INTRODUCERE

Merceologia deriv de la cuvintele grecesti merces, care nseamn marf si logos care nseamn stiin. Deci merceologia este stiin a valorii de ntrebuinare a mrfurilor. #n anul 1879 a aprut primul manual de merceologie a prof.N.Mallin, de la scoala comercial din Craiova, iar n anul 1895 a aprut "Merceologia si tehnologia" de prof. Arsenie Vlaicu, pentru scolile comerciale profesionale. #n anul 1913 a fost introdus la primul institut "Academia de nalte studii comerciale si industriale" din Bucuresti, iar n anul 1920 a fost introdus la o alt instituie similiar la Cluj. Din anul 1948 se pred si n nvm`ntul farmaceutic, deoarce farmacistului care pregteste medicamentul i mai revine sarcina manipulrii aparaturii medicale, aparaturii de laborator medicale si de cercetare. Farmacistul fiind legat de medicament sub toate aspectele lui, este evident nevoia de a fi pregtit pentru mai multe domenii de activitate ca: v uniti farmaceutice v laboratoare pentru controlul medicamentului v industria farmaceutic v institute de cercetri v depozite de medicamente #n general, merceologia studiaz mrfurile din circula ie sub aspectul calitii si proprietilor utile, pentru satisfacerea necesit ilor mereu cresc`nde ale omului. Merceologia este n str`ns legtur cu alte stiin e ca: fizica, chimia, biologia, mineralogia, tehnologia, economia, matematica, geografia etc. Merceologia medical si farmaceutic studiaz procedeele si metodele de determinare a proprietilor materialelor de uz medical si farmaceutic, mai ales a condiiilor de conservare, manipulare si ntrebuin are a lor. #n cadrul merceologiei se va insista n special asupra nomenclaturii, utilizrii si conservrii aparatelor si instrumentelor medicale si farmaceutice, care sunt de de farmaciile publice (circuit deschis) si farmaciile de spitale (circuit nchis). Calitatea asistenei medico-sanitare depinde de calitatea instrumentelor care la r`ndul ei este influenat de factorii de conservare, de modul de sterilizare si curenie.

MERCEOLOGIA #N ECONOMIE
#n economie, merceologia are un rol deosebit de nsemnat n cunoasterea mrfurilor, a condiiilor de folosire si ra ionalizarea acestora, precum si de prezentarea c`t mai atractiv. Ea face legtura dintre productor si consumator si exercit o continu infulen asupra industriei n favoarea consumatorului, contribuind astfel la mbunt irea calit ii mrfurilor, la lrgirea sortimentelor, impulsion`nd industria spre noi produse, n concordan cu interesele consumatorului si ale economiei na ionale. 1

Armoniz`nd interesele industriei cu cele ale maselor largi de consumatori, merceologia face posibil o c`t mai raional folosire a resurselor economiei naionale. #n ara noastr merceologia se dezvolt pe linia cercetrii propriet ii care determin valoarea de ntrebuinare a mrfurilor, pe linia cunoasterii si msurrii indicilor de calitate principali, linia pstrrii si ntrebuin rii acestor indici de circulaie a mrfurilor de la productor la consumator si pe linia influenrii produciei, la crearea de noi sortimente si la mbunt irea calit ii produselor. Sectorul de aparatur si instrumente medicale si farmaceutice foloseste material feros, neferos, sticl si porelan, mase plastice STANDARDELE Standardele cuprind ansambluri de reguli si msuri tehnice pentru fabricarea unui produs. Aceste reguli si msuri urmresc realizarea n produc ie a urmtoarelor: v utilizarea raional a muncii si a materialelor v mbuntirea calitii produselor v cresterea productivitii muncii v reducerea preului de cost Ele reglementeaz condiiile tehnice a mijloacelor de produc ie a obiectelor de consum. #n ara noastr standardele sunt investite cu obligativitatea legal, av`nd caracter permanent si general, fr a mpiedica apari ia unor produse noi, perfecionate. Ele se pot revizui si nlocui cu altele, la cererea consumatorului, a productorului sau a administraiei centrale de stat , pentru a men ine echilibrul ntre necesitile practice si posibilitile tehnice. Standardele usureaz exportul, deoarece calit ile produselor sunt definite prin ele, se elimin orice nenelegere cu beneficiarul pe pia a internaional, astfel c se stabileste o ncredere reciproc. #n structura standardelor , a diferitelor produse,se precizeaz, felul produslui, calitatea sau tipurile sub care se gseste n comer , condi iile tehnice ce trebuie s le ndeplineasc, condiiile de recep ie, metodele de analiz, condiiile de ambalaj, marcare, depozitare si transport. Pstrarea produselor cuprinde msuri organizatorice si tehnice care au scopul de prevenire a aciunilor duntoare si modificrilor nedorite. Pentru buna pstrare corespunztoare unde sunt concentrate mrfurile n vederea dirijrii produselor, mediul nconjurtor trebuie s aibe o anumit temperatur, umiditate, pentru fiecare produs n parte, n raport cu propriet ile sale. Pentru fiecare produs se pot crea condi ii optime de pstrare, n asa fel nc`t s nu produc modificri duntoare (oxidri, degradri etc.) Cldirile, instalaiile depozitelor si organizarea muncii lor, depind de volumul si structura circula mrfurilor care sosesc, de stocurile de mrfuri, de propriet ile fizice, chimice si biologice, de formele mrfurilor (solide, lichide, sau fr ambalaj) si de operaiile de prelucrare la care sunt supuse mrfurile n depozit. 2

