Sunteți pe pagina 1din 49

5

Lunar de cultură * Serie veche nouă* Anul I, nr. 5, iulie 2009 *ISSN 2066-0952
VATRA, Foaie ilustrată pentru familie (1894) *Fondatori I.Slavici, I.L. Caragiale, G. Coşbuc
VATRA, 1971 *Redactor-şef fondator Romulus Guga* VATRA VECHE, 2009, Redactor-şef Nicolae Băciuţ

Compoziţie de Petre Căpriţă, ilustraţie la coperta cărţii Didactica (re)lecturii. O abordare


pragmatică, Editura Universităţii „Petru Maior”, Târgu-Mureş, 2009, de Eva Monica Szekely.
Ochean întors

măcar cu câte o
Marii scriitori români, de la Eminescu la placă
Coşbuc, de la Arghezi la Blaga, au case memorială pe
memoriale. Case memoriale amenajate mai ales casele unde au
în localităţile natale, acolo unde ele capătă locuit, chiar şi
pregnanţă prin semnificaţia pe care o include în pe blocurile în
sine locul naşterii. care au trăit o
De case memoriale beneficiază însă şi bună parte din
scriitori de mâna a doua, dar care, chiar dacă nu viaţa lor. Aceste
înseamnă foarte mult pentru istoria literară, plăci memoriale
reprezintă un punct referenţial al localismului ar putea fi
creator. însoţite de
Se întâmplă însă un fenomen paradoxal. altoreliefuri cu chipul acestor scriitori.
De o bună bucată de vreme, de ordinul zecilor Nu cred că ar fi lipsit de interes, tocmai
de ani, nu mai apar case memoriale. Noi, datorită condiţiilor nu întotdeauna favorabile
bistriţenii, le avem pe ale noastre – casele pentru amenajarea unor case memoriale, ca un
memoriale Ion Pop Reteganul, George Coşbuc şi spaţiu muzeal să fie consacrat scriitorilor
Liviu Rebreanu. Şi istoria literaturii, dacă e să dispăruţi. Ar putea fi amenajat un muzeu al
privim lucrurile din literaturii care să
perspectiva caselor adăpostească obiecte
memoriale, se opreşte care au aparţinut
aici. De parcă n-ar acestor scriitori, cărţi,
mai fi murit niciun manuscrise. Nu suntem
scriitor după 1944, chiar atât de bogaţi
anul morţii lui încât să risipim sau să
Rebreanu. Sau să ignorăm valorile pe
credem că nu mai care le avem, le-am
înseamnă nimic avut. Ele sunt ale
scriitorii care le-au noastre şi cu mult-
urmat sau chiar să ne puţinul pe care l-au
imaginăm că poate n- lăsat ele au scris o
a mai murit niciun pagină în literatura
scriitor?! română.
Am în faţă Dicţionarul literar 1639 – Sau, măcar, unor şcoli sau cămine
1997, realizat de Teodor Tanco, şi nu pot să nu culturale li s-ar putea da numele acestor scriitori,
constat că am rămas datori la capitolul case iar în bibliotecile comunale sau orăşeneşti din
memoriale. De-ar fi să mă gândesc doar la localităţile de care aceşti scriitori şi-au legat
autorii pe care eu i-am cunoscut şi care nu mai numele s-ar putea amenaja colţuri memoriale.
sunt printre noi: Valentin Raus, Ioan Cutova, La un moment dat, Uniunea Scriitorilor
Dumitru Andraşoni, Lucian Valea, George Roş, a avut un proiect de a marca cu plăci memoriale
Luca Onul, Maria Luiza Cristescu (cu părinţi trecerea prin lume a unor scriitori. Nu ştiu ce s-a
originari din Mocod), Ioan Cutova, Ioan Th. ales de acel proiect, dar nu cred că mare brânză.
Ilea, Ioan Ilieş, Ion Oarcăsu, Francisc Păcurariu, La noi entuziasmele se sting repede. Poate că
Octavian Ruleanu, Marcel Constantin Runcanu administraţiile locale ar fi cele mai îndreptăţite
(cu părinţii originari din Galaţii Bistriţei), să-şi asume astfel de demersuri. Dacă nu pentru
Zaharia Sângerozan, Ion Fiscuteanu.... şi lista a cinsti memoria unor scriitori, măcar pentru a
poate continua. Dar aceasta e doar situaţia dintr- oferi nişte modele.
un judeţ. Ce-o mai fi în celelalte, numai Să decretăm o zi a scriitorilor, în care să
Dumnezeu ştie! elogiem creaţia, lectura. Să stabilim un an
Unii ar avea condiţii pentru a se naţional al scriitorilor, în care să ne achităm de
amenaja o casă memorială. Alţii mai puţin. Dar toate aceste obligaţii morale pe care le avem. Cu
fiecare ar putea să rămână în memoria toţii!
comunităţilor din zonă prin nume de străzi sau NICOLAE BĂCIUŢ

2
supravieţuire. Am făcut critică de idei
VATRA VECHE literare, comparatistică, teorie literară,
DIALOG hermeneutică, pentru că nu puteam să fac
critică de idei, pur şi simplu. Activitatea mea
cu publicistică din ultimii ani este exclusiv a
ADRIAN MARINO criticului de idei. Cărţile publicate după ’89
sunt cărţi de idei. În Pentru Europa,
Politică şi cultură, în zeci de articole
(uneori mă gândesc să le adun în volum)
sunt un ideolog activ implicat în realitatea
imediată, cu păreri personale în multe
probleme. După ’89 am câştigat dreptul la
diferenţă, dreptul la personalitate, dreptul la
cuvântul liber. Unii acceptă, alţii nu...
- Sunteţi biograf al ideii europene.
Vă reamintesc cuvintele (îi aparţin lui
Samuel Johnson) pe care le-aţi aşezat ca
motto pe coperta unei cărţi: Idei vechi în
formă nouă. Cât de veche este la noi ideea
europeană şi care este forma nouă în care
o percepeţi?
- Ideea europeană la noi este şi foarte
„Am fost contemporani cu Europa veche şi foarte nouă. Pionierii ideii europene
prin Şcoala Ardeleană” la noi sunt iluminiştii, în primul rând
iluminiştii transilvăneni, cărora eu, ca
IDEEA EUROPEANĂ moldovean, le aduc omagii. Am scris un
studiu Iluminismul românesc şi
- Sunteţi cel mai tradus critic descoperirea Europei, cu versiuni şi în
„literar” din România. Douăsprezece germană şi în franceză, în care Şcoala
cărţi traduse? Ardeleană apare ca prima şcoală ideologică
- Nouă cărţi traduse în Occident, trei preeuropeană. Este absolut clar. Evident că
traduse la noi în ţară în limbile maghiară, şi în Principate a existat prin fanarioţi
germană şi franceză la editurile „Dacia” şi această orientare, dar în Transilvania
„Enciclopedică”. Aceste douăsprezece cărţi caracterul a fost mai militant şi cu
sunt efortul de a evada în lumea liberă şi contribuţii esenţiale. Şcoala Ardeleană a
reprezintă, o spun cu tristeţe, nu cu infatuare introdus valori de raţionalitate, de analiză şi
sau mândrie personală, că este cel mai mare a tradus din autori occidentali. Am fost
efort pe care l-a făcut critica noastră să iasă contemporani cu Europa prin Şcoala
în lume. Marii critici români n-au cărţi Ardeleană. Acest aspect nu este suficient de
traduse în Occident. Lovinescu are una, bine pus în lumină. În jurul Şcolii Ardelene
uitată. Tudor Vianu are traduse doar cronici, este o polemică întreagă. Eu sunt ortodox,
extrase, nu cărţi. Critica română nu a făcut poate să se supere oricine, dar meritele
efort să intre în circuitul de valori Bisericii Unite sunt istorice, de netăgăduit.
internaţionale. Aceasta e realitatea. Gândiţi-vă la importanţa revendicării
- Să vă numesc critic literar sau alfabetului latin. Ca ardeleni, vă puteţi
critic de idei? mândri că sunteţi pionierii acestor orientări
- Aţi atins o problemă foarte proeuropene, în acelaşi timp rezervate faţă
sensibilă. Nu sunt critic literar. Este o de influenţele panslave.
confuzie pe care am întreţinut-o eu însumi, - Iluminiştii ilustrează un fel de
de nevoie; pentru că în perioada respectivă apogeu al conştiinţei europene?
(s-o mai numesc?) era formula posibilă de

3
- N-aş putea spune că sunt un succesiune, să lege şirul epic, mai puţin.
apogeu. În orice caz, sunt un început Filmul românesc nu are calităţi.
energic. Sunt zeci şi zeci de citate care - Care este proporţia de asimilare,
susţin afirmaţia. În studiul meu despre la noi, a ideii europene? Cât de clarificată
iluminiştii români care descoperă Europa n- este?
am citat decât două-treimi din materialul - Vă spun cu sinceritate că nu este
existent care probează că iluminiştii sunt nici pe departe asimilată. Un grup de
prima afirmare energică a apartenenţei intelectuali occidentalizaţi au asimilat-o, dar
noastre la zona spirituală europeană. Suntem un popor ca structură arhaic nu poate fi încă
europeni, vrem să intrăm în rândurile european. În Comunitatea Europeană cu
naţiunilor europene, acesta e programul agricultura nu se ocupă decât 8% din
iluminist. Începând cu perioada paşoptistă, populaţie. La noi, peste 40% din populaţie
această idee este, de asemenea, energic se ocupă cu agricultura. Dacă locuitorul
afirmată. Paşoptiştii sunt proeuropeni. Unii nostru nu trece spre o clasă medie citadină,
se formează la Paris şi se iniţiază în loje nu poate fi european. Mentalitatea
masonice. Atunci, masoneria nu era ce este ţărănească e izolaţionistă, etnicistă. Străinul
astăzi. Nu sunt mason, nu fac apologia pentru săteanul autentic este personaj
masoneriei, detest tot ce e ceremonie neasimilabil. Ţăranul cultivă o economie de
ocultistă, iniţiatică. Nu mi-l pot imagina pe subzistenţă. Cum să fie european? Am stat
Paleologu cu şorţuleţ în faţă, ţinând într-o în puşcărie cu un ţăran din Maramureş care
mână un echer şi în cealaltă o mistrie. Sunt se lăuda că el n-a cumpărat de la cooperativă
împotriva ocultismelor degradate, sunt un decât sare, chibrituri şi petrol. Dacă acest
mediocru mic burghez raţionalist şi mă ţin la ţăran nu se simte integrat nici în comunitatea
distanţă de cultul maeştrilor, căpitanilor economică regională, cum să se fi simţit
filozofiei, învăţaţilor de tip panişadic. A integrat în structuri europene. Cu o
proclama superioritatea învăţăturilor asemenea structură fatalmente ţărănească nu
panişadice în epoca e-mail-ului este o putea fi decât naţionalist.
aberaţie, o afectare filozofantă care poate - Nu exageraţi, în numele ideii...?
încânta naivii. Nu sunt de acord cu cei care - Suntem doar 10 – 15 mii de
confundă Munţii Sibiului cu Himalaia. Este intelectuali europenizaţi. Se mizează încă
o degradată formă de antieuropenism. mult pe etnicism şi se cultivă încă ideea unui
Altă gogoriţă, iertaţi-mi expresia, a ţăran distrus de comunism.
antieuropenismului şi antioccidentalismului - Folosiţi frecvent expresia „a
românesc este globalismul. Acesta nu aduce Europa acasă”.
funcţionează decât în zona de influenţă a - Mă consider autor român şi
culturii occidentale. Există două bariere european. V-aş putea cita autori care
formidabile: Zona culturii islamice şi Zona gândesc la fel ca mine. Unul este Sorin
de un miliard două sute de milioane a Antohi; apoi Sorin Alexandrescu, român şi
culturii chineze. Nici într-un caz nu se poate european; doi politologi, români şi europeni,
vorbi de o cultură globală, la scară Stelian Tănase şi Dan Pavel care gândesc
mondială. Este imposibil. Globalismul are şi într-un spirit de dublă legătură. Cum
lumini şi umbre. Marile personalităţi nu pot aducem Europa acasă? Cum putem
fi nivelate. Sunt rezistente. Cultura de masă transplanta un autor nemimetic şi neservil în
occidentală n-a desfiinţat marile cultura română? Prin micul meu exemplu
personalităţi. Cultura noastră n-a învăţat un am dovedit acest lucru. Politica noastră
lucru esenţial pe care estetica europeană l-a culturală ar trebui să fie aceea de a crea
formulat încă de la bătrânul Aristotel. Ce valori româneşti capabile de circulaţia
spunea Aristotel despre tragedie? Că este valorilor. Tot ce e interesant în România se
succesiune de evenimente extraordinare şi traduce. O carte a lui Sorin Antohi e tradusă
imprevizibile. Imprevizibilul este suspans-ul acum în franceză. Cineva îmi spunea că mi-
modern. L. Pintilie reuşeşte foarte bine acest a văzut cărţile la un târg de carte de la
lucru pe episoade mici. Când e vorba să facă Belgrad. Aşadar, suntem exportabili.

4
- „Exportabili” sărind în sus de
supărare când, bunăoară, o antologie a
literaturii europene consemnează cu
greşeli literatura română.
- Am comentat această antologie a
literaturii europene, supărat fiind că
literatura română nu apare, decât hazardat.
Nu ştim să ne facem cunoscuţi. Suntem
stângaci, nu avem experienţă. Criticii
români n-au avut preocuparea de a ieşi în
Europa, de a fi publicaţi, de a participa la - Se mai poate recupera timpul
reuniuni internaţionale, de a avea un cuvânt pierdut?
de spus în astfel de dezbateri cosmopolite. - Se poate, cu o condiţie: să fim
Românii au acest defect de a-şi da la cap. convinşi de acest lucru. Avem nevoie de
Exilul nu a încurajat exportul de valori. efortul continuu a 3-4 generaţii. Avem
Mircea Eliade era atacat în Scânteia, eu nevoie de pace şi prosperitate economică. O
eram antisemit, reacţionar. Handicapul e cultură în vârful muntelui, printre asceţi, nu
mare. Trebuie să cultivi un sistem de relaţii, mai e posibilă la această oră. O cultură are
să faci investiţii în acest sens, nu prin a nevoie de un backgraund economic solid
cumpăra mafiot cronicari occidentali. Sunt care să însemne cumpărare de tablouri,
metode mai subtile. Relaţiile se fac de la om înfiinţarea de reviste, deschiderea unor
la om. În străinătate totul e individualizat. Îţi saloane de artă etc. Fundamentarea
trebuie talent de diplomat, să cointeresezi, să economică nu trebuie să fie numai a statului.
cunoşti problemele sub toate aspectele şi E o greşeală a lui Brăteanu, bătrânul, că a
punctele sensibile. birocratizat România. Caragiale însuşi
În plus, se manifestă gelozia teribilă spunea: „Românul se naşte bursier, trăieşte
a criticilor români care n-au volume funcţionar şi moare pensionar”. Toată lumea
publicate în străinătate. La început m-a vine la stat, la prefect. Concediaţii, disponi-
afectat acest aspect, acum m-am blazat. E o bilizaţii... Statul nu poate face totul. Româ-
criză structurală. nii trebuie să înţeleagă să-şi ia soarta în
- Încercaţi s-o atenuaţi? propriile mâini, să nu aştepte pomana statu-
- În mică măsură, pentru că o cultură lui. În aceasta văd eu o revoluţie; adevărata
nu-i un autor, ci o întreagă generaţie. revoluţie spirituală a României. Vedeţi, eu
Cultura noastră nu are terminat marele sunt un om plat, mediocru, aştept lucruri
Dicţionar al limbii române început încă de modeste. Cultura trebuie să aibă o bază.
Hasdeu. A trecut prin atâtea mâini, dar încă - Care sunt şansele culturii
2 – 3 litere sunt neacoperite. Enciclopedia române? Sunt ele legate de depăşirea
României unde este? Nu este! Cultura complexului occidental şi al complexului
olandeză, mică, are o enciclopedie naţională oriental?
în 34 de volume. Există o Enciclopedie - Da! O spune şi Sorin Antohi.
iudaică. Nu avem Istoria României Există un al treilea discurs, între cele două
Moderne. De la Giurăscu n-am mai formule pomenite – formula de sinteză.
progresat. Se cer alte istorii ale literaturii Avem nevoie de sugestii europene, nu forme
române, faţă de stadiul Călinescu, Piru etc. fără fond, invitaţii mecanice, facile. A fost la
Suntem în handicap. Nu avem ediţii modă structuralismul, am devenit
complexe ale clasicilor români. Fără toate structuralişti, apoi am fost semioticieni.
acestea o cultură rămâne iremediabil Acum suntem cu toţii postmoderni. Nu în
minoră. Când vom avea aceste solide sensul acesta îi dăm şanse culturii române,
fundamente, vom avea o altă demnitate, un domnule Marica, prin a împrumuta valori
alt curaj, nu vom mai avea complexe în faţa occidentale perimate chiar la noi acasă.
oricărui profesor care vine la noi de oriunde, Românism şi europenism, dar cu formule
de parcă am fi colonie franceză. personale. Fiecare cu formula lui.

5
- Spre ce se îndreaptă cultura - O întrebare pe care v-am
română? adresat-o de multe ori în gând. Acum o
- Deocamdată este în stare de spun cu voce tare, înspre finalul inter-
expectativă. Proeuropenii ştim unde ne viului: De ce, domnule Adrian Marino, nu
îndreptăm, ce avem de făcut, dar suntem în aţi fost profesor universitar la Cluj?
minoritate. Marile decepţii ale mele şi una - Eram personaj dubios, prin
din erorile fundamentale ale vieţii vin din definiţie. Un tip suspect, cu cazier. În Cluj,
faptul că nu mi-am imaginat, după mulţi ani am venit după 6 ani de deportare în Bărăgan.
de puşcărie, că poporul român se adaptase Am vrut să fiu un fel de cercetător,
perfect la comunism, la naţional-comunism, documentarist la Institutul de istorie literară
la spiritul de cooperativă. Scriitoraşii se al Academiei Române. Am fost refuzat
aprovizionau de la fondul literar. O revistă brutal. Mi-am dat seama că n-are rost să mă
provincială avea 16 redactori, dar nu avea umilesc şi am refuzat să mai fac cereri,
16 cititori, ş.a.m.d. Totul era adaptat la ploconeli în faţa unor oameni pe care
sistemul în care statul asigura minimul conştiinţa mea, competenţele mele le
necesar. Iniţiativa particulară nu este refuzau poziţia pe care o aveau. Deţinuţii
înţeleasă cum trebuie. Conform tradiţiei, faci politici nu puteau fi profesori universitari.
în aşa fel să te descurci. Metodele de Foarte puţini au reuşit, prin relaţii personale.
completare a veniturilor, sub orice formă, au Unii aveau legături cu Beniuc, alţii cu
intrat în sânge. S-a furat statuia în bronz a Maliţa. Eu nu spun că sunt vinovaţi; sunt
lui Vlahuţă, pentru a se folosi bronzul în alte expresia unor moravuri, a unor tradiţii. Eu
scopuri. eram ieşean, moldovean, mai dificil, mai
- Ce idei dedicaţi scopurilor alese antipatic, nu cunoşteam pe nimeni, cum sunt
ale culturii române? şi acuma. Detest profund ipocrizia,
- Cenzură şi libertate în România. carierismul, detest profund duplicitatea,
Versiunea prescurtată va apărea luna avariţia. Am admiraţie pentru francezi, dar
viitoare sub titlul Cenzura în România. ei sunt un popor avar, şovin. Am experienţa
Schiţă istorică. Este de fapt uşor elaborată evidentă a acestor lucruri. Detest şi
expunerea pe care am făcut-o pentru o şovinismul, de toate categoriile. Am repulsie
enciclopedie internaţională censorship. Este faţă de cel care nu-ţi restituie o carte, nu-şi
o schiţă istorică completă, nu doar perioada ia bilet de tramvai, ca şi cum ar fi o reptilă
comunistă. Cenzura poliţienească nu e doar care nu-mi inspiră nici o atracţie... Cred că
de la 1830, în fond sub ocupaţia rusească a nu v-am decepţionat prea mult cu
lui Kisselef. Ocupaţia rusească a introdus răspunsurile mele. Nu m-aţi prins într-o zi
drastic cenzura. Am fost şi actor şi spectator prea bună...
al cenzurii comuniste. Am fost cenzurat, mi - Nu într-o zi bună, ci foarte bună.
s-au masacrat capitole despre decadentism Este 1 martie 1999.
sau formalism. - Vă mulţumesc! Ce frumos, că mai
- Purtaţi paternitatea expresiei ţineţi la tradiţie... Sunt suferind la ora
„complexul Dinicu Golescu”. Puţini mai actuală. Uzurile vieţii, ale unor episoade, îşi
ştiu lucrul acesta... spun cuvântul. Refuz categoric să public
- Este adevărat. Complexul Dinicu amintiri din puşcărie. Dacă vor fi, eventual –
Golescu este complexul europenizării postume. Să nu mi se spargă geamurile ca
noastre. Golescu era speriat de ce vedea în lui Rousseau ş.a.m.d.
lume, dar a avut şi traumatismul-şoc: de ce VALENTIN MARICA
n-am face şi noi la fel? Acesta e sensul. El (Interviu realizat în ziua de 1
n-a văzut în împărăţia cezaro-crăiască ţăran martie 1999, în casa din Cluj a scriitorului,
cu piciorul gol. Acesta a fost şocul. Europa pentru Studioul Regional de Radio
– peste tot civilizaţie, şosele admirabile şi pe Tg.Mureş, prima dată încredinţat unei
înălţimile Golan şi fără înghesuială la reviste literare, acum când este „în
serviciile poştale. fierbere”, iar, la noi, ideea europeană.)

6
ceea ce e scris / nu
rămâne, / că în locul gol
pun numele tăcerii.”
(Autoportret)
Aşezat în colivia destinului, între cei „Tot timpul
patru pereţi ai casei lui de litere, Nicolae Băciuţ semeni cu cineva. Cu
găseşte (pentru a câta oară?) energiile necesare cineva care a mai fost,
rostirii poeziei. Antologia Anotimpul din colivie cu cineva care va fi ca
(ediţia a II-a, Poeme nealese, Editura Tipomur, un strigăt, ca o mare, ca
2006), cu un număr impresionant de pagini – o altă eliberare de sine. […] Dar zborul? Dar el,
608, adună într-o memorie afectivă şi nu numai, atât de comun, atât de al tuturora şi totuşi atât
poeme apărute de-a lungul timpului în volumele de propriu?! Dar poemul, atât de straniu, atât de
„Memoria zăpezii”, „Nostalgii interzise”, „Casa aproape, atât de departe, atât de al tău? Atât de
cu idoli”, „Manualul de ceară”, „Poduri de al cui?” (Recurs 1). Definiri interogatorii, micile
umbră”, „Solstiţiu la echinox”, „Alb pe alb”, poeme în proză din subsolul paginii. „O gură
„Portret după autoportret”, în încercarea plină de zăpadă – Poezia” (Iarnă). Ea rămâne
recuperatoare a eului de dincolo de timpuri. albul din gând, din noi, din cuvânt. „Ca / o/
Dorinţă de a nu pierde atingerea veche, de vertebră / de / aer / poezia” (Fulg). Sens înalt,
demult – „iubite anotimpuri...” axis inefabil, ţinând în picioare cerul din noi.
„Să-mi pun ordine în lucruri, / Să-mi Poezia e timpul care rămâne, „lecţia / de /
pun ordine în anotimpuri”, rosteşte imperativ anatomie / a unei / secunde.” (Poezia)
poetul, dorind reaşezarea. E o modalitate de Poemul e semn şi prevestire: „Numai
întoarcere înspre sine, în care se întrevăd forme poemul îţi poate prevesti moartea. / Numai el îţi
de ritualizare a vieţii în complexitatea ei: iubire, poate scrie zilnic scrisori / amintindu-ţi că mai
credinţă, îndoială, limită şi nemargine, eşti în viaţă, / că undeva, la sfârşitul cărţii, / e
contemplaţie, speranţă şi deznădejde. Anotimpul frig, / e atât de frig / că se aud cuvintele-
din colivie este un tur de forţă prin anotimpuri- ngheţând” (Numai poemul). Totul rămâne în-
vârste-trăiri nealterate, atingând zăpezi de scris în trecere. Poetul descompune înţelesuri
altădată. Scrise cu gândul la poezie şi cu ochii la într-un parcurs invers. E sensul răsturnat al ideii:
cuvinte, poemele din colivie (păstrate nealterat „Cum pasărea nu este înţelesul zborului, / cum
acolo) ne ajută să vorbim despre Nicolae Băciuţ zăpada nu e liniştea apei / nici metafora nu e
cu... cărţile pe masă. înţelesul poemului. / Între gâtul poemului şi
Poemul - „gură de peşte lacomă, / picătura de sânge – / cămaşa de forţă a unei
ajungând pe uscat” (Vine poemul) – alcătuire de iluzii. / (Nu naşterea ne face fericiţi, nu moartea
cuvinte: „Cuvintele – alte animale de povară - / ne face înţeleşi)” (Oglindă, oglinjoară).
scurmă pământul, sapă şi ară, / seamănă rodul / Aşezarea în iluzie e hemografie, evidenţă
mereu în starea de primăvară.” (Alte animale de luminoasă.
povară). Geneză, cuvântul naşte lumi: „în Ochiul devine vedere – „Nu am ochi, ci
fiecare poem e un alt început” (În fiecare poem), doar vedere” (Dezvăţarea de vis) pentru a se
scrie poetul. Bucuria scrisului şi credinţa în regăsi apoi, lepădat de cuvinte: „O, dac-aş şti că
rosturile poeziei devin mărturisire în Ars se moare mai uşor/ m-aş lepăda de cuvinte. /
poetica: „odată, odată ca niciodată / în poemul Mut şi deodată orb / m-aş lepăda de veşminte.”
tău, ca-ntr-un baston, / se va sprijini un orb.” (Din ceas dedus...) E un fel de re-găsire, dincolo
Poezia e înţeleasă uneori ca bucurie largă, de cuvânt, în tăcerea dusă până la capăt -
plenară, de împărtăşit; altminteri, ea nu există: eminescian: „Ca să pot muri liniştit, pe mine /
„Unde începe singurătatea / se termină poezia” Mie redă-mă!” Câtă existenţă, atâta poezie,
(Despre singurătate). Poetul adânceşte şi pentru că, în afara poeziei, existentul îşi caută
nuanţează semantic cuvintele. Alteori poezia sensuri: „Ce faci tu, poezie, când nu mă găseşti
este văzută ca identificare absolută, perpetuă a acasă?/ Pe cine mai întrebi de viaţa mea? / Cui i-
sinelui cu lumea: „Încep la nesfârşit acest poem / o mai dai în grijă? / În cine-ţi risipeşti tăcerea? /
deodată cu fiecare viaţă începută. / Scriu numele Iar aşteptării cine-i pune coarne?” (Ce faci?).
lui în locul numelui meu” (Numele). E strădania Salvat(or) şi strigat, poetul îşi cheamă poemul :
regăsirii identităţii prin scriitură. „Sentimentul „Lăsaţi poemul să vină la mine – /cuvinte
identificării e de natură atemporală. E o scenă – rătăcite în pustiul străzii” (Lăsaţi poemul să vină
care se repetă – dintr-o piesă neterminată şi care la mine). Pentru că rostit, „În strălucirea nopţii/
nu se va juca niciodată.” Urmă (ne?)mărturisită cuvântul meu e-un curcubeu” (Contur).
prin scris, poetul : „Am avut în vedere că numai

