DREPT ADMIMNISTRATIV I TEORIA CONCEPTELOR NEDETERMINATE Pornindu-se de la constatarea ca anumite notiuni(interes public, serviciu public , oridine publica, securitate

publica, bunuri publice) au un caracter relativ-de terminat, in doctrina germana a fost fundamentata teoria conceptelor nedetermina te. Ea sustine ca: stabilirea la un moment dat a continutului concret al acestor notiuni depinde de scopurile puterii politice, sensul lor putandu-se modifica odata cu schimbarea conceptiilor politice. atunci cand se regasesc in cadrul unor texte legale, aceste notiuni confera celu i chemat sa aplice norma juridica o anumita marja de apreciere atat in ceea ce p riveste identificarea situatiei concrete care se incadreaza in sfera de cuprinde re a notiunii respective cat si cu privire la mijloacele de actiune necesare pen tru atingerea scopului fixat de legiutor. De la aceasta idee s-a fundamentat conceptul de putere discretionara a administr atiei publice sau puterea/ dreptul de apreciere a administratiei publice potrivi t terminologiei utilizate in doctrina franceza. Puterea discretionara: libertatea de decizie si actiune a administartiei publice in limitele legii. Aceasta marja de apreciere a administratiei publice nu este nelimitata ci se exe rcita in conditiile si limitele stabilite prin lege. Dincole de aceste limite, a dministratia va actiona cu exces de putere care poate fi cenzurat de instanta ju decatoreasca competenta. In doctrina germana se sustine ca locul administratiei in cadrul sistemului p uterilor publice este dat tocmai de sfera puterii sale discretionare, aceasta re prezentand fundamentul idee potrivit careia administratia publica este o functie autonoma. Administratia publica are o putere discretionara deoarece ii este apl icabil un regim juridic exorbitant de la dreptul comun( dreptului comun ii este specific un regim juridic bazat pe egalitatea de vionta juridica a partilor). Regimul juridic aplicabil administratiei deroga de la dreptul comun in sensul ca foloseste ca metoda de reglementare a relatiilor sociale decizia unilaterala bazata pe inegalitatea partilor in cadrul raportului juridic. Asadar, administr atia are acea putere exorbitanta de a-si impune vointa si in acelasi timp o pute re discretionara. Aceasta putere presupune posibilitatea recunoscuta acesteia de a putea alege intre mai multe posibilitati legale. Discretionar inseamna a te m anifesta legal, in sensul de a putea alege intre mai multe posibilitati pe care legea le confera. Puterea discretionara nu se confunda cu arbitrariul care presupune depasirea granitelor conferite de catre lege. Puterea discretionara este dreptul pe care il are acesta de a aprecia oportunitatea ca beneficiu conferit de lege, aflat in puterea administratiei.

Dreptul administrativ si normele de drept administrativ Dreptul administrativ: acea ramura a dreptului public ce reglementeaza relatiile

sociale din sfera administratiei publice precum si pe cele de natura conflictua la dintre autoritatile publice sau structurile private, investite cu prerogative de putere publica, pe de o parte, si cei vatmati in drepturile lor prin actele administrative ale acestor autoritati, pe de alta parte. Din definitie rezulta ca dreptul administrativ reglementeaza in esenta 2 cat egorii de relatii sociale: relatii din sfera administratiei publice fiind vorba, de fapt, de acele relatii sociale referitoare la aplicarea legii precum si la p restarea in limitele legii a serviciilor publice (Administratia ACTIVA) si relat iile care privesc solutionarea litigiilor dintre autoritatile publice si cei vat amati prin actele adminsitrative ale acestor autoritati(Administratia CONTENCIOA SA). TRASATURI: - ramura a dreptului public: dreptul administrativ urmareste, in general, ocroti rea interesul public; - reglementeaza relatiile sociale dintre autoritatile publice dar si dintre aces tea si particulari; - in cadrul raporturilor de drept administrativ cel putin unul dintre participan ti actioneaza in regim de putere publica, ceea ce determina o pozitie de inegali tate intre parti. Dreptul administrativ reprezinta acea ramura a dreptului public care cuprinde n orme juridice ce reglementeaza principalele raporturi din sfera administratiei p ublice. Norma juridica este definita ca o regula de conduita generala, impersoanala, predictata de catre stat si adusa la indeplinire, de regula, in mod voluntar si la nevoie, prin forta coercitiva a statului. Normativitatea juridica reprezinta o compenenta a normativitatii sociale, ceea ce diferentiaza normele dreptului d e normele relatiilor etice, morale. Normele de drept administrativ se caracterizeaza printr-o mare varietate, ac easta trasatura este determinata de sfera vasta a administratiei publice aceasta cuprinzand domenii si sectoare de activitate diversa. Normele dreptului administrativ au caracter imperativ, alcatuiesc un regim j uridic specific, au o mare mobilitate. Mobilitatea normelor de drept administrativ este determinata de specificul a dministratiei publice, caracterizata prin transformari rapide si permanente care impun schimbari corespunzatoare in domeniul juridic.