Operaiile depozitului sunt: - primirea - pstrarea - livrarea mrfurilor Dup felul construciei deosebim: - depozitele pe terenuri deschise, nconjurate cu gard, cum sunt cele pentru material lemnos - depozite semideschise - deopozite nchise Utilajul n depozite este constituit din masini, instala ii si dispozitive pentru asezarea si pstrarea mrfurilor, la care se mai adaug si aparatele de control al calitii, aparate de luarea probelor si aparate pentru controlul mediului ambiant. Mecanizarea transportului si a muncii n interiorul depozitului asigur ridicarea productivitii muncii salariailor. Ea are ca scop: - descrcarea si ncrcarea mijloacelor de transport (vagoane, autovehicule) - transportul mrfurilor n interiorul depozitului - ncrcarea si descrcarea locurilor de pstrare (hambare) Verficarea calitii mrfurilor n depozite ,se face dup indica iile din contractele furnizorilor si standarde. Perisabilitatea. #n timpul transportului si pstrrii n depozite, materialele pot s piard o parte din greutatea ini ial datorit unor cauze naturale (uscare, volatilizare, evaporare, topire, scurgere prin ambalaj, scuturare, pulberizare). Aceste pierderi naturale depind de clim, anotimp, calitate, cantitate si proprieti fizico-chimice ale mrfurilor, de felul ambalajului. Pentru majoritateea mrfurilor s-au ntocmit norme limit admise pentru pierderile naturale n timpul pstrrii n depozite si n timpul transportului. Ambalajul: are ca scop pstrarea proprietilor produselor n timpul manipulrii si transportului n depozite. El trebuie ferit de ac iunea distrugtoare a factorilor fizico-chimici, de distrugere, putrezire, mucegire sau rupere. La alegerea formei si dimensiunilor si la determinarea rezisten ei ambalajelor se ine seama de felul transportului (vagoane, vapoare, vehicule auto), de calitatea mrfurilor de condiiile de pstrare si consum. La desfacere si consum, o parte din amabalaje se distrug. Marea parte a amabalejelor se restituie si se folosesc de mai multe ori. Dup destinaie distingem urmtoarele ambalaje: - interioare (borcane, sticle, cutii, pungi de h`rtie sau materiale plastice) care se dau cumprtorului odat cu marfa. - exterioare (butoaie, lzi), care deservesc circulaia mrfii cu ridicata. Condiiile ce trebuiesc s le ndeplineasc un amabalaj, depind de natura mrfii, de felul transportului, de durata de pstrare a mrfii. Spre exemplu unele ambalaje trebuie s fie ermetic nchise (conserve, chimicale etc.), iar altele trebuie s permit o aerisire (plantele medicinale, etc.).

CAPITOLUL I METALELE Se caracterizeaz prin: greutate specific, opacitate, forjabilitate, ductilitate, luciul metalic caracteristic, conductibilitate termic si electric. Ele se pot prelucra mecanic, chimic si termic n variate produse pentru consum si pentru scopuri tehnice. Metalele formate din elemente pure, au o duritate mic si o rezisten mecanic mic, fapt care face s se ntrebuin eze aliajele lor, care sunt corpuri

METALELE neferoase - cuprul fonta - plumbul - aluminiul - pentru construc\ii cenu] ie alb[ - inoxidabil (pentru instrumente) - cromul - nichelul - o\el crom inoxidabil - argintul - o\el nichel inoxidabil - aurul complexe, obinute din amestecarea mai multor metale simple. Metalele se obin din minereuri prin diverse procedee care azi continu s se perfecioneze mereu. o\elul feroase

I.1Metalele feroase: sunt aliaje de fier cu carbon care con in n general si impuriti ca sulf, siliciu, mangan, fosfor. Dup cantitatea de carbon pe care o conin, metalele feroase se mpart n: 1. oel, care conine p`n la 1,7% carbon 2. font, care conine p`n la 6,7% carbon I.1.1Fonta este aliajul de fier si carbon care se prezint n stare solid la temperatura de 200C si care se obine prin reducerea cu carbon a oxizilor de fier din minereurile supuse topirii n furnale. Minereurile de fier sub form de carbonai se prjesc mai nt`i pentru a putea fi descompuse n CO 2 si Fe2O3, iar oxizii sunt redusi n faza urmtoare.

Fonta este folosit ca materie prim la fabricarea o elului. Ea se ob ine la sf`rsitul proceselor chimice care au loc la temperaturi peste 1000 0, c`nd se obin produsi cu diferite concentraii de carbon: Fe + 1,7 - 6,7% carbon, pe l`ng care mai con ine si impurit i ca: Mn, S, P, Si, iar uneori se mai adaug nichel si crom. #n practic exist 2 caliti de font: 1. font alb 2. font cenusie I.1.1.1.Fonta alb n care carbonul (4,3-6,67%) este legat chimic de fier sub form de cementit (FeC = carbur de fier). I.1.1.2.Fonta cenusie n care carbonul (1,7-4,3%)nu este legat chimic de fier si se gseste sub form de grafit. Ea nu poate fi forjat, dec`t numai dup maleabilizare, nu se sudeaz, este dur si sfr`micioas. Fonta brut cenusie serveste la turnarea diferitelor piese, iar fontele albe servesc la fabricarea oelului. Transformarea fontelor n oel se face prin oxidare par ial, la temperaturi nalte a carbonului, Si, Mn, P, c`nd acestia trec n oxizi, n zgur sau sub form de gaze care se ndeprteaz. I.1.2.Oelul se obine din font alb prin decarburare n cuptoare cu temperaturi nalte, c`nd se elimin carbonul si alte impurit i p`n la un anumit coninut (0,2 -1,7% carbon si cantiti mai mici de S, P, Si, Mn). Spre deosebire de fonte, oelurile conin carbon mai pu in, pot fi clite, prelucrate si forjate. De proporia carbonului depind si indicii de calitate ai o elurilor. Astfel greutatea specific si temperatura de topire cresc, iar duritatea, fragilitatea si elasticitatea descresc cu c`t scade coninutul de carbon, astfel c p`n la limita de 0,9% carbon, rezistena mecanic a oelurilor creste odat cu cresterea coninutului n carbon. Peste aceast limit rezisten a scade. Cresterea coninutului de carbon mbunteste calit ile de clire si turnare, dar scade calitatea de forjare si sudare. Prezena siliciului favorizeaz rezistena mecanic si nsusirea de magnetizare si demagnetizare instantanee, dar prezen a P si a S face ca oelurile s devin fragile, neforjabile si nerezistente la coroziune. De aceea oelul trebuie s conin maximum 0,1% P, iar o elul de intrumente maximum 0,033% P si 0,60% S. Coninutul de maximum 1% mangan neutralizeaz parial efectul negativ al sulfului, dar n cantit i mai mari sporeste propriet ile mecanice ale oelurilor. #n ce priveste utilizarea oelului, el poate servi la: - construcii - confecionarea instrumentelor si aparatelor I.1.2.1.Oelul de construcii este folosit n construcia de masini, construcii edilitare. El se caracterizeaz printr-un grad de puritate mai mare, 5