7
„Cuvintele / aşteaptă / ca o pedeapsă / deasupra noastră nu sunt suficient loc de
pe limbă. / Ptiu!” (Fulger). Cuvintele sunt locul refugiu: „S-a înstelat un cer pe dedesubt, / altul
fiinţei: „Eu sunt cel ce sunt / născut într-o limbă, e-n noi tot mai albastru; /nu mai e loc niciunde
/ locuind în cuvânt. / Fiinţa-mi trece curată, / de ascuns, / nu poţi niciunde îngropa un astru. /
locuind în cuvânt, / spre niciodată.” (Spre Şi-ncet ni se prelinge-n vene / şi trupul parcă ni-
niciodată). Cuvintele - călăuză spre esenţe şi e mai greu / decât o piatră care plânge / în ochiul
descoperiri, loc de linişte şi de trudă, acces la o unui Dumnezeu” (Cer pe dedesubt).
ordine întemeietoare. Poetul nu mânuieşte Sporită de trăiri estetice profunde,
cuvinte, ci explorează poezia e păcat şi bucurie, mod
potenţialităţi afective şi de transcendere a realului,
descriptive ale limbajului. sforţare consacrată respingerii
Rostindu-se, poetul e spectator al timpului: „Mă-ntorc mereu – /
propriei sale fiinţe vs. acelaşi anotimp / mi se deschide
fiinţări…poetice: „Acesta sunt eu / ca o fereastră-n cer / ca un
– / fără ţară, fără nume, / fără gură Olimp / plutind pe mare – / şi
şi ochi, / cădere de meteorit, / fără dincolo de rugi / îmi cer iertare /
lume.” (Amintiri din viitor); „Eu pentru păcatul meu / şi bucuria,
sunt o undă / de albastru – / sunt o / cu voie fără voie greşeală: /
secundă / ce n-o să ştie, / poezia.” (Rugăciune)
niciodată / unde / să se ascundă.” „Lumea unui poem
(Autoportret); „Trupul meu / ca o adeseori este mai adevărată
rană / deasupra / ierbii – / o decât însăşi convenţia lumii
picătură de sânge.” (Autoportret văzută prin simţuri” (N.
de Paşte); „Nu, nu sunt Sfântul Stănescu). „Cartea aceasta nu se
Nicolae, / sunt păcătosul eliberat; / mi s-a dat un lasă citită, / cartea aceasta nu se lasă incinerată; /
pustiu / peste care voi fi împărat. / Mi s-a dat o carnea ei stă în mine boltită, / orbita mea o
respirare, / un cuvânt îngheţat, / care nu se va plânge-nsângerată. / Cartea aceasta n-are-nceput,
topi niciodată, / din care apele n-au plecat. / / stă întinsă la mine sub piele / asemeni uitatei
Pustiul intră în mine - / un pustiu într-un alt iubite Ruth / într-un joc inventat cu inele. / Aerul
pustiu. / Nu, nu sunt Sfântul Nicolae. / Sunt ei se schimbă brusc în vedere / când litere groase
căderea lui. / Şi-n cădere doar tăcere / descriu” îmi curg prin artere.” (Întâmpinare)
(Numele poetului). Estetica tăcerii înseamnă Nicolae Băciuţ ni se oferă întreg, într-un
desprindere deliberată de real. Mallarme tindea soi de necruţare de sine, părând a ne vorbi
către poemul ideal, „poemul tăcut, numai în despre neruşinarea de a nu scrie, despre bucuria
alb”. Prin tăcere cuvântul e salvat; se supune şi spaima de a înţelege că „nu există om care să
legii oglinzii. A fi în tăcere înseamnă a înţelege nu alerge spre şansa de a fi primul nemuritor”
neînţelesul, a vorbi nevorbitul. (Borges). Nu ştiu dacă Nicolae Băciuţ ne-ar mai
Pendulare subtilă între lumi, poezia lui putea procura mari surprize în anii următori, dar
Nicolae Băciuţ atinge adâncimi în care, obsesiv, ştiu că el este unul dintre câştigătorii la bursa
apar retina, arcada, lucarna, ochiul, zăpada, literară. Pentru că orice carte are atâtea
vama, timpul, schimbarea la faţă, laitmotive ce exemplare câţi cititori are. Spunem, parafrazând,
caută lămuritor să se limpezească, proliferând la că noi, prin curiozitate şi prin destin, suntem
limita înţelegerii. Ele devin elemente predestinaţi de-a citi întruna. Iar Nicolae Băciuţ
alcătuitoare ale universului. Aici, visul îşi intră – pasărea din colivie - este un autor citit. Unul
în drepturi: magia unor fraze, emoţia, dintre aceia care şi-au înţeles destinul artistic şi
spontaneitatea înaintează dincolo de cuvinte şi îl urmează, părând a repeta, la fel cu Henry
tinde să transforme particularul, în universalul în James: „We work in the dark – we do what we
stare să reflecte esenţa, ideea. E o lume can – we give what we have. Our doubt is our
înregistrată prin simţuri. Sensul devine passion and our passion is our task. The rest is
încărcătura transportată de cuvânt. Pentru a the madness of art.” („Lucrăm în beznă, facem
vedea e de-ajuns cuvântul: „Cuvântul vede ce putem, dăm ce avem. Îndoiala este pasiunea
lumina, dar, spre diferenţă de ochi, cuvântul o noastră şi pasiunea este tot ce avem. Restul e
reţine în el!” (N. Stănescu) nebunia artei”).
Întors în cuvânt, pe via religiosa, poetul
află hierofania: „Tatăl nostru, carele eşti în MIOARA KOZAK
cuvinte, / mai dă-ne o viaţă când moartea ne
minte” (Tatăl nostru). Cerurile din noi şi de

8
mai multe ori
în ordinea
interioară a
evenimentelor
Motto: „Dantelăreasa croşetează, nu şi pe care este
filozofează” (op. cit., pag. 98) scrisă o
reclamă la pui
Am lăsat intenţionat să treacă un timp şi cartofi
după ce am citit „Dantela de Babilon”, prăjiţi.
roman, de Melania Cuc (Ed. Nico, 2009), ca „Cântă,
să văd dacă impresiile stăruie odată ce vraja Zeiţă, mânia”
noului dispare, dacă gândurile preluate din e începutul
text mă mai urmăresc, dând nelinişti şi poveştii. Un
obsesii în continuare, dacă atmosfera de Turn Babel, în care fiecare povesteşte pe
roman oriental, construit cu personaje limba lui. O hartă formată din oameni, nu
occidentale, mai rămâne în amintire, dacă din ţări, dar fiecare aduce şi duce cu sine
farmecul poveştii spuse dintr-o singură obiceiuri, tradiţii, mentalităţi. Toate se
parte, cea a naratorului – personaj feminin, topesc în faţa morţii, dar trec mai întâi prin
care nu-şi împrumută vocea altor trăitori ai stadiul de poveste. O poveste din cele o mie
aceluiaşi experiment tragic, terorismul, care şi una. Ideea de basm levantin urmăreşte şi
ameninţă o aerogară, unde sunt luaţi ostatici destăinuirea personajului principal şi
oameni de tot felul, o haltă în care nu mai reportajul, de tip aparte, straniu, dureros,
intră şi nu mai ies avioane de o săptămână - viu, trăit şi suferit de către narator.
nu se destramă la fel de repede şi de uşor, pe Este un roman construit la rigoare, ca un
cât a fost de grabnic creată. document, o fotografie fidelă imaginii din
După atâtea condiţii puse acestei cărţi, a real, fără un plan al arhitecturii textului care,
sosit clipa să spun da sau nu. Şi, la fel cum până la final, se conturează, totuşi,
fata cerută, în căsătorie amână răspunsul, impunător, se adună tocmai din extreme.
luându-şi un răgaz, deşi ştie foarte bine care- Este un roman nestructurat clasic, fără
i va fi alegerea, am încercat să nu judec capitole, fără părţi, ceea ce-i aduce
acest demers narativ la primul impuls. Un vulnerabilitate. Dar aceasta este proprie
prim impuls ce-mi şoptea că naratorul – o autoarei, care nu pierde vremea cu forma
jurnalistă ajunsă în misiune în patria romanului, ci este preocupată de fondul
Levantului de altădată – lucrează, în cele ideatic, de personajele pe care le îndrăgeşte
250 de pagini, după un model profesional, şi cărora le găseşte şi coordonate mioritice,
observând lumea din jur, aşa cum femeia din pentru că lumea e mică. Doar gândurile şi
preajmă dantelăreşte, cu migală, şi-şi spune introspecţia în trăirile personajelor, dintre
în acelaşi timp povestea tristă a vieţii. care cel mai zbuciumat este naratorul însuşi,
Jurnalista, pornită să descopere lumea conferă cărţii o particularitate grăitoare:
(cu tot ce implică necunoscutul şi situarea eroilor ei, în acelaşi timp, în
cunoscutul din informaţie), se încurajează, străinătate, în prizonierat, dar şi acasă, într-
din când în când, ştiind că e bine să vorbeşti un joc riscant, tulburător, al pierderii
pentru a trece un moment dificil: periculoase de identitate şi al regăsirii, care
”Conversaţie! Haida-de, tabieturi de femeie aşteaptă undeva, în trecut sau în viitor.
modernă. În jurul nostru e moartea.” Cele Fiecare personaj vine la masa personajelor
două dantele, cea reală, sub ochii cu un anume specific, dar e gata să renunţe
participanţilor la evenimentul tranşant, între la tot pentru libertate, pentru viaţă: „Suntem
viaţă şi moarte, şi cea care intră în fictivul ca păsările din colivia cu uşa deschisă. În loc
textului, pornesc din acelaşi loc geografic – de aripi, ne-au crescut rădăcini.”
Babilon, leagăn vechi de cultură orientală, Personajul central al cărţii este Laila,
asupra căruia stă pericolul lumii evadata din Serai, dintre cadâne, altădată
americanizate, ca acel panou, repetat fată de Cişmigiu, cântăreaţă, măritată cu un
fotografiat de ochii naratorului, ce revine de
9
arab, doctor, şi plecată de douăzeci de ani cenuşă”, constituind o întoarcere spre lumea
din ţară:”Poate ar trebui să o întreb şi să aflu veche, insuficient înţeleasă, ca o dorinţă de
dacă, din anii petrecuţi prin deşert, i-au cunoaştere a istoriei lumii, a istoriei
rămas întregi paşii sau numai urmele lor”, religiilor. Evenimentele exterioare sufletelor
spune personajul narator feminin. În jurul sechestrate, fără ocrotire, trupurilor
Lailei, gravitează, în mersul naraţiunii, alte interzise, fără mâncare, fără apă, creează
personaje – rusoaica Maşa Mihailova, modernitate naraţiunii, bazată pe tradiţionala
Salomeea, Mercenarul Mandea - carpatinul, trăire a sentimentelor. Ţinând cont de
Ardanaze - adolescentul paralitic în scaun cu acestea toate şi adăugând faptul că materia
rotile, negresa, copilul ei hrănit la sân de o cărţii conţine substanţă extrasă din
blondă, Jonathan, Barby – acoperind un confruntare de idei, din destine încercate,
univers uman, iar pe ultima orbită, lucidă şi dureroase, din gânduri şi argumentare, din
înţelegătoare, femeia-narator stăpâneşte dialog, din războaie interioare, din atâtea
destinele cu răbdare, subiectiv şi obiectiv, tentaţii ale lumii de azi, romanul Melaniei
deopotrivă. Între centru şi circumferinţă, Cuc ar merita să fie ecranizat cu succes.
între Laila şi narator, se creează afinităţi,
simpatie. Dantela e ocupaţia Lailei, ELENA M. CÎMPAN
interpretarea evenimentelor aparţine femeii
narator.
„Laila începe discuţia prima.
-Ar fi trebuit să nasc o fată,…dar Dumnezeu Ajunsă la a
ştie că o fată nu e asemenea unui băiat. Aşa 20-a carte,
trebuia, dar am fost laşă şi am lepădat. scriitoarea Melania
(…)Pe atunci nu ştiam că Paradisul se afla Cuc nu mai are
sub tălpile mamelor. De aici a pornit niciun fel de
supărarea doctorului, furia soţului. Îl inhibiţie în jocul cu
dezonorasem. Mi-am recunoscut păcatul. L- cuvintele. Ea scrie
am rugat de iertare. L-am implorat.(…) Îi precum respiră şi
vezi pe bărbaţii din sala asta, stau închişi ca respiră precum ar
leii în cuşcă. Niciunul nu rage, nu-şi arată avea tot timpul
colţii, nu muşcă. Aici, frica îşi face efectul. acţiuni ce se ţes în
În libertate, redevin stăpâni.” atelierul de creaţie.
Răpirea din Serai este văzută aici ca Romanul „Dantela de Babilon”, apărut la
o pedeapsă, ca o fugă de bună-voie, ca o Editura Nico, este o carte a conflictelor, a
acceptare a faptului de a fi greşit. psihologiei în care personajele sunt
Ce ne uneşte pe lumea aceasta? Pe construite în forţă. Dincolo de sensibilitatea
lângă frica, de care vorbeşte Nicolae Băciuţ, lui, fiecare personaj conturat are o forţă
în Prefaţa cărţii („Ecumenismul fricii”), interioară pentru că, altfel, i-ar fi fost greu să
lirismul este numitorul comun, la care poate reziste ca prizonier în războiul rece din
fi redusă omenirea, la care s-ar mai adăuga Orientul Mijlociu. Pornind de la premiza că
speranţa, dorinţa de a trăi. Acest lirism, în Alah este mare, Melania Cuc ne prezintă o
condiţii de terorism, îl întâlnim şi în titlul jurnalistă care va ţine un jurnal al capturării
Dantela de Babilon, cu trimitere la fineţea, ei alături de alţi oameni din diverse părţi ale
migala, măiestria de a construi lumea, lumii, de la Laila, cea care va contura în
oriunde ar fi ea, dar şi la răbdarea de care paşii povestirii dantela, la Salomeea, femeia
este în stare orice Penelopă: „Teroristul cu rămasă văduvă la faţa locului. Cuibăriţi în
cagula albă are ochii iritaţi, pupilele dilatate. propria lor teamă, având în faţă terorişti
Genele-i sunt lungi ca de fată frumoasă. firavi ca adolescentele, dar care se poartă cu
Presimt că este un terorist cu o reminiscenţă haidamacul precum medicul de urgenţă cu
de inimă.” femeia isterică, eroii simt fluidul morţii care
Atracţia scriitoarei către lumea orientală trece de la unul la altul, făcându-i să uite că
apare şi-n romanul ei, „Miercurea din mai există speranţă şi viaţă. Este dificil să ţii

10
în frâie o asemenea povestire de război, apropierii de Dumnezeu ca şansă de a exista real
Melania Cuc reuşind să aducă dincolo de şi imaginar în acelaşi timp, de a exista pur şi
caracterizarea psihologică a fiecărui simplu în modul în care am fost creaţi, dincolo
personaj, o lume care ne înspăimântă, în de limitele noastre impuse de carne ( sarx ) şi
păcat .
care nici măcar bogaţii precum Johnathan şi
Călătoria pe care ne-o propune este şi ea
ai lui Barby nu sunt favorizaţi. una reală şi imaginară în acelaşi timp, limitele
Impresionantă este scena în care deţinuţii nu nu par a exista între cele două, doar cititorul
mai ţin cont de religie sau culoarea pielii, neatent ar putea găsi limite, întrepătrunderea
copilul negresei Cecilia fiind salvat de la dintre cele două lumi este secretul volumului şi
moarte de către Barby, care acceptă să cheia pentru cititor şi pentru autor de a se elibera
împartă laptele ei între doi copii. de zgura din fiinţă pentru a accepta desăvârşirea
Pe măsură ce înaintăm în poveste, Laila la care am fost chemaţi ca oameni creaţi.
înnoadă ochiuri de aţă în care pare să pună Drumul este necesar şi este autoimpus şi
toate trăirile celor prezenţi, dantela prinzând liber în aceeaşi măsură pentru că Dumnezeu ne-
forme în timp ce eroii sunt din ce în ce mai a lăsat liberul arbitru, dar tocmai prin acest
lucru am devenit dependenţi de El. Autorul
obosiţi şi mai lipsiţi de apărare. În momentul
cunoaşte bine spiritul biblic al devenirii, duhul
în care graniţa dispare, prizonierii fiind special care izvorăşte din textul biblic, spiritul
liberi, constatăm că odată asumată libertatea cristic care marchează omul, istoria, universul.
este greu de stăpânit. „De ce nu plecăm? De Operele anterioare ale lui Eugen Dorcescu,
ce am pleca?, spun, prin cuvintele versificare unor cărţi ale Scripturii au fost un
scriitorului, personajele, Melania Cuc exerciţiu de cunoaştere şi autocunoaştere care i-
lăsându-ne libertatea de a filozofa pe această au permis să înţeleagă şi să exprime taina vieţii,
temă. Descoperim în roman povestiri care care este una spirituală copleşitoare.
sunt parcă pictate din lumea Orientului Epilogul volumului defineşte această
Mijlociu, o solidaritate dincolo de graniţele lucrare spre desăvârşirea fiinţei umane: „tenerife
culturale şi spirituale, un război al minţii, un / pumnul lui Dumnezeu / strângând laolaltă /
portret colectiv foarte bine transmis de la ţinând împreună / infernul şi / paradisul”.
Poemele din volum au încărcătura
emiţător la receptor. Un roman care spirituală specifică textului biblic, acolo unde
presupune meditaţie, analiză, concepte şi, scribul etalează mijloacele prin care ne putem
dincolo de mesaj, oglindirea în artă şi apropia de Dumnezeu şi, din acest punct de
literatură. vedere, nimic nu este gratuit, poezia adevărată
MENUŢ MAXIMINIAN este una necesară sufletului: „ poezie de artă e /
să afirmi şi să crezi că poezia / şi arta sunt
gratuite / „ Brusc descoperim nevoia de a ne
hrăni sufletul mai mult decât nevoia de hrană
fizică, călătorind spre Tenerife ...
Eugen Dorcescu insistă pe ideea că fiecare
are un drum al său: „ drumul spre emaus /
Eugen Dorcescu, drumul spre damasc / drumul spre tenerife / vai
eremit şi scrib în mie / bătrân şi uscat / eremit / ce mic / ce lumesc
timpul vieţii sale pe / ce nevrednic / ce unic / ce neînsemnat / ce
care o prinde şi care îi trupesc / ce departe / ce zadarnic / ce tragic / ce
alunecă printre degete singur / sunt Doamne / nenorocitul de mine /
în acelaşi timp, ne fericitul de mine / „ Acest drum trebuie să-l
propune o călătorie străbată fiecare, este drumul propriu al
interesantă, o călătorie individului prin infinit şi eternitate sub Ochiul
spirituală iniţiatică prin atent a lui Dumnezeu.
volumul de versuri „ Cititorul va înţelege că povestirea, simplă
DRUMUL SPRE în esenţă, atrage lucruri profunde, scrisul
TENERIFE „ – poemelor are ceva din stilul Bibliei în care
Editura „ eubeea „ – Timişoara, 2009. lucruri aparent simple, obişnuite indică spre
Cartea este o carte a misterelor şi una a lucruri neobişnuite din zona nevăzutului, a
tainelor şi vine dintr-o viziune cristică, o spiritului pur, atins de adevăr, acel adevăr care
viziune a celui care ştie şi care doreşte bucuria ne face mai liberi şi care ne purifică, ne sfinţeşte

11
la modul necesar pentru a nu ne abate nici la
stânga, nici la dreapta de la drum: „ drumul este
atât de / cuprinzător de / prezent încât
copleşeşte / conştiinţa / iar noi vom afla ce este /
el cu adevărat / abia atunci / când nu va mai /
trebui să-l străbatem / „
Pe acest drum fiecare este singur, umil şi
expus destinului, după un plan în care reperele
duc spre viaţă sau spre moarte: „ vechea mea
traistă de / drumeţie / plină cu frunze din pomul
/ vieţii / plină cu viaţă / plină cu moarte / plină
cu ierburi / amare „ Este drumul de esenţă
apostolică, unul care vine din însărcinarea pe
care Dumnezeu a dat-o omului, aceea de a duce
mesajul şi de a fi martor.
Chiar dacă poemele au repere reale,
descriu o cină sau un loc, o plantă sau soarele,
întâlnirea dintre bărbat şi femeie sau întâlnirea
cu natura, chiar dacă avionul care poartă precisă: Tenerife, dar care presupune o geografie
călătorul spre cer este clar definit şi treapta pe spirituală profundă, e călătoria spre Ierusalimul
scara spre avion are însemnătate, chiar dacă Ceresc, fără prea multe semne de ortografie,
versurile sunt în limba română, în limba engleză fără stil special, doar curgere, după modelul
sau spaniolă, călătoria cea mai palpitantă este manuscriselor vechi. Deşi Eugen Dorcescu nu o
cea spirituală, irezistibilă, imponderabilă şi care spune explicit, implicit se poate înţelege că Iisus
la capătul ei omul este altul : „ încearcă să fii este Calea, Adevărul şi Viaţa, aceasta este
ceea ce vei deveni / iată Eu Cel ce sunt Eu exerciţiul, pentru că numai în felul acesta ne
singurul / care sunt / îţi ofer acum / şi pentru întoarcem, ajungem la Dumnezeu.
totdeauna şansa / aceasta /. Dacă am căuta un termen de comparaţie a
Călătoria este una personală şi se petrece drumului spre Tenerife, un model preexistent,
în singurătate, Eugen Dorcescu insistă pe doar Apostolul Pavel, face unul asemănător,
această singurătate : „ spre insularitatea / la descris în cartea Faptele Apostolilor din Noul
isla* / din mine însumi / E călătoria care a Testament, când, în lanţuri, ca prizonier, urcă
început cu primul om şi continuă cu fiecare pe corabie, însoţit de sutaşul roman şi
dintre noi, una pregătită de la creaţie, de care nu comandantul corăbiei şi datorită furtunii de pe
scăpăm: „ aidoma primului om aidoma / omului mare, ajunge de fapt cel care conduce corabia,
primordial / căutând în sens invers / paradisul / cel care vede drumul prin furtună şi salvarea la
„În această călătorie viziunea e una copleşitoare, care am fost predestinaţi. E drumul apostolului
nu aparţine omului, ci e viziunea lui Dumnezeu …e modelul de la care a plecat autorul
pentru om: „ orizontul / dincolo de tot dincolo volumului, un model înalt şi etalon pentru om.
de / nimic / dincolo de toate / nimicul”. Deşi poetul nu este teolog, trebuie să
Taina acestei călătorii este una a odihnei, reţinem elementele profunde de teologie din
omul credincios poate intra în odihna Domnului, poemul - râu, confirmându-se astfel susţinerile
este pacea dintre om şi Divinitate, una care Sfântului Augustin care insista pe contribuţia
aduce binecuvântare pentru om, un termen creştinilor la susţinerea valorilor evanghelice în
teologic ( profund ) şi care scapă omului lume, dincolo de structurile eclesiastice
modern, răzvrătit şi incapabil să ducă călătoria specifice, prin menirea fiecărui om de a fi
până la capăt, incapabil să înţeleagă legea purtător de adevăr aşa cum l-a primit.
drumului, a căii : „ drumul include / în uriaşa-i Eugen Dorcescu a înţeles misterul, dar,
structură / mulţimea tuturor / drumurilor reale / modest, rămâne eremitul, scribul … care
mulţimea tuturor drumurilor / posibile / ba chiar descrie călătoria spre cer …ca artist, ca poet, ca
/ mulţimea fără număr a / tuturor drumurilor / om ce simte eternitatea ca pe un dar de la
imposibile / de fapt acesta e / drumul / de la trup Dumnezeu, cu insula de frumuseţe în ochiul său
către / suflet / de la suflet spre / duh / şi de la de artist …
duh / către Duhul „
Poemele formează poemul volumului, CONSTANTIN STANCU
toate curg, e un râu care curge prin autor, prin
cititor, prin lume, e râul vieţii, are o ţintă

12
cărnii care a
rodit şi s-ar /
Întoarce în
piatră / În
mit…// Cum
lumina e partea
de sus / Şi-
ntunericul de
jos o susţine / O
Poetul Eugen Evu se apleacă în lirica foame divină de
sa (REZERVAŢIA DE DUIOŞIE, Ed. pretutindeni / Mă-mpresoară // Şi îi
Viaţa arădeană, Arad, 2005)asupra răspunde cel prăbuşit / Din mine-mi.”
problemelor ontologice majore. Gravitatea (SIMPTOM SAU SUFERINŢELE NATURII)
cu care îşi urmează demersul cognitiv este o Existenţa biologică, oarecum
caracteristică stilistică specifică poeziei sale: zadarnică, pare o scară incompletă, fără
“Savoir! Am strigat şi am dat nume vântului capete de aderenţă, ridicată între pământ şi
/ Care din sine se-nalţă, sieşi piere. Cum nici cer (un axis mundi deteriorat de absenţa
n-ar fi. / Eram deasupra apelor ca un izvor al divinităţii), pe care fiecare om este totuşi
trădării. / Savoir! Am făcut saltul cascadei / dator să urce: “Ciudată e doar scara fără
Înţelegând deodată: imaginea curge - / Iar capete / Scara suspendată unduind între noi
Dumnezeu e privirea. Deci Legea. (A ŞTI) şi zei // Fie că au promis şi au fugit de alţi
Crezul este heracteitian, în existenţa zei / Fie că între timp s-au stins şi ne-au uitat
universului totul se schimbă, curge şi cu atât / Destinaţia şi numele. // Ne rămâne noi
mai iute trece viaţa noastră efemeră: înşine să devenim / Şi departe în ceruri să le
“Ninsorile mai şovăie-n cădere / Un dans aflăm cenuşariile / În criogene urne / Pe care
hermeneutic, rudiment / Al scrierii astrale, să le repatriem şi să-i pomenim / Creştineşte
dalbe sfere / Aură-a unui zeu omniprezent // / În numele unei Legi care naşte şi stinge /
Duminică aurindu-mi cerul gurii / Acest Galaxiile şi cochiliile melcilor.” (SCARA
cuvânt ce nu se poate naşte / Purtat din stră- SUSPENDATĂ)
memoria Făpturii / ca zestre din părinţi, a Te
cunoaşte? // Pe luciul din oglinzi se Artistul /artişti încearcă să
recompune / Lumina rece, Apheyron bogat / înfrumuseţeze viaţa prin creaţie şi
Sămânţa lumii prizonieră-n rune, - / Când fraternitatea poetică se înalţă peste egoisme,
ape dulci-sărate s-au certat? // trăind doar sublimă, sub tiară budistă: “Încă o mie de
sensul lor imaculat / Cumva filmat cu poeţi deodată cu mine / În aceeaşi clipă, sub
încetinitorul / Un joc divin trans- aceeaşi stare / Pretutindeni prin lume,
substanţializat / Mă duce-n munţi, să aflu iar răzleţi, scriu / Tresare acelaşi pământ într-o
Izvorul.” (FLORILE DALBE) unică floare” (LOTHUS).
Poezia citată ne duce cu gândul în Limbajul poetic este un logos
zorile genezei când s-au separat apele secund, cu puteri creatoare numai în planul
terestre de cele ale văzduhului şi am fost imaginarului, nu şi în cel fizic: “bobocul
zămisliţi din materia unică (apeyron în unui logos în doliu – tu poesie.”
concepţia filosofului grec Anaximandru) ca Parafrazând o doctrină presocratică,
fiinţe muritoare. Drept urmare, existenţa în care se spune că trebuie să fii
conţine mai mult: ”Spinuri şi ruguri / Chin, înmormântat în pământul ţării natale pentru
beteşuguri, / Nicicândva muguri / a nu deveni strigoi, Eugen Evu vrea să
Nicidecum struguri”. moară simbolic în limba română: “Oricum,
Odată cu trecerea timpului, poetul vei muri româneşte. / Mori în limba-n care
trăieşte senzaţia că este respins de natura ai învăţat a vorbi / Mori visat de dinainte
care o dată l-a creat: iarăşi visat / Doare doar dorul. Moartea te va
“Acum simt un straniu / Fenomen de traduce.” (ETNIE)
respingere: / Al naturii care a suferit / Al

13
Luciditatea poetului îl conduce spre Pe lângă scriitorii, majoritatea dintre
o înţelepciune mioritică, senină: “Am trăit în ei, de circulaţie naţională şi chiar
eroarea de-a-mi face icoană / O bătrână internaţională, printre oameni cu funcţii
lumină străină, o rană // (…) // Înţeleptul cu sociale sau angajamente în sfera culturii, se
suflet copil către moarte / Ştie ultima evidenţiază persoanele despre care pressa ,
peşeteră-n ultima-i carte.” (EPIFANIE DE în general, scrie cu parcimonie dar care ele,
PRIMĂVARĂ) persoanele acestea ţin pe verticală coloana
Împăcat cu sine, Eugen Evu se vertetrală a societăţii la ora asta, în urbea
consolează cu gândul continuităţii speciei, noastră dar şi mai departe de Bistriţa şi
chiar dacă individul moare: “Căci taina Năsăud.
reîncepe-n noi, mereu: / precum în om, aşa Tocmai
în Dumnezeu.” (ESTIMP) Regăsim aici generozitatea
relaţia dintre fiinţa individuală şi cea organizatorilor,
supraindividuală sau aceea dintre eul PROADO si
personal şi cel colectiv: “Delirul frustrării de Editura
zeu / Jur-împrejurul celui numit Super-Eu / Mesagerul, care
Halou semantic, siaj al devenirii / Care au adunat
separă tenebra, de fulger. (POESIE). oameni cu
Dincolo de cultura sa metafizică, profesiuni şi
Eugen Evu rămâne un poet imprevizibil, aptitudini
proaspăt, modelând limbajul în felul său diverse într-un
inconfundabil întrucât “Ceea ce nu se-nvaţă act cu temă dată
e viu”. şi de creaţie
LUCIAN GRUIA evidentă, demonstrează că Solidaritatea nu e
un cuvânt aflat pe ,,moarte”.
Fiecare după inima sa si după talentul
sau curajul de-a pune în pagină propriile sale
gânduri, autorii volumului se aseamănă între
ei prin seriozitatea textelor şi se deosebesc
prin stilul şi unghiul privirii pe care o
Antologia de aruncă peste lumea înconjurătoare, spre
texte a aparut sub spaţiul de unde şi –au extras eroii,
egida PROADO subiectele, pildele…
Bistrita Năsăud, Fie că sunt eseuri cu ramificaţii
corodonatori ai cărţii filosofice, fie că ideile sunt transpuse în
fiind Doina Orza şi poeme sau în fragmente de literatură,
Menuţ Maximinian. fiecare lucrare în parte este un detaliu dintr-
Într-o ţinută grafică un joc serios de puzzle, şi pe care, odată ce
elegantă şi cu un le-ai aranjat pe tăblia mesei, obţii Opera
conţinut bogat în finală, ceea ce ai vrut, de fapt, de la această
semnături care fac carte.
împreună un buchet Nouă ne pasă! Sintagma asta ar putea
adevărat de idei care fi foarte bine subtitlul volumului.
meritau a fi aduse în Doina Orza şi Menuţ Maximinian au
atenţia cititorului reuşit să rupă inerţia, să ne facă să fim o
blazat de rutina clipă în miezul aceleaşi idei, fiecare
fiecărei zile, volumul se distinge în peisajul încercând să fim mai buni prin mintea şi
de gen prin reunirea sub aceeaşi umbrelă a puterile noastre.
ideii de solidaritate şi toleranţă, a unor Felicitări şi succes în continuare.
oameni care, poate câţiva dintre ei, nu s-au MELANIA CUC
gândit niciodată să-şi expună gândurile între
copertele de carte.

