Sunteți pe pagina 1din 44

7

Lunar de cultură * Serie veche nouă* Anul I, nr. 7, septembrie 2009 *ISSN 2066-0952
VATRA, Foaie ilustrată pentru familie (1894) *Fondatori I.Slavici, I.L. Caragiale, G. Coşbuc
VATRA, 1971 *Redactor-şef fondator Romulus Guga* VATRA VECHE, 2009, Redactor-şef Nicolae Băciuţ
____________________________________________________________________________________________________________________
LECTURI DE VACANŢĂ doctorat.
Lecturile de
cărţi au fost
Pentru câţi dintre noi vacanţa/ înlocuite cu
concediul, printre atâtea posibile şi lecturile de
imposibile planuri nu înseamnă şi visul de a rezumate, de
citi, măcar o parte din ceea ce s-a adunat în „povestea” pe
timp, în raft, şi aşteaptă rândul la lectură. scurt a unor
Cărţi amânate, lecturi aşteptate pot intra în opere literare!?
arsenalul de vacanţă/concediu. La ce pot
Mai ales după ce timpul pentru folosi astfel de
lectură a fost confiscat de alte tentaţii, mult rezumate, cred
mai facile! Dar ce mai poate însemna că nici cei care
lectura? Relaxare? Informare? Umplerea le dictează n-ar
unor timpi morţi? Mi-a rămas în minte putea să spună.
icoana unei studenţii insetate de lectură, Şi-
conturată de aserţiunea profesorului nostru atunci ce l-ar
de „Teoria lecturii”, Ion Vlad, care decretase putea să facă
lectura ca „eveniment al cunoaşterii”! pe un tânăr în
Dar cine mai citeşte azi, cât citeşte, vacanţă, pe
cum citeşte, de ce citeşte, dar mai ales, ce lângă multe
citeşte? altele, să şi
Mă voi limita la o anume vârstă a citească? Cine
lecturii, cea mai avidă de cunoaştere şi care ar putea spune
pune lectura în cumpăna nevoilor personale, care ar putea fi lecturile de vacanţă?
a exigenţelor didactice. Profesorii? Prietenii? Părinţii? Oricum am
La fiecare sfârşi de an şcolar, lua-o, tot e nevoie de „îndrumare”, de o
profesorii ne dădeau o listă de „lecturi selecţie, pentru că, oricum vara e scurtă,
obligatorii”. Era destul de dezarmant vacanţa e scurtă, iar obligaţiile şcolare se
imperativul „obligatorii”, care are iz de prăbuşesc ameninţător peste orice tentaţie a
dictatorial, de impus cu forţa. Eu aş înlocui lecturii.
sintagma „lecturi obligatorii” cu „lecturi Sigur, încurajaţi de imaginare
suplimentare”, acele lecturi care vin în drepturi ale democraţiei, destui elevi cer să
prelungirea lecturilor impuse de bibliografia nu li se mai dea niciun fel de teme de
şcolară, lecturi care să completeze, să vacanţă, cu atât mai puţin lecturi
armonizeze teritoriul lecturii. Dacă „lecturile obşligatorii. Vacanţa ar trebui să fie, în
obligatorii” erau însoţite şi de exigenţa viziunea unora, o rupere completă de orice
realizării unui „rezumat”, fenomenul ar aminti de studiu, de lectură. Vin şi
respingerii lecturilor lua proporţii psihologii şi aduc şi ei argumente că elevii
îngrijorătoare. Pentru că lectura de plăcere nu ar mai trebui să se „obosească” cu
era înlocuită cu lectura ca ameninţare. Ca activităţi nedistractive. Sport, excursii,
pedeapsă. Cum să mai încapă bucuria, distracţii etc. etc. Despre citit nu se suflă o
plăcerea lecturii în astfel de situaţii? vorbă. Ca să nu se obosească cumva
„Verificarea” lecturii prin rezumat era falsă, odraslele, să fie extenuaţi la începerea unui
fiindcă industria copierii rezumatelor nu nou an şcolar.
putea în astfel de circumstanţe decât să ia Şi, totuşi, cine scapă lectura vara, de
amploare. Sigur, efortul era mai mare, în exil? De abandon?
absenţa lui „copy/paste”, formula magică azi NICOLAE BĂCIUŢ
nu doar pentru rezumate, ci pentru orice fel Foto: Sculptură de Eugen Petri
de referat, ba chiar de lucrări de licenţă şi de

2
clasic... Bine că nu mai stăm la coadă cu
VATRA VECHE mașinile de scris, pentru înregistrare oficială...
DIALOG -După o criză a Dicţionarelor literare,
ne aflăm, iată, într-o „avalanşă” de
cu dicţionare. Mai poate face istoricul şi criticul
LUCIAN VASILIU literar face faţă la „potopul” editorial? Fără a
vorbi despre tirajele cărţilor, de difuzarea
lor... Mai poate face el o panoramă
corectă/cinstită a literaturii române
contemporane?
Unde s-ar situa scriitorul Lucian
Vasiliu în acest orizont de aşteptare? A fost
un răsfăţat sau un marginalizat al istoriilor
literare?
- Evit, cât pot, să vorbesc despre mine
însumi. M-am străduit, decenii, să scriu cu
onestitate şi demnitate. Uneori am şovăit... Nu
am fost uşă de biserică. M-am situat, cu
smerenie, de regulă, în câmp cultural explicit (de
la cărţi şi reviste culturale până la năucitoare
administraţie culturală, muzeal-patrimonială).
Mă bucură avalanşa de instrumente de
« Eu, unul, am deschis, lucru (dicţionare, enciclopedii, antologii,
panorame, istorii...). E semn de maturitate şi de
pentru supravieţuire, un normalitate pentru o cultură! Apreciez eforturile
ATELIER DE POTCOVIT cercetătorilor, cărturarilor, editorilor devotaţi din
Bucureşti, Cluj, Braşov, Piteşti, Timişoara,
INOROGI! « Chişinău sau Iaşi. Mi-ar trebui pagini întregi să
elogiez nume, echipe, instituţii (indiferent de
prezenţa sau absenţa mea în asemenea tipuri de
- La anii tăi, scriitorul român de mai lucrări esenţiale pentru o cultură).
ieri avea asigurată... „clasicizarea”. Mă Uneori am fost răsfăţat şi acest lucru nu
gândesc şi la perioada interbelică, dar mai mi-a făcut bine! Sunt pentru o critică literară de
ales la scriitorii de după anii şaizeci. La 50 de tip Programul revistei „Dacia literară“
ani era asigurat traseul spre... nemurire: cărţi (Kogălniceanu, 1840). Una lucidă,
în Biblioteca pentru toţi, în colecţia „Cele mai argumentată...
frumoase poezii”, ba chiar locuri în - Ce a adus veacul de după decembrie
manualele şcolare... 1989 în Iaşul literar? Ce i-a luat acestuia? Se
Cum ai califica situaţia de azi? E simte Iaşiul Capitală sau provincie literară?
nedreaptă cu scriitorii ajunşi la maturitate? E -Schimbările l-au readus pe celestul
frustrant că, cu mici excepţii, autori trecuţi în magistru Mihai Ursachi tocmai din America!
al şaselea deceniu de viaţă şi cu o operă cât de Între multe schimbări spectaculoase, mare mi-a
cât conturată, încă stau la coadă la... fost bucuria să văd reînflorite BISERICA,
eternitate? dialogul, toleranţa, comunicarea şi cuminecarea,
-Drag şi vechi prieten echinoxist, la anii dreptul la asociere liberă, la călătorie, la studii în
mei de dialoghist nu mă gândesc la eternitate străinătate... Şi câte altele! Am putut, astfel, să
decât când mă aflu în biserică sau în cimitir... ajung la Cernăuţi, unde tatăl meu a fost student
Bine că există manuale, ca în vremea la Teologie, în anii ’30 ai secolului trecut... I-am
junimistului dascăl şi învăţător, Ion Creangă, el descoperit şi redescoperit pe românii de
însuşi autor, coautor de manuale şcolare... pretutindeni, de la Matei Vişniec la Leo
alternative. În copilăria mea învăţam 5-7 copii Butnaru. Pe filoromâni precum Erling Scholler
pe acelaşi manual rufos şi sovietizat, la ţară, într- (Norvegia – traducătorul lui Ion Creangă), pe
un sat de pe colinele Tutovei (între Bârlad, Ding Chao şi Gao Xing (China), pe Adam
Bacău şi Vaslui). Sorkin (SUA). Şi câţi alţii, români şi străini...
Rostul scriitorului este de moderator, de Astfel am reuşit, în urbea Mitropolitului
cumpănitor! Astfel văd eu înțelepciunea, în sens Dosoftei, să reluăm revista „Dacia literară“, să

3
fondăm Societatea Culturală „Junimea ’90“, să
pornim Târgul de Cărţi Librex, să lansăm Ziua
Poeziei la Iaşi (statornic, de Bunavestire! În
urmă cu... 17 ani!), să articulăm un bun Festival
româno-canadian de literatură „Ronald
Gasparic“ şi câte altele...
Din păcate, Decembrie 1989 ne-a adus şi
multe lucruri rele, inclusiv droguri şi boschetari,
dar, mai rău, lipsă de caracter şi multă
impostură!
Ce i-a luat Iaşului? Între altele: spiritul
creştin-meditativ (suntem asediaţi de mercantili,
de lanţuri la gât, de ghiuluri, de suficienţă şi
ignaritate), i-a luat multe talente (care au căutat
locuri mai bune de exprimare în alte spaţii), l-a
deposedat de liniştea fertilă a străzilor
patriarhale (ca pretutindeni, presărate de crâşme,
invadate de maşini), i-a luat parte dintre
monumente (unele retrocedate discutabil, altele
părăginite sau administrate de figuri fiind din Bârlad (Baaadul cezarivănescian).
improvizate)... Multe ar fi de scris! Târgul juneţii mele (oraşul lui Tache, Ianke şi
-„Provincie literară” a ajuns, la un Cadâr). La Bucureşti, am terminat ca şef de
moment dat, o etichetă pe borcane cu produse promoţie. Puteam să rămân în Capitală. La
expirate sau fără termen de garanţie. A ajuns repartiţie am avut 7 posturi, la alegere.
o etichetă spăimoasă, depreciativă, soră cu Profesorii mă răsfăţau. Un unchi deja
nonvaloarea sau cu gama minoră, fiind bucureştenizat voia să mă însoare cu o
tratată, ca atare, privită de sus, cu dispreţ şi dâmboviţeancă de origine... maghiară, care mă
compătimire. plăcea... Am optat pentru Iaşi! Tatăl meu mă
Ca să însemni ceva, musai trebuie să iei crescuse în cultul oraşelor Bucureşti, Iaşi şi
calea Capitalei, să câştigi capital, să-ţi faci... Cernăuţi.
imagine. Deşi nu aveam pe absolut nimeni în urbea
De la Rebreanu la Marin Preda, de la clasicilor, am rămas aici, dormind în subsoluri
Coşbuc la Ioan Alexandru, scriitori din lumea insalubre, schimbând mai multe gazde... Într-un
largului românesc s-au putut face auziţi de- târziu, am primit un fel de „garsonieră“ (1977-
abia după ce au ucenicit la moara de scriitori 1983). Ce fericire culturală specială am
a Capitalei. împărtăşit, în acea improvizată locuinţă, cu
Dar Blaga a rămas în „provincie”, dialoghişti, opinişti precum Luca Piţu, Liviu
Steinhardt s-a retras la mănăstire... Antonesei, Valeriu Gherghel, Dan Petrescu,
Există un mit al Capitalei, un miraj al Sorin Antohi, Liviu Cangeopol, Mariana Codruţ,
acesteia, cum există un stigmat Nicolae Panaite, Dorin Spineanu,
al provinciei. Nici nu poţi scrie George Bădărău ş.a. Boemi,
provincie cu P mare! nărăvaşi, superiori vremurilor!
De ce rămân, totuşi, unii, Sunt un vasiliu-bacovian-
în provincie? – iată o prefaţă birlic! Ar fi interesant să-i întrebăm
lungă la o întrebare scurtă: tu pe copiii noştri dacă se simt
de ce ai rămas în provincie? „capitalişti“ la Roma, Paris sau
-Bucureştiul este şi Madrid, „provinciali“ la Cracovia,
Capitală şi Provincie. N-are rost Salonic sau Veneţia...
să argumentez, politic vorbind. --Mulţi scriitori români, şi
Cultural, aş spune că şi Clujul, înainte şi după decembrie 1989,
Sibiul sau Iaş(i)ul sunt şi Centru au fost ispitiţi de politică? Nu te-
şi Margine! Şi Iaşul şi Iaşiul! au curtat politicienii, partidele?
Contează şi rămân lucrurile Trebuie să se implice
valoroase, nu cele care ţin de un scriitorul rom-n în politică?
fel de trufie conjuncturală... Cum ai aprecia experienţele
Am făcut 2 ani de şcoală în politică ale scriitorilor, din ’90
(postliceală) în Bucureşti, plecat încoace?

4
- În anii ’80 ai vorbim despre
secolului trecut am compozitor sau despre
făcut un fel de politică artist plastic. Ne
de nevoie. Tatăl meu, amintim, în plan
preot de ţară interbelic, naţional, de grupările
murise pe fondul numite ŞCOALA
Tezelor din 1971. Am ARDELEANĂ,
fost primit cu greu în JUNIMEA,
UTC. În PCR am intrat SOCIETATEA
târziu (riscam să pierd SCRIITORILOR
postul de muncă, de (sărbătorim 100 de ani
muzeograf literar). de asociere!). Pe fond
Speram, cu alţi colegi şi sindical, profesional,
amici juni şi mai puţin civic...
conformişti, să reformăm, din interior, partidul... Uniunea Scriitorilor de astăzi, alte
De-ale tinereţii şi de-ale lumii valuri! asociaţii, ligi, fundaţii de utilitate publică, dacă
Scriitorul cată a se implica politic. Explicit au management de calitate, pot asigura un
sau implicit, zgomotos sau discret, interesat sau anumit confort creatorului contemporan (a se
dezinteresat. În Coreea (de Nord sau de Sud), în vedea suplimentul de pensie, indemnizaţiile de
Cuba sau în România (de Est sau de Vest), în merit, lecturile publice...). Se poate mult mai
Cehia sau Slovacia... mult. Legislaţia europeană este fertilă,
Am fost un entuziast al anilor ’90, cu stimulatoare (a se vedea Programul de la
Alianța Civică (Ana Blandiana, Romulus Rusan, Lisabona). Deficitari suntem noi, aici, acasă
Alexandru Zub, Mihai Ursachi ș.a.), cu (deşi pe fond de reuşite recente, în teatru, film,
încercările lui Laurenţiu Ulici şi ale echipei sale media)...
de intelectuali lucizi... Acum, navighez între -Sunt scriitori care se plâng că nu mai
deşertăciune şi speranţă... au stare de scris, că era mai provocator, mai
-Înainte, meseria de scriitor nu era în antrenant înainte de decembrie 1989. Că
nomenclatorul de funcţii. Acum e. Dar poate interdicţiile de tot felul erau mai
fi scrisul o meserie din care se poate trăi? stimulatoare. Tu unde te situezi?
Cu ce ar trebui să se ocupe scriitorul, ca -Mă irită impostura, stupiditatea, ridiculul!
să poată trăi, dar să mai aibă şi timp de scris? Scriu împotriva lor, în principal. Împotriva
-În anul de graţie 2009 e mai greu de politizării excesive (de ieri şi de azi). Cred în
marcat şi demarcat autorul / condeierul / Dumnezeu, în Lege, în Creativitate. Detest
scriitorul... Este mult amatorism, veletarism, mercenarii, stricătorii de limbă şi tradiţii, noii
impostură. Confuzie de valori... ciocoi...
Suntem, în acelaşi timp, expuşi, visători -Te numeri printre scriitorii care nu s-
(idealişti), spirite civice, dar şi umiliţi de cei cu au mulţumit să se exprime într-un singur
„palate“. Suntem cultivatori ai limbii materne gen? Care sunt avantajele, care sunt
(din ce în ce mai hăhăită, hahalerizată, capcanele „scriitorului total”?
insultată)... Suntem şi jurnalişti (trăim cu ziua, -Scriu în mai multe registre. Când cred că
dar şi trăim ziua – îi căutăm sensul, îi exprimăm am ceva de spus. Mai ales în parohia Poeziei,
clipa, unicitatea expresivă). NU mercenari ai Regina marginalizată, neglijată, mereu
cotidianului, ci jurnalişti, să zicem, culturali... ameninţată cu dispariţia...
Aşa ne-am trezit după marea Pace EST-VEST! -Pentru cine se mai scriu azi cărţi? Dar
Cunosc puţini scriitori care trăiesc din mâine? Cine vor mai fi cei care vor citi cărţi,
scris. De exemplu, Shakespeare, Gogol, ce cărţi vor alege să citească? Ce pericole
Caragiale... Eu, unul, am deschis, pentru ameninţă viitorul literaturii?
supravieţuire, un ATELIER DE POTCOVIT -Odinioară, mă citea Mama (a plecat după
INOROGI! Tata, la Domnul)... Mă citesc, oarecum
-Pe cine se mai poate sprijini scriitorul condescendant, soţia, cei 2 copii şi prietenii care
de azi, la nevoie? E Uniunea Scriitorilor un mi-au mai rămas. Pentru mâine, Domnul ştie...
„sindicat” pentru... liniştea/neliniştea Iunie 2009
scriitorlor? NICOLAE BĂCIUŢ
-În vremuri grele (şi când nu au fost
Foto: La Botosani, Zilele Eminescu 2006: Cristian
asemenea timpuri!?), creatorii se solidarizează.
Simionescu, Miljurko Vucadinovici, Lucian Vasiliu,
Opera rămâne exprimare pe cont propriu, fie că Paulina Popa si Valeriu Stancu

5
“Titlul cărţii este dat dintr-un articol
despre tatăl meu, în care vorbeam despre
generaţiile de după tatăl meu care se supără
repede", aflăm dintr-o declaraţie făcută de autor
la lansarea cărţii sale la Bookfest 2009. "Este un
titlu asupra căruia mă oprisem de multă vreme,
pentru că eu cred că România, şi în mod special
Bucureştiul, suferă de un scandalagism, de o
apetenţă pentru scandal, pentru murdărie, pentru
atacuri, pentru insulte”, mai afirmă autorul în
acelaşi cadru. “Titlul cărţii, se spune în
publicaţia Librarul meu, trimite la cea mai rară
şi remarcabilă trăsătură a scrisului lui Toader
Paleologu: seninătatea cordială cu care-şi
abordează temele, fie ele şi cele mai spinoase, şi
adversarii, fie ei şi cei mai grobieni”. La care am
adăuga şi umorul, trăsătură semnalată şi de
Neagu Djuvara.
Cordialitatea este atitudinea Textele sunt însă mărturia interesului pentru
fundamentală a autorului în Era supărăcioşilor, ceea ce se întâmplă în ţară, dar şi semnul
apărută la Editura Curtea veche, a treia carte a preocupării pentru „metehne româneşti”, care se
lui Toader Paleologu, pe care avem onoarea să o văd mai bine de la distanţă.
prezentăm astăzi, într-un cadru al excelenţei în Cele trei feţe ale cărţii, „Diplomaţie şi
cultură şi filosofie. politică”, „Conu’ Alecu şi prietenii săi” şi
Dar cum să vorbeşti despre cartea „Metehne româneşti”, sunt faţete ale unei
ministrului tău? E delicat, pentru că, oricum ai realităţi văzută atât în dimensiunea sa prezentă,
face, ar putea plana asupra comentariului tău cât şi în perspectiva devenirii determininată
suspiciuni de exces de subiectivitate, dacă nu politic. Până şi recuperarea nostalgică a
chiar interpretări răuvoitoare de periaj. Din trecutului e privită în registru comparativ.
fericire, nu e nevoie de astfel de cârje critice, Toader Paleologu a făcut publicistică şi
pentru că ne aflăm în faţa unei cărţi percutante, la Ziua, şi în Adevărul literar şi artistic şi în
vii, o carte de idei, scrisă cu vervă publicistică, România liberă, codidiene de largă audienţă.
polemică, dar şi cu rafinament stilistic, Doi ani de publicistică, 2005 şi 2006, cuprinşi în
îndreptăţindu-l pe Stelian Tănase să remarce pagină de carte, fac dovada unei abordări
exclamativ despre Toader Paleologu că e: „un cuprinzătoare, substanţiale, a unui observator
autor care scrie atât de bine”. atent, erudit, cu disponibilităţi nu la îndemâna
Toader Paleologu contrargumentează, în oricui.
acelaşi timp, şi teza conform căreia publicistica Diplomaţie şi politică, prima secţiune a
ar fi un gen efemer, care are longevitatea pe care cărţii, ne dezvăluie nu doar un actor politic, ci şi
o are şi ziarul - o zi. Tabletele sale publicistice un analist politic, unul care vede fenomenul din
nu cad însă în nesemnificativ, abordează teme interiorul său, riscând adesea atât diagnostice,
care nu au termen de valabilitate limitat, care nu cât şi prognoze, terapii, pe termen scurt sau
expiră odată cu apariţia unui nou număr de ziar. lung. Autorul e preocupat şi de cota de
Autorul dă, cum se spune, durată şi semnificaţie impozitare unică, de lupta împotriva corupţiei,
clipei. votul uninominal, schimbarea sistemului
Era supărăcioşilor a fost scrisă mai ales alegerilor parlamentare, crearea unui pol politic
în timp ce Toader Paleologu era în străinătate, de dreapta puternic, dar şi de dimensiunea
fie în angajamente didactice, fie ca ambasador instituţională a vieţii politice, de (i)moralitate în
extraordinar şi plenipotenţiar al României în politică, de şantaj în politică, de depolitizarea
regatul Danemarcei şi Republica Islanda. structurilor administrative, de diplomaţia