fiind laminat sau forjat si la care se garanteaz indicii de calitate at`t mecanici c`t si chimici. I.1.2.2.Oelul pentru instrumente si aparate se obine n cuptoare electrice si se caracterizeaz prin procentul relativ ridicat de carbon (0,7 -1,35), nsoit de procente foarte mici de Mn, Si, S, P. El se foloseste la confecionarea instrumentelor si aparatelor medicale si de laborator. Condiiile de calitate a acestor materiale sunt cuprinse n Standardele de Stat sau STAS-uri. I.1.2.3.Oelul inoxidabil conine anumite elemente chimice introduse n mod special si care lipsesc din oelul-carbon. #n majoritatea cazurilor se aliaz oelul obisnuit cu cromul, cel puin 12,5%, care imprim oelului o nalt rezisten mecanic, chimic si rezisten la coroziune. Se mai pot aduga, n propor ii diferite (1-45%) nichel, Si, Mn, Va, Mo, Wolfram, care ntresc aciunea cromului. I.1.2.3.1.Oelul crom inoxidabil conine 12,5-27% crom si este rezistent la: v aer umed v ap, vapori v acizi organici v soluiile srurilor si bazelor v acid nitric v s`nge v alcool v acid boric v permanganat de potasiu v sulfat de cupru v clorur de sodiu Oelul crom inoxidabil este atacat de: v acidul clorhidric v acidul sulfuric v acidul florhidric v acidul fosforos v acidul sulfuros v acidul formic v clor v brom v iod I.1.2.3.2.Oelul crom nichel conine 0,1-0,4%C, 18% Cr si 8% Ni. Are rezisten mare, este tenace si dur.

Instrumentele chirurgicale fabricate din oeluri inoxidabile nltur pericolul ptrunderii n plag a particulelor mici de nichel, deoarece nu au o acoperire cu nichel. Toate instrumentele fcute din oel inoxidabil se pot steriliza pe cale umed la 1200C. I.2.Metale neferoase: Dintre metalele neferoase menionm: cuprul, plumbul, zincul, aluminiul, nichelul, cromul, argintul, aurul si aliajele lor. I.2.1.Cuprul cunoscut si sub denumirea de aram, se ob ine din minereurile: Calcopirit (Cu2SFe3), cuprit (CuO) si carbonaii malachit si azurit. La noi se gsesc n zcmintele de la Baia Sprie si Biu Se extrage din minereuri prin aducerea lor n stare de oxizi care apoi sunt redusi. Ele se caracterizeaz prin conductibilitate electric si termic mare, rezisten la aciunea corosiv a aerului. De asemenea are maleabilitate mare, put`nd s fie laminat si stanat la rece. El este atacat de SO 4H2 si NO3 si d sruri de cupru. I.2.2.Plumbul este un metal foarte toxic, fapt care face ca acest metal s nu fie folosit la fabricarea vaselor si ambalajelor alimentare, farmaceutice si cosmetice. I.2.3.Aluminiul este moale si usor, de culoare alb-argintie, poate fi forjat, laminat n foi subiri si este bun conductor de cldur si electricitate. Se ntrebuineaz la fabricarea veselei usoare, n industria de avioane, nave maritime si automobile. I.2.4.Nichelul este alb-argintiu, foarte dur, cu rezisten mecanic mare si nu se oxideaz la aer si de aceea este folosit ca nvelis de protec ie pentru suprafeele de oel si cupru. I.2.5.Cromul este argintiu cu nuan albstruie, foarte dur, iar la aer nu se oxideaz. Se foloseste la obinerea unor oeluri aliate si pentru acoperiri de protecie. I.2.6.Argintul este alb lucios, mai moale dec`t cuprul si mai dur dec`t aurul. Are mare conductibilitate electric si caloric si este rezistent fa de agenii chimici. El se utilizeaz la confecionarea oglinzilor, instrumentelor medicale, monezilor etc. I.2.7.Aurul este galben cu duritate mai redus dec`t argintul, inert fa de aciunea aerului si apei. Este utilizat n stomatologie si pentru obiecte de lux, (inele, brose, brri etc.). I.3.Coroziunea metalelor si acoperirile de protec ie 7

Prin coroziune se nelege distrugerea metalelor si a aliajelor datorit aciunii: - chimice - electrochimice - a mediului extern (atmosferice) Coroziunea metalelor ncepe totdeauna cu suprafa a si apoi ptrunde n profunzime, fr s fie nsoit de modificri ale aspectului exterior. Modificrile vizibile sunt: 1. la suprafa 2. n profunzime, 2 O + Fe(OH)2 + H2O Fe(OH)2 - rugin[ distrus La suprafa se observ poriuni sub form de ad`ncituri inegale punctiforme sau suprafe e mai ntinse. Metalul corodat - distrus - se transform n compusi chimici, de obicei hidroxizi sau oxizi, form`nd rugin, care rm`ne prins de suprafa a metalului. I.3.1. Coroziunea chimic Fe0 - 2e = Fe+2 - fier activ Fe+2 + 2OH = Fe(OH)2

#n aerul din farmacii exist gaze corosive active cum sunt: - (H2S) hidrogenul sulfurat - clor - brom - iod - vaporii lichidelor organice,care de asemenea accelereaz coroziunea n aer a multor metale din punct de vedere tehnic. I.3.2. Coroziunea electrochimic Se produce cu electrolii n soluie si n prezena curentului electric. FeCl3 soluie las urme pe aparatura de fier. I.3.3. Coroziunea atmosferic ; este una din cele mai rsp`ndite forme de coroziune a metalelor. Concomitent cu prezen a gazelor, un rol foarte mare n coroziunea metalelor l joac de asemenea prezen a prafului din aer. Oelurile inoxidabile si metalele neferoase formeaz la suprafa , datorit oxigenului din aer, substane speciale care ncetinesc viteza de distrugere a metalului. Acesti ncetinitori se mpart n: - pasivitori - inhibitori 8

I.3.3.1.Pasivitorii sunt substane care formeaz la suprafaa metalului pelicule rezistente la coroziune n urma reaciei chimice cu metalul. I.3.3.2.Inhibitorii spre deosebire de pasivitori, nu intr n reac ie chimic cu metalul ci sunt absorbii de suprafa. Pentru a izola suprafaa unor metale de ac iunea direct a factorilor externi nefavorabili se folosesc nvelisuri de protecie, formate din metale stabile cum sunt: nichelul, cromul, lacuri si vopsele, substan e minerale grase.