14
Absenţa prin adio a autografului... ceva mai sus de Cetate, unde scuturam cirochinii
stelelor cu ochii nesăţioşi anilor tineri...” Să-i
cerem amiezii o pereche de fluturi/ un ochean de
frunze feermecate/ un cal înaripat să-i cerem, să
te bucuri/ că visul nu s-a frânt, sărman, la
jumătate” ...îi scrie poetul micii lui prietene
Alisia....O cheamă pe Alice în ţara minunilor, ne
cheamă la jocul din caliedoscop în care infima
Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2008 piramidă a jucăriei, se poate cere orice, spre
„ Doamne, Dumnezeule, îţi mulţumesc bucuria de a fi.
Pentru gândul bun : Poezia lui Nicolae Drăgan este o transă,
Averea poetului n-a fost, ritmând condiţia suferinţei naturii, dar şi măreţia
Nu este şi nu va fi ei misterioasă, cât fi-vom oameni. „ Dar unde
În vecii vecilor poţi întinde braţ fără durere,/ fără ceaţă adâncă
Nimic altceva decât şi fără de pământ/ când doar în profilul viforos
O grămăjoară infimă de scrum, al statuii/ se reazămă lumina unicului gând...Şi
tulburător mirosind a Rai, sât mai hrăneşti
după ce a ars cu iluzii absenţa/
toate cuvintele” murmur lunecător
prin văile
...Da, prietene, scrumul oglinzilor însă! somnului/ când
Scânteiuţa solară în ciobul rece de lună... naşterea vocalei e
Metaforia. Suntem etern contemporani cu anunţată mereu/
fluturii, cu Dumnezeu. de ceasul botezat
Cu mâna cutremurată de ultime spuse ale de cuminţenia lui
poetului, prietenului d’antan Nicolae Drăgan, a Dumnezeu”...
confratelui Cornel Nistea, îmi soseşte la ieşirea Ţin deschisă
din Carte, vestea plecării şi dacă vreţi, pe genunchi cartea
reîntregirea unei memorii afective niciodată Poetului care a
fisurate de timpul trăirilor noastre. fost, va fi. Mă
Nicio separaţie nu prinde contur, nici reumplu de „amarul mierii” şi asupra-mi roiesc
rolul umbrelor în pictură- poezie, nu tresare. viespi dar şi fluturi, ai acelor ani de arderi şi
Prezenţa poetului a redevenit liniară, răsucite , de poticniri şi încrederi, de lupărie
însă e o iluzie, nu există în univers – nici în tânără, şi de înrări asuorind poeţii, de care nici el
Fiinţă, linie dreaptă. Ea, linia, este captivă în nu a fost scutit. Stinse poteci ale vieţii, la Deva,
chiar paradoxala libertate a cercului- spirală. La Alba Iulia, în cetatea existenţei noastre
Ultima carte a lui Nicu Drăgan este reîntregitoare. Cartea pe genunchi, deschisă, ca
testamentară şi prin esenţele ei metafizice, şi o pasăre cu aripi în repaos ...Prelungirea de
prin constanta acelui patos ce ne altoieşte, viaţă umăr, de tâmplă, de cuget, de sensul zborului
de viaţă, moarte de moarte, în paideuma. originar... Ninge şi scrum – cel al ultimei
„Nu străbatem crânguri înnoptate/ singurătăţi, ca a naşterii, ca a morţii:
luminaţi nu eram cu silabele fulgerului/ paznici „Milostivule, mulţi hrăneşti/ puţin
nu rămâneam atâtor ore defăimate / de n-ar fi trăzneşti”...” Doamne, din ce pricină uneori,
fost aburul nesperat de clar-/ pustiindu-ne părem atât de singuri,/ precum o lacrimă de
privirile cu un ameţitor paradis-/ fiind înger în golul unei linguri?”. Mâncăm din
întodeauna, fără să fie- /De n-ar fi fost potecile/ cuvânt, mâncaţi de Cuvânt! ..Elegiacul structural
de-a lungul cărora într-un imens elan-/ ori Nicolae Drăgan, de fapt mare iubitor al Vieţii,
poate numai dezbrăcaţi de luem-/ am presărat poet orfic deci adevărat, îmi spune Cornel
scrum de stea/ şi nisip din fântânile pe care atât Nistea, şi alţii, ce-mi aduseră vestea de adio, îşi
de târziu/ le-am învăţat să vorbească”... amintea de el însuşi olaltă şi cu mine, iar eu ce
Ultimă carte trăită, nechinuită, ci să mai fac ? Trist, Doamne, mă bcură acestea!
eliberând energie empatică, de sprijin, de Îl caut în cartea de urme, cu această uimire că
reazem, de cuminecare- comunicare prin Verb am mai rămas, colo, spre toamna când podgoria
poetic, a „ mirării că suntem”. îngerilor, se va deschide şi pentru drumeţii în
Cândva, altcândva, într-o cramă de sub sus.
Cetatea Albei Iulia, ne citeam versuri boeme, a
nu ne mai teme. Ora vinului roşu ne prindea EUGEN EVU

15
RAFT
Demonstrând o bună înţelegere a pro- mai ales înspre teoriile receptării îmbrăţişând
blematicii psiho- “teoria cititorului real/ implicit” şi “jocurile de
pedagogice a fenomenului anticipat chiar de limbaj” ale reacţiei micilor cititori faţă de textele
titlul cărţii, autoarea Cristina SAVA propuse (discuţia problematizantă, discuţia-
conturează cu un deosebit simţ al intuiţiei reţea, dezbaterea având ca nucleu întrebarea
procesualitatea reflecţiei asupra cunoaşterii prin binară / deschisă).
literatură în general, prin poezie cu deosebire. Deschiderea spre soluţii radical diferite
Specificitatea acestui proces, ca şi a maturizării de clasicele “dictări” se face prin aplecarea cu
conştiinţei ca proces psihic, a conştiinţei estetice deosebire asupra tradiţiei americane a procesului
în cazul nostru, constă în faptul că implică în constituirii sensului văzut ca act de limbaj
mod necesar o practică, o metodă experienţială. predominant (inter)subiectiv, întrucât important
Cu alte cuvinte, este vorba este nu să spunem liber ce gândim, ci să simţim
despre experimentarea trărilor, a stărilor şi a că putem gândi liber, cu accent pe dezvoltarea
sentimentelor, ca nucleu al poeticităţii, „care nu capacităţilor creative ale elevilor prin lecţiile de
se învaţă”, ci se trezeşte. lectură şi comunicare (jurnalul dublu, jocul de
Procesualitatea reflecţiei asupra rol, cvintetul, recenzia, eseul de 5 minute).
receptării poeziei ca practică se bazează, în În final, modelul pedagogic propus de
cartea propusă de doamna Cristina Sava, autoare şi aplicat în diverse variante de lectură
exclusiv pe modelul Evocare/ Realizarea încearcă să uzeze de analogii şi să transfere
sensului / Reflecţie / Evaluare din cadrul valorile cognitive, estetice şi moral-atitudinale
proiectului LSDGC (Lectura şi Scrierea pentru ale lecturilor într-un plan reflexiv, al discuţiei
Dezvoltarea Gândirii Critice), proiect iniţiat în despre valori şi al dialogului interiorizat al
România prin anii 1995-1997 prin Fundaţia micilor cititori cu ei înşişi. Ar fi interesante aici
SOROS pentru o Societate deschisă şi extins mai multe exemple de răspunsuri intersubiective
prin programele de formare din cadrul asupra relaţiei dintre texte, experienţa de viaţă a
Proiectului pentru Învăţământ rural (Guvernul micilor cititori şi sensurile plurale ale textelor.
României prin Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Sunt de admirat osârdia şi perseverenţa
pe atunci, finanţat de Banca Mondială). autoarei în aplicarea strategiei şi a stilului
Finalitatea propusă de autoare este didactic necesar conturării unei atmosfere de
practicarea metodelor interactive ale gândirii lectură libere, creative, specifice dezvoltării
critice şi ale creativităţii lingvistice a acesteia gândirii critice, un cadru modelator mai ales
aplicată unei largi varietăţi de texte. Astfel, din pentru dascălii începători, care au nevoie de
câte ne-am dat seama, trei vor fi liniile majore aceste repere ale modelării. Numai într-un
ale conştientizării actului unei lecturi asemenea cadru pot fi (re)trăite mereu altfel
comprehensive prin trăirea şi căutarea de sensuri bucuria, entuziasmul, inocenţa şi puritatea
tot mai aprofundate (lectura explicativă / sensul copilăriei, melancolia şi tristeţile trecerilor,
literal-informativ prin lucrul cu textul, cuvintele generând judecăţi de valoare care preţuiesc
cheie şi sensurile lor; lectura hermeneutică şi frumusul, sublimul din natură şi din om,
căutarea sensului ascuns, alegoric al ”imaginilor adevărul, cinstea, demnitatea, generozitatea,
frumoase” şi, în momentul reflecţiei şi al mărinimia, onestitatea, curajul, aprecierea şi
evaluării, dibuirea sensului moral al opereiprin răsplătirea muncii ş.a. Prin urmare, avem
lectura cathartică, eliberatoare. convingerea că aceste modele de proiectare
Mai întâi, varietatea metodelor şi a didactică judecăţile de valoare ale dascălului
încercărilor de redimensionare a receptării Cristina Sava pe de o parte, dar şi ale micilor
poeziei este deosebit de mare. Doamna cititori, elevii dânsei,vor constitui modele pentru
învăţătoare Cristina Sava întinde graniţele iniţierea şi construirea judecăţii de valoare a
dinspre soluţii temperate, tradiţionale, care altor dascăli şi a discipolilor acestora, fapt
preiau direcţii hermeneutice devenite clasice, a pentru care susţinem publicarea acesteia la
lecturii plinurilor textuale (prima lectură, Editura Nico din Târgu-Mureş. Sperăm astfel ca
inocentă, lectura explicativă, tablourile acest şir neîntrerupt grăind despre nevoia
poeziilor) reorientându-le înspre teoriile lecturii dintotdeauna a omului de modele să sporească şi
cu lectura golurilor şi umplerea cu noi / alte Lumina de unde a rămas ieri...
sensuri (brainstormingul, metoda cadranelor,
explozia stelară, reţeaua personajelor etc.), dar EVA MONICA SZEKELY

16
Agora

În general criticul de poezie a fost interesat de modul necesar să sondăm modelele pentru a descoperi
în care poetul este influenţat de mediu şi societate, semnele de criză ale complexului structural,
dar şi de imaginile a tot cuprinzătoare care negativităţile aduse complexului, orizontul unui viitor
influenţează printr-un rol mediator textul, societatea eliberat de prejudecăţi. În condiţiile fiinţei lucide ce
şi iubitorul de poezie. aduce şi produce conjucturile mari ale istoriei
O nouă critică a poeziei determină în poezie provenite din adâncul istoriei le putem prevedea,
structuri diacronice şi de respingere din partea alimenta cu mituri şi aduce în terenul poeziei, a
poeţilor ,cu toate că unii exegeţi evidenţiază acest fabulaţiei.
fapt ca o determinare avantajoasă între cele două Misiunea criticului de poezie este mai
domenii. Critica reprezintă în general judecătorul şi dificilă decât aceea a simplului critic literar,deoarece
cenzorul care alege ce este bun de ce ce este rău,dar acesta trebuie să fie şi poet,căci venind din interiorul
se pune întrebarea cine alege critica bună,obiectivă acestui univers poate înţelege mai bine elementele pe
de cea rea şi subiectivă?Cine îi dă dreptul unui critic care se întemeiază opera poetică.Critica de poezie,ci
să dea verdicte,când istoria literaturii ne dovedeşte că nu teoria ei, se mişcă şi glisează în direcţia evoluţiei
s-au făcut multe greşeli în acest domeniu? poeziei fără încetare,merge înainte culegând pentru
O critică a poeziei implică mai multe “ştiinţa”poeziei noi “probleme”,căci ea este
direcţii:valorizarea eului,lucru cel poate face conştiinţa realităţii poeziei.
doar,eventual,un psiholog;o interpretare a efectului Georges Poules subliniază că în timp
asupra cititorului de către poezie;o taxonomizare a conştiinţa critică este formată din conştiinţa inerentă
tipologiei individului;o analiză a postulatului că prin a operei care este efervescentă şi puternică, ocupând,
poezie se exprimă fiinţa umană;o receptare a poeziei evident, primul plan ,şi conştiinţa surprinsă a
ca drept capacitate de vibraţie a societăţii prin trăirile iubitorului de poezie.
poetului,ci nu ai te înrobi,diferenţiind sensurile dintre Abordând,în acest context,problema
kairos şi kronos.Primul element se referă la anularea conştiinţei critice a poeziei, constituită din conştiinţa
timpului liniar şi uniform,şi evidenţiază înţelegerea inerentă a poeziei ce este trăită adânc,aceasta îşi
timpului poetic,totodată efemer ,dar şi trainic. găseşte locul primordial în conştiinţa îndrăgostitului
Poezia, inclusiv critica ei, îşi justifică de poezie.Rolul criticii de a descifra semnele unei
existenţa în demersul pentru organizarea,structurarea poezii este renagat de Serge Doubrovscki,deoarece
psihicului omului şi a lumii lui, şi în special critica nu este descifrarea unei opere pentru a deveni
excelează în caracteristica ei de a deţine un sistem de contrariu acesteia.Critica de poezie este,dincolo de
reguli semiotice pentru interpretarea,includerea înţelegerea profundă,vibratoare a semnelor,este o
experienţei umane într-o construcţie lexicală, ce afirmare a valorii.trebuie să înţelegem că eul
exprimă o realitate,dar nu este realitate, însă este mai criticului,la fel ca şi eul poetului este o subiectivitate
reală decît percepţia acesteia de către om. inversă.Dintr-o expresie dată,şi poet,şi critic-obţin
Poetica şi metapoetica are capacitatea de a lucrarea care este pro-glob, pentru un aspect esenţial
include în ele unitatea dintre structuri descoperite nu al proglobmodernului, noul curent indentificat de
în interiorul lor ci în exteriorul lumii. mine în actuala evoluţie a poeziei,şi artei,în contextul
Dezbaterea imanentă a poeziei-constată globalizării.
Al.Husar-ne conduce spre ideea de angrenaj ca Criticul-parazit al poeziei,pot spune ,că este
sinteză concluzionară a modalităţilor concrete ale veriga intermediară,a treia,între poet şi cititor,el este
poeziei.Critica de poezie este o ştiinţă,ea vine să parazitul poetului care de multe ori,de-alungul istoriei
asigure corespondenţa construcţiei sistemului cu literare,s-a înşelat,dar şi a canalizat gustul
teoria sistemului.Faptul că poezia vine din domeniul cititorilor,privind valoarea poeziei criticate.dacă
creaţiei literare nu este antagonică criticii de poezie este fructul eului poetului,lucrarea criticului
poezie,cu toate că aceasta din urmă vine,aşa cum este”parazitul”acestui produs.
susţin unii exegeţi,din domeniul ştiinţei.Sau sunt In concluzie, o critică a poeziei mai
antagonice? tangenţială de obiectul/subiectul său trebuie-după
Această” construcţie”deschide drumul radial al părerea mea-să înglobeze această “construcţie”
metapoeticii. ambivalentă în contextul că tot ce-i mondializat în
(vezi:Al.Husar,Metapoetica,Prolegomene” capul poetului ţine de ordinea naturii lui şi se
Ed.Univers,Bucureşti,1983). caracterizează prin trăiri intense şi spontane ,şi că ce
În eseustudiul acesta încerc să arăt,pe de- trebuie să respecte o normă,ea aparţine poeziei şi
oparte,inutilitatea criticii poeziei(mergând pe prezintă caracteristicile relativului,ale particularului.
principiul nu e frumos ce e frumos ,ci ce-mi place
mie),dar, să şi apăr funcţia cognitivă a criticii poeziei. Al.Florin ŢENE
În calitate de critic al poeziei pot să abordez
modele ale lumii oferite de poezie;dar nu pot să fiu,în
acelaş moment,şi ideolog şi poet,în acest context e

17
Bibliopolis
oferta de informaţii şi de documente propusă de
bibliotecari este conformă cu solicitările lor.
Politica de achiziţii a bibliotecii judeţene este
influenţată, de solicitările beneficiarilor, de
Intrarea ţării noastre în marea familie a Uniunii profilul enciclopedic la bibliotecii noastre, de
Europene a avut implicaţii pe plan cultural şi a dimensiunea ei, de schimbările apărute pe piaţa
afectat metodele de aplicare a principiilor editorială, de resursele financiare destinate
managementului cultural. Din această perspectivă, o cumpărării de documente.
parte din cercetătorii şi sociologii din domenuil Prin, urmare, completarea colecţiilor nu este
ştiinţelor informării şi documentării au pus în
o activitate suficientă sieşi, nici o bibliotecă nu-
discuţie problema transformării bibliotecilor publice
în centre de informare şi documentare. Ca instuţii de şi dezvoltă fondurile doar pentru a avea cât mai
cultură aflate în permanentă transformare, multe cărţi, pentru a dovedi că deţine un uriaş
bibliotecile publice, încearcă să ţină pasul cu noile fond de documente; completarea fondurilor
tendinţei din domeniul info-documentar. Este bibliotecii publice se realizează, întotdeauna, în
remarcabil modul în care se schimbă oferta de virtutea deservirii unui număr cât mai mare şi
informaţii de pe piaţa editorială, este uimitor cât de mai variat de utilizatori, pornind de la cei mai
frecvent se modifică interesele de lectură ale tineri cititori, continuînd cu cercul studios al
cititorilor. În perioada actuală, strategiile de elevilor şi studenţilor, ajungând comunitatea de
dezvoltare ale bibliotecii publice trebuie astfel intelectuali şi profesori.
planificate încât să vină în întâmpinarea necesităţilor
Orice activitate de dezvoltare a colecţiilor,
de informare, studiu, lectură şi educaţie, specifice
comunităţii pe care o deserveşte şi cititorilor ei cei indiferent că ea se desfăşoară într-o bibliotecă
mai fideli. În acest sens, direcţiile de interes ale mare sau mică, într-o bibliotecă orăşenescă sau
Bibliotecii Judeţene Mureş s-au îndreptat, în ultimii municipală, începe cu analiza următoarelor
ani, trei obiective hotărâtoare : puncte:
* serviciile către consumator *cunoaşterea structurii fondurilor de
*conţinutul informaţional al colecţiilor carte deja existente,
*pregătirea profesională a personalului de *studierea pieţei editoriale şi stabilirea
specialitate. criteriilor de selectare a noutăţilor editoriale,
În privinţa managementului dezvoltării *cercetarea structurii utilizatorilor prin
colecţiilor de bibliotecă, sarcinile concrete de aplicarea unor studii sociologice şi orientarea
completare a colecţiilor s-au reunit sub un obiec- achiziţiilor spre categoria cea mai numeroasă de
tiv general referitor la necesitatea colectă-rii utilizatori ai serviciilor de bibliotecă.
unor informaţii relevante, conforme cu interesele O politică de achiziţii performantă implică
de lectură, studiu, amuzament şi educaţie ale în primul rând o cunoaştere exactă a structurii
cititorilor. Astfel, managementul dezvoltării cititorilor. Patrimoniul de documente al biblio-
colecţiilor îşi îndeplineşte misiunea dezvoltării tecii are o destinaţie precisă. El se consti-tuie şi
permanente a colecţiilor de documente şi e de dezvoltă permanent spre beneficiul tuturor
mereu orientat spre satisfacerea necesităţilor de categoriilor de utilizatori, care au dreptul la
instruire şi informare a unor categorii largi şi liberă informare şi documentare, indiferent de
variate de solicitanţi. Pe de altă parte, structura vârstă, naţionalitate, ocupaţie, apartenenţă politi-
colecţiilor achiziţionate e, astfel, organizată, că sau religioasă. Modul în care comunitatea
încât să nu fie exclusă nicio categorie de cititori, percepe rolul bibliotecii în societate depinde şi
deoarece biblioteca judeţeană are un caracter de elaborarea unei politici de achiziţie echi-
enciclopedic şi joacă rolul de bibliotecă publică tabile, care să se plieze pe nivelurile de aşteptare
şcolară şi universitară, tehnică şi ştiinţifică, variate, specifice diferitelor tipuri de cititori.
literară şi de divertisment. Bibliotecile răspund de calitatea informaţiilor
Constituirea noilor colecţii de bibliotecă este furnizate cetăţenilor iar atunci când cea mai
un proces de mare responsabilitate care presu- mare parte a utilizatorilor de bibliotecă sunt
pune luarea unor decizii corecte legate de elevii, responsabilitatea legată de conţinutul şi
conţinutul şi structura noilor colecţii achiziţi- forma de prezentare a informaţiilor îşi dublează
onate. Se porneşte de la convingerea că acţiunile importanţa.
de întregire a fondurilor de cărţi deja existente Statisticile demonstrează că cea mai mare
nu se realizează la întâmplare, ci după modelul parte a cititorilor care frecventează Biblioteca
unei stricte politici de achiziţii care este orien- Judeţeană Mureş sunt şcolari şi liceeni, iar 21%
tată mereu spre utilizatori. Clienţii bibliotecii dintre elevi au vârsta sub 14 ani şi sunt înscrişi
trebuie să vină la bibliotecă cu convingerea că la Biblioteca copiilor. În această situaţie

18
dinamica dezvoltării fondurilor de cărţi şi personalitate. Nu întâmplător cele mai căutate
documente, care fac parte din bibliografia cărţi sunt cele cu poveşti, cele mai citite romane
şcolară şi sunt destinate lecturii micilor cititori, sunt, romanele de aventuri. Copii iubesc lectura
este mai evidentă. Volumele destinate studiului şi sunt oaspeţi fideli ai bibliotecii, pentru ei, am
şi lecturii celor mici au un grad mai înalt de ajustat politica de achiziţii, astfel încât să le
solicitare, se uzează mai repede şi sunt oferim, pe lângă lectura obligatorie şi cărţi „la
împrumutate cu o frecvenţă mai mare. modă”, pe lângă volume tipărite şi cărţi
Din punctul de vedere al mărimii fondului electronice. Colecţia de documente a Bibliotecii
de carte, Biblioteca copiilor se situează pe un loc copiilor include şi filme cu desene animate,
fruntaş în cadrul secţiilor din cadrul Bibliotecii filme documentare, cărţi sonore cu basme şi
Judeţene Mureş. Fondul de carte destinat poveşti citite de actori celebri. Pentru procurarea
copiilor cuprinde peste 50000 de volume. cărţilor şi DVD-urilor destinate copiilor,
Constituirea lui, ca fond independent şi Biblioteca Judeţeană Mureş a colaborat cu
specializat a început în anul 1953, când a luat valoroase edituri locale şi edituri din ţară
fiinţă biblioteca pentru copii, şi a crescut precum : Editura Nico, Editurile All, Rao,
permanent, numărul rafturilor care adăpostesc Aquila’9, Editurile Humanitas, Niculescu şi
cărţile destinate elevilor înmulţindu-se anual. În Dacia, Editura Sonoră şi multe alte edituri
privinţa structurii, colecţiile de cărţi de la Secţia specializate în tipărirea cărţilor pentru copii.
de carte pentru copii, cuprind : volume incluse În concluzie, politica de achiziţie a cărţilor
în bibliografia şcolară, opere esenţiale din pentru copii trebuie să se plieze pe universul
domeniul literaturii naţionale, atractive opere bibliografic specific tinerilor cititori. Copiii au
literare din sfera literaturii universale, interese de lectură speciale, ei formează un
enciclopedii, dicţionare tematice şi lingvistice, segment aparte în cadrul utilizatorilor serviciilor
atlase geografice şi istorice, cărţii din domeniul de bibliotecă. Colecţiile de documente ale
ştiinţei şi cunoaşterii, studii despre cultură şi Secţiei pentru copii trebuie să satisfacă aceste
artă, ghiduri din domeniul informaticii şi interese, conţinutul lor trebuie reformulat
calculatoarelor, ghiduri turistice, culegeri de permanent, în strânsă legătură cu evoluţia
matematică, studii despre drepturile copiilor, paradigmelor educaţionale. Trebuie să
lucrări de popularizare referitoare la educaţia, recunoaştem că educaţia de astăzi este complet
modul de viaţă şi problemele psihologice diferită de cea de acum 20 de ani iar micii clienţi
specifice copilăriei. Din punctul de vedere al ai bibliotecii s-au adaptat rapid şi fără
limbii în care sunt editate, numărul volumelor în dificultate, la schimbările intervenite pe piaţa de
limba română este completat de un număr informaţii o dată cu apariţia calculatoarelor
corespunzător de cărţi în limba maghiară. Au personale şi dezvoltarea comunicării on-line. Pe
fost achiziţionate, pentru elevii familiarizaţi cu măsura dezvoltării mijloacelor de comunicare, a
limbile străine, cărţi în limba engleză, italiană, crescut pasiunea copiilor pentru cartea
germană şi franceză. Desigur, numărul cărţilor electronică, pentru documentele multimedia.
pentru copii editate în limbi străine nu este Bibliotecarii care lucrează la secţia de
foarte mare, în cadrul lor un loc decisiv ocupă achiziţii de carte a bibliotecii, cunosc aceste
manualele şi ghidurile de învăţare a limbilor schimbări, ţin cont de ele, dar îşi apără
străine, ghidurile de conversaţie şi dicţionarele convingerea că informaţia nu-şi găseşte mai
biblingve sau poliglote. trainic şi prietenos suport decât în paginile
În ultimul timp, s-a pus accentul pe tipărite. Doar răsfoite, cărţile îşi dezvăluie
procurarea de cărţi referitoare la Uniunea personalitatea şi îl învăluie pe cititor în parfumul
Europeană, la legislaţia europeană şi la istoria specific de cerneală tipografică. Trebuie
statelor din Europa. Am luat decizia cumpărării inventate noi metode de promovare a cărţilor
de lucrări care cuprind informaţii despre tradiţionale, copii trebuie atraşi spre lectură, atât
Uniunea Europeană, întrucât, s-a observat o prin calitatea excelentă a colecţiilor de
creştere accelerată a interesului elevilor pentru bibliotecă, dar şi prin organizarea unor
acest domeniu. Pasiunea elevilor se îndreaptă, în manifestări specifice vîrstei copilăriei. În acest
chip prioritar, spre cărţile cu poveşti, lecturarea fel, biblioteca poate să-şi manifeste rolul
basmelor le produce bucurie şi îmbelşugare educaţional, poate să-şi găsească un loc
sufletească. Din poveşti culeg învăţăminte. binemeritat în conştiinţa celor mai mici
Poveştile îi ajută să îşi dezvolte imaginaţia şi îi utilizatori ai serviciilor de bibliotecă.
învaţă să fie creativi. O bibliotecă a copiilor fără Liliana Moldovan
poveşti, fără basme populate cu tot felul de director al Bibliotecii Judeţene Mureş
personaje fantastice este lipsită de culoare şi