6
românească şi priorităţile sale, de legătura strategie diplomatică” (p.41), „Lenta lui ieşire
intelectualilor cu politica, de interferenţele dintre din scenă (e vorba de Papa Ioan Paul al II-lea,
religie şi politică, de imaginea BOR şi rolul ei, n.m.) a fost pentru o lume întreagă o lecţie
dar şi de performanţele pontificatului Papei Ioan practică despre arta de a muri” (p. 46), „Schmitt
Paul al II-lea, situat mereu într-o „ofensivă a este pentru gândirea politică ceea ce este
binelui”. În ceea ce priveşte alegerea noului Heidegger pentru filosofie” (p. 49), profeţind
papă, e de remarcat intuiţia analistului pentru chiar că „voga lui Schmitt nu va face decât să
varianta optimă, Cardinalul Ratzinger, ca crească” (p.50).
succesorul cel mai potrivit pentru Sfântul Scaun. Miezul cărţii îl are ca subiect pe Al.
În aceeaşi ordine de idei, e semnalat şi interesul Paleologu, într-o abordare între memorialistică
entuziast pentru memoriile cardinalului şi eseu, într-un exerciţiu de admiraţie pentru
Ratzinger în Germania natală. tatăl autorului, pentru cei care au gravitat în
Subiecte delicate sunt abordate tranşant, jurul lui. Această secţiune este anunţată încă din
fără echivoc: „Nu pot vedea intrarea Turciei în prima parte, într-un articol care marchează
Europa decât ca pe o periculoasă profeţie împlinirea a 86 de ani a tatălui autorului, ca apoi
politică” – spune Toader Paleologu, nouă evocările să devină materia de bază a secţiunii
rămânându-ne să vedem ce se va întâmpla şi cu „Conu’Alecu şi prietenii săi”, începută,
această profeţie, bazată, totuşi, pe argumente şi simbolic, la 40 de zile de la moartea lui Al.
de ordin istoric, politic, cultural, demografic dar Paleologu. Întregul capitol e un elogiu adus
şi geografic. „Turcia, mai spune analistul, e prea prieteniei, câtă vreme se spune că „nici tata nu
mare pentru a intra în Uniunea Europeană” părea că pune la îndoială că soarele într-adevăr
(p.73), fără a-i nega însă acesteia valorile de se oprise în faţa tainei prieteniei” (p.152). Iar
esenţă europeană. prieteniile dintre Al. Paleologu, N. Steinhardt,
Toader Paleologu evaluează atât starea Sergiu Al. George, dr. Eusebiu Munteanu sunt
politică internă cât şi cea internaţională - evocate nu doar cu căldură, ci şi cu farmecul
alegerile din Irak, Coreea de Nord în „axa privirii în dinamica vârstei celui care le
răului”, relaţiile americano-europene. Personaje analizează. Sunt prezentate ipostaze din culisele
importante de pe scena politică, de la Bush la relaţiilor dintre aceşti prieteni, relaţii pe care
Schröder, de la Chirac la Nicolas Sarcozy, de la copilul, adolescentul, tânărul Toader Paleologu
Băsescu laVoiculescu, sunt radiografiate prin are privilegiul de a le analiza din perspectiva
gesturile lor, politice sau nu. unor vârste diferite, completând cu date inedite
Modelul de intelectual al lui Toader dimensiunea umanistă a acestor prietenii.
Paleologu, ne spune autorul atunci când vorbeşte Acesta e capitolul care pune în evidenţă
despre intelectuali, este Montaigne pe care îl cel mai bine calităţile literare ale autorului, cu
preferă lui Sartre, chiar dacă riscă să fie pagini de rafinament stilistic, dar şi de rigoare a
considerat „vag demodat” de un Andrei Pleşu. cercetătorului, cu judecăţi de valoare
Aceasta pentru că Montaigne este „animat de memorabile: „N. Steinhardt (care ocupă un loc
imperativul moderaţiei, imparţialităţii şi aparte în carte, a cărui prietenie cu Al.Paleologu
onestităţii intelectuale” (p.23), dar e şi „modelul e comparată cu prietenia dintre Montaigne şi
actorului degajat” (p.23), iar cei care-l aleg ca Boétie – n.m., N.B.) era un stoic” (118), „Un
model pe filosoful gascon, „vor căuta nu suflet modelat după tiparul antic”
negarea, ci distanţarea de ambiţie”(p.24). În (p.130). Portretizându-l pe părintele Nicolae,
context, analistul politic afirmă că preferă nu pe Toader Paleologu face implicit şi portretul tatăl
ambiţioşii obsedaţi de posturi şi funcţii, ci pe cei său, căci „Steinhardt era, dintre toţi puşcăriaşii
obsedaţi de idei şi proiecte. În cel priveşte pe care formau grupul restrâns de prieteni ai tatălui
Sartre, nu ezită însă să-l execute aforistic: meu, omul de care se simţea legat în modul cel
„Sartre a fost un spirit strălucit, dar fals” (p. 44) mai spontan, având aceleaşi referinţe şi repere,
şi „Statuia lui Sartre nu sună urât, dar sună fals” aceleaşi gusturi literare, aceleaşi tendinţe
(p.45). Voiculescu „este, cel mult, admirat de politice”. (p.138)
unii în calitate de „mare pişicher”” (p.63). „Conu’Alecu şi prietenii săi” e o
În publicistica sa, Toader Paleologu adevărată “Cronică de familie”, ca să apelez la
aplică sentinţe antologice, de o „memorabilă un titlu al lui Petru Dumitriu, autorul e
lapidaritate”: Partidul Naţional Liberal seamănă cronicarul de familie care consemnează cu
„tare cu o maioneză care nu a legat” (p. 14), ochiul fascinaţiei prezenţa celor care treceau
„Lumea politică pe care o vedem colcăie de pagul casei Paleologu, de la apropiaţii familiei,
ambiţioşi grăbiţi şi obraznici” (p.24), „Băsescu la familia regală, dar şi a celor care ţineau de
simte instinctiv că sinceritatea este cea mai bună universul relaţional al lui Al. Paleologu, de-ar fi

7
să-i amintim doar pe Pera Fericitul Părinte
Patriarh Teoctist, regele Mihai, regina Ana,
Principesa Margareta, Şerban Cioculescu, Eugen
Ionesco, Emil Cioran, Barbu Brezianu, dar şi pe
mai tinerii Petre Guran, Cristian Bădiliţă, Adrian
Papahagi, Mihai Ghyca, Iulian Capsali.
Vorbind despre prietenie, autorul
remarcă paradoxul prieteniei la înalţii ierarhi ai
bisericii, constatand că, vorbind despre
mitropolitul Bartolomeu Anania, “un arhiereu
care păstrează cultul prieteniei este un specimen
extrem de rar” (p. 156)
Surprind, apoi, în economia evocărilor,
afirmaţii care pun într-o nouă lumină atitudinea
lui Al. Paleologu politicianul. “Tata, spune
Toader Paleologu, nu considera politica o
activitate prea serioasă” (p. 174). Şocantă poate
fi considerată şi o altă mărturie despre Al.
Paleologu: “tata, spune Toader Paleologu, era un
mare adept al frivolităţii şi diletantismului”
(p.174)
Evocările din această secţiune, într-un
demers recuperatoriu, sunt deopotrivă artă
literară şi document.
O afirmaţie a lui Al Paleologu, care viza
familia regală, “Pasiunea vorbitului de rău i se
părea, ca şi părintelui Papacioc, cel mai mare
păcat al românilor” (p. 163), e ca o prefaţă la cea
de a treia secţiune a cărţii, “Metehne româneşti”,
care identifică, într-un fel, alte maladii ale
spiritului, chiar dacă autorul nu este un „adept al
Aparent, nu s-ar mai putea scrie nimic nou
generalizărilor” i nici nu consideră că aceste
despre un autor care a primit Premiul Nobel
metehne păguboase ar fi specifice doar
(francezul J. M. G. Le Clezio, în 2008), ştiut
românilor: alături de „vorbitul de rău” pune
fiind faptul că promovarea unui scriitor, prin
„întârziatul”, „tutuiala inegalitară”, „cocoşismul
recenzii, cronici, prezentări, a contribuit, în
compensatoriu”, „lipsa de rezistenţă la ce zice
timp, la obţinerea majorei distincţii. Şi-a făcut
şeful”,, „lipsa de încredere în sine”, „violenţa de
datoria, dosarul poate fi închis. Ce mai poate
limbaj în spaţiul public”, „penuria de idei în
urma după acest Nobel? Dar dacă am scrie
viaţa politică”. E o evaluare critică pe care
numai pentru arhiva premiilor, am renunţa de
autorul consideră ”că va rămâne binevoitoare,
mult, sau numărul celor care iau marele premiu
aşa cum îngăduie, cred, buna distanţă,
ar trebui să fie mult mai mare şi decernarea lui
deopotrivă interioară şi geografică” (p.224)
să se facă mai des, potrivit strădaniei noastre.
Era supărăcioşilor este, în cele din
Şi, totuşi, o carte rămâne sursă de trăiri
urmă, indirect, un autoportret al artistului la
diverse, cu fiecare lectură.
marginea tinereţii, cas ă-l parafrazăm pe James
Romanul „Potopul”, de Jean- Marie Gustave
Joyce, dacă avem în vedere că după 35 de ani, şi
Le Clezio (ediţia a doua, revăzută, Editura Art,
administrativ accederea la facilităţi acordate
2008), tradus din limba franceză de Viorel
tinerilor se opreşte.
Grecu, poartă ca motto un proverb creol:
Lui Toader Paleologu i s-ar potrivi de
„Privirea e nemărginită” şi e o sumă a romanelor
minune ceea ce acesta identifică la Carl Schmitt:
„Ulise” de James Joyce şi „Numele
“gust pentru formulările pregnante şi tăioase de
Trandafirului” de Umberto Eco, şi nu numai
tip francez sau latin” (p.50), într-o carte de
atât.
publicistă densă, cu ritm, nerv, antrenantă, care
Romanul cuprinde 13 capitole, ce descriu
te face pe tine, lector, să te descoperi,
tot atâtea zile ale personajului Francois Besson,
descoperind realitatea lumii care te modelează
un tânăr, fost profesor, neadaptat, cu un statut
după chipul şi asemănarea sa.
social nedefinit. Acţiunea începe în 25 ianuarie,
NICOLAE BĂCIUŢ
ora 15.30, cu precizie, când, pe fundalul

8
sunetului unei sirene de alertă, Besson vede şi un impuls inconştient, ca-n traseele de labirint
urmăreşte o fată, trecând pe stradă, pe un ale memoriei în opera lui Proust.
velomotor. Drumul ei scurt, temerar, printre Când se-ntoarce acasă, găseşte, absolut
blocuri, până la capătul străzii, ameninţat de ce întâmplător, aruncat într-un sertar, caietul care
avea să se întâmple, schimbă destinul bărbatului, adăpostea manuscrisul romanului de aventuri,
într-un moment de răscruce, când nu ştie încotro scris în copilărie, despre negrul Oradi, pornit pe
să meargă, şi când afirmă că „din ziua aceea vapor într-o călătorie de cunoaştere a lumii.
totul a putrezit; lumea este decompozabilă şi Povestirea din ramă conţine sâmburele
renăscândă la infinit, totul este în apoteoza justificator al demersului creator de roman din
cifrelor şi a literelor”. mintea unui copil ce se descoperă, treptat,
În prima zi, Besson ascultă magnetofonul, în înstrăinat de familie, de timp, şi-i pare că i se
camera sa (scenă cu trimitere la atmosfera potriveşte. Timpul pentru Besson este un ceas
misterios-ameninţătoare creată de Kafka, în care bate în timpul scrierii: „Sunt pe cale de a
nuvelele sale) şi află povestea Anei, care a scrie. Sunt pe cale de a scrie că sunt pe cale de a
considerat oportun să-i trimită o înregistrare scrie. Sunt pe cale de a scrie că sunt pe cale de a
confidenţială înainte de a se sinucide. O Ana scrie că sunt pe cale de a scrie. Sunt pe cale de a
sacrificată, care spune:”Nu mai pot să scriu scrie că sunt pe cale de a scrie că sunt pe cale de
deloc… Numai vederea hârtiei albe îmi a scrie că sunt pe cale de a scrie.” (pag. 112)
provoacă indispoziţie. Nu pricep, în ruptul Pe bună dreptate, romanul a fost înscris în
capului, cum mai există oameni care scriu. seria novatoare a direcţiei „Noul Roman”
Romane, poeme şi alte chestii de-astea. Pentru francez. Spre deosebire de reprezentanţii Michel
că, la urma urmei, nu servesc la nimic. E idiot, Buttor, Nathalie Sarraute şi A. Robbe Grillet,
egoist. Şi-apoi, e ca şi cum ai da să mănânce care mergeau pe linia scriiturii de grad zero, J.
celorlaţi”. Disperarea şi renunţarea Anei îl M. G. Le Clezio propune un experiment literar
alimentează pe Besson care porneşte, precum care se impune prin limbaj metaforic, prin
Ulise, într-o odisee a timpului risipit prin spaţii fragmente de text care aşteaptă să fie
banale, căutând arta, încercând s-o provoace, să decodificate. Multe semne lingvistice sunt
spere, într-o lume ameninţată în permanenţă, pe prezente şi tulbură aspectul de roman-poveste,
un pământ din ce în ce mai degradat. făcând trimitere la simbolistica unor gesturi,
O dată drumul început, nu mai există oprire, fapte, evenimente. De exemplu, un careu magic
întoarcere. În zilele următoare , îl întâlnim pe de litera A, etajele unui bloc, purtând cifre,
Besson în cafenele, regăsindu-şi fratele, „această decuparea articolelor de ziar de la rubrica
caricatură stupidă şi respingătoare” (în vreme ce publicitate, gen „caut…”, nume predestinate, în
portretul lui nu apare deloc, lăsându-ne să ne ordinea lor din dicţionar, de la Sebastien la
închipuim, mai degrabă, o iluzie care circulă Simonetti, notarea mărcilor de la maşinile care
printre alte iluzii, ale noastre, un mineral trec pe stradă şi care ocupă spaţii întregi, note de
încorporat în propriile materiale ancestrale), îl plată şi alte asemenea inserţii de nonliteratură
aflăm observând cum un pahar îşi schimbă întregesc imaginea unui cotidian trăit la limită,
mereu forma, îl însoţim la măcelărie, la brutărie, urmărit de gândul (auto)distrugerii.
la florărie, la poştă, la biserică. Pretutindeni Scena de la cuşca neagră a spovedaniei, în
caută, parcă, anti-lumea. căutarea credinţei pierdute, înfăţişează un
Mesajul cărţii este că, dacă vrem, ne putem personaj plin de păcate, care par să nu se mai
distruge, dezumaniza, cu bună ştiinţă, aşa cum, termine. Sunt spuse/ scrise pe nerăsuflate, atât
zi de zi, lovim şi stricăm mingea aceasta de multe încât preotul nu mai apucă să spună
maternă, numită pământ. Cu toate componentele decât „Asta-i tot?”, după care Besson continuă
ei, materiale şi spirituale. Nici iubirea nu-l mai cu: minciuna, egoismul, invidia, lenea, laşitate,
salvează pe cel pornit deodată cu potopul. refuzul dragostei, rănirea sentimentelor, uitarea.
Episodul cu Josette îl face pe Besson să fugă de El nu încearcă să iasă din această capcană a
orice obligaţie, păstrând amorul doar pentru răului, a dezumanizării, ci adânceşte multe
clipa ce trece. ispite, ajungând să fie chiar cerşetor şi ucigaş.
Potopul e în mintea personajului care, ca Am spune că nimic nu-i rămâne străin.
teleghidat, pleacă de acasă fără a şti când se va Deasupra tuturora, avem bucuria de-a trăi în
întoarce. Locuieşte cu părinţii şi gândurile la cartea prezentată un limbaj senzual, ne-vicios,
mama şi la tata îi sunt scoase din timpul zilei, atipic, adânc, provocator, care întreţine o
deşi câteodată se vede atras de grija lor. Am atmosferă de plăcere a lecturii, la nivel înalt. E o
spune chiar că tot ce face Besson este în slujba trăsătură proprie marilor opere, încărcate de
unui conştient dictat, voit, dar reacţiile sunt sub mister, ceea ce ne dovedeşte că şi în cel mai bine

9
conturat postmodernism, îşi găseşte loc eternul
romantism: „Părul ei era negru, însă ochii
adânci, imenşi, aveau o culoare stranie,
deopotrivă verde şi violetă, atât de transparentă
încât parcă puteai intra acolo, s-o traversezi cu
trupul ca pe un simplu ecran de fum şi să trăieşti
de partea cealaltă a încadraturii sale, într-un fel
de paradis.” (pag. 71)
Tehnica de compunere a acestui roman, de
călătorie, de formare, de salvare, se sprijină pe
tot ce a fost mai bun, până acum, prin abordare,
curent, punere în abis, în materie de narativ.
„Potopul” este un roman de tăria parfumului de
capodoperă a literaturii universale, seducător,
contemporan cu poezia, cu foarte multe jocuri
stilistice, cu o abordare coborâtă din meditaţie
filosofică asupra rostului pe această lume. („Un
tip pretindea că pentru a fi fericit era suficient să
ai un sistem.”)
Motivaţia Academiei Suedeze la decernarea
Premiului Nobel pentru literatură, pe anul 2008,
a sintetizat că scriitorul Jean- Marie Gustave Le
Clezio este „un autor al noilor frontiere, al
aventurilor poetice şi al extazului senzual, un
explorator al umanităţii dinăuntrul şi dinafara
civilizaţiei dominante”. „Potopul” reprezintă
gândurile care ar putea desface omenirea,
făcând-o să meargă cu paşi siguri spre înapoi, Pinzon (căpitanul vasului Nina), Martin Pinzon
sentimentele care alunecă de la cerebral la (căpitanul Pintei) şi Juan de la Cosa (căpitanul
instinctual. Dar măreţia unei expresii artistice Santei Maria), suveranii vremii şi Cristofor
sensibile, naturale, convingătoare, fac din carte o Columb (Cristobal Colon), sau Louis Dunois
supravieţuitoare. (Luis), ipostaza vocii auctoriale. Spaniolizarea
numelor poate fi indice al ibericului spirit
ELENA M. CÎMPAN aventurier, pornit în aflarea lumilor posibile ca
noi, lumi „nedescoperite”. Naratorul omniscient
dinamizează epicul prin folosirea unui stil
oratoric fluid, potrivit atât contextului istoric, cât
şi statutului său social. Pe parcursul
evenimentelor, naratorul suferă o modificare de
„Tierra! Tierra! Lumbre! Tierra! „rol”: până la expediţia pe mare, Luis este
Pământ! Pământ! Foc! Pământ!” – două din protagonist în prezentarea propriei vieţi, apoi
elementele fundamentale ale vieţii sunt angajate trece în postura de observator ca personaj-
în aventura cărţii(călătoria): pământul şi focul! reflector al evenimentelor.
Romanul Maranon sau Adevărata Structural, romanul este alcătuit din trei
istorie a descoperirii Lumii Noi, apărut la părţi: Corabia de aur, Pământul făgăduinţei şi
Editura Cartea Românească (2008), reprezintă Procesul lui Cristobal Colon. Titlul primei părţi
debutul în proză al Ruxandrei Ivăncescu (critic reprezintă numele unui han din Spania, unde se
literar), o versiune românescă postmodernă reunea comunitatea marinarilor – un reuşit Turn
bazată pe contestarea, mai întâi, şi apoi Babel. Dar hanul este o replică a spaţiului
reiterarea faptelor: istorie şi mit. sadovenian. Hangiţa şi fiica ei aparţin
Titlul cărţii promite o revelaţie: intrăm onomasticii româneşti: Ana şi Ileana (Ancuţa
în „culisele” istoriei, totdeauna diferite de povestirilor sadoveniene şi Ileana Cosânzeana
varianta oficială. Autoarea sfarmă barierele basmelor noastre, mostre ale culturii româneşti
îngheţate ale datelor exacte din documente şi căreia îi aparţine şi personajul-reflector). Hanul
înnobilează cu trăiri autentice portretele e locul în care se urzesc fanteziile în jurul
neclintite ale personalităţilor care, deja, au scris „misteriosului continent nedescoperit”, începând
istorie: personaje reale, precum: Vincente cu istorisirea Anei despre basmul „Tinereţe fără