Instrumentele chirugicale si aparatele medicale, precum si piesele lor sunt acoperite cu un nvelis protector obinut prin galvanizare. Bisturiele chirurgicale sunt acoperite cu un strat de crom de 2 microni grosime. De asemenea mai pot fi protejate prin lacuri (solu ii complexe cu uleiuri, rsini artificiale) care dup volatilizarea solventului, formeaz o pelicul macromolecular, care-i confer proprieti de rezisten , elasticitate, datorit polimerizrii sau oxidrii. Ca material de protecie se ntrebuineaz si straturi care nu se usuc de loc, asa numitele unsori de protecie, din care fac parte unsorile minerale: vaselina, parafina si uleiurile minerale si naturale. Rolul unsorii nu este numai de a izola metalul de aciunea mediului extern ci si de a mpiedica condensarea umidit ii pe metal. Pentru aceasta grsimea trebuie ntins n strat subire, compact si care s se menin bine. La protejarea masinilor se folosesc unsori speciale. Lacurile si unsorile fac parte din grupul acoperirilor fr pigmen i. #n problema proteciei mpotriva coroziunii au o mare importan vopselele, care sunt amestecuri complexe ce conin pigmen i minerali ca oxid de plumb, zinc, oxizi de fier, oxid de aluminiu etc. Vopseaua este format din "baz", care dup uscare formeaz o pelicul continu si din "pigmeni" dispersai n baz. Ca baz se folosesc uleiul de in fiert, firnisurile la vopsele de ulei si amestecuri de ulei si rsini. Vopselele pe baz de ulei si rsini se numesc vopsele de email. Solvenii folosii n emailuri sunt: acetona, eterul, alcoolul si al i solven i organici. Pigmenii au o influen foarte important asupra propriet ii stratului de vopsea. Peliculele devin mai dure, mai rezistente si mai pu in permeabile fa de umiditate. O calitate deosebit de important a peliculei este coeziunea cu metalul. O suprafa metalic umed, murdar, acoperit cu grsimi, oxizi etc., este improprie pentru a fi vopsit, deoarece coeziunea peliculei cu metalul va fi foarte slab. Aparatele medicale, instrumentele si mobilierul fabricate din evi de fier sau din tabl se acopr cu vopsele sau lacuri, pentru a le proteja fa de coroziune. 9

CAPITOLUL II STICLA Sticla a fost cunoscut si obinut de egipteni cu peste 5.000 de ani naintea erei noastre. Fabricarea sticlei, la nceput s-a fcut prin metode empirice si erau secrete. Abia pe la anul 1752, M.V. Lomonosov a pus bazele stiin ifice al fabricrii sticlei, care a elaborat 2184 compozi ii de sticle colorate pentru mozaicuri. #n ara noastr prima fabric de sticl a fost construit n anul 1727 la Belis, judeul Bihor. P`n acum nu exist o definiie precis a sticlei. Se stie doar c ea este o topitur rcit cu foarte mare v`scozitate, iar solidificat este similar corpurilor solide cristalizate, cu toate c din punct de vedere al structurii sale interne se deosebeste de acestea. Sticla este o substan amorf obinut prin rcirea unui amestec topit de substane anorganice, n care atomii nu sunt aseza i simetric ci formeaz o reea spaial neregulat. Ea este o soluie solid subrcit, format din substane care dup ce s-au omogenizat n stare fluid se pstreaz si dup solidificare. Pentru uniformitate, dup solidificare sticla trebuie s se rceasc repede, pentru evitarea separrii componenilor sau a cristalizrii ei. Av`ntul industrial al secolului al XX-lea s-a resim it si n domeniul produciei sticlei, trec`ndu-se la mecanizarea utilajelor de produc ie a geamurilor, la automatizarea tehnologiei pentru ob inerea diferitelor obiecte de sticl suflate. La alegerea sticlei pentru fabricarea diferitelor produse ne orientm ntotdeauna dup destinaia acestora si n func ie de ea alegem sticla corespunztoare, care are o stabilitate termic si chimic corespunztoare, astfel: Vasele de laborator sunt fabricate din 73% SiO 2; 3%Al2O3; 3%B2O3 (anhidrid boric); 0,2%Fe2O3; 6%CaO; 4%MgO; 10%Na2O.

10

Fiolele de calitate superioar sunt fabricate din: 67,8%SiO2; 11,6%Al2O3; 8%B2O3 (anhidrid boric); 5,2% CaO; 5,2%Na2O. Produsele de sticl destinate scopurilor medicale trebuie s fie: v termorezistente (s reziste la schimbrile de temperatur); v s aibe stabilitate chimic (s nu intre n reac ie cu substan ele chimice). Produsele cele mai rezistente la temperatur mare sunt cele ob inute din cuar topit si borosilicai. Produsele cu suprafaa modelat la foc, prezint o rezisten termic mai mare dec`t produsele cu suprafaa slefuit. De asemenea micsorarea grosimii pereilor produselor de sticl mreste rezistena la varia iile de temperatur. Sub influena factorilor atmosferici, ai apei, acizilor si hidroxizilor alcalini, cu timpul, suprafaa sticlei poate fi atacat, apr`nd eflorescen e albe si pelicule multicolore. II.1.Compoziia chimic a sticlei Sticla este format dintr-un amestec complex de silica i sau borosilica i de sodiu, potasiu, calciu, aluminiu si plumb. Sticlele speciale mai con in si silicai de alte metale ntr-un exces de bioxid de siliciu. #n masa sticlei nu se pot identifica componen ii chimici. Cercetrile fcute cu ajutorul razelor X au demonstrat c sticla ob inut din SiO 2 prezint o reea n care fiecare atom de siliciu cu 4 atomi de oxigen formeaz un tetraedru. Prin faptul c nu exist o uniformitate, n repetarea acestor grupri, nu se poate da o formul chimic. II.2. PROCESUL DE FABRICA|IE AL STICLEI II.2.1. Materii prime pentru fabricarea sticlei La fabricarea sticlei se ntrebuineaz materii prime de baz si auxiliare. Ca materii prime fundamentale se ntrebuin eaz: vitrifian i, fondan i, stabilizatori, opacizani, decolorani si pigmeni. II.2.1.1.Vitrifianii sunt substane care prin rcire trec din starea topit n starea sticloas. #n acest scop se ntrebuineaz silicea (nisipul), anhidrida boric si P2O5 (pentaoxidul de fosfor). Pentru obinerea sticlei cu rezisten la soc termic, cu propriet i optice superioare, rezistente la aciunea apei si a acizilor, se ntrebuin eaz anhidrida boric (B2O3), acidul boric (H3BO3) si boraxul (Na2B4O4). Pentru obinerea sticlei rezistente la aciunea acidului fluorhidric se ntrebuineaz pentaoxidul de fosfor si fosfaii. La ob inerea acestei sticle nu se mai foloseste nisipul.

