Motive conflictuale si dileme sociale

nchipuiti-va ca trebuie sa alegeti ntre a coopera cu ceilalti membri ai grupului din care faceti parte si a va urmari interesele personale, ceea ce poate fi n detrimentul altora. Exemple de asemenea motive conflictuale se gasesc la tot pasul. Un actor poate fi ispitit sa confiste o scena dintr-o piesa, pentru a iesi el n evidenta; un fotbalist poate fi tentat sa faca un dribling n plus, ratnd o mare ocazie de gol a echipei sale, din acelasi motiv; un membru din consiliul de administratie al unei firm poate fi tentat sa-si nsuseasca o cota mai mare din profitul firmei; un copil poate sa rvneasca o bucata de tort mai mare dect cea care i se cuvine; n sfrsit, un locuitor al planetei noastre poate sa doreasca a dispune de mai multe resurse naturale dect altii, chiar daca aceste resurse sunt limitate. n fiecare dintre aceste cazuri, individul poate sa cstige ceva daca si urmareste propriile interese; dar daca toti membrii unui grup si urmaresc numai interesele personale, n ultima instanta toti vor avea mai putin de cstigat dect daca ar fi cooperat unii cu ceilalti. Asadar,oricare dintre optiuni face posibile anumite beneficii, dar implica si anumite costuri.Cnd va aflati ntr-o astfel de situatie, va simtiti sfsiati de tensiunea ntre dorinta de cooperare si dorinta de competitie, iar aceste motive conflictuale va pun n fata unei dileme dificile. Ce veti face? Ideea ca urmarirea interesului egoist poate fi cteodata autodistructiva sta la baza a ceea ce se numeste o dilema sociala. ntr-o dilema sociala, ceea ce este bine pentru unul este rau pentru toti. Daca fiecare alege sa urmareasca cele mai mari beneficii pentru sine, n cele din urma fiecare sufera pierderi maxime. Aceasta sectiune analizeaza modul n care solutioneaza oamenii tensiunea dintre nclinatiile lor cooperative si cele competitive, atunci cnd sunt pusi n dileme sociale. Prisoners Dilema ncepem cu o nuvela politista. Doi infractori sunt dusi la politie pentru a fi interogati. Desi politistii cred ca cei doi au comis o farade lege grava, nu au suficiente probe dect pentru a obtine condamnarea lor pentru o culpa minora. Singura sansa a politistilor de a-i trimite n judecata si de a obtine condamnarea pentru culpa majora este de a-l convinge pe unul dintre cei doi infractori sa depuna marturie mpotriva celuilalt. Fiecare infractor este interogat separat, fara sa poata comunica nicicum cu celalalt. n timpul interogatoriului, infractorii si cntaresc alternativele. Daca nici unul nu marturiseste mpotriva celuilalt, amndoi se vor alege cu o condamnare de scurta durata, pentru infractiunea minora. Daca amndoi marturisesc, unul mpotriva celuilalt, declarndu-se vinovati, li se promite de catre anchetatori o condamnare moderata. Dar daca unul depune marturie mpotriva celuilalt, iar acela si tine gura, infractorului care l acuza pe acolitul sau i se promite imunitate si netrimiterea n judecata (urmnd sa fie eliberat de ndata), n vreme ce acuzatul,care nu a depus marturie mpotriva acolitului sau, urmeaza a primi condamnarea maxima. Aceasta istorioara sta la baza unei paradigme de cercetare n teoria actiunii si n teoria jocurilor, cunoscuta drept prisoners dilemma dilema arestatului. n versiunea cu doi jucatori, participantilor li se ofera o serie de optiuni, ei avnd de ales ntre cooperare si competitie. Daca ambii jucatori opteaza pentru cooperare, amndoi obtin un cstig moderat. Daca ambii jucatori opteaza pentru competitie, amndoi sufera o pierdere moderata. Dar daca unul coopereaza, pe cnd cela lalt se comporta combativ, optnd pentru competitie, cel din urma obtine un cstig substantial,n vreme ce primul sufera o pierdere costisitoare. Se pare ca indiferent ce ar face Prizonierul B, iesiti n avantaj daca optati pentru competitie, depunnd marturie mpotriva lui B. n ipoteza ca B tace din gura (cu alte cuvinte, daca el alege sa coopereze), obtineti o condamnare mai usoara depunnd marturie mpotriva lui (optnd, asadar, pentru competitie) dect daca ati tacea: daca depuneti marturie, scapati de nchisoare; daca nu depuneti marturie, va alegeti cu o condamnare pe un an. n ipoteza ca B depune marturie mpotriva dumneavoastra, acuzndu-l scapati cu o condamnare de cinci ani, pe cnd daca pastrati tacerea veti nfunda puscaria

timp de zece ani. Prin urmare, trebuie sa depuneti marturie mpotriva lui B e ct se poate de clar, nu? Aici apare nsa dilema: daca amndoi depuneti marturie, fiecare se alege cu cte cinci ani de nchisoare. Daca nici unul nu depune marturie, fiecare scapa cu un singur an. Este ntr-adevar o situatie care ne lasa ntr-o stare de perplexitate. Dumneavoastra ce credeti ca ati face? Acest gen de dilema sociala nu se limiteaza la situatii n care sa fie implicati numai doi indivizi. nchipuiti-va, de exemplu, ca va aflati pe o nava care se scufunda sau ntr-o cladire cuprinsa de flacari. Fie care s-ar simti tentat sa dea buzna spre barcile de salvare ori spre scarile de evacuare n caz de incendiu, ncercnd cu disperare sa-i dea pe ceilalti la o parte. Dar daca toti se comporta astfel, mai multi oameni vor muri striviti n mbulzeala si mai putini vor fi salvati din cauza dezordinii produse de panica. Mai multe vieti ar fi salvate daca oamenii ar parasi nava avariata sau cladirea incendiata n ordine. Si natiunile se confrunta cu astfel de dileme. Doua state angajate ntr-o cursa a narmarii ar fi n avantaj daca ar decide sa nu mai risipeasca resurse si bani pentru arme de distrugere n masa, dar nici unul dintre cele doua state nu si asuma riscul de a ramne n urma celuilalt. Pna n prezent, mii de cercetatori ai dilemei prizonierului au ana lizat diferite versiuni ale problemei motivelor conflictuale. Trebuie remarcat faptul ca, n versiunea clasica, dilema prizonierului se joaca o singura data: dupa ce fiecare detinut a luat decizia care i se pare cea mai potrivita, jocul s-a terminat si cei doi parteneri nu se mai ntlnesc probabil niciodata. De cele mai multe ori nsa, n viata reala dilema se repeta jocul are nedefinit de multe reprize sau seturi, ceea ce schimba radical datele problemei. La fiecare reluare a jocului, partenerii tin minte cum s-a comportat fiecare dintre ei n partidele anterioare, actionnd pe baza unei experiente acumulate si pe o rela tiva cunoastere a stilului de joc al partenerului, astfel nct exista posibilitatea unei adaptari reciproce. Dileme privind resursele Dilema prizonierului ntinde o cursa celor care o joaca: ncercarea de -a obtine un avantaj se naruie daca si cealalta parte opteaza pentru competitie. Acest conflict motivational sta si la baza unei alte categorii de dileme sociale: dileme privind resursele, referitoare la modul n care doi sau mai multi oameni mpart ntre ei niste resurse limitate. Astfel de dileme se prezinta n doua ipostaze de baza: (1) dilemele folosintei comune si (2) dilemele bunurilor publice. Dilema folosintei comune este o situatie n care, daca oamenii iau tot ce si ct vor dintr-o resursa limitata si neregenerabila, n cele din urma nu mai ramne nimic pentru nimeni. n 1968, Garrett Hardin numeste acest proces tragedia comunelor. Solutionarea dilemelor sociale Cnd prevaleaza dorintele individuale n dilemele sociale? Cnd, dimpotriva, sunt oamenii dispusi sa priveasca dincolo de beneficiul lor imediat si sa ia n considerare foloasele pe termen lung ale coope rarii? Dilemele sociale pun n real pericol calitatea vietii, daca