19
PRIMA IMAGINE stau.Totul merge până la mutilare, până la anihilare.
Şi conştiinţa mea ca să poată accepta asemenea
Repet cu încetinitorul pe ecranul imaginaţiei realitate exagerează, exagerează. Totul devine dintr-
propria mea închipuire. Eu sunt într-o copilărie o dată hiperbolic. El devine un munte care are un
abstractă, care este una mentală, da, parcă aş vrea să singur ochi, un ciclop, cu o lumină roşie care mă
fiu unul din copiii aceia de care vorbeşte Hristos, anihileazã, nu mai pot gândi. Pe jos numai cioburi
copiii aceia care cântă în pieţe şi oamenii trec din vasele mele, bucăţi din pătura ruptă, şi bucăţi din
indiferenţi iar ei spun : “v-am cântat din fluier şi nu conştiinţa mea, care a primit pentru prima dată în ea
aţi dansat”, nu v-aţi bucurat, nu aţi râs, mai adaug ura. Da, şi totul se petrece în mine cu încetinitorul,
eu. eu parcă plutesc, iar el dispare ca şi când niciodată
Da, eram un copil, aveam o copilărie interioară atât nu ar fi fost, dar rămâne în mine parcă veşnic.
de frumoasă şi eu mâncam, mâncam, o mâncare Am rămas leşinată în nisip, dar am încercat să scriu
bună, albă , parcă era mană cerească şi eram în cu degetul pe nisip, desenam în cercuri, asemeni
pustiu, dar în pustiul acesta era cineva prezent, privirii mele care se învârtea în gol, asemeni
deosebit de bun, de zâmbitor, de cald, de copilăros, gândurilor mele cere se învârteau într-un cerc haotic.
care ştie să fie prezent doar printr-un zâmbet, pe care Nu mă puteam scula de jos, deliram. Trăiam acest
nu-l mai poţi uita şi eu l-am chemat la masa mea. El gest care este unul al urii, o muţenie a cuvântului
a zâmbit şi eu am zâmbit, ne-am întâlnit amândoi meu lăuntric, iar o trecere atât de bruscă de la bine la
zâmbetele şi ne-am aşezat împreună la masa aceea. rău, nu poate fi decât ceva demonic.
Suntem în deşert şi eu am mâncare şi apă, vine el Tot ce atinge el cu privirile sale murdareşte,
ostenit, zâmbitor, iubitor, eu sunt un copil. Eu am distruge, tocmai pentru că gesturile lui, gâdurile lui
mâncarea aceea bună, bună de tot, care este o sunt demonice. Egoismul are ceva demonic în el. O,
mâncare cerească. Iar eu îl invit să ia de la mine, să Doamne, când mă ridic de jos, cu încetinitorul, văd
mănânce împreună cu mine. Dar el vine, se apropie totul în jurul meu altfel, deşi nimic nu s-a schimbat.
de mine şi cu un prim gest mă îmbrăţişează, mă Totul este la fel. Dar eu în conştiinţa mea sunt alta ,
sărută frăţeşte pe frunte, pe faţă şi-mi strânge mâna parcă aş fi fost în pustiu şi aş fi fost lovită de duhul
în sens de mulţumire şi de prietenie, după aceea îmi răutăţii. Nisipul este acelaşi. Cerul este acelaşi. Dar
ia toată mâncarea, o mănâncă toată, bea toată apa şi eu nu mai sunt aceeaşi, mâncarea nu mai este
mie nu-mi vine să cred că mănâncă tot, fără să aceeaşi. Nu mai este aceeaşi nici farfuria şi nici
întrebe dacă eu am mâncat, fără să mă întrebe dacă covorul pe care stăteam. Acum sunt cioburi pe jos.
nu-mi este sete, dacă am băut apa. Şi eu nu am Eu sunt flămândă, aproape să leşin şi am în mine
putere să-l opresc , nu-i zic nimic, nu-l opresc, mie culoarea urii. Da, Dumnezeul meu , urăsc!!!!!
gestul lui mi se pare cutremurător. Pleacă fără să-mi
mulţumească, apoi se întoarce, fărâmând farfuria, IMAGINEA A TREIA
rupându-mi pătura pe care stau. M-am aşezat pe
nisip şi el mi-a tras o palmă peste obrazul stâng, încă Leşin şi visez o scară pe care trebuie să urc. Simt
o palmă peste obrazul drept, un picior în burtă şi cu că dacă o pot urca , ajung la prima imagine şi voi
o privire dispreţuitoare, oribilă mă scuipă în faţă iar putea schimba această trăire a dezastrului şi a
eu îngheţ , nu atât de loviturile lui cât de privirile lui. foamei. O scară pe care eu o văd cu multe trepte şi
eu chiar urc pe ea , urc. Dar cine îmi dă putere să
IMAGINEA A DOUA urc, cine? Fiecare bucată de ură pe care o rup şi o las
să cadă în jos, în neant, acest efort al rupturii, mă
Rămân răvăşită în drum, având în memorie înalţă pe o noua treapta. Eu parcă aş fi încadrată într-
primul lui gest, al zâmbetului, al strângerii de mână, un paralelipiped de piatră şi piatra aceasta gri şi
al sărutului pe obraz, acea căldură a respiraţiei şi a murdară înseamnă ura. Dacă dau jos câte o bucată
mâinii care mi-a strâns mâna, într-un gest prietenesc, din acest trup diform în lumea visului, în realitatea
şi cad în stare de vis, pentru că nu pot suferi o minţii înseamnă că am urcat o treaptă. Da, da, am
asemenea stare de fapt a realităţii. Privirea aceea urcat încă o treaptă! Nu mai sunt în deşert, sunt într-
demonică pe care el o poartă în gestul lui, îmi o altă realitate, într-o altă existenţă a minţii. Ura prin
persistă în ochi şi-mi taie privirea mea, până nu mai acest trup de piatră mi-a prins copilăria prizonieră.
pot vedea soarele, luna, nisipul cald pe care eu Nu există uşi, nu există lacăte, doar cu puterea minţii
trebuie să fărâm acest înveliş care mă îmbătrâneşte,

20
care mă împiedică să vreau să urc scara copilăriei şi o altă lume, în care mâncarea aceea atât de bună şi
să mănânc până la urmă mâncarea care mi-a fost de frumoasă şi dorită de mine şi de acel om, pentru
dăruită. Dar oare când voi ajunge acolo? Şi această mine şi pentru conştiinta mea nu mai era atât de
imagine de chin al urcuşului este continuată cu o altă importantă, nu-mi mai era necesară. Stam şi mă
imagine. minunam, pentru că mâncarea aceea trebuia dăruită
şi asta am şi făcut, dar cât de greu îmi venea să
IMAGINEA A PATRA dăriuesc tocmai ceea ce mie îmi era atât de necesar!
Omul priveşte înmărmurit pentru că nu mai poate
Eu ajung, ajung, ajung acolo unde totul îmi este lovi. El priveşte la scara pe care eu am urcat şi eu
pregătit. Exact aşa ca înainte. Faţa de masă albă, privesc mirată la el pentru că el nu-mi mai poate
curată , mâncarea limpede, clară. Parcă totul acum devasta conştiinţa. Iar eu agăţată de această scară
este stabil, nimic nu mai este neclar, sunt un copil , continui să dispar de la faţa lui, ca şi când nu aş fi
dar copilăria îmi este ascunsă. Eu sunt îmbrăcată în fost niciodată. Eu dintr-o dată nu mai exist pentru el,
haina maturităţii. Eu vin parcă de departe privind la de fapt el nu mai există pentru mine, pentru că eu
hrana care îmi este pregătită de mult, de foarte de sunt eliberată, el nu mai este în mine la nivelul
mult. Mă îndrept cu nerăbdare spre ea. Chiar o iau în memoriei, ca până acum, ci doar eu exist pentru el la
mână cu admiraţie, cu satisfacţie pentru că am ajuns nivelul mirării, şi el nu poate să mă uite.
în sfârşit la ea. Dar privirea aceea demonică apare Scara aceea mă duce departe, foarte departe, dacă eu
din nou cu învelişul de piatră, de ură, de bătrâneţe şi- urc pe treptele ei, urc într-o realitate în care
mi este din nou teamă , teama mă cuprinde din nou amintirea răutăţii altora nu mai are nici o
şi pune stăpânire pe mine. Îmi este frică să duc consistenţă. El pentru mine nu mai există. În schimb,
mâncarea la gură, dar dintr-o dată , nu-mi este teamă el pe mine nu poate să mă uite, pentru că el poartă cu
să privesc demonul în ochi, omul rău care este din el , toate răutăţile lui la timpul prezent. Asta e până
nou prezent, din nou pregătit să ucidă, să lovească îl la urmă pedeapsa care se acutizează în timp.
pot privi. De data aceasta omul are o armă
ucigătoare în mâini. E pregătit să ucidă dacă mă IMAGINEA A CINCEA
ating de mâncarea aceea. Eu îmi dau seama câtă
nevoie am de ea, cât îmi este de necesară. Mâncarea Eu nu mai privesc înapoi şi numai el găseşte
aceasta mi-a fost dată din nou şi eu nu pot ajunge la paralelipipedul de ură, gri, urât , de piatră, de
ea, poate că nu pot să lupt pentru ea, m-am gândit pământ, şi se cuibăreşte acolo ca într-o colibă. Îşi
eu. face casă în ura pe care eu am părăsit-o, în ura la
El vine spre mine aşa cum îl ştiu. Dar eu ştiu acum care eu am renunţat. Ura a fost un trup pentru mine
că acest zâmbet, că acest glas cald şi frumos care la care eu m-am desprins şi în care am reuşit să nu
poartă în el culorile dragostei, acest zâmbet e gata să mai trăiesc. Dar el şi-a făcut din acel trup al meu, al
ucidă. Mă uit la omul hoţ care vrea să-şi însuşească urii mele, o colibă în care stă la pândă ca să ucidă
ceea ce nu este al lui, ştiu ce va urma şi atunci îi din nou pentru mâncarea pe care nu şi-o poate
dăruiesc lui mâncarea mea. I-o dau lui să o mănânce procura singur şi o doreşte mereu de la alţii.
de bună voie chiar dacă eu pot muri dacă nu o am. El
o mănâncă şi eu ştiu că după ce termină, flămând va
sparge farfuria şi mă va lovi. El face mereu acelaşi
MORALA
Pănă la urmă ca să poţi fugi de rău trebuie mai întâi
lucru. Nu se schimbă şi nu se satură niciodată, e
să te confrunţi cu el, să-l suporţi un timp cu tine
mereu şi mereu flămând! El însă trăieşte un fel de
după care el pur şi simplu dispare. Pentru omul care
stare de indispoziţie pentru că nu mi-a mai luat
ţi-a făcut rău tu ai să exişti mereu la nivelul
mâncarea cu forţa ci i-am dat-o de bună voie şi acum
conştiinţei sale, de la un timp nu ai să mai pleci de la
simte nevoia să lovească, dar mult mai năpraznic.
el , şi asta se va întâmpla tocmai atunci când tu l-ai
În clipa în care e pregătit să lovească, în locul mesei
uitat definitiv. El pentru tine nu mai există, dar de la
ce mi-a fost pregătită apare scara luminoasă din
un timp tu exişti pentru el veşnic, asta este până la
mintea mea pe care eu trebuie să urc. Chiar dacă
lipsa mâncării mă slăbeşte şi nu am forţa să urc, să urmă pedeapsa.
mă îndrept către scară, chiar dacă trupul meu nu mă
ajută de loc, mintea mea e mult mai puternică şi eu Victoria DUŢU
chiar pot să urc, pentru că eu ştiu că El, El, cel
nevăzut este cu mine. Şi eu chiar urc! Parcă urc într-

21
A fost un - propovăduirea, ca o mărturisire a
credincios profund, a adevărului;
fost un creştin sensibil, - iertarea, ca o eliberare;
elegant în modul în care - împărtăşirea cu Hristos, ca o comuniune;
se substituia - jertfa, ca un ceas al slavei.
problemelor semenilor, Aşa l-am cunoscut, aşa a trăit, aşa ne-a
serios, uneori sobru, dar învăţat Arhimandritul Ioan Iovan, Parintele
de cele mai multe ori nostru. De aceea, ne lipseşte. De aceea, ne
duios, senin, cald, rugăm pentru odihna sufletului lui. De aceea, îl
luminos, familial, rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să ne putem
încercând să transfere ridica la statutul lui de duhovnic, pentru
în semen căldura de mamă, apelând frecvent la mântuirea sufletelor noastre şi a copiilor noştri.
statutul Maicii Domnului: „...iubiţi credincioşi, În mod special a copiilor noştri care, plecaţi de
Maica Domnului ne-a dat pe Dumnezeu omul: acasă, de cele mai multe ori, rămân singuri! De
L-a născut, L-a crescut, L-a dat lumii, ca pe cine să se apropie pentru a-şi ţine echilibrul
urmă să vadă cum lumea îl răstigneşte. Bucuria vieţii, dacă nu de un duhovnic? Lângă un
ei de până atunci a fost însângerată de această DUHOVNIC, copilul nostru NU ESTE
durere”. SINGUR! Părinţi dragi: „Eu, ca preot şi ca frate
Preoţia şi duhovnicia Părintelui Ioan a al dumneavoastră vă spun...” îndemnaţi pe
fost una practică şi echilibrată, directă şi copiii voştri, indiferent unde ajung, să se apropie
concretă: „De nu veţi fi lumina şi fereastra prin de un DUHOVNIC dintr-o biserică sau dintr-o
care cei din jur să vadă pe Dumnezeu, nu vă veţi mănăstire, lângă care să se simtă, cu certitudine,
mântui. Viaţa voastră să fie ca o lumină pentru OCROTITI, BINE ÎNDRUMATI, PUSI ÎN
ceilalţi. Luaţi aminte la aceste îndemnuri şi LEGĂTURĂ CU OAMENI SERIOŞI; lângă
faceţi-le să crească în inima dumneavoastră, care să se roage, lângă care să înveţe simplitatea,
convinşi că astfel veţi face lucrarea lui Iisus de la care să se deprindă cu sinceritatea, iertarea,
Hristos, care doar aşa se va sălăşlui în voi. mângâierea şi smerenia; căruia să-i ceară mereu
Veşnic veţi fi cu El prin Împărtăşire sfat, lângă care să se liniştească, de lângă care
(Cuminecare)! El vă iubeşte pe toţi! Din preoţi plecând, să ştie exact ce au de făcut pentru mai
el a făcut fereastra prin care să vă vadă şi uşa binele lor şi, zâmbind, să-şi ridice cu nădejde
prin care să intraţi toţi la El. Ce mai vreţi? ochii spre Cer, pentru a trasa cărare sufletului
Tainele credinţei vi s-au dat. Nu pierdeţi Cerul înspre locul perspectivei lui, unde străluceşte
lipindu-vă de iad!...de trup...de păcate!” lumina slavei lui Dumnezeu şi sunt aşteptaţi.
A fost duhovnicul diagnosticului şi al Să ne rugăm pentru duhovnici.
soluţiilor sufleteşti, fără reţineri, fără idei Să ne rugăm pentru Preacuviosul frate
preconcepute, respectuos şi responsabil, fără Ioan, părintele, duhovnicul nostru!
teamă, fără resentimente. Să-i mulţumim Părintelui Ioan pentru
A fost treaz şi voluntar la durerea slujirea sa lui Dumnezeu, pentru noi!
semenului. Să-L binecuvântăm pe Dumnezeu
A fost curat şi demn întotdeauna. pentru acest dar mare al preoţiei şi duhovniciei!
A fost ţăranul din brazdă, făcând lucru Să-L slăvim “pe Dumnezeu, Cel ce dă oamenilor
temeinic, când era vorba de muncă. o astfel de putere”(Mt. 9,8) pentru noi, cei ce în
A fost hotărât şi silitor când se aşeza la faţa iubirii şi bunătăţii dumnezeieşti, care
studiu, la meditaţie, pentru înţelepţire. coboară până la nivelul orgoliului oricăruia
A fost „suflet din sufletul neamului”, dacă a dintre oameni şi devin atât de evidente, ne
trebuit să-i frângă amarul. dovedim atât de “nemulţumitori, proşti şi răi”,
A fost numai preot şi duhovnic, în după cum preciza un alt mare, preaiubit
mănăstire, în judecăţi, în închisoare, între duhovnic contemporan, vrednicul de pomenire,
semeni. Vlădica Ioan Mihălţan al Oradiei.
A mărturisit Evanghelia neamului românesc Pr. Silviu NEGRUŢIU
în patru stări:

22
inteligibile care guvernează scurgerea timpului;
I. „CALENDARUL VIU” el este măsura mişcării.”5
În istorie au existat trei tipuri de calendare –
Veşnica primenire a spaţiului şi a timpului, lunar, solar, lunar-solar; în calendarele lunare,
prin co-participarea la acel praesentum fiecare lună începe cu „Luna nouă”, după ce
continuum arhetipal, se poate realiza prin Luna plină a descrescut până la dispariţie; în
alternanţele operaţionale – continuitate / calendarele lunar-solare, se lua în considerare
discontinuitate, naştere / moarte / renaştere – coborârea fazelor Lunii cu mişcarea aparentă a
care devin complementare în cadrul discursului soarelui şi a fost folosit în antichitate în Babilon,
mitic. Ruptura ritualică, având rolul unei China, India, Grecia, azi se mai păstrează doar
frângeri ontologice a ordinii cosmice, în Israel; calendarele solare, bazate pe mişcarea
presupune, de fapt, abolirea timpului şi a aparentă anuală a soarelui, având la bază „cultul
spaţiului prin conştientizarea „temporalităţii” şi solar” (Egipt, India, America centrală), este cel
a „spaţialităţii”, ca forme de recuperare a care se păstrează şi astăzi.6
primordialului: „spaţiul în dimensiunea căruia Primele calendare au avut la bază luna; de
trăieşte ţăranul român nu apare ca fenomen exemplu, calendarul egiptean este constituit
linear şi continuu, nu se manifestă ca un dintr-un alcătuit din 365 de zile, împărţit în 12
fenomen cursiv. Dispunând de o natură concretă luni, de câte 30 de zile, plus 5 „epogomene”
şi eterogenă, spaţiul acesta cunoaşte între locuri (adiţionale); la sfârşitul fiecărui an Lunile,
unele opriri sau frângeri ale continuităţii naturii grupate câte patru, alcătuiau trei anotimpuri, cel
sale, un fel de spaţii limită (…).Astfel, spaţiul al inundaţiilor, iarna şi vara. Şi vechii evrei
satului arhaic este un spaţiu discontinuu”.1 foloseau un calendar lunar: termenul Yerah, care
„Fenomen cu desfăşurare ciclică a desemna luna calendaristică, provine de la
existenţei”, „un întreg organic” şi „cadru Yarèah, astrul lunar. În schimb, calendarul din
existenţial şi categoric al cunoaşterii”2, timpul, perioada biblică, era un calendar solar, iar
din cultura tradiţională, capătă valenţele unui calendarul caldeean se baza pe lună şi pe soare,
„cosmos viu”: „Activităţile omului se produc în lunile calendaristice depindeau de mişcările lunii
funcţie de ritmul anotimpurilor, de ritmul astrale, iar anotimpurile erau fixate în funcţie de
cosmic, de la mersul cerului până la cel impus soare.
de fenomenele meteorologice, dar aceste Populaţiile maya suprapun două calendare,
activităţi se depun şi în funcţie de prezenţa unor unul solar, pentru anul civil de 365 de zile
reprezentări şi unor rânduieli tradiţionale care (haab) şi altul lunar, de 260 de zile (tzolkin)
ordonează şi îndrumează viaţa obştească”.3 pentru anul religios, alcătuit din 13 luni de câte
„Calendarul viu”, din viaţa satului tradiţional, 20 de zile, Treisprezece, cifră sacră, fiind
cuprinde atât „supra-timpul” sărbătorilor, cât şi considerat zeul timpului, al naşterii şi al morţii.7
ieşirea din timp, suspendarea timpului din Astfel, din toate timpurile, calendarul este
momentele de trecere: „Calendarul în viaţa „simbolul ireversibilului, ca şi al veşnicei
ţăranului român fiind ceva viu şi organic nu vine întoarceri.”8
pentru a măsura cantităţi de timp, ci vine să dea Pentru ţăranul român, calendarul reprezintă
o expresie timpului trecător, să dea un chip „rostul”, „rânduiala”, „împărţeala timpului”:
mersului vremii”.4 „Calendaru-i aşe, să fie lucru cu rost, că nu poţi
Pentru a dezvălui legătura organică dintre om merge la întâmplare. Calendaru e rânduiala
şi cosmos, calendarul a restabilit echilibrul vremii, să ştii când să faci un lucru. Fără
dintre timp şi spiritul vremii, fiind „simbolul calendar, unu ar face într-un fel, unul în alt fel.
morţii şi al renaşterii, precum şi al ordinii Calendaru are zile în tot felu, de nu seamănă una

5
Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicţionar de
simboluri, ed. cit., vol. I, p. 239.
1 6
Ernest Bernea, Spaţiu, timp şi cauzalitate la Victor Kernbach, Dicţionar de mitologie generală,
poporul român, Editura Humanitas, Bucureşti, 1997, Postfaţă de Gh. Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică şi
pp. 110-111. Enciclopedică, Bucureşti, 1989, p. 94.
2 7
Ibid., p. 161. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, op. cit., vol. I, pp.
3
Ibid., p. 168. 239-240.
4 8
Ibid., p. 194. Ibid., p. 240.

23
cu alta. Nu poţi face marţi ce faci duminică şi început de vară, Ziua Crucii dă semn de toamnă,
nici în aprilie ce faci în septembrie.”9 iar Sâmedru (Sfântul Dumitru) prevesteşte
În calendarul tradiţional, era, mai întâi, iarna.13
Genarie, Ghenarie sau Cărindari („Carindari / În mentalitatea populară, zilele săptămânii au
Cu gheţile mari), apoi Faur sau Făurari („Faur existenţă proprie, benefică sau malefică,
ferecă şi desferecă”, „Două săptămâni ferecă, / cântărind traiul de zi cu zi al ţăranului român:
Iar două desferecă”); urmau lunile de primăvară „Nu toate zilele sunt la fel. Vezi, o săptămână
– Germănari, Mart, Marte, Mărţişor („Marte / are şapte zile, da nu seamănă una cu alta. Luni e
Strâmbă parte / La o parte), Florari sau Prier de-un fel şi e bună pentru când începi o lucrare.
(„Prier prieşte, / Dară şi jupuieşte), şi Florar, Şi marţi e altfel şi nu-i bună la drum, nu ţi se
Florari, Frunzari, Pratar sau Mai („Mai / E rai”). împlineşte. Tot aşa vinerea, asta e cea mai de
Apăreau, apoi, lunile verii – Cireşar, Cireşeri, seamă după duminică, că Sf. Vineri e mai de
Cireşel; Cuptor, Cuptori, Coptori (iulie), seamă între altele. Sâmbăta e a morţilor, că de ce
Augustru, August, Aust, Măsălari, Secerar, e sfârşitu săptămânii.”14
Gustar sau Gustea; toamna începea cu luna În legendele populare, zilele săptămânii sunt
vinului, Viniţel, Vinimeri, Răpciune sau antropomorfizate: „Oamenii pe cari i-a făcut
Răpciuni („În luna lui Răpciuni / Cad copiii pe Dumnezeu au început a face copii şi tot făcea în
tăciuni”), apoi Brumărel (octombrie) şi Brumar toată ziua câte unul; aşa a vrut Dumnezeu ca să
(noiembrie), Brumari sau Promorari („În luna se facă zilele. În ziua întâi a făcut pe Duminică,
lui Răpciuni (Cad copiii pe tăciuni, / Iar în fată; apoi pe Luni, bărbat; pe Marţi, iar bărbat;
Brumari / Cad şi cei mari”); prima lună de iarnă pe Miercurea, femeie; pe joi, bărbat, apoi pe
era luna Omului, luna Crăiesei Zăpezii Eflepir, Vinerea, iar femeie, precum şi pe Sâmbăta, ca să
Luna Cerbului sau a caprei, luna Andrea, Indrea, aibă oamenii sfinţi, zile.”15
Undrea sau Neios, luna în care pământul se Potrivit credinţelor populare româneşti, în
ferecă, căci „În Undrea / Iarna-i grea.”10 trecut, „zilele umblau pe pământ” pentru a-i
În concepţia tradiţională a satului românesc, pedepsi pe oamenii care lucrau în ziua lor; cele
fiecare anotimp începe cu o mai de temut erau Marţea şi Vinerea: „Marţi-
sărbătoare:primăvara îşi are începutul la seara, Marseara, Marţole sau Marţolea este o
Dragobete (24 februarie), vara îşi are obârşia la babă răutăcioasă care umblă marţi seara (…) pe
Sfinţii Constantin şi Elena (21 mai), e toamnă la casele gospodarilor, spre a pedepsi pe
începând cu Ziua Crucii (14 septembrie), iar gospodinele pe care le găseşte lucrând”;16 „Sf.
iarna prinde viaţă la Sfântul Andrei (30 Vineri (…) este o vădană rea şi năpăstoasă care
noiembrie): „Anotimpu-i aşa, că vine o dată cu nu îngăduie gospodinelor să facă o samă de
vremea care nu stă pe loc; vremea se schimbă, lucruri în ziua ei din săptămână, pedepsindu-le, -
da să schimbă şi anotimpu. Dumnezeu o rânduit când le găseşte lucrând, - întocmai ca Marţi-
ca lumea să se prefacă mereu; o putere nevăzută seara.”17
împinge mugurele să dea frunză şi bobu să se Prof. drd.. LUMINIŢA ŢARAN
coacă. Fiecare anotimp are faţa lui şi puterea
lui.”11
În creaţia folclorică arhaică românească,
fiecare anotimp are o cromatică proprie (v.
cromatica împăraţilor din basmele populare);
astfel, primăvara se reprezintă prin culoarea
roşie, vara are drept blazon culoarea verde sau
galbenă, toamna este neagră sau albastră, iar
albul descrie anotimpul iarna.12
În Bucovina, sărbătorile pe care se măsoară 13
anotimpurile sunt puţin diferite: ziua de Sfântul Inf. Ţaran Viorica, sat. Colacu, Com. Fundu
Moldovei, jud. Suceava, 70 de ani.
Gheorghe este considerată prima zi de 14
Ernest Bernea, op. cit., pp. 181-182.
primăvară, Duminica Mare (Rusaliile) este 15
Elena Niculiţă-Voronca, Datinile şi credinţele
poporului român, Adunate şi aşezate în ordine
9
Ernest Bernea, op. cit., p. 196. mitologică, vol. I, II, Ediţie îngrijită şi introducere de
10
Ion Drăguşanul, Datina. Biblia românilor, Grupul Iordan Datcu, Editura Saeculum, Bucureşti, 1998, v.
editorial „Ion Grămadă”, Suceava, 2005, pp. 93-94. vol. I, p. 34.
11 16
Ernest Bernea, op. cit., pp. 178-179. Tudor Pamfile, Mitologie românească, Ediţie
12
Ion Filipciuc, „Mioriţa” şi alte semne poetice, îngrijită, cu studiu introductiv şi notă asupra ediţiei
Editura Biblioteca „Mioriţa” Câmpulung Bucovina, de Mihai Alexandru Canciovici, p. 102.
17
2002, p.221. Ibid., p. 108.

24
Tradiţiile sunt elemente de continuitate Căpuşului, traversat de pâraiele care vin din
spirituală peste secole şi generaţii, care păstrează pădure, spaţiu cuprins între Valea Căpuşului şi
şi transmit cutume, datini, obiceiuri , toponime, dealurile împădurite, paralele cu şoseaua Cluj –
hidronime, tehnologii şi diverse informaţii Oradea. Această zonă se numeşte Fântâna Popii
inclusiv istorice. Cel mai riguros istoric al epocii şi Husas; - 32 persoane indică Râtul (perfect
romantice, Nicolae Bălcescu aprecia că poezia şi neted) ca spaţiu al operaţiunilor militare; - 4
tradiţiile populare reprezintă unul din cele cinci persoane indică o zonă în amonte de Gilău şi
feluri de documente pe care le întemeiază Someşul Rece. Aceste date duc la următoarea
istoria. concluzie: Tradiţia exprimată prin afirmaţiile
În arealul Gilău-Căpuşul Mare (Cluj) celor 173 de persoane confirmă un adevăr
tradiţia locală mai păstrează informaţii despre istoric – ultima luptă între oştile lui Gelu şi
Voievodul Gelu şi despre moartea lui. Tuhutum.
Documentar, prin cronicarul Anonymus, aflăm La Căpuş depresiunea fiind îngustă,
că ultima luptă între ungurii invadatori conduşi Gelu a închis-o cu fortificaţii de trunchiuri de
de Tuhutum, şi oştenii lui Gelu a avut loc pe copaci, numite prisăci şi porţi. Căpuşenii afirmă
Valea Căpuşului, situată între localităţile Gilău că numele localităţii – Kapus – vine de la kapu
şi Căpuşul Mare, unde Gelua fost învins şi ucis. (poartă), respectiv de la acele porţi – fortificaţii.
Voievodatul lui Gelu a existat în prima jumătate Ungurii stabiliţi aici în urma victoriei militare,
a sec. X. De la Gelu până acum, au trecut au denumit satul după acest element genistic.
aproximativ 14-15 generaţii a 70-80 de ani. După străpungerea fortificaţiilor, luptele
Depresiunea Căpuşului este o între grupurile de luptători s-au desfăşurat
depresiune străbătută de Valea Căpuşului şi este răsfirat, pe un spaţiu de presiune asupra
delimitată de comuna Gilău şi răul Someşul Mic, românilor, lung de 2 km. şi lat de 250-500 m.
în aval de comuna Căpuşul Mare în amonte. respectiv, de la Chenderai la Fântâna Popii.
Depresiunea este lungă de 5 km. şi lată de 500 Aceste puncte toponimice: Chenderai , Kilaly-
m. la Gilău, şi mai îngustă la Căpuş. Ea este Rât, La Păr, Husas, Fântâna Popii – exprimă şi
formată dintr-o câmpie netedă numită Rât şi indică ciocniri militare şi ne indică direcţia de
dealurile din stânga şi dreapta văii. Ca unitate de retragere a românilor înspre dealul împădurit de
relief, Valea Căpuşului include câteva localizări la Fântâna Popii şi Calău (mamelon-pădure în
toponimice mici, dar cu semnificaţie istorică spatele actualului castel din Gilău). Desigur,
legendară: Râtul, Fântâna Popii (între Gilău şi într-unul din aceste puncte a căzut Gelu. Unii
Căpuş), Husas (versantul stâng), Kyraly-Rât, luptători s-au retras de-a lungul Văii Căpuşului ,
Chenderai - pe firul Văii Căpuşului. În vrând să treacă Someşul pentru a ajunge
activitatea de studiu pe teren am chestionat 176 (probabil) în cetatea Cluj-Mănăştur, dar o parte
persoane din Gilău, Cluj, Someşul Rece, au fost ucişi pe Râtul lui Gällus în mlaştina
Someşul Cald, Straja şi Căpuşul Mare. Dintre confluenţei Someş-Valea Căpuşului. Iată câteva
aceştia, 87 de persoane au declarat că părinţii şi relatări despre luptă: - preotul Paşca Virgil şi
bunicii povesteau despre Gelu în timp ce lucrau Sfârlea Ioan (a Lupului) declară identic: Gelu cu
la fân pe Rât, stând pe lădiţă pe şanţ vara, sau în călăreţii lui au coborât de pe Calău prin pădure
timp ce sfărâmau cucuruz, iarna. 169 de şi au luptat la Fântâna Popii şi pe Rât; - Vele
persoane afirmau evenimente petrecute în Nicolae (a Onuchii): Moşul meu mi-a spus că
spaţiul Valea Căpuşului iar 4 afirmau lupta a fost la Fântâna Popii , atât din jos de
evenimente petrecute pe direcţia Gilău – drum, cât şi din sus de drum. A fost mulţime de
Someşul Rece. Majoritatea informaţiilor privesc norod (luptători), de nu i s-a aflat trupul lui
locul morţii lui Gelu şi implicit al luptelor. Din Gelu de mulţimea celor căzuţi; Hornai Joan
cei 173 chestionaţi - 124 persoane indică locul (Figor) : Gelu a luptat pe locul unde e acum
luptelor şi al morţii voievodului Gelu în parcul castelului şi pe Căpâna, şi îşi avea
jumătatea dinspre Căpuş a depresiunii ( a rădăcina pe Cetatea Someşului; - Sfârlea
Râtului) care are o lungime de 2 km. , între Gheorghe a Bănosului afirma: Gelu a luptat în
Chenderai şi Fântâna Popii; - 36 persoane indică Bercu unde se varsă Valea în Someş; Numai
terenul mlăştinos şi înclinat spre Valea două relatări privesc starea de rănit a lui Gelu.

25
În acest sens preotul Paşca Virgil declara: După calul i-a făcut groapa. Sfârlea Florica a Ştirbului
prima luptă, Gelu şi-a spălat rănile la fântâna , măritată la Doboş ştie de la tatăl său că Gelu a
din coasta spre şosea a actualului castel, iar murit pe Valea Căpuşului , calul nu s-a depărtat
Oltean Gheorghe a diacului : Gelu şi-a spălat de el şi i-a făcut groapa cu copitele.
rănile în Valea Căpuşului. Fondul principal al Douăsprezece persoane evidenţiază faptul că
memoriei colective îl reprezintă moartea Gelu a fost prins şi ucis datorită împotmolirii
voievodului , respectiv locurile acestui calului în terenul mlăştinos, din care: - 7 afirmă
deznodământ. Din mulţimea celor 173 de împotmolirea calului în mlaştina de la Fântâna
mărturii citez câteva: Costea Nicolae din satul Popii, din jos de drum, care există parţial şi
Straja , com. Căpuşul Mre ştia de la tatăl său că acum în jurul fântânii ; - 5 afirmă prinderea lui
Gelu a fost rănit în hotarul satului Straja la Gelu datorită împotmolirii în mlaştina de la
locul numit La Cruce (în acest loc existau tot confluenţa Văii Căpuşului cu Someşul Mic. Iată
timpul două cruci) şi rănit, a mers călare până câteva relatări despre acele momente: Gelu a
la Chindărai, pe Valea Căpuşului , unde a căzut pornit cu călăreţii din pădure către Calău, a
de pe cal în pârâu . Acest toponim Chindărai în coborât pe coaste, a trecut drumul spre rât, la
tradiţia populară, este menţionat în anii 1]93o-40 Fântâna Popii şi, din jos de pe drum, i s-a
de protopopul Aurel Munteanu din Huedin, care împotmolit calul în mlaştină. Calul s-a zbătut ,
în calitate de preşedinte al Astrei locale a dar n-a putut ieşi repede, Gelu a descălecat şi a
intenţionat ridicarea în acest loc a unui fugit în sus pe Rât, ungurii l-au ajuns, l-au prins
monument închinat lui Gelu. În documentaţie şi l-au tinzuit (torturat), dar nu l-au omorât. Mai
protopopul scria: În luptele de pe Valea târziu calul a reuşit să iasă din mlaştină şi din
Almaşului cu Tuhutum, Gelu fiind rănit de o locul picioarelor din faţă a ieşit un izvor
săgeată atrecut peste deal spre Valea puternic. De atunci e fântână acolo până azi.
Căpuşului şi a căzut de pe deal lângă Râul Bunicul lui Iosif Ioan a Cioroaii i-a arătat lui
Căpuş , la locul numit Chindărai. Maier Vasile tata Iosif pe unde a trecut Gelu (în diagonală)
(Marişca) de 93 de ani şi Boitoş Nicolae (a lui coborând prin pădure. Costea Maria a lui
Kelemen) afirmau : Gelu a fost omorât pe Rât, Gavriş afirma : Di fuga calului Gelu s-a
între Nodei şi Chistelec. Era acolo un păr împotmolit în mlaştina de la Fântâna Popii, din
pădureţ în drept cu Husasu. Învăţătoarea Maier jos de drum, şi acolo l-au ajuns ungurii.
Letiţia a Cârligului în anii 1925-40, le spunea Tradiţia locală a păstrat şi câteva
elevilor de locul La părul pădureţ ca reper hidronime şi toponime mai semnificative legate
toponimic al uciderii lui Gelu. Şinca Gheorghe a de Gelu: - hidronime: Fântâna lui Gelu, de la
Surdului şi Sfârlea Vasile a Liciucii afirmau că Fântâna Popii (din jos de drum); - Fântâna lui
Gelu şi calul au fost omorâţi la Fântâna Popii şi Gelu, în curtea castelului actual; - Izvorul lui
îngropaţi într-o groapă. Lăpuşan Maria a Gelu , în Coasta Castelului, spre Şoseaua Cluj-
Bebelui ştie de la tatăl său care a fost haitău la Oradea. Fântâna lui Gelu de la Fântâna Popii din
Gällus, că Gelu a fost omorât pe Râtul lui jos de drum ar fi - potrivit tradiţiei –cea care a
Gällus, în Gura Hideşei. Cozma Vasile a apărut prin zbaterea calului în mlaştină. Numele
Mătesii, Sfârlea Alexandru a lui Alecsa şi ei mi-a fost relatat de Noghi Ioan a Dochii Bilii
Sfârlea Florica a Fârcichii afirmau că Gelu a fost care a fost slugă la Sfârlea Vasile a Liciucii.
omorât în mlaştina de la confluenţa Văii Când mergeau la fân şi la otavă pe rât, stăpânul
Căpuşului cu Someşul şi a fost îngropat Lângă îl trimitea după apă spunându-i Du-te adă apă
Someş, iar oştenii i-au săpat mormântul lângă cu fedeleşu de la Fântâna lui Jelu. Toponime :
apă şi au tras apa peste mormânt, pentru a Kyraly Rât – Râtul regelui/împăratului, Gilău,
doua zi să nu-i găsească ungurii corpul şi să-l Jelau, Jilău Calău ( un deal acoperit de pădure,
tragă după cal pentru a-l batjocori. Trei subiecţi toponimul poate fi derivat din Calelău numele
afirmă că ungurii i-au tăiat capul: Mariş Teodor lui Gelu în limbaj popular). Tradiţia populară a
a Dângăuanului ştie că Gelu a fost prins pe îmbogăţit de-a lungul timpului amintirea
Valea Căpuşului şi i-au tăiat capul la Căpuş. Voievodului cu legende cum ar fi cea a
Rusu Vasile a lui Boşchor declara : Ungurii l-au comorilor din Cetatea Someşului…
prins la Moara Nichii (la Husas) şi i-au tăiat În memoria localnicilor Gelu era vodă
capul. Sfârlea Florica afirma că Gelu a intrat sau împăratul. Acesta avea cetatea în Gilău unde
din fugă cu calul în mlaştină , când ungurii l-au se află acum castelul. Unii afirmă că ar fi avut o
ajuns şi i-au tăiat capul. Legenda potrivit căreia cetate pe platoul numit Cetatea Someşului
calul i-a făcut groapa este pomenită de două (munte mărginit de Someşul Rece şi Someşul
persoane: Abrudan Vasile a Tăluţului din Straja Cald), iar alţii că ar fi avut două reşedinţe: Gilău
afirmă că Gelu a fost omorât la Chindărai şi şi Cetatea Someşului (medicul prof. univ . Liviu

26
Stănescu din Cluj).Afirmaţia este întărită şi de Aureliu. Aşa cum afirmă istoricul Gheorghe
cercetătorul Petran Joszef care în monografia Brătianu :…cercetarea istorică caută prin
Gyolui Var , 1908, a înregistrat de la someşeni compararea documentelor cu legenda, să aducă
şi gilăuani toponimul Cetatea lui Gelu, pe lumini şi perspective noi asupra adevărului.
platoul – munte numit azi Cetatea Someşului. Subsemnatul mă supun acestui imperativ şi
De asemenea, a constatat personal prin consider că cercetarea pe teren trebuie
investigaţii făcute pe platou existenţa unor continuată atât în localităţile studiate , cât şi în
frânturi de ziduri, ruine şi un şanţ transversal în cele de pe traseul de lupte ale lui Gelu din
linie dreaptă în spatele din amonte al cetăţii judeţele Sălaj şi Cluj. Datoria noastră este să
cunoscut sub numele de Şanţul lui Roman. păstrăm şi să ne valorificăm tradiţiile care fac
Tatăl lui Şincai Iosif a Surdului spunea că Gelu parte din patrimoniul cultural naţional. Astăzi
a avut casă pe locul actualului castel din Gilău. putem afirma că acestui scop serveşte şi
De la Jelu - se consideră în tradiţia locală – ridicarea celor două monumente dedicate
provine numele localităţii Gilău. Tradiţiile Voievodului Gelu Românul ( semne în piatră şi
despre Gelu s-au păstrat prin perenitatea culturii bronz pentru care cu modestie am lucrat)
populare . dezvelite la Gilău / Cluj în 25 noiembrie 2001.
Acestea le raportăm la o realitate Din bibliografia folosită: Cronica
istorică – luptele de apărare ale românilor şi Notarului Anonimus, Hronicul Muzicii
slavilor conduşi de Gelu împotriva invaziei Româneşti de O. Lazăr Cosma,1983, Protopop
maghiare. Faptul că s-au păstrat aceste Aurel Munteanu. Erou şi martir al neamului de
informaţii peste o mie de ani, este o expresie a Nicolae Şteiu,1998, Supplex Libellus
trăiniciei conştiinţei naţionale. Această Valachorum în variantele româneşti de la Şchei,
longevitate spirituală nu este o excepţie , pentru Comoara lui Gelu- articol de Dan Brie în
că s-au păstrat valori şi tradiţii încă şi mai vechi. Clujeanul, 2oo2, Gyolui Var, 1908 de Joszef
Astfel Vasile Alecsandri, mare culegător de Petrean, Tradiţia istorică despre întemeierea
folclor, menţionează în 1842: Într-o seară statelor româneşti de Gheorghe Brătianu ( ed.
urcându-mă la Stâna din Ceahlău, Udrea V. Râpeanu,1991).
ciobanul îmi spuse că tatăl său ştia mulţime de prof. Vasile SFÂRLEA
balade , între care şi acelea a lui Traian şi
__________________________________________________________________
Blocnotes

Prin orizontul deschis de culorile şi


simbolurile pe care ea le include într-un spaţiu
altfel modest, icoana pe sticlă a fost considerată,
supranumită fereastră spre cer creând o punte
spre mesajul lui Dumnezeu, reflectat astfel prin
imaginaţie artistică, îndemânare şi credinţă.
De peste trei sute de ani la Nicula, sat
din Câmpia Someşului, crearea de icoane este o
tradiţie, aceasta având ca suport şi lăcrimarea
icoanei Maicii Domnului pe la anul 1699.
Incluzând apoi şi Mănăstirea Nicula, acest sat
devine un centru cu influenţe în alte zone provine din această angajare totală la nivelul
precum Sâmbăta de Sus, Laz, Şcheii Braşovului creaţiei.
ş.a. (În zonă, foarte aproape de Nicula se
Aşa cum afirmă Dumitru şi Iuliana găseşte satul Hăşdate, renumit prin xilogravurile
Dancu specialişti în acest domeniu al artei cu teme religioase, despre care poate vom
populare: Icoanele pe sticlă româneşti sunt scrie…)
creaţie individuală, tipic naţională, a unor Despre maeştrii iconari de la Nicula şi
artişti apăruţi din rândul ţărănimii. Artistul despre arta lor a scris (printre alţii) Ion Apostol
ţăran s-a angajat în această meserie cu tot Popescu, fost profesor la Gherla, cunoscător
sufletul său, produsul mâinilor sale, care avizat al artei picturii pe sticlă - Arta icoanelor
exprimă gândirea sa şi profunda credinţă ce pe sticlă de la Nicula, 1969, Ed. Tineretului.

27
Iconarii secolelor XVIII-XIX aveau - mai, 2008 la Festivalul Concurs Sfânta
fiecare un element personal care le deosebea sărbătoare a Paştelui de la Mociu, eleva
lucrările de ale celorlalţi. Duceau aceste Baglaevschi Sorina – Menţiunea I;
semnături în lume, dar păstrând motivele - în august, 2008 Cercul participă cu 120 de
esenţiale, consacrate, precum şi cromatica - icoane la Expoziţia de pictură tradiţională pe
roşu, negru, alb, albastru, auriu, galben, sticlă – Icoana contemporană de la Nicula,
maro,verde – culori obţinute din coloranţi organizată la Biblioteca jud. O. Goga, iar 4
vegetali şi minerali. iconari niculeni câştigă 4 locuri în Tabăra de arte
Spre aceste repere au încercat şi reuşit şi meserii de la Măguri -Răcătău.
să se-ntoarcă un grup de elevi şi profesori de la Un moment important care atestă
Şcoala cu clasele I-VIII de la Nicula. Iniţiativa valoarea Cercului, a demersului început cu doar
Proiectului a aparţinut profesorului de religie un an în urmă, este organizarea Taberei de
Pop Dacian, şi a fost susţinut de pictură tradiţională pe sticlă de
Şcoala coordonatoare Fizeş, dir. la Nicula (1-10 iulie, 2008) cu
Fodor Zoltan, de Primăria susţinere din partea Centrului
comunei şi în mod firesc de Judeţean Cluj pentru
Mănăstirea Nicula, (care promovarea culturii, şi a
găzduieşte şi Întâlnirile de Mănăstirii Nicula. S-au întâlnit
poezie de la Nicula, din care s- 56 de elevi din mai multe
au derulat trei ediţii). localităţi transilvane, au lucrat
S-au înscris 45 de elevi împreună, s-au cunoscut, au
care au fost îndrumaţi de făcut schimb de experienţă.,
părintele Timbuş Siluan (pictor bucurându-se şi de prezenţa
de la mănăstire), de cadrele doamnei Maria Bocşe doctor
didactice. Şerban Crina, în Istoria Artelor, care i-a
Mureşan Ioan, Jimborean sfătuit şi îndemnat în
Florina, Paşca Rada, Moldovan continuarea activităţii deosebite
Ioana, Brehar Paula şi Sâmboan la care s-au angajat, care
Cosmin, dar cea mereu prezentă presupune multă muncă,
în toate etapele pregătirii copiilor şi care s-a dăruire, dar care aduce şi satisfacţii nebănuite.
implicat nu numai în activitatea din şcoală, dar În cadrul Concursului de icoane pe sticlă
şi-n promovarea realizărilor elevilor este din aprilie 2009, organizat la Şcoala
învăţătoarea Liliana Roş. Condiţiile în care s-au Internaţională Cluj elevele de la Şcoala Nicula
desfăşurat multele ore de lucru n-au fost ele mai au obţinut: - premiul I - Rus Anca, premiul II –
favorabile, dar majoritatea elevilor iconari şi-au Lapohoş Mihaela, iar Tămaş Diana premiul III..
continuat munca încurajaţi de dascălii care Tot în aprilie anul acesta la Festivalul –concurs
lucrau alături de ei, de părintele Siluan, şi în Sfânta sărbătoare a Paştelui De la Mociu, eleva
scurt timp de primele rezultate verificate într-un Rus Anca a obţinut un nou premiu I. Acestor
număr impresionant de competiţii, în raport cu rezultate le-a urmat în mod firesc invitaţia de
perioada scurtă de activitate. înscriere a Cercului de pictură pe sticlă de la
Proiectul se încheie în decembrie 2007 Nicula în Asociaţia Şcolilor Păstrătoare de
cu vernisajul expoziţiei Icoana din sufletul Tradiţii – Cluj, precum şi includerea celor mai
copilului. Reprezentanţii C.J.C.P.C.T. –Cluj reuşite lucrări ale membrilor cercului (elevi şi
impresionaţi de această explozie de fantezie şi dascăli) în albumul Icoana contemporană de
culoare reflectată într-un număr impresionant de Nicula editat în 2008, de Consiliul Judeţean
lucrări - sugerează continuarea activităţii Cluj şi C.J.C.P.CT. Cluj, lansat în martie 2009
Cercului de pictură pe sticlă. Rezultatele la Şcoala Nicula.
ulterioare vor dovedi că au intuit corect valoarea A fost un prilej de bilanţ şi de noi
(perfectibilă) a primelor lucrări şi potenţialul proiecte, care aşa cum scrie doamna Maria
grupului. Bocşe în prefaţa albumului, dau temei speranţei
Iată câteva din rezultatele obţinute la concursuri: că acest centru de pictură de la Nicula va
- decembrie,2007 la Festivalul Concurs Raza reînvia la strălucirea de altădată.
Soarelui de la Ceanu-Mare (secţiunea icoane),
eleva Rus Ana Maria obţine Premiul I; FOTOGRAFII - D-NA ROS CU GRUPUL DE
ELEVI LA VREUN CONCURS
IULIAN DĂMĂCUŞ

28
iconari, vor avea plăcerea să descopere atât
similitudini dar şi deosebiri. Întrucât aceşti
ICOANA – iconari proveneau din mediul rural, fiind oameni
fără studii, care nu ştiau să scrie, greşeau sau
PUNTE ÎNTRE omiteau anumite inscripţii în chilirică, de aceea,
este greu de tradus azi, un anumit mesaj, sau

PĂMÂNT ŞI CER numele unui sfânt.

Privite cu atenţie,
Putem privi icoana prin descoperim că în cadrul
două unghiuri, unul este cel aceleiaşi icoane, coexistă
al venerării sale ca obiect elemente de factură
de cult, iar cel de-al doilea religioasă, ce se împletesc
este cel de ordin estetic, ca cu alte elemente prezente
operă de artă. Pe teritoriul în legendele noastre
României coexistă două populare. Aşa cum am
tipuri de icoane: icoanele pe menţionat, ţăranul iconar
sticlă si cele pe lemn. nu deţinea cunoştiinte de
Această tipologie este perspectivă sau de
aleasă în funcţie de anatomie, de aceea figurile
materialele folosite şi de sunt pictate bidimensional.
tehnica abordată de către
artist, în realizarea Icoanele sunt alcătuite pe
acestora. diferite teme, cele
principale fiind: Fecioara cu
În ceea ce priveşte icoana Pruncul, Maica Îndurerată,
pe sticlă, se presupune că Încoronarea Maicii
ar fi apărut în secolul al Domnului, Naşterea
XVII-lea, existând însă Domnului Isus Hristos,
dovezi vizuale abia din Botezul lui Isus,
secolul al XVIII-lea. În această perioadă s-au Răstignirea, Învierea, iar cele secundare sunt
dezvoltat centre de prelucrare a sticlei – icoanele ce înfăţişează figurile sau aspecte din
materialul principal. Primele modele sau vieţile anumitor sfinţi Sfântul Gheorghe, Sfântul
,,izvoade” au fost xilogravurile. În această Dumitru, Sfântul Haralambie, Sfânţii Arhangheli
tehnică grafică, a gravării în lemn, s-au realizat Mihail şi Gavril, Sfântul Nicolae, Adam şi Eva şi
primele icoane, dar fiind imprimate pe hârtie, un Judecata de Apoi. Acest tip de icoană s-a
material perisabil, meşterii – ţărani au dorit să transmis din generaţie în generaţie, până în
transpună imaginile respective pe suporturi mai zilele noastre, când o întâlnim pictată atât de cei
rezistente, adică pe sticlă. Trebuie menţionat că ce provin din lumea laică, cât şi de cei care
icoanele pe sticlă sunt de factură tradiţională, provin din lumea sacră a mănăstirilor noastre,
adică au fost desenate şi pictate de meşteri atât călugări cât şi călugăriţe. Prin intermediul
populari. Primele icoane au fost pictate în alb- diferitelor expoziţii de factură internaţională,
negru, deoarece aşa erau executate şi icoana românească pictată pe sticlă a pătruns în
xilogravurile. Occident, bucurându-se de aprecieri deosebite.

Ulterior ţăranul nostru iubitor de culoare, după Icoana pe lemn este complet diferită faţă de
cum atestă costumele şi ţesăturile ce icoana pe sticlă, atât din punct de vedere al
împodobeau casele tradiţionale, va picta aceste materialului folosit – lemnul – cît şi al cromaticii
icoane, folosind culori pure, puternice. Tipul de abordate. Este mult mai veche, practic este
compoziţie va fi repetitiv, fiindcă acele „izvoade” menţionată în Biblie, când Isus dorind să-l ajute
se moşteneau de la un iconar la altul, astfel, se pe regele Abgar din Edesa, îi trimite un ştergar
poate afirma că exista un arhetip compoziţional. pe care îşi ştersere faţa rămânând imprimat pe
În general culorile folosite în pictură erau acesta figura Sa. Istoria demonstrează că au
naturale, adică din plante, obţinute prin tehnici existat perioade de evoluţie, dar şi de involuţie
diferite, stăpânite de meşterii iconari. cum a fost cea din sec VIII e.n., când au fost
interzise reprezentările sfinţilor şi ale
Încetul cu încetul, pe teritoriul României apar Mântuitorului şi a Maici Sale, perioadă numită
mai multe centre sau ateliere (Şcheii Braşovului, iconoclasm.
Sebeş-Alba, Făgăraş, Sibiu, Ţara Bârsei, Nicula)
unde se păstrează meşteşugul acesta, dar se Spre deosebire de tabloul iconografic pe care l-
folosesc noi elemente decorative şi cromatice. au oferit artiştii secolelor XI – XVII, pictorii de
Astfel că toţi cei ce doresc să studieze cu atenţie icoane de tip bizantin, au respectat şi menţinut
produsele acestor centre, adevărate şcoli de în tot acest timp, un canon (capul sfântului

29
reprezentat în icoană luat ca unitate de măsură CLIPA şi ROMANIAN VIP (SUA), NOU NU şi
se cuprinde în trup de 11 ori). Orice element ce
apare în compoziţia icoanei nu este aşezat
întâmplător, deoarece are dublu rol – semn
grafic şi simbol. Apar şi înscrisuri ale numelor
sfinţilor sau ale Mântuitorului, ale Maicii
Domnului, în greacă sau o altă limbă, în funcţie
de locul de unde provine icoana.

Pentru că icoana este o reprezentare a


sfinţeniei, a frumuseţii spirituale, nu trebuia să
ispitească prin figurile personajelor, prin peisaj,
şi de aceea întâlnim o cromatică plină de
substrat şi un desen mai mult schematic.
Figurile erau pictate în nuanţe de brunuri, tocmai
pentru a ne readuce aminte că am fost creaţi din
pământ şi tot acolo ne întoarcem. Veşmintele nu
evidenţiază trupurile, deoarece ele acoperă
suflete şi prin culorile folosite – culori simbol, ne
vorbesc despre aceste lucruri. Arhitectura ce
apare în planul doi al icoanei foloseşte tipul de
perspectivă inversă.

Fondul la mai toate icoanele este auriu. De ce


auriu? Pntru că prin ntermediul icoanei omul
primeşte o lumină ce îl poate duce pe drumul
credinţei. Tot acest fond auriu este semnul
pentru viaţa veşnică, un semn al spiritualităţii, al STARPRESS (România)
transcendenţei. După cum se poate observa,
icoanele, atât cele pe sticlă cât şi cele pe lemn STUDII:
nu fac altceva, decât să concretizeze dorinţa
omului de al cunoaşte pe Dumnezeu, de a i se Liceul de Artă, Craiova, secţia pictură de şevalet
adresa prin rugăciune şi de a primi răpunsuri. (1985-1989)
Şcoala Populară de Artă, Craiova, secţia pictură
Icoana reprezintă de fapt o punte între Pământ (1985-1988)
şi Cer. Academia de Arte Vizuale ,,Ioan Andreescu”,
Cluj-Napoca, secţia pictură (1990-1996)
---------------------------------------------------------------- Studii Aprofundate, Facultatea de Arte din
Timişoara, secţia picturã de şevalet (2002-
Bibliografie Consultată - Icoană 2003).
Bursă de studii: Nuova Academia di Belle Arti,
Dumitru DANCU, Icoane pe sticlă din România, Milano, 1999
Editura Meridiane, Bucureşti, 1998 Facultatea de Istorie, Filosofie, Geografie, secţia
Paul EVDOKIMOV, Arta icoanei: o teologie a Ştiinţe Politice – Universitatea din Craiova
frumuseţii, Editura Meridiane, Bucureşti, 1993 (2006-2008)
Marius PORUMB, Icoane din Maramureş,
Editura Dacia, Cluj Napoca, 1975 În prezent:
Frédérick TRISTAN, Primele imagini creştine: Doctorand la Universitatea din Craiova,
De la simbol la icoană : secolele II - V , Facultatea de Istorie, Filosofie, Geografie, secţia
Editura Meridiane, Bucureşti, 2002 – istorie
Doctorand la Universitatea de Artã şi Design
Cristina OPREA Cluj-Napoca, secţia arte vizuale
Master 2005-2007 „Cercetarea şi Conservarea
Mãrturiilor Istorice”, Universitatea din Craiova
*Cristina OPREA, născută la Craiova, la data Volum de versuri: „Labirintul Albastru”, Editura
de 10 septembrie 1970. Critic de artă, prozator, Aius, Craiova, 2006
poet. Artist plastic profesionist specializat în Contact e-mail: cristinao_1970@yahoo.com
pictură de şevalet, pictură pe papirus,
linogravură, gravură, grafică de carte, artă
miniaturală, ex-libris. Publică studii şi critică de
artă, eseuri şi poezii, foarte apreciate de citiori,
în diferite reviste electronice precum: NIRAM
ART (Portugalia, Spania), AGERO (Germania),

30
Ieşitul în ţarină este un obicei vechi După Înălţarea Domnului la Cer în
care se mai păstrează şi astăzi în multe sate ziua de Ispas, Pămîntul şi lumea de aici sînt
mureşene. La Deda, Ieşitul în ţarină are loc lăsate, timp de zece zile, pînă la Pogorîrea
şi la sărbătoarea Înălţarea Domnului, numită Sf. Duh în ziua de Rusalii, fără dumnezeire.
şi Ispas, dar şi cu ocazia sărbătorii de Este cea mai critică perioadă a calendarului:
Rusalii. În cele mai multe sate, ea se Domnul Iisus se ridică la Cer, fără ca Duhul
desfăşoară, însă, în prima zi de Rusalii. Sfînt să coboare pe Pămînt. De această
Am ales, spre prezentare, situaţie profită Rusaliile, care pot aduce
desfăşurarea obiceiului la Sînmihaiu de nenorociri pămîntenilor. Pentru a le îmbuna,
Pădure, unde preotul, împreună cu sătenii, oamenii le împart pomeni în Sîmbăta
după slujba religioasă, compun o procesiune Rusaliilor, le răsfaţă, numindu-le Zînele,
care înconjoară satul, ţarina şi holdele, Frumoasele, şi poartă usturoi sau pelin la
acestea fiind stropite cu agheasmă. Este brîu, pentru a fi protejaţi.
marea sărbătoare a coborîrii Sf. Duh în În ajunul sărbătorii, la Sînmihaiul de
lume, a pogorîrii acestuia peste Apostoli şi, Pădure, un grup de fete merg pe cîmp şi
prin aceştia, a întemeierii Bisericii. culeg spice de grîu şi flori, din care
Pogorîrii Sf. Duh îi corespunde o împletesc cununi, pe care le duc la biserică
foarte veche sărbătoare păgînă – Rossalia, în ziua de Rusalii. Femeile fac colaci
una dintre cele mai importante sărbători împletiţi, cu frumoase ornamente, pe care îi
romane, consacrate cultului morţilor. aşează în biserică, lîngă cununile fetelor,
Suprapunerea acestei sărbători romane s-a fiind sfinţiţi de către preot.
făcut peste o altă sărbătoare băştinaşă, de la
care nu s-au păstrat decît personajele,
Rusaliile, după creştinarea românilor.
Rusaliile, ca şi Ielele, sînt şapte zîne,
semidivinităţi ale aerului. La mijlocul
intervalului dintre Paşti şi sărbătoarea
Rusaliilor, aceste şapte surori, preschimbate
de Dumnezeu în zîne, se întîlnesc cu Sîn
Toaderii, reveniţi pentru un timp în lumea
noastră, şi petrec împreună.
În unele sate, Rusaliile sînt
considerate spiritele rebele ale morţilor,
care, după ce au părăsit mormintele la Fete împletind cununi din spice de grîu şi flori
Joimari şi au petrecut Paştele cu cei vii,
refuză să se mai întoarcă în lăcaşurile lor
subpămîntene.
Rusaliile nu sînt făpturi malefice,
dar, ca şi ielele, devin rele dacă sînt
întrerupte din jocul lor. Pot fi văzute pe timp
de noapte, plutind şi fîrfîind prin aer, pe la
fîntîni, prin pomi, pe sub streşinile caselor.
Umblă însoţite de lăutari, sună din clopoţei,
bat din tobe, joacă, întind mese pe iarbă
verde, beau, petrec şi cîntă în cor. Dacă sînt
văzute sau auzite de către cineva, este bine
ca persoana respectivă să nu se mişte şi să Colac şi cunună sfinţite de preot
nu le vorbească. Ele pedepsesc de obicei
oamenii făcători de rele şi pe cei care nu le
respectă zilele.

31
După ce au făcut înconjurul satului,
se întorc la biserică, o înconjoară de trei ori,
închinînd praporii în faţa bisericii şi apoi îi
aşează la locul lor. Pe tot parcursul
ceremonialului, cîntă un cîntec specific
acestei sărbători: „Coborît-o coborît,/
Domnul, din Cer pe Pămînt/ La fîntînă-ntre
hotare,/Apă-n gură ş-o luat/ Holdile le-o
Colaci şi cununi sfinţite de preot rîurat...”
Ceilalţi credincioşi, împreună cu
La sfîrşitul slujbei religioase, feciorii
preotul, purtînd prapori albaştri, se întorc de
iau cei opt prapori ai bisericii, în care fetele
la crucea unde s-a făcut rugăciunea de
aşează cîte o cunună şi un colac şi, însoţiţi
sfinţire a ţarinei, execută acelaşi ritual de
de preot şi de credincioşi, interpretînd
înconjur al bisericii, după care aşteaptă
cîntece religioase, se duc în ţarină, la o cruce
grupul d e tineri.
aflată la răscrucea drumurilor. Aici, preotul
sfinţeşte apa şi face rugăciunea de sfinţire a
ţarinei, stropind-o cu agheasmă, pentru ca
anul în curs să fie unul îmbelşugat, pentru ca
pămîntul să fie roditor şi recoltele să nu fie
compromise.

Alaiul înconjurînd biserica

Rugăciunea de sfinţire a ţarinei


După ce preotul miruieşte pe toţi
credincioşii aflaţi la rugăciune, un grup de
fete şi feciori, cu prapori roşii, pornesc la
înconjurarea hotarului satului, oprindu-se la
fiecare cruce, unde lasă cîte o cunună de
spice de grîu şi flori, pentru protecţia
împotriva forţelor malefice şi pentru
fertilitate.
Închinatul praporilor – sfîrşitul procesiunii
Cînd se întîlnesc, colacii din prapori
sînt luaţi şi împărţiţi, cîte o bucată la fiecare
participant. Colacii poartă, ca şi cununa,
noroc, sănătate, prosperitate – bucata de
colac devine în aceste momente ale
ritualului „hrană sacră”.
Cercet. şt. MARIA BORZAN
Drd. ROXANA MARIA MAN
Aşezarea cununii de spice pe troiţă

32
Kadare despre Kosovo
Problema Kosovei nu a fost
niciodată una administrativă,
politică, religioasă şi cu atât mai
puţin, o chestiune sentimentală,
cum este prezentată uneori.
Problema cea mai importantă a
fost cea a libertăţii; libertatea
reprezentând problema numărul
unu a fiecărui popor, iar problema
Kosovei numai aşa poate fi
tratată, adică doar ca o problemă a
libertăţii; şi aşa a şi fost
tratată. Când Europa Atlantică, la
insistenţele albanezilor din
Kosovo s-a hotărât să îi ajute, i-a
respectat valorile şi în primul
rând, conceptul de libertate. Ce s-a întâmplat apoi a fost un fel de retragere. Asta am văzut-o cu
ochii noştri, când sub marea presiune a propagandei sârbe, apoi a celei ruse, s-a încercat să se
creeze o simetrie a crimelor, adică o derută, o confuzie între călăi şi victime, pentru a prezenta
Serbia ca o victimă, pentru a trezi compasiune pentru ea, pentru a uita ce s-a întâmplat.
Eu sunt un european convins şi întotdeauna am subliniat şi subliniez că recunoştinţa albanezilor
pentru Europa Atlantică, pentru Europa, pentru Statele Unite trebuie să fie veşnică,
neschimbată; dar asta nu înseamnă ca noi să nu ne exprimăm opiniile, când există probleme ,
când nu suntem de acord cu anumite atitudini. Dacă se va avea în vedere, spre exemplu, ce s-a
întâmpalt cu adevărat în Kosovo, dacă vom face cunoscut lumii întregi crimele comise acolo,
masacrele, expulzarea albanezilor, uciderea pruncilor şi mai ales odioasa crimă despe care s-a
vorbit prea puţin sau nu se vorbeşte încă , violarea în masă a femeilor şi a tinerelor din Kosovo,
viziunea asupra celor ce s-au întâmplat ar fi mult
mai clară şi soluţionarea, după părerea
mea, mai rapidă.
Asta nu o spun în nicun caz pentru revanşă, nimeni
dintre noi nu o spune pentru revanşă, dimpotrivă,
o spun fiindcă problema se rezolvă cu
adevărat la rădăcina ei, în profunzimea ei, ca să nu
mai existe dileme, căci dilemele sunt foarte
neplăcute, când există asemenea probleme majore;
eu sunt de partea celor ce privesc spre viitor, a
pacifiştilor, a înţelegerii cu popoarele vecine,
incluzând, fireşte, şi poporul sârb, dar asta nu se
poate întâmpa dacă le dăm uitării. Poporul
albanez nu poate fi tratat în acest mod, deoarece aşa poate fi tratat doar un popor de mâna a doua.
Pentru a răspunde la întrebarea dumneavoastră, la marea provocare pe care o să o aibă Kosovo .
Kosovo este, va fi şi a căpătat deja până acum conturul unei zone albaneze, europene, cu toate
standardele umaniste ale continentului european. Este şi va fi patria tuturor oamenilor care
locuiesc şi trăiesc acolo, respectând cele mai înalte standarde ale acelor norme la care a ajuns
umanitatea şi civilizaţia. (Traducere de Şerban Tabacu, Selecţie de Baki Ymeri)

33
Denise Riley s-a născut la Carlile în 1948. După studii strălucite, s-a dedicat unei
cariere academice de excepţie. Este profesoară universitară la School of Literature
and Creative Writing la University of East Anglia / Norwich.
Autoare a unor volume de non-ficţiune War in the Nursery: Theories of the Child
and Mother (1983); Am I That Name?: Feminism and the Category of Women in
History (1988); The Words of Selves: Identification, Solidarity, Irony (2000); The
Force of Language (2004) în colaborare cu Jean-Jacques Lecercle; Impersonal
Passion: Language as Affect (2004).
A editat lucrarea Poets on Writing: Britain 1970-1991 (1992). Colecţiile sale de
poezie, intense şi intelectuale, includ Dry Air (1985); Mop Mop Georgette: New and
Selected Poems 1986-1993 (1993); Selected Poems (2000).

Pentru mine, Denise Riley e o mare desco- Dar „cel ce se agită (aici) este Spiritul”, însă aş
perire, o frumoasă şi rară bucurie, acea care iradiază identifica o teroare dinspre istorie, o terror mentis
din poezie. O poezie a limbajului în plină şi splendidă animată de formidabila con-vibraţie (afinitate)
explozie, un „strigăt roşu” inconfundabil, al unei mari electivă, cu Lumea, cu Omul actual. „În război”,
poete contemporane. Suntem convinşi că prin spune poeta, un război neîntrerupt, pe vreme de
traducerea în limba română, forţa poeziei ei nu se pace… un război în continuare rece, nedeclarat ca
diminuează, deoarece are substanţă energetică şi harfa atare, dintre Bine şi Rău, un război ce -în mod
whitmaniană a marilor sentimente umane. I-am straniu- omul îl duce cu sine, însă pentru altcineva,
resimţit teribilul suflu într-un cutremurător poem căci paradoxul este acesta: ducem războaiele cerului,
evocator asupra recentelor tragedii din Bosnia, demn în materie. Limbajul poeziei ei îl „ştim” de când
de a fi săpat în piatră pe un obelisc. Am lumea, este cel primordial, peiorativ zicând, cel ante-
ales dintre poemele oferite în exclusivitate: „DARK babylonian, necenzurat de zeitatea geloasă. Poezia
LOOKS” (Priviri înnegurate) şi terifiantul anglo-saxonă modernă şi postmodernă, precum
„DESINTEGRATE ME” (Dezintegrează-mă!) aceatsa, explorează cu totul alte dimensiuni ale
„În război pârjolesc înainte paranoia celor cunoaşterii revelatorii, decât cea din arealul neo-latin
nerevizuite…”, poeta cu semnătura ei se face sau germanic. Şi totuşi, ceva de profunzime, ceva
cunoscută tremurând recunoscătoare, ruşinată structural european, rezonează între noi.
mortal! Ce prozopoeme, ale unei „hemoragii” în care Cred că W. Whitman, T. S. Eliot ar fi sărutat
ard cheaguri de spirit lovindu-se cu materia mâna care scrie semnând Denise Riley! Textul curge
vulcanică. Sau un strigăt de astă dată verde-alb: fără virgule, flux de enormă respiraţie, este catarsis
„Alintă-mă mai mult, Coventry/ să cadă din norii şi exorcism, este spasm şi surprize de lumini cumva
anglo-catolici/ ai derivei din noi înalte simţiri reci, dar orbitoare, flux de particule ionizate,
deprimate” sau „Ce anume forţează persoana lirică pulsatorii, suflete într-un mare suflet. Revelaţie a
să se ducă de bunăvoie la judecată deşi trebuia să ceva „tăcut pe dinafară/ dar vibrând asurzitor
rămână strict neînsemnată?” Iată limbajul înnăuntru”, astfel supapa este chiar „cicatricea spre
eminamente al Poeziei! vindecare care consimte să dea glas”, gura este
Spaimele unei limite insuportabile, ezoterice, „tăietura cea dintâi, care cântă”, „părul orbeşte în
iau amploare parcă incendiate din însăşi realitatea, luminile neprihănite” şi „gura întinde un spaţiu
din delirul istoric al realităţii. Ele se reproiectează ezitant”…Denise Riley aude tragedia lumii, o
fascinant, cu un tsunami de replici, ale abisalului din confruntă pe ai ei, ca entitate-oracol, ea aude
profunzimile unui ancestral, iar cântecul ei orfeic, „oamenii şi oraşele lor rezonante cum sunt distruse”,
menit să îmblânzească omul, e aurit de „rana care cu fiece por şi celulă. E cert că psihologul Denise
vorbeşte”, „întâia tăietură”, a gurii, cum spune Riley, omul de vastă cultură, universitarul, se simte
ea. Limbajul poetic are filoane grele de realitate, în libertatea cea mai înaltă prin poezie, o poezie a
patos filoyofic existenţial, dramatism biografic generoasei meditaţii umane, dar şi a strigătului cu
impregnat de ţesutul uneori fastuos al sintagmelor, euristice volute contestatare pacifiste, ecologice şi
de armătura rezistentă a unei structuri ce se pliază militantiste. Ne-a mărturisit că este onorată să fie
compozit, derulând clişee amplu, pe un discurs tradusă în română. Am inclus-o în trei numere ale
autoreferen-ţial, însă şi eseistic-psihanalitic, distinge revistei Noua Provincia Corvina, în revista Vox
(aşa cum Stéphane Mallarmé definise), cu fast Libri a Bibl. Judeţene Deva, în Revista Agero
melodic interior, statuia agitată („Spiritul e cel ce Stuttgart, şi în volumul meu antologic, Cartea
se-agită”) al acestei lirici demne de a fi auzită şi întâlnirilor”.
primită oriunde suntem, în cele trei timpuri arbitrare. EUGEN EVU

34
cu balsam
SPRING 1993/ PRIMĂVARA 1993 scuturat lângă
piatra-nnegrită
Ştii că exist în pădure şi case din beton
că pot luci în clar obscur ca o păpădie îngrămădite
că pot să mă rumenesc ca murele sau să strâns
cresc palidă
împreună, un oarecare alergând de la o uşă
precum o colombină dezbracată de culoare la alta
la apus sau să amestec pârguirea ca strugurii batând şi palavragind la fiecare uşă, pe când
pe o gura ce plânge-n sughiţuri că ceva alţii
creşte să-mi dea putere şi mie ca şi ţie - paşunează ca bovinele privind îngândurate
nu vezi că asta-i tot ceea ce pot face în zori
nu vezi că-i teribil de obişnuit
şi ridicându-şi capetele şi coborându-le
dacă o voce matură şi clara cântă absentă nepăsătoare
Cind ai să vii iar acasă? până când nimeni nu mai trebuie acum să
Când luna şi soarele or să sară pe deal zăbovească prin spatele şurilor
cu o funie sau o privire, trăncănind vrute şi
deasupra oraşului, canalul său cărămiziu nevrute
mărginit

DARK LOOKS/ PRIVIRI INNEGURATE


Cine sunt eu sau oricare altcineva nu înseamnă nimic în ordinea lucrurilor. Scriitorul
ar trebui pe bună dreptate să fie ultima persoană la care ascultătorul sau cititorul să se gândească
cu toate acestea, poetesa cu semnătura ei se face cunoscută tremurând, recunoscatoare, ruşinată
mortal
şi mai ales jenată faţă de sine, aranjându-şi părul si bodogănind Dacă, dacă numai
n-ar trebui să apar în persoană! Să fiu diafană şi muselină!
şi pe când se agită minutele în război pârjolesc înainte paranoia celor nerevizuite
mânate contra unui îngheţ care ne goneşte în noi impreună - alintă-mă mai mult, Coventry
să cadă din nori anglo-catolici ai derivei din noi tonuri înalte de simţiri deprimate
la imagini microscopice oribile de suprafeţe lucioase minuscule îndesate cu forţa
curgând pe Niagara, plutind şi ciocnindu-se, întrecând cutii de bobine Joseph COTTON
fascinat de strălucirea lui cuviincioasă: odată ce noi ca ectoplasme înfăşurate în tamâie suntem suflaţi
noi unităţi ude leoarca şi alungate se adună în haine lucioase să fie spilcuiţi în propriul polimer:
totuşi nu-i cum trebuie să dârdâie şi să pâlpâie faţă de fictiva „plictiseală mondenă a tineretului”
prin mândria hormonală a vârstei de mijloc a Doamnă, trebuie să sângerezi, este necesar...
Şterge, Şterge georgette. Singurul motiv pentru a-mi jefui sângele este dacă aţi gândi. Şi ce?
Toţi avem aşa ceva: de atunci încoace v-aţi simţi fiecare mai bine: mai puţin aparte. - Mai de loc:
mai mult e pentru mine să ştiu că eu am o cantitate, ca un manual despre anxietate sexuală
pe când activista-socială poeta din mine şi-ar dori răzbunarea pentru a se fi născut şi a fi fost părăsită.
Ce anume forţează persoana lirică să se ducă de bunăvoie la judecată deşi trebuie să ramână strict
neinsemnată?
contează pe această stagnare să pară tare iubitoare şi lumească: un val pentru mania
care o face să se simtă din când în când înduioşată şi neputincioasă? sau de altminteri schimbă
direcţia să devină arogantă
de vreme ce şmecheria nu-i departe de disperare: Aşa că ori mă iei ori mă părăseşti. Nu, aşteaptă, Nu
am vrut să spun părăseşte-mă,
asteaptă, numai nu o fă - nu luneca şi nu atinge subsolul paginii pentru ca apoi să te ridici ca să te
duci
Selecţie şi traducere de EUGERN EVU şi M. ZAVATI GARDNER

35
Invitat de onoare la Referinţe semnate de prodigioase nume
Castelul cărţii mele din ţările unde a fost tradus, reliefează un autor
Eugen Evu despre complex, în plică accesiune. Nici una din marile
teme ale lumii actuale nu este absentă. Stilul este
Europa elevat, de un colorism şi temperament solar,
plurilingvă : apollinic. Lirica lui este o splendidă pledoarie pentru
frumuseţe şi catarsis prin artă,cu nuanţe rafinat
Santiago soterologice, explorând în zonele laice, o „teologie a
MONTOBBIO abandonului” (Vuelta de Turco- Bogota) dar şi un
strigăt de patos şi un corolar simbolist de o
(Spania)* impresionantă vigoare şi generoasă expresie a
Născut la Barcelona profunzimilor oglindite în cerul înaltelor afecţiuni .
1966. Santiago Obscuritatea subtextuală este salvată de diafanul
MONTOBBIO de BALANZO este unul dintre cei non-descriptiv, substanţial metaforic, semnificantul
mai valoroşi poeţi contemporani, aproape fiind prioritar…
necunoscut mediilor literare din România, evident, Un suflu soterologic, un ezoterism disimulat
nu din vina lui, ci a izolării din care ieşim greoi, dar „Numărul care doarme în fructe, citeşte
sperând într-un boom în acest sens, din 2007, anul seminţele, şi din „inima rară” ..(din Tierras); obsesia
integrării noastre în Uniunea Europeană. Prin fluturilor, „aspiraţi de vânt”, simbol al eternităţii şi
bunăvoinţa sa şi admiraţia pentru literatura română, luminii oglindite(-mimesis) într-o extrapolare
am luat cunoştinţă nu doar de prodigioasa lui metaforică cu „ las tierras de suicida” , a zonei
prezenţă, ci şi de revistele „ Europe Plurilingue” şi crepusculare, sunt străluciri ale unei cunoaşteri
de Revista de Occidente”…Marele poet iniţiatice, prin propriile „submersiuni „ în ancestralul
academician mi-a trimis câteva din cărţile sale iar în memoriei …Poate că arta sa poetică se rezumă din
revista Noua Provincia corvina a apărut cu grupaje micul poem CHIAVE, pe care-l redau tradus din
retraduse din italiană. Deasemeni, l-am inclus în vol italiană: „Nu este nimic nu există durere nimic/ nu
I Cartea întâlnirilor. Ceea ce am simţit la primele aşteaptă nimic./ Pentru că/ tot ceea ce am scris/ este
lecturi ale acestui foarte important poet o formă a visului meu „(Non so niente, non
contemporan, a fost o puternică afinitate electivă, o desiderio niente/ non aspetto niente/Pero/ tutto cio
empatică consonanţă euristică şi ...teosofică, pentru che ho scritto/ ha la foirma del mio viso” .(trad. Din
care el are sintagma „ teologului dizident”... Piera Mattei ).
Santiago Montobbio este licenţiat Însă substanţa acestei lirici remarcabile nu
în Filologie Hispanică la Universitatea din induce nicidecum tenebrosul, obscurul, ci s-a
Barcelona. Profesor de Teoria Lietraturii la remarcat deja o luminozitate de aură (energetică),
Universitatea Naţională de Educaţie la Distanţă subtilă, care radiază pe câmpul logosului său
(UNED). A debutat ca scriitor în „Revista de semantic .Aş spune că poetica sa este o semiotică a
Occidente”, în luna Mai 1988, la Madrid. Indeosebi seminţelor inefabile.Poezia, într-adevră, este ” Un
cartea lui „Spitalul Inocenţilor” a fost elogios modo de aflilar la punteria /para arruinarme y
primită de iluştrii autori : Ernesto Sabato, Juan perseguirme a traves de la agatadora
Carlos Onetti, Miguel Delibes , Camilo Jose Acela, .” Referinţe elogioase confirmă fulguranta
Carmen Martin Gaite, Jose Angel Valente.. mea impresie : J.A.Aguado,Giuseppe Belini, Jean-
Alte cărţi de succes : Los versos del Luc Breton, Rodriguez Campos, Inaki Ezkerra,
fantasma (Mexico,2003) şi „El anarquista de las A.A.Herrera, Jesus Sola Ferrer, Paul Mathieu,
bengalas”- Barcelona (2005), carte nominalizată Enrique Villagrasa, Ernesto Sabato, Miguel Delibes,
pentru Premiul Quijote 2006, la Asociaţia Camilo Jose Cela, Carmen Martin Gaite, Jose Angel
Scriitorilor din Spania .A publicat şi proză, editat Valente….Intrevedem un mare destin literar asumat
fiind frecvent în Castilla de Nord(Valladolid) sub cu energie şi foame de cunoaştere – comunicare
egida lui Miguel Delibes.Santiago Montabbio este elevată, prin implicare şi practică taumaturgică, într-
tradus în Anglia, Germania, Italia, Danemarca şi o lume a suferinţelor Fiinţei.
Portugalia, iar de acum şi în România, unde sperăm Volume : Hospital de Inocentes (1989); Etica
să fie editat antologic de oameni care îşi pot confirmada (1990); Tierras (1996); Los versos del
permite. Este vicepreşedinte la „Association pur le fantasma (2003); El anarquista de las bengalas(
Rayonnement des Langues Europeenes”(ARLE), din 2006). *
Neuilly- sur- Seine, şi corespondent permanent al Traduceri în română şi prezentare ale
revistei EUROPE PLURILINGUE, editată la subsemnatului în Rev. Provincia Corvina, rev.
Universitatea Paris 8. Agero Stuttgart şi Vox Libri.

36
soţiei sale Maria care îl asculta cu îndoială:
„Cami, are să se facă doctoriţă, Mihaela-actriţă,
iar eu am să plec în America.” Şi iată, acum Ioan
Mihuţ este preot în Detroit, Camelia Mihuţ
doctoriţă în Grecia, iar Mihaela Mihuţ predă
actoria unei clase la Thomas G. Waites Studio
în New York şi are la activ roluri în filme de
succes.

Actriţa îşi aminteşte cu nostalgie de perioada


frumoasă a copilăriei. „Bunica, Susana Vidican,
era o femeie blândă şi avea grijă de mine cu
multă dragoste. Îmi aduc aminte un plăcut ritual
al spălării pe cap, când venea momentul
clătitului iar ea pregătea apa în care punea un
pic de oţet ca să lucească părul. Nu voi uita
niciodată acel miros de apă cu oţet. Uneori,
când îmi este greu, închid ochii şi mă întorc
pentru o clipă în lumea copilăriei iar acel miros,
revine şi atunci ştiu că voi trece cu bine de toate
problemele. Bunica, s-a urcat la Ceruri fără să
pot să-mi iau rămas bun de la ea... Acum, mă
gândesc mereu la bunicul meu, Alexandru
Vidican şi abia aştept să merg în România unde
mă voi întâlni cu el.”
Gabriela PETCU Mai întâi, a luat drumul Americii Ioan Mihuţ, care
a devenit preot la Biserica „Pogorârea Sf.Duh”

ROMÂNI CU CARE din Warren, Michigan; Mihaela cu sora şi mama,


au venit în 1983 pe aceste meleaguri pentru a-şi
întregi familia. Era în clasa a V-a. Următorii ani îi
NE MÂNDRIM (2): va petrece în cadrul comunităţii româneşti din
Warren până la absolvirea liceului, în 1989.
MIHAELA MIHUŢ Viaţa în comunitatea română din Warren (un
orăşel satelit al Detroit-ului) semăna într-un fel
cu cea de la Căianu, satul unde copilăriseră
fetele. Oamenii se cunoşteau şi judecau exigent
fiecare gest nepotrivit. Familia preotului trebuia
Mihaela Mihuţ, o actriţă care să fie un exemplu. Cele două surori, Camelia şi
joacă pe scenele americane Mihaela, au avut o educaţie corectă dovada fiind
evoluţia frumoasă a fetelor şi poziţia lor în plan
păstrându-şi o parte din suflet profesional din acest moment.
în România
După 1989 Mihaela şi Camelia se vor întoarce
în România, pentru studii. Mihaela va fi admisă
„Arta este o vindecare, o la IATC (Institutul de Artă Teatrală şi
sărbătoare a vieţii”* Cinematografie) Bucureşti, la clasa prof. Dem
Rădulescu. Din anul II clasa va fi preluată de
Am avut plăcerea să o cunosc şi să port discuţii Gelu Colceag.
cu această minunată actriţă, Mihaela Mihuţ.
Povestea ei, ar putea deveni un frumos scenariu Începând cu anul III va interpreta diverse roluri
de film în care realitatea se împleteşte cu vise, la Teatrul Naţional din Bucureşti, împreună cu
amintiri şi sentimente. Când mi-a spus cu emoţie Adrian Pintea. Va mai urca şi pe scenele
în glas „eu nu joc un rol ci chiar îl trăiesc”, am Teatrului Nottara şi a Teatrului Româno-
înţeles că nu-ţi rămâne altceva de făcut decât să American. În 1994 pe când avea un an de la
respiri odată cu ea. absolvire, revista „Bucureşti Match” a prezentat-
o pe prima copertă - dedicându-i şi un spaţiu
Mihaela, s-a născut într-o zi de primăvară iar într-una din pagini. Mihaela obţine chiar o bursă
primi paşi i-a făcut în satul bistriţean Căianu din partea Fundaţiei Culturale Române. Înainte
alături de părinţi, bunici şi sora sa Camelia. Tatăl de absolvire, joacă deja în două spectacole:
Mihaelei, Ioan Mihuţ, era preot în judeţul Bistriţa „Puricele” la Teatrul Nottara alături de Horaţiu
şi uneori, când fetele erau mici, el îi spunea Mălăele, Dana Dogaru şi Cerasela Iosifescu
care a devenit una dintre cele mai bune

37
prietene; rolul May din „Fool for love” jucat la ajuns să aibă cea mai superbă vară, nu numai
Teatrul româno-american o marchează în mod pentru rolul principal din film dar şi pentru faptul
deosebit datorită marelui actor şi om Adrian că era acasă, în România. „Perkins’14” prezintă
Pintea. Tot atunci, obţine un alt rol de povestea locuitorilor unui oraş american care
anvergură, în „Orfeu în Infern”, montat de Adrian sunt atacaţi de un grup de 14 fiinţe
Pintea la acelaşi Teatru româno-american. La dezumanizate, acestea fiind copii răpiţi cu zece
Teatrul Cassandra, joacă cu colegii de clasă ani în urmă şi instruiţi să ucidă, pentru
spectacolul regizat de Gelu Colceag rolul D-nei personajul Perkins. Profesionalismul Mihaelei
Martin din „Cântăreaţa cheala” scrisă de Eugen Mihuţ este evident şi de această dată.
Ionescu. Cu acest rol câştigă premiul pentru cea
mai bună actriţă la Pentru viitor, Mihaela
Festivalul de Teatru de lucrează la o piesă
la Costinesti. regizată de Mirra Bank
numită „Informed
Tatăl Mihaelei îi spunea Consent” care a avut
adesea „Mihăiţă (aşa o succes la Londra iar
alintă) ar trebui să acum, o vor produce
continui studiile la New studiourile din New
York să ai o diplomă şi York. Mihaela joaca
să fii profesoară”. rolul unei românce şi
Aşadar, se întoarce în chiar are câteva scene
America şi ascultându-l, în care vorbeşte
se înscrie pentru româneşte. Cu
examen la The Actors siguranţă, va fi un
Studio cel mai puternic succes şi faptul că
centru actoricesc. Aici Mihaela Mihuţ îşi
au studiat mulţi dintre poartă cu mândrie
actorii celebri precum originea de româncă, o
Dustin Hoffman, Al va face să
Pacino, Robert De Niro, strălucească şi în acest
Jack Nicolson şi alţii dar rol.
nu toţi au fost admişi de
prima dată aşa cum s-a Întrebând-o dacă are
întâmplat cu Mihaela. S- un vis anume, Mihaela
a pregătit singură, mi-a răspuns: „Îmi
alegându-şi un rol doresc să am o şcoală
potrivit accentului ei iar de teatru care să fie
cu o zi înainte de într-o bisericuţă şi să
audiţie, nici măcar nu ştia adresa de la Actors aibă o uşă roşie. Tot timpul îi spun tatălui meu
Studio. Mihaela Mihuţ obţine Master of Fine ce norocos este că are un teatru. Pentru mine
Arts, Program in Dramatic Arts, condus de „The Teatrul este Sfânt ca şi Biserica. Aici, aş vrea să
Actors Studio” la The New School University învăţăm să fim actori buni ceea ce înseamnă să
New Yok. După absolvire va fi admisă, la 20 fim oameni buni, să avem piese de teatru care
februarie 2002, ca membru al clubului actorilor să emoţioneze şi împreună să sărbătorim pentru
profesionişti, „The Actors Studio” din New York. că arta este o vindecare, o sărbătoare a vieţii
La sfârşitul anului 2006, are un rol în piesa de aşa cum spune şi Wilhelm Reich «Art is either
debut a lui Mark Leib, „Art People”. self-cure, or a celebration of life»*.”

Anul trecut (2008), Mihaela avea o repetiţie cu Mă despart greu de Mihaela Mihuţ. Pot spune că
public la Actors Studio interpretând rolul sunt mai bogată sufleteşte
principal Anka al piesei „Hunting Cockroaches”, de când am cunoscut-o.
personaj cu care se indentifică. Anka este din Dincolo de frumuseţea ei ca
Polonia şi vine la New York să devină actriţă dar femeie, am găsit cea mai
datorită accentului, îi este extrem de greu şi nu nobilă stare pe care o poate
reuşeşte. După repetiţie, un domn din sală a avea un om, aceea de
întrebat-o dacă accentul şi l-a confecţionat iubire şi dăruire
pentru rol sau chiar îl deţine. Aflând că Mihaela necondiţionată.
este din România, nu i-a venit să creadă. Craig -------------------------------------------
Singer, regizorul filmului „Perkins’14”, tocmai
încheiase un contract cu Studiourile „Media Pro Gabriela PETCU
Bucureşti” iar peste o lună, mergea în România Iunie, 2009
pentru filmări. Imediat, Mihaela a avut audiţie în
vederea rolului din filmul „Perkins’14”, şi aşa a

38
Artist al imaginii şi al cuvântului

Se împlinesc anul acesta 110 ani de la naşterea


unuia dintre cei mai sclipitori artişti ai secolului
XX – Halász Gyula, cunoscut sub pseudonimul
de artist Brassai, care îi evocă originea. Cu toate
acestea, parizian prin adopţie, n-a mai revenit la
Braşov niciodată...
Tatăl său, care studiase la Sorbona, s-a
reîntors la Paris ca profesor, în 1903. Era primul
contact al micului Gyula cu Oraşul Luminilor.
Adolescent, înrolat în armata austro-ungară
(1917-1918), Brassai a trăit experienţa frontului
şi a detenţiei, după ce se exaltase pentru
mişcările de stânga, şi s-a înscris la Academia de Am reţinut câteva dintre momentele
Arte din Berlin – Charlottenburg (1921-1922). semnificative ale biografiei lui Brassai, pentru a-
Revenit la Paris (1924), a lucrat ca jurnalist şi i reîmprospăta imaginea în conştiinţa cititorilor.
pictor. Prietenia cu Henri Michaux, cu Kertész „Ochiul Parisului”, cum i se spunea, a exaltat
André, cu Maurice Raynal, cu Picasso, cu emoţiile contemporanilor săi prin excepţionala
Jacques Prévert, cu Henry Miller... l-a adus în acuitate a viziunii şi spiritului de observaţie. Un
inima vieţii artistice a epocii. copil teribil al generaţiei sale, cu simţurile
S-a dedicat fotografiei (în tehnică tradiţională) încordate în contemplarea spaţiilor de întâlnire a
începând din 1926, deschizând prima expoziţie grandorii şi decrepitudinii. Prietenul tuturor
personală în 1933 – Paris de nuit (la Paris şi artiştilor vremii, cu o existenţă frenetică şi
Londra), după ce exersase portretul foto boemă, era fascinat de real; îi sonda adâncimile,
realizând galeria de fotografii ale scriitorilor şi până la a-l revela drept fantastic. Compoziţii
artiştilor pentru revista „Harper’s Bazaar”. Un elaborate şi totodată spontane, fotografiile sale
an mai târziu primi Medalia Emerson, la Londra, reţin suflul al unui moment unic, dar
pentru cartea Paris after Dark. De-a lungul reprezentativ, în care figuri, scene, ziduri cu
timpului, Brassai a deschis zeci de expoziţii de memorie, străzi modeste, monumente etc. sunt
fotografie, grafică şi chiar sculptură, a scris şi a surprinse în cel mai expresiv moment, în lumina
ilustrat numeroase cărţi. studiată (dar reală), „pândită” de artist cu o
Bistrot-Tabac, Sculpturile lui Picasso excepţională „ştiinţă” a privirii.
(însoţită de fotografii) (1943-1946), Histoire de Pe de altă parte, Convorbiri cu Picasso (1964)
Marie (poem suprarealist, scris în 1949) sunt dezvăluie încă o dimensiune a excepţionalei
câteva dintre ele. Decorurile fotografice pentru personalităţi a lui Brassai. A vorbi despre talent
diverse spectacole de teatru şi balet, filmul scriitoricesc e puţin spus în cazul lui.
realizat la grădina zoologică din Vincennes Tant Convorbirile... sunt, în acelaşi timp, un jurnal,
qu’il y aura des bêtes (1956, care îi aduce un roman, o biografie (cu nota de autenticitate
Premiul pentru originalitate la Cannes) sunt alte necesară), un document de epocă, un amplu
experienţe care-i consolidează prestigiul. În portret al unui artist celebru, o suită de portrete
1957 a primit Medalia de aur la Bienala de de personalităţi ale vremii, o evocare a Parisului
fotografie de la Veneţia. Şi au urmat alte premii: în anii războiului, reconstituirea unui dialog –
Premiul Societăţii americane a fotografilor de care nu se constituie în interviu. Şi nu doar atât...
magazine ilustrate – 1966, împreună cu Ansel Convorbiri cu Picasso relatează evenimente
Adams, Medalia oraşului Arles, titlul de Cavaler din anii 1943-1962, într-un Paris sub
al Artelor şi Literelor (1974), titlul de Cavaler al ameninţarea războiului, apoi invadat, apoi ruinat
Legiunii de onoare (1976), Marele Premiu şi, în fine, căutându-şi echilibrul... Figura lui
Naţional de Fotografie (1978). În 1960 îi Picasso e punctul de reper. În jurul artistului, o
apăruse albumul Graffiti, în Germania, iar în lume întreagă de personaje, mai mult schiţate,
1964 Convorbiri cu Picasso, la Paris. Scrisorile dar mai ales viaţa boemă a Parisului, mediul
către părinţi îi apar mai întâi la Bucureşti, în artiştilor şi cuvintele lor despre artă.
1980, reproducând epistole scrise între 1920 şi Brassai trebuie să fi ţinut un jurnal.
1940. Amănuntele – inclusiv stările emoţionale de

39
moment – sunt notate cu precizie, încât pictura de toată literatura, de anecdotă şi chiar
evocarea, chiar plastică, nu pierde din de subiect...”20. Atare observaţie e în consonanţă
„adevărul” faptului real, asupra căruia depune cu acel gen de explicaţii privind capacitatea
mărturie. pictorului-sculptor de a „imagina” lumea:
Prezenţa autorului în „Picasso, ţi se reproşează adesea
propria sa evocare e una îndrăznelile, deformările; dar
discretă. El e observatorul dacă oamenii ar vedea ceea ce
parcă fortuit al îndrăzneşte să facă natura în
evenimentelor. E cel care domeniul acesta dintr-unul şi
vede cu precădere – acelaşi «motiv»!”21.
gesturi, opere de artă, Descrierile lui Brassai au
obiecte atinse de mâna lui relief şi expresivitatea lor vine
Picasso, spaţii, lumini, din puterea privirii de a
chipuri... şi le desprinde obiectele din fundal şi
înregistrează nota a le „fotografia” viaţa, fără a
dominantă. distruge inefabilul:
Uneori, schiţa de „[...] Capul de mort. Operă
portret pleacă de la puternică. Mai curând un cap
trăsăturile fizice, monumental împietrit, cu
atribuindu-le semnificaţie orbitele goale, cu nasul ros, cu
abstractă: buzele şterse, decât o hârcă
„Cu faţa sa cu trăsături descărnată, zgâită. Ai zice un
regulate, nasul drept, ochii bloc de piatră prăvălită, cu
limpezi şi coama de artist ce-i cădea în bucle pe cavităţi scobite, roasă şi lustruită de atâta
ceafă, lăsându-i fruntea descoperită, semăna cu rostogolire de-a lungul veacurilor”22. Sculptură,
un Oscar Wilde pe care o bruscă substituire fotografie şi cuvânt. Aceeaşi realitate în trei
glandulară l-ar fi făcut mai energic, mai viril. forme de expresie.
Prestanţa sa, felul de a-şi ţine capul leonin, Evocarea prieteniei de lungă durată dintre cei
figura impasibilă, gravă, aproape severă, doi artişti are calităţile unei scriituri pline de
gesturile sale sobre, măsurate, de o extremă fervoare şi nobleţea discreţiei, mai ales în
încetineală, îi confereau autoritatea unui privinţa vieţii intime a lui Picasso. Brassai îşi
conducător de oameni, născut pentru a fascina şi asumă nefericirile şi eşecurile prietenului său.
a domni, dar şi pentru a condamna şi a lovi”18. Femeile din viaţa pictorului, despre care
Alteori, privirea lui Brassai întâlneşte o altă vorbeşte fugitiv, ca şi capriciile, toanele,
privire şi îi remarcă secretul. Ce vede el în ochii schimbările umorale, imprevizibilul
lui Picasso? comportamentului artistului – toate detaliile care
„Dacă par enormi este pentru că au curioasa compun personalitatea acestuia se acumulează,
facultate de a se deschide foarte largi, pur şi simplu, fără să ţintească spre concluzii şi
descoperind sclerotica albă – uneori chiar şi imagini de ansamblu. Nicăieri vreo judecată a
partea de deasupra irisului – în care lumina se lui Brassai referitoare la moralitatea sau
poate reflecta şi scăpăra scântei. Deschiderea impulsivitatea prietenului său. Scriind cu atâta
pleoapelor este ceea ce face ca privirea sa să afecţiune nerostită, dar evidentă, Brassai
pară fixă, demenţială, halucinantă... [...] Este reuşeşte ceea ce a izbutit prin fotografie. Să
ochiul unui vizual, făcut pentru o perpetuă surprindă „adevărul” fiinţei, culoarea din miezul
mirare”19. imaginilor alb-negru. Percepţia lui, fineţea
Probabil această acuitate a privirii a observării detaliior, naturaleţea dialogurilor îşi
consolidat ceea ce afinităţile au construit – o găsesc corespondentul verbal cel mai plastic şi
prietenie între doi artişti. Poezia lumii reale surprinzător, încât cartea devine o creaţie literară
depinde de virtutea privirii de a o transfigura sau a cărei mare calitate este capacitatea de a
chiar de a o vedea. imortaliza o întreagă epocă. O scriere care poate
Uimit de puterea fotografiei de a exprima fi pusă oricând alături de texte de referinţă din
indicibilul, Picasso conchidea, la un moment literatura postbelică.
dat: „Fotografia a venit la ţanc pentru a elibera BIANCA OSNAGA
18
Portretul lui André Breton în Convorbiri cu Picasso 20
şi 51 de fotografii ale autorului, trad. Radu Ionescu şi Ibidem, p.58.
21
Yvonne Oardă, Bucureşti, Editura Meridiane, 1975, p.22. Ibidem, p.92.
19 22
Ibidem, p.34. Ibidem, p.66.

40
APĂ DE BĂUT

Printre marii scriitori contemporani, o constantă


a mesei de scris, mai mult decât a scenei sau a
librăriilor, este Paul Everac, ajuns la venerabila
vârstă de 85 de ani. Distinsul dramaturg, ca şi
când nu ar fi destul că s-a dovedit a fi până acum
un scriitor extrem de prolific, a răbufnit în
ultimul timp cu mai multe cărţi de proză, de
poezie, de scrisori şi de pamflete. Nu doar
multe, ci şi variate. Dintre ele mă voi opri de
această dată la volumul de scrisori, care e, de astfel încât scrisorile dumnealui chiar par
fapt, o reglare de conturi cu lumea. Social, dialoguri, autorul te presupune dialogând cu el şi
lumesc, civic, scriitorul se plasează ca un Eugen conversează, te condamnă astfel încât să vezi că
Ionescu al juneţii, aflat În război cu toată lumea, ai greşit. Îţi arată a cincea roată de la căruţă când
dar nu la o vârstă la care acizii, de multe ori tu crezi că problema e la animalul de tracţiune.
drepţi, să aibă puterea de a-i dizolva cariera, Aceste atele pentru societate nu doar arată cu
spectrul. Scrisorile, apărute la Editura Semne, au degetul, ci polemizează , de apreciat sunt
dat un înconjur al lumii culturale, scrisorile către Constantin Noica,
însă nu au fost remarcate de G. Liiceanu, H.R.Patapievici, Ion
foarte mulţi, fiind reiterată şi Iliescu, Adrian Năstase, Corneliu
constant hrănită ideea stupidă că Coposu, Octavian Paler etc. unele
Paul Everac e un scriitor depăşit, dintre ele adevărate eseuri de
inactual etc. Scrisorile sale, peste balanţă filozofică şi morală,
100, adresate unor personalităţi problematică şi politică,deseori
de prim rang ale politicii, chiar stupefiant de coerente pentru
literaturii şi societăţii nu sunt o un scriitor. Paul Everac e, după o
extravaganţă a unui om bătrân judecată corectă, unul dintre cei
care spune acum ce vrea şi face mai serioşi scriitori de la noi dar nu
cu ou şi cu oţet pe oricine fiindcă vine zilnic în faţa oamenilor pe un
oricum nu mai are nimic de ton acuzator să îi mustre, nici nu ui
pierdut, probabil că unele place să facă frumos la show-uri de
atitudini au fost luate şi în televiziune. Scrisorile acestea arată
tinereţe, ci e altceva. E o de fapt seninătatea scriitorului cu
atitudine de filosof grec dintre sine însuşi şi tristeţra de a vedea o
cele mai curate, dintre cele mai lume a cabotinilor şi intereselor de
lucide care există. Când le-am citit, mi-am zis: e tot felul. Dar, din păcate, de data aceasta, nu e
prieten cu adevărul, iar cu Platon doar amic. Nu teatru. Nu ştiu câţi scriitori ar putea prezenta
sunt totdeauna de acord cu părerile dumnealui, scrisori atât de dure către contemporanii lor, ci,
cum e şi normal, dar capacitatea critică, severă, prinşi într-o dantelărie nu a politeţii, ci a
parcă de diriginte al clasei numită România, ipocriziei compromit esenţialul stilului epistolar,
extrapolată, cred că ar fi fost foarte benefică mesajul. Paul Everac pare că preferă să piardă
acestei ţări spre vindecarea ei de rănile interne prieteni decât să se piardă ca avocat din oficiu.
care mimează a-i fi organe. Atitudinea e de Mă întreb totuşi, scrisorile acestea sunt motivul
multe ori de lord acid, de usturime, fiindcă izolării sale sau o strădanie de a o motiva? Pe
adevărul doare, doare crâncen, de prieten care îţi undeva ambele urechi aud realitatea şi numai
arată greşelile ca să te schimbe, în locul unei mintea adevărului o înţelege! Pe undeva Paul
laude siropoase din spatele lornietei şi a unor Everac a înţeles că literatura şi cultura sunt mai
aplauze de protocol din vârful degetelor. Sunt mult dreptate decât marketing şi mai mult talent
nişte scrisori foarte curajoase şi dure care pe de decât vrăjitorie şi aburi. Se mai scriu şi în
o parte justifică fuga unora de Paul Everac, dar libertate cărţi de curaj, dar chiar această idee mă
nu le motivează neintroducerea în unele ediţii sperie: dacă o carte în libertate ajunge să fie de
citrice, ca lămâia, ale literaturii române. curaj, libertatea rămâne libertate sau devine un
Scriitorul nu atacă, nu loveşte brut, ci ia tonul cântec de cântat la alte mese?
întâi, cu un diapazon foarte fin al maieuticii, DARIE DUCAN

41
au fost copleşiţi în final de chemările
pubicului (de
vreo cinci ori) în
faţa scenei
(Dana
Seară de sfârşit de mai 2009, ora 20,30, Bonţidean, Anca
Hyères, Franţa. În faţa Teatrului ”Saint Doczi, Dragoş
Denis” dintr-un oraş de pe Coasta de Azur Pop, Lucian
un public iubitor de teatru aştepta începerea Rad, Pavicsits
reprezentaţiei unei trupe din România, în Robert).
limba română. Titlul din afiş este incitant Aşa cum era prevăzut, la
pentru o societate care nu a cunoscut finalul spectacolului a avut loc o discuţie
comunismul pe propria piele: ”L’histoire du liberă cu trupa de teatru, Mona Chirilă şi
communisme racontée aux malades spectatorii doritori să pună întrebări
mentaux ” (”Istoria comunismu- lămuritoare. Au fost puse în discuţie motivul
lui povestită bolnavilor mintali”) de Matei alegerii acestei piese într-o interpretare
Vişniec, în regia Monei Chirilă (Teatrul originală. Cineva dintre spectatori spunea că
Naţional ”Lucian Blaga”, Cluj). Prezentarea a văzut spectacolul şi la Paris în varianta
din pliantul spectacolului este de asemenea franceză şi nu regăseşte aici replicile din
incitantă : ”Găzduirea la Teatrul ”Denis” a acea reprezentaţie. Mona Chirilă a explicat
”Istoriei comunismului povestită bolnavilor că dumneaei operează la un colaj de replici
mintali” pus în scenă de către Teatrul în piesele pe care le
”Puck” este rodul unui pune în scenă întrucât
proiect de colaborare ca regizor doreşte să se
încheiat în 2007 între exprime în virtutea
conducerea ”Echo” şi propriei viziuni asupra
Mona Chirilă. Această spectacolului ce
aventură franco- urmează a fi prezentat.
română s-a materializat Pentru adaptarea
deja prin prezentarea literară a textului a fost
la Cluj Napoca a sprijinită de Ileana
spectacolului ”Prietenul Orlich. Alţi spectatori
sau legenda frăţiorului au fost interesaţi de
lui Cupidon” în 2007. atmosfera din ţară la 20
”Echo” a prezentat, de asemenea, de ani de la Revoluţie, mai ales în ceea ce
”Lebensraum” la Cluj în ianuarie 2009 la priveşte relaţia dintre teatru, televiziune şi
invitaţia Centrului Cultural Francez din radio, dar şi de implicarea statului în actul
Cluj şi a Institutului Cultural Român din artistic. Actorii şi Mona Chirilă au precizat
Paris. că au avut sprijinul unor organisme ale
Spectacolul a fost urmat de o statului român pentru împlinirea acestui
întâlnire cu echipa Teatrului ”Puck” şi proiect, iar în ceea ce priveşte cenzura nu se
Mona Chirilă la care au fost de asemenea mai poate vorbi astăzi de prezenţa acesteia
prezente doamnele Ileana Orlich de la în actul artistic.
Universitatea de Stat din Arizona care a În finalul acestei discuţii, o doamnă a
semnat adaptarea textului şi Magda ţinut să remarce faptul că marele câştig al
Cârneci, directorul Institutului Cultural spectacolului pe care l-a văzut este
Român din Paris.” transmiterea unei emoţii speciale care nu
Spectacolul a fost subtitrat în este deloc specifică teatrului francez, o
limba franceză pe un baner în partea tensiune emoţională care transfigurează şi
superioară a scenei. Trupa a însufleţit sala convinge.
de nenumărate ori. Ropote de aplauze, râs GABRIELA MOCĂNAŞU
din toată inima, participare afectivă. Actorii
(Foto: stradă din Hyères)

42
Aniversări Antologii-poezie, proză: Pulbere stelară,
Ed. Napoca star, 2oo2, Nemărginite poteci,
IULIAN DĂMĂCUŞ Ed. Amurg sentimental, 2oo2, Bucureşti,
LA 60 ANI Miresme de orgă, Ed.Etnograph, 2oo4, Cluj
Născut la 27 ; Volume în colaborare: Pescăruşii se înalţă
iulie 1949, la cu valul – rengay, cu Dan Doman, Ed.
Cătina , jud. Cluj. Ambasador, Tg.Mureş, 2ooo, Pe acelaşi val
Studii - Şcoala – rengay cu Bogdan I. Pascu., Ed. Amurg
generala – Catina, sentimental, Bucureşti, 2oo2 ; Volume
Liceul - Sărmaşu, individuale : EPIGRAME - Ed. All Design
promoţia 1966- Studio,1998, Cluj, BEŢIVUL – haiku, Ed.
67, Facultatea de Ambasador, Tg. Mureş 1998,PÂNZA DE
filologie a Univer- PAIANJEN, Ed. Ambasador, Tg. Mureş, iar
sităţii din Cluj; în 2oo3 ediţia revăzută – PÂNZA DE
Profesor de limba PAIANJEN, Ed. Grinta, Cluj, CÂND
franceză. Membru SINGURĂTATEA - senryu, Ed. Remus
al Uniunii Scriitorilor din România. 2ooo, Cluj, GALERIA CU TABLOURI –
Debut în presă : Epigrame - 1987 în Ed. Grinta, poezie (română –franceză), Cluj,
revista Urzica ,Bucureşti ; Haiku ,1992 în 2oo3, VIESPAR ÎN ORBITE –Ed. Limes,
revista Haiku, nr. 5 -6 , Bucureşti, -Poezie poezie (bilingv), 2oo5, Cluj, OCHII
modernă - 2oo2, în revista francofonă La ALBAŞTRI AI BUNICII - proză, Ed.
lettre de Jean –Hautepierre, Paris , 2oo2. Limes, 2oo5, Cluj, POÈMES - Marjan –
Colaborări la reviste: La lettre de Jean traducere din lb. franceză, Ed. Limes, 2oo5,
Hautepierre-Paris şi L’Ouvre boîte- Cluj, TRIPTICE – poezie, Ed. Casa Cărţii
Montmorency – Franţa, Azami şi Mainichi de Ştiinţă, Cluj, 2007, DEALUL CU
Daily News - Japonia, Haiku Novine - CĂTINĂ, proză, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă,
Jugoslavi, Poesis, Steaua, Tribuna, Haiku, Cluj, 2007, SONIA – roman , Ed. Grinta ,
Tomis, Orion,Orfeu, Amurg sentiment, 2008, Cluj.
Sinteze literare, Poezia ; Premii literare: Premiul pentru cel mai
Debut editorial : Antologii de epigramă :- frumos haiku (Tricentenarul Basho,1994),
Eterna epigramă (Cenaclul Satiricon)Cluj, Premiul revistei Orion ,pentru cel mai
199o, şi în toate antologiile care au urmat, frumos haiku - Slobozia ,1997, Premiul
de asemenea, în Antologia epigramei revistei Orion ,pentru vol. de rengay
româneşti de pretutindeni, Chişinău, 1993, Pescăruşii se înalţă cu valul, Slobozia, 2ooo,
Antologia epigramei politice, Bucureşti Diploma pentru realizarea senryu-urilor din
1994, Epigramişti români contemporani, volumele Beţivul şi Când singurătatea
Ploieşti, 2oo2, Nişte epigramişti, Craiova, acordat de S.H şi rev. Albatros, Constanţa,
2oo2, Soacra noastră cea de toate zilele , 2oo2, Premiul II, la Concursul Naţional de
Câmpina, 2oo3; Urmaşii lui Cincinat, Poezie şi Eseu „OctavianGoga”, 2oo3,
Câmpina, 2oo4 ; Premiul II, (haiku) la Itoen Haiku -Contest,
Antologii -haiku: Umbra libelulei, Japonia, 2oo4, Menţiune la Basho festival -
Bucureşti ,1993, O sută de catarge, Buc., Japonia, 2oo4; Diplomă pentru volumul
1997, Luna în ţăndări, Buc., 2ooo, Galeria cu tablouri - Societatea Scriitorilor
Anthology haiku competition-an IV, Novi „C.Negri” Filiala Ploieşti, 2oo3 ; Premiul
Sad,2oo1, Adieri din arhipelag –rengay, Special al revistei Dor de Dor ed.I, 2oo6 ;
Buc.2ooo, Paşi în iarba ninsă, Ed. Remus, Premiul PAVEL DAN –proză , 2sept, 2oo6 ,
2ooo, Cluj; Rengay cu prietenii, Ed. Premiul II la Concursul de creaţie lit.
Europolis, 2oo4, Constanţa; Ich träume Secţiunea Poezie, V.Voiculescu, Buzău,
deinen Rhythmus..., Ed. Neue Cranach 2006, Prix Baudelaire – recueil, CEPAL,
Presse, Kronach, Germania, 2oo3 ; 2007, France, Premiul I la Concursul

43
National de Proza Scurta, Cămpia -Turzii , HAUTEMAISON-La galerie aux tableaux
2008. ,L’ouvre boîte ,Franţa , Ion ROŞIORU -
Participări la manifestări de creaţie Poetul în ipostaza prozatorului, Luceafărul
poetică : Festivalul Eterna epigramă ,Cluj, 44/7 dec.,2oo5, Nevoia de imaculare ,
Festivaluri şi colocvii de haiku, la Bucureşti Luceafărul 4/ 1febr.,2oo6, Al.Florin ŢENE –
şi Slobozia ; Festivalul de poezie din Viespar în orbite ,Tribuna afacerilor,
Kronach, Germania ,2oo3 , Le Mur de ian.2oo6 , Victor STEROM –Viespar în
poésie ,Tours, Franţa ,2oo3,2oo4 ; orbite , Nova Provincia Corvina ,38
Referinţe critice : /oct.2oo5, Ioan NEGRU –Ochii albaştri ai
- epigramă -George CORBU în revista bunicii,- Viaţa de pretutindeni, 2007,
Epigrama – 9/1998, Bucureşti; Petru Tribuna, 2007, Ion MUREŞAN –Un
POANTĂ în prefeţe antologii de epigramă optzecist recuperat, Verso, 2007, Ion
şi la volumul personal ,1998 ; ROŞIORU – Demers prozastic confirmat,
- haiku : Florin VASILIU în: Pradoxism’s Luceafărul, 16/25 apr.2007, Al. Florin
main roots, Phoenix ,U.S.A,1994, Japonia ŢENE –ID .- Dealul cu cătină, în - Viata de
necunoscută, Ed. Haiku,Bucureşti,1998, pretutindeni, dec.2007, Ioan NEGRU –
Florin VASILIU & Camelia BAŞTA în „Fericirile”aceleiaşi unice zile, -
Poezia lirică japoneză, Ed. Haiku, Mesagerul lit. şi artistic, Bistrita, 8/28, 2008,
Bucureşti, 2ooo, Violeta BASA –Merii în Luigi BAMBULEA – Poema
floare ,Ed. Ex Ponto, Constanţa , 2oo3 ; experimentală, - Mişcarea literara, Bistrita,
Clujul literar 1900-2005 , dictionar, Ed. C. 1/2008.
de Stiintă, 2005, Autor de prezentări de carte/ colaborări :
Articole în presă : Nicolae BENEA: Uleiul din candelă- Adrian Georgescu,
Tristeţea se adaugă frumuseţii, Ştirea Amurg sentimental, 2004, Generoasa
,1998,Cluj ,I. Dămăcuş – mereu ceva ce lumină – Olimpia Brendea-Desliu, Adev. de
trebuie să urmeze şi I.Dămăcuş ,două Cluj, 2004, Descătusarea zăpezilor - Rodica
lacrimi pe obrazul unui înger ,Sinteze Scutaru -Milaş, rev. Oraşul, 3/2008, Cina
literare, – Ploieşti, 2oo2, 2oo4, Vasile cea fără de taină –Al.Florin Ţene, Poezia,
BUNEA: Un muşchetar călărind pe muchea 1/2008, Livre d’or/ UNESCO, 2008–Le
dintre milenii, Sinteze literare, 2oo2,Un plurilinguisme.
delfin dansând elegant pe mare ,Sinteze Aprecieri critice
literare nr 44-45/2oo5, Ploieşti, Şerban - nu cariera didactică era visul meu , dar
CODRIN :Un poet zen în pânza de încă înainte de facultate am fost suplinitor la
păianjen Ştirea 1999 şi Puţini poeţi în şcoala din satul meu, ca prof. de lb. rusă ;
pânza de păianjen ,Helis ,2oo4 ,Slobozia , - cum nici elevii şi nici eu nu aveam o
Manuela MIGA :Singur printre haijini atracţie deosebită pentru studierea acestei
,Haiku ,27, 2oo2, Bucureşti, Mioara limbi, am rămas cu o impresie nu prea
GHEORGHE –Paradigmele clipei eterne încurajatoare pentru această profesie, de
,Haiku ,23-24 /2ooo şi Nerăbdător un fluier altfel nici literatura (sovietică) promovată
în contrapunct, Haiku, 28,2oo2 , Al.Florin atunci, nu-mi făcuse cea mai bună
ŢENE –Pânza de păianjen ,Curierul, impresie…
246/1999 , Ioan POP- prezentarea mai - ca prof. de lb. franceză însă , atitudinea
multor volume la Lecturi cotidiene în faţă de meseria de dascăl s-a mai schimbat ,
Adevărul de Cluj , Ion MACHIDON –Iulian şi chiar dacă CV-ul meu nu prea cuprinde
Dămăcuş , Amurg sentimental ,11/2oo3 , grade, diplome, distincţii, nu înseamnă că n-
Horia MUNTENUŞ- Portret de scriitor am avut realizări…cum se spunea;
I.Dămăcuş, Informaţia de Cluj ,46/2oo3 , - elevii pregătiţi de mine s-au descurcat
Ion ROŞIORU –Demontarea prejudecăţilor onorabil în cursurile superioare , la
, Luceafărul,9/2oo4 , Alexandru JURCAN – concursurile şcolare; - după 1989 am
Galeria cu tablouri ,Tribuna ,55/2oo4 , cooperat la înfratirea com. Cătina cu o
Aurel RĂU -Senryu, Steaua ,12, 2oo1 şi localitate din Franţa unde am şi organizat o
Răvaş amânat, Steaua ,9/2oo4, Coryne excursie ; - am adus de-acolo materialul

44
necesar pentru amenajarea unui cabinet de a fost întotdeauna un refugiu sigur ,
lb. moderne la scoală ; regenerator ;- mi - a fost cel mai statornic
-( o performanţă …în predarea francezei am prieten …unii m-au părăsit, de alţii n-am
obtinut la Penitenciarul Gherla unde un elev mai vrut să ştiu, deşi mi-am dorit prieteni
de…20 de ani a-nvătat sa scrie si sa aşa cum mi-am dorit o familie…; am o fiică
citească…in anul urmator fiind mutat in alta alături, cărţile mele, elevii, cîţiva prieteni
locatie îmi scria în …franceza) ; statornici …nici nu-i puţin lucru pentru o
- desigur activitatea mea de 40 de ani nu s-a viaţă …şi amintirile…tot mai multe!...
rezumat doar la instruire ci şi la Pentru istoria autocritică
educaţie…poate mai mult simţul datoriei şi Aşadar…văzând eu exemplul unui confrate
al raspunderii au făcut ca munca mea să fie – / mult mai priceput/ şi/ mai cunoscut
eficientă , şi nu pasiunea mea pt. profesia de /simţii/ o pornire/ către nemurire/ şi urcai,
dascăl ; se cuvine sa precizez ca în aceasta urcai/înspre acel plai –/o gură de rai / înspre-
activitate am avut ca modele pe mulţi dintre acel deluţ/ la baciul Băciutz…
profesorii mei din liceu (Rebreanu, Paszler, Supărările care m-au împins spre
Mihoc, Moldovan şi nu numai); acest gest, echivalează (de fapt) cu tot atâtea
- mi-ar fi plăcut sa lucrez intr-o bibliotecă , merite ascunse de bună voie de către cei
să fac o muncă de cercetare, dar pt. că n-a (ne)siliţi de mine să mi le recunoască…
fost să fie, mi-am facut de-a lungul anilor o Astfel…încă înainte de a-mi fi scris epitaful
bibliotecă a mea , iar în linistea ei relativă ( : „Aici doarme pe vecie/ unul ce-a-ncercat
pt. că viaţa nu se opreste la usa bibliotecii să scrie, / Dar pe care l-a oprit,/ Cel-de-sus
am continuat să scriu , am continuat ceea ce- …când l-a citit! …(care de fapt nu exprimă
mi imaginam că fac încă din clasele de adevărul, ca orice epitaf de altfel, …De
gimnaziu; nimeni nu m-a încurajat pe- mortuis…) cei ce au împărţit laurii râsului
atunci…altele erau cestiunile arzătoare… nu mi-au dat nici măcar o …palme ! Noroc
- am făcut literatură cu plăcere, dar nu ca un însă cu prefaţatorul mai multor antologii
hobby, aşa că mă bucur să constat că în toate zonale, care m-a pomenit şi lăudat, chiar
genurile/speciile literare abordate : dac-o fi fost doar o…poantă…
epigramă, haiku, poezie, proză scurtă, Ca haijin a trebuit să mă pribegesc
roman, am realizat pagini ce s-au făcut prin Ţara Soarelui-Răsare pentru a lua un
remarcate (unele premiate) ,fapt care a premiu în bani, românii nedându-mi decât
determinat primirea mea în Uniunea diplome şi calde strângeri de mâini, cine ştie
Scriitorilor… cam tîrziu, dar ea este cu ce intenţii!...
rezultatul îndeosebi a ultimilor 10 ani de Recent, la o-ntâlnire a revistelor din
creaţie şi publicare de cărţi, activitate în regiune, am vrut să protestez contra faptului
domeniu….începută însă fără a avea drept că nici una nu a catadicsit să-mi publice o
scop această recunoaştere, dar îndrumată pe strofă, un fragment de proză - din cele
această cale mai ales de poetul Marcel premiate… Protestul meu n-a fost acceptat
Mureşeanu; - poate prin ceea ce am scris am pe (de)zordinea de zi , aşa că îl înaintez
reuşit mai bine să ajung la inima oamenilor, acum şi-l susţin!
să vorbesc cu mai multă sensibilitate despre Întârziat (m)ucenic într-ale
oameni şi locuri, despre mine…poate că computerului, mâncând aşadar un a dintr-o
astfel am depăşit pragul mai greu/dificil al adresă de email, opiniile mele n-au mai
comunicării interumane, am reuşit o apărut în cartea despre starea prozei, fapt
mărturisire a mea faţă de mine în primul care a dăunat grav sănătăţii acesteia , cartea
rînd …benefică şi necesară! neîndrăznind nici măcar să apară prin
- în literatură a trebuit să fiu la fel de exigent librării!...
cu mine precum am fost cu elevii la clasă, Acestea fiind spuse, consider că mi-
pentru că în contextul zbuciumat (fără a am făcut dreptate, în bunul obicei al zilelor
dramatiza) al vieţii mele , literatura (lectura, care ne trăiesc…
scrisul) IULIAN DĂMĂCUŞ
(Din Istoria autocritică a literaturii române
contemporane, Editura Nico, în pregătire)

45
Curier Stimate domnule Nicolae Băciuţ,
FELICITĂRI şi vă MULŢUMESC pentru noua
VATRA VECHE prin câteva versuri, care cred
că poartă în freamătul lor un Crez : " E ceasul
Divin / ce bate la poartă / desprins din Lumină /
aşteaptă, / ascultă, / şi intră "..
Cristina Sava
ECOURI LA NUMĂRUL 4/2009
Bună seara şi multumesc foarte mult! Bădie,
Mă simt onorată să citesc ceea ce mi-aţi trimis. Tot mai frumoasă, tot mai complexă
Vă doresc mult succes, inspiraţie şi "Vatra veche". Mă umple de bucurie să văd că
putere de muncă! ea merge înainte, indiferent de "vânturi,
Vero valuri".... Ţine bine cârma, Baciule! Felicitări!
Vă trimit cu ataşament(ul cuvenit), pentru
Nu am cuvinte să vă multumesc pentru numărul viitor, un material... De văzut.
locul de onoare al poeziei mele. Cum pot intra în Mioara Kozak
posesia revistei?
Dau adresa şi plătesc la poştă?? Bună seara!
Alexandru Jurcan Vă mulţumesc pentru revistă şi pentru
interviul publicat.
Mulţumesc, cu admiraţie, Cu doriri de bine,
Victorita Duţu Călin-Emilian Cira

Stimate domnule Băciuţ, Dragă NICOLAE BĂCIUŢ - redactor-şef la


Vă mulţumesc mult şi vă felicit pentru "Vatra veche",îţi mulţumesc mult pentru nr. 4 al
acest număr excelent din "Vatra veche". revistei, trimis pe internet. Felicitări pentru
Lucia Sav toate! Dumnezeu să-ţi dăruiască putere şi har, pe
mai departe! Te îmbrăţisez cu dragoste.
Stimate Domnule Nicolae Băciuţ, Aurel Hancu
Mulţumesc pentru revista "Vatra
Veche", fiecare număr e interesant şi frumos
conceput. Multumesc mult, un număr superb,
Aş dori să vă întreb dacă a apărut felicitări. Cu drag ş
Dicţionarul pentru care ne-aţi cerut în iarnă Andana Calinescu
date??? Trimit mai departe!
Cu preţuire,
Daniela Vatra culturii româneşti
Menuţ Maximinian
Mulţumesc pentru "Vatra nouă",
speranţe şi succese pe mai departe!
Numărul 4 al publicaţiei “Vatra
Cu stimă, M.M. Veche”, editată de Asociaţia “Nicolae
Băciuţ”, inserează articole, eseuri, recenzii,
Mă bucur de fiecare dată când mai văd proză, poezie pentru toate gusturile şi toate
cultura autentică supravieţuind. Succes! vârstele. Sunt prezenţi în revistă, de la cei
Traian Penciuc mai tineri condeieri până la vârful de lance
al scrisului. Pe prima pagină a foii ilustrate
Mulţumesc! E o reuşită deplină.Fiecare
pentru familie ne întâlnim cu poezia
nou număr e o sărbătoare...
“Îmblânzirea morţii”, semnată de Alexandru
Sânziana Batişte
Jurcan. Redactorul şef - Nicolae Băciuţ -
Domnule Nicolae Băciuţ, descrie ultimele întâmplări frumoase
Am reuşit să deschid revista! În mizeria petrecute sub steagul culturii, la Direcţia
informaţională care ne invadează zilnic, "Vatra pentru Cultură Mureş, pe care o conduce.
Veche" este ca un balsam pentru suflete. Ea Interesant de parcurs este interviul cu Ştefan
dezvăluie un alt chip al lumii, cel într-adevăr Augustin Doinaş, semnat de Valentin Marica.
creat după asemănarea lui Dumnezeu. Noapte
Emilian Cira reuşeşte să-l facă pe Nicolae
bună...
Băciuţ să se spovedească în legătură cu
Lăcrămioara

46
întâlnirile cu N. Steinhardt. “Născut, iar nu Un alt interviu, semnat de Emilian Cira,
făcut (din iluzii)”, spune preşedintele SSB, îl are ca respondent pe Nicolae Băciuţ, cel care
Elena M. Cîmpan, în legătură cu volumul spune că l-a cunoscut pe N. Steinhardt la
semnat de Cornel Cotuţiu - “Pompa de întâlnirile Saloanelor Rebreanu de la Bistriţa şi
că părintele de Rohia este un "model şi pentru
iluzii”. Un amplu eseu despre Mihai Eminescu
partea noastră de pământ şi pentru cea de cer".
scrie prof. dr. Adrian Botez, iar Cleopatra Paginile de cronică literară prezintă cărţi de
Lorinţiu descrie “Moldova de sub frunte”. referinţă din literatura română contemporană şi
Captivant este materialul despre una dintre constituie frumoase cărţi de vizită oferite
cele mai vechi tradiţii din Hodacul fetelor, fenomenului literar în desfăşurare. Bistriţenii
scris de cercet. şt. Maria Borzan şi drd. Alexandru Uiuiu ("Ţara ascunsă", roman în
Roxana Maria Man. Binevenit albumul cu fărâme, Zile pe Someş, Ed. Charmides, 2008) şi
cărţile autorilor mureşeni, din care aflăm că Cornel Cotuţiu ( "Pompa de iluzii", Ed. Eikon,
există un real interes pentru scris. 2008) se bucură de un loc binemeritat în spaţiul
(Răsunetul, 26 mai 2009) prezentărilor de carte.
Mai semnează, în cele 48 de pagini ale
Stimate domnule NICOLAE BĂCIUŢ, revistei, Iulian Dămăcuş (Arhiva sentimentală),
Vă mulţumesc mult, atât pentru Adrian Botez (Memento - M. Eminescu),
trimiterea revistei Vatra veche în format Cleopatra Lorinţiu (Documentele continuităţii -
electronic (CALDE ŞI SINCERE Moldova de sub frunte), Silviu Negruţiu
FELICITARI! - este un număr deosebit de (Arhimandritul Ioan Iovan, Părintele nostru),
substanţial, curajos, prin care se apără, cu Maria Borzan şi Roxana Maria Man (Obiceiul
vigoare şi cu argumente de necontestat, valorile Udatul nevestelor la Hodac, unde după
culturii româneşti AUTENTICE!), cât şi pentru terminarea jocului, "soţii nevestelor udate şi cei
publicarea articolului meu despre martirul/ care le-au udat nevestele se pierd în lungul
mucenicul Eminescu! râului unde petrec până târziu"), Ion Filipciuc
Cu, mereu, aceeaşi preţuire, (Monografia unui sat bucovinean, Oprişeni).
Adrian Botez Proza revistei este reprezentată de Ioana Stuparu
("Şarpele din bătătură") şi de Doina Cherecheş
Revista "Vatra Veche", ajunsă la ("Iedera"). La rubrica Atlas, poezia lui Vanni
numărul 4, ne propune, de la primele pagini, o Speranza este tradusă şi interpretată de Eugen
lume a dialogului, prezentată de un constant "om Evu: "Noi am fost/ două fire de iarbă/ mlădiate
de interviu", cum este scriitorul Valentin de vânt/ în anii verzi" - Noi. La Agora, Dan
Marica. Dialogul, ca graniţă între literatură şi Brudaşcu susţine în demersul "Cui prodest"
jurnalism, este bogat în idei şi în dezvăluiri opinia despre lucrarea "Istoria vizuală a lumii",
cuceritoare, oferă lecturii plăcere şi încântare. alcătuită de mai mulţi istorici germani, în care se
Despre Ştefan Augustin Doinaş aflăm că spune că românii ar fi apărut în istorie abia din
situează poezia înaintea prozei. Autorul sec. XII - XIII. Samuel Cernovits este prezent cu
"Mistreţului cu colţi de argint" crede că puterea un fragment de roman, "Viaţa în dar?".
poetului constă în stăpânirea cuvintelor, că Şi de data aceasta, Curier-ul aduce
traducerea este actul cel mai puternic de multe scriso-rele bune, care demonstrează că
comuniune cu un poet, că, deşi s-a prezentat ca revista este citită, deci iubită.
un om cu multă judecată, raţional, se descoperă Trecerea în revistă a cuprinsului revistei,
adesea bântuit de o dezordine interioară, că complex prin titluri şi prin ceea ce ele
repere importante ale biografiei lui sunt Cercul reprezintă, ne îndreptăţeşte să credem/spunem că
Literar de la Sibiu şi căsătoria cu Irinel, că în această "Vatră veche", respectând simţul
inspiraţia este efortul de a munci în fiecare zi. comprehensiv al cititorului pentru comparaţii,
Tot Valentin Marica realizează şi un grupaj de "ard" bine, împreună, lemne de fag, de brad, de
interviuri-dialog de la a 29-a ediţie a Festivalului carpen, de..., cu un singur scop, acela de a
Internaţional "Lucian Blaga", de la Sebeş şi degaja căldură.
Lancrăm, cu Dan Hăulică ("Blaga nu va fi Deşi o revistă de doar patru numere, îi
nicicând o abstracţie pentru noi"), cu Achim dorim să ajungă cât o săptămână, cât o lună, cât
Mihu ("Printre meritele de bază ale acestui un an şi, de ce nu, să aibă atâtea numere câte zile
festival a fost faptul că i-am adus aici pe Noica în patru ani...
şi pe Steinhardt") şi cu Gheorghe Grigurcu Elena M. CÎMPAN
("Blaga nu este la punctul cel mai înalt al
percepţiei sale").

47
Primit, multumesc.
...bine că n-am scris vreo prostie în
corespondenţă!!! Ideea e foarte interesantă - de
a tanscrie corespondenţa ăn revistă.
Augustin Frăţilă
Bună ziua,
Felicitări pentru acest nou număr şi
mulţumesc pentru informare.
O săptămână frumoasă.
Cu stimă,
Domnului N. Băciuţ,
Din Ţara Haţegului vă transmit un semn
pentru Vatra veche la îndemnul prietenului
Eugen Evu. Sunt redactor la revista Provincia
Corvina, împreună cu dânsul si colaborezşsi la
alte reviste, probabil m-aţi remarcat la Agero, Pr. Ioan Petraş, pr. Silviu Negruţiu, Nicolae
etc ... Totodată, pentru că, în afara de versuri Băciuţ, Dumitru Covalciuc, la mormântul lui
mai scriu câte o cronică la cărţile prietenilor, Aron Pumnul, Cernăuţi, august, 2008
mai ales ale scriitorilor din Ardeal şi din judeţul
Hunedoara cu precădere, am înfiinţat un blog pe
care am pus o parte din aceste cronici de
întâmpinare, puteţi să le vedeţi, dacă vă face
plăcere la : www.costyconsult.wordpress.com ...
E o carte virtuală despre prieteni... şi o
recomandare ...
Toate cele bune şi felicitări pentru
iniţiativă la Vatra veche! ...
C. Stancu

Stimate domnule Băciuţ,


Vă mulţumesc pentru bucuria pe care
mi-aţi făcut-o trimiţându-mi minunata
dumneavoastră revistă literară. Simpozionul “Priorităţi şi urgenţe în
Va trimit şi eu invitaţia de a "răsfoi" patrimoniul cultural bisericesc”, Mănăstirea Sf.
revista noastră, Destine Literare. O găsiţi la Ilie, Topliţa, aprilie 2009
www.scriitoriiromani.com în stanga, la Destine
Literare.
Cu toată stima,
Alex Cetăţeanu

Nicule,
Toate bune. bravo pentru tot ce faci !
O bucaţica mică de proză de a mea ar merge au
ba? Aşa, vreo cinci pagini doar.
Te pup, servus!
Cleo
PS Sunt la Paris încă; coborâm în curând în
sudul Franţei.

LA ÎNCHIDEREA EDIŢIEI Lansarea cărţii „La răsărit de apus”, de


Da, da, trimit duminică dimineaţa ce Nicolae Băciuţ, la Casa Memorială „Darie
trebuie, adică mâine, scuze, nu am avut internet Magheru”, din Săcele, iunie, 2009 (Foto Olga
aici, sunt undeva la munte, lângă Ajaccio, şi are Lascu, Nicolae Băciuţ, Eugen Axinte .şa.)
hachiţe internetul. Mâine cobor în oraş şi trimit
de la un internet cafe. Aici mi se opreşte mereu.
Servus, pa. Merci.
Cleo

48
cheltuieşti o groază de bani degeaba cu încă un
şantier arheologic.
- Dar, dragă, de data asta am reuşit să le
captez atenţia celor mai buni doi arheologi
egiptologi din lume! protesta el.
- …pe care va trebui să-i plăteşti gras să
îşi lase şantierele deja deschise şi să pornească
într-o vânătoare de fantome şi comori…
- Dar merită! Gândeşte-te în felul ăsta:
dacă nici ei nu găsesc nimic în Sfinx, voi
renunţa definitiv la acest subiect, ce zici?
- Mă bucur enorm să aud asta, dar nu ştiu
dacă merită să plăteşti pentru asta peste şase
milioane de dolari, iubitule!
- Stai liniştită! Am destui bani să deschid
încă zece şantiere dacă vreau.
Sara îl privi îngrijorată.
- Dar ăsta va fi ultimul! adaugă grǎbit
bărbatul. Trebuie să plec acum!
După un sărut scurt, Ali Mahled părăsi
maiestuoasa sa reşedinţă din mijlocul Cairo-ului.
Urcă în limuzina care îl conduse la birourile
Mahled Corporation. Era în industria restaurării
monumentelor istorice de mulţi ani, dar încă de
mic avea o pasiune specială pentru marele
Ucraina - Lenin, cu faţa la biserică monument cu cap de om şi corp de leu. Visase
______________________________ că într-o zi va avea destui bani să poată face
excavaţii în interiorul lui. Speranţa şi fantezia că
va găsi ceva acolo îl mânaseră încă de la început
Grety Sian să investească fabuloasa moştenire lăsată de tatăl
SECRETUL COROANEI său în această corporaţie. Ştia că, în alte condiţii,
nu s-ar fi putut apropia de Sfinx pentru a-i
- IUBITULE, TE ROG, renunţă la această descoperi secretele. Multe dintre ideile pe care le
obsesie cu Sfinxul! Ştii bine de-acum că e o mai încercase nu erau chiar în întregime legale,
porcărie ce se spune despre el, că ar fi plin de pentru că in mod legal era interzis să pună în
comori. Şi, în plus, nu o să ai parte de ele pentru pericol vreun monument aşa de vechi cum era
că va trebui să le donezi muzeului, aşa că o să Sfinxul.
____________________________________________________________________________________________________________________
Director de onoare Darie Ducan, Cleopatra Lorinţiu, Ioan
MIHAI SIN Matei, Victor Ştir, Claudia Şatravca
(Chişinău), Daniel Renon (Germania),
Redactori:
Gabriela Mocănaşu (Paris), Ligia
Mariana Cristescu, Răzvan Ducan, Eugen
Grindeanu (SUA) Dwight Luchian-
Evu, Mioara Kozak, Lazăr Lădariu,
Patton (SUA)
Valentin Marica, redactor-şef adjunct,
Cristian Stamatoiu

Corespondenţi : Bianca Osnaga, Melania


Cuc, Elena M. Cîmpan, Iulian Dămăcuş,
____________________________________________________________________________________________________________________
Lunar de cultură editat de ASOCIAŢIA „NICOLAE BĂCIUŢ” PENTRU DESCOPERIREA, SUSŢINEREA ŞI
PROMOVAREA VALORILOR CULTURAL – ARTISTICE ŞI PROFESIONALE
Tiparul executat la S.C. Intermedia Group, Târgu-Mureş, str. Cuza Vodă nr. 57, România. Nicio parte a materialelor nu pot fi preluate
fără acordul editorului. Copyright©Nicolae Băciuţ 2009 *Email : nbaciut@yahoo.com *Adresa redacţiei: Targu-Mureş, str. Ilie
Munteanu nr. 29, cod 540390 * telefon: 0365407700, 0744474258. Materialele nepublicate nu se restituie. Responsabilitatea asupra
conţinutului textelor revine exclusiv autorilor.

49