11

II.2.1.2.Fondanii au rolul de cobor`re a temperaturii de topire a nisipului sub 17100C. #n acest scop se utilizeaz carbonatul de sodiu, carbonatul de potasiu si sulfatul de sodiu. Carbonatul de potasiu fiind prea scump se utilizeaz numai la fabricarea cristalului si a sticlei optice. II.2.1.3.Stabilizatorii sunt substane care dau stabilitate sticlei, fiindc sticla are fondani alcalini, care se dizolv aproape complet n ap. Ca stabilizatori se utilizeaz carbonaii metalelor alcalino-pm`ntoase si ai altor metale polivalente, care prin nclzire trec n oxizii respectivi. #n func ie de compoziia lor chimic ei confer diferite propriet i sticlei ca: - strlucirea, duritatea, rezistena chimic (oxidul de calciu); - rezistena termic si chimic (oxidul de magneziu). II.2.1.4.Materiile prime auxiliare sunt acele substane care se adaug n cantiti mai mici pentru mbuntirea calitii sticlei si pentru a conferi anumite proprieti. Ca materii prime auxiliare se utilizeaz: af`na ii, opacizan ii, decoloran ii si pigmenii. II.2.1.5.Af`naii. #n procesul de topire n urma descompunerii carbonailor rezult o cantitate important de gaze care produc defecte. Pentru eliminarea acestor gaze din masa de sticl se adaug af`na i care produc gaze cu o mare putere ascensorial, care agit masa de sticl, antren`nd cu ele afar, toate gazele. #n acest scop se foloseste trioxidul de arsen, sulfatul de sodiu, azotatul de sodiu, alabastrul (SO4Ca2). II.2.1.6.Opacizanii sunt substane care dau sticlei un aspect transparent sau opac, cu indicele de refracie deosebit dec`t al sticlei. Prezena lor deviaz razele luminii n toate direciile, difuz`nd lumina. Ca opacizani se ntrebuineaz: v criolita (AlF33NaF) v fluorita (CaF2) v bioxidul de staniu (SnO2) v fosfai (fin de oase). Decolorani si pigmeni. Din cauza impuritilor sub form de compusi ai fierului, rezulta i din materiile prime, sticla poate avea nuane diferite (alb-glbuie, galben verzuie etc.) care-i influneaz calitatea, neajuns ce se nltur cu ajutorul decoloranilor. Ca decolorani se utilizeaz trioxidul de arsen, bioxidul de mangan, oxidul de nichel, si seleniul metalic. Trioxidul de arsen, prin nclzire pune n libertate oxigenul, care transform oxidul feros de culoare verde n oxid feric de culoare galbenverzuie. Aceast culoare complementeaz culoarea violet dat de bioxidul de

12

mangan. Prin suprapunerea acestor dou culori complementare sticla devine incolor. Seleniul metalic d o culoare rosie care este complementara culorii verzi. Acest decolorant se foloseste n cantit i foarte mici (0,01%) fiindc n cantiti mari acioneaz ca un colorant. Pigmenii sunt: oxizi si sruri metalice care dau diferite culori sticlei. II.2.2. Procesul tehnologic de fabricarea sticlei , cuprinde: II.2.2.1.Pregtirea materilor prime. Materiile prime trebuiesc depozitate n locuri curate si uscate. #nainte de utilizare trebuie s li se determine: umiditatea si gradul de puritate, pentru a nu influena calitatea sticlei. Nisipul se usuc n cuptoare si se cerne pentru eliminarea impurit ilor si a granulelor mari. Calcarul, dolomita, alabastrul, feldspatul (SiO2; AlO3; Na2O) se zdrobesc n concasoare apoi se macin si se cern. Dup pregtirea materiilor prime se trece la dozarea lor, apoi se c`ntreste si se omogenizeaz cu mijloace mecanice. Pentru usurarea procesului de topire se adaug 40% cioburi de sticl, ntroduse direct n cuptor. II.2.2.2.Topirea. Amestecul de materii prime omogenizat se introduce n cuptoare unde se transform ntr-o mas fluid, transparent si de o anumit v`scozitate. Topirea se face n cuptoare cu creuzete sau cu bazin.Temperatura de topire a sticlei este 1200-1500C.La 1200C masa se topeste, dizolv silica ii formai si restul de bioxid de siliciu, iar la 1500C se elimin bulele gazoase prin ridicarea lor la suprafa, apoi se scade temperatura masei cu 200-300,pentru ca sticla s primeasc proprieti elastice, pentru prelucrare. II.2.2.3.Prelucrarea sticlei. Datorit plasticitii ei se poate prelucra cu usurin prin: suflare, presare, turnare si tragere sub form de benzi sau fire. II.2.2.3.1.Suflarea sticlei se poate face prin eav simpl sau cu ajutorul masinilor semiautomate sau automate, c`nd se ob ine o productivitate mrit. Prin aceast metod se confecioneaz: - borcane - flacoane medicinale - baloane de laborator II.2.2.3.2.Presarea. Aceast metod const din introducerea sticlei topite n forma unei prese si presarea ei cu cu ajutorul unui poanson (instrument din oel de forma unei bare, av`nd la o extremitate, gravat n relief o marc a fabricii, o figur, o monogram, care prin presare pot fi imprimate pe un obiect). 13

Prin presare se fabric articole de uz casnic: pahare, vaze, farfurii si articole tehnice ca: faruri pentru autoturisme, izolatoare etc. II.2.2.3.3.Turnarea se ntrebuineaz pentru obinerea geamurilor groase, geamurilor armate si ornament, precum si tuburi. Pasta de sticl se toarn pe masa de font nclzit, dup care se netezeste cu un cilindru metalic neted sau pentru geamuri ornament, cilindrul poate avea desene diferite. Pentru confecionarea tuburilor masa de sticl se toarn n cilindrii de o el goi,n care prin miscarea de rotaie si nclzire, se repartizeaz uniform pe pereii cilindrului datorit forei centrifuge. Tuburile se mai pot obine prin tragere manual sau cu masini, speciale (Wood). II.2.2.3.4.Laminarea. Aceast metod const n turnarea pastei de sticl ntre 2 cilindrii nclzii, c`nd se obin foi de sticl, care trec prin alte 2 perechi de valuri, pentru netezire, de unde apoi trece pe un plan nclinat pe o mas de font, dup care se recoace. II.2.2.3.5.Recoacerea are loc n cuptoare speciale si const n rcirea lent de la temperatura de 5000 la circa 200 a produselor de sticl confecionate. Ea se face cu scopul evitrii tensiunilor interne cauzate de rcirea rapid, care ar periclita integritatea obiectelor. Tensiunea intern a produselor de sticl este n raport direct cu grosimea pereilor, forma lor, compoziia chimic si viteza de rcire. Durata de recoacere depinde de dimensiunile si grosimea obiectelor respective, astfel: v sticlele subiri, se rcesc n 2 ore v buteliile obisnuite, se rcesc n 3-4 ore v buteliile groase, n 5-7 ore II.2.3.Proprieti fizico-mecanice si chimce Proprietile fizice cele mai importante ale sticlei sunt: greutatea specific, coeficientul de dilatare, proprietile termice, optice si electrice. II.2.3.1.Greutatea specific variaz ntre limitele 2,2-6,33 Kgf/cm 3, limite largi n raport cu compoziia ei chimic. Sticlele oxizilor metalelor grele (plumb, bariu) au greutatea specific mai mare (cristalul, sticla optic). II.2.3.2.Coeficientul de dilatare al sticlei este mai mic dec`t al metalelor si este influenat de compoziia lor chimic. Sticla bogat n bioxid de siliciu si anhidrid boric, are un coeficient de dilatare mic, fapt care face ca acesta s reziste la socul termic mai mare. Deci cu c`t coeficientul de dilatare este mai mic, cu at`t rezistena ei la socul termic este mai mare. Rezistena sticlei mai este influneat de cldura specific. Cu c`t este mai mic cu at`t rezist mai bine variaiilor bruste de temperatur. Sticla este un corp ru conductor de cldur, electricitate. Obiectele de sticl care au crpturi, au o stabilitate termic mic.