nu chiar viata nsasi. Cum ncearca oamenii sa le solutioneze? Desi exista numerosi factori care influenteaza ncercarile oamenilor de a gasi solu tii practice dilemelor sociale, n cele ce urmeaza vom analiza numai factorii psihologici si aranjamentele structurale. Factorii psihologici care influenteaza comportamentul oamenilor confruntati cu o dilema sociala includ o varietate de caracteristici personale. Indivizii se deosebesc ntre ei dupa gradul n care sunt preocupati de raportul dintre realizarile lor personale si realizarile altora. Oamenii de orientare cooperativa cauta sa maximizeze realizarile nsumate ale tuturor. Cei de orientare individualista ncearca sa maximizeze doar reusitele lor personale, iar cei de orientare competitiva cauta sa obtina rezultate superioare fata de ceilalti. Oamenii de orientare cooperativa sunt mai putin nclinati sa se comporte de o maniera competitiva, consumatoare de resurse, n comparatie cu cei de orientare individualista sau competitiva.

De pilda, cercetatorii olandezi au constatat ca navetistii de orientare cooperativa sunt mai dispusi sa foloseasca transportul n comun, pe cnd cei de orientare individualista sau competitiva prefera sa se deplaseze cu masinile proprii. O alta diferenta individuala este ncrederea sau suspiciunea fata de ceilalti. Aflati n dilema arestatului,indivizii suspiciosi continua sa concureze mpotriva partenerului, chiar daca acesta si-a anuntat disponibilitatea pentru cooperare. Aranjamente structurale Crearea unei structuri de recompensare ce rasplateste comportamentul cooperativ si / sau pedepseste comportamentul egoist Retragerea resurselor din domeniul public si ncredintarea lor proprietatii private Instituirea unei autoritati care sa controleze resursele Exista si diferente culturale n modul de comportament al oamenilor confruntati cu dileme sociale. Oamenii din culturile individualiste sunt mai putin cooperanti si mai competitivi fata de cei din culturile colectiviste. n 1991, Taylor Cox a demonstrat ca, mai mult dect att, chiar n Statele Unite, orientari culturale diferite sunt asociate cu reactii diferite n fata tuturor tipurilor de dileme sociale. n cercetarile sale, grupurile alcatuite din participanti provenind din traditii culturale mai accentuat colectiviste (africane, asiatice sau hispanice) s-au dovedit mai cooperante n dilema arestatului dect grupurile alcatuite din participanti provenind din traditii culturale individualiste (americani de origine europeana). Cu siguranta nsa ca nici culturile colectiviste nu sunt imune fata de comportamentul competitiv n dilemele sociale. Factorii situationali influenteaza, la rndul lor, competitivitatea si cooperarea. Dispozitia sufleteasca, de exemplu, afecteaza comportamentul fata de niste resurse limitate. Cnd sunt prost dispusi, tristi sau furiosi, oamenilor le este greu sa amne ncasarea beneficiului; ei au tendinta sa intre imediat n posesia a ceea ce doresc,prea putin preocupati de consecintele pe termen lung. ntr-un mediu foarte competitiv,buna dispozitie sporeste eforturile de conservare a bunurilor de folosinta comuna. Chiar si oamenii de orientare competitiva doresc sa coopereze daca sunt ncredintati ca si ceilalti vor coopera. Expectatiile privind comportamentul cooperant al celorlalti deriva din stereotipurile privind grupurile. n mai multe studii din 1995, la care au participat studenti olandezi, Carsten De Dreu i-a pus pe participanti n dilema arestatului, avnd ca partener un necunoscut, despre care li s-a spus ca este fie om de afaceri, fie preot. Studentii s-au asteptat la mai multa competitivitate din partea omului de afaceri, adoptnd la rndul lor un comportament mai competitiv. Dar daca li s-au furnizat informatii despre partener, de natura sa le slabeasca stereotipurile,atitudinea lor a fost mai putin influentata de ele. La fel ca si indivizii, grupurile se pot confrunta cu dilema arestatului sau pot actiona mpreuna n dileme privind resursele. n mod tipic, grupurile sunt mai putin cooperante si mai competitive dect indivizii. John Schopler si Chester Insko cred ca mai agresiva competitivitate a grupurilor si are radacinile n teama si n lacomie. teama ca vor fi exploatate de alte grupuri si dorinta lacoma de a-si spori beneficiile n dauna altor grupuri. Si indivizii pot fi condusi de frica si de lacomie, dar competitia dintre grupuri intensifica aceste motive. O alta explicatie a faptului ca grupurile sunt mai competitive dect indivizii consta n faptul ca membrii unui grup se simt mai greu identificabili de catre membrii altor grupuri. Cu ct grupul ofera individului un anonimat mai pronuntat, cu att acesta se simte mai ndemnat sa dea fru liber pornirilor sale de-a se comporta ntr-un mod egoist si agresiv. Si marimea grupului influenteaza reactiile fata de dilemele sociale. Grupurile numeroase sunt mai nclinate sa exploateze resursele limitate dect grupurile re strnse. Trei factori fac ca marimea grupului sa afecteze comportamentul n situatii dilematice.

n primul rnd, este mai greu sa te identifici cu bunastarea celorlalti atunci cnd grupul este numeros; n schimb, oamenii se simt socialmente mai responsabili atunci cnd apartenenta la un grup restrns i face sa perceapa mai pregnant legatura dintre realizarile personale si dilemele grupului. n al doilea rnd, oamenii considera ca actiunile lor au consecinte semnificative atunci cnd fac parte dintr-un grup restrns; si cu ct sunt mai convinsi de faptul ca propriile lor contributii conteaza, cu att sunt mai dispusi sa contribuie la binele public. n sfrsit, ntr-un grup restrns sunt mult mai usor de stabilit relatii directe (face-to-face) si o comunicare permanenta ntre membrii sai, ceea ce favorizeaza devotamentul lor fata de grup, instituirea unor norme de cooperare, constientizarea intereselor comune si gndirea pe termen lung. Multe dileme sociale implica nsa grupuri foarte mari un oras, un stat, o natiune sau chiar lumea ntreaga. n astfel de circumstante, factorii psihologici pe care i-am descris pot fi mai putin eficienti. Cea mai des utilizata solutie structurala adilemelor sociale este instituirea unei autoritati care sa controleze mersul lucrurilor. Peste tot n tarile dezvoltate exista, de exemplu, autoritati guvernamentale care supravegheaza protectia mediului sau a consumatorilor. Mentinerea n functiune a acestor autoritati nu este lipsita de costuri. Daca ele sunt ineficiente, societatea sufera o pierdere dubla resursele puse n pericol si fondurile irosite pentru ntretinerea unor institutii inutile. Pentru solutionarea dilemelor sociale, oamenii trebuie adeseori sa decida unde sa-si investeasca ncrederea: n concetatenii lor sau n autoritatile guvernamentale. Escaladarea conflictelor Dilemele sociale pot genera conflicte majore ntre grupuri, iar de felul n care acestea nteleg sa le solutioneze depinde, uneori, daca se ajunge la pace sau la razboi. Exista, fireste, si alte surse ale conflic telor dintre grupuri. Simplul fapt ca grupurile se deosebesc ntre ele din anumite puncte de vedere religios, etnic, rasial, cultural, politic poate sa declanseze conflictul. Mereu de-a lungul istoriei, diferentele dintre grupuri au dat nastere unor explozii de ura si varsare de snge. Spiralele conflictuale sunt frecvente, odata ce un grup irita un alt grup, care, la rndul sau,riposteaza, antrennd o reactie si mai agresiva din partea primului grup si asa mai departe.