IZVOARELE DREPTULUI ADMINISTRATIV - in sens material: ansamblul factorilor de natura economica, sociala, politica, culturala, ideologica, care determina aparitia si continutul normelor juridice. - in sens formal: formele de exprimare, de exteriorizare ale normelor juridice i n cadrul sistemului de drept. Dupa modalitatea de exprimare a normelor juridice, izvoarele sunt: - scrise: actele juridice normative; - nescrise: cutuma, jurisprudenta. In statele care au optat pentru sistemul de drept romano-germanic, rolul prepond erent revine izvoarelor scrise, cutuma si jurisprudenta avand un rol subsidiar. In statele care au optat pentru sistemul de drept anglo-sexon, jurisprudenta si cutuma au in continuare un rol deosebit de important alaturi de legea scrisa. Izvoarele formale ale dreptului administrativ: forme de exprimare, de exterioriz are a normelor de drept administrativ, scrise sau nescrise.

Izvoarele dreptului administrativ roman acte normative care imbraca forma legii: Constitutia, care ocupa o pozitie disti ncta in ierarhia legilor, legile constitutionale, organice, ordinare. Acte normative cu putere de lege: decrete-lege, adoptate pana in 1990, in masura in care mai sunt in vigoare, cele mai multe au fost abrogate, ordonantele de Gu vern. Acte normative subordonate legii: hotararile de Guvern, actele ministerelor, ord inele prefectilor, hotararile Consiliilor Judetene si Locale, dispozitiile prima rilor si ale presedintilor consiliilor judetene. Izvoare scrise CONSTITUTIA: este izvor al dreptului administrativ deoarece aceasta cuprinde dis pozitii ce reglementeaza relatii sociale din sfera administratiei publice. In ac est sens pot fi retinute: prevederile din titlul III referitoare la Presedinte, Guvern, Administratia Centrala de specialitate, Administratia Publica Locala, si unele dispozitii ale titlului II referitoare la drepturile si obligatiile funda entale(art 51, 52). Aceste norme juridice au o dubla natura: de drept administrativ intrucat regleme nteaza relatii sociale din sfera administratiei publice si de drept constitution al intrucat sunt prevazute in Constitutie. LEGILE: constituionale, organice, ordinare- sunt izvoare ale dreptului administr ativ numai in masura in care reglementeaza relatii din sfera administratiei publ ice. Legile constitutionale sunt izvoare ale dreptului administrativ numai daca cupri nd norme de drept administrativ. Ex: legea de revizuire a Constitutiei nr.429/20 03 cuprinde dispozitii ce vizeaza institutia sefului de stat, Guvernul, Administ ratia publica locala, contenciosul administrativ. Dintre legile organice, unele constituie izvoare ale dreptului adminsitrativ: le gea 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului si a ministerelor, mo dificata si completata ulterior, Legea 215/2001 a administratiei publice locale, modificata si completata ulterior, Legea 554/2004 a contenciosului administrati v. Notiunea de lege organica poate avea urmatoarele semnificatii: lege care reglementeaza un domeniu de relatii sociale de o importanta deosebita; lege care se refera la organizarea si functionarea unor autoritati publice. In R omania, legile organice au un domeniu de reglementare specific, strict delimitat de Constitutie si sunt supuse unei proceduri specifice de adoptare, ceea ce le confera o pozitie distincta in ierarhia legislativa, situandu-se Legile ordinare reprezinta regula in raport cu legile organice, acestea reglemen tand prin excludere orice categorie de relatii sociale cu exceptia celor ce tin de domeniul legii organice; s-ar putea spune ca e vorba de relatii sociale pe ca re constituantul nu le-a considerat atat de importante incat sa le treaca in dom eniul de reglementare al legii organice. Ordonantele de Guvern: sunt expresia unei competente legislative delegate, fiind acea categorie de acte normative prin intermediul careia Guvernul, in anumite s ituatii si cu respectarea unor conditii, reglementeaza relatii sociale ce tin de domeniul legii. Ordonantele de Guvern pot fi simple/legale si de urgenta/constitutionale. Ordonantele simple sunt adoptate intotdeauna in temeiul unei legi speciale de ab ilitare din partea Parlamentului si nu sunt supuse, de regula, aprobarii Parlame ntului;intervin numai in domeniul legii ordinare. Ordonantele de urgenta intervin in situatii extraordinare a caror reglementare n u poate fi amanata, se supun intotdeauna aprobarii Parlamentului; acestea pot in terveni atat in domeniul legii ordinare cat si al legii organice. De regula, ord onantele Guvernului sunt izvoare ale dreptului administrativ ceea ce nu exclude posibilitatea de a fi izvoare si pentru alte ramuri de drept.

Actele internationale sunt izvoare ale dreptului administrativ in masura in care sunt respectate cumulativ 3 conditii: au fost ratificare potrivit dispozitiilor constitutionale; sunt de aplicabilitate directa:cuprind dispozitii susceptibile sa reglementeze i n mod direct relatii sociale concrete; reglementeaza relatii sociale din sfera administratiei publice. Ex: Carta Europeana a autonomiei locale Conventia Europeana a Drepturilor Omului Tratatul de Aderare a Romaniei la Uniunea Europeana. Actele normative subordonate legii: hotararile Guvernului, actele administratiei ministeriale si extraministeriale, actele autoritatilor administrative centrale autonome, actele adminsitratiei publice locale-sunt emise/ adoptate in vederea punerii in executare a prevederilor legale. Asadar, au forta juridica inferioara legii, ca act al Parlamentului. Este vorba despre acte administartive care pot avea, dupa caz, caracter normativ sau individual. Toate aceste categorii de acte administrative constituie izvoar e ale dreptului administrativ numai daca au caracter normativ. O discutie se impune referitor la calificarea decretelor Presedintelui Romaniei ca izvoare ale dreptului administrativ. In acest sens s-au conturat 2 opinii: - decretele prezidentiale au intotdeauna caracter individual- acestea nu pot fi izvoare ale dreptului administrativ; - desi, de regula, decretele prezidentiale au caracter individual, in exercitare a anumitor atributii ale sale, Presedintele Romaniei ar putea emite si decrete c u caracter normativ: declararea mobilizarii totale/ partiale a fortelor armate, respingerea agresiunii armate, instituirea starii de asediu/urgenta. IZVOARE NESCRISE Obiceiul juridic/cutuma:o practica sociala indelungata recunoscuta ca regula de conduita obligatorie. Pentru a fi in prezenta cutumei, trebuie intrunite 2 condi tii: conditia obiectiva/materiala: presupune degajarea unei reguli de conduita dintro practica sociala indelungata si constanta. Conditie subiectiva/psihologica: se refera la formarea convingerii atat din part ea membrilor grupului social, cat mai ales din partea puterii de stat, asupra ca racterului obligatoriu al acestei reguli de conduita. Exista doua modalitati prin care statul confera obiceiului caracter juridic: autoritatile statale competente stabilesc in cuprinsul unor acte normative, situ atie in care se recunoaste caracetrul obligatoriu al obiceiului; instantele judecatoresti, cu prilejul solutionarii diferitelor cauze identifica existenta unei reguli obisnuielnice si recunosc caracterul obligatoriu al aceste ia. Jurisprudenta/practica judiciara: totalitatea hotararilor, solutiilor pronuntate de catre instantele judecatoresti de toate gradele. In sistemele de drept de ti p romano-germanic, desi se recunoaste importanta jurisprudentei in dezvoltarea d reptului, se considera, in general, ca aceasta nu este izvor de drept, plecanduse de la premisa ca rolul instantelor este de a aplica legea la cazuri concrete si nu de a crea norme juridice. Hotararile judecatoresti solutionand litigii concrete, cuprind, in general, dispozitii de speta si nu reguli de conduita generala, insa regulile de conduita generala si obligatorie se degaja dintr-o jurisprudenta constanta a instantelor judecatoresti fara a fi consacrata ca atare intr-un text scris. In Romania, desi se spreciaza ca jurisprudenta instantelor de contencios adm

inistrativ dobandeste o importanta tot mai mare, aceasta nu e recunoscuta in mod oficial ca izvor al dreptului administrativ. Doctrina juridica in sens de cercetare stiintifica este ansamblul opiniilor de s pecialitate dintr-un anumit domeniu de activitate. Doctrina juridica: analizele, investigatiile, interpretarile specialistilor asupra fenomenului juridic(stiint a juridica). In prezent, desi doctrina juridica nu constituie izvor de drept, aceasta poa te in concret sa exercite o anumita influenta atat asupra autoritatilor competen te , sa editeze norme juridice cat si asupra instantelor judecatoresti constitui ndu-se intr-o importanta sursa de inspiratie. NORMA SI RAPORTUL DE DREPT ADMINISTRATIV STRUCTURA NORMEI DE DREPT ADMINISTRATIV Normele de drept adminsitrativ: acea categorie de norme juridice ce reglementeaz a raporturile sociale ce apar intre autoritatile administratiei publice in reali zarea sarcinilor executive si intre acestea si particulari. Structura normei juridice imbraca doua aspecte: structura interna, logico-juridica structura externa, tehnico-legislativa/juridica. Structura interna cuprinde: ipoteza, dispozitia, sanctiunea. Ipoteza normei juridice de drept administrativ: acel element al normei juridice care stabileste imprejurarile, conditiile in care se aplica dispozitia precum si subiectele la care aceasta se refera. Ipoteza normei de drept adminsitrativ est e, de regula, mai dezvoltata intrucat necesitatea realizarii interesului public impune, adeseori, precizarea detaliata, riguroasa a imprejurarilor in care se pr escrie o anumita conduita subiectelor vizate. Dupa modul de determinare, ipotezele se impart in: strict/absolut determinat e si relativ determinate. Ipotezele strict determinate: imprejurarile in care se aplica dispozitia sunt co nturate cu precizie; Ipotezele relativ determinate: imprejurarile in care se aplica dispozitia sun pr evazute generic. Dispozitia: continutul, fondul normei juridice-indicand conduita prescrisa subie ctelor care se afla in imprejurarile prevazute de ipoteza. Dispozitia normei de drept administrativ este imperativa deoarece relatiile sociale din sfera adminsi tratiei publice intervin in procesul de realizare a puterii publice. Dupa modul de determinate, dispozitiile sunt: strict/absolut determinate si relativ determinate. Dispozitia strict determinata: drepturile si obligatiile subiectelor vizate sunt stabilite in mod precis, detaliat; Dispozitia relativ determinata: drepturile si obligatiile ce revin subiectelor v izate nu sunt precis formulate-se prevad variante sau limite ale conduitei urman d ca subiectul sa aleaga una dintre ele sau, dupa caz, in cadul limitelor stabil ite, sa aleaga conduita dorita. In principiu, dispozitiile strict determinate fundamenteaza competenta legal a a autoritatilor adminsitratiei publice in timp ce dispozotiile relativ determi nate confera autoritatii publice o anumita putere discretionara. Dupa caracterul conduitei prescrise, dispozitiile normelor de drept administ rativ sunt: imperative permisive

Dispozitia imperativa: subiectelor li se impune o anumita conduita de la care ac estea nu se pot abate. Dispozitiile imperative sunt de doua feluri: onerative si prohibitive. Dispozitia onerativa impune subiectelor se realizeze o anumita actiune. Dispozitia prohibitiva obliga subiectelor vizate la inactiune. Dispozitia permisivia: subiectelor vizate li se confera libertatea de a alege co nduita de urmat. 3.Sanctiunea: consecintele nerespectarii dispozitiei normei juridice. Dupa gradul de determinare: sanctiuni strict determinate si relativ determin ate. Sanctiunea strict determinata : este precis stabilita, organul competent sa o ap lice neavand nici o marja de apreciere in ce priveste determinarea in concret a sanctiunii. Sanctiunea relativ determinata gradul de precizie al formularii este mai scazut, ceea ce permite organului competent sa stabileasca sanctiunea concreta dintr-un cadru mai larg intre anumite limite. Dupa criteriul formelor raspunderii administrative care se realizeaza prin a plicarea sanctiunilor normelor de drept administrativ se distinge intre: Sanctiuni administrativ disciplinare: mustrare, destituirea din functie Sanctiuni contraventionale: amenzi, servicii in folosul comunitatii Sanctiuni administrativ patrimoniale: obligarea la despagubiri Dupa cum textul legal prevede una sau mai multe urmari nefavorabile: Sanctiuni unice prevede o singura consecinta nefavorabila Sanctiuni multiple doua sau mai multe consecinte nefavorabile

RAPORTUL DE DREPT ADMINISTRATIV Notiune si trasaturi Raportul juridic o relatie sociala reglementata de norme juridice Raportul juridic de drept administrativ - o relatie sociala reglementata de norm e de drept administrativ Premisele fundamentale ale existentei raportului de drept administrativ sunt: A.norme juridice de drept administrativ B.subiecte C.fapte juridice administrative Dintre aceste premise rolul determinant revine normei de drept administrativ deo arece: - nu se poate vorbi de raporturi juridice in lipsa unei norme juridice; -norma de drept determina subiectele, continutul raportului de drept administrat iv precum si imprejurarile in care acesta se declanseaza, se modifica; Raportul de drept administrativ este principalul mijloc de realizare al normei d e drept administrativ, motiv pentru care se sustine ca aceste reprezinta norma d e drept administrativ in actiune. Trasaturi: -cel putin unul dintre subiectele raportului de drept administrativ apare ca pur tator al autoritatii publice;

-sunt raporturi de putere reglementate de normele dreptului administrativ. Elemente constitutive: 1.Subiectele raporturilor de drept administrativ participantii la aceste raportu ri, care apar ca titulari de drept si obligatii. In cadrul raporturilor de drept administrativ este investit cu prerogative de pu tere publica: organ al administratiei publice, institutia publica, o alta autori tate publica care desfasoara si o activitate de natura administrativa subsecvent a, o structura nestatala autorizata sa functioneze si sa presteze o activitate d e interes public; celalalt subiect poate fi tot un organ al administratiei publi ce, o autoritate publica din sfera altei puteri sau un particular. Subiectele investite cu autoritate publica au capacitate juridica speciala, adic a nu pot participa la orice raporturi de drept administrativ, ci numai la acele raporturi necesare pentru realizarea competentei lor. 2. Continutul raportului de drept administrativ-ansamblul drepturilor si obligat iilor ce revin subiectelor acestor raporturi. 3. Obiectul raportului juridic de drept administrativ- acele actiuni si in actiuni ce se realizeaza in sfera administratiei publice fiind prin natura lor f oarte numeroase si diverse. Este vorba despre diferite actiuni si ianctiuni ale subiectelor raporturilor de drept administrativ(de executare a actelor juridice, a unor lucrari de prestari de servicii publice, de control, de coordonare, de i ndrumare). CLASIFICARE Existenta normei juridice si a subiectelor raportului juridic nu este suficienta pentru nasterea unui raport juridic. Scanteia acestuia este reprezentata de fap tul juridic ca manifestare de vointa sau imprejurare generatoare a raportului ju ridic. Dupa criteriul pozitiei subiectului raportului juridic in cadrul raportului de drept administrativ: raporturi de subordonare raporturi de colaborare A. Raporturi de subordonare- pozitie de inegalitate intre subiecte, subiectul su praordonat dispunand cu privire la conduita celuilalt subiect subordonat, in con secinta, nasterea acestor raporturi este determinata, in principiu, de vointa un ilaterala a organului supraordonat. - subiectul supraordonat este, de regula, o autoritate a administratiei publice, dar poate fi si o alta autoritate publica sau o structura nestatala autorizata sa desfasoare activitati in regim de putere publica; - subiectul subordonat poate fi fie purtator al autoritatii publice sau un simpl u particular(PF,PJ). In acest context se va face distinctia intre: - raporturi de subordonare care se formeaza in institutiile administratiei publi ce: intre autoritati, organe, institutii publice din sfera administratiei public e; - raporturi de subordonare care se stabilesc intre un subiect care apartine sist emului administratiei publice si un subiect aflat in afara acestui sistem(partic ular). In ceea ce priveste raporturile de subordonare care se formeaza in institut iile administratiei publice, se face mai departe distinctia intre subordonarea a dministrativa in sens organic si cea in sens functional. Subordonarea organica organul subordonat depinde organic sub toate aspectele activitatii sale de organul ierarhic superior. Prerogative: dreptul de infiintare si organizare a autoritatii inferioare; dreptul de a conduce, indruma si coordona activitatea organelor subordonate; dreptul de numire a conducatorilor autoritatii subordonate;

dreptul de control general al activitatii cu posibilitatea de anulare a actelor; dreptul de a trage la raspundere prin aplicarea unor sanctiuni administrativ-dis ciplinare. Subordonarea functionala evoca ideea de activitate in sensul ca organul subo rdonat nu depinde in totalitate de organul supraordonat, ci numai cu privire la anumite aspecte ale activitatii sale. Subordonarea functionala este limitata, de ci, sub doua aspecte: subordonarea functioanala nu vizeaza intreaga activitate a oragnului subordonat, ci numai anumite aspecte ale acestuia, deci exercitiul anumitor atributii; subordonarea functioanala cuprinde numai anumite elemente ale subiectelor organi ce: dreptul de indrumare si coordonare a activitatii organului subordonat; sprijinirea organelor subordonate in vederea realizarii atributiilor; dreptul de supraveghere permanenta a activitatii. B.raporturi de colaborare- subiectele se afla pe pozitie de egalitate juridica, nasterea, modificarea sau stingerea acestora fiind determinate de vointa ambelor subiecte. Asemenea raporturiapar, de regula, in sfera administartiei publice in tre autoritati publice care actioneaza impreuna, fiecare exercitandu-si competen ta in vederea realizarii unui scop comun. Raporturile de colaborare se pot stabili si intre un subiect din sfera admin istratiei publice si unul din afara acestui sistem. Alaturi de cele doua categorii de raporturi de drept adminsitrativ evocate a nterior unii autori incearca sa fundamenteze si o a treia categorie de raporturi de participare care se caracterizeaza, in esenta, prin aceea ca subiectele part icipa la exercitarea unor atributii pe care legea le da in competenta unui organ colegial, fata de care subiectul in cauza, se afla, de regula, in raporturi de subordonare. Aceste categorii de raporturi sunt privite, in prezent, cu rezerve de unii specialisti. De asemenea, in doctrina, s-au conturat si alte categorii de raporturi de dr ept administrativ: - raporturi juridice de utilizare a serviciilor publice: subiectele active actio neaza in calitatea lor de servicii publice infiintate pentru realizarea unor act ivitati cu caracter prestator; raporturi de natura procesuala ce privesc solutionarea conflictelor juridice di ntre autoritatile administartiei publice si alte structuri administrative sau pa rticular