14

II.2.3.3.Proprietile optice prezint importan pentru sticlele ntrebuinate n industria optic. Dintre aceste proprieti, cele mai importante sunt: absorbia, refracia si reflexia razelor luminoase . Dup cum razele de lumin trec complet prin sticl, sunt absorbite par ial sau complet, sticla poate fi transparent, translucid sau opac. Sticla obisnuit este transparent pentru razele vizibile, dar nu las s treac razele invizibile (ultraviolete si infrarosii). Sticla de cuar este transparent si las s treac razele ultraviolete. Alte varieti de sticl absorb razele infrarosii si de aceea se utilieaz ca material de protecie termic. Refracia influeneaz aspectul sticlei astfel c cu c`t indicele de refracie este mai mare, cu at`t obiectele de sticl au un luciu mai puternic. II.2.3.4.Proprietile mecanice mai importante sunt: duritatea, fragilitatea, elasticitatea, rezistena la traciune si ncovoiere . Elasticitatea. Compoziia chimic a sticlei influeneaz elasticitatea astfel oxidul de calciu si anhidrida boric p`n la 12% scade elasticitatea, pe c`nd oxizii alcalini mresc elasticitatea sticlei. Duritatea este o proprietate important a sticlei, care influen eaz procesul de prelucrare, viteza de tiere, slefuire si polizare. Ea este cuprins ntre 5-7 n scara de duritate a lui Mohs. Ea poate fi influenat de compoziia chimic a sticlei. Cu c`t coninutul n bioxid de siliciu si anhidrid boric este mai ridicat, cu at`t duritatea este mai mare. Oxizii alcalino-pm`ntosi (MgO, BaO, ZnO) mresc de asemenea duritaea ei. Sticlele bogate n oxizi alcalini (Na2O, K2O) au o duritate mic. Cele mai moi sticle sunt cele cu oxid de plumb. De aceea sticlele optice se zg`rie usor. Fragilitatea sticlei nu se datoreste numai compoziiei chimice ci si prezenei tensiunilor interne. Sticla de borosilica i este mai pu in fragil dec`t cea de plumb, care este foarte fragil. Sticla clit (rcit brusc) are o rezisten la socul mecanic mai mare, de 5-7 ori mai mare dec`t sticla recoapt (rcit ncet). Prin clire se mreste de asemenea rezistena la trac iune a sticlei de 3-4 ori fa de sticla recoapt normal. II.2.3.5.Stabilitatea chimic a sticlei este dat de comportarea ei fa de: ap, acizi, baze, sruri si gazele din atmosfer. Aceast aciune distructiv se manifest prin dizolvarea de ctre acesti agen i ai alcaliilor din stratul superficial al sticlei. Astfel din cauza con inutului n oxizi alcalini solubili n ap, sticla poate fi atacat de ap, form`nd hidroxizii respectivi, care disociindu-se n soluia apoas, continu s acioneze nefavorabil asupra ei (devine opac). Dac nu se ndeprteaz hidroxizii formai, de pe suprafa a sticlei acestia n prezena CO2 din atmosfer, formeaz carbonai, care dezagreg sticla. Pentru a obine o sticl cu stabilitate mare fa de agen ii chimici si atmosferici, trebuie s se ridice coninutul n bioxid de siliciu liber, s se adauge oxid de aluminiu si oxid de calciu care formeaz silica i greu solubili (silicat de calciu) sau chiar insolubili (alumino-silicai). 15

Sticla este atacat de acidul fluorhidric. Abaterile de la omogenitatea fizico-chimic a masei de sticl, de la condiiile de calitate impuse produsului finit, duc la defectele sticlei. Aceste defecte pot fi de: topitur, fasonare, recoacere si clire, la care se mai adaug defectele ce apar n timpul manipulrii, depozitrii si transportrii. II.2.4.Clasificarea sticlei Aceasta se face n funcie de: compoziia chimic, calitate, modul de producere si domeniul de folosin. #n ce priveste compoziia chimic deosebim: v sticla de cuar, cu un oxid v sticla solubil, cu 2 oxizi v sticla calco-sodic, cu 3 oxizi v sticla special, cu mai muli oxizi #n funcie de calitate avem: v sticla ordinar, calco-sodic v sticla semifin, semicristalul v sticla fin, cristalul ( Pb 24 %), (PbO 24 % ) #n ce priveste domeniul de folosin avem: v sticlria pentru menaj v sticlria pentru construcii v sticlria pentru laborator v sticlria optic v sticlria special #n cele ce urmeaz ne vom ocupa n mod deosebit de sticlria de laborator, optic si special. II.2.4.1.Sticla de laborator este constituit din boro-silicai care conin oxizi de zinc, bariu, stroniu. Ea are o bun stabilitate chimic si o mare rezisten la variaiile bruste de temperatur (PIREX, JENA, DURAN, RASOTERM). II.2.4.2.Sticla optic se obine din materii prime cu o puritate excepional, de o compoziie chimic complex si bogat n oxid de plumb. Ea trebuie s fie incolor si transparent. Ea se utilizeaz la confec ionarea lentilelor de ochelari si pentru aparate optice. II.2.4.3.Sticla special "SECURIT": se obine prin tratamentul termic de clire, pentru a crea n masa sticlei tensiuni interne uniform repartizate. Ea este elastic si rezistent la socuri mecanice. Dac totusi se sparge, se fr`mi eaz n buci mici, lipsite de unghiuri tioase, fapt care nltur pericolul de rnire. Sticla pentru fiole medicinale trebuie s fie neutr din punct de vedere chimic (TENAX, FIOLAX, SERVOVITRAX).

16

II.2.4.4.Oglinzile se obin din geamuri de sticl cu suprafee plane, fr defecte de turnare, acoperite uniform cu argint metalic, protejate cu lac sau miniu, care trebuie s dea imagini clare, nedeformate si s aibe o mare putere de reflexie. #n practica farmaceutic sticla trebuie s ndeplineasc urmtoarele cerine,pentru a fi considerate sticle medicinale: - rezistena sticlei la reactivi - rezistena sticlei la temperatur - comportarea sticlei fa de ap (alcalinitatea sticlei) - comportarea sticlei fa de lumin II.2.5.Rezistena sticlei la reactivi. Este cunoscut faptul c acidul fluorhidric atac sticla, conform reaciei: Na2O + CaO + 6SiO2 + 28 HF = 2 NaF + Ca F2 + 6SiF4 - 14 H2O Sticlele care conin alcalii sunt atacate de acizii minerali. Coroziunea se vede pe pereii sticlei. Alcaliile si srurile care se hidrolizeaz prin substan e alacline (Na2HPO4) atac mai energic sticla. Alcaliile dizolv acidul silicic din interiorul sticlei, dup care atac noi straturi din pere ii sticlei. Astfel la pstrarea soluiilor alcaline, dup un timp, recipientul de sticl crap. Cele mai rezistente sticle fa de chimicalii sunt cele de aluminiu, bariu, si zinc. II.2.6.Alcalinitatea sticlei. Apa dizolv alcaliile din compoziia sticlelor medicinale utilizate la pstrarea si depozitarea solu iilor medicamentoase, chiar la temperatura obisnuit. Soluiile obisnuite dizolv din pere ii sticlei acidul silicic, care duce la coroziunea ei. #n practica farmaceutic este foarte important aceast alcalinitate, pentru c srurile alcaloizilor sunt sensibile fa de alcalii. De asemenea soluia de adrenalin n sticl alcalin capt o colora ie rosie, care devine apoi brun. #n sticlele alcaline componentele uleiurilor volatile se modific. De asemenea acidul oleic liber din uleiul de peste se saponific form`nd precipitat (spunuri). II.2.7.Neutralizarea sticlelor medicinale, se face cu ajutorul unei soluii de acid clorhidric 1% prin fierbere timp de jumtate de or. Dup neutralizare urmeaz proba cu fenolftalein, c`nd solu ia nu trebuie s se coloreze. Fenolftaleina se ndeprteaz cu alcool, iar la urm cu ap distilat. Aceast metod se foloseste la sticlele puin alcaline (albe). Pentru neutralizarea sticlelor mai alcaline (brune) se foloseste solu ia de azotat de potasiu (NO3K) 1% si se fierbe, sau soluie de Al(ONa)3 5%. Sticlele verzi sunt aproape neutre si sunt cele mai corespunztoare. II.2.8.Comportarea sticlei fa de lumin.

17

#n practica farmaceutic au importan absorbia razelor ultraviolete si infrarosii. #n absorbia razelor luminoase (UV si IR) este foarte important culoarea sticlei si grosimea pereilor ei. Sticlele cele mai bune fa de razele luminoase sunt sticlele verzi, fcute cu oxid de crom si oxid de cupru (verde smarald, verde albastru) si sticlele brune cu oxid de mangan. II.2.8.1.Sticla fotosensibil #n gama varietilor de sticl a aprut sticla fotosensibil, a crei transparen se schimb n funcie de intensitatea luminii. O fereastr cu geamuri din sticl fotosensibil va men ine n camer lumin constant, indiferent de fluctuaiile luminozit ii exterioare. Dup ndelungate cercetri, s-a reusit s se ob in o sticl care poate ssi schimbe transparena. Aceast proprietate se datoreste prezen ei, n masa sticlei a unor cristale microscopice de compusi ai argintului (Ag) cu metaloizi monovaleni cum sunt: clorurile, bromurile sau iodurile de argint. #n fond sunt aceleasi substane care se folosesc n emulsiile fotografice cu deosebire c n fotografie procesul de negriere prin lumin este ireversibil. La sticla fotosensibil c`nd razele de lumin ating cristalele fotosensibile, substana respectiv se descompune n argint, clor, brom sau iod dup natura compusului si atunci geamul ncepe s se negreasc p`n devine opac, n raport cu intensitatea luminii, iar c`nd intensitatea luminoas scade, argintul si metaloidul respectiv se recombin si geamul devine progresiv transparent, p`n la valoarea sa iniial. Cristalele fotosensibile sunt at`t de fine, nc`t dac geamul nu este atins de lumin, transparen a sa este egal cu a unui geam de sticl obisnuit. Doz`ndu-se n mod convenabil substan ele utilizate, se ob in o serie de caliti de sticl care se disting unele de altele prin gradul de negrire pe care-l pot atinge si prin viteza cu care se produce negrirea. Unele caliti de sticl, atunci c`nd lumina este foarte puternic nu las s treac dec`t un procent din lumina exterioar. #n ce priveste viteza de negrire, aceasta poate s varieze ntre o fraciune de secund si c`teva minute. Aceast sticl poate fi utilizat pentru geamuri, cupole, acoperisuri de sticl, parbrizuri pentru automobile si lentile solare. II.2.9.Transportul produselor de sticl , se face cu mijloace de transport acoperite si prevzute cu meniunea "Fragil". Pstrarea produselor de sticl, destinate scopurilor farmaceutice si medicinale, se face n ncperi luminoase, nchise, uscate si prevzute cu rafturi, asezate pe sectoare, dup dimensiuni.

II.3.CERAMICA }I POR|ELANUL
Pentru obinerea produselor de ceramic se foloseste argila. Prin argil se neleg materiile prime pm`ntoase care amestecate cu apa n propor ie de

18

18-50%, dau o mas plastic care se muleaz fr crpturi si si men ine formele iniiale dup ardere si uscare. Dup ardere nu se mai nmoaie n ap. Dup caracteristicile produselor obinute pe scar industrial deosebim: II.3.1. Ceramica brut (poroas) din care fac parte crmizile de construcii, iglele, produsele refractare. II.3.2. Ceramica fin (vitrificat) din care face parte porelanul si faian a. Ea foloseste procedeul de smluire si decorarea stratului de smal , cu scopul de a n frumusea produsele confecionate. Din punct de vedere al comportrii termice argilele pot fi: - fuzibile, cele care au temperatura de topire 1100-1150 0 si servesc la fabricarea crmizilor, iglelor, olanelor si oalelor; - vitrifiabile, cele care se topesc la temperatura de 1500-1600 0, folosite la fabricarea porelanului si faianei; - refractare, cele care au temperatura de topire peste 1600 0, utilizate la fabricarea materialelor refractare, utilizate la cuptoarele metalurgice. #n ara noastr sunt renumite argilele refractare de la Anina, jud. Caras - Severin si argilele plastice, pe Valea Crisului Repede, la T`rgu Lpus, Medgidia - Constana si G`rnic jud. Caras - Severin. II.3.3.Obinerea obiectelor de ceramic II.3.3.1.Pregtirea materiei prime Materia prim se macin, iar pulberea se cerne si se amestec cu ap n proporie de 18-50%, c`nd se obine o past plastic care se muleaz fr crpturi. II.3.3.2.Confecionarea obiectelor de ceramic este n funcie de nzestrarea tehnologic. Prelucrarea pastei de ceramic se fcea n trecut cu m`na, cu ajutorul roatei olarului pe care o nv`rtea cu piciorul. Prin acest procedeu se obineau obiectele de form cilindric. Astzi roata olarului este mecanizat si confecionarea obiectelor se face cu ajutorul mulajelor de gips. Masina suprapune masa de argil pe suprafa a intern a mulajului de gips, care suge apa, iar obiectul se desprinde de mulaj. Odat obiectele confecionate, nainte de ardere ele trebuiesc uscate. II.3.3.3.Uscareatrebuie s se fac la temperatura obisnuit, lent si complet, deoarece uscarea rapid duce la desfigurarea obiectelor, iar vaporii degajai n cuptor distrug ceramica. Dup uscare urmeaz procedeul cel mai important; -Arderea. II.3.3.4.Arderea ceramicii se face n cuptoare nclzite cu gaz, unde focul este n contact direct cu obiectele. Arderea obiectelor de ceramic se face la temperaturi diferite (800-10000C), iar arderea obiectelor de porelean se face la 1300-15000C. #nclzirea obiectelor de ceramic se face treptat pentru ca vaporii degajai s nu distrug forma obiectelor.

19

Pentru controlul temperaturii cuptorului se folosesc piramidele lui Seger, formate din amestecuri de silicai care se topesc la anumite temperaturi indicate prin gradaii. Astfel gradaia 0,22 indic temperatura de 600 0C, iar gradaia de 42 arat temepartura de 20000C. Dup uscare si arderea obiectelor de ceramic, ele se acoper cu un strat vitros cu smal (smluire) pentru a fi impermeabile pentru lichide si impermeabile pentru gaze, apoi se ard din nou la temperatura de 1400 0C. Obiectele de ceramic mai importante sunt: II.3.4.Faiana este confecionat din argil refractar, cuar , feldspat care dup ardere la temperatura de 1100-1250 0C devine galben-deschis. Smluirea se face cu amestec ce conine acid boric si se arde din nou la 96011000C. Din faian se fac chiuvete, teracote etc. II.3.5.Porelanul aparine produselor de ceramic fin. Pentru fabricarea lui se utilizeaz silicaii de aluminiu naturali (Al 2O3SiO22H2O) hidratai si purificai provenii din descompunerea rocilor feldspatice prin procesul de caolinizare. Forma cea mai pur a acestor silica i este caolinul care se foloseste la fabricarea porelanului si faianei. Caolina este o argil alb sau alb glbuie cu o plasticitate mic, care dup ardere devine alb. Ea se foloseste la prelucrarea por elanului. #n ara noastr este renumit caolinul de la Aghires - Cluj, Parva jud. Bistria Nsud, Dobresti jud. Bihor. Prezena oxidului feric n compoziia caolinului de Aghires, coloreaz porelanul n rosu. Porelanul are n compoziia sa aproximativ 50% substan e argiloase, silicai de aluminiu (Al2O32SiO22H2O), 25% cuar, 25% feldspat (K2OAl2O36SiO2). Confecionarea obiecteloir de porelan se face prin turnarea pastei lichefiate n mulaje. Arderea obiectelor de porelan se face n cuptoare compartimentate unde sunt asezate obiectele n cutii de samot, pentru a le feri de foc si fum. La nceput arderea se face n compartimentul superior, la temperatura de aproximativ 9000C, dup care obiectele se smluiesc si se ard din nou n compratimentul inferior, la temperatura de 1350-1500 0C, n urma creia porelanul devine compact si smalul lucios. #n cazul c`nd n compoziia porelanului intr mai mult Al 2O3, arderea se face la temperatur mai nalt si por elanul mai rezistent (izolatori electrici), iar dac are n compoziia sa mai mult SiO 2, porelanul se arde la o temperatur mai sczut si devine transparent, ns are o rezisten mai mic. Porelanul are stabilitate mare, iar smal ul este foarte rezistent fa de acizi, nu se crap si este un bun izolator electric, fapt care face s fie utilizat la fabricarea aparatelor si ustensilelor de laborator, articolelor electrice precum si a obiectelor sanitare. Dintre aparatele si ustensilele de por elan utilizate n farmacie avem: mojare, infuzoare, menzuri, borcane de ungunete (azi nlocuite cu borcane de materiale plastice), creuzete de calcinare, creuzete de filtrare, p`lnii filtrante(Bchner) capsule etc.

20

Dintre obiectele de porelan folosite pentru uz casnic aminitm: bibelouri, cni de ap, cni de vin, ceai, lapte, farfurii, salatiere, compotiere, bomboniere, supiere cu capac, solnie, platorui pentru sandwiciuri, vase de flori, servicii de mas de 6 si 12 persoane etc. Porelanul de Rosenthal - Bavaria si cel de Svres - Fran a sunt cele mai renumite si cutate pe plan mondial. II.3.6.Ambalarea, depozitarea si transportul produselor de por elan Ambalarea lor se face cu h`rtie mtsoas si se reambaleaz n lzi cu talaj. Obiectele de valoare artistic se ambaleaz n casete de lemn protejate cu talaj, iar serviciile de mas se mpacheteaz dup nvelierea fiecrei buc i n h`rtie. Pe lzi se aplic eticheta cu meniunea "Fragil". Depozitarea se face n ncperi acoperite si ferite de umezeal si varia ii de temperatur.

21