TRANSFERUL DE CALDURA

Transferul de caldura este un capitol al ingineriei proceselor care cuprinde ansamblul de consideratii fizice (teoretice si experimentale) si tehnice care au ca obiectiv explicarea mecanismelor prin care se realizeaza transportul caldurii, cat si determinarea cantitativa a caldurii transportate. Transferul de caldura in interiorul unui corp sau de la un corp la altul este conditionat de o diferenta de temperatura care reprezinta forta motoare sau potentialul procesului.

Transfer de caldura prin convective Transferul de caldura prin convectie este caracteristic pentru fluide, deoarece are loc simultan cu deplasarea si amestecarea fluidului la nivel macroscopic . Conductivitatea insoteste intotdeauna convectia, aportul acesteia la caldura totala transferata depinde de conditiile hidrodinamice. Convectia fortata se desfasoara in paralel cu convectia libera si conductivitatea termica, influienta acestora din urma depinzand de regimul de curgere caracerizat prin criteriul Reynolds. S-a constatat experimental ca in conditiile curgerii turbulente inensitatea convectiei este maxima de aceia se recomanda ca vitezele fluidelor sa fie astfel alease incat curgerea sa fie turbulenta. Daca se pune problema schimbului de caldura intre fluid si o frontiera solida, caldura trebuie sa strabata stratul limita care se formeaza la interfata dintre fluid si solid. Pentru simplificarea analizei transferului de caldura intre un fluid si o frontiera solida , prin analogie cu stratul limita hidrodinamic, s-a definit un strat limita termic, ca fiind zona adiacenta suprafetei solide in care temperatura fluidului variaza de la o valoare pe care o are la suprafata solida, Tp, la o valoare T din masa curentului de fluid. Modelul transferului de caldura intre fluid si o suprafata solida considera ca intreaga rezistenta la transferul de caldura este concentrata in stratul limita, deoarece in afara acestuia deplasarea fluidului nefiind afectata de prezenta solidului si de fortele de frecare vascoasa, temperatura fluidului este uniforma.

Relatia de mai sus se numeste ecuatia de racire a lui Newton. In aceasta relatie semnificatia marimilor este urmatoarea:

= coeficient indivdual (partial) de transfer de caldura;

T = forta motoare individuala (potentialul individual) al transferului de caldura.

Potentialul individual este dat de diferenta de temperatura: T=Tp-T, daca directia transferului de caldura este de la perete la fluid, respectiv: T=T-Tp, daca directia transferului este de la fluid la perete (fig.III.6). Ecuatia de racire a lui Newton nu exprima o lege fizica, ci una de definire a coeficientului individual de transfer de caldura, deoarece nu este o constanta fizica caracteristica mediului fluid, ci o marime fizica care depinde, dupa o lege complexa, de mai multe variabile, incluzand proprietatile fluidului (, , , cp), viteza fluidului, v, temperatura fluidului ,T, si de geometria sistemului. In general:
= f ( , , , c p , T, v, l1 , l 2 ,...)

Din relatia fluxului de caldura rezulta ca =Q/AT si ca, prin urmare, coeficientul individual de transfer de caldura reprezinta caldura schimbata prin convectie intre fluid si unitatea de suprafata a peretelui solid, sub un potential egal cu unitatea (1 K). Unitatea de masura a lui in S.I. se deduce din ecuatia de racire a lui Newton si este:

[ ]SI =

W m2K

Pentru stabilirea unor relatii de calcul ale lui , in principiu se poate utiliza ecuatia de racire a lui Newton si ipoteza ca in stratul limita caldura se transfera prin conductivitate, adica:
Q = A T = A T l

T l A T

Utilizarea acestei relatii implica cunoasterea gradientului de temperatura si a potentialului individual T in stratul limita termic. Pentru a determina aceste marimi trebuie cunoscuta legea de distributie temperaturilor in stratul limita care se stabileste prin integrarea ecuatiei diferentiale a distributiei temperaturilor intr-un fluid in miscare.

Transfer de caldura prin conductivitate

Conductivitatea termica se poate realiza prin corpuri solide lichide sau gazoase, dar in cazul fluidelor nu se poate realiza o conductivitate pura deorece in cazul acestora este prezenta si convectia libera. Din aceasta cauza se considera ca acest mecanism este specific solidelor. Legea Fourier. Coeficientul de conductivitate termica Ecuatia care exprima fluxul de caldura transferat prin conductivitate, in regim stationar se numeste Legea Fourier:
Q = A T l

Fluxul de caldura transferat prin conductivitate este proportional cu aria sectiunii normala la directia transferului, A si cu gradientul de temperatura. Coeficientul de proportionalitate notat cu se numeste coeficient de conductivitate termica. Semnul minus este dat de valoare negativa a gradientului de temperatura. Tinand cont de relatia dintre fluxul termic si fluxul termic unitar (q=Q/A) ecuatia Fourier poate si scrisa si sub forma:
q= Q T = A l

Coeficientul de conductivitate termica exprima usurinta cu are se transfera caldura printun corp prin acest mecanism. Unitatea de masura a coeficientului de conductivitate termica rezulta din Legea Fourier:

[ ]SI =

W m K

este o proprietate fizica importanta in practica de care se tine cont la alegerea materialelor de constructie a utilajelor sau a materialelor cu rol de izolatoare termice. Pentru majoritatea materialelor variaza liniar cu temperatura, conform relatiei:
= 0 (1 + k T)

In functie de valorile lui , materialele se clasifica astfel:

= 0,023 0,12 W m K

Materialele cu conductivitate mica (termoizolatoare) se folosesc pentru izolarea termica a aparatelor incalzite in scopul de a se limita pierderile de caldura in mediul exterior si din motive de protectia muncii. Dintre substantele uzuale aerul are conductivitatea cea mai mica, totusi folosirea unor mantale cu aer nu asigura o izolare termica eficienta datorita convectiei libere care se manifesta in paralel cu conductivitatea. Pentru a limita convectia libera se recomanda ca aerul sa fie divizat in volume cat mai mici. Asa se explica proprietatile termoizolatoare ale unor materiale cu structura poroasa sau fibroasa cum ar fi: vata de sticla, vata de zgura, azbestul, pluta, polistirenul expandat, etc. Daca in pori patrunde apa care are de circa 25 de ori mai mare decat a aerului, conductivitatea creste semnificativ. Ecuatia diferentiala a distributiei temperaturilor intr-un mediu imobil Fluxul de caldura transferat prin conductivitate se poate calcula din legea Fourier, daca se cunoaste gradientul de temperatura. Pentru a calcula acest gradient trebuie cunoscuta functia de distributie a temperaturilor in corp. Aceasta functie se poate determina prin integrarea ecuatiei diferentiale a distributiei temperaturilor in corp. Daca mediul material prin care se transfera caldura este un corp solid atunci mecanismul transferului de caldura este conductivitatea termica, iar ecuatia care da distributia temperaturilor in corp este ecuatia diferentiala a conductivitatii termice. Aceasta ecuatie exprima

legea conservarii caldurii, care se aplica asupra unui volum elementar al unui mediu imobil (solid).

Masterand Ivaszuk Szabolcs