10
bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”(un intertext cu existau deja nişte hărţi aproximative în
trimitere spre folcorul românesc în jurul căruia biblioteca Vaticanului despre un oarecare
vor pluti noi simboluri). Substituirea schemei pământ, undeva, la Apus, iar motivaţia eroilor de
narative româneşti cu cea a basmului este a pleca în acea călătorie constă în conservarea
anunţată printr-o premoniţie a iminentului aventurii: unele personaje fuseseră deja acolo,
destin al personajelor: „fără amintire, nemurirea mai înainte de scrierea cărţii.
nu există”. De aici, întoarcerea din continentul În momentul oscilării între viaţă şi
descoperit şi povestirea celor întâmplate este moarte, personajele sunt purtate de trei indieni
preferată rămânerii în istorie ca eveniment. înveşmântaţi în alb şi sunt duse pe „insula din
Alegerea basmului nu a fost întâmplătoare; mijlocul lumii” (intertext ce aduce în memoria
versiuni motivice se regăsesc în folclorul cititorului Insula din ziua de ieri, de Umberto
popoarelor şi încă din timpuri îndepărtate Eco), care se presupune că s-ar afla tot în apele
(Epopeea lui Ghilgameş) – de aici, şi ideea unui Lumii Noi. Ritualul „salvării sufletelor”
Turn Babel. reprezintă împlinirea parţială a destinului,
Romanul conţine credinţa în destin, atingerea tărâmului „tinereţii fără bătrâneţe şi a
lucru certificat şi prin deznodământul vieţii fără de moarte”, desăvârşirii lipsindu-i
„pre(a)ştiut” din paginile istoriei (acum, doar întoarcerea în lumea reală, vestirea unui
dominanţa intertextului anulează timpul, făcând succesor (nelăsând amintirea să moară) şi
posibilă continuarea, în prezent, a evenimentelor decesul fizic. În acest caz, cei trei indieni pot fi
consumate cândva). Însă, prin stilul alert al asemuiţi unei variante triumvirale a lui Caron,
scrierii care dă senzaţia de imprevizibil, prin de pe râul Styx. Întâmplările miraculoase de
caracteristicile personajelor şi ale încărcăturii acest gen din Lumea Nouă sunt literalmente
emoţionale în situaţiile de maximă tensiune, posibile (întâlnirea palpabilă cu cineva decedat),
având darul sensibilizării cititorului, aproape că întrucât acestea au loc pe un tărâm încă nepătat
îl determină pe acesta să spere că finalul va fi de omul modern, în care raţiunea şi mai ales
inedit, un altul decât cel istoric. ştiinţa nu au destrămat încă vechile rituri. Pe de
Destinul este cel care îl aruncă pe Luis altă parte, apare şi tentativa unei explicaţii
în acţiune, prin promisiunea făcută de a lăsa raţionale, morţile subite ale celor întorşi din
scris adevărul despre expediţie. Maranon, Lumea Nouă sunt motivate printr-o posibilă
însemnând „labirintul” în limba spaniolă, este otrăvire cu arsenic, prin modalitatea întâlnită şi
metafora fluviului Amazon. Maranon în Numele trandafirului: otrăvirea colţurilor
simbolizează, de altfel, destinul ilustrat printr-o paginilor lipite.
spirală încrustată pe un medalion primit de la un Spre final, se revine la evenimentul
indigen (un indian) pe a cărui faţă apărea, de iniţial al romanului, în care Luis dă curs
asemenea, un desen în alb – un simbol pentru scriiturii care pledează pentru o Carte ca Lume
destinul ce urmează a se scrie: Omul în Alb. Un Nouă nu doar a scriitorului, ci şi a cititorului. Se
element halucinant: Omul în Alb prezice scrierea conturează astfel un al treilea plan temporal –
istoriei adevărate şi apariţia ei într-un răstimp de primul, plan exterior, viitor, al cărţii care se va
500 de ani. Acesta reprezintă oarecum ironia scrie (şi care-l are protagonist pe cititor); al
romantică: romanciera întrerupe iluzia poveştii, doilea, al cărţilor despre Lumea Nouă, cărţi deja
amintind cititorului că ţine în mâini o carte, prin scrise, depozitate în biblioteca universală la care
potrivirea datei descoperirii şi a apariţiei face apel memoria colectivă (un plan trecut);
volumului în cauză, folosirea persoanei I în respectiv, al treilea actual (plan prezent), dat de
naraţiune găsindu-şi o nouă (şi ingenioasă) cartea ce tocmai se autopropune ca teritoriu
motivaţie. Omul în Alb, pentru a fi înţeles, descoperit: o altă Lume Nouă, având ca
desenează în nisip forma spiralei. Acest act protagonist personajul-reflector, ipostaza
„creator” îşi găseşte ecou în roman, ilustrând autoarei înseşi. Din morţile succesive ale
cursul sorţii prin conturul liniei sorţii în nisip, autorilor-exploratori ce au (re)descoperit Lumea,
gradat, pe măsura desfăşurării epicului. vechi tovarăşi de călătorie, reiese motivul
Capacitatea prezicerii unui destin este motivată dominant al cărţii, stare susţinută de visul pe
de situaţia că nu e nimic nou sub soare: tot ce s-a care îl are Luis chiar în noaptea începerii
întâmplat se va întâmpla din nou, cu alţi oameni „Istoriei”, şi anume: morţii cer ajutor, strigă spre
şi prin alte căi. Astfel, destinul individului este a fi salvaţi de la uitare. Iar vocea autorului, Luis,
unul deja consumat, undeva, în istorie şi poate fi le iese în întâmpinare, oferind Cartea ca posibilă
reactivat, reîncărcat cu alte energii ale altor Lume Nouă, un teritoriu al regăsirii călătorilor
motivaţii. Aşadar, expediţia de descoperire de peste timp. Acest destin îl bântuie pe Luis, pe
ilustrată în roman nu e o premieră, întrucât parcursul evenimentelor, prin reflexul asocierii

11
lui cu „cel care trebuie să scrie Istoria” în ochii
celor din jurul lui. Cartea în sine devine
personaj. Ea îşi deapănă propria poveste şi
reprezintă romanul scrierii romanului. Astfel, în
calitatea ei de personaj imaterial, cartea este o
puternică unealtă a destinului, smulgându-l cu
înverşunare pe Luis din situaţii-limită, căci el are
crucialul rol de liant dinspre imaterial spre
material, dinspre stadiul de idee şi eveniment
consumat în stadiul de negru scris pe albul
sfidător al uitării.
Variantele disjuncte din titlul romanului
propun două perspective: una exterioară, istorică
- Adevărata istorie a descoperirii Lumii Noi,
dinspre care se relatează faptele petrecute
cândva; respectiv, perspectiva interioară,
personală - Maranon, reprezentând destinul
fiecăruia dintre cei consemnaţi, replică a
maratonului existenţial. În ansamblu, romanul
Maranon sau Adevărata istorie a descoperirii
Lumii Noi este reaşezarea istoriei umane în
paradigme mitice prin repoziţionarea exilul în literatură. Bariera străinătăţii este
contextuală a omului simplu înscris în într-un spartă, însă, prin scriitori ca Daniel Renon sau
timp socio-politic în care se petrece succesiunea trubaduri ca George Ani. Când cineva ne supără
dramatică şi fulgerătoare a suveranilor. Setea de suntem sfătuiţi să-l recitim pe Eminescu sau să
adevăr dus dincolo de mormânt este acut luăm aminte la cugetările părintelui Steinhardt,
susţinută, în ciuda tragicului deznodământ dat de despre care Băciuţ vorbeşte într-un interviu
triumful notorietăţii „profitorilor”, precum: semnat de Emilian Cira. Nu lipsesc scrisorile
Columb şi Americo Vespucci. La urma urmei, cordiale din corespondenţa cu Doina Cetea sau
regii au câştigat bătăliile, şi nu soldaţii! întâmplările petrecute cu fratele Grigore Vieru şi
ANCA CHIOREAN artiştii Doina şi Ioan Aldea Teodorovici.
Scriitorul ne face părtaşi la masa de lucru, unde
facem cunoştinţă şi cu biblioteca din casă, cu
scriitori interzişi sau cu gruparea Echinocţiu. Nu
lipseşte din carte magia cuvântului sau îngerii
Vrednicul scriitor Nicolae Băciuţ construiesc din cuvinte dintr-un alfabet al
prezintă, la Editura Nico, volumul „La răsărit de poeziei. Pe aceeaşi linie suntem părtaşi la
apus”, prin intermediul căruia transformă călătoria în Ţara Sfântă sau la vieţile sfinţilor
subiectele expuse în ziare şi reviste în adevărate români, Băciuţ amintindu-ne de mitropolitul
pagini de carte în care primesc un nou contur Gavriil Bărnulescu Bodoiu, originar din Bistriţa.
eleganţă, rafinament. Constatăm că Băciuţ are o Şi pentru ca meniul să fie complet, nu lipsesc
grijă pentru construirea frazei, ceea ce ne nici vedetele românilor gen Busuioc, Becali sau
ghidează dincolo de opinii spre literatura pură, Cleopatra. Cartea se încheie prin câteva
textele cu un orizont extins făcându-ne din materiale mai mult sau mai puţin oficiale despre
cititori participanţi. Subiecte diferite din lumea munca din ultimii ani de la Direcţia Judeţeană
care ne înconjoară, cu precădere din cea pentru Cultură Mureş, unde Nicolae Băciuţ este
artistică, privite din unghiuri diferite într-o carte director, conturându-se un bilanţ al multelor şi
care comunică mesaje bine semnalizate între importantelor acţiuni culturale. Volumul poate fi
autor şi receptor. Coperta, bine inspirată, este inclus în seria de cugetări a Editurii Nico,
zugrăvită pe baza unei fotografii realizată de Nicolae Băciuţ reuşind să fructifice, cum numai
Melania Cuc la Archiud. Cartea începe cu citatul el ştie, fiecare gând transformându-l, prin prisma
„Prostia va avea bani, iar nepriceperea va avea psihologică, filozofică şi literară, într-un subiect.
putere” a lui Andrei Pleşu, Băciuţ conturând, MENUŢ MAXIMINIAN
prin intermediul textelor note despre sentimentul
românesc al fiinţei, unde patria de pământ este
mult în urma patriei de cuvinte, deşi pe alocuri
vorbeşte şi despre o literatură a exilului sau

12
„Nenumitul”, între
vis, fiinţare şi
formă
Nenumitul, la Aurel Ion Brumaru, răsare dintr-
un „portativ” al fiinţării, care se regăseşte,
neîndoielnic, în paternul metafizic al abordării
auctoriale. Proiecţia fiinţei în fiinţare este
antecedată de visarea formei, ori aceasta/forma
este precedată, la rându-i, de „calea” ontică.
Filosoful braşovean, aflat într-un adevărat
periplu gnoseologic, se îndârjeşte, iată, să mai
adauge câteva observaţii identitare despre „des-
tăinuirea” fiinţei. Şi o face cu deplină aplicaţie
analitică, pornind uneori de la constrângeri a
căror alterabilitate părea până de curând un fel
de limitare gnoseologică. Un senzor hermeneutic
aşadar, întru decopertarea fiinţei, activează
„ţesutul” acestei esenţe a frumuseţii aoratice.
Metodologic vorbind, „Fiinţa muzicală”, Vol.I
(Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2005) deschide
orizontul labirintului interpretat, „patenţa ei este formelor/chipurilor/întrupărilor. Se arată aici o
interpretarea însăşi”, aşa cum se întâmplă şi în muzică a stărilor fiinţiale (personajelor)
muzică („Muzica nu este pe portativ, nu este în analizate, încât perspectiva reclamă şi o muzică
note, muzica apare abia în momentul în care (în chipul interpretării) a analizei, Aurel Ion
este interpretată...”, spune autorul). Până la Brumaru abordând aici similaritatea şi antiteza
interpretare însă, fiinţa trebuie să-şi consume, într-o interpretare liniară care ar putea înşela
labirintic, în-făptuirile. Sondarea labirintului lectorul neavizat. Similaritatea este specifică
necesită, şi ea, o des-tăinuire, aşadar devine o studiului istoric, în timp ce antiteza este
încercare/o fiinţare întru ieşirea din labirintul specifică introspecţiilor filologice şi filosofice.
fiinţial. Aş spune că aceasta este adevărata Abordarea aceasta frapează, numai până când
fiinţare/fiinţarea labirintică, singura care poate realizezi că similaritatea, legată în antiteză,
deschide calea interpretării. După Constantin poate ajuta, în egală măsură, şi analizei
Brâncuşi, „Coloana fără sfârşit este negarea filologice, şi celei filosofice, şi chiar altor
Labyrintului” (apud Constantin Zărnescu, în domenii de studiu. Şi, iată, găsim aici chiar
„Aforismele şi textele lui Brâncuşi” – Ed. sensul/direcţia interpretării, ne convinge
Scrisul românesc, Craiova, 1980). Dacă, pornind A.I.Brumaru: „Hermeneutica e creatoare, (...).
de la afirmaţia lui Brâncuşi, am construi un Interpretarea – metoda cu drumul cuprins în ea
sistem matematic de axe rectangulare, atunci (hodos) şi vegheată de călăuza mitologică, zeul
„orizontala” ar întruchipa exact Labirintul, în Hermes, dă drumul spre fiinţare; dă adică
timp ce „verticala” este întruchiparea Coloanei trupul, dă chipul...”.
brâncuşiene. Dar Labirintul este şerpuitor, Căutarea întruchipărilor, întru fiinţare,
îndoielnic, amăgitor, te îndeamnă la sacrificii şochează şi ea, la prima vedere, căci „privirea
rareori răsplătite şi este, în acelaşi timp, deşi e în ochi, ochii nu o conţin, e dincolo”
„consumator” de vise ce nu-şi vor mai găsi avertizează autorul. Aşadar, pentru a fi, în
forma/realizarea/împlinirea; este, în sine, o întâmpinarea fie a seducătorului Don Juan, fie a
limită. Coloana ce duce către Infinit depăşeşte nevibrantului (lipsit de muzicalitate) K./Joseph
limita, destăinuie purcederea către libertate şi K (odată cu A.I.Brumaru: „Non muzicalul Franz
lumină, către zbor şi înălţare: phainomenon. Kafka e astfel încă fiinţa mânioasă pe tot ce nu
. Organizarea internă a studiului, semn al poate fi el în celălalt”), fie a muzicalului –
unei analize metodologice acribioase, scrutează, laborios – Adrian Leverkühn, trebuie să ai
de dincolo de „privire”, într-o tăcere care descendenţă hermeneică, să fii nobilitat de zeul
aşteaptă descătuşarea vibraţională a Hermes. Numai astfel ţi se permite accesul în

13
„dincolo”. Drumul/parcurgerea rămâne
estompat/ă în umbrele Labirintului, acolo unde
fiinţarea celor trei/stări se ascunde-n
uitare/amneză, eliberând, în „dincolo”, doar
esenţa/forma/ „nenumitul”. Analiza auctorială se
înfruptă, şi ea, din umbrele Labirintului, în chip Înfruntarea
hermeneic, străbătând cărările ontice ale celor
trei. Don Juan se regăseşte, astfel, în suma
Astfel au stat, peste
propriilor sale infidelităţi, ne-muzicalul K –
originând propriile-i limite – caută evadarea din
limpezi
constrângerea labirintică în ceilalţi, aşteptând un izvoare întrupate din
moment prielnic întru eliberare, laboriosul stele
Leverkühn reconstruieşte întregul, conţinut în
sine („autocontenent”, vezi A.I.B.), doar pentru între stâlpii de rouă
a-i da chip de operă. Aievitatea se desprinde însă erau ca o ploaie de lacrimi
de spaţiu, lăsând fiinţarea în acutele înstrăinării.
Privirea, oricât de fidelă ar părea, pierde din sculptate-ntr-un vechi pergament
consistenţă, fiind izolată în ordinea cosmică. nimic nu le sta împotrivă…
Altceva, deci, pare să lucreze întru decopertarea
fiinţei, pentru a-i dest(ă)inui împlinirea/esenţa/şi,
înfruntatu-s-au efluvii de timp
parţial, rostul.
Se pare că „Fumosul”/„Nenumitul” se
lepădatu-s-au cerurile
revendică din stări fiinţiale triadice, precum şi
aceasta propusă de autor: rătăcirea/infidelitatea şi-ascultam cum peanii îngână
lui Don Juan, înstrăinarea/alienarea lui K/Joseph un cântec de nimeni ştiut.
K. şi suspendarea eterică la Leverkühn. Nu EUGEN AXINTE
întâmplător, în fuiorul triadic, personajul nodal
este K/Joseph K., el adăugând, întregului, firul Combustia trăirilor însă dă lumina
esenţial, cel al experienţei fiinţiale tragice, fiinţială/muzica, arătată chiar în „chipul” operei,
demers fără de care „opera” evadării ar rămâne o în timp ce „opera” fiinţei este eliberarea din
simplă schiţă nefolositoare, numai şi numai a Labirint şi înălţarea în lumina din „dincolo”.
infidelităţii primordialului Don Juan. Căci, iată, Dar, oare, lumina aceasta nu a fost chiar
zice Soren Kirkegaard, citat de autor: „Găsesc „călăuza” din Labirint? Către lăcaşul luminii eşti
în Don Juan o trăire demonică de nestăvilit, călăuzit chiar de către lumină (ascunsă în ea
furtunoasă existenţă a primordialului.” însăşi, travestită), unde-i oferi audiţie,
Infidelitatea, aşezată în trăire/experienţă, stă, şi pregătindu-te, aşa, pentru un alt ciclu de
ea, în temelia chipului operei/„fiinţei text”. „infidelităţi”, „alienări”, „iluminări”. Nenumitul
Triada dă fiinţare şi frumuseţe numai prin este chiar frumuseţea, purgată în Labirint.
autocontenenţa ei, aşa cum – spune A.I.Brumaru Împreună cu Aurel Ion Brumaru, în Uvedenrode,
– „macrocosmosul apare ca un microcosm în aezii, juglanii, minesingerii, rapsozii, trubadurii,
propriul său interior”. truverii şi ceilalţi slujitori ai muzicii au încheiat
Doctă şi sever cenzurată, analiza contracte de muncă întru eternitate/pe durată
brumariană, descendentă din Constantin Noica, nederminată. Căci, vezi bine, în „Fiinţa
adaugă sistemului filosofico-analitic o nouă muzicală”, Vol. I, nu muzica este temeiul
bornă hermeneică. Masca fiinţială (lat. hermeneutic al interpretării, ci Nenumitul,
persona/gr.prosopon = masca actorului) poartă muzica arătându-se a fi doar destinaţia în
tragismul fiinţării întru renaştere, tragismul metafizic, dinspre ens naturae spre ens entium.
îngemănat al infidelităţii şi alienării/înstrăinării,
pentru a-şi găsi interpretarea, în chip (Aurel Ion Brumaru – Fiinţa muzicală, Vol.I,
muzical/vibratoriu, dincolo de text. Un fel de Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2005)
Odă a bucuriei, pe un portativ al luminii şi
înălţării. „Fiinţa text” apare, astfel, în „chipul” EUGEN AXINTE
elaborării/arătării/înfăţişării „căii” ontice, din Braşov, 18 iulie 2009
tragismul fiinţial. „Textul” fiinţial se arată, şi el,
a fi chiar suma peripeţiilor/trăirilor pe „calea”
ontică.

14
rămâne şansa de a
se sinucide prin
opera sa, e capcana
în care a căzut omul
: „ Într-o lume care
îşi germinează
„Oglinda verde” este pentru Eugen cultivă /
Evu volumul de versuri în limba română şi Promovează determină şi îşi devoră / chipul / …
limba franceză concomitent, o încercare de a Luciditatea şi capacitatea de a vedea din
evada într-o altă cultură şi într-un alt spaţiu afara tragediei este personală şi deschisă pentru
spiritual, sub privirea atentă a Lindei Bastide, Ex învierea prin operă, iar poetul rămâne fidel
Vicepreşedinte al Societăţii Poeţilor Francezi, de acestui demers …
fapt o variantă a trăirilor unui poet român Citind aceste poeme puse în volum
consacrat spusă mai altfel, în efortul de a se descoperim curajul omului de a înfrunta destinul
apropia de oameni. cu pasărea morţii pe umăr , poate o viaţă, poate
Cartea a apărut în anul 2008 în colecţia două, adunând şi tinereţea cea de toate zilele …
„ Poetes a vos plumes „ – Paris şi beneficiază În alegerea făcută, Eugen Evu a optat
de un argument scris de Linda Bastide referitor pentru poeme pătrunse de misterul vieţii sale,
la metaforele plasticizante, ivite dintr-un pentru poeme în care a picurat eternitatea, chiar
postmodernism controversat şi corosiv în care au dacă moartea e aproape, atât timp cât îi trăim pe
căzut mulţi autori, dar din care poetul de faţă a alţii, având un creier oglindă, multiplu cu etern,
reuşit să se eschiveze. sub puterea matematicii divine: ascuns nume în
Eugen Evu însă evadează din ritm, număr …
acceptă starea poetică autentică, dar şi suferinţa Scriitorul insistă pentru cunoaştere : „
de a rămâne sub puterea unei vieţi misterioase ca Savoir ! Am strigat şi am dat nume vântului /
un vers argintat în scrierile vechi, armonizate cu Care din sine se – nalţă, sieşi piere. Cum nici n-
vitalitatea descoperitorului, a inginerului de ar / fi. / Eram deasupra apelor ca un izvor al
metafore într-o fizică a formulelor care ne trădării. / Savoir ! am făcut saltul cascadei /
conduc spre relativitatea unui sentiment neauzit Înţelegând deodată. Imaginea curge - / Iar
de lumină. Dumnezeu e privirea. Deci Legea. / ( A şti )
De ce oglinda verde, de ce această Temele sunt profunde: omul, logosul,
metaforă ? moartea, taina, dorul, iertarea, biologul
Poetul crede într-o patrie a poeziei pure interior, jocul de-a poezia, lumina ca rană a
în care te vezi viu, dincolo de limitările zilnice, vederii… O carte în care Eugen Evu s-a străduit
este confirmarea transcendenţei spre divin să prindă esenţa poemului său dintotdeauna, să
…Poate că oglinzile au clorofila eternităţii, ele lase o idee într-o limbă în care cuvintele sună
pot prelucra sevă la lumina inimii … altfel: „La lumiere blessure de la vue”. O
Experienţa aceasta, cu ieşire spre marea suferinţă spusă altfel, pentru ca omul să
literatură a Europei, vine dintr-o stare a poetului înţeleagă … să cunoască, să fie conştient de
captiv într-o culoare, e joc de cuvinte târzii în oglinda verde din aproapele aproape …
căutarea lui Dumnezeu şi talentul de a reface „ Vai lume cum trec anii / Prin noi / cu
relaţiile dintre cuvinte, de a redescoperi alăturări plugul greu şi / tot mai adânc / înjugat la zloate
de cuvinte contradictorii, dar care se apropie, şi vânturi / şi ploi „ – Vinul cel vechi.
busc, prin prospeţimea mesajului, a ideii … Carte prezintă în final volumele scrise
Sincer, ca de obicei, artistul se deschide de poet, scrierile sale, pe scurt, o viaţă în care a
spre celălalt, dintr-o dragoste mai puţin înţeleasă dus pasărea pe umeri …
în vremurile noastre, de fapt şi mărturiseşte: „ eu Linda Bastide afirmă despre „Le miroir
sunt timpul meu / Nimic altceva „ – e un curaj vert” : Dând limbajului puterea de a traversa
nebun, e curajul proprietarului de secunde culisele tăcerii, şi poetului Eugen Evu pe cea de
alunecoase în oglinda verde. Amprenta iubirii a exprima nevoia sa de a zice, dând poemului
unice, sămânţă a vieţii şi smulgere din moarte, scrierea sa particulară şi dând, în sfârşit, celui
îl marchează pe poet, îl motivează spre altceva, care citeşte, rolul de cercetător care caută falia
cum şi sugerează … prin care să prindă verbul în nuditatea sa,
Când priveşte spre lumea în care pentru a pune astfel jaloanele unei totale
trăieşte, o lume care a uitat modul cum se face comunicări cu ea, iată poezia lui Eugen. „
binele pentru celălalt, Eugen Evu vede suferinţa Sunt aprecieri care vin sincer dintr-o
celor prinşi în Eternul Acum, iar poetului îi zonă a culturii europene, semn că poezia poate

15
avea ecou încă, dincolo de implementarea dunga de foc se şterge în nori, umbra fiind
monedei euro în economia de graniţă dintre a fi punctul iniţial în care se adăpostesc lucrurile, din
şi a nu fi … care pornesc, şi repornesc elementele retrase
Într-adevăr poetul pare preocupat de a pentru somn”Stiu că râurile dorm/stau la pândă
intra în oglinda verde prin versul său ars până la pe mal/mai uşoară deodată/se visează-n oglinda
ultima consecinţă a creierului care prinde lor/sunt eu cea visată/umbră de nor/(Dacă ?).
secunda în mirajul ei de a deveni eternitate Deşi continuă să exploreze acest filon
verde… nesecat de stări poetice, unde printr-un sondaj
CONSTANTIN STANCU inedit al terifiantului, poeta pune în valoare
neâncetata dispută a luminii cu faţa nevăzută a
umbrei, -spaţii care deşi complementare se
Elena Daniela SGONDEA inadecvează în conştiinţa creatoare a poetei-
“când şi-a frânt razele/m-a găsit soarele/pe
DEFINIREA UMBREI pământ/ pictându-mi umbra/ de atunci/ lumina/
Pe drumul
clivează-ntru păstrare/ cu sfinţenie plimbată/
de întoarcere de la
umbra” (Umbra), totuşi, imaginea de “fereastră
Ghelari, spre câmpia
deschisă/ între somn şi cuvinte/” pe care o
de vest, reflectam la
intuieşte Elena Daniela Rujoiu-Sgondea ca fiind
un final al recentului
cea a poetei, o propulsează pe acesta în
volum de versuri
idealitate, o menţine în sfera nostalgiei valorilor
aparţinând poetei
pozitive, a lumii trăirilor luminoase, perene.
hunedorene Elena-
Volumul bilingv al autoarei este o
Daniela Rujoiu
confirmare neechivocă a împlinirii căutărilor
Sgondea, cu titlul
sale, a accesului la cunoaştere prin poezie.
oarecum neinspirat
ION SCOROBETE
ales “ La răsărit, tremurul…” dar, la o evaluare
lato sensu, obiectuală, se pare potrivit totuşi cu Poarta rutului şi a Sărutului
stilul autoarei, o metaforizare gen graffiti, ce
amprentează faţa nevăzută a stelelor, de unde şi
Prof. univ. Ion Popescu
această zicere a poetei, cum că “acela care nu BRADICENI -
minte se poate numi poet”, semnal la care, Ideea de transmodernism
deodată mi-a apărut în minte, prietenul meu de ...Ideea unui
obişnuinţe Socrate ca fiind, potrivit ciudatei transmodernism
definiţii, dată de tânăra poetă, singurul ce ar românesc, fie ca
dobândi creditarea inexorabilei exigenţe a alternanţă la un
moralităţii, de-a lungul timpului şi până astăzi. postmodernism
“La răsărit, tremurul…” apare într-o defectuos autohtonizat,
condiţie grafică de invidiat, în traducerea fie ca o soluţie a unui
italiană a Gabrielei Lungu, cu o prefaţă de moodernism neepuizat,
Gheorghe Perian, o postfaţă a lui Eugen Evu şi a pe teren românesc, deci
regretatului Ion Chichere, la cunoscuta editură de prelungire încă
Limes, Cluj-Napoca. fructuoasă estetic,
Poezia Elenei-Daniela Rujoiu Sgondea poetic, artistic...
însă, dincolo de anumite inconsecvenţe
scuzabile, datorate probabil unei căutări febrile a Semnalare un ev literar
înţelesului jocului formelor, a aflat prin zbucium
tema umbrei, un ceva de profunzime în sinele Editat de Mircea Petean (Limes, Cluj
autocontemplat, care nu este la îndemâna oricui, Napoca 2009), elogiat de drept de un formidabil
şi astfel, fascinată parcă de mesajul acestui poet- prefaţator ( Ioan Ţepelea) cel înluminat de
segment al lumii, căruia fizica a încetat a-i mai un paradox la Beznea ( ...), şi de o pleiadă clar-
da de cale, s-a lăsat sedusă de lumina urmei, de afin electivă, între care Ion Buzera, Lucian
spaima foşnetului înflorit în întuneric, ca de o Tamaris, Theodor Tamaris, Emilian Marcu,
apă a suferinţei, în care “cuvintele sunt pietre regretaţii Marin SorescuValentin Taşcu, Ioan
şlefuite grăbit/plans al ochilor de Flora, de Spiridon Popescu, Virgil Bulat, Ion
cer/(Suferinţă).Într-o astfel de împrejurare a Horea, Dorica Boltaşu, Nicolae Diaconu,
răsăritului soarelui mereu estompat pe drumul diasporenii George Mirea şi Victor Nicolae dar
său orbital, ca bucurie efemeră, poeta îi şi Aureliu Goci, Florea Miu, Gheorghe
sugestionează iubitului că o va pierde precum Grigurcu, Laurian Stânchescu, D.Aug. Doman,

16
Robert Şerban, Anca Muntean, Adrian Frăţilă, Doamne, că nicicând/ comoara închisă-ntr-o
Ion Cepoi, Zeno Cârlugea, Lazăr Popescu, uitată groapă/ nu o găseşte cel ce sapă/ ci altul,
Graţiela Popescu, Mircea Tomuş ş.a.- mie, ce se-ntoarce în trecut/ în urma lanţului pierdut”
cititorului şi poet nefăţarnic- ci semenul- frate- , splendidă parafrază la Hegel, a treia definiţie (
de la Baudelaire la ...transmodernismul pledat dinamica) a Hazardului, ;( pag. echinocţială
eseistic şi poetic- iată- de Brediceneanul, ce ne- 23)...
ar rămâne altceva decât a ne bucura de darul Întregul poem” Dansul”, sclipitor clasi -
cărţilor sale, şi de poezia aceasta, de cartea prozoidic, în cheie trans-modernă”;” femeia e
aceasta, fructul din vârf al unei prezenţe singura clipă/ de răgaz a lui Dumnezeu”; tot
filosofice- poetice unice, al culturii mito- poemul „ Belşug”( pag. 27); tot poemul „
poieion-ice, definind magistral conceptul Neştiutorul”....Mă rezum din smerenie faţă de
metafizic de transimaginar....la Vămile de Sus Cuvântul poetic, la această „înfruptare” cu
ale Fractaliei...Primim aşadar şi dăm mai adevărat duminicală, ca bunăoară aluziva „clipă
departe. de răgaz a lui Dumnezeu”. Elogiul meu este
EUGEN EVU irepresibil fie şi aici, în grădinile semantice re-
generate din edenul alungării.
Edenul fragmentat din poezie. Nu cumva
sâmburii sunt de fapt fructele ? La ce bună
critica în vreme de poezie ?
„Înghiţitorul EUGEN EVU
de creioane” (
Editura Tim
Reşiţa, 2009), este
de fapt subtextuată
parafrazic- desigur Îmbătat cu aerul iubirii, atins de aripile
„ Înghiţitorul de îngerului dragostei, sensibil faţă de orice
săbii”. Unduitoare. manifestare, fie ea şi subtilă a fiinţei umane,
După ceeea ce am fermecat de feminitate, de gingăşia fizică a
numit undeva „ femeii, Baki Ymeri încearcă redarea acestei
efectul Chichere”, voi transla sintagma ( şi retrăiri prin versuri. Îl bucură această retrăire,
conotaţia) în „ efectul Stancu”, fără a atinge ce-i dă energie şi vitalitate. Aşadar, poezia este o
cumva umbra purpuriu- aurie a lui Ion. Verbul reacţie verbală, un gest verbal cu totul deosebit.
ce-mi veni primul în minte după lecturarea ( Ea devine o “salvare” a sufletului, un mod de
frugală) a acestei cărţi, este „ a înfrupat”. Deşi evadare, dar şi un mod de a rămâne în prezent,
gustarea poeziei sale ispiteşte la muşcătură, ţin altfel spus, un balsam şi o rănire a sufletului în
să pur-şi-simplu fragmentez citând, fără a acelaşi timp, un semn al singuratăţii şi al
comenta ( la ce bun comentariul după o prezenţei unei alte fiinţe. Evident, şi din punct
splendoare?) şi cu acea uluire frumoasă invocată de vedere cantitativ, paleta acestor poezii este
de Gheorghe Secheşan, pe firişorul empatic ( îl esenţialmente lărgită.
numesc Saferian!, prietenii ştiu de ce...) al Înclinaţia e spre poezia de dragoste,
boemei reşiţene – gemene cu cea hunedoreană, unde sunt atinse performanţe artistice. Poezia
scuze pentru patos, lăudat fie Pathosul ! ... devine o realitate reală şi virtuală pentru autor.
Câteva din structurile de rezistenţă şi Discursul poetic capătă trăsăturile unui discurs
rezonanţă ale volumului: oniric, unde coerenţa logicii poetice devine
„ înţelepciunea ochiului de a se lăsa entropică. Poezia lui Baki Ymeri este plină de
înşelat”; întregul poem „ Întâlnire”( pag. 11).; farmec, este sonoră şi cursivă. Autorul preferă
Execuţia zilnică; Renaşterea; „ acolo sus unde acel discurs poetic care transmite înţelesuri
fiecare îşi retrăieşte viaţa/altfel de cum a fost”; „ subtile şi discrete. El tinde spre descifrarea
Între maluri”( pag. 17.)” senzaţia stranie că misterului. Poezia se codifică şi devine mai
păşeşti pe un pod/ făcut din numele tuturor familială după acest proces de descifrare a
înecaţilor”; întreg poemul „ Peştişorul de aur”; „ asociaţiunilor, imaginilor şi a descifrării modului
Întâmplare”( triumful imaginarului în interiorul metaforic al gândirii poetice. În general,
delirului metafizic, n); „priveşti împrejur. Nimic, opţiunea sa rămâne poezia scurtă, altfel spus, îi
nicăieri/ e linişte ca-ntr-o umbră de copil place să vorbească puţin, dar sugestiv. Gândirea
adormit” ( genial!); întregul poem ( ars- este concentrată, iar “vorbirea” se petrece dintr-
poetica?) „ Rugă”, o cappo-d-operă! Citez : „ o “răsuflare”.
Neştiutor, te-oi fereca în gând/ să înţeleg, o, LUAN TOPCIU

17
Dulce harababură 1997, evident marele muzician Gyorgy Ligeti,
născut şi el pe lîngă Târnăveni şi care atunci
încă era în viaţă precum şi domnul François
Fejtö.
Bun, mi-am zis,
Ce-am vorbit eu cu domnul acesta e comitetul de
François Fetjö evident că nu a onoare, unii nici nu mai
rămas niciunde, asta e soarta sunt în viaţă, lista e
întâlnirilor extraordinare după aşezată în general aşa,
care rămâne esenţialul impresiei de formă, acolo, sus,în
iar clipa se volatilizează. stânga paginii, cum se
Era marţi 10 decembrie 2002 obişnuieşte pe toate
şi mă aflam de puţină vreme la invitaţiile de acest gen
post, ca diplomat, la Paris, în dar membrii
Ambasada României. comitetului de onoare
Ambasadorul nostru, domnul nu participă la astfel de
Gherman m-a anunţat pe la prînz reuniuni. Aveam pe
că seara îl voi însoţi la Cercul undeva senzaţia că e
Republican, situat în întâiul doar o seară un pic
arondisment la numărul cinci pe obligată de traseul
Avenue de l’Opéra. european al celor două
Am intrat iute pe internet să ţări,un fel de
pricep unde mergem şi am dat demonstraţie necesară
…peste un restaurant foarte şic. În înainte de intrarea în
fine, asta nu m-a lămurit de fel UE.
asupra vizitei şi scopului. A venit şi seara, extrem de luxoasă şi de şic,
Ambasadorul urma să se exprime în faţa unui în saloanele înalte cu plafoane pictate într-un stil
public într-o seară intitulată, ţineţi-vă bine :” de început de secol, cu mobile pretenţioase într-
Cum sunt percepţi ungurii în diferitele ţări o ambianţă care mă ducea cumva cu gândul la
europene şi care sunt relaţiile lor cu ceilalţi. „ Palatul Nababului, Cantacuzino, de la
O filă imprimată modest şi care conta ca Bucureşti, cam acelaşi stil .
invitaţie la acest dineu simandicos, prezenta Spre şansa mea eram aşezată la masa
elogios ambasadorul român punînd accent pe ambasadorilor, plasată în centru salonului, unde
cariera sa universitară. Decan la fizică la Cluj, erau ambasadorul Ungariei la Paris, cel al
decan la chimie la Craiova plus, evident ,traseul Ungariei la UNESCO , dl. Gherman şi un domn
politic al domnului Oliviu Gherman pe care nu îl în vîrstă, un bătrînel micuţ, cu ochi vii care s-a
evoc aici , doar din motivul că rostul articolului nimerit a fi aşezat chiar lângă mine . Au început
bate într-altă parte şi se petrece în ceva colateral discursurile, reuniunea se anunţa lungă tare.
intervenţiei domniei sale. Domnul Gherman a povestit cu farmecul pe care
În partea de sus a filei , o siglă : ALCYON , nici străinii i-l apreciau şi românii din ţară îl
asta nu îmi spunea nimic, şi o adresă : Club des încondeiau răutăcios. Nu e prima persoană
hongrois à l’etranger , Présidente madame remarcabilă pe care am cunoscut-o în viaţă,
Lilla Fourier .(Ştiam că ungurii sunt foarte bine percepută într-un mod nedrept, total pe de lături,
organizaţi în exterior , nu era nici asta o de presă şi de opinia publică.În paranteză fie
noutate). spus, peste tot unde am fost cu domnul profesor
Iar mai jos urma le Comite d’honneur , îl ,dumnealui fusese bine primit, respectat şi găsise
amintesc aici aici pe tot, sunt numai nume de sumedenie de cunoştinţe din lumea ştiinţifică.
mare rezonanţă : Madame Eva Barre ( ştiam că N-am pomenit persoană mai activă şi mai
era soţia fostului premier francez Raymond conştiincioasă, citea cu caru, se informa despre
Barre), scriitoarea Christine Arnothy, Gitta tot şi toate, făcea totul cu aviditate de cunoaştere
Mallasz,(autoarea celebrelor Dialoguri cu rară. Dar poate ăsta o fi subiectul altei amintiri.
Ingerul) , Pierre Kende,mare sociolog şi analist Prin pauzele dintre discursuri şi apoi prin
politic care părăsise şi el Ungaria de multă pauzele dintre felurile de mâncare care veneau
vreme , Nicolas Sarkozy (în clipa aceea era foarte foarte lent, căci vorba aia, nu cina în sine
ministru deinterne) , Sandor Vegh, Sándor Végh era scopul reuniunii , am început o conversaţie
violonistul şi dirijorul ungur născut la Cluj în cu vecinul meu de scaun .
1912 despre care ştiam că murise la Salzburg în Târziu mi-am dat seama cine e.

18
Înainte de toate am vorbit despre Ardeal, despre rupe toate legăturile cu Ungaria natală unde avea
Cluj , despre Petöffi şi Endre. Aveam lîngă mine să revină numai în 1989 ,în vizită.…
o enciclopedie vie, un document viu despre un Anii de după război, trăiţi la Paris l-au adus în
secol, cu războaie, cu păci, cu tratate, cu proximitatea lui Raymond Aron, François
neînţelegeri şi intoleranţe, aveam lîngă mine Bondy, David Rousset.
martorul inteligent al unui secol de convieţuire Din ’52 publică L'Histoire des démocraties
între români şi unguri. populaires,(Istoria
François Fejtö, de fapt democraţiilor populare),
Ferenc Fejtö, căci ceea ce se cheamă un
despre dumnealui era suces enorm, tradus în 17
vorba, apucase să îmi limbi şi de multe ori
povestească cum se reeditat. De astă dată
vedea cu Cioran , cum obiectivitatea sa îl
se ştia cu Eliade şi cum depărtează de stînga,
erau solidari, ca nişte căreia nu îi mai inspiră
vecini ce erau, exilaţi la încredere.
Paris…Câte putea să Căci marii intelectuali,
ştie domnul Fejtö istoricii obiectivi nu au
despre secolul pe care îl cum să fie de stânga sau
parcursese…o clăuză a de dreapta orbeşte…
acelei” Mitteleuropa” , politicile pot să îi urmeze
alt concept disputat iară nu ei să fie sclavii
….Scriitor, istoric, politicilor.
jurnalist, filozof, el a Au urmat 30 de ani de
încercat să spună occidentului că generaţii jurnalist la AFP ,comentator pentru ţările din est.
întregii au neglijat Europa Centrală nu au De fapt, Fejtö a fost marele autor al studiilor
înţeles-o, că nu au cunoscut-o. despre comunismul est european , a cărui venire
Născut la Nagykanizsa, la 31 august 1909 la putere, evoluţie, progres, declin şi cădere le-a
acest strălucit specialist al Europei Centrale , observat.
venea dintr-o familie de librari şi oameni ai A scris la Esprit, Arguments, Contre-Point,
cărţii. În clipa destrămării imperiului austro- Commentaire, Le Monde, Le Figaro, La Croix,
ungar familia s-a împrăştiat. S-au trezit, prin Il Giornale, La Vanguardia,tot ce era mai
voia istoriei,cetăţeni iugoslavi, italieni, pretigios ca publicaţie.
cehoslovaci sau români iar unii au rămas Prieten cu Nizan, Mounier şi Camus,
unguri.Ehei, viaţa şi decăderea imperiilor,vorba interlocutor critic şi fără obedienţe al lui André
lui Cantemir…Pornind dintr-o familie evreiască Malraux şi al lui Sartre, a avut cariera sa de
ungurească asimilată, crescut de o mamă jurnalist vedetă , i-a întâlnit şi intervievat pe
adoptivă creştină, convertit la catolicism, Fejt Tito, şefii Kremlinului, Fidel Castro, Willy
zicea că e « iudeo- creştin ». Rar cetăţean mai Brandt dar şi pe generalul Charles De Gaulle ori
european ca el, cu studii începute la Pecs şi pe François Mitterand.
Budapesta, Fejtö avea prieteni slovaci, nemţi, Să nu uităm ca Histoire des démocraties
români şi italieni.Băgat la puşcărie în 1932 populaires apărea cu un an înainte de moartea
pentru motive politice (organizase un cerc de lui Stalin, în 1952, volumele II si III au apărut la
studii marxiste ) aderă la partidul social - câteva decenii distanţă iar cel din 1991
democrat .Împreună cu Josef Attila şi Paul povesteşte Sfârşitul democraţiilor populare…
Ignotus publica în 1935 o revistă literară (Fin des démocraties populaires).Mai publicase
antifascistă şi antistalinistă « Szep Szo » unde îi Moştenirea lui Lenin ( l’Héritage de Lénine,
publica pe Jean Paul Sartre, pe filozofii francezi 1973) şi Lovitura de la Praga (Le Coup de
Emmanuel Mounier şi Jacques Maritain.Iar a Prague ,1976).
urmat puşcărie, pentru că denunţa politica Istoria fusese subiectul principal al operei sale,
pronazistă a guvernului maghiar, apoi părăseşte de altfel prima carte scrisă fusese una despre
Ungaria şi se stabileşte în Franţa în 1938. Ce împăratul Frantz Joseph II, zice-se cel mai
mai an… nefericit dintre împăraţi. Prin analizarea vieţii
După război devine ataşat de presă al Ungariei la acestui monarh atipic al Casei de Austria, Fejtö
Paris dar… demisionează fiindcă prietenul lui de a vrut să ajungă la originile conflictului dintre
tinereţe Laszlo Rajk fusese condamnat. Atunci modernism şi naţionalism. Una din cheile
Europei centrale din timpurile noastre.Cronicar

19
al timpului său şi observator ca nimeni altul al
Europei centrale, de sud, de sud-est, cum vrem
să îi spunem , Fejt ö a scris despre propria sa
identitate într-o carte publicată în Ungaria în
1937.
Obsedat de egalitate şi de moştenirile pe care
le lasă apartenenţele etnice, Fejtö publică în
Franţa eseul Dieu et son Juif,(Dumnezeu şi
evreul său) o bijuterie literară despre rolul
iudaismului în istorie de la scrierea Bibliei pînă
azi.
Toate cărţile sale au fost succese excepţionale,
au incitat. au fost citite şi comentate abundent :
Dumnezeu, omul şi diavolul său (Buchet-
Chastel, 2005 Dieu, l'homme et son diable),
Călătorie sentimentală (Voyage sentimental,
Des syrtes, 2001) , Ungur şi evreu ( Hongrois et
Juifs, Balland, 2000), Istoria milenară a unui
cuplu unic (Histoire millénaire d'un couple
singulier), Unde merge timpul care trece ?(Où
va le temps qui passe ? Balland, 1991 entretien
de François Fejtö avec Jacqueline Cherruault-
Serper), 1956 Budapesta, Insurecţia prima
revoluţie anti totalitară (1956, Budapest
Complexe, 1990 - 2006), L'insurrection, la
première révolution anti-totalitaire), Tragedia
ungurească, (Tragédie hongroise, 1958 - Horay,
1998) .
Cu o mână tremurătoare mi-a notat la finalul
seratei pe o hârtiuţă , numele şi adresa. Cred că
nu mai răspundea la telefon din cauza auzului
slăbit. Era dintre aceia care ştiau să asculte, era
dintre oamenii capabili să poarte un dialog
adevărat . I-am vorbit despre Rebreanu. Îl
cunoscuse. Mi se părea halucinant.
A doua zi i-am trimis prin poştă, la adresa
indicată, singura mea carte publicată în franceză,
Souffle ephemere. Cu delicateţe de aristocrat,
mi-a răspuns imediat tot prin scrisoare, cu Despre tenacitate şi înţelepciune. Dar şi despre
mulţumirile de rigoare pe o felicitare de capacitatea de a-şi respecta principiile, dincolo
sărbători de iarnă. Invitându-mă din nou să nu de puterea momentului şi de cine e la putere.
preget şi să îl vizitez acasă la dumnealui ca să Pentru mine, căci totdeauna impresia imediată
luăm ceaiul împreună. răscoleşte amintirile, este acel domn în vârstă,
Ca de atâtea ori în viaţă, şi atunci , valul surîzător, binevoitor şi politicos, aşezat în
clipei m-a prins asemeni în morişca slujbei şi a fotoliul de alături, atât de comunicativ, de fericit,
obligaţiilor care par importante, esenţiale pentru de zîmbitor, atît de încântat că poate evoca
moment,( şi de fapt…) şi am tot amânat amintiri de tinereţe, că poate vorbi despre Cluj şi
întâlnirea noastră. Dar de câte ori mă aflam într- Târgu Mureş, sau despre întâlnirile pariziene
un cerc în care erau unguri, dacă aminteam de el din « anii exilului » întîlnirile lui cu Eliade,
şi de faptul că îl cunoşteam, observam o lucire Cioran, Celibidache şi Brâncuşi.
de încântare în privirea lor. Era o legendă. Doamne, ce viaţă ai putut să ai, domnule
Amânarea e vinovată întotdeauna căci clipa Fejtö…
trece. Mai bine o întâlnire imperfectă decât una CLEOPATRA LORINŢIU
mereu amânată.
François Fejtö (născut la 31 august 1909- Foto: Sculptură de Eugen Petri
decedat la 2 iunie 2008)a avut o viaţă plină. Ce
ne-a lăsat, e o operă despre înţelegere şi istorie.

20
Sărbătoarea Sînzienelor este una de dragoste, dar şi „zi cu prilej”, să culeagă
dintre cele mai importante sărbători păgîne flori, să facă cununi, să binecuvînteze
româneşti, peste care creştinismul a cîmpurile, pomii, grădinile, animalele şi
suprapus naşterea Sf. Ioan Botezătorul. Se oamenii.
spune că Sînziana (sora Soarelui, Sîntioana)
a fost o fată fecioară care, ducîndu-se la
cîmp, a făcut o cunună din nişte flori
galbene. Venind acasă, a aruncat cununa pe
acoperiş, zicînd: „Cunună, de te vei opri pe
casă, voi trăi şi voi avea viaţă lungă, iar de
vei pica jos, voi muri”. Cununa a căzut şi
fata a murit. De aici, se spune, a rămas
obiceiul ca de Sînzîiene să se arunce pe case
cunune din flori de sînziene, dar nu cu gînd
de moarte, ci de viaţă şi dragoste.
Odinioară, acest obicei de a face
cununi din flori de sînziene, cu funcţie
apotropaică, de apărare a oamenilor, Culesul si impletitul cununilor de
animalelor, grădinilor şi holdelor de stihiile sinziene
naturii (grindină, inundaţii, vijelie, furtună),
se întîlnea în toate satele mureşene. Cu Sînzienele sînt flori galbene, puternic
timpul însă, transformările din lumea satului mirositoare, cu putere magică şi
au făcut ca multe tradiţii să fie date uitării. tămăduitoare extrem de mare, a căror
Nu acelaşi lucru se poate spune şi de satul perioadă de viaţă coincide cu aceea a
Pietriş Vale, cu oamenii săi extraordinari, solstiţiului de vară. Poate de aceea li s-a
deosebit de harnici, păstrători şi iubitori ai dedicat acestor flori o zi, o sărbătoare cu
comorilor tradiţionale. Aceşti oameni dată fixă (24 iunie).
deosebiţi, dăruiţi de dimineaţa pînă seara În această zi, Sînziana, zeiţa agrară
muncilor cîmpului şi îngrijirii animalelor, nu protectoare a lanurilor înspicate de grîu şi a
uită să cinstească, aşa cum se cuvine, toate femeilor măritate, cîntă şi dansează
sărbătorile moştenite de la bunii şi străbunii împreună cu alaiul său nupţial, format din
lor. zîne fecioare şi fete frumoase, umblă peste
Acest miracol, am putea spune, a cîmpuri şi păduri, pluteşte în aer, bagă bob
fost posibil şi pentru că aici trăieşte rapsodul spicului de grîu, dă miros plantelor de leac,
popular Victoria Fodor Demian, liantul care vindecă bolile şi suferinţele oamenilor, în
menţine vie tradiţia la Pietriş Vale. special bolile copiilor, apără holdele de
Anul acesta, sărbătoarea Sînzienelor grindină, furtuni şi urseşte fetele de măritat.
a fost extraordinară; timp de cîteva ore am Florile de sînziene culese în această
avut prilejul ca, împreună cu Sorina Bloj şi zi, se duc la biserică, se sfinţesc şi, aduse
Aurelia Lazăr, membrii ai Asociaţiei acasă, sînt păstrate la icoane tot anul, iar
Moşteniri Mureşene, venite la sărbătoare, să cînd vine vreme grea, furtună, grindină, se
ne reîntoarcem în timp şi să ne bucurăm de iau cîteva spice şi se aruncă în foc, să se
viaţa simplă dar fascinantă a satului. împrăştie tunetele şi trăznetele. „Şi vremea
„Pietrişenii mei dragi”, cum spune rea se oprea” spun petrişenii. „E zi cu prilej”
Victoria, şi-au dorit să fie împreună şi la şi dacă-i nesocoteşti ziua lucrînd, Sînziana
această sărbătoare – ziua de Sînziene, ziua stîrneşte vîrtejuri şi vijelii, aduce grindină, ia
florilor de leac, a florilor de viaţă, a florilor

21
oamenii pe sus şi îi îmbolnăveşte, lasă sau de ploaie. Sînt dăruite nevăzutului şi
florile fără leac şi miros. celui care are în stăpînire aceste flori.
După Sînziene, scade lungimea
zilelor şi se măresc nopţile, belşugul de
lumină al verii începe să scadă, se usucă
rădăcina grîului iar plantele de leac îşi pierd
încet din miros şi din puterea tămăduitoare
de boală, cucul încetează să mai cînte şi apar
licuricii în păduri.
Am strîns şi noi, alături de fetele şi
femeile din Pietriş, sînziene, cîntînd. Fetele
şi-au făcut mai întîi propria cunună pe care
şi-au pus-o pe cap, iar apoi s-au făcut cununi
pentru fiecare persoană din casă. Spre seară,
în drum spre casa Victoriei, cu mănunchiuri Jocul cu binecuvîntarea copiilor
de sînziene în mînă, femeile binecuvîntau tot
ce întîlneau în cale – lanuri, pomi, animale,
pietre etc.

Aruncatul cununilor de sînziene pe casă Aruncarea cununilor de sînziene pe apă

Am urmărit apoi aruncatul cununilor Nu a lipsit nici jocul de Sînziene,


pe casă, iar copiii au aşezat cununi la grajd, prin care au fost binecuvîntaţi copiii satului,
coteţul cu păsări, grădina de zarzavat şi cea iar fetele, urmărite pe ascuns de feciori, şi-
de flori, pentru protejarea lor împotriva au dus coroniţele de sînziene (coroniţele de
duhurilor rele. dragoste) la apa Pietrişului, le-au încredinţat,
Se spune că, cu cît cununile aruncate cîntînd, apei, ca să le împlinească visul de
pe casă ajung mai sus şi rămîn acolo, cu atît dragoste.
va trăi mai mult persoana respectivă. Dacă Cercet. şt. MARIA BORZAN
vreuna din cununi cade, e semn rău.
Cununile nu se iau, ele trebuie luate de vînt

22
A scăpărat a doua oară şi s-a făcut o priveşte / Şi din grai aşa-mi grăieşte: / -Of!
grămăjoară, ca o jemnă mică, rotundă. Ioane, / Sânt-Ioane! / Când ai ştii / Precum nu
Dumnezeu a suflat duh sfânt şi s-a făcut soarele ştii, / Nici n-ai bea, / Nici n-ai mânca, / Voie
mare şi luminos, mai mare decât pământul bună n-ai prea face! / - Şi oare de ce n-aş prea
nostru, şi l-a dat degrabă sub pământCând a face? / - Că Iuda-n rai a intrat / Şi raiul ţi l-a
socotit Dumnezeu, a sculat oamenii, acum era prădat! / - Dar din rai ce s-a luat? / - Soarele /
mai multă lumină. Se uită cu toţi cu mirare în Cu zorile, / Luna cu luminile, / Stelele cu razele,
toate părţile: zorile roşeau ceriul, întunericul din / Scaunu judeţului, / Ciubărul botezului, /
ce în ce mai tare se ştergea şi ziua albă acoperea Păhărelul mirului! / - Du-te, Maică, fii-mi bună,
pământul întreg (…). Iată că într-un loc, pe cer, / Şi i-a tunuri şi mi-l tună, / Prinde, Maică, tuna,
o strălucire mai mare se arată, iar de sub pământ / Doar Iuda s-a spăimânta, / Toate-n rai că le-a
se rădică pe-ncetul ceva rotund, strălucitor din lăsa, / Şi raiul a rămânea / Rai frumos şi
cale-afară, încât le lua vederile privindu-l: era luminos / Ca şi faţa lui Hristos! / Să fii, gazdă,
sfântul soare, răsărea!”1 veseloasă / Şi voioasă / Ca vara, / Ca primăvara
Pentru ţăranul român, soarele este „ochiul lui / Şi ca toamna cea bogată, / Cu de toate-
Dumnezeu”, „scaunul lui Dumnezeu”, „faţa lui ndestulată!”4
Hristos”, „soarele e ochiul lui Dumnezeu de zi şi Soarele este prezent şi în descântece, ca
luna ochiul lui Dumnezeu de noapte”: „Soarele „ajutor”, dar şi ca element de comparaţie. În
zice că demult era pe lume, dar nu lumina. seara înspre Anul Nou, fetele descântă de
Tocmai atunci când s-a născut Christos a început „ursită”, punând un inel pe o punte de pe o apă
soarele a încălzi şi de la lună a se vedea.”2 îngheţată: „Bună seara, Sîn Vasile! / Eu nu mă
Soarele este părtaş la bucuriile şi întristările spăl de zoioasă, / De lepoasă, / Da mă spăl / De
omului tradiţional, el face parte integrantă din ură, / De făcătură, / Să rămân peste an: /
tot ceea ce făptuieşte: „Soarele e totdeauna Curată, / Luminată, / Ca sfântul soare / Când
suparat, numai de două ori pe an e vesel: în ziua răsare, / Ca apa din fundul pământului, /
de Blagoviştenie şi în ziua de Paşti. Atunci e aşa Curată, curgătoare, / Ivindu-se pe faţa
de luminos şi joacă, parcă-s trei sori. Unii zic că pământului / La soare. / Eu mă rog, sfinte
şi de Sânziene e vesel – dar încolo e totdeauna Vasile, / Să-mi trimiţi ursitul meu / De trei ursite
suparat (…). Soarele numai la amiază drept se ursat, / De Dumnezeu dat, / De buni oameni
hodineşte, atâta cât ai clipi din ochi, atâta e îndemnat, / Să-l visez la noapte / Luându-mi
hodina lui şi apoi cât e ziua şi noaptea de mare, inelul meu / de sub punte!”5
tot merge şi merge…”3 În ziua de Anul Nou, când răsare soarele,
Într-o colindă bucovineană, soarele este fetele din Bucovina se închină cu mâna la piept
„furat” din rai de Iuda: „Sculaţi, sculaţi, boieri şi cu faţa la răsărit, zicând: „Soare, Soare, /
mari, / Florile dalbe! / Că vă vin colindători, / Frăţioare! / Ochii mei de mierloşiţă, / Limba
Florile dalbe! / Noaptea pe la cântători. / mea de brânduşiţă, / Limba mea de glas de cuc.
Sculaţi, sculaţi, nu adormiţi, / Sculaţi şi vă- / Soare, Soare, / Frăţioare! / Nu răsări / Pe
mpodobiţi, / Că nu-i vremea de dormit, / Că-i munţi, pe codri, / Pe curţi zugrăvite, / Pe movili
vremea de-mpodobit / Cu podoabe de argint, / clădite, / Răsai pe statul meu / Şi fă frumos
Cu cănafi până-n pământ. / Şi sculaţi şi slugile / trupul meu, / Să vadă, să ştie lumea şi norodu; /
Să măture curţile, / Că-naintea istor curţi / Sunt Să stai în gura mea / Cum stă lumea şi ascultă
doi meri mândru-nfloriţi / Şi doi peri într- cucu / Când cântă în mijlocul codrului / Şi
argintiţi. / La mijlocul merilor, / Merilor şi-a telegarii din fundul grajdului.”6
perilor, / Este-o masă rotilată, / De îngeri În ziua de Bobotează, se descântă „apa”,
împrejurată. / La mijlocu-acelei mese / Şed Ion / adusă de seara, în care s-a pus busuioc, şi care a
Sânt Ion, / Nânaşul lui Dumnezeu, / Şi cu scump fost „bătută” de razele soarelui, descântecul
finuţul său. / Iar în partea cealalaltă / Şede
Maica preacurata. / Ion bea, se veseleşte, / Pe 4
Sim. Fl. Marian, Sărbătorile la români, Studiu
Dumnezeu pomeneşte. / Maica-mi şede şi-mi etnografic, vol. I, II, Ediţie îngrijită şi introducere de
Iordan Datcu, Editura Fundaţiei culturale române,
1
Elena Niculiţă-Voronca, op. cit., vol. I, p. 34. 1994, vol. I, pp. 13-14.
2 5
Id., Ibid., p. 229. Id., Ibid., p. 99.
3 6
Id., Ibid., p. 246. Id., Ibid., p. 111.

23
fiind rostit de fetele care vor să fie „căutate, instrument de măsură universal”, este „primul
iubite” şi „jucate de feciori”: „Maica Domnului mort”, semnificând trecerea de la moarte la viaţă
i-a răspuns / Şi din gur-aşa i-a zis: / - Taci N. , şi de la viaţă la moarte. „Pasivă” şi „receptivă”,
nu te cânta, / Nu te văieta, / Că eu cu mine te-oi luna este apă, în raport cu focul solar, având ca
lua, / În apa lui Iordan te-oi spăla, / Cu cămeşă origine apele primordiale. Luna este deopotrivă
de dragoste / Te-oi îmbrăca / Cu brâu de „poartă a cerului şi poartă a infernului”. În
dragoste te-oi încinge, / Coroană de aur în cap mitologia generală, luna este divinitate astrală şi
ţi-oi pune, / Mândru mi te voi clăti, / Mândru te astru propriu-zis, venerată ca zeu sau zeiţă.
voi limpezi, / Ca argintul strecurat, / Ca maica În hinduism, „sfera lunii” era capătul „căii
ce te-a dat, / Ca Soarele când răsare, / Ca strămoşilor”, cornul lunii fiind emblema lui
busuiocul cu floare…/ Răsai, soare, frăţioare / Shiva. Sărbătoarea lunii, reprezentată de zeiţa
Cu nouă răzişoare! / Nu ştiu soarele-o răsărit, / Chang O, este una din cele trei mari sărbători
Ori un crai o ieşit? / Ba nici crai nu-i, nici chinezeşti care are loc în a cincisprezecea zi din
crăiasă, / Ci-i N. N. cea frumoasă, / Dintre toate luna a opta, pe lună plină, la echinoxul de
fetele mai aleasă!”7 toamnă, când se celebra rodnicia. La azteci, luna
În ziua de Paşti, fetele, uitându-se la soare,de este fiica lui Tlaloc, zeul ploii, asociat şi cu
pe pragul casei, zic: „Sfinte Soare, / Sfânt domn focul. La incaşi, luna avea patru reprezentări
mare! / Eu nu rădic vânt / De la pământ, / Ci simbolice, era divinitate feminină, zeitate a
cercul tău / În capul meu, / Razele tale / În femeilor (soarele fiind zeul bărbaţilor), soţie a
genele mele. / Sfinte Soare, / Sfânt domn mare! / soarelui care naşte stelele, dar şi sora soarelui
Ai 44 de răzişoare, / Patru mi le dă mie / şi care devine soţia incestuoasă. În tradiţia
patru ţine-le ţie, / Două să mi le pun / În islamică, fazele lunii şi semiluna evocă moartea
sprâncenele mele / Şi două în umerii obrazului, / şi învierea.
La toţi feciorii să le par / Cireş de munte înflorit Fie că este Isis, Ishtar, Artemis, Diana,
/ Cu mărgăritar îngrădit!”8 Hecate, luna este un simbol cosmic care
„Farmecele” pentru frumuseţe, făcute în ziua ilustrează principiul pasiv, dar fecund, noaptea,
de Paşti, „pe când cocoşii cântă a treia oară”, umezeala, subconştientul, imaginaţia, psihismul,
stând cu faţa la răsărit, sunt însoţite de cuvântul visul, receptivitatea, femeia şi tot ce e trecător,
tămăduitor: „Mă uitai pe râu în sus / Nu văzui influenţabil, prin analogie cu rolul ei astronomic
nimic; / Mă uitai pe râu în jos, / Nu văzui nimic; de reflector al luminii solare.11
/ Văzui trei sori, / Trei surori / A sântului soare. Dacă soarele este mereu egal cu sine, fără
/ De cât loc m-au văzut / De cât loc m-au auzit, / „devenire”, luna, care creşte, descreşte şi
La mine au alergat, / În sfântă haină m-a dispare, este supusă „legii universale a devenirii,
îmbrăcat, / În scaun de aur m-a înălţat. / În a naşterii şi a morţii”.12
cosiţă fir de-argint pusu-mi-a, / În dreapta bucin „Arhetip al măsurătorii” (Gilbert Durand),
de aur pusu-mi-a, / În mâna stângă, trâmbiţă luna este „astrul ritmurilor vieţii”: „Luna
(…) / La casa jocului am stat, / Din trâmbiţă am măsoară, dar şi unifică. «Forţele» sau ritmurile
trâmbiţat, / Din bucin am bucinat, / Toţi feciorii sale «reduc la acelaşi numitor» o mulţime de
m-au luat, / Toţi m-ai jucat, / Toţi în fruntea fenomene şi semnificaţii. Întregul Cosmos
jocului, / Tot în fruntea danţului!”9 devine transparent şi supus unor «legi».”13
În credinţa populară se spune că soarele a Ansamblul, Lună – Ploaie – Fertilitate –
trăit pe pământ, alături de lună, dar, odată ridicat Femeie – Şarpe – Moarte – Regenerare, a pus
la ceruri, merge singur, de la răsărit spre apus, bazele unei adevărate filosofii tradiţionale: „În
într-un rădvan tras de bouri, de leu sau de 12 cai conştiinţa omului arhaic, intuiţia destinului
albi.10 cosmic al lunii a fost echivalentă cu întemeierea
unei antropologii.
III. SIMBOLISMUL LUNAR Prof drd. LUMINIŢA ŢARAN
Simbolismul lunar este complementar
simbolismului soarelui, fără a putea fi disociate
unul de altul. Depinzând de soare, luna
reprezintă principiul feminin, periodicitatea şi
reînnoirea, fiind un simbol al transformării, al 11
Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, op. cit., vol. II, ,
creşterii şi al ritmurilor biologice. Luna este „un V. Lună, pp. 244-250.
12
Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, cu o
7
Id., Ibid., p. 139. Prefaţă de Georges Dumézil şi un Cuvânt înainte al
8
Id., Ibid., vol. II, pp. 193-194. autorului, traducere de Mariana Noica, Editura
9
Id., Ibid., p. 192. Humanitas, Bucureşti, 1992, p. 153.
10 13
Romulus Vulcănescu, op. cit., p. 370. Id., Ibid., pp. 153-154.

24
La cele de mai sus, prudent, îmi exprimam
speranţa că textul din revista „Iconar”, din 1937:
„S-ar putea să nu fie chiar singurele pagini şi n-
Dar se ocoleşte tocmai acel element al ar fi de mirare ca publicaţiile româneşti din
filosofiei platonice, care e de natură a resfrânge preajma celui de-al doilea război mondial să
o vie lumină asupra acutei chestiuni a ascundă încă semnătura lui Al. Bogza, cea mai
tineretului din zilele noastre, precum şi a răbdurie şi scormonitoare gîndire sălăşuind în
celeilalte chestiuni, în legătură cu aceasta: criza mijlocul veacului al XX-lea în Bucovina.”
învăţământului. E vorba de aceea ce constituie Ceea ce s-a şi întîmplat la o repede răsfoire a
însuşi sâmburele filosofiei lui Platon: teoria revistei „Junimea literară” din Cernăuţi, în al
reminiscenţei. cărei nr. 3-4, din martie-aprilie 1927, p. 123-
Ştiinţa – zice Platon – o descoperim în 126, am dat peste o cronică muzicală despre
propriul nostru suflet, care a luat-o cu sine de Concertul pentru două piane al d-lor T.
acolo, din lumea Ideilor, de unde a descins Tarnavschi şi P. Jelescu, semnată A. Bogzu, sub
vremelnic în trupul nostru… «Ştim» în măsura următorul textul:
în care sufletul nostru pământean păstrează „Luni, 11 aprilie [,1927], în Sala
amintirea existenţei sale anterioare, stării sale Filarmonică. A fost o audiţie căreia i se cuvine o
de individualizare, amintirea existenţei sale deosebită atenţie, nu pentru faptul material că s-
transcendentale. a cântat pentru prima oară în Cernăuţi la două
Iată de ce tineretul din zilele noastre, pe care piane, ci pentru tâlcul sufletesc al lucrurilor: S-a
toţi imbecilii se grăbesc să-l calomnieze, cântat Ravel … Concertul a început cu Sonata
tineretul acesta ştie mai mult decât toţi în Re minor, a lui Mozart.
pseudodocţii ce se erijează în îndrumători ai săi. Purtându-ne, adeseori desasperant, prin
Pentru că, oropsit şi năpăstuit, a descoperit ţinutul sterp al lucrurilor de simplă însemnătate
adevărul în propriul său suflet, care prin tehnică-pianistică, această sonată oferă din când
suferinţă s-a descătuşat de tot ce e individual, în când sufletului câteva oaze minunate – fraze
contopindu-se cu Ideea platonică a Neamului. de caracteristică gingăşie mozartiană. Dacă este
[E această atitudine a tineretului nu o prea puţin faţă de necesităţile noastre interioare,
contemplare pasivă a Ideii platonice a să nu uităm că valoarea acestei sonate, ca şi a
Neamului, ci o contopire, o identificare cu Ideea celorlalte sonate ale lui Mozart, trebuie socotită
platonică, asemănătoare stărilor psihice pe cari din punctul de vedere al momentului pe care îl
le produce muzica, deci participare la acţiunile reprezint în evoluţia formelor muzicale. Mozart
Ideii.] Găsim în «cunoştinţa» acestui tineret un pregăteşte tiparele în care urmaşul său va turna
ce aprioric, dar nu apriorismul formal – sec – al substanţa celui mai gigantic suflet omenesc,
lui Kant, ci unul viu, cald, creator. până când le va sfărâma spre a le da proporţiile
Şi nu e oare o dovadă a propriei lor corespunzătoare.
ignoranţe, din partea acelor ce recomandă pe A urmat punctul din program aşteptat cu
Platon ca un corectiv al apucăturilor legitimă nerăbdare: Ravel, Ma mère L’Oye (5
«criminale» ale tineretului nostru? Apoi bine, pieces enfantines). Ravel e unul dintre
domnilor doctori, nu vă daţi seama că tocmai compozitorii francezi tineri. La cei 50 şi ceva de
acest tineret e plin de Platon? E drept că el îşi ani pe care îi are, un compozitor e socotit tânăr
rezervă din Platon numai intuiţia realităţii şi … N-a impus, dar a sedus! Nu e o forţă, ca
adevărului; slova moartă v-o lasă – generos – D’Yndy, dar e o sensibilitate, ah!, o sensibilitate
domniilor-voastre, pentru ca să aveţi şi … Cu greu s-ar putea cuveni unui compozitor,
domniilor-voastre ceva din Platon, deoarece calificativul de «contemporan» şi numai
„intuiţia” – hai, fiţi sinceri şi recunoaşteţi! – n- contemporan. D’Yndy nu e contemporan, deşi
o aveţi, căci dacă aţi avea-o nu v-aţi comporta trăieşte în zilele noastre … Poate va fi înţeles
aşa cum vă comportaţi… cândva. Dar indiferent dacă va fi sau nu înţeles,
Or, fără această intuiţie apriorică a opera sa, prin structura ei psihică, aparţine
adevărului şi a realităţii – chiar dacă nu-i dăm eternităţii.
interpretarea transcendentalismului platonic – Nu tot aşa Ravel. El nu aparţine decât zilelor
nu există ştiinţă. Adevărata ştiinţă nu se capătă noastre. Poate că atunci când D’Yndy va fi
tocind hârţoagele de prin biblioteci. Toate înţeles, Ravel va fi un document curios,
doctoratele din lume nu exclud posibilitatea enigmatic. E unul dintre produsele nevrozei
celei mai stupide ignoranţe.” contemporane. Ar fi desigur interesant de

25
observat din punctul de vedere al «psihanalizei» păstrează numai pentru muza sa (Euterpe), ne-a
lui Freud. procurat o adevărată revelaţie, care nu face decât
Dacă oameni ca Beethoven, Wagner, Cesar să regretăm că nu ne-a considerat mai demult
Franc, Vincent D’Yndy, care întrunesc laolaltă vrednici de arta D-sale şi pe care-l aşteptăm
şi forţa şi sensibilitatea, reuşesc să rupă lanţurile acum cu nerăbdare să ne puie în legătură directă
care îi ţin legaţi într-o lume a cărei esenţă este cu sufletul D-sale o seară întreagă într-un
conflictul, durerea şi să se avânte spre culmea concert solo.
transcendentă de unde apoi, în posesia Foarte bine au făcut d-nii Tarnavschi şi
principiului creator, să se coboare spre a reface Jelescu, că au cântat Ravel la Cernăuţi. Dacă
din temelie lumea, în conformitate cu idealurile manifestarea începută de tinerii profesori de la
lor; Ravel, vai, nu are această forţă; el n-are Conservator ar continua, prezentând elitei
decât sensibilitatea. Astfel, dacă sufletul său nu sufleteşti a acestui important centru de cultură –
se poate înălţa până la acel «principiu creator» al elită care la primul concert a asistat într-o
unei lumi fundamental nouă, se îndreaptă spre o majoritate care îi face cinste – zic, prezentând
ţară depărtată, spre un colţ plin de exotism al acestei elite, rând pe rând, pe D’Yndy, Paul
pământului (aţi auzit «gama japoneză» în Dukas, Claude Debussi, Ravel; ea ar lua
muzica lui), unde, dacă nu poate găsi o caracterul unui adevărat apostolat. Publicul şi-ar
satisfacţie reală, găseşte cel puţin iluzia – o, da seama că ar avea posibilitatea de a găsi
iluzia cea mai seducătoare! elemente de necesară îmbogăţire sufletească,
Într-o seară trece pe lângă tine, ca nălucire, o astfel că, desigur «sămânţa aruncată n-ar cădea
femeie a cărei siluetă fină de-abia o poţi pe piatră!». Ar fi dureros însă dacă ar cădea pe
distinge, căci aproape se confundă cu întunericul pământ bun şi ar acoperi-o spinii…
ambiant şi în urma ta lasă un parfum nespus de Concertul s-a încheiat cu Suita în Do minor,
suav; iată impresia pe care ţi-o produce muzica a lui Rachmaninow.
lui Ravel. Nu ceva sfânt, desigur… Dar nici După Ravel această suită a sunat cam …
ceva inferior! Dar poate c-a fost oportună spre a ne
Dacă această muzică nu ne evocă readuce, din lumea aproape imponderabilă a lui
zbuciumările unui suflet, daţi vălul deoparte şi Ravel, într-o lume grosieră, mai apropiată de
veţi găsi tragicul omenesc mai grozav decât la aceea în care ne silesc să trăim necesităţile
Beethoven! Cum trebuie să simtă durerea un om cotidiene.”
cu o astfel de sensibilitatea, lipsit însă de forţa
interioară a unui Beethoven? Ne înfiorăm numai Oarecari precizări se impun, întrucît
gândindu-ne. cronicarul dovedeşte o bună pregătire de
Procedeele muzicale către care a înclinat în specialitate, face distincţie între virtuozitatea
mod instinctiv Ravel îi oglindesc psihologia. tehnică şi sensibilitatea interpretativă, apreciază
«Principiul meu este să modulez întruna!» a apostolatul interpreţilor într-un spaţiu mai puţin
declarat cuiva, acum vreo 15 ani. îndulcit la bucuriile muzicii „pure”, stilul e
Da, acest suflet, în care – ca să ne exprimăm sprinten, probabil în adecvaţie cu structura
în termeni muzicali – funcţiunea principală este melodică a concertului, iar textul trădează cîteva
«sensibila» iar nu «tonica», e firesc lucru să se constante filosofice – tonica şi sensibila – din
manifeste în muzică prin aceeaşi lipsă de fixitate antinomiile tonale pe care le va teoretiza Al.
asupra unei «tonici», adică prin modulaţie Bogza în tratatul Realismul critic, la care
continuă. O astfel de instabilitate tonală este însă trudeşte în nopţile cernăuţene.
contrarie necesităţii muzicii, lucru pe care însuşi Şi încă o precizare, cronica din martie-aprilie
Ravel l-a recunoscut mai târziu, căci întrebat va fi urmată de alta, în aceeaşi revistă
altădată ce mai face cu «modulaţiile», răspunde: bucovineană, câteva luni mai târziu, în nr. 8-10,
«A, m-am cuminţit! Am văzut eu că nu merge august-octombrie 1927, p. 301-302, semnată
…» aşijderea A. Bogzu, despre Concertele Jelescu-
Bobescu:
În interpretarea lui Ravel – pe lângă aşa de „Orice manifestare artistică pornită din
serioasele calităţi pianistice şi muzicale ale d-lui iniţiativa D-lui profesor Paul Jelescu, având la
Tarnavschi – d-l Jelescu a contribuit şi prin bază sinceritatea unui suflet tânăr, condus de un
propria sa notă psihologică, foarte adecvată: D- ideal interior, poartă dintru început garanţia artei
sa e o fire raveliană… Domnul Tarnavschi însă, pure.
pe care-l cunoaştem de atâta timp ca localnic şi ION FILIPCIUC
care sta ascuns totuşi, ignorat fiind în ce priveşte
interiorul său sufletesc pe care se vede că-l

26
Fântâna

Noapte cu lună seara asta


în care stelele strălucesc
Prima oară în limba română şi în surâsul de odată
aud trezirea momentului.
Poeziile Aldei Fortini, născută şi rezidentă Un câine latră în depărtare
la Villongo (Bergamo), au obţinut şi un nou gând dintotdeauna
prestigioase recunoaşteri literare, evidenţiind tace în soarele la asfinţit.
un mare sentiment şi o capacitate expozitivă Noi motive în vale
captivantă, bogată în imagini. ...
......Din punct de vedere lingvistic rimele găzduind o versiune
celor patru silogii se deschid în jurul sferelor despre diversitatea aşteptării
sensoriale şi imaginare, sunt fără punctare şi privesc acest strugure tăiat.
interioară iar versurile sunt deslegate la Nouă e emblema avută
extensii, pentru ca apoi să fie concluzionate şi în spatele focului din cămin
prin punctare. Este fără îndoială o maturizare un chip prieten ziua
expozitivă din textele Primului vers pana la şi zâmbetul forţat
Timp fara limite, dar rămân în substanţa zile încântătoare şi frivole.
aceleaşi caracteristici chiar cu câteva variaţii Fântâna pieţei
în textele „Scrieri împrăştiate” unde nevoia e seacă şi distantă şi morocănos
de comunicare, esenţială, sintetică, este e asfinţitul singur şi vag
exprimată cu secvenţe nete, scurte, imediate unde răzbunarea e nouă
şi pare uneori suferindă ... şi pârâul fuge departe.

Bruna Tamburrini Limita

„ Într-adevăr,la Alda Fortini avem o poezie Încantat este timpul nou


a notaţiei în care aparenţa descriptivă lasă în care azaleele înfloresc
loc de surprize revelatorii. Obsesia timpului şi sub grinzile verandei
sublunar,are conotaţia contrapunctică a o noua învăţătura dispare.
curgerii apei...Enunţul prozaic este Găzduiesc o memorie certă
scurtcircuitat de un frison semnificat – iar în culisele acestei scene
coateral : „ privesc acest strugure o dictare diversă pe caiet
tăiat”..AldaFortini scrie – de fapt rescrie- ce contează în serile cele mai liniştite.
istoria fulgurantă a unei stări noetice Am o iluminare
disimulată în efemeritatea „ fulgerului şi înving versiunea mea
mental” analogic. Inocenţa observaţiei în timpuri căutate şi celebre
prinde contur nuanţat filosofic, interogaţie a şi confund ipsopul cu absurdul
clipe înspre cosmos” O lirică în care în iniţierea aparent ambiguă
exclamaţia auto postmodernistă are un în iluzia unei limite.
sclipăt surrealist: „iniţiere ambiguă” în care Vânt singur şi indefinit
poetessa „ confundă ipsosul cu absurdul”. în spatele unui nou nor spun cerul diferit
Procedeul acestor inserţii artifex pe explicit, în casa abandonată.
ia uneori alura bucolică naturistă, este unul Liniştea este marcată
de fineţe feminină şi senzitivă tulburătoare. de un pârâu calm
În limba română, ea nu pierde aproape şi fuge din cabana întunecată
nimic din mesajul sugetiv cvasi- afectiv. în spatele unei vechi intrigi
Banalitatea se reumple astfel de ceva pe care timpul o potoleşte.
niliniştitor. De vagul perceptiv al nervurilor
lexicale în care foşneşte Natura: suferinţa
poetului este cea a Naturii însăşi”.

Eugen Evu

27
Poezie albaneză din Kosova Rupând cămăşile
Şi voalurile albe
Le-am văzut smulgând-şi
părul
Lacrimile ca bobul de
DACĂ AM ŞTI strugure
În cupă le băuse-vin roşu
Dacă am şti Itaca
Că luminile zilei zac Penelopele au îmbătrănit
precum copii Au început De aşteptarea lungă
Că lumina zilei stă ca un Să se liniştească păsările La intersecţia anilor
copil Pescăruşii nu au frică
Noaptea merge Pe neaşteptate vine
şchiopătând Zgomotul de celofan CULA ŞI BARZA
Pe trotoarul istoriei Bate în cotiturile noastre
Dacă am şti Să dea alarma La intrarea culii
Ah, dacà am şti Extremele stau vertical Stă cocostârcul cel roşu
Că visele durerilor Încet-încet Cu ochiul - monitor
Nu se şterg cu lacrimi Ne vom învăţa Cu ciocul - pod
Acolo … Să nu mai vorbim cu Magiile le strică
Unde sunt, şi nu mai sunt vrăjitoarele Anotimpurile au uitat
Cu degetele să nu mai Obosindu-se
trimitem mesaje Deseori am întâlnit
DOR DE ITACA Despre luna care va deveni Cetatea şi barza vorbind
mireasă Temeliile cetăţii îi
Cu o grabă vara îţi ia Încet-încet... împietreau în verdeaţă
minţile Sacrificând dorinţele
Se înmulţesc cameleonii… DURERE pentru Cutia Pandorei
Itaca Fără cetate – au spus, nu
Se află aici poate trăi barza
Nici nu fuge Îmi povesteau Fără barză s-ar ruina
Nici nu se dă Cât de mult l-au rănit cetatea
Durere frumoasă pământul, Apoteoză infinită
Diogenul sufletul, În secolul nou
Atârnă picioarele, obosit trupul
Cu felinarul fosforescent Închipuieşte-te
Salută sosiile noastre Şi durerea ZBUCIUM
Itaca Au rănit-o
Se află aici Mi-ai spus Baţi în malurile aşteptării
Încă vis roşu De ce ai ucis aşteptarea Timp gestant
Pentru pelegrini În Itaca Strivind cu talpa ruptă
Când ploua Colbul drumului
Ce încăpăţânat Pe fruntea globului
METAMORFOZĂ era anotimpul Călăresc anotimpurile
Doar un anotimp nebune
Încet-încet Pentru atâtea secole
În drumurile noastre Precum copiii disperaţi
Şi aseară Care aşteaptă să vină
Nu mai e nici zgomot Penelopele au disperat, vai
Nici repeziciune Timpul sterp
prietene
Nici coşmar mortal Eu le-am văzut
Şi nici anotimpuri obosite Cu aceşti doi ochi
Încet-încet

28
În prezenţa unui mare număr de iubitori ai Kosovei, românizate, s-a amintit de solidaritatea albanezilor
la 18 iunie, în ambientul Muzeului Literaturii din România cu Kosovo (31 martie 1999), s-a vorbit
Române s-a desfăşurat o masă festivă a prieteniei despre refugiaţii albanezilor kosovari la Sărata
româno-albaneze pentru a marca legătura dintre Monteoru din Buzău, s-a exprimat dorul faţă de
România, Kosova şi Albania. La acest eveniment a locurile natale ale înaintaşilor noştri. “Deşi trăiesc în
fost prezentă şi o echipă a Televiziunii din Kosova, Bucureşti, Kosovo este casa mea”, a subliniat domnul
condusă de Kurtesh Devaja (scriitor), Sadedin Islam, comerciant albanez din regiunea Opoia a
Prekazi (regizor) şi Fatmir Hadri (operator). Printre Prizrenului, care locuieşte de peste 20 de ani în
invitaţii care au sporit Bucureşti. Aceleaşi
prestigiul acestui sentimente ale dorului au
moment istoric au exprimat şi: Adriana
fost prezenţi scriitori Tabacu, nepoata lui
români, funcţionari Dumitru Emanoil care s-a
guvernamentali, dus cu delegaţia lui Ismail
diplomaţi şi mulţi Qemali la Vlora; Bari
iubitori ai culturii Vehapi din Constanţa;
albaneze, dintre care Don Antoni din Slatina
se disting: liderul Vitiei; albanezi şi aromâni
spiritual al din comuna Pipera; Sofica
comunităţii albaneze Milcani, care cocea
şi primul director al plăcintă pentru poetul
noi serii a revistei Asdreni; Tănase Cristescu;
Albanezul (Dr. Gelcu Cristia Maksutovici;
Maksutovici); Părparim Demi etc.
ambasadorul Albaniei Dintre imaginile
în România (Dashnor Dervishi); fostul consilier al filmate, merită remarcate: monumentul voievodului
Biroului român din Priştina (Gheorghe Bucura); ex- Mihai Viteazul, care a primit 15 mii de albanezi să
ambasadorul României la Tirana (Gheorghe Micu); treacă Dunărea pentru a se stabili în câmpia Olteniei
distinsul eseist dr. Luan Topciu (secretar al (1595); statuia lui Mihai Eminescu, care a spus “eu
ambasadei albaneze din Bucureşti); numeroşi poeţi cred că limba albaneză ar fi cea mai flexibilă limbă
români, care scriu despre valorile literare din din lume”; hotelul Continental, unde s-a hotarât ca
Kosovo; filoalbanezul Tiberius Puiu; mass-media Albania să devină liberă şi independentă (1912);
radiofonică precum şi mulţi prieteni din România ai bulevardul Elisabeta, unde a funcţionat tipografia
albanezilor. Cu această ocazie participanţii au Cucu, care a scos la lumină faimosul săptămânal
transmis mesajele lor, au fost distribuite antologii şi “Albanezul” al lui Nicolae Nacio (1888-1903);
opere ale unor scriitori albanezi şi români. Atât din clădirea în care a funcţionat prima tipografie albaneză
Bucureşti cât şi din provincie, la această manifestare în 1886, unde au fost editate operele lui Naim
culturală au fost prezentate şi câteva reviste cu valori Frasheri, alte cărţi, broşuri şi abecedare albaneze;
literare ale autorilor albanezi traduşi în limba română. grădina Cişmigiu; bustul lui Victor Eftimiu şi
La această masă comună s-au dat însemnări apartamentul acestuia; cimitirul Belu, unde sunt
interesante, s-a spus că urmele albaneze în ţinuturile înmormântaţi câţiva renaşcentişti albanezi; Biserica
româneşti sunt numeroase, la fel cum sunt numeroase Albaneză din Bucureşti (Dintr-o Zi), unde s-a ţinut
şi urmele române în toponimia şi onomastica prima slujbă în limba albaneză, cu Fan Noli în frunte
albaneză. Albanezii au pătruns în istoria românilor (1911), iar pe data de 31 martie 1999, în faţa acestei
prin corectitudine, sinceritate, fidelitate şi vitejie. biserici, s-a adunat o mulţime compusă din români,
Înaintea celui de al doilea război mondial, numărul aromâni şi albanezi, fii şi fiice ai renaşcentiştilor
lor se învârtea în jur de patruzeci de mii dar mai noştri, studenţi din Kosovo şi Albania, pentru a
târziu, ca urmare a războiului şi instaurării dictaturii mărşălui prin bulevardele Bucureştilor în semn de
comuniste, numărul albanezilor din această ţară a solidaritate cu NATO, Kosovo şi Statele Unite ale
început să fie redus prin asimilare sau întoarcere în Americii. Ce a făcut echipa Televiziunii kosovare
Kosovo, Macedonia, Albania, Turcia, SUA etc. zilele acestea în Bucureşti a fost un pas bun şi plin de
Numai un apel adresat preşedintelui Wilson în 1919, succes, după care vor urma şi alte demersuri, pentru a
poartă semnătura a 4 mii de albanezi stabiliţi în demonstra legătura celor două ţări şi popoare, care
România, care protestau împotriva pretenţiilor totdeauna s-au iubit între ele în decursul istoriei.
greceşti faţă de Korcea şi Gjirokastra. BAKI YMERI
În timpul filmărilor şi a contactelor cu
albanezii din Bucureşti, Constanţa şi comuna Pipera,
s-au distribuit steguleţe şi simboluri ale suveranităţii
kosovare, au fost identificate câteva sate albaneze

29
ASTERISC această ocazie, Nicolae Băciuţ, diriguitor al
culturii şi al patrimoniului, mureşene, l-a
prezentat pe distinsul artist, după care a urmat
Confesiuni, despre lansarea ultimei sale cărţi, intitulată „La răsărit
„sentimentul românesc de apus”. Cum lansarea a avut loc în după-
amiaza acelei zile, „am complotat” cu doamna
al fiinţei”, la Salonul Olga Lascu, sora lui Darie Magheru, să-i oferim,
în „spaţiul” primei jumătăţi a zilei, o întâlnire de
Literar „Darie suflet cu membrii Societăţii de Literatură şi Artă
care poartă numele regretatului nostru poet şi
Magheru” actor.
Cu Nicolae Băciuţ am petrecut un stagiu
Doar pentru cei care nu cunosc, trebuie fertil ca redactori ai revistei studenţeşti de
să amintesc că municipiul Săcele este situat la cultură „Echinox” din Cluj-Napoca, aşa încât
est (răsărit) de municipiul Braşov, iar Braşovul revigorarea spiritului echinoxist al anilor '78-'83
este aşezat, faţă de întîiul, la vest (apus).Cele ai secolului trecut, într-un spaţiu de cultură cum
două aşezări, prima e cel de la Săcele, era, dincolo
aşezată la răsăritul celei de obişnuitele şezători
de-a doua, sunt literare, mai mult decât
despărţite doar de o binevenită. A fost, de
pasarelă rutieră peste asemeni, şi un bun prilej de a
E60, artera europeană se relua legăturile culturale,
care leagă Braşovul de temporar întrerupte de
Bucureşti. Nu „benefica” noastră
întâmplător aduc aceste democraţie, între revistele de
precizări, pentru cultură „Astra” din Braşov şi
simplul motiv că, în „Vatra veche”, păstrătoarea
ziua de 19 iunie 2009, adevărată a dreptului de
oraşul Săcele pare să se afirmare culturală a spaţiului
fi situat de două ori „la răsărit de apus”. Aici, pe târgumureşean. Să nu uităm că vinul vechi este
o uliţă cu aer patriarhal, se află Casa Memorială şi cel mai căutat. Asistenţa a fost, şi ea, pe
„Darie Magheru”. Străduţa, cu acelaşi nume, măsura evenimentului. Din partea revistei
îngustă şi neasfaltată, aduce întrutotul cu una „Astra” din Braşov au participat scriitorii Doru
medievală. De cum intri în curte, te izbeşte Munteanu, directorul publicaţiei, Aurel Ion
asemănarea cu „bojdeuca” lui Ion Creangă, din Brumaru şi Daniel Drăgan. Dintre membrii
Ţicăul Iaşiului, cu singura excepţie că, aici, îţi Societăţii de Literatură şi Artă „Darie Magheru”
lipseşte perspectiva dealurilor Aroneanului din (societate cu statut de persoană juridică,
capitala moldavă, leagănul primilor mei ani de înfiinţată în anul 1990 prin Sentinţa nr.333 a
viaţă. La intrarea în casă, întocmai ca la Tribunalului Braşov) au participat profesoarele
„bojdeuca” din Ţicău, te întâmpină o verandă Daniela Dragomir, Loredana Florina Chiran şi
îngustă, şi tot atât de primitoare, urmează apoi profesorul Leonard Cambeşteanu, epigramistul
două camere, cea din urmă fiind şi camera de Corneliu Păunescu, profesorul şi publicistul
lucru a celui care a fost actorul şi poetul, cu Stelian Răducanu (vicepreşedinte al societăţii),
vocaţie universală, Darie Magheru. Evenimentul poetul Balogh Laszlo, poetul-student Bogdan
care s-a desfăşurat aici, în ziua amintită, rămâne Niga şi Ioana Secreţeanu, nepoata distinsei
pentru mine cu dublă semnificaţie: mai întâi noastre gazde şi preşedintă a societăţii, doamna
pentru faptul că de numele regretatului nostru Olga Lascu. Mă simt obligat să aduc o mică
poet şi actor se leagă primul meu premiu literar, precizare, anume aceea că Ioana Secreţeanu,
oferit de Filiala din Braşov a Uniunii Scriitorilor elevă în clasa a X-a a Liceului Teoretic „George
din România, apoi – tot atât de semnificativ – Moroianu” din Săcele, este şi nepoata
faptul de a-l fi reîntâlnit, după aproape un sfert regretatului scriitor ploieştean Leonida
de veac, pe Nicolae Băciuţ. Nae, cum obişnuiau Secreţeanu. Din Braşov au participat doamnele
să-i spună unii dintre echinoxişti (alţii, Nicu / profesoare Gabriela Iacob, Eliza Mara Trofin,
alţii, Nico), venise la vernisajul expoziţiei de Nicoleta Ştiucă, eleva Diana Rădulescu,
pictură a artistului plastic târgumureşean Vasile proaspătă absolventă a Liceului de Informatică
Mureşan, expoziţie care s-a împlinit în foaierul „Grigore Moisil” şi deţinătoarea premiului
Centrului Cultural „Reduta” din Braşov. Cu literar „Gheorghe Crăciun”, ediţia 2009, juristul

30
Grigore Pănuţă, asistentul universitar dr. Virgil
Borcan (scriitor), Constantin Stana (scriitor),
Victor Bibicioiu (scriitor şi membru al
UNITER) precum şi Mihaela Malea Stroe,
Claudiu Mitan şi Mircea Brenciu (preşedintele
Societăţii Ziariştilor „Cincinat Pavelescu”),
ultimii trei fiind şi membri ai Filialei din Braşov
a Uniunii Scriitorilor din România. „Garda de
corp” cea mai puţin numeroasă a aparţinut chiar
invitatului de onoare, Nicolae Băciuţ, acesta
fiind însoţit doar de „doamna şi stăpâna sa”,
profesoara Codruţa Băciuţ.
Într-un astfel de „climat” de suflet, Malea Stroe, Nicolae Băciuţ, Daniel Drăgan,
Nicolae Băciuţ şi-a depănat amintirile şi Balogh Laszlo, Claudiu Mitan, Victor Bibicioiu
destăinuirile despre ceea ce crede el a fi şi a epigramistului Corneliu Păunescu. Nevăzut,
„sentimentul românesc al fiinţei”, dincolo de / şi dar sufleteşte prezent, a mai fost cu noi şi
în spaţiul geografic al românităţii. Consolidat în prozatorul Mihai Arsene, care, într-o discuţie
conştiinţa românilor, prin sinteza oferită de telefonică cu Nicolae Băciuţ, şi-a exprimat
Constantin Noica, sentimentul acesta apare, în regretul da a nu fi putut participa, fiind internat
cele din urmă, ca fiind un dat al reveriei noastre în secţia de cardiologie a Spitalului Judeţean din
întru perpetuarea fiinţei naţionale. Aşadar, o Braşov.
revanşă a împlinirii împotriva stingerii, oferită Mulţumirilor adresate asistenţei de
de vicisitudinile istoriei. Cu deosebita-i doamna Olga Lascu, preşedinta Asociaţiei de
disponibilitate narativă, Nicolae Băciuţ a Literatură şi Artă „Darie Magheru” şi cele ale
surprins, în pagini de un real antitetism, vicepreşedintelui, profesorul şi publicistul
gradienţi ai perpetuării sufletului românesc, Stelian Răducanu, li s-au adăugat – fapt notabil
dincolo de „monitorizările” unor actanţi ai – ataşamentul şi urările de bun venit ale
istoriei, întrutotul potrivnici. „Studiul de caz”, domnului economist Radu Nistor Florea (care nu
aşa cum este el surprins în ultima-i carte, „La a putut participa la manifestare), primarul
răsărit de apus”, este unul liber, efectuat „pe municipiului, prin delegarea domnului Dorin
viu”, cu personaje exodice, atât cele din diaspora Velicea, unul dintre consilierii primăriei.
cât şi cele ce-şi împlinesc exodul lăuntric în Nicolae Băciuţ chiar şi-a exprimat uimirea faţă
spaţiul carpato-danubiano-pontic. Un exodism al de această intervenţie, mărturisind că este pentru
reîntregirii totuşi, expresie a unui întreg întâia oară, cel puţin pentru el, când un primar
indestructibil, atâta timp cât eludarea întregului face un astfel de gest, aceasta întărindu-i
pare imposibilă. Aceasta a reieşit şi din convingerea că „sentimentul românesc al fiinţei”
destăinuirile autorului cărţii, surprinse într-o are încă valenţe nebănuite.
expunere liberă care a încântat auditoriul. EUGEN AXINTE
Extinderea acestor destăinuiri, în amănunte ce
nu au fost surprinse în carte, s-au datorat şi
Nico,
cu Nicolae Băciuţ
intervenţiilor doamnei Olga Lascu, sau cele ale
Când şi când, aminti-ţi-vei de-aceste
lui Aurel Ion Brumaru, Doru Munteanu , Daniel
neprihănite jocuri –
Drăgan şi Mircea Brenciu. Destăinuirilor
auctoriale li s-au adăugat şi lecturile minime, vei fi didahie acelor naşteri
oferite de autor şi de alţi participanţi, din poezii
cuprinse în volumul antologic „Anotimpul din te-ndeamnă, deci, la harurile-cântec
colivie” (Ed. Tipomur, Târgu-Mureş, 2006), din umbre locuite de combustii...
semnat de Nicolae Băciuţ.
Pe parcursul dezbaterilor, un „intrus” – Hipnotic, întrupa-se-va-n adastii
să-l numim pe pictorul şi caricaturistul Cătălin un limpid grai, de-un cântec avântat
Zaharia, membru al Asociaţiei Caricaturiştilor
Americani („Cartoonist Rights Network”/ USA) e-un grai de doine, scris în steme sfinte
– aşezat chiar în drepta mea, lucra de zor la de-un mioritic baci:
„nemurirea”, în „pastă” caricaturală, a Băciuţ(ul, Nico.
doamnelor Olga Lascu şi Codruţa Băciuţ, a EUGEN AXINTE
domnului Dorin Velicea (consilierul primarului), (Din volumul „Călător prin vârstă”)
precum şi a scriitorilor Doru Munteanu, Mihaela

31
Olga Lascu
Victor Bibicioiu

Nicolae Băciuţ

Daniel Drăgan

Corneliu Păunescu

Mihaela Malea Stroe


Doru Munteanu

Dorin Velicea

Cătălin Zaharia, pictor, absolvent


al Facultăţii de Arte Plastice din
Iaşi, promoţia 2003) s-a remarca şi
în teritoriul caricaturii, prin galeria
de portrete făcute multor oameni
politici. Şi scriitorii s-au bucurat de
Claudiu Mitan arta sa portretistică, prin care a
reuşit să facă veritabile radiografii
Codruţa Băciuţ alew sufletului. (N.Băciuţ)

32
Popasuri culturale

Centrul Cultural "Reduta" Braşov a fost înfiinţat în anul 1958,


Centrul funcţionează într-unul dintre cele mai vechi lăcaşuri de cultură din Braşov. Vechea
clădire a "Redutei", ridicată în secolul al XVIII-lea, situată in Centrul Istoric al oraşului, pe strada
Teatrului (actuala stradă Apollonia Hirscher), a servit iniţial ca teatru, sală de concerte şi baluri. A fost
demolată în anul 1892 şi reclădită între anii 1893-1894 de către Casa Generală de Economii. Noua
"Reduta", sau Casa de Concerte, a fost construită după planurile inginerului oraşului, Christian Kertsch, în
stilul baroc, cu elemente rococo. A purtat numele de "Reduta" după o vestita sală de spectacole din Viena
şi a funcţionat ca şi cinematograf, teatru şi sală de baluri şi concerte. În 1948, a fost dată în folosinţa
Teatrului de Stat până în martie 1959. Din acest an, a fost transferată Palatului Culturii, care, în prezent,
poartă numele de Centrul Cultural "Reduta". Imobilul ce adăposteşte Centrul Cultural este nominalizat ca
monument istoric şi face parte din Centrul Istoric al Municipiului Braşov, cu titlu de rezervaţie de
arhitectură. Complet renovată şi modernizată între 1997-2004, clădirea Centrului Cultural "Reduta" este
una dintre cele mai elegante şi atractive locaţii din ţară. Director, actorul Marius Cisar.
_____________________________________________________________________________________

ROMÂNIA Darie Magheru a fost, aparent, mai întâi


JUDEŢUL BRAŞOV actor, din soiul foarte rar al celor care aleg
PRIMĂRIA MUNICIPIULUI SĂCELE actoria pentru că nimeni altcineva nu le-ar fi
Str. Piaţa Libertăţii nr. 17, Săcele, cod 505600, putut rosti versurile cum se cuvine. În veacuri
Tel/fax: 40-268-276.164 /273.091 ori milenii trecute ar fi fost aed, ori chiar profet.
Doamnelor şi domnilor, Darie e un poet al generaţiei şaizeci-şaptezeci
Stimată audienţă, fără să se fi situat vreodată făţiş în configuraţia
Ne-am adunat astăzi în Casa memorială acesteia. E un poet în care vârtejurile
„Darie Magheru”, într-un moment important expresioniste şi limpezimile compacte ale
pentru activitatea culturală săceleană, acela al metaforei se combină cu o minuţiozitate barocă
prezentării cărţii a ritmurilor şi
poetului NICOLAE sunetelor, într-o
BĂCIUŢ. Nici nu se băutură tare şi
putea găsi o locaţie parfumată,
mai propice pentru un neasemănătoare cu
astfel de eveniment şi nimic: aş avea chiar
anume o prezentare îndrăzneala să spun
de carte a unui scriitor că Guernica sa e unul
în casa celui care a dintre cele mai
fost Darie Magheru, enigmatice şi mai
personalitate pe care desăvârşite poeme ale
aş vrea să o elogiez în literaturii noastre
cele ce urmează. contemporane, atât de
Cei care nu l- vitregă în cunoaşterea
au cunoscut şi nu l-au ei de sine.
citit pe Darie În încheiere, aş
Magheru e bine să ştie că scriitorul s-a născut la dori să-mi exprim aprecierea şi consideraţia
25 octombrie 1923 la Lunca Lainicului, a pentru opera lui Darie Magheru dar şi să vă
copilărit la Săcele (localitate ce va fi evocată în felicit pe dumneavoastră, domnule Nicolae
paginile romanului "Cărămida cu Mâner") şi a Băciuţ, pentru noua carte, şi tuturor celor care au
studiat arta dramatică la Academia regală din făcut posibilă organizarea acestei manifestări
Bucureşti şi Institutul de Teatru Matei Millo din culturale.
laşi; a fost actor la Braşov, Ploieşti Arad, 19 Iunie 2009
Botoşani. Astăzi o stradă din Săcele îi poartă Primar Ec. NISTOR RADU FLOREA
numele şi tot aici funcţionează, prin osârdia
doamnei Olga Lascu, sora scriitorului, Casa Foto: scriitori la casa Darie Magheru
memoriala Darie Magheru.

33
Cetatea Sighişoarei, reprezintă, dincolo condusă de nevoia de a încredinţa
de orice îndoială una dintre cele ma tiparului o scurtă şi selectivă listă
valoroase comori arhitectonice bibliografică referitoare la cărţile
medievale pe care le-a dat despre Sighişoara, aflate în fondurile
Transilvania. Importanţa acordată Bibliotecii Judeţene Mureş. În cadrul
acestui oraş unic, a cărui renume a bibliografiei titlurile sunt aranjate în
depăşit graniţele ţării noastre şi s-a ordinea alfabetică a numelui autorului
extins până departe, în Europa, se iar cărţile indexate surprind aspecte
reflectă şi prin multitudinea de tratate, esenţiale din istoria, cultura şi
studii, eseuri, lucrări istorice şi civilizaţia sighişoreană.
arhitecturale dedicate acestui oraş-
cetate, pe drept, numit „Perla Bibliografie tematică :
Transilvaniei”. Fără a întreprinde o „Sighişoara”
cercetare miniţioasă deducem, că în Anghel, Gheorghe, Cetăţi
jurul acestui subiect s-au născut, de-a medievale din Transilvania,
lungul timpului, nenumărate şi Bucureşti, Editura Meridiane, 1972,
incitante discuţii provocate de istorici, p. 124-125, foto.
critici de artă, scriitori şi geografi. Pe marginea lor, , Bucureşti, Editura Romghid, s.a.
s-au scris cărţi, au fost elaborate lucrări de Coordoneanu, Maria; Nedel, Victoria,
specialitate, au apărut tratate, au fost formulate Monumente şi locuri istorice ale patriei, Bucureşti,
mărturii jurnalistice. O parte din aceste documente au Editura Ion Creangă, 1977, p. 117-120.
ajuns pe rafturile bibliotecilor publice şi au fost Curinschi, Gheorghe, Centrele istorice ale
indexate în cadrul unor bibliografii specializate. oraşelor, Bucureşti, Editura Tehnică, 1967, p. 167-
Potrivit limbajului biblioteconomic, 174, 261-268.
bibliografiile tematice cuprind informaţii cu privire la Drăguţ, Vasile, Arta românească, Bucureşti,
toate documentele referitoare la o anumită temă. Ele Editura meridiane, 1982.
sunt rodul muncii specializate al unor bibliografi Gheorghiu, Teodor Octavian, Arhitectura
interesaţi să selecteze şi să pună laolaltă informaţii medievală de apărare din România, Bucureşti,
valoroase reunite sub o tematică precis configurată. Editura Tehnică, 1985.
Bibliografiile sunt instrumente importante de Ionescu, Grigore, Istoria arhitecturii în România,
dezvăluire a specificului colecţiilor unei biblioteci. Bucureşti, Editura Academiei RPR, 1963.
Răsfoind o bibliografie aflăm răspunsul la întrebarea Leahu, Gheorghe, Transilvania, oraşe şi
câte cărţi referitoare la un anumit subiect au fost monumente, Bucureşti, Editura meridiane, 1998, p.
scrise într-o perioadă determinată, unde au apărut ele 163-177.
şi de cine au fost semnate sau evaluate. Bibliografiile Oprescu, G., Bisericile cetăţii. Ale saşilor din
sunt surse de informare valoroase. Ele se adresează în Ardeal, Bucureşti, Editura Academiei RSR, 1956, p.
egală măsură specialiştilor şi cercetătorilor interesaţi 185-189.
de o anumită discicplină dar şi cititorilor obişnuiţi, Repere culturale mureşene 2003, Târgu-Mureş,
care-şi concentrează curiozitatea spre un domeniu sau Editura Tipomur, p. 19-22, 63-68.
altul al cunoaşterii şi practicii umane. România. Monumente istorice şi de artă,
Constituite ca importante izvoare de Bucureşti, Editura Meridiane, 1972, p. 284-293, 431-
cunoaştere şi cercetare bibliografiile, dezvăluie, de 434.
asemenea, câte documente despre un anumit subiect Sighişoara, 1280-1980, Sighişoara, s.n., [1980].
se află în colecţiile unei bibliotecii. Bibliografiile Sighişoara, Perla Transilvaniei, Târgu-Mureş,
sunt mijloace de promovare a colecţiilor de Editura Sherpa, 2007.
bibliotecă, sunt instrumente de diseminare a Sighişoara. Ghid turistic şi muzeal realizat de
informaţiilor pe care biblioteca le gestionează. lucrătorii Muzeului Municipal de Istorie din
Cataloagele, indexurile şi listele bibliografice Sighişoara, coord. prof. Mircea Alexandru, Târgu-
continuă să fie folosite ca mijloace de evidenţă şi Mureş, CS TIPOMUR SA, 1993, p. 3-5.
informare de mare actualitate şi de largă Sighişoara. Ghid turistic, Bucureşti, Editura Ad
accesibilitate. Atunci când ne aflăm în căutarea unor Libri, 2006.
informaţii specifice, atunci când ne alegem o temă de Topografia monumentelor din Transilvania.
cercetare sau când simpla curiozitate ne împinge spre Municipiul Sighişoara, 4.1., Koln, Editura
un anumit subiect de meditaţie şi cunoaştere, Rheinland, 2002.
descoperirea unei bibliografii devine salvatoare, Ţarălungă, Lucia, Sighişoara - orizonturi de
fiindcă ea ne oferă o hartă a lecturii presărată cu cultură, Târgu-Mureş, Editura Nico, 2007.
informaţii valoroase.
Acum, la final de iulie, când cetatea
Sighişoarei îşi pune straie de sărbătoare, m-am lăsat LILIANA MOLDOVAN

34
În urmă cu un an, la Lăpşna, la castelul de
vânătoare al regelui Carol al II-lea, lângă
Mănăstirea Sf. Nicolae, monument istoric de
secolul al XVIII-lea, se configurau elementele
unei metafore generoase, „Icoana din fereastră”,
plecând de la un proiect de tabără de pictură de
icoane. S-au pus atunci la lucru zece iconari (Călin
Bogătean, Marcel Naste, Klara Balazs, Emilia
Manole, Marina Kulcsar Pirvu, Veta Pascu, Ana
Sălăgean, Elena Costinaş, Melania Cuc, Floarea
Vultur) fără a avea foarte limpede finalitatea.
Ultimele două nume chiar au ieşit din proiect,
printr-o individualizare contrară viziunii asumate. icoane noi, într-o benefică intersectare a tradiţiei
Ferestrele casei mele, din lemn, cu câte trei ochiuri cu modernitatea.
fiecare, ca ferestrele clasice, de „altădată”, s-au Spaţiul “icoanelor din fereastră” a fost populat cu
dovedit provocatoare pentru pictura de icoană ca sfinţi: Mântuitorul Isus, Maica Domnului,
„fereastră deschisă între pământ şi cer”, aşa împăraţii Constantin şi Elena (care, la 326 au
cum a fost ea definită de unii teologi. Fereastra descoperit Crucea Răstignirii de pe Golgota),
„materială” a devenit, într-un entuziasm bine Petru şi Pavel, îngeri, heruvimi, serafimi... Totul
temperat, suport ideal pentru „vama” dintre sub semnul crucii – pentru că ne naştem cu
pământ şi cer! Icoanele realizate atunci au binecuvântarea ei şi ne mântuim prin ea, ne
îndreptăţit investiţia de speranţă. însoţeşte viaţa prin botez, cununie, moarte,
Grupul de iconari, simbolizează “arborele
reconsiderat în formula vieţii”, după Mircea Eliade, e
Călin Bogătean, Marcel “ deschisă ca un arbore care
Naste, Klara Balazs, urcă de pe pământ în cer”, e
Raluca Focşan, Emilia “arborele vieţii plantat pe
Manole, Codruţa Golgota”, e copac veşnic ce
Băciuţ, Marina Kulcsar “stă în mijlocul cerului şi al
Pirvu, Veta Pascu, Ana pământului, sprijină cu tărie
Sălăgean, Elena Universului”( Mircea Eliade,
Costinaş, cu acelaşi Istoria credinţelor şi ideilor
manager de proiect, religioase, Ed. Ştiinţifică,
Nicolae Băciuţ, a decis Bucureşti, 1991, p. 367).
continuarea proiectului, Obiceiuri
la Mănăstirea Doamnei, fundamentale ale satului
de lângă Topliţa, dar a decis şi schimbarea de tradiţional au recurs la semnul crucii – nimic din
registru stilistic şi tematic, fără a abandona viaţa religioasă a creştinilor nu exclude crucea pe
“fereastra” ca suport al picturii. După o moşire tot traseul existenţial al omului.
socratică, am stabilit ca generic al proiectului Semnul crucii se face în rugăciune, ca rugă şi
“Crucea din fereastră”, sintagmă susţinută de mulţumire, la bine şi la rău. El este protector.
faptul că fereastra tradiţională conţine în spaţiul ei Nu se putea ca tocmai semnul crucii să nu fie
crucea, dar şi ochiurile sticlei rămâneau ideale inclus în demersul picturii de icoane, într-o
pentru pictura de icoane. Mai mult, s-a valorificat variantă inedită, nemaivalorificată artistic în aceşti
semnul crucii din spaţiul ferestrei, înlocuindu-se termeni până acum.
partea centrală din lemn, cu scânduri mai late, Ne asumăm această metaforă, ne-o
pentru a se putea picta pe ele Răstignirea lui Iisus. însuşim ca pe un brand, pe care îl vom proteja prin
Icoanele din fereastră restrângeau temele la cea a rigorile OSIM-ului, fără să vedem în asta trufie,
crucii. S-a plecat de la izvod şi, cu toate rigorile şi lipsă de modestie. Ne asumăm “Crucea din
exigenţele canonice, nucleul de bază al grupului de fereastră”, ca şi “Icoana din fereastră”, cu
iconari (Marcel Naste, Klara Balazs şi Călijn smerenie, considerând că Dumnezeu ne-a ales pe
Bogătean) a creat noi compoziţii iconografice, noi să ducem prin artă şi credinţă această cruce.
condiţionate şi de formatul ferestrelor. NICOLAE BĂCIUŢ
Foto: “Crucea din fereastră” la Centrul Cultural
Reconfigurarea compoziţională, păstrându-se “Reduta” din Braşov, 31 iulie – 20 august 2009)
elementul tradiţional, a permis realizarea unor

35
Bulgaria. Faza finală a concursului a fost un
periplu prin ţară – Iaşi, Târgu-Neamţ, Topliţa,
Concursul Internaţional Târgu Mureş, Blaj, Lancrăm, Alba Iulia,
de Creaţie Mânăstirea Nicula, Bistriţa, Năsăud, incluzând
vizitarea unor locuri de mare vibraţie culturală,
„Veronica Micle” întâlniri cu scriitori, colocvii. Antologia ediţiei
2001 este intitulată “Poemul meu e tânăr” şi
Ediţia a XII-a apare tot sub egida ASTRA “Timotei Cipariu”.
Din anul 2002, Concursul figurează în
Concursul Internaţional de Creaţie Literară
“Veronica Micle” oferă an de an tinerilor literaţi calendarul activităţilor extraşcolare din cadrul
posibilitatea de a se afirma, de a se cunoaşte şi Ministerului Educaţiei şi Cercetării, bucurându-
de a întări legăturile cu românii de pretutindeni. se de susţinere morală şi materială. Astfel, ediţia
Lansat la Iaşi din iniţiativa Astrei ieşene şi în din 2002 a beneficiat de organizarea unei tabere
special a preşedintei acesteia, de Creaţie la Roica, în
dna Areta Moşu, concursul a Munţii Apuseni, în
ajuns în acest an la cea de a XII perioada 28 august - 6
a ediţie. Iniţial concursul era septembrie, unde au fost
destinat doar tinerelor autoare, invitaţi şi laureaţi ai
nu atât dintr-o atitudine Concursului Internaţional
discriminatorie sau feministă ci de Arte Plastice
ca un omagiu adus Veronicăi ”N.Tonitza”. Placheta de
Micle, un simbol al sensibilităţii la această ediţie se
şi al dragostei pentru poezie. intitulează “Mantie de
Ulterior s-a renunţat la această foc – Poezia”.
opţiune. Concursul este Impresionantă a fost la
organizat pe trei secţiuni: această ediţie
poezie, eseu, traduceri. Juriul participarea la secţiunea
este format din scriitori, “Traduceri”, premiile
preşedinte fiind poetul Nicolae revenind unor licee din
Turtureanu. Un rol deosebit în Bucureşti.
buna desfăşurare a concursului În 2003, Marele
îl are Despărţământul Timotei premiu este obţinut de
Cipariu, Blaj, preşedinte dna Ioan Valeriu Dornescu,
Silvia Pop, care editează an de an placheta cu iar placheta ediţiei poartă numele “Minune de
creaţiile celor premiaţi. gând”. Tabăra itinerantă se desfăşoară pe traseul
Fiecare ediţie a concursului se finalizează cu Iaşi-Blaj-Aiud-Alba-Iulia în perioada 26 august
o tabără de creaţie la care sunt invitaţi premiaţii – 6 septembrie.
de la cele trei secţiuni precum şi personalităţi din Ediţia a VII-a a beneficiat de o tabără de
diverse domenii. Tabăra de la prima ediţie a avut creaţie la Agafton – Botoşani în perioada 23-29
loc la Iaşi, la ediţia a II-a tinerele premiate s-au august 2004. Tinerii premiaţi au participat la
întâlnit la Blaj şi la Arieşeni, o comună din Ţara colocvii, au avut întâlniri cu scriitori, au făcut
Moţilor. Creaţiile premiate au fost publicate în pelerinaje la Botoşani, Ipoteşti, Vorona. Placheta
placheta ”Poeme despre singurătate şi dragoste”. ediţiei poartă numele “Poeme de taină”.
La ediţia a III-a a concursului au participat Ediţia a VIII-a se finalizează cu publicarea
80 de tinere provenind din România, Republica plachetei “Poezia în şapte zile”, prefaţată de
Moldova şi Ucraina. Câştigătoarea marelui câştigătorul marelui premiu al ediţiei din 2003.
premiu a fost Liliana Armaşu din Chişinău, care Placheta ediţiei din 2006 se intitulează “Botezaţi
prin evoluţia ulterioară a confirmat aprecierea în cuvânt” şi conţine pe lângă creaţiile premiate,
juriului. În cadrul taberei care a finalizat această o antologie a tuturor ediţiilor Concursului
ediţie, premiaţii au vizitat obiective culturale din “Veronica Micle”. Ediţia din 2007 s-a finalizat
Iaşi, Blaj, Năsăud, întâlnindu-se cu muzeografi, cu tabăra itinerantă Iaşi – Reghin -Târgu-Mureş-
directori de biblioteci şi de case memoriale. Cu Sighişoara-Sovata, la care au fost invitaţi
prilejul festivităţii de premiere, a fost lansată câştigători din ediţiile anterioare şi s-a lansat
placheta “Caută-mă printre poezii”. placheta cu titlul “Poezia – marele meu har”.
Ediţia a IV-a a reunit un număr mare de MAGDA NEGREA
concurenţi provenind atât din România,
Moldova, Ucraina, cât şi din Banatul Sârbesc şi

36
Bucureşti vine cu trinu’ la clasa proletarilor. Ne
iubeşte, scrie despre noi, ne mai muştruluieşte
când păcătuim, şi confundăm iubirea cu
Într-o Miercuri - zi de post când sfiinţii
dragostea, prietenia cu omenia. Isteţ cu zece la
mănâncă prune afumate din podu’ norilor -, pricepere, totuşi, nu pricepe de ce buzoienii taie
Doamne Doamne îl cheamă la ora de rugăciune gâtul la cal să fure clopotul. Îţi spun eu: ca să îl
pe Petre sfântul. Toader a potcovit caii, Ilie a pună la boi!
uns trăsura cu păcura norilor, aşa că zor-nevoie Florian Huţanu:
coborâţi pe pământ - ceasurile douăsprezece să …când nu desenează mesteceni, aşteaptă
vă prindă în crâşma scriitorilor „Boema 33” din rătăcit printre trestii să plouă cu stele şi cuvinte
Piaţa Romană, nu înainte de-a trece pe la învelite-n uitare. Zugrav şi poet, zâmbeşte cu vi-
Cuvioasa Paraschiva ce-a pregătit două ulcele: clenie când se nasc fecioarele dăruindu-le câte-o
una cu lacrima cerului, să-şi înmoaie pana de oglindă. Pe peronul gării aşteaptă marfarul cu a-
gâscă când scrie subsemnatul, a doua plină ochi mintiri, maci, castani înfloriţi, vise prăfuite.
cu o bucată de curcubeu, mărunţit, dospit… să Timpul bătrân rostogolit peste amintiri, buletin
aibă culori pictoriţa Cătălina Drăgulin. de ştiri: prietenii s-au rătăcit la marginea cuvin-
- Doamne, că intrăm în păcat, azi la modă telor. Nimeni nu mai înţelege nimic; nedumerit
sunt nudurile?!! în echilibru, râsul deretică insomnia poetului.
- Măi tărtăcuţă, ce-i frumos şi lui Dumnezeu Ana Hâncu:
îi place! Nu fiţi neamuri proaste, nu staţi în ca- ...rămâne mireasa cuvintelor. Ana de
pul mesei ca la pomană, ascultaţi, nu puneţi în- Bretania căsătorindu-se cu Louis al XII-lea în
trebări, nu vă întindeţi la caşcaval. Se scot din 1499, se spune că e prima femeie ce-a îmbrăcat
desagă puncte şi virgule, nu sunt scobitori! Voi rochia de mireasă. Ea o-mbracă în fiecare zi,
sunteţi ochii şi urechile mele, iar ei sunt singurii muşcă din „Fructul oprit” fără teama de
care mă iubesc şi cred în mine. Vineri, după „Obsesia unui proces” cu Adam, neinvitat la
Vecernie (fără floricele, scurt, la obiect!), îmi nunta cuvintelor.
spuneţi despre fiecare ce hram poartă?! Ion Iancu Vale:
Florentin Popescu: … doarme cu sâneaţa-n pod şi butoiaşul cu
…cu pălărie pe cap - din Obor, nu floren- praf de puşcă, a rămas haiduc. Urmărit o viaţă
tină! -, cultivă cuvinte pe ogorul tăcerii, prăşeşte de băieţii cu ochi albaştri, acum se teme şi de cei
frazele, smulge din rădăcină cuvintele pom- cu ochi căprui ce vorbesc ondulat şi îşi pun părul
poase, prost şi deştept. Lup singuratic, botează pe moaţe. Cum păcatul rămâne păcat, iubirea –
mieii, sărută căprioarele, potcoveşte măgarii iar iubire, revista „CLIMATE LITERARE” e
seara adună ouăle din cuibar şi le vinde la piaţă, copilul lui! Născut sărac, el e mai bogat decât
încondeiate. Dacă te laudă, să te laşi de scris!... noi toţi, el are ce mulţi nu au (articol lipsă!):
Baki Ymeri: cuvânt, respect, toleranţă ridicată la rang de
… îndrăgostit de Cosânzenele noastre, îi iubire. Şi crede că marea e o mare lacrimă. Nu
place ciorba de burtă şi tot pe burtă le sărută. mă trăsni, Doamne, nu vezi ce de cuiburi sunt în
Fluture de zi şi noapte, „Zboară printre cuvinte”. frunzişul meu?!!
Odihnite-n poemă, ele devin antologii româno- Grigore Grigore:
albaneze. … să nu vă cruciţi, dar în fiecare noapte el
Monica Mureşan: urcă în Turnul Chindiei cu un ulcior din roua
…a scris volumul de versuri „Trecere de dimineţii şi aprinde o lumânare să vadă cum
pietoni”. Zi de zi, cu poala plină de melci, se cântă greierii pe-o singură coardă „Noaptea
opreşte la semafor şi-i învaţă să treacă strada. miracolelor”. Cu îngerul lui păzitor stă de
Normal să fie amendată/pe trecerea de pietoni:/ vorbă, îi sărută mâna, fericit că beau din acelaşi
fusta o avea crăpată/bluza nu avea butoni… pahar. Îndrăgostiţi, acum fac nebunii ce nu le-au
Mihai Antonescu: făcut când erau copii.
… staroste peste cuvinte, doarme cu George Daragiu:
hangerul la sân. El are doi Dumnezei, pe mata … profesorul e prieten cu toţi, îi ajută pe
tălică, şi pe Tudor Vladimirescu şi susţine sus şi toţi, editează chiar şi pe netoţi. A rămas şi
tare că apa Iordanului e matcă a Jiului şi zaibărul rămâne consilier al cuvântului în guvernul cu o
e mai bun decât Lacrima lui Hristos. Scrie proză singură culoare, cuvântul scris. Iartă-l, Doamne,
noaptea, dimineaţa – poezie şi-n zile de post – că nu ştie ce face...
cronici literare.
Victor Sterom: PUIU MOICEANU
… nu are cal, iesle de fildeş, pocal de aur
cum avea Incitaus, calu’ lui Caligula. El, în

37
Vernisaj Vasile Mureşan la Centrul Cultural Reduta
din Braşov (Ilarie Opriş, Vasile Mureşan, Ion
Topolog, Ana Câmpan, Nicolae Băciuţ)

Expoţiţie de pictură „Icoana din fereastră”, la


Biserica din Bistra Mureşului (Ana Sălăgean, Emilia
manole, Veta Pascu, Elena Costinaş, Marcel Naste,
Nicolae Băciuţ- coordonator de proiect, pr. Sergiu
Andone, Balazs Klara, Călin Bogătean, Raluca
Focşan)

Podul de cărţi Chişinău – Târgu-Mureş, Angela


Macarie, Cornelia Jinga Hetrea, Valerica Duicu,
Claudia Şatravca, Liliana Moldovan, Dimitrie
Poptămaş, Lăcrămioara Cătinean, Monica Avram,
Valentin Marica...

38
REVISTA PLUMB: ÎNTRE bătăliilor culturale/cultuale (şi, deci, înainte de toate -
cu sine!), de pe „frontul” acestei reviste (cu
„GREUTATEA” BACOVIANĂ ŞI subintitularea justificată: „revistă de cultură şi
COMPETIŢIA atitudine” !): Dan Perşa, Petre Flueraşu (el însuşi
conducător de revistă...), Paul Blaj, Lidia Sabău etc.
CONTEMPORANĂ etc....
Acum patru ani, în oraşul lui Bacovia se năştea, Dar, cu toate aceste atuuri, „competiţia”
discret, fără scâncete, ci, mai curând, cu vizionarism contemporană, de cele mai multe dăţi, neloială,
senin şi bătăios, o revistă: Plumb. presărată cu faulturi „de roşu”, dar nesancţionate
După titlu, s-ar fi zis că va re-produce (poate din...”prietenie tovărăşească”, aşa-zisa, deci,
chiar...calchia...) nevroze şi melancolii...şi că va „competiţie” (care, de multe ori, se transformă în
„trage” (precum metalul evocat de frontispiciul masacru absurd, revoltător şi imund, care aruncă
revuistic) în/spre jos... Cetatea înapoi, în barbarie şi în
...Ei bine, NU! Precum noi semnalam/proroceam ( în caverne/”trogloditism”...) rezultată nu din
revista Contraatac, din Adjud), încă de la primul confruntarea cavalerească a valorilor autentice, ci
număr, titlul nu era decât un gest de reverenţă faţă de drept consecinţă (sumbră şi pervers-insidioasă) a
un important clasic al literelor româneşti... – iar nu şi „lucrărilor/lucrăturilor” din bezna cabalelor şi
o deviză! sau, mai rău, expresia unui destin fatalist, „aranjamentelor” de clan şi gaşcă, putea (ba chiar
de urmat/asumat! NU! Ca forţă expresivă de Duh, „logica” şi „logicienii” vremii se pregăteau să
revista Plumb sugera (şi se „perfecţionează” continuu pronunţe verdicte definitive şi irevocabile) s-o
întru această... „sugestie”!) contrariul titlului: asasineze, cu seninătate cinică.
ambiţia de a sui spre culmi, de a depăşi zările Nu mulţi îi dădeau viaţă lungă, în acest context de
facilului sau vetustului. Această ambiţie nu exclude, junglă, al culturii (chipurile...) „capitaliste”, printre
ci presupune, ca fundament spiritual al revistei cu adversari culturali cu faimă îndelungă, forjată de
pricina, păstrarea, cu pioşenie, în „tronuri”, a zestrei timp, prejudecăţi şi memorie rigidizat-sclerozată. Şi,
celei neştirbite a înaintaşilor (...pionieri, dar chiar şi totuşi, revista nu „a făcut paşi” din peisajul
Genii Protectoare ale Neamului Românilor). revuistic românesc. Dimpotrivă: iată că revista
...Şi atuuri pentru afirmare existau, încă de atunci: Plumb a ajuns (oţelită întru Duh), în iulie 2009,
directorul ei, scriitorul şi editorul Ioan Prăjişteanu, printr-o apariţie constantă, la nr. 27!
ca şi redactorul-şef al revistei, scriitorul şi jurnalistul Ceea ce trebuie să ne întrebăm este nu „cui” i se
Petre Scutelnicu, ei înşişi relativ tineri, şi-au strâns datorează, oare, rezistenţa revistei (răspunsul ar fi, pe
în jur un grup „dur”, format din „tineri...cu bună dreptate: spiritului de echipă al artiştilor
experienţă”! Nu doar băcăuