieti duhovnicesti, a trait numai cu n&dejdea fn raéscumpéararea. viitoare, fagdduitS omului indaté dupa cdderea in pacat. Rascumpararea, cum ea s’a lmurit treptat intr'o serie intreag& de fagaduinte si de prorocii, trebuia s& d&rame imparatla pacatulul, si a morfli, ce se instaurase pe pdmant $i s& restaureze din nou impératia harului, perdut candva, ca izvor al adevdratei vieyi duhovnicesti. Dar restabilirea izvorulu! perdut de adevaraté viata, instaurarea viefii in locul morfil, echivala cu crearea a unei noui vieti pe paméant, si r&scumpararea din aceasta cauzé, a putut sd se sdvarsasc& iar&si numa{ prin acel cuvant Dumnezeesc, prin care se sdvarsise Ja tnceput si Insusi creafiunea lumii. De aceea, dup& cum autorul carfei facerea a Vechiulul testament, sf. Proroc8 Moise, a tnceput istorisirea sa despre facerea lumii cu semnifle cativele cuvinte ,la inceput“, asa si autorul facerei Noului Tess tament, sf. Evanghelist loan a inceput istorisirea sa despre rase cumparare cu aceleasi cuvinte ,la inceput* ca s& arate, ca acel Cuvant Dumnezeesc care avea si regenereze neamul omenesc cel cazut, este Cuvantul cel dela inceput, Acela tnsugi, care inainte de fiinta vremeinic’ era la Dumnezeu si care insusi era Dumnezeu. ,El era la inceput !a Dumnezeu. Toate printr'Insul s'au facut si fara de Dansul nimic nu s’a facut". Dar Ei nu este numai causa cregrei a toat& faptura, ci este totodata izvorul vietil. alntr'Insul era viata, si viafa era lumina oamenilor“. Omenirea c3zutS, care prin ciderea sa in p&cat pierzind adevarata viata, o putea gsi iaré numai in acest Cuvant Dumnezeesc gi aceasté viafé adev&rat& singuré putea deveni acea lumina, care putea sé jumineze omului dela moarte spre viaté. Pentru a da omeniret pacdtoase putinga sd se impartdgascd din acest izvor de viata, »Cuvantul s'a fcut trup si a locuit cu noi, piln de har si de _adevar; si nol, ~ adaogé evanghelistul, ~ am vazut slava Lui, sliva ca a unulsa nascut din Tatai*. Precum la inceputul tuturor lucrurilor s’a s&vargit taina nepatrunsd de minte a creatiunil jumit, asa ja plinirea vremilor s'a savarsit o tain& tot atat de nepatrunsé a intruparii lui Dumnezeu ~ Cuvantul. ,$i cu adee varat, ~ sf. apostol Pavei, ~ mare este taina crestinatatit, Dum» nezeu s’a ar&tat in trup, s'a justificat prin Duhul, a fost vazut de ingeri, s'a propoveduit inwe popoara, a fost primit in lume gi s'a in&ifat intru slava" ({ Tim. Ill, 16). Anume aceasta mare tain& a cregtindtajei alc3tueste obiectul Istorie! Biblice a Noului Testament. Intruparea Jui Dumnezeu ~ Cuvdntul s’a sdvarsit Ja plinirea vremitor“, cand omenirea p&c&toasa tsi sAcdtuise cu totul puteriie moralosduhovnicesti si ajunsese la convingerea constientd sau inconstienta, cd viafa mai departe in asemenea stare e imposie bild si c& trebue s& vind de undeva izbavirea. Si ea a venit de sus sia fost insotits de evenimente, care fusese prezise de prox roct, ca niste semne, dupa care se putea cunoaste vremea ards tarii Mantuitorului lumii. Unul din semrele principale, cum prezisese prorocul Maleahi, trebuia s& serveascd argtarea unui prevestitor sau inger, care trebuia s& preg&teascd calea lui Mesta celui indeobste asteptat'). Acest prevestitor a fost sf. loan Inaintes 1 Maleahi, 10, {1 lata Eu trimi pe Ingerul Meu 31 el va pregait calea ineintes Mea"; 1 faras! Maleah. Il, 5; ,latS Eu vot trimite fa vo! pe lie prorocul inatate de sosizea zilet Domaulul®.9 mergatorul, si prin vestirea conceptiei si nasteref fui s& si incepe istoria biblicd a Noului Testament (Luc. 1, 5-25). in timpul domniei fui Irod cel Mare tn Iudeea, tn unul din orasele preotesti nu departe de lerusalim, anume in orasul ludei sau luta'), tréia o pereche eviavioas’ si anume preotul Zaharta cu sofia sa Elisaveta. In situatia preojiei iudaice din timpul captis vitali babilonice se produsese o schimbare esentiali. Adevérat, ca gsi inainte, inc’ de pe vremea lui David, preotii se imparteau in ,dejurnii* regulate, care s&varsiau cu randul slujbele la templu, dar preotia nu mai avea insemnatatea dinainte. Insusi templu nu mai avea In ef lucrurile sfinte de alt§ dat3, de oarece intr’insul nu mai era sicriul legii, nu mai erau tablele legii, precum nu se mai arata nici stralucirea tainicd a iui Dumnezeu, care céndva cerceta templu lui Solomon. In capul preotilor, ca si mai trainte, st&tea arhiereul, dar aceast& vrednicie plerduse demult ins’mna+ tatea sa de alta dat’, de oare ce multi arhierei {si patase cinul for prin rivalltati nedemne, prin intrigi lumesti, prin viata des gart, prin setea dupa avutii si prin alergarea dupa interese curat fumesti, si politice. Sub Irod cel Mare arhiereii devenisera simple instrumente a scopurilor politice, se puneau si se depuneau dup& capriciul regelui si se tarau {njositor Imaintea autoritatilor lumesti. Dar perzindussi [mportanfa lor duhovniceasc&, arhiereil cu atat mai mare ravna tindeau s& ocupe situatie sociald cu atat mal avantajoasa, si repede imprejurul arhiereului se aic&tuta un tntreg partid de preofi principali, careesi punea de problema principals a vietii lor, dea nu perde cinwl arhieresc din cercul for, si daca trebula s& obtind asta chiar si prin bani si dupa aceea s& {ind toat& preofimea si poporul supus siesi. Aceast& ,aristrocratie preos fasci“ care consta in mare parte din saduchei, ce nu credeau nicl macar tn viata viitoare, era o noud dovada a faptului, pana la ce grad de decddere sub raport religiososmoral ajunsese por porul ales. Din fericlre pentru ef aceast& aristrocratle prezenta un cerc putin numeros, iar aldturea de dansul exista o enorma multime de preoti inferiori, care, stand la o parte de agitafiile Politice, tsi indepiineau modest datoria ior preofascaé, mangain+ dusse cu naddejdea, ca tn curand va veni Izbavitorul fagaduit, Care va restabili vrednicia sfinjeniei calcate in picioare. De oare 1, Parerlle cercetétortlor sunt impdrjite tn aceasid privingd. Unil consider’ orogul fut Zeharla Hebronul, far unil, ca de exempiu Didon, socot tocuinta dreptulu! Zeharta tn Anl-Carim (vechtul Corem, cale de doud ceasuri dete lecusalim. lisus Navi, XV, 59). Vezs Didon, Jesus Christ. tom, Il, pag. 419, suptement D.10 ce preotia rémasese ereditara, deaceea era foarte numeroasa. Dupa mérturia lui losif Flavie, numaru! preofilor in acest timp ajungea pandla 20.000 de oameni, cifrd foarte mare pentru po» poru! judeu, si desi ei trdiau tn 15 orase, destinate lor prin lege, totusi ef se puteau vedea necontenit pe ulifile lerusalimului, cand asistau necontenit !a datoria slujbei lor. Multimea cea mai mare din ei erau saraci, de oare ce poporulera tare sgarcit la aducerea de prinoase; veniturile obisnuite constau din jertfe si mai ales din desatine sau zeciuiele, si afard de asta aristocratia preoteasc& r&pea far& mild si acea parte sdrdcdcioasd de prinoase, ce li se mai cuvenea. In asemenea stare de lucruri nuei de mirare, c& cea mai mare parte a preofimei inferioare nu se distingea prin o cultura inalt8, cu atat mai muit, cd ritualismul extrem de des« voltat trebuia sé répeasca cu totul atenfiunea lor, nedand putinta unei vieti independente a spiritului. Dar in imprejurarile date aceasta a fost spre bine. Cultura acelui timp era imbibat& de otreva Indoelil sau chiar a deplinei necredinte, cum se observa mai ales la saduchei, sau de bucvalismul fara sufiet, inc& si mai primejdios, impreunat cu trufia nemarginitaé a pretinsei cuviosti, cum se petrecea asta cu fariseii, si deaceea adevarata cucernicie se putea pdstra anume in ace) mediu, unde se p&stra mai mult sau mal pujin modestia, care trdia cu sfintele tradifii st cu age teptarile poporulul. Nu se stie, ce situatie ocupa propriu preotut Zaharia, dar dup& toaie semnele el era om modest sub toate raporturile. El traia in unul din oraseie cele mai mici preotesti, departe de zgomotul marilor migc&ri politice, ce se petreceau in fume, si ducdnd o viata linistité si tihnits, adunand tn sufletul stu acea bog&tie mare religiosommoral’, singura care si poate servi de temeiie a fericirei. Femeea sa Elisabeta deasemenea se pogora din neamul sacru preotesc, si In realitate, ei amandoi Isi trageau genealogia lor dla Aaron. Dupa viata lor ei raspundeau in totul cerinfei inatte a credintei lor si tegif lor, de oare ce ei amandoi erau drepfi inaintea lui Dumnezeu, purtandurse dupa toate poruncile si réndueteie Domnului féré meteahna" (Luc. |, 6). Dar nici aceast& cuviosie inaintea lui Dumnezeu, care instar urase pacea in sufletul lor, nu putea s& indbuse fn inima lor o inttistare tainic3, caresi apdésa pe ei pe améandoi. Slavitul for neam, care daduse slujitori lui Dumnezeu in curgere de aproape 1500 ani, era expus primejdiei unei conteniri totale, de oare ce ei amandoi erau b&trani, si totusi pan& acum nu aveau copii. Se stie, ce nenorocire si rusine era pentru femeea biblicd, stareit plclune. Pentru inldturarea ei multe femei varsase potop de lacrimt sl cu rug&clune inflacdraté alergau la Dumnezeu pentru a le ridica asemenea ocar& (Fac. XXX, 1-2; Reg. |. 11). Nasterea pruncului se considera ca o deosebita binecuvantare dela Dums nezeu, care adeverea cd numele taldlui lui ,nu se va sterge din Israit* si ,nu va dispare dintre frafii !ui* (Denter. XXV, 6; Rut. IV, 10). La popoarele vechi, in genere era puternic& dorinta de urmasi, dar la poporul cel ales impreund cu asta se unea si dorinta suprema, ca macar prin urmasi sé se uneasc&é cu Mesia cel asteptat. In vederea tuturor acestora se poate Intelege cat de mare era intristarea eviaviosilor Zaharia si Etisaveta. Anil treceau unii dupa alti, si rug&ciunile cu lacrimi ferbinfi ale lor, ca s& li se daruiascd copii ramaneau oare cum neascultate. Dar cand anii Vederea lerusaiimutut modern. inaintati facuse pe perechea cea eviavioasd si piard’ orce nae dejde de implinire a inflacdratet dorinje a inimii lor, ea se Imes plini dupa planul randult de Dumnezeu si in imprejurari neo= bisnuite. Dup& indatoririle slujbei sale, Zaharia trebuia la anumite date s4 vind fa Ierusalim pentru slujba sa preojeascé. El facea parte din dejurnea lui Avia si cand veni randul acestei dejurne, el pleca [a orasul sfant. lerusalimul acestui timp prezenta o fafa deja cu totul alta, decaét ceeace era el in timpul trecut de dinaintea roe bief babilonene. Peste dansul irecuse multe furtunl istorice, Nes gresit, el st&tea tot pe ace! munie istoric, era tmpresurat tot de acele localitati istorice si sfinte pentru popor, dar in sine el pres zinta un orag cu totul nou, construit pe cenusa lerusalimului anterior, desi deja reusise sd se invechiasc& din nou. El datora12 cateva zidurl, deasupra cdrora se tnaljau turle si intre dansele se remarca turnul Antonia, care serveste de principala paz&i a noilor cuceritori p&gani ai orasului sacru, a romanilor. Acest turn era chiar tn preajma templului, care, ca si inainte, continua s& serveascd de centru nu numai orasului, ci si a toata fara, ba tnc& nu numai a Palestinei, ci, se poate spune, a tuturor {&rilor, unde locuiau iudeii risipirii. In capul poporului st&tea un uzure pator al tronului lui David, neiubitde el, Irod zis cel Mare, care, simjind dependenta sa de romani, se tara tnaintea lor pana intru atata, incat pentru a placea lor, nesocotind sentimentele supusilor s&h cel putin a cele! mai bune parfi din ei, introduse in Jerusalim Institujiile pagane romane, pan si teatrele lor. Si pentrucas& inabuse murmurul poporului si totodata pentru a satisface setea sa de constructie, el in acelas timp construl din nou templul sérdcdcios de pana atuncea zidit cu mijloacele s8r&cacioese ale poporului ia intoarcerea din robia babi- lonica, si ridic& cu adevdrat un templu maret, core alcdtuia unlucru de admiratie pentru straini. Condus de gandu! trufas s& in'reacd pe So* lomon, Irod nu cruf& nici osteneald, nici bani. Pe mii de carute cir& platr& ; zece mil de lucratori sub conducerea a o mie de preoti ostenir& la construirea lui, si cu ajuterul celor mai buni artisti si arhitecti a fost creat un templu, care uimea prin miéarefia si frumusejea sa. Nu degeaba s’a alcdtuit proverbul iudeu, ca ,,clne n’a vazut tempful lui Irod, acela nu stie ce-i frumosul", Aproape de curfile si pridvoarele templului se ingréma&deau gloate de oamenii cei mai diferiti. Aicea erau elinisti, sositi la sanctuarul national, se poate zice din toate unghiurile fumil; Galilieni cu temperamentul lor aprins si cu graiul lor suigeneris; iudei cin oragele si satele inconjuratoare gi lerusalimieni spilcui{i; preoti si leviti in hainele for albe; farisei vajnici si cu pasul fudul cu hainele Jor iargi in poafe, cu ciucurii legivifi si cu filateriile true fas asezate la iveala, $i saducheii delica{i, cu manierele lor fine, manifestandu-s! necredina lor prin surdsuri ironice la vederea eviaviei de fajad&“@ fariseilor, protivnicii for; iar prin curtile exterioare se ingramddeau si paganii, atrasi de simul simplei curiozita{i pentru cultul iudaic. Mulfi din aceasté multime felurita veneau aicea s& se roage, altii s8 aduca jertfe sau s&-primeasc& curafire, iar altii simplu ca s& se vada cu prietenti si cunoscutii lor, si s& sfatueascd despre lucrurile refigioase si despre altele, in colonadele cele largi, care imprejmuiau templul, sau chiar pe chestiuni judecdtoresti, care se rezolvau in una din inc&perile templului de c&tre Sinedriu. In curtea paganilor sau in porticile13 el, sedeau cu lazlle lor schimbatorii de bani, cari pentru o plats fixat8, schimbau orce moneda straina pe siclif sacri, singurli care se primeau [a templu. Tot aicea se vindeau gi diferite animale si paseri, care se ing&duia de lege pentru jertfe, si in genere tot felul de lucruri, necesare fa slujbd, iar !a pridvoarele si zidurile templului se ingréma&deau saracii si diferiti ciungi, care cereau pomand. In aceasté mulfime {mpestrijat& ici - colea se ardtau i membrii de al aristocratiei preojesti luxos imbr&cati, sau pasind vajnic unii dia cunoscufii c&rturari si legisti, dupé care urmau invafaceli lor dornici de imitatie. Acesti crturari sambéta si in sarbatori esau pe terasa templului, ca sd predice poporului legea sau s& rdspunda la Intrebirile, ce li se punea relativ de diferite subtilitati ale cazuisticei iudaice fegis‘e. Insfargit se injelege, c& erau aicea si astfel de persoane, care, fiind Insuflejite de sentis mente religioso-morale mai alese, veneau ja sanctuarul national, ca sub umbra lui s& se dedee ja cuget8ri asupra soartei trecute gi viitoare a poporului si sd se roage pentru vinirea cat mai degrabé a ,Mangaerei fui Israil“, care trebuia si restabileascd din nou slava disparuté a poporului celui ales. ~ In una din zilele de toamna dreptul Zaharia, strecurandusse prin aceast& multime, se indrept& spre incdperea pregatita pentru dansul fa templu. In ziua urmatoare disdedimtneafi se incepea dejurnea lui de slujire preoteasca, si el trebui si se pregateascd pentru asta. Portile masive ale templului se deschisera si prin orag rdsund intreltul sunet al trambitelor de argint, prin care preofii vesteau momentul aducerei jertfelor de dimineata. Poporul in gloate dese se {ndreptd spre templu, unde preofii tsi tmparteau intre dansii complicatele indatoriri ale slujbelor de peste zi. Actul cu deo:ebire solemn al slujbei sfinte era timaerea cu indltare de Tugaciune pentru poporul, ce st&tea in pridvor $1 in curte, sf pentru savarsirea ei preotul se alegea printr'un sor} deosebit, de- oare ce acest act se considera ataét de sfant, incat savarsirea fui se oferea fiec&rui preot numai odat& in an. Fericitul, cd tuia fi c&dea acest sor{, se numea ,bogatyl“ (probabil din causa c& se ldsa la dispozitia lui bog&tia darurilor duhovnicesti supes rioare, si deasemenea si un cunoscut avantaj la impéartirea venis turilor) siel devenea persoana principala, asupra cdruia de preferint& se concentra atentiunea intregulu! popor adunat. De data aceasta sorjul fericit a cézut pe dreptul Zaharia. Nu e greu de tnchipuit starea dreptutui batran, cand lui pentru prima gsi pentru ultima rshelm, The Life and Times of Jesus the Messlah, tom. 1, p. 114{4 ord tn via fi c¥zu fericirea s& sdvargascd cel mai sfant act al sfintel slujbe, care era accesibil pentru un preot, si inc& tn ne« mijlocita apropiere de sfanta sfintelor. O agitatie sfanta il cuprinse, si el cu tremur de inimd incepu sd se pregdéteascd pentru marea slujba Ca ajutoare i se dadura doi preofi, din care unul cu eviavie Indep&rté dela jertfelnic tot ceeace puluse remanea dela slujba precedenta si, indljind rugaciune, se retrase; celalalt aduse carbuni aprinsi, fi puse pe altarul taméierii si deasemenea, indlfind rugaciune, se dep&rté, asa ci in sanctuar rémase nue mai preotul slujitor. Intre acestea, in templu raésun& sunetul puternic al trambijei de argint, care, purténduese chiar peste cuprinsul curtilor lui, dédea de stire poporului tnceputul slujbei sfinte. Preotul slujitor Zaharia, cu cddemifa de aur in mani, se apropié cu evlavie de altarul tAméerei. loia, el std inaintea perdelel, care desparja de dansui Sfanta Sfintelor. La dreapta lui se afla masa panilor punerii inainte, la stanga se afla sfegnicul cel de aur, care revarsa asupra lui razele luminii tainic scanteind, iar ehiar dinaintea lui se afla insusi jertlelnicul tamderei cu carbunii apringi pe dansul. Aflanduse intr’un loc asa de sfant, In prezenta tainicé a lui Dumnezeu, dreptul Zaharia, fara sé vrea se umpiu de simul unei neobignuite evlavii, céruia corespundea si tot pos porul ce stétea in pridvor si se aprofundase inir'o tacere evias vioasa. La semnalul dat preotul arunca tamdaia pe carbunii aprinsi giun stalp de fum bine mirositor il cuprinse si pe el insugi gi sanctuarul, simbolizand rugéciunea pentru poporul ce se ruga si Pentru tot israeiul. Rugdciunea in asemenea imprejurare se ndica pentru ertarea p&catelor poporului, a insesi preotului slujitor sia familiei [ui. Dar ca om drept si fara tndoialé asemenea multor aitor adevdrat israiliti, ,agteptand Mangéerea tui Israii* gi ,asteps tand izbavirea* (Luca, Il, 25,'58), Zaharia putu s& adaoge la asta si rugdciunea, ca s& se implineascé cat mai repede nddejdea agteptata a lui Israil, gi si vie Mesia Cel vestit de proroci'). Si cand el Inalja aceasta rugdciune, in care nu se poate s& nu se fi amestecat si doringa tainicd a inimii lui de ai se darui urmast, deodatd i se ar&t4 Ingerul Domaului. Aceasta fu ceva cu totul neobisnuit, Chiar nici in tradijie nu se afia nici cea mai mic&d amintire, ca mai inainte candva Ingerul Domnului sd se fi aratat 1) »Vegnicule Dumnezeu, strigd el catre lehova, preaslavit 34 lie numete Tay, 41 38 be sfinjeasca e] 10 fumea asta, pe care ai creates Tu dupa bunavoinja Ta! Prelungeascase Qsupra noasira tmpératla Tay S4 vie rdscumpararea; s& vie la no) Mesia cel doit’, Vezi S. Vigneacoy, ,Sfantut loan lnainte mergatorul", p. 17,18 unui simplu preot in timpul sdvarsirel jertfei t&méerii, desi erau Cunoscute dou& cazuri de ardtare a Ingerului arhiereilor in marea 2i a indurdrei, si anume lui Simon cel drept gi lui Ismail, fiul lui Elisel. Nusi de mirare, c& ,Zaharia, vazindu-l s’a turburat si fricd a c&zut peste dansul*. Dar acesta era un vestitor bun, Arhanghelul Gavriil, care ayea s& comunice dreptului Zeharia vestea care trebuia s& serveasc& de amanet bucuriei si pentru dansul, si Pentru eviavioasa Elisaveta, pentru tot Israilul si pentru toatd omenirea. Sosise timpul tmplinirii rugSciunilor infl&cdrate ale lui Zaharia gi a tuturor celor de un gand cu dansul. Curand trebuia s& vie Mesia si dreptul preot se va invrednici de marea cinste s& fie ruda cu El chiar si dupa trup: ful i se va naste un fiu, care insusi va pregati calea Mantuitorului lumii. ,Ei va fi nazareu, fu va bea vin, nici sichera, $i se va umplea de Duhul Sfant chiar din pantecele mamei sale; si pe multi din fii tui israil if va ine toarce la Domnul Dumnezeul lor. Si va merge inaintea Lui cu duhul si puterea lui flie, ca si intoarcd inimife p&rintilor catre copii, si celor neascultatori chipul cugetarii celor drepti, pentru a prezenta Domnutui un popor pregatit* (Luca, 1, 13-17). in mare nedumerire Zaharia ascult& grajurile misteriosului binevestitor. Graiurife acestea erau cu totul neasteptate $i imbucurdtoare, ca inima tremuranda a preotului s& fie tn stare s& le primeasc& deodata, cu ataét mai vartos fafa de constiin{a, c& el si femeea fui Sunt deja impovarati de ani. Oscliand intre credin{& si indoiala, isi exprima el cu teama dorinta, ca bunavestire sd fie adeveritd prin vre un semn vazut, capabil sal conving’, c& toafé vedenia asta nu este o ssmpid amagire a simtului agitat. ,,Pe ce voi cue noaste eu asta? ~ Intreaba Zaharia nedumerit. ~ Caci eu sunt batran si femeea mea inaintatd in vrasta". Atunci ingerul fi spuse: »Eu sunt Gavriil, celce stau inaintea lui Dumnezeu si sunt trimis SA vorbésc cu tine $i s&{i binevestesc aceasta. $i jata, tu nu vei grai gi nu vei avea putinja sa vorbesti pana tn ziua aceea, cand se va {mplini aceasta, pentru c& n’ai crezut cuvintelor mele, care se vor implini la yremea lor“. Apoi ingerul s’a facut nevazut, si numai fumul de témae tn valuri dese ravarsa miros pldcut ia sanctuar, Uimit de toate acestea, batranul stétea in uimire muta, si fu pana tnteu atata cufundat in cugetarea la cele ce se petres cusera, incat uitd c& afara il astepta muljimea inchinatorllor. Pos Porului, aceasta Intarziere neobisnuité in sanctuar deasemenea i se paru banuitoare, si multi se mirau de aceasta, far unii probabil se si temeau, sd nu se fl intamplat ceva batranului preot in templu.16 Dar iat&, insfarsit, muft asteptatul b&tran esi din templu, ca s& ocupe Joc pe treptele ce duceau dela pridvor la curtea preotilor, care stand in rand dup& cin, fi asteptau s& dea binecuvdntarea solemna poporului, care binecuvantare de reguld preceda jertfele zilel. Ocupand focui s&u, Zaharia voi sa rosteascd binecuvantarea, dar abia atunci simfi, cd asupra lui deja se implinise cuvintele arhanghelului sifusese lovit de muyenie. Poporul privea gi se mira. B&nuiala, c& preotului i s'a intamplat. ceva acum deveni limpede pentru tofi, sl Zaharia se Incerc& s& explice asta cumva prin semne. Primind dela preotul respectat de tof} binecuvantarea mut, poporul se imprastid prin oras, ducdnd cu sine si raspandind istorisirea despre acest eveniment neobignuit, pe care multi il Infeleser& exact anume in acel injeles, cé Zaharia ,a avut vedenie in tempiu*. Lovit de mufenie, Zaharia nu conteni slujbele sale preofesti si a raémas Ja templu pana la terminarea dejurnei sale, numai dupa trecerea séptimanei de rand, adec& pana in sdmbita urmatoare, cand se Incepea o nous dejurne. Apot se intoarse din Ierusalim in orasul sdu natal si aduse vestea muté, dar plind de bucurie dragalasei sale Elisabeta. Spre marea bucurie a fericitei perechi, fag&duinta arhanghelu- lui nu tntarzie a se {mplin{. Elisabeta concepu'), dar timp de cinci juni desmerda tainic fn inima sa aceasté mare bucurie pentru dansa si repeta cu entuziasm: ,Asa mi-a facut mie Domnul in ziua aceasta, In care a privit spre mine, ca sd ridice dela mine ocara dintre oameni*. Astfel, marea taind se apropia de implinirea ei. t) Biserica ortodoxd sdrbétoresie acest eveniment la 23 Septembrie.CAPITOLUL Ti BUNA VESTIRE A PREASFINTEI FECIOARE MARIA SI NASTEREA SF. {OAN INAINTEMERGATORUL and drepjii Zaharla si Elisabgta, trdind in c&suta lor pagnicd, num&reu cu bucurie siptimanile si zilele cei apropiau de Implinirea fagaduintei date lor, la nord, cam la 180 de chilometri dela dansii, In micu! or&sel Nazeret, se sdvarsi alta tain& inc& si mai mare, incd si mai imbucuratoare si totodataé inc’ si mai infricogata. In acest ordse] trdia ruda Elisabetei, tanara fectoara Maris. Aceasta era rodu! sfant al multor rugaciuni cu lacr&mi ale lui [oachim si ale Anei, o pereche tot asa de sfanta, ca si Za= harla si Ellsabeta. Aceast& pereche se pogora din vechlu! neam regesc al lui David. Propriu loachim se trgea din tribul lui luda si avea de strabun pe regele David, iar Ana era fiica cea mai mic& a preotului Matihan din neemul lui Aaron. Sfanta pee reche trdia in belsug, pentrucd loachim era om begat si asemes nea strabunilor poporului israifit, avea multe tuume. Dar nu bos a18 gatia, cl inalta eviavie distingea aceasté familie Intre celelalte st © facea vrednic’ de mila lui Dumnezeu. Tradifia ne arat& cu deosebire una din trdsdturile, care mérturlseste, in ce masur& toaté viata for era patruns& de spiritul iubirei respectoase catre Dumnezeu si al milei de cei sdraci. Ei pe fiecare anosebeau doud treimi din veniturile lor, din care o treime o jertfeau templului, iar pe ceialalt3 o imp&rteau Ja sdraci. Dar cu toaté aceasta feris cire de dinafara, inima lor, ca si inima dreptilor Zaharia si Eli« sabeta, era chinuité de o tristefé tainic’, de oarece ei nu aveau copii. Mult si cu inflac&rare se rugasera ei, ca Dumnezeu s& desiege starpiciunea lor, dar se implinise deja cincizeci de ani dela c&satoria lor, si totusi ef nu aveau inca copii. Aceast& dos tinté a venirif cat mai curand tn fume a lui Mesia, comuné tus turor dreptilor Vechiului Testament, si totodata trista convingere, ca din pricina rerodirei lor, vor fi lipsiti de n&dejdea de a se apropia’ prin urmagii lor de Acela, Care era asteptarea lui Israil, le pricinuia o {ntristare cu atét mai mare, cu cat nadejdea lor, in vederea varstei tnatntate, se intuneca tot mai mult, si-asupra sufletului lor tot mai mult ap&sa povara dispretulul oamenilor. Intr’o Smprejurare, acest dispre{ se exprim& cu deosebire de pus ternic, aga ca din pricina intristaril inima lui loachim era parecd sa se sfarame. Dar totodatd aceast’ imprejurare servi ca punct de intoarcere in viata fui, de oarece chiar In acest moment se aprinse jar nddejdea demult stansa. In una din marele s&rbatori dreptul logchim, ca tmplinitor exact al fegii, veni impreuna cu concetafenii sai la templul din lerusalim, cu gandui s& aduca, dupa obiceiul sau, jertfé Domnului. El o prezentd cu toata c&ldura sentimentului siu de respect; dar care nu fu mahe nirea lui, cand un oare care Ruvim incepu s& o resping& cu dispref, zicand: ,pentruce tu Inaintea altora doresti s& aduci das rurile tale lui Dumnezeu? Tu esti nevrednic de aceasta, ca un neroditor“. Acest reprog fl lovt mai tare ca ascufigul unet sabii {n inimd, gi lui ii veni gandul strivitor, c& si in realitate el pros babil este asa de p&cdtos, Incat merita ocara poporulul. Cu adanc& intristare in inim& parasi el templul si se aprofund’ Intr'o rugds ciune cu lacrimi, in care-si varsé toaté am&raciunea, care umplea suffetul lui. Vestea despre asta ajunse si pana Ja Ana, si ea dee asemenea pidnse nemangaiaté si se rug’ Domnului. Aceste la» crami necontenite sfasiau si inimile tuturor vecinilor lor, si la o mare sarbatoare la Ana veni slujnica sa ludit si cu duiogie din inima ii zise: ,Mult ai s&ti sfasii tu sufietul? Acum nu e bine{9 s& te tntristezl, pentrucd a sosit marea zl a Domnului*. Eviavioasa Ana gasi In aceste cuvinte oare care mangdere pentru sine, tm: br8c& hainele de sérbatoare si pela ceasurile noud esi in gradina. Acolo ea sezu sub un pom de Laur si se ruga incetisor tui Dumnezeu: ,Dumnezeule al p&rintilor mei, ~ soptea ea; ~ bines cuvinteazd«m& sl auzi plangerea mea, cum ai auzit tu pe Sara gi ai binecuvantateo prin daruirea ca fiu pe Isac“. Cugetand astfel rug&tor, ea cdut& spre ceriu si vazu in ramurile pomului un cuib de vrable. Acest simbol al nasterii de fii iarasi se reflect’ apasde tor In inima sa, si ea, oftand, zise: ,Vai mie, Vai mie, celeia ce n’am copii? Vai, eu m'am nascut, ca s&§ devin ocara gi dispre{ printre fiii lui Israii. Cui m& pot eu asdmana? Nu paserilor ce+ rului, pentruca ele au copilasi; nu dobitoacelor necuvantatoare, de oare ce si ele aduc rod inaintea Domnului; nu fapturilor din ape, pentru c& si acelea aduc rod la vremea lor si Te binecuvine teazi pe Tine, Doamne?* Cand ea era cu totul absorbitd de asee menea ‘cugetari triste, deodat’ ap&ru fnaintea ei un inger sie spuse, cd ea va naste un copil. Aceasta veste in astfel de impre+ jurare neobisnuité o utmi asa de tare, incaét ea esciam3: ,Cum e via Domnui Dumnezeu, asa copilul se va naste din mine, fie de genu! femenin sau masculin, eu tl fagéduesc Domnulul, si el va sluji Lui in toate zilele vietii lui‘. Aceasté veste de bucurie Ana nu intarzié s& o comunice bare batului sau, care intre acestea se retrésese din pricina intristarei tn pustie si acolo petrecea in mijlo« cui turmelor sale. Et amandoi na» d&jduiau cu toata increderea in fagSduinga lui Dumnezeu, se ume plur& de bucurie, si vestea inge= tului se fmplini la vremea et Vrabit de Palestina pentru ei; de oare ce in adevar Ana nascu o fiicd, cdria i se puse numele Marla’). Ca rod sfant‘al unor rua%ciuni cu multe lacrimi, Marla a fost consacrata Tul Dumnezeu, si cand”ea tmplini trei ani, a fost iatrodusd la templul din lerusalim, unde i se si d&du locuinta In una din cladirile sfinte, alipite de templu. In templu focuiau nu }) Sarbdtoarea nagterel Maice! Domnulu) este la & Septembrie.20 Pufln! cameni evlaviosl, care se consacrase slujirll dumnezeesti. La iudei era in genere obiceiul de a se consacra primli nascuti fui Dumnezeu atat cei de parte barbateasca, cat si cei de parte femeeascé, si unii din acesti consacrafi se aduceau acolo la tems plu pana la o varsté mai maturd. Intre dangii era o clas de oas meni, cunoscuti sub denumirea de nazorei, care prezenta ceva in genul monahitor din timpurile noui. Intrarea in bisericd a Preas sfintei Néscdtoarei de Dumnezeu, a avut loc intr'o imprejurare solemna. Cand drepjii loachim si Ana se apropiar& cu filca lor consacraté de templu, atunci intru intimpinarea lor a esit cu cantare preotii care slujau in frunte cu Insusi arhiereul acelui fericit timp‘). Punand pe micuta lor flicd pe prima treapta a scarei templului, eviavioasa Ana se adresd c&tre dansa cu cus vintele entuziaste: ,Mergi, fiica mea, la Acela, Care tesa daruit mie? Mergi, Chivot sfintit, cdtre multmilostivul Stapan! Mergl, usa viefii, catre milostivul Datdtor de bunatati? Mergi, sicriul Cus vantului, in templu! Domnuluj! Intra in biserica lui Dumnezeu, bucuria si veselia lumii!“ Intreg acest mediu méret insufleti pe mititica pana intru atdta, c& ea singura se urcd pe toate treptele, in tempiu fu primité de arhjereu gi s'a educat la tempiu tmpres und cu alte ucenife. La templu Preasfanta Maria a trait pan& la varsta de paispres zece ani, si tot timpul Ira petrecut in rugaciunt; intervalele intre acestea ea le consacra lucrului manual. Ea invata fa perfectle cititul si scrisul, de care s'a st folosit pentru a cunoaste legea Domnului. Distingandusse dela natura cu talente inalte, ea invata cu plécere, citea adesa sf. Scriptur& si cugeta la cele citite. Intelepciunea ei mira pe tofi. Din lucru manual ea se otupa cu torsul inului si a lanii, iubea s{ coase cu méatasuri, cu deosebire haine si vestminte care apartineau slujbelor preoesti, si in toate acestea era foarte iscusit’. Arta sa ea a doveditso mai tarziu prin aceea, c& pregdtea pentru Domnul lisus Hristos litoane nu cue sute, ci fesute de sus pana jos, atét de frumoase, incat rastigni« torii nu indr&znira sé sfasie litonul cu care fusese {mbracat Mantuitorul atuncea, ci hot&rara s& arunce sor}, ca si cada tntreg unuia din ej. Intre acestea dreptii loachim gsi Ana, fericiti prin o nastere aga de miraculoas& a unei fiice, cu pacea In suflet isi inchelar& calatoria lor paméanteascd si se aldturaré Ja strabunii Jor. Maria 4. Dupd traditfe, acest arhlereu era Zaharia, identificat de uni! taté! lu! foan Bote: ratorul, dey! aceasta dentificare tntampind mart diffcultait.21 rémase singuré Ja templu, dar in starea sa de orfana fs‘ gasi mangéere In devotamentul plin de iubire a rudeniei sate Elisa. beta, sotia dreptului Zeharia, In casa cSrora ea, dupa toad pr, babifitatea, nu odata a fost si a stat ca oaspete. Dar ieté peniru dansa sosi acea etate, care dupa fege se socotea periodul maiow ratului, si dup& obiceiul predominant ea trebuia sd se marite. De oarece ea, gi tn puterea consacratiunel Domnului, si dupa predis+ pozitia sa personald prefera sé raman& nec&sdtorita, dar {mire als tele la iudet nu erau instilutiuni, care ar fi putut asigura sigu: ranta si fecioria tinerei fete, apoi arhiereul si preofii, dupa o deos sebita indicare a lui Dumnezeu, hotdrara s& 0 logodeasc& cu o rudd a sa, un b&trén eviavios, care descinzind, ca si ea, din neas mul vechiu regesc al lui David, dupa insesi anit sii si dupa tn rudire, si incd $i mal mult dupa pietatea sa, putea fi cel mai bun pazitor al fecioriei ei'). Acesta era losif, dupa meserie tamplar, care focuia in Nazaret. De oare ce acolo dup& loachim st Ana ramasese probabil cas&, trecuté de mostenlre Mariel, apol ei se mutara acolo in oragul lor natal, unde, dupa logodirea cu dreptul losif, isi duceau o viata finistita si pioas& Educat& din pruncie la templu sub influenta binefac3toare a necontenitelor lui slujbe sfinte si simbolice, dela nastere pregatit’ s& slujeascé de vas cu totul curat marei taine, tanara fecioar& si in Nazaret fu cu totul devotaté implinicci votului sdu siefi petrecea timpul in rugacfuni neadormite si in cilirea cuvantului iui Dumnezeu. Asemenea tus turor oamenilor credinciosi din poporul ales, ea orcand sosea timpul jerfei de diminea{%, se retragea in camera sa deosebita si s& deda tainic Ja rug&ciune. In unul din aceste momente s’a $i petrecut un mare eveniment. in luna a sasea dupa tainica descoperire, facut Zehariei tn templu, cand Preasfanta Fecioara staétea singura la rugaciune sau citea din sf. Scriptura, in camera ei aparu acelas arhanghel Gavrlil sli zise: ,Bucur&ete cea pliné de dar?! Domnul este cu tine; Bines cuvantata esti tu Intre femei?* Aparitia ceresculul binevestitor In 1) Unni dim cet mat nol cercetstor! dovedesc. 8 Losif nu era nicldecum batran, cl simplu om plos 4 feciorelnic, care se tinea riguros de randuelele esellor arcetic!. Dar aceasta parere stain tmponcigare cu traditia clard s! bincdeterminald, core gla gasit expresia to aga mari autoritat, ca Origen, Grigorie de Nisa, Gucadeaur, Epilante, Cirll de Alexane 4 re. gl deaceea nu poate sd aibé alt Injeles, decal o presupunere rasieaya. Le Comus Le Vie, p. 147, Vert deasemenea Lecanu, Histuire de le S, Vierge, 1882, p. 126-127.22 cinz-a el dzoszb't&, sl Incd tocmai tn ceasul rugaclunil fireste c& a trebuit sé o turbure, si ea incepu s& cugete In sine ce fel de salutare este asta. Si ingerul ti spuse: ,Nu te teme, Marie, c& ai aflat har la Dumnezeu. Si iatd vei concepe in pdantece, si vet naste un Fiu, sist vel pune nus meie [isus. El va fi mare sise va chema Fiu! iui Dumnezeu, sist va da Domnul Dumnezeu tronul lui David, tat8! Siu; si va domni peste casa lui lacov tn veci, si 2 impdrdtla Lui nu va avea sfarsit’. —srremorul busericel Bunavestire Cuvinte slavite, marete, pline de din Nezaret. bucurie, dar totodata gi nepa= trunse? Doar ea era fecioard din fag&duint&, st cuvintele vestitos tului se par protivnice naturel si nep&trunse pentru mintea ome neascd. ,Cum va fi aceasta“ - zise Maria c&tre inger, ~ .cand eu nu stiu de barbat“. Aceasta nu era indoiala, de care nu era capabiid inima sincer crezdtoare a Mariei, ci numai o nedumerire a minfli ei simple omenesti. Atunci ingerul fi r8spunse: ,Duhul Sfant va veni peste tine, si puterea Celui preatnalt te va umbri; pentru aceea gi sfantul ce se va naste se va chema Fiul fui Dumnezeu“, c& ta Dumnezeu nus nimica cu neputinta, si ca dor vada despre asta ingerul arata, c3 Eifsabeta, ruda ei, cunoscuta deja tuturor ca stearpa, a conceput fiu acum, la batranetele ei, si era acum luna a sasa de cdnd i se facuse aceasta. Aceste cur vinte c&zur& in suftetul Mariei, ca niste raze luminoase de viat& d&tatoare, si luminar& toaté nedumerirea inimei sale celei fecios resli. Plind de credinfé in m&reata comunicare, preasfanta Maria Indep&rté dela sine toate socotelele omenesti, sl toat& puterea credintei si a n&dejdei sale in Dumnezeu se exprima tn raspunsul sdu catre inger: ,lati, roaba Domnuluit Sami fie mie dup& cur vantul taul* Si s’a dus tngerul dela dansa'). Primind o veste atat de m&reat& si tainicd, Preasfanta Fecioar& simi o nebiruit{ nevoe s& impartasascé aceasta bucurie cu cineva din cei mai scumpi inimif saie. Dreptul losif, nici dup& anil sai, 1) Locut bunei vestirt s'a eternizat in Nazaret prin o mareata blserfcd, In cuprinsul girl se pastresté modesta foculaj’ a Malcet Domnutut, Inseriptia de aur tluminaté de candele pururee nestanse, giisueste solemn: Hic verbum caro fult (atcea Cuvantul sa - facut trup). Bisertca aparfine unel monastiri tattoe.23 nici dupa situatia sa, nu putea fi persoana, cu care ea ar fi putut imparfi bucuria sa tainic&. Mai potrivit pentru dansa era s& ims parti aceast’ bucurie cu batraéna sa rudenie Elisabeta, care si insusi primise o asemenea bucurie si care a fost pentru ea a doua mamé& In timpul educatiei sale la temptu. SI iatd, ea imediat se pregati si plecd la drum. Drumul nu era scurt, dar greu de strébalut, ci se cereau trei sau patru zile de cal&torie prinir’o localitate muntoas&. Dar tnaripata de nepatrunsa sa bucurie, ea se duse pe jos si strab&tu toaté distanta ce o desparta de luta si, intrand tn casa rudeniei sate, cunoscutd ej, saluté cu entuziasm gi sruta pe Elisabeta. Aceasti neasteptaté aparitie a Mariei si salutarea ei plind de entuziasm miré pe Etisabeta, si indaté a sditat pruncul in pantecele ei, si Elisabeta se umplu de Duhul Sfant, sl esclam& cu glas mare, si zise: ,Binecuvantatd esti tu Intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui t&u? Si de unde mie ctnstea.aceasta, ca si vie maica Domnului meu la mine? ca iat, cénd glasul salutarii tale a ajuns la urechile mele, a s<at pruncul cu bucurie tn pantecele meu. Si ferlce de ceeace a crezut, pentru c4 se vor Implini celece [ s'au spus ei dela Domnul*. Inca si mai bucuraté de aceast& salutare, Maria tsi exprima entuzlasmul inimii sale sfinte $i curate In mareafa cantare, care, alc&tuind oare cum o urzalé din cele mai binecuvéntate sentinfe ale Vechiului Testas ment, araté cat de adanc cunostea si Intelegea sf. Scriptura. Sia zis Maria: ,Mareste sufletul meu pe Domnul si s'a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mantuitcorul Meu, ci a cautat spre smerenia roabei sale, c& iat de acum mA vor fericl toate neamurile“'), Ea proslaveste pe Domnul s&u, supundndu-se In totul vointei Lui si preac marind slava ful prin o recunostinfA entuziast& si prin devotament. Duhul ei, plin de o recunostinféa nemarginits, ajunse intr’o stare de entuziasm sub Inrdurirea tndur&rei Mantuitorului Dumnezeu spre dansa. Ea, smerita fiicd a poporulut, mugurul depéartat al unui neam vestit céndva, mireasa unui tamplar, s’a invrednicit unei cinste mari si negr&it de sldvite. ,C& mica facut mie mérire cel Puternic; sfant este numele Lui; si mila Lui e din neam in neam spre ceice se tem de Dansui“?). Plin& de constiinta de méretia sa neobisnuitd, de viitoarea sa slavd universala, preasfanta Maria, asa de minunat slavita in smerenia sa, cu o incredere pioasd prezice situatia sa In viitor. In sine insusi ea nu este alt& ceva, decat o unealté a Proniei dumnezeesti. Dar sica o unealta 1) Compara: Pa, XXXIU, 3, XXXIV 9 1 Reg. Hl, 1, Fac. XXX, 13, 2) Compara Ps. LXX, 10; CXXV, 2-3, CX, 9; Cll, 17.24 aleas’ de Dumnezeu, ea ocupa o situa{ie din cele mal inalte ntre cele mai bune alese si devinea acea us&, pe care trebuia s& se arate Mesia in lume. ,Ar&tatea puterea bratului S&u sia ristpit pe cei mandrii cu cugetele inimii lor; pogoratea pe cei puternici de pe scaun si a ridicat pe cei smeriti. Pe cei fiimanzi ica umplut de bundtati, iar pe cei bogati isa scos afard deserti*’). In aceste cus vinte s'a exprimat ideea predominanté a Evangheliei, c& smcrenia este izvorul celel mai mari puleri si bogatii. Dumnezeu n’are nes voe de concursul nostru [a {mplinirea operelor sale. Omui trebue s& se smereasc’, s& recunoascé nimihnicia sa, ca s& se facd pl&cut lul Dumnezeu, Méandrii farisei, puternicli s1 bogatii Jumif acesteea, Irod, Cesarul, au fost fepadati, iar smerita Fecioara a lui Israif s'a {nvrednicit de cinstea ca s& fie oblectul unei deosebite proslaviri fn ceruri si pe p&mant. Mandria, tiranta, si bogd{la sicau Incheiat tmparatia lor. Dumnezeu ii va lep&da, ca si rasplateascd cu jubirea sa, cu sfintenia Sa, cu fumina slavei Sete, smerenia, supunerea blandé, sdracia. Acest adevar acum se recunoaste tntotul de Israil, In acel timp, cand vrasmasii tui Dumnezeu sunt dobe« rati, el primeste Implinirea fagdduinjelor, dat& strSmosilor. ,Primitea pe Israil, pruncul S3u, aducanduesi aminte de mila, cum a grait parintilor nostri, lui Avraam si semintiel lui pand fn veac’). In aceast{ m&reafé cantare a Preasfintei Maril s'a exprimat in totul intreaga fiinja a vietii ei duhovnicesti, si ce sl&vité rever latie a dispozifiei launtrice se manifesta in aceste cuvinte entu: ziaste. Dup& exterior fecioara Maria oare cum nu se deosebea de celelatte fecioare, care apar in istoria poporului ales. Si cu toate acestea ce izvor de cele mai {nalte sentimente se ascundea sub exterjoru! ei modest si smerit, Din aceast& cantare se vede, c& Preasfanta Meria s'a nutrit in tinereté cu minunatele sertinte ale c&rtitor sfinte; inima ei a trait cu amintirile despre slavitele femei ate Vechiului Testament, si cand ea a trebuit si exprime tot focul entuziasnatei sate inimi, ca recunoslin,3 cdtre Dumnezeu, ea s'a folosit de ideile for, de exprisiuniie ior, care evident nee contenit umpleau sufletui sdu. Entwziesmul sau sfant era aga de mare, tncat ea chiar nu vorbea, ci canta. Limba evreeasca si In genere este foarte prtrivita pentru aceasta trecere pe nesimfitele dela forma prozaica ia forma poetic’. Sufietul semit, sub 0 pros funda impresiune a vre unui eveniment izbitor, fara sfortari deo» sebite trece dela vorbirea obigsnuité la imn si treptat se Inalta 751 Ps. CXL 7. XL By Ps. XXIX, 4) XCVI, 12, Mih. VI, 20) Luc. J, 47 = 55, 1) 4 Paral, th 2) Comp.25 pana la cel mai inalt ton af poeziel lirice. SI aceasta fnsusire, intr'o masuré miraculoas& s’a manifestat in acest moment la Preasfanta Maria. Acea t&cere, pe care ea a pastralro pan& acum despre dumnezeeasca tain’, comunicataé ej, inc& si mai mult contribui, ca tot cuprinsul interlorului séu s& se reverse acum {n cantarea entuziasté, cand ea g&si posibilitatea si dcscopere persoanei de Incredere taina inimii sale. Jat& pentru ce din gura ei vorbird deo- data evlavia, bucuria duhowniceasca, abnegatiunea, toate virtutile unui suflet inalt. Sufletu! celor mai mari si mai slaviti drepti ai Vechiului Testament, tn acest moment si:au revarsat tn sufletul ei, gi in adevar in Vechiul Testament e greu inc& si gasim cu- vinte mai tnalte, decat acelea, care cu aceast’ ocaziune s’au ree varsat din gura Preasfintei Marii. Asemenea lor, eassi iubea pos porul s&u, si ultimul cuvant al cantéarii ei a fost bucuria entus ziast8, c& poporul ei, insfargit, s'a inveednicit sa vad& implinirea fag&ddulngei, dat& candva paringifor lui. Acoperamantul ospitalier al lui Zaharia si Elisabetei, a res finut pe Preasfanta Maria timp de trei funi, dup& trecerea cas rora ea s'a tutors la Nazaret'). Curand dupa plecarea ei se implint gi fagdduinta dat& lui Zeharia. Elisabeta ndscu un fiu, si nasterea lui bucuré nu numai pe insusi dreptii lui parinti, ci si pe toate rudele si vecinii, care sincer se bucurar& cu dansii. In ziua a opta, dupa lege, se sdvarsi téerea tmprejur, si totodaté se puse si numele noului nascut. Mama, care cunostea taina barba» tului séu, voia s& dea copilulu{ ei numele foan, dar rudele se impotrivird la asta, pentrucd un astfel de nume nu existase nici« odat{ tn neamul for, si stdéruiau sé se dea copilului numele talalui sdu. Atunci au trebult s% se adreseze pentru curmarea discufiet c&tre insusi Zaharia, si cand prin semne il intrebaré pe acesta, cum ar dori s& se numeasc& fiul s&u, Zaharia ceru o tablifa si scrise pe dansa: ,loan va fi numele fui‘. Toti se mi+ rar& de asemenea coincident& a dorintet lui cu dorinta Elisabetei, Dar mirarea aceasta se prefacu aproape in spaim&, cand indaté dupa asta Zaharia tncepu iard s& vorbeasc& si explicd celor adunafl vedenia ce a avut el gi fagdduinfa din templu, unde ingerul Domnulul, vestindud Nasterea fiului, odaté cu aceasta a 1, Vedeaua asta (6 -+ 31 poate da motiv presupunere!, cé rimaserea preastinte’ Ia lute, chiar panda nagerea fivtut Elisobesel, care negresit 2 putut sd dea lubitel sate rudenil. Inainte de solemaitates de bucurle famillera. Dar tstorts atoare presupune cd Preaslanta Marta a pardslt lute instore de negieres jul loea, ‘Vert te Vigneagoy, pag, 41, nota,26 si pus inainte numele copiiulul loan, adec& fiul harulul Dum nezeesc. Istorisirea aceasta cézu adanc tn inima tuturor celor ce au ascultat-o, si far& s& vrea se gandeau la soarta viltoare a prun+ cului, lar&é ,Zaharia, tat&l fui, plin fiind de Duhul Sfant, si a prorocit, zicand: Binecuvantat este Domnu! Dumnezeul tui Israil, c& a cercetat $i a facut rascumparare poporului Sau, si a fScut mantuirea lui; si nesa ridicat corn de méantuire in casa lul David, robui Siu; cum a vestit prin gura sfintilor Sai prorocl celor din vechime, cS ne va méntui de vr&smasii nostri si din ménile tuturor celor ce ne urdsc; cd va face mild cu péarintii nosirl sissl va aduce aminte de sfantul siu asezdmant, de jurde mantul cu care s’a jurat lui Avraam, p&rintele nostru, si ne dea, dupa izb&virea noastra din manile vr&smasilor nostri, s&-1 slujim intru sfinfenie si dreptate inaintea Lui, in toate zilele vieffi noastre. SI tu, pruncule, te vei chiema proroc al Celui preainalt, c&ci vei merge inaintea Domnutui, ca s&I prega&testi calea, s& dai popus rului Lui s& infeleag& méntutrea tniru ertarea pacatelor lui, dup& bunatatea milostlvirii Dumnezeului nostru, ca care nesa cercetat pe nol Ras&ritul cel de sus, lumindnd pe ceice gedeau in tntue nerec si In umbra morfli si sé indrepte picioareie noastre pe calea p&cii“ (Luca, 1, 67-79). Toate imprejurarile acestea, ca si entusiastul imn al drep{ului Zaharia s'au tiparit adanc in sufietul celor de faf&, si ef s’au impr&stiat dela sarbatoarea famillar& plini de sentimentul uimirli evlavioase, provocat de toate cele petres cute, ,Pruncul ins& crestea si se intérea cu duhul" (Luca, J, 80). Dupa intoarcerea sf. Fecloarei Maria 1a Nazaret, s’a affat c& ea are fn pantece dela Duhul Sfant. Dreptul Iosif fu nu putin turburat de semnele ins&rcinarti ei. Ei negresit nu stia nici de cercetarea el de c&tre inger, nici de sfaturile eviavioase ale Mae riei cu Elisabeta tn casa lui Zaharia. Nestiind nimic de taina sd varsitd, el se simfea intr'o situatie extrem de dificiléa. A pune la ba&nuiald castitatea miresei sale nu indrasnea. Tot trecutul acestei fectoare curate, viafa ef si mediul {i dadeau limpede s& intes leag&, c& o asemenea banuiala ar fi fost o crima. $i totusi grox zava realitate {Sra s& vrea i se arunc& in ochi. Duhul sdu drept se turbura de contrastul evidenjei fizice si neindoelnicia maretiei morale a logodnicei sale. Nefiind in stare s& deslege aceast& contrazicere, losif ajunse la gandul, c& el, far& sa jigneasc& pe logodnica sa, prin declararea vre unei indoiele sau b&nuele, poate pur si simplu s&i dea drumul. Astfel losif presupunea s&aT Jese toat& chestlunea asta in sama lul Dumnezeu. Aceste osctlae tiuni Wduntrice negresit nu puteau scépa necbservate de ochiul patrunzator al Preasfintei Fecioare, si ea nu putea s& nu se team& de urmé&rile unei rupturi poslbile. Jn asemenea situatie cu adevarat penibilé Preasfintei Fecioare ji ram&sese o singuré mans gaere, anume credtnta, cd dacd ea s’a invrednicit de o taind asa de mare, de a deveni unealta intruparii lui Dumnezeu, apoi Pronia Dumnezeeasc&% va regula toate spre bine. Si in adevar asa se gi intampla. Cand losif, preocupat de o mare neliniste in suflet si de gandul cum sa iasd din aceasta dificultate a sa, adormi odaté si avu o vedenie. Visurile se res cunosteau la ludei unul din mijloacele inaltei reveiatiuni, si visul bun se considera unul din cele trei aspecte ale inaltei fericiri, aga c& omul, care nu avea visuri bune, se considera chiar ca para sit de Dumnezeu. Dreptul losif vist in somn tngeru! Domnulul, caresi spuse: ,losife, ful lui David, nu te teme a lua pe Maria, femeea ta: c& ce s'a conceput intr'insa este dela Duhul Sfant, va naste deci un fiu, sisl vei pune numele fIsus, c&ci El va mans tui pe poporul Sau din pacatele lor” (Mat. 1, 20—2i). Ca s& ine credinteze inc& si mai bine pe dreptul de adev&rui tainei comue nicate fui, ingerul adeveri cuvinteie sale prin un citat din Sf. Scriptur’, care a fost obiect de mare invafadturd pentru losif. ni toate acestea s’au facut, — continua ingerul, — ca s& se plis neasc& cele zise de Domnul prin prorocul, care zice : fata, fecloara va lua in pantece si va naste Fiu, si se va chema numele lui Emanoil, ce se talcueste, cu noi este Dumnezeu* (Mat. I, 22~23), Aceasta revelafiune, care spunea asa de multe pentru un astfel de drept, care far& indotal{ {mpreun& cu alfi multi drepti ase~ menea fui demult gi inflac8rat astepta méantuirea lui Israil, linisti cu totul pe losif, si el, ca sé scape pe Maria de orce umbra de reprog din partea celor ce o tnconjurau, intré formal cu dansa tn casatorie, ,o lu& in casa sa“, unde Preasfanta Fecioara si-astepta implinirea marei fag&duinte. Dar imprejurarile s’au aranjat asa, c8 implinirea ei a trebuit s& se svarseascd nu tn Nazaret, cl in alt oras departat, despre care deasemenea se prezisese de proroci’). 1) In titeratura critics multe disculllau provocat seatinta evanghelistulul Mate! relativ de viata conjugald a ful losif cu Maria. ,Sin’a cunoscuto, pdnd ce andscat pe Fivl stu cet oralu ndscul’, sau In rusesie: Si n‘a cunoscuteo, pand ce In fine, ea a adscul pe Fiul sau cel tatalu mascut®, (Mat. f, 251, Expresia ,panace’, sau pe greceste “Bug ob evident ades vereste sau neagé un anumit lucru numal pang la un anumit moment, dupa care ur, mead coptrastul, aga cd de aicea unil s'au Incercal sA deducd concluzla, defavorabild in+ vardiuril Bisericil despre fecioria purulelnicd a Preasiiniel Maria. Dar aceasia oblece pune s'a dal um réspuns satisfacétor deja de fer. teropim. Expr to, dupa inter.Dretarea el, explicd aceea, ce este Indoeinic gf lasd 1rk amintire ceea cel neladoelnic. Aza spur nand,cd un anumit om nu sein Irepteazé paad ce nu moare, nu injelegem, cA el in adevar s¢ Ine dreapta dupa moarte. Aya si Ev. Matel tlcdad, cf Preasfanta Marla a rémas nelspitits de barbat pana la nagterea Flulut, vrea s4 inldture numal todolala relauiv de acest period determinat, Neatinganduse de perlodul urmator # presupunand poslbllitatea snsugi cltitorului sa gile pe temetul {stoctsirei urmatoare a Evangheltel, c& ea n'a mat evut copil. Expresia eceosta in Genere nu odatd se intalneste in Biblie, anume In acest sent marginit. Aye in Isto- risirea despre potop te spune, cd corbul, sloborit de Noe din corable ,egind nu s’o intors, pand ce a disparut apa de pe pamént* (Fac. VI, 7). Aceasta, negregit, ou insamnd, c& corbul s'a Intors dupd acees, cand s'a uscat pamantul, Cuvantuf .tntaiu ndscut’ deasemes nea a servit nu odats de motiv pentru stortarea de a zdruncina Invajsiure Bisericel. »Dacd intatu. discuta Luctan (Daemonar, 29), inseamad nu unui, dacd este unul, spol nu eate Intaiu’. Dar din toate se vede, cd evanghellpifi Intrebuintau acest termen explicativ fa lege gi au dat aces titty lu) Hsus, c@ unul comsacrat dup& dreptul primel nagter! ful Dumnereu Fiut Intatu nascut edese putea M unicul, gtiegea cerea sd se consecre [ul Dume nezeu flecere intatu ndscut, care daschidea pantecete (Ey XU, 2), (8rd refertze ta acces mal urmau oare dupa dinsvl sl alii! copll, sau ef rémanea usicul fw le parinh tut. Asifel oblectlunite indicate sunt cu totul lipsite de tarle, ca 88 poatd sdeuncina adevarate Invs> t4tucd a Bseriett, ed Preasfanta Maria, ca mireasé a Duhulu! S act, gla pdstrat fectoria sa Wl dupa sagterea (ul Hristos Ménmtuttorul. Vez Le Cemrs, La vie de j. Christ, tom. |, pag. 166, edit. IV.Stand tntru cei de sus ful Dumnereu, si pe pdmdnt pace, intru oamenl bundoainié (Luca, |, 14). CAPITOLUL Iil NASTEREA LUI HRISTOS. n vremea lui, poporul iudeu se afla supus stds panitorului lumii, supus Romei imperiate, si din vremea lui Pompei (dela anul 63 a. Hr.) plitea acesteia tribut. Pe tronu! roman s'a urcat August, care toate puterife geniului sfu de carmulre fl indrept’ pentru instaurarea ordinet in vastul imperiu, care deabea traise grozaviile zguduirilor sociale si a luptelor intestine. Mai mult ca orce aveau nevoe de pus in ordine trebile financiare, care ajunsese in total& desordine In timpul tulbue rérilor petrecute, si cu acest scop tmparatul pos runci sd se fac’ numédrarea populatiei din toate provinciile colosalului imperiu. Imparatul era pand in asa grad interesat de acestimportant lucru, incat cu mana sa proprie a facut totalul datelor statistice a intregului imperiu, cu notarea cetdfenilor $i aliatilor, suma tributurilor si impozitelor. Asemenea inscrieri in timpul lui sau facut trel, si anume la inceputul domniei ful, la anul 726 deia fondarea Romei, fa mijlocul domniei lui - in anul 746, si la sfarsitul! domniei lui, cam pe la anul 750 dela fondarea Romel. Acum se f4cea a doua din aceste inscrieri si, migcanduese treptat3d din provincie in provincie, ea iufne ajunse gi la ludeea, care deasemenea irebuea si execute decretul marelui impérat'). Pros priu rege iudeu in acest timp era Irod cel Mare, dar ca unealta romana el atarna in totul de romani; cu un servilism de rob era gata si execute toate dorinjele cezarului; de aceea el a dat pos tunc& tn toat& fara, ca tofi sd se supund inscriptiunii cerute. Pens tru a nu starni in diferite popoara agitafiuni fara scop $i de pris sos $i nemultumiri, guvernui roman de obiceiu l&sa fiec&rei provincti ja voia ef s& implineasc& dispozifiile sale aga, cum aceasta era mai potrivit cu caracterul poporului sia obiceiurilor lui. Deaceea gi in ludeea tnscrierea se f&cu nu dupa sistema romana, ci dupd sistema veche iudaic’, dupa care fiecare trebuia si se tnscrie nu in localitatea unde locuia, ci in acef oras, din care se tragea neamul cutaref sau cutarei persoana’). De oarece losif igi tragea genealogia sa dela David regele, alunci peniru fnscrierea numes fui s&u el trebuia s& plece la Betleem, ca patrie a marelui sau strabun regesc. Aceasta a fost evident in iarna anului 750 dela fondarea Romei. Dar de oarece iarna in Palestina e cateodatd cu totul moale si cald’, asa c& dup& ploile de Noemvrie cateodat& se arati verdeata pe campii, unde se scot turmete la pascut, apoi cu toatd lungimea drumutui, losif se hot&r! s& ia cu sine gi pe Maria, care deasemenea se pogora din neamul lui David si nu se putea s& nu simt& dorinta de a vizita orasul straébunului sau regesc, mai ales acum, cand se apropia timpul nagsterel de c&tre ea a Fiului fui David. Facand pregatirile necesare pentru calea destul de grea, adic& apucand putin provizie, necesar& dup& calculul zilelor de calatorie, Iosif cu Preasfanta Maria plecar& fa drum. Pogorandus se pe coasta muntelui, pe care se afla Nazaretul, ei trebuird s& se indrepte pe drumul, ce duce pe valea Ezdrilonuiui, care astazi se pare pustie si paraginit’, jar in vremea aceea ferbea acolo cea mai febril& viaji industrialé. Galileea acelor timpuri, dup& mirturia lui losif Flavie, era pana intru atat de des populat’, ca intr'insa se numarau pandla 240 de orase gi sate, din care cele maj mici numérau pana la cinsprezece mii de locuitort*). Chiar 1) Evanghelistul Luce, preclzand tmpul ef cu date istorice exacie, zice: ,ln zllele acelea a eyit deta Cezarul August porunca s& se faca inserlere In tot pamAotul. Aceasta fascriere o fost int&ie in tmpul carmutril (ul Cvirinim al Sirfet’. (Luca, 58, 1, 2). Mal amas nuniit despre asta vert la sfargitul cartil, tatr'un supliment deosebit: ,tascrierea ful Cvirinim in anul nagtere! tul Hristos*. 2) Deattmintrelea acest meiod de inacriere se practica cateodaté s1 de romani, cand cu deoseblre se cerea dea determina drepturite persoanclor, care variau dupé obartia for. 3. L. Flavie, Vite, 45; Bett. fud. It, 2:41 : dac& se admite c& aceastd marturie cuprinde oare care exage» rare, apoj totusi rémane neindoelnic, c& populatiunea acestei provincii era extraordinar de deas3, aga cd, dupd o traditie araba, omul tn timpurile vechi putea cal&tori acolo in curs de un an intreg si nu rémanea douad nopfi tn acelasi sat. Intreg drumuil acesta trecea prin orage gi localitafi, care fara voe provocau in sufletul fiecérui calaétor serios scumpe amintiri Istorice. Lasand la sténga piscul rotund al -Taborului, drumul se indrepta direct spre sud catre Isreel, candva mandr& capitala a necredinciosului Ahab. Pujin mai spre rdsdrit de [sreel se ridicau munjli Ghelbua, unde a perit intr'un grozav -mé&cel cu filistenii, nefericitul rege Saul, care asa de dureros nu justificase nadejdile puse tntr’insul. La dreapta se vede Datanul cu bogatele lui p&suni, unde candva a venit [osif-sd cerceteze pe frafli si si a devenit jertfa grozavei lor zavistii si rdutati. Serpuind mai departe printre cele mat bos gate livezi, vil si ogoare, drumul ducea la Samaria, care atuncea deabea fusese reinoité de Irod gi incd in aga splendoare, incat lingusitorui rege o considera vrednic&d si se numeascd Sevastia, sinonimul grecesc a cuvantului latinesc August, in cinstea mas relui stapan roman. Dar evlaviosii calatori nu se putur& opri mult nici tn Samaria, nici in aite orase samarinene, de oare ce pretutindenea intalnea privirile disprefuitoare sau nebinevoitoare ale samarinenilor, cu dugmania for de veacuri fafa de iudei, si de aceea f&cand, poate, un popas la fantana lui lacov, aproape de Sihem sau de Sihar, ei se grabiré s& parasasc& cat mai res pede p&mantul samarinean, s&-si gisascd odihn& pe paméantul sfant al lul Israil. Si cand ei trecuré prin in<imea Acravim, care alc&tuia linia de granifa intre Samaria si ludeea, {n adevar pasird in aceasté din urmé, atunci inaintea ochilor lor se deschise localitatile, fegate cu cele mai sfinte amintirl pentru fiecare iudeu. Mal intaiu de toate tnaintea lor ap&ruré Sacrul Silom, unde candva st&tea cortul marturiei si unde evlavioasa Ana venise cu” rugdciune plangatoare pentru améraciunea ce apasa asupra ei pentru lipsa de copii, si apoi si Galgala, unde in urma a ims plinit vrednicia de judec&tor marele ei fiu, dobandit prin Jacrami, marele proroc Samuil. Mai departe drumul strabatea alte multe localitati, vestite prin una sau alta din marele amintiri istorice, pandce {n cele din urméa fi scoase la porfile lerusalimului. Dar finta c&l&toriet luf losif si Maria nu era capitala Judeel, cf patria stramosului lor David, orasul Betleem, care se afla la vreo zece chilometri spre sud de lerusalim. Betleemul era rasfirat pe coastaLy unui munte destul de poncisa, pe care In randurl neregulate se {ntindeau ulitile lui inguste si priporoase, si de pe care deal se deschidea tmprejur o prea frumoas’ panorama’ de dealuri. Pe unul din aceste dealurl, cam fa cinci chilometrii spre rasdrit, se indlja mandra casteiul lui rod, Irodium, gi incd si mai departe Spre rdas&rit, peste lordan se indlfa un grup de dealuri purpurii ale Moabului, pe care prin ondulatiuni minunate se jucau razeie soarelui ce r&asrea sau apunea. Propriu muntele Betleemului din toate parfile prezenta prapdstii, care in terase largi -se lasau spre vaile tnconjuratoare si pe alocurea erau acoperite cu vil gi feluriti arbori roditori: mastini, smochini si meri granaji. Intr'un mic ses, ce se aldtura de oras si acum In anumité vreme ingal benesc fanurile de orz; anume acesta este campul, care apare tinea bogatulul Booz si pe care Rut, strabunica regelui David, aduna spicele, ce ramaneu dupa s&cerdtori sl sia gasit fericirea sa, care a facut numeie ei sldvit tn istoria poporului celui ales. Pentru a p&trunde In oragul natal, cdl&torii trebulau s& facd un urcus foarte greu fa deal, si acest urcug era cu deosebire greu In aceasté vreme umed& de iarna, cand din pricina deselor ploi se muese si devenise lunecoase toate drumurile ce duceau sus; yi Incd si mai greu era drumui pentru Preasfanta Maria In starea ef de insdrcinare (Luca, II, 5). Dar cu atat mai mare bucurie cae latorli din Nazaret ajunser& ei ia una din casele de oaspeti din preajma orasului sau hanuri, unde si socoteau ei s& mae. Totusi cand sosir& el la han, atunci sd vizu, c& el e cu totul plin de lume venita de afar& din toate parjiie pentru inscriere, si pentru ei nu se gasi loc. Atunci, pentru ca s&e$i gdsasc& gi el un acoe Perig de addpost, pentru noaptea rece ce venea, ei, in extremis, se hotarar& s& se opreascd pentru masa Intr’o pester din aproe pierea hanulul, care totodat& servea ca staul pentru vite domes tice. Si anume acolo, in acest mediu sdracdcios, s'a nascut Impa- ratul lumif, Mantuitorul Hristos ‘), In lume se savarsi cel mai mare eveniment, care trebula s& © regenereze cu totul, dar ea nu stiu nimica despre cele petres cute si, obosit’ de nesfarsitele réut&fi ale zilei, era afundat& in 1) In evanghelitle apocrife se zugraveste amarunilt acest popas sSracdcios, Ja care in ey. Luca se face o simpla amlatire, $1 anume, ca preasfanta Marla, infégind pruncul, Ul agezd tn este, peniru cd ques giisisera loc In han (Luca. If, Dar c& nagterea lw Hristos o's savargit in pesters, traditia ne o comunicd dupa Tustin Filosoful to al sau »Dialog cu Trifon" (Cap. 74). Origen spune, c& pe vremen tui focd se ardta pelertniior aceasta vestita pestera (C. Cels. f, 51). Cam pela anut 325 eviaviossa imparateasé Elena, peniru @ eleroiza acest loc, construl pe danaul o bleeried (Euseble. Demonst, Vil, #f Vite Const. Il, 415 Epiphan, Haeres, XX, ete.)33 somn adanc. Nu dormeau numai cafiva pastori saraci si simpli ai unui sat vecin, care strajuiau cu raérdul imprejurul turmei ine crdinjate lor, pazinduro de lupi si de talhari. Dest acestia erau oameni cu totul simpli, dar, ca locuitori ai unui sat, ce se afia aproape sub zidurile slivitei patrii a marelui rege David (a un chilometru si jumatete dela Betleem) si totodatS nu departe nici de ferusalim si de templul lut, cu jertfele iui 1&scumpératoare, pentru care mai ales erau predestinate turmele lor’), ei, fara ine doial, erau pairunsi de asteptarea obsteasc a lui Mesia, si timpui slobod a! noptitor plicticoase si recinu odaté le scurtau cu dis cutiunt simple despre curanda Lui venire, madcar pentru accea, ca s& raésping&’ jugul paganilor, care supuneau acum poporul lui Dumnezeu unei numératori rusincese, ca sd ingreureze cu ncui dari populatia si asa destul de sdrac3. Imprejurul tor demnea o Kniste de mormant, tmrerupté numai de slabul sberat ai oilor. Deasupra capeteior lor se intindea un ceriu senin, impestritat de desene minunate ale stelelor scanteietoare priveau mule ca gi cu mit de ani inainte, asupra acelorasi cémpii, pe care candve isi pajtea turma sa regescul David. $i deodaté, tn mijlocul acestei linisti de noapte ,li se infajise lor tngerul omnului gi s'ava Domnului it lumina". Aceastd aratare ii uimi siei umplu de frici neobisnuits, dar tngerul fi linisti, numai decat, zicand: ,Nu vd temez{i,eu vd vestesc bucurie mare, care va fi pentru toti oamenii, c&ci acum vi s'au ndscut {n cetatea lui David, Mantuitorul care este Hristos Domnul. $i iaté semn pentru voi: veti gdsi un prunc infasat, culcat {n esle* (Luca, Il, 8-12). Cum au auzit ei aceasta veste neobigsnuita si ne putand macar cat de putin séo p&trunda cu mintea for simpl8, cand vazur& alt& priveliste, care confirma minunat cele spuse de inger, Ceriul de nvapte cu nenuméaratele lui stele deodat&’ se lumina de o lumina ne mai va&zutd, fn care se aratd o mulfima de oaste cereascd si deasupra paméntului cufundat tn somn, rdsuna o cantare Ingereasc& triumfald, care vestea sosirea unei ere noul in istoria omenirii: ,Slava intru cei de sus lui Dumnezeu, si pe pamant pace, intre oameni bund, vo:re!™ In sferile ceresti se s&varsi odre cum o slujba dumnes 1). Dinte'un loc din Migna (V. Caga VII, 7, 8 a) se vede, c& turmeie ce se pasteua fe Wdigdal-Eder, cum se numea acest sat, erau destinate peniru stujbele dela templu. de warece In acenstd focafltate era Interzis sa pasuneze turme de altfel. De aceea #1 péstorit meeco: turme nu erau simpli! pastort, care se aflau In plin disprey la rabint dp pricing, fa sus! felul lor de tratu faces pentru elimplinires regulatd « prescripitiior fegtt aproape Bmpoaioid (Esdershetm, Lefe, p. 186). sworie Bibliot a. aL zeeasc& solemna, ce se desfasura asemenea aceleia, care se oficia fn templul din lerusalim. Cand jertfa se punea pe altar, atunci muzica sfanté r&suna tn trei rastimpuri deosebite, semnalate prin sunetul trimbitelor de argint ale preofilor, aga c3, cantarea sacra prezenta necontenit forma ,intreitei cant&ri“. Tot o astfel de forma a Intreit sfintei céntari o avu si cantarea ingereascd in trei pros Pozitiuni deosebite, cuprinzind in sine trei sfere esentiale a fiinjei: Cerul, pamantul si inima omeneascd. Din toata istoria Vechiului Testament se stie incd numai un singur caz, cand omul muritor s’a Invrednicit si aud céntarea corului ceresc. Aceasta anume cand prorocul Isaia tntr'o solemna vedenie s’a invrednicit si vad& slava Domnului Savaot, si cand serafimfi cares! tnconjurau nes contenit strigau: ,Sfant, Sfant, Sfant Domnul Savaot? Piin este tot pamantul de slava Ta)“ (Is. VI, 1-3). Atuncea din aceste esciamatiuni tun&toare ,se cutremurau pragurile de sus ale usilor“ $i inima prorocului ce auzea se cutremuré de groaz& Acum cantarea ingereasca, pe care se invredniclré s& 0 auda niste simpli pastori, revars& in inimile lor fericire, bucurie gsi pace. Cand t&cu corul ingeresc gi uimiti de toate cele vazute gi auzite, pastorii iarasi venird in sténe si tndat& se hotérard s& mearga fa Betleem, ca sf vada, ce anume s’a Intémplat acolo, despre cele vestite lor dela Domnul. Pe drum se abdtuseré pe la hanul delanga oras, si anume acolo, in pestera veciné ,au gésit pe Maria si pe losif, si pruncul culcat fn esle“, toate anume aga cum li se vestise, si ei cei dintaiu s'au Inchinat lui Hristos celut nou nascut. Tot ef cei dintaiu dintre oameni au devenit gi bines vestitorii venirii Lui, de oarece tmediat dupa asta au inceput a istorisi tuturor, ,despre cele vestite lor despre Pruncul acesta. $i tofi celce auzeau se mirau de cele ce li se spunea de cdtre pds« tori, jar Maria (c&reia mai mult decat tuturora if erau cunoscute imprejurdrile infricogate, minunate si divine ale evenimentulu! ce se sdvargise) p&stra toate cuvintele acestea, punandude in inima sa. Si s'au ntors p&storii, slavind si binecuvantand pe Dumnezeu * pentru tot ce vazuse si auzise, cum li se spusese lor“ (Luca, Il, 3~20), P&storii negresit nu intarziaré s& istorisascd despre toate cele Intamplate si in lerusalim, cand ei duceau animalele de jertfa, gi astfel taina nasteret lui Hristos incepu sd se propoveduiascd in lume. Nu se stie cat& vreme sf. Familie a sezut in s&r&cdcioasa lor tnc&pere; dar se poate nddajdui, ci cei dinprejur din coms patimire pentru tanara mama cu minunatul ef Prunc, sub inrdus35 rlrea spuselor pastorilor despre vedeniile ce au avut ei, nu ine tarziaré a le oferi o Incdpere mai indémanoas& chiar tn han sau {n vreo cas& particularé din Betleem. Acolo tn ziua a opta, spre Amplinirea legii, pruncului i se s&varsi ritualul t&erii tmprejur. Acest ritual al vechiului testament avea !n viata religioasa si fas miliaré a ludeilor aceeasi insimnatate, pe care o are la crestini botezul si legea cerea riguros observarea lui la vremea cuvenita, ad af falertorul Biserictt Nasrerei tut Hristos din Betleem de oarece acesta era un act solemn de consacrare lui Dumnezeu a noului ndscut tn calitate de membru nou a poporului ales. Intru cat iudeii tnsusi se refereau riguros catre fmplinirea acestei datorii tn acest timp, se poate vedea din acea persisten{&, cu care cerea implinirea acestui ritual, ,Cartea lubileilor®. ,{n ziua a opta, $e spune intr'insa, circumcide pruncul tau de parte barbateascd, caci tn aceast& zi au fost circumclsi Avraam cu tofi casnicii sai. Si nimenea s& nu indrasneasc& sd schimbe aceast& zi, nici s& amane ritualul circumciziunei pe mai tarziu de ziua a opta, pentruc& aceasta lege vesnicd, intarité si scris’ pe tablele cee resti, Cine nu va Indeplini aceasta, acela nu apartine fiilor fagds duintei, ci fiilor pierzaref. Fifi lui Veliar sunt aceia, cari nu vor implini aceasta“ '), Dreptul de a s&varsi circumciziunea apartinea de drept tatdiui, cum faceau aceasta marii patriarhi Avraam, isaac n. lubiletlor’ dupa origina sa se refera [a un veaca.Hr.gl in genere poate wervi de irver pentru caracteristica vederior tudellor aproape de timpul nagterel lut Hristos,88 si lacov, iar cateodatS {I sivargau si mamele‘), desl aceasta numai in cazuri exceptionale, cum se pare. Circumclziunea se svarsa in cercul familiar, in prezenta rudelor de aproape sau a cunoscutilor, care anume erau invita! la aceasté s&rbatoare famis liara, Intocmai dup& cum la noi se invita rudefe si cunoscutil la botez. Sfanta familie, aflandusse departe de orasul sdu natal, nes gresit n'a putut s& s&varseascd acest ritual cu o s&rbatoare so» lemné, si de bund sama ea s’a sdvarsit in {zolarea linistité a fas miliei, poate numai in prezenta dreptului Zaharia si Elisabeta, care nu se poate sé nu fi simfit nevoia s& nu impart&sascd marea bucurie iubitei lor rude. Propriu insugi ritualul circomciziunif era fuarte simplu, Savarsindu-!, tatal rostea rug&ciunea: ,S& fie bines cuvantat lehova Domnul!? El a sfintit pe iubitul sdu din pantecele mamei sale si a scris legea sa pe trupul nostru. El insamn& pe fiii sai cu semnul asezémantului, ca s& le transmité tor binecue vaatarea lui Avraam, périntele nostru“. Toti cei de fat& raspune deau [a aceasta binecuvantare ,amin",dupé care se cantau locuri alese din psaimi’), La sdvarsirea cincomciziunii noului nascut i se dadea numele, si Siantul Prunc:a fost numit lisus. Dreptul de a alege numele apartinea tot tat&iui, desi negresit {n aceasta prie vinjé chestiunea se deslega cu intelegerea comuna a celor din familie si chiar a rudelor, dupa o anumitd consfatuire si cerces tare a-lucrului*), si dac’ acum dreptul losif alese anume acest nume pentru noul nascut, aceasta singurd de sine ne arat& cd era in totul patruns de revelatiile cele c&tre el si de imprejurarile care in genere att tnsotit nasterea pruncului, sl credea tn marea predestinatie a zisului sau fiu. Numele ,lisus“, care in evreeste se scria lehogua sau prescurtat lesua, adecd ,lehova este mane tuirea mea“, sau ,Mantuitor“, era singur de sine sacru pentru poporul iudeu, si a fost dat candva de Moise fiulut fut Navi in semn, c& el va méantui pe poporul sdu de greutdtile vietii in pustiu si-l va introduce in pamantul fag&duinjii, Din acel timp numele acesta a devenit jubit In popor, si tot el, dupa o coincle denja& tainica, care a avut senz preinchipuitor, a fost purtat inc& de arhiereul, care a condus pe captivii, ce se interceau in patrie din Babilon. Dac& acum un asemenea nume slavit se d&du pruns cului, ndscut tntr'un mediu asa de sardc&cios, apol in aceasta nu 1) In 2 Macab. VI, t0 se spune, c& Aniioh Epifen dete mort! pe doud mame pentru savargirea de catre ele a clrcomelaluni! a copillor tor. 2) Hiecosal. Berachoth, fol. 13, 1, Citat 1a Camus, ta vie de J. Ch. L 184. 3) Luca, 1, 55—60, unde se descrie conslatuirea rifetiv de aceea, ce oume sd s@ dea noulul nascut af dreptulul Zahbaria 4! Elisabetel.87 se poate a nu vedea semnul prorocesc, a pruncului, care avea 88 s&varseasc& un lucru tncd si mai mare: s& scoaté nu numei un popor, ci $i toat’ omenirea din greaua roble a pacetului sia mortii la pamantul cel nou al fag&duintit, anume la viata vesnicd. Numele lisus era numele personal al Fiului lui Dumnezeu tn viata sa pe pdmant, dar la rand cu dansul, Lui chiar din primele zile ise d&du un alt nume cu inteles mult mai larg, sianume Hristos, care alcdtueste traducerea greacd’ a cuvantuluf evreesc Mesia, adec& unsul. Adevarat, in Vechtul Testament acest nume cateodata se didea regilor, preofilor si prorocilor, ca unsi de sus, mijlocis tori intre Dumnezeu sl oameni; dar lui lisus el s’a dat fntr'un senz deosebit de malt, de oare ce El nu numai concentra in Persoand demnitatea de mijlocitor, care in parti anumite se exer> cita de cei trei reprezentanti ai slujirii Inalte pe pdmant, ci se unea in sine divinitatea si omenirea, punand {n contact nemijlos ‘ citorul si pamantul pana atuncea despartite Intre ele. Si din acel timp numele dublual Mantuitorului — lisus Hristos — a devenit semn de biruinté pe acel steag, sub calduzirea cdruia tofi cei os- teniti si {mpovarati, cei sdraci cu duhul, smerifi si blanzi cu inima cuprind biruitor pamdntul si mostenesc tmparafia cerului. Dup& legea lui Moise, toat& femeia dup& nasterea_fiului, se considera necuratdé timp de 40 de zile‘) si {n tot timpul acesta nu mai putea s& cerceteze templul, dar niciin genere s&iasd din camera sa. Pe lang& toate calculele higienice, legea a voit s& arate, ci dup& c&derea omului tn pacat chiar cu convetuirea legiuité in cds8torie si cu roadele ei sta in leg&tura o anumita parte de vinovatie, care gsi trebuia raéscumpérata prin prinoase aduse lui Dumnezeu. Pe de alta parte, dacd pruncul era {ntaiu nascut, atuncea el era tn totul consacrat lui Dumnezeu’). Prin aceast& hot&rare legea afirma puterea traditiei in Israil, cerand s& se ofere lui Dumnezeu primele produse ale famitiei, dupa cum tot Lui dupa lege se aduceau primele produse ale p&méne tului si ale animalelor domestice. Fiecare fiu intaiu -n&scut din aceast’ cauz& se considera proprietatea lui lehova gi trebuia sé serveascd la templu, Dar fiindc& legea tmpreund cu aceasta recunostea deosebita institutie a preotiei, purtatorii care erau tofi membrii tribului fui Levi, atunci pentru primii n&scuti ai , L. Lev. Xf, 1-4. Propriu ,necurdjenta’ se marginea 1a 0 t&ptsmang, dar sf in ce- kelante aile ale curdjentel femea nu se putea atinge de nimic sfant, dupa nszterea prune celal de parte femeiascd, veriodul necursjenlel se dubla. + I sfinjegt! Mie pe tot toidtul nacut, care deschide pantecele din Wa dobitoc, pentru cd ef sunt af Met.ceforlalte triburi se statornicl dreptul de rascumpdrare din oblie gatia de aservi la templu. Asa c& consacrarea lor Domnului, era numal un ritual, destinat a aminti poporului aceea, c& el este pProprietatea lui lehova. $i iat&, cand a sosit termenul legal, Preasfanta Maria cu pruncul, negresit sub ocrotirea lui losif, a plecat fa lerusalim sis'a prezentat preotului. Neindoios c& tn impre« jurarile date tot ritualul acesta a fost numai o formalitate, de oare ce Maria, concepand gi nascand pe Fiul sau in afara de conditiunile obisnuite ale firii, era scoasd din orce necurétenie, si Pruncul, ca fiu unul nascut a Jui Dumnezeu Tatal insusi, nu avea nevoe de o osebité consacrare lui Dumnezeu. Dar smeres nia, sfant& modestie a t&cerei despre lucrarea lui Dumnezeu si inalta cinstire a legil erau mult mai conforme cu duhul gi cas tacterut Preasfintei Fecioare, decat divulgarea inainte de vreme a tainei celei mari. Deaceea ea plecd la templu, ca una din fee meile obisnuite. In asemenea cazuri dupa lege se cerea a aduce un mel de un an ca jertfé arderet de tot sl un pul de porumb si o turturic’, ca jertfé pentru p&cat (Luca, Il, 21 si 24; Lev. XIl, {-8). Legiuirea lui Moise dealtmintrelea, se distingea prin o deosebitd indulgent’, c&tre persoanele lipsite si in deosebl c&tre saraci; de aceea anumitor saraci, care nu erau in stare sé aducd o jertfé asa de scumpa, se ing&duia sé aducd in loc de aceasta, doua turturele gi doi pul de porumb, care se puteau cumpara in curtea de afaré a templului, unde se afiau anumitt vanzdtori de porumbei, impreun& cu vanzatorii de alte antmale pentru jerifa, cari invitau pe cumpéaratori. Porumbeii se vindeau la sa racime asa de multi, incét neamul lacom de negustori al arhie« teiior fi f&cu obiectul deosebit de specul& si le urcau pretul artificial pandla o anumitd inditime, desi contra acestui lucru se tidicau ravnitorii legii. Maria era sarac& si de accea se prezent& cu jerifa sSr&ctei sate. Dar In afar de cheltuiala pentru cumpas Tarea oorumbei'or de jertfé se mai cerea Inc& sa facd si o plata b&reascd in caltate de r&éscumparare a fiului Intaiu nascut. Aceasté contribrtie era determinalS de lege ta cinci siclii sacrii (Numer. XVII 16), ceea ce facea mai bine de 16 lei aur. Despre curatire si aducere la te:nplu in istorisirea evanghes licS nu ni se samunicé mai mult nici un fei de amanuntimi, dar aceasta cercetare a temyiutui s'a remarcat prin aceea, c& in timpul ef Pruncut a fost recunos:ut ca Mantultorul fumii de dreptit Simeon si Ana (Luca, Il, 25-28). In lerusalim tn acest timp, ca gi in alte locuri ale farli, erau38 nu pufint de astfel de oameni adanc credinciost si eviaviosi, care slmjau mai mult greutatea timpuiui, prin care treceau, si mai ales Insetau s& vad& insfarsit mantuirea Jui Israil, Din numérul lor facea parte un oare care Simeon, ,barbat drept si pios, care ag tepta madngderea lui Israil*. Acesta era deja la batranete adarci, care vazuse tn zilele fui nu putine mari rasturnari $i care trecuse nu prin pufine zguduiri suffetesti. Avusese el momente de grete tndoeli, care cu deosebire fusese greu de suportat peniru un suflet drept $i credincios, si un asemenea moment servi chiar de arm& de mare ispité si in acelast timp de mare bucurie pentru dansul. Dupa traditie, citind vestita prorocie a lui Isaia despre nasterea lui Mesia din Fecioar&, el se indof de putinta unui ase« menea lucru, $i pentru aceast& indoial& ,i se prezise dela Duhul Sfant, c& el nu va vedea moartea, pana nu va vedea pe Hristosul Domnului* '), Fagdduinfa fu cu deosebire veselé pentru dansul, dar anii treceau unii dup& alli, ad’ogand mereu asupra lui pos voara neputintit b&tranetei, si Mesia nu se mai arata. In anii din urmé ai viefil sale devenlse aproape locuitor permanent al tems Plului si a pridvoarelor lui, unde el necontenit tndlfa rug&ciuni pentru Implinirea cat mai repede a fagdduintei date lui. SI iata la templu aparu sf. Fecioaré cu dumnezeescul s&u Prunc. La vee derea acestul Sfant Prunc salt& sufletu! de Dumnezeu juminat a b&tranului. Simeon cu duhul s&u cel prorocesc intelese, c& acesta sl este mangéerea fui Israil, acesta si este Mesia, Mantuitorul lumii. Dupa savarsirea asupra Prunculula ritualului prescrisde lege, Simeon {] ud in bratele sale b&tranesti si slabanoage, multsmi lut Dume mezeu si rosti acea méreat& cuvantare, care a devenit imnul iubit al lumii crestine: ,Acum - zise el ~ liberezi pe robul tau, Stae pane, dupa cuvantul Tau cu pace ; c3ci vazurs ochii Mei mane tuirea Ta, pe care ai gasiteo Tu inaintea fetii tuturor popoarelor ; Lumina spre luminarea popoarelor st slava poporului Tau Israil*. losif si Maria se mirau de toate cele ce auzeau, jar& el, adres sandusse catre dangii, ti binecuvantd, ad&ogand catre Fecioara Maria cuvinte foarte semnificative, toati puterea cdrora ea o pus tea intelege numai in urm&: ,latd ~ zise el, ardtand spre Prunc- 1) O teadijte considera pe dreptul Stmeon unui din cel sapte zecl de talcuttort, edecd traducdlor) al Bibliel evreegtt 10 mba greacd. Dupad aceasta traditie, In partea sa & cata 3 traduch cartea hu Isata prorocul $1 ef s'a indolt de prorocia despre nasterea tet Emasuil dinte'o Fecloerd (Vil, 14), din care pricing i s’a ql facut prezicerea indicata- Potrivit cu aceasta tradijle dreptul Simeon avea mal bine de 300 de ani dela nagterc. Ake tradhtil {I considera, liu! tui Hibet, dar in genere loate se unesc la parerea, cd acesia qa coud din cel mal vesiitl barbafl to Israil,40 acesta este pus spre c&dere si spre scufare multora fn Israll si ca semn contra c&ruia se va vorbi, si prin insest sufietul tau va trece sabie, ca sd se descopere cugetele a multe inimi*. Cand Simeon termind binecuvantarea sa pentru parinfii Pruncului, s'a aoropiat de dansii b’trana Ana, cunoscuta cercet&torilor templului sub numele de prorocita. Aceasta era o femee tot asa de dreapta, ca si Simeon; ea se pogora din neamul lui Asir, prin urmare din Gatileea. Aceasta avea varsta de 84 de ani. Si decand finea ea minte se sdvarsise nu numai supunerea lerusalimului de catre Pompei romanul, ci se purtase si lupta inversunata intre frafii Asmonei, Aristcbul si Hircan, care a sdruncinat putertle morale ale poporului si a contribuit la cotropirea tronului lui David de c&tre vicleanul idumeian Irod. Intreaga domnie a lui Irod cu gros zaviile si varsdrile ei de sange, se desfasurase sub ochii ei si starnise {ntr’insa cu atét maj puternicd’ dorinja de a vedea man+ tuirea fui Israil. Pioasd din fire, traind cu barbatui s&u numai sapte ani si dupa moartea lui s'a consacrat cu totul fa lucrul .slujirii Jui Dumnezeu ziva si noaptea. Si pentru aceastd abnegatie, ea deasemenea s’a tnvrednicit s& vada pe Mantuitorul Lumii-. Vas zanduel, ea slivi pe Domnul gi vorbi despre Dinsul tuturor ces lor ce asteptau mantuirea In Jerusalim. In persoana dreptilor Simeon si Ana, Mantuitorulul lumii s'a aratat lui Israil, ca poporulu: cetul ales, dar El nu zabovi s& se arate si pagdnilor, care deasemenea trebuiau sé participe la mane tuire si aceasté ardtare a lui Dumnezeu pagénilor s’a sdvarsit in niste imprejuréri neobisnuite.Din Egipt am chmat pe Fiul Meu" Os. Xt. 4M, 18. CAPITOLUL IV. INCHINAREA MAGILOR. FUGA IN EGIPT. upa intoarcerea fa Betleem, sf. Familie a ramas acolo un timp oare care, tr&ind linistit sub acoperdémanlul sdraciet $i necunoscutului. intre aceste vestea despre nasterea lui Mesia {ncepu s& se rdspandeascé tot mai mult, si despre dansa vesti si {nsusi natura pana la cele mal departate margini ale pdmantului. Din depar+ tatul rasarit sosira la lerusalim niste c&latori vestifi, cunoscuti in vechime sub numele de magi sau cititori de stele, si acestia spre mf+ rarea locuitoriior capitalei ludeei intrebard, unde s'a n&scut Hristos? Acestia erau tnfeleptii halde« eni, care, ocupaéndusse cu observarea stiingificd a astrelor ceresti, erau vestiti prin prezicerile lor a evenimentelor ce se petreceau in lume si a prefacerilor, ca aflanduese, dup& p&rerea veche generala in leg&tur& cu schims barile in fenomenele ceresti. Fiecare stea, dupa inv&tatura lor, isl avea o deosebité insimnatate, si dup& una sau alta din situae42 fille ei, sau dup& constelatia ei prevestea s&natate sau boala, Prosperitate sau nenorocire, viati sau moarte pentru persoane singuratece sau pentru popoara intregi. Dupa méarturia lui Diodor Sicilianul, acesti injelepti orientali se ocupau cu deosebita ingrie jive cu observarea celor cinci planete, cunoscute for, pe care ef fe numeau gacitoare sau profetese. ,Asemenea numire o dddeau ei acestor planete, pentrucé in timp ce celelalte stele au un drum determinat in migcarea lor, aceste planete ratacesc pe alte c&i sl servesc de prevestitori ai viitorului, talcuind oamenilor vos inta zellor. Dupd p&rerea lor, ele prevestesc una prin rdséritul for, alta prin apusul lor gi alta prin culcarea lor, ~ ceea ce e~ si infeles pentru celce se ocupa cu grija in observarea lor, Intr’un timp ele prevestesc furtuna furioasd, tn altul ploae torens tial’ sau secet&, aparitia cometelor, eclips’ de soare sau de lund, cutremur de p&méant, si in ggnere orce schimbare sub cer, spre fericirea sau nefericirea nu numai a popoarelor gi provincii, ci si pentru regi si pentru poporul simplu‘). Dup& pozitiunea stes lefor fa nasterea pruncului intelepfii haldei gaceau cat de fericité sau nefericité va fi viata pruncului; la s’manat gaceau cat de bund sau cat de rea va fi recolta; la expeditie cum va fi rezule tatul razboiului; si de oare ce aceste preziceri priveau oblectele, atat de interesante pentru fiecare, apoi magii se bucurau in o* rient de o enormé influenta sociala si la prezicerile lor tofi luau aminte cu atentiunea incordaté dela rege pana la cel din urma sitean sau muncitor. Stiinja prezicerilor astrologice pentru prima oara s’a ndscut in Mesopotamia, unde desvoltarea ei a fost fax vorizat& atat de cultul vechilor babiloneni, care consta din ados . rarea astrelor ceresti, cat gsi de cerlul pururea senin, pe care stelele prin str&lucirea lor fermecatoare fara sd vrei ffi pironeste privirea si deprinde la observarea fenomenelor ceresti, Cum si in genere in r&sdritul antic, stiinfa astrologicd s’a concentrat In cartea sacrificatorilor, cari au fost pastrdtorii esclusivi a in{elep: ciunei haldeene. Din Haldeea aceast& Injelepciune a trecut in urma la sacrificatorii persani, la care insusi vederile asupra vietii sub {nraurirea lui Zoroastru, avea un caracter mult mai tnalt, care le d&du putinf& s& priceapa mai adanc in genere fenomes nele lumel duhovnicesti. Anume acesti intelepti orientali {n timpul observafiunilor lor stiintifice pe cerul bine cunoscut lor, furad frapati de aparifia unei 4) Diodor Steilanul, 1, 30.43 stele neobisnuite, ne mai vazuta de el niciodatS pan& atuncea. Fie care aparitie de stea noua, dupa invdtatura lor, méarturisea aparitia pe pamant a vre unui om mare, care avea s& exercite o mare influenta asupra soartei lumii. Dar aceast& stea noud era aga de neobisnuita, incat ea starni in magi un deosebit interes. Ce putea ea s& insemneze oare? Raspunsul la aceasta intres bare putea s&-l spund pentru dangii numai acea credint& raspans dit{ in toat& lumea, care cuprindea in sIne asteptarea curandei veniri in lume a unui oarecare rege tainic neobisnuit de mare, care trebuia si se arate {n neinsemnata ludee. Asteptarea aceasta ajunsese la cel mai inalt grad de incordare. ludeii risipiti atuncea prin toat{ lumea cunoscutd facuse cunoscute credintele lor relis gioase tn toat{ lumea pagan’, care ne mai crezand in zeii lor mincinosi si reci, lua aminte cu eviavie Ja tainele religiei judaice si cu inima tremuranda astepta aceea, ce era obiectul asteptarif de veacuri a iudellor, nutrind o nddejde vaga, c& acest Rege de toti asteptat va produce o prefacere deplind tn lume si astfel o va scoate din starea de nesuferit. Cat de r&spandité era aceast% asteptare, asta se poate vedea din aceatmprejurare, c& asupra ei se {ntorsese si atentiunea chiar din partea unor astfel de istorici, ca Tacit si Suetonlu, care in genere se refereau catre iudei cu un extrem dispre{, socotindusi vrednici de a fi oblect al cronicilor for. Ei transmit p&rerea ce circula {n vremea lor, c& in ludeea curénd se va scula un rege, caressi va supune toata lumea ‘). Daca asemenea péarere circula in Roma, care, ca una ce era capitala lumit, centralizarea tuturor parerilor si zvonurilor, de unde la randul tor se rispandeau pandla cele mai departate unghere ale lumei, apoi nusi de mirare, c& aceeasi parere putu sé ajunga sifn depdrtatul résarit si negresit era cunoscutd si in¢eleptilor haldei sau persani. Dara la ei mai erau sialte date si mai esentiale pentru discutarea acestei chestiuni. Pintre dansii negresit se pastrase urme ale vechilor credinte patriarhale, ramase pe malurile raurilor Mesopotamiei dela cei cessi petrecuse viata acolo, marii reprezentantl ai adevératei religii cu fagadulntele ei, ca Avraam si lacov. $i c& aceasta era asa, despre asta mérturiseste vestita personalitate a megului mesopctamian Valeam, care in binecuvantarile sale fara de voe, date poporulul israilit a mani» iestat, c& cunostea deaproape adevarurile adevaratei religil si pe cemeiul acestei cunostinfe si sub dumnezeeasca Iinspiratie, a 1) Tac. Hist. V, 35 Suet. Vita Vespasiane, Cap. IV.—_4 rostit vestita prorocie despre aceea, c& din Israil trebue s& r&sar& candva o mare stea a méantuirii'), Dupa aceia din cauza risipirii fudeilor, care in mare multime trdiau prin toate fdrile r&sdritulul si cu deosebire in Mesopotamia, si deasemenea si a traducerei c&rtilor sfinte ale Vechiului Testament tn limba greceasc&, genes ral cunoscutd atuncea, cu studiul caria féri indojal& se ocupau si sacrificatorli haldei (cum se vede aceasta din exemplul sacris ficatorului Beroze, care a scris despre Babilonia pentru greci tn limba greac& in veacul al If a. Hr.), paganii résarituluiin genere, lar haldeif tn special, cunosteau bine asteptarile iudeilor relativ de venirea lui Mesia. In fine cu aceasté nddejde a ful Israil ine felepfit haldeeni irebue sa fi fost bine cunoscufi multémitd acelei imprejurari, c& de clasa lor {inuse candva prorocul Daniil, care cu © deoseblté expresivitate a prezis venirea lui Mesia §i chiar data precis& (vestita sistema a saptamanilor) a venirli Lui. Toate acestea erau deajuns pentru magi Ja vederea stelei ceresti, ce se ardtase atuncea pe ceriu, ca s& ajung& la convingerea deplina, cd steaua asta vesteste anume nasterea lui Mesia. Dar ce fel de stea era asta? Fostea oare aceasta in adevar un fenomen astronomic, sau numai un semn vazut, care se ar&+ tase in chip mlraculos haldeilor intelepji, ca sd vesieasc& prin ei lumii pagane nasterea Izbavitorului demult asteptat? Astronomia moderna d& fa intrebarea asta un raspuns utmitor. Dup& cerces tarile astronomice se vede, cd in acel timp sau aproape de acel timp, si anume in anul 747 dela fondarea Romei pe ceriu s’a vazut un fenomen stelar neobisnuit si anume o combinatie Intes resant& in cel mal mare grad, a planetelor Jupiter si Saturn tn constelatia Pestilor. Asemenea combinafie se produce odata la 800 de ani, iar in acel an ea a avut loc nu mai pufin de trei orl, sl anume tn Mai, Septemvrie si Decemvrie. Acest fapt acum se recunoaste de tof} astronomii. Fonomenul acesta a fost nu numai neobigauit dupa Insusi fiinfa sa, dar prezenta si o priveliste foarte stralucitoare pe fondul cerului de noapte, si el nu se putu sé nu atrag& atentiunea tuturor celor ce se ocupau cu fenomenele stes fare, si negresit mai ales a celor ce se ocupau cu astronomia, adec& anume a infeleptilor haldeeni sau a magilor. Mai mult Inc’, in anul urmator, adecd in anul 748 dela fondarea Romei, la aceast’ combinatie se al&tura inca si Martie, care inca si mai mult spori caracterul neobisnuit a intregului fenomen. Cinstea 1) Numer. XXIV, 171 ,U vad dar acum ine& nut; Il privesc, dar nu eproape. Rae gore 0 stea din Lacov, 31 se ridicd foleg din Israil*. Vezi Bibl. Ist. V. T. tom [, pag. 713,45 descoperiret acestul fapt remarcabil apartine vestitului Cepier, care pe temeiul acestei descoperiri, agez& si insusi anul nagterei lui Hristos in anul 748 dela fondarea Romei’). Laaceasta descoperire, Cepler a ajuns mulamita faptului, cd pe vremea lui, anume in anul 1603—1604 a avut loc o constelatie fa fel a planetelor, gi pe lang& aceasta ef observ’ deasemenea, cd, atunci cand s'a proe dus combinatia celor trei planete, intre Iupiter si Saturn aparu o noua stea laturalnicd extraordinar de stralucitoare si revarsand o lumina suigeneris, sidup& presupunerea sa o asemenea stea trebue s& se fi ar&tat pe ceriu $i in anul nasterei lui Hristos. Or cum am privi la aceasta coincident&, dar ea {n tot cazul este remars cabild in cel mai tnalt caz si f8r& voe aduce aminte de ziua psal- mistului, c& cerurile spun slava fui Dumnezeu. Dupa aceea, In tabtitele astronomice ale chinejilor, vrednicia just{ a cdrora o a adeveritco cu fnalta sa autoritate vestitul autor al ,,Cosmosului* Humbold, deasemenca se observa o stea colateralé catre acea vreme. Pingre si alti astonomi presupun, c& aceasta a fost 0 cos met, si dupa calculele lor ea trebue sa se fi aratat pentru prima oara pe ceriu tn Februarie, anul 750 dela fondarea Romei. lar aceasta dupa toatd probabilitatea gsi este acel timp, cand magii, care au fost la lerusaiim, plecard spre-Betleem si se inchine noulul ndscut Hristos, de oarece tnchinarea lot far indoialé a precedat moartea lui Irod, care a avut loc In Martie acelasi an 750. Mai mult Inc&, astronomiceste s'a dovedit ), ca acest fenomen stelar s’a aratat inaintea ochilor acelora, care eseau din lerusalim, sf cd el, se poate zice, chiar le mergea tnainte, sau ii conducea tn dis rectia Betleemului. Toate acestea cu adevdrat sunt miraculoase, chiar daca noi neeam margini aici la presupuneraa unui simplu si curat fenomen astronomic. Dar dac& la asta vom addoga credinta, netigdduita de §tiinta s&nde toas&, ci in lumea stelelor, ca uma ce se afl& in Intregime in mana cea puternic& a atottiitorului Facdtor, dup voia Lui sa se Produca si asemenea fenomene neobisnuite, care es in afar& de orce calcul astonomic, atunci steaua, care a uimit prin aparitia sa pe intelep{ii r&saritului, putea sd aib& sl caracter cu totul mira« los si supranatural, in care caz combinafitle naturale a planetelor au putut servi de indicii pregatitoare a apariflei sale pentru injelepti. 1) De stella nova, Praga, 1606; Vezt Edeshelm, vol, t, pag. 213. 2) Astronomul Haldgmit, vert Wicseter, Chron. Syn. p. 12. Erdecehetm, tbtdem. Veche medalte in aminlirea tachindri! Mas gitor cu chipul Mdatuttorutat Hristos.46 Ardtarea acestei stele neobisnuite in tmprejurarlle expuse si sub influenta asteptaril lui Mesia, dominanta pretutindenea, a fost temeiu suficient pentru magii dela rasarit si ajungd la convingee rea, ca in lume in adevar a sosit ceva méref, si anume s’a ndscut Hristos. $i dac& ei pelangd aceasta au primit si o deosebita re- velatie, de exemplu, In vis, care era unu! din mijloacele contace tului cu fumea superioaré duhovniceasc& nu numai Ja fudei, cl gl la haldei si fn genere la popoarele rasaritului, apoi ei au si plecat din mediul lor catva membri‘) si se incredinjeze in adevar de s’a sAvarsit marele eveniment si In caz ca el s'a realizat, si aduc& daruri si inchinare nou nascutului Rege. Si iatd ei, sosind la lerusaiim, incepura a intreba de toti, ,Unde este Regele ludeei Celce s'a nascut ?“ In tntrebarea magilor sun& incredintarea de- pling intru aceea, ca acest Rege deja s'a nascut si lor li era nes cunoscut numai unde se afl& El tn momentul dat, dar negresit, dupa presupunerea lor, in capitala ludeei fiecare trebue sa stie despre aceasta. Dar care nu fu mirarea lor, cand aflara, cd acolo inc& aproape nimenea nu stie despre marele eveniment ce se sd« varsise, si iudeii intrebau mirati pe magi, cum au afiat ei despre nasterea regelui Iudeei. La asta magii le raéspunserd, c& ei ,au vazut steaua lui la rasdrit, si au venit sé se {nchine Lui. Asemer nea declarafiune nu trebuia s& lise para stranie, pentruca si intre dansii era foarte raspandit’ pdrerea astrologica, c& soarta oames nilor se afld in stransa dependenjé de fenomenele ceresti, mai ales de planete si de combinajla planetelor, asa cd de exemplu losif Flavie dadea 0 deosebit& importanja faptului, c& inainte de c&derea lerusalimului timp de un anintreg deasupra nenorocitului oras luci o stea in forma de Sabie’). Multi din iudei, mai ales printre c&rturari sau rabini se ocupau cu astronomia, asa cd dup& expresia unui tratat judeu, ,Citirea in stele este desfatarea rabi« nilor“. Parerea aceasta isi gdseste rasfrangere gi in Talmud, care spune, c& ,planetele dau intelepciune si bogatie“, si in alt loc adaog&, ck ,viafa si soarta copiilor atérné nu de cucernicie, . 1) In tstortstrea evanghelicd ou ¢ tosemnet numarul magilor, cere au ventt ta lerus talim, in traditie deasemenea nu s'a pésiral amintirea despre numarul exect al lor, 4 st. loan Gurddeaur 3! fer, Augustin 1! numéra pana la doisprezece, dar dupa parerea pree dominenta ef au fost trel, probabil corespunzttor cu acelesi numér al derurifor aduse de dang. Dupa inchipuirlle din catacombe magi! se prezinta deasemenea diferjt; In numér de dol, de tret gl de patru, Pe o vesittd medalie veche in amiaticea magllor ef sunt tred- Numele lor: Methlor, Gaspar q{ Battazar. Memoria lor In biserica de apus 34 cinsteste 1a 6 lanuvare sub numete de trel regi. La biserica din Chioin se srataé moosgtele lor, 2) L Flavte, Bell. Jud. VI, 5, 3.a? ci de stele ')*. Ce se atinge de aceea, c& si soarta lul Mesia celui asteptat de ei trebuia si se afle {ntr’un raport sau altul cu lumea stelelor; aceasta Iudeilor li era cunoscut mai mult decét altora, de oare ce vestita prorocie a Jui Valaam despre steaua ce avea s& rasar& din lacov (Numere. XXIV, 17), era inserataé in c&rtile lor sacre si el dedemult o referise anume fa Mesia cel asteptat, aga c& de aceast& credint& s'au folosit chiar uzurpatorli in scopul de a influenta mai puternic asupra maselor populare ’). In vedee rea tuturor acestora, atat aparitia acestor ciudati calatori, si mai cu sama spusa lor starnir& in lerusalim atentiunea general& si scopul venirij lor imediat a fost raportat lui Irod. Vestea aceasta ca un tradsnet a lovit pe b&nuitorul Irod, care in acest timp, impovdrat de ani si de o boal& uri+ cloasd, si simtind deja o nesuferitaé mustrare de cuget pentru toate pacatele si crimele sangeroase din viaja sa tic&loasa, se afla in stare de tAmpenie aproape asemenea cu nebunia, In mijiocul str&lucirii si Juxului, ceel inconjurau in magnificul palat, care ine trecea probabil prin luxul si iscusinja arhitecturli sale insusi tems plul, el urand pe tofi si urat de tofi, dandursi sama ca acesti sus pusi ai sdi nu mai pot astepta decat moartea lui, In singurd&tate posomorat& se gandea fa soarta sa, Situafia sa deveni tot mai lipsité de nddejde. Nu cu mult inainte de aceea a fost chiar tn palat o conjuratie, care adusese Intr’o extrema turburare tot lee rusalimul. Fariserii in num&r de gase mii refuzaré sé depund jurémant de supunere lui, si capetenlile lor, cdrora poporul le recunostea darul prorocesc, chiar pe fafa afirmau, c& dup& hota rarea lui Dumnezeu, Irod cu tot neamul lui va fi izgonit de pe tron, ca sal curate pentru Mesla. Si iat’ pentru a contribui la cat mai repedea implinire a prezicerei cu partdsta lor s'a organizat printre damele dela curte o conjuratie, in care rolul principal tra jucat eunucul Bagoa, crezind declaratiunii viclenslor farisei, c& anume din el se va naste Mesia®). Conjurafia a fost !n&busita in sangele p&rtasilor ef, cum aceasta demulte ori se f&cuse deja gi 1) Planeta zilef, continua Talmudul, nu are insemnitate, cl planeta cessulu! (nage red are mare Insemnitate. Acela, carl s'au ndscul sub soare, sunt {cumogl #1 aobili fa ine faosere; cel ce s'au néscut sub Mercurie sunt puternici la memorie #1 Infelepiti cet ce ea adscut sub Martle, sunt fericit{; cel ce s’au nascut sub lund sunt slabt 9! nestetorntely sexi zascuif sub jupiter, sunt drepii*. Getkie Life of Christ, t. 1, p. 145. 2. Aga PscudosMeste, ce setvi in timpul lu! Adrian, se numea pe sine ,Flu! Itelel*== Pecohba, anume (acand atuziune la prorocia ful Velaem qi in acord cu credinta réspane re ludel, c& cand se va ardia Mesta, o at eva ardta fa rdsirit, luminand cu td .stea a tub Mesia va ste la rasdrit, elneisprezece zle" Sohar, ataria a.Numer, XXIV, $7, Getkle, fot acolo. 3 i, Flavte, Anuctagl, XVI, 2, 848 mai inainte. Dar iaté varsauJ in intreg parau de sange, pentru a nimici pe tofi, cati aveau ma&car cat de putin drept sau preteniie de a ocupa tronul, e! pozitiv se inspdimantd, cand ajunse si pan&d la el vestea, cA anume acum, cand puterile il p&rdsise pe tiran si-l lipsau de putirja de a actiona cu energia de altdé dats, anume acum s’a n&scut si Mesja, adevaratul fiu al iui David, caruia si apartine de drept tronul, ilegal ocupat de dansul. Impreuna cu dansul si tot lerusalimu!, toatS acea numeroas& clasd a popular tiunii, care uitand cinstea si constiinta, reusise s& se aranjeze Ja curtea uzurpatorului, se bucura de bunavointa lui si sub protece fiunea iui tréia pe socoteala poporului impilat si necajit. Pentru astfel de oameni, de care era plin lerusaiimul, orce schimbare la stépanire ameninta cu o totald rasturnare a propriei lor situafiuni, asa c& alarmarea for a fost cu totul intemeiata si Infeleasé. Acesiei alarmari negresit a contribuit nu putin si bucuria neascunsd a acelora, care inadevar asteptau detronarea lui Irod sia casei fui, sl se foloseau de orce: zvon, ca si réspandeascd aceasta idee. Atunci, ca s& lamureascé acest fucru important si in caz de nee voe si ia masurile trebuitoare, Irod imediat ,a adunat pe toti arhiereif si carturarii poporului, si le ceru, ca sai raspunda la intrebarea: unde trebue s& se nascd ! lristos". Teologilor invata{i ai judeilor nu fe fu greu si réspund& la aceasta intrebare. Stiinta lor deja demult determinase si cu to::! regulat, c&é Mesia trebuia s& se pogoare din luda, trib care devenise foarte vazut si mai vestit din poporul ales. Din el anume esise David, strabunicul si prototipui lui Mesia, si cuvintele binecuvantérii lui lacov, cé ,nu va trece sceptru din luda, pana nu va veni Impdaciuitorul*, de demult fusese referite anume [a Mesia. ,Cat de frumos este ree gele Mesia“, — spune Targumui ierusalimlean cu ocazia acestei prorocii, — care se va ridica din casa lui luda‘. ,Rege se va scula dintre flii lui Esei“, zice acelasi Targum in altloc, ,si Mee sia se va scula din fiii fiitor !ui*. De aicea numirea ,Fiul lui David“ necontenit se aplica regelui asteptat. Dar fiind descens dentul lui David, El, dupa credinqa iudeilor, trebuia s& se si nasca in orasul lui David, adecad in Betleem, gi anume In acest senz invatafii iudei amintind prorocia lui Miheia: ,Si tu, Betleeme, pamantul lul Juda, nu esti nici decum mai mic intre voivodatele lui luda; c&ci din tine are sé iasi capetenie, care are sd pascd pe poporul Meu Israil**). Totodata printre iudei totusi era rass 1} Mlb. V, 2, Anume tn acesi sent prococis aceasta se [nlerpreteazd in tergumurl, alin arab spune unut fudew dupa plugul s4u”, spene telmudu, ,Mesia al tau s'a nascut!” »Unde s'a nascut?” Intreaba judeut. Jn casletul regesc din Betleemul tul tude”, zise erabul,45 Pandita credinta, c& locul exact al nasterei lui Mesia va fi nee cunoscut. Exprimand tn urm& indoiala sa relativ de mesianismul lui lisus Hristos, iudeii discutau profund intre dansii: ,noi il stim pe Dansul, de undesi. lar Hristos cand va veni, nimenea nu va sti unde este“ (loan, VII, 27). Anume tn acest injeles si réspuns sera invafatii iudei teologi, la intrebarea lui lrod. Indicand Betles emul, ca un astfel de oras, in care, dupa prorocia lui Miheea, se Monastirea nasteret (ut Hristos ta Betleem. poate astepta nasterea lui Mesia, ei se m&rginiré numai la aceasta comuntcare general&, ne determinand mai mult timpul $i condi+ fille nasterii Lui. Asemenea raspuns, negresit, n'a putut satisface pe rod, si el dup& terminarea consf&tuirii, chemand tainic pe magi, ti intreb& despre timpul ar&t&ril stelei, nddajduind pe aceasta cale sd determine timpul nasterii lui Mesia, si dup& aceea, !&mus Tindusle lor, cA El trebue s& se nascé tn Betleem, {i indrepté intr'acolo, dandusle o vicleand tns&rcinare: ,Mergeti si cercetati cu améruntul despre Prunc, si, cand il vefi g&si, si ma vestifi si pe mine, ca sd merg si eu s& ma tnchin Lui“. Nestiind nimica de dorinfa sangeroas a regelui, magii plecara la drum si cu mare bucurie vazura, c& steaua vazut& de ej la rasarit lise arat& din nou inaintea lor sie! duse numai bine fa acel loc, unde era Pruncul nou nascut, adecd Mesia. 251 {ntrand in cas&, au vazut Pruncul cu Mama lui Maria, si cdzind s'au inchinat Lui; $1 dese chizand vistiertile lor, lau dus daruri: aur, t&mae si smirna“, eréland astfef Pruncului, la sarac&ciosul domiciliu, onoruri, pe care ei nu le aratase nici lui [rod in palatele lui cele luxoase. Aducandussi darurile lor si inchinandusse miraculosului Prunc, istona Brolled 450 miugii neqresit s’ar fi intors la lerusalim, ca s& impart& bucuria lor cu trod si s3si dea prilej si se inchine si el lui Mesia; dar revelatia ce au avuto ei in somn descoperi {naintea lor planul viclean al iu [rod, si ei ,s'au fntors pe alt& cale tn fara lor“. In acelasi timp si losif primi o prevenire de sus despre pericolul ce se pregateste Pruncutui, si dupa indicatia ingerului se strémutd in grab& cu familia sa in Egipt, care din timpuri departate era locul firese de refugiu pentru tofi cei prigoniti in Israil. Intre acestea regele, vazindurse inselat de magi si banuindusi in departasie cu regescul Prunc, se umplu de o furie incd si mai mare, care lu& chiar un caracter lugubru. El nu avea mijloace sa afle pe regescut Prunc din neamul lut David, siinc& sl mai pujin ne« gresit s’ar fi apucat s&éL caute intr’o pester, care didea adapost turmelor pastorestl aproape de un han din marginea Betleemului. Dar el stia, ci. Pruncul, asupra carula tn urma vizitei_ magilor Incepuse a privi, ca la un rival al sau sau al casei sale, era incd prunc fa sanu! mamel sate; si de oare ce tn r&sdrit mamele de obiceiu al3pteaz& pe copili for timp de doi ani, atunci el nu se opri in faja celei mai grozave crime si d&du porunca sangeroasé: s& se ucid& toti copili de gen barbdtesc din Betleem si din Im» prejurimile lui ,dela doi ani in jos*. Despre mijlocul cum s'a adus la indeplinire aceast&é porunca, nu se stie nimic. Copili au pulut fi ucisi in taind, treptat si prin diferite mijloace, sau dupa spusa obsleasca, uciderea a putut fi sdvargita intr'un ceas anume hotarat. Poruncile unor astfel de tirani, ca Irod, de obiceiu sunt acoperite de intunerec nepatruns; ei umplu pe tofi de groazd si de uimire, fafa de care nusi siguranja si vorbesti chiar in soapta. Dar nici o tiranie n'a fost in stare s& faci s& tacd pe nefericitele mame, carora li se lua cu aga salbatacie copiii, $i bocetul dis« perat ce se auzea se parea, c& pare c& iar plangea marea stra moasa a lor Rahila, morméantul c&ria se aflé lang& drum, cam la doi chilometrii dela Betleem si ad&oga glasul sau la plansul gi bocitul nefericitelor mame, caresi jleau far mangdere copilagii for macelarii’). Intre acestea, cand in Betleem bantuta furla dornica de sange a lui Irod, sfanta familie trdia linistité in Egipt. De oarece toat& Palestina se afla sub stipanirea acestui tiran, apo! el ar fi putut apuca Pruncul tn orce loc gi in orce finut al el, in Egipt ins& sf. f) Dupa treditle, din pricina furiel stngeroase a lui Irod su pleril 14.000 de pruocl Aminiirea lor se clostegte la 29 Decembrie. ’bi famille era in deplin& siguranta, In acel timp fara faraonilor era oare cum ca o adoua Iudee, de oare ce de pe timput Prolomeis Jor, care se raportase foarte binevoitori catre tudei si Incurajase in tot felul stramutarea lor acolo, unde s'au asezat sute de mii din el, si chiar in Alexandria cu cei 300.000 de cetdteni liberi, din cinci cartiere ale orasului, doua ba poate si mai mult, erau ocupate de iudei. Ef aveau acolo templul for in Leontopol, zidit in anu! 160 a. Hr. desi ei la sdrbatori preferau si mearga la lerusalim. In Egipt ins& a fost facutd, cum se stie, fraducerea Bis bliei in limba greacd, si aceast& traducere are o mare rdspandire inlocuind originajul ebraic, ca unul ce este accesibii numai rabis nilor invafati, Rabinil egipteni erau vestiti prin erudifia lor, si in scopul de a face religia evreeascd mai inteleas& si mai accesibild grecilor si romanilor, et se siieau s& ridice judaismul tntr'un fel de sistema filosofic& $i tntemeiar&a o deosebit& scoald teologicd care {n urma capaté o mare tmportant&. Des! losif era s&rac, dar lui, ca meserias, nusi fu greu s& gdseascd acolo destul de lucru, de oare ce diferite clase de meseriasi iudei in Egipt traiau $i lu- crau in sindicate, care sustineau pe confrati de meserie in caz de lips de cdstig sau tt primeau pentru un timp in sindicatul lor. In asemenea sindicate trdiau mesterii aurari si argintari, fa c&torli de bolduri, aramaril si {asdtorii, care si considerau de dae toria lor s& sustin& pe confratii lor nevoiagi. Un asemenea sine dicat, dup& toaté probabilitatea, alc&tula sl iemnarii, si intre el losif {4ra 0 deosebit& greutate, a putut sd-si g&seasc& sprijin sau ocupatie, cu atat mai mult, c& el, dupa traditie, era lemnar iscusit gl prin urmare om trebuincios in asemenea orag mare gi bogat, ca Alexandria sau Memiisul, c&tre care traditia pune mai ales sdlayul sf. Familii in Egipt'), Totusi ne lu&nd tn sam& acestea, c& Egiptul putea da sf. Familii nu numai ad&post contra lui Irod, ci si izvorul céstigului, la dreptul losif nu putea si nu fie dorinta, ca dup& putinta cat mat repede s& se intoarcd tn fara natala. In esenf& nici grecii, care alcdtuiau multimea cea mai de samé a oraselor, nici egips tenil s&tent, nu erau deosebit de prieteonsi cdtre fudeil strdini, cari cu sutele de mii inundasera valea Nilului. Vechea dusménie !ntre tara Misraim st fiil ut Israil tn oarecare masur& continua a se manifesta si in acest timp. ludeii urau pe sacrificatorii egipteni 1) Mal exact traditia ne arata locul sederel sf, Famili! in Materes, aproape de Iilor polls (nu departe de Memfs| unde gf pana astéaise arald doi enorm! sicomorl, sub umbra crore pentru prima oard geau gaslt odihnd drepsli losif ¢l Maria, cu Pruncul,52 cu tainele for absurde si cu simbolurile ridicole, $1 se mandreau in faa lor cu o religie mult mai curat& si mai inalta. In Egipt ef vazuse tntruparea celui mai gretos paganism si cel mai denaturat. Porunca ,s4 nusfi faci idol, si nict 0 asemanare“ nicdirea nu se clca In asa masurd, ca anume pe malurile Nilului. Chiar Filon, care insusi Isi avea leag&nul in Egipt, observa, c& religia egips teanad prezemia cea mai josnica din toate formele de idolatrie, de oare ce isi cauta obiecte de adorare nu in ceriu, ci si pe pamant, zeificand chiar si Nilul cu gadinile lui*). losif Fiavie deasemenea a iuat in rds teligia, care diviniza crocodilul si momita, taratoarele si pistcile, si chiar romanul luvenalie sf nu invenineze cu sarcasmul s&u pe poporul, la care pzeii cresteau prin gradinile de zare zavat“. Apostolul Pavel evident a avut in vedere idolatria eglptean’, cand vorbind de paganism, {I mustra tntrus aceea, c& ei ,Slava nestricdciosului Gétell pentru cap a sactificatoritor Dumnezeu o a schimbat tn chip ases saiprent menea omului stricdcios, gi a paserilor, si a patrupedelor, si a taratoarelor (Rom. 1, 22). Pe dealta parte judeii sufereau din pricina urei traditionale faj’ de neamul lor din partea egiptenilor, care nu incetau a repeta fata de dansii cele mai dusménoase esiri si sf arunce asupra for cele mai rusinoase clevetiri, care se ir sibase tn mintea for din timpul esirli iudetlor din Egipt. Pintre evipteni circulau povesti, ca israilifii, pe care Moise Ira scos din Egipt, au fost niste leprosi, pe care tnsusi fas raon isa Izgonit din fara; grecii apucau aceasti traditie si cu obignuita lor deriziune muscatoare pentru concetafenii lor iudel, pe care ei deasemenea nui jubeau, tntamplinand in ei concurenti periculosi, in cariera comercial’ si industriala. Aceasté uri din partea populafiunii egiptene crescu incad si din acea pricina, cd romanii, considerand pe judei un element foarte conservativ sl prin urmare de nadejde pentru guvern, le dddea deosebite pris vilegii, care fireste stérneau zavistia contra lor. Lucrurile ajunse pana acolo, c& incontra iudeilor se starniraé si revolte fatige, care se terminau cu devastarea cartierelor evreesti, aga c& bogata cor lonie iudaicd din Alexandrla se temea chiar de o totala izgonire 1) Philo, Mos. 3. Leg. ad Cort. M, 569.53 si rulnd ‘), In vederea acestora nud de mirare, c& dreptul losif cu familia sa nu se putea s& nu doreascd ca orcat s'ar putea mai curand s& se intoarc& In patrie. Exact nu se stie, cat’ anume vreme sf. Familie a trebuit si stea in Egipt, dar probabil nu mult. Uciderea pruncilor a fost ultima crim mare a lui Irod, si curand chinuitoarea boala i! culcd in pat. Urata boald ti roase interiorul si in uricioasa rand se cuis bariré vermii, Putoarea nesuferitS dela tiranul bolnav se réspandea prin toate camerile luxoase ale méareftului palat, alungand dela dansul pe toti cei deaproape. Nefericitul rege se incerc& s4 pund capat suferintelor sale de neindurat prin sinucidere, dar el fu impedecat de ta asta, ca si cum degetul lui Dumnezeu ar fi des terminat sa supuna toate partite trupulul séu pedepsei, pentru toate crimele lui. Insesi respiratia ii pricinula durere si frigurile perma+ nente {I facea s& sufere chinurile cele mat grozave ale setei, pee Jang& care tn acelasi timp el nu putea cu nimic satisface nici foamea sa. Cu un cuvant, Irod trebuia s& sufere toate chinurile trupesti ale omului de toti lepadat si osandit, chinuri, care Inc& si mai mult se mareau de suferinjele morale. Dar asta nu smeri deloc pe Irod. Stllnd c& nimenea tn toaté fara nu va varsa nici o lacrim&, el puse fa cale un plan infernal: s& nimiceasc& chiar in clipa morfii sale toat& aristocratia {aril, invitat& cu viclesug la © petrecere in circ, ca macar prin facrimile rudelor acestor ucisi sd semnaleze ziua mortii sale. Din fericire porunca lui fn aceasta privinfé n’a fost executaté si Irod, inc& numai cu cinci zile tnainte de acea, dénd decret s& fie ucis fiul su Antipatru, cu putin inainte de pastile anului 750 dela fondarea Romei, muri in varst& de 70 de ani, in anul 34 de domnie’). Vestea despre moartea crudului tiran se {afi repede pretus tindenea gi tofi respirar& usurafi. Aceast& veste ajunse siin Egipt, Dreptului fosif i se aratd ingerul Domnului in vis siti zise: , scoala, ia Pruncul si pe Mama Lui, si mergi in p&mantul lui Israil, ca au murit ceice c&utau sufletul Pruncufui*.Cu sufletul ugurat losif plec& din Egipt. Dar sosind Ja hotar, el afla, c& in ludeea s’a iécut rege Arhelae, flul tui [rod, si s'a temut s& mearg& mai des parte, de oare ce Arhelae fiind cu totul vrednic de tatal sdu, chiar la urcarea pe tron {si ardt& natura sa cruda, ordonand sa 1) losif Flavie, Conte. Apton. |, 26, 2) Untt reporteazd moartea lut Irod catre primévara anulu! 753 deta fonderes Roy met sau chiar cdire Januare a acestul an, barinduse pe oare cere date talmudice, dar In genere faja de sdracla de date, chesila asta mul poate gas! o solutiune exacts,54 ucid& tn templu trel mii de supusl ai sai, Greaua stare pe gans duri a lui losif in asemenea tmprejurari ira fost din nou deslegata prin o revelatiune, in care | se dddu indicatie s& se duc& in Gae lileea, care c&zuse de mostenire lui [rod Antipa. Acest din urmé, distingandu-se prin un caracter mai dulce si om de o politica Mai s&natoasdé, chiar dela inceputul domniei lui tntoarse toaté actiunea sa la tntdrirea prosperitatii provincli sale, atrase intr'insa straint folositori pentru far& si pe cat fu posibil se sili s& imbue n&t&tasca situatia poporului séu. Atuncl losif pardsi intentiunea, ce se pare ca 0 avea de a se aseza in oragul natal a! regescului sdu strémos David si plecd spre orasul sdu de mai nainte Naza ret, care astfel s'a tnvrednicit de cinstea de a educa In sine pe Mantuitorul lumii.Proncul insa crestea §1 se fy Intarea cu duhul umplan. duse de injelepciune: si harul Jul Dumnezeu era peste D-nsul. Evanghelta Luce, Ul, 40 CAPITOLUL V. COPILARIA MANTUITORULUI HRISTOS IN NAZARET. antuitorul lumii, ndscut Intr’o pester3, care servea la vreme rea de ad&post unor pastori saraci si turmelor lor gi fusese culcat in esle, binevoi sasi petreacd si tofi anii cresterei sale in orasul, care nu corespunde nici decum ideei omenesti de mérefie si slav’. Nazaretul era unul din acele orasele netnsemnate ale Galileei, care ca una ce era ocupat& de o populatie amestecatd de iudei sl pagani, nu se bucura ta adevaratii ludeii de un nume bun. Limba stricaté grecos iudaicdé sau aramaic& si caracterul indoelniz al religlei agezase aceasté provincie asa de jos in parerea c&rturarilor iudei, c& la ei chiar se for: mase convingerea, c& ,din Galileea nu s'a sculat proroc* (loan, Vil, 52). Dar acest nume rau, inipartasit8 de toata Galileea, cu o deosebité putere cadea mai ales asupra Na+ zaretulul, c&tre care cu dispret se refereau chiar pan& si Galie lienii). Cauza acestui Jucru nu se stie, da ea se putea cuprinde sau in raporturile lui stranse cu p&ganii, sau in insesi caracterul locuitorilor, care se distingeau prin o extrema necredinta si ras: 1 Cat de impede se vede asia din proverbul lor: ,,Din Nazaret poate oare fi ceva basi loan. 1, 46.vr&tiri crude, pe care !n urm’ a avut s& le Incerce gsi tnsusi Hristos (Mat. XI, St-58; Luca, [V, 16-28). In fine si in genere acesta era un ordsel aga de nimica, incdt cu dansul nu st&tea tn les gatur& nici un fel de amintiri istorice din viata poporului ales si chiar insusi numele lui niciodat nu se tntalneste in Vechiul Tess tament '). Dar cu toate acestea, Nazaretul, asezat in una din cele mai frumoase cotiovine ale Galileei si inconjurat din toate partie de dealuri pitoresti, prezenta locu! potrivit, unde sf. Familie putea pastra in liniste si obscuritate dumnezeescul amanet, incredintat pure tdrei ei de grij&, pana ce va sosi timpul aparitiei lui Mesia la opera méantuirii lumii. $i anume acolo dumnezeescul Prunc a crescut sub acoperisul sdréciécios a numitului sdu tat8, losif,iemnarul din Nazaret. Dup& mérturia expresiv&é a sf. Luca, ,El crestea si se intérea cu duhul, umplandusse de intelepciune si harul fut Dums nezeu era peste Dansul“ (Luc. H, 40). Ca om adevarat, Pruncul Hristos incerca gsi neputintele omenesti ale copilariei, asac& vrasta majoratului trupesc si duhovnicesc a fost ajuns& de Dansul cu aceeasi treptalitate, cum se ajurge ca de oameni obisnuii. Evans ghelistii nu ne comunica nici un fel de am&nuntiml din viata cos pildriei Jui lisus pan&la vrasta lui de doisprezece ani, dandune famurit a injelege, c8, contrar istorisirilor apocrife, care umpiu copilarla Lui cu felurite minuni, chiar tn jocurile copifaresti, El a trait viaja omeneasc& obisnuitd, desi strain de orce pacat si creg» tea in condifii obisnuite viefei religioase, famillare si obstest! de atuncea. Aceste condifiuni, cunoscute contimporanilor, nu au nevoe de explicatie deosebit’ a lor pentru cititor, pentru care lucru evanghelistli lesau si trecut sub tacere, cum de obiceiu scriitorli trec sub tacere condifiile viefel tnconjur&toare de toate zilele, presupundnduso cunoscuté lor. Dar pentru noi, despartiti de acel timp de mil intregi de ani si care trdtm cu totul in alt climat, pe alt taram, sub alte ceruri, in conditiuni cu totul altele religiososmorale, socialoxfamiliare si de stat, condifiile vietii de atuncea ne prezinta ceva cu totul necbignuit, care cere studiu si lamuriri. De aceea nusi deloc de prisos s4 ne l8murim anume acel mediu original, tn care au fost petrecuti de Hristos Méantultorul anti copilarlei sale cu amintirile ei, care se reflecteaz’ in urma- toarele cuvinte si pilde ale lui Hristos. Fiind dup& omenire fiul unor parinti credinciosi, din care 1) Dealtmintretea unt! identitica Nazaretul cu Saridul sau cu En-Saridul, orey, care pe vremea ful tisus Navi inseamnd grenija de nord a iribulul tul Zabulon, , Navi, XIX, 10-11; Edersheim pag. 145.a7 numitul s&u tat& s’a tnvrednicit din partea evanghelistului de nu+ mirea de ,Om drept* (Mat. 1, 19; ,lara losif, fiind om drept*, etc.), adec&, care din tinerefe Implinise fegea lui Dumnezeu, iar Preasfanta Mama a fost numba de inger ,,Plin& de har“ '), adecd pentru eviavia sa si pentru morala ireprogabil& si pentru curds tenia trupeasc’ plind de darurile inaite ale harului — lisus astfel - din anii copilariei s'a educat in atmosfera cea mai curatd a unei familii cu adevarat sfinte. Dar chiar si In afard de aceste conditii exclusive, care inalfau casa lui Iosif din randul celorlalte case, se stle, cd viata familiaré a poporului vechtu iudeu, cu toate nes cazurile istorice din soarta lui, si in genere prezenta un tablou foarte atr&g&tor si indltator. La ei niciodat’ nu s’a perdut din ves dere acei ideal al fericirei familiare, care a fost realizat tn viata patriarhului Isaac cu femeea sa Rebeica. Femeea intre iudei nicis odat& n’a fost pogoratd 1a starea aga de atdrnat§ si dispretuita, cum era asta la celelalte popoar& ale rasdritului, pentrucd preae sfanta carte a lui Dumnezet ii invadja, cd femeea este os din oasele barbatului si trup din trupul lui $i e menit& sa fie ajutorul lui (Fac. H, 20-22). Si femeea Vechiului Testament in cele mai bune reprezentante ale ei a justificat in totul situafia sa vrednic& si a realizat idealul fericirii familiare si a prosperit&tii. Ea isa lsat urmele pe multe pagine a carfilor sfinte, gi s'a invrednicit de cele mai inalte laude. Idealu! femeei bune, cum e zugravit el in cartea pildelor lui Solomon, ne zugraveste inainte aga tip simpatic, care a_putut s& rdsara numai pe terenul s&natos al vietei familiare solide si m&refe. ,Cine sica g&sit femee virtuoasi? Intreab& regele Solomon. Pretul ei e mai mare decat al perlelor. — Se ridicd copili, — gi o fericesc; se scoala b&rbatul si o laudd; au fost multe femei virtuoase, dar tu fe intrecl pe toate. Fata delicaté e améagitoare si frumuseta desarté ; dar femeea, care se teme de Domnul e vrednic’ de laudi“ (Proverb. XXXI, 10, 28-30). Si fnadevar nici tntr'o literatura nu se poate gasi inca un ideal aga de tnalt si frumos de femee si maméa, ca acela pe care nisl pres zinté poezia sacra acum nu mai putin de tref mii de ani, cand in Grecia abea incoltia viata civilizatd, iar Roma nici nu era Ine scrisi pe harta lumii. Chipul, conturat de stiiul inspirat de Dume nezeu al Inteleptului, siva pAstrat infelesul sau pentru toate veacu: rile urm&toare. Cu veacuri intregi inainte de preasfanta Maria imnul entuziast al lui despre femeia virtuoasd era pe buzele fic# 1) Luca, 1, 28) .Bucurd-te cea plind de bar, Domnul este cu Tine; binecuvantats ett tu Intre femel”,58 c&rei fete din Vechiul Testament, pentru ca sentintele c&rtilor sfinte erau bine cunoscute intregului popor iudeu. Tabloul conturat Ins tr'insele a iubitoarei de fidelitate, a activitajii necontenite, a Inte+ lepciunii, a gospodariei, a crufarii si a respectulul de sine, a ress pectulul nobil c&tre barbat si a evlaviei c&tre Domnul, gi tn fine a iubirei materne si a fngrijirii de copii, prezenta obiectul! demn al ravnei pentru multe femei din Vechiul Testament. Si acest Ideal, dup& cum suntem fn drept sd asteptém gsi sd presupunem, a fost perfect realizat de Preasfanta Fecioara Maria in modestul ei cerc familiar, - atat in caracter, cat si in toate trebile casnice, si aceasta a fost prevazut de Fiul lui Dumnezeu, Care-si alesese pe bines cuvantata Mama, c&uténd la smerenia Ei si supunandu:se smerit grijei Ei materne despre educatia tn copilarie si tinerete. Cu buna randuiala sitonul tnalt al familiel, natural, se tmpres und respectul profund al copiiior catre p&rinti. Fiecare copil ga« sindursi un ideal sacru de respect si de ascuitare de périn{i, in intelegere de buna voe a lui Isaac chiar la junghiere, cand aceasta a ceruto vointa tatafui. Fiecérul prune judeu din anli copilariei i se inspirau cuvintele, pe care {nsusi Dumnezeu le scrisese pe tablele de piatré: ,Cinsteste pe tata! t8u gi pe mama ta, ca s& se prelungeasca zilele tale pe pamant*. (Es. XX, 19), si aceast& porunca se repeta mereu in lege (Lev. NIX, 8). Neascultarea de tat& sau de mama se ridic& la gradul de crim& sociala, care se putea pedepsi cu moartea. Copiii nevrednici se supus neau ja cele mai grele ameninfari ale maniei Dumnezeesti. In ise toria sfant& copiiul putea citi, ca losif, acest tip prea nobil de jubire sfantd, ,intalnind pe tat&l séu, c&zu pe grumazul lui si a plans mult" si ,s’a inchinat lui pand la pamant", cu toate cad era mare demnitar al ful faraon (Fac. XLVI, 29; XLVII, 12), si cum marele fegiuitor al lui Israil, Moise, tntimpinand pe oaspetele sau, »s'a Iinchinat lui sila sdrutat“ (Es. XVIII, 7), Pruncul de timpuria cunostea istoria blestémului, care a cdzut pe nerespectuosul fiu al lui Noe, si lui t se inspira legea, dup& cere tinerii ,Trebue s& se scoale inaintea persoanelor carunte si s& cinsteascd fafa b&e tranului* (Lev. XIX, 32), si deasemenea si sentinja inteleapta a fiului fui Sirah, care spune: ,Din toata inima sa cinstesti pe tatal tau, gi s& nu uifi durerile de nastere ale mamei tale. Adu+ti aminte, ca tu esti ndscut din ei, si ce pofi tu sd le dai tu, cum fi-au dat et tie“? (Sir. Vi, 29, 30) $i cat de adane aceste inspiratiuni se inréd&cinase in poporul iudeu, ne arat& aceea, cat de colosala si cu adevarat sfant& importantaé se da binecuvantarii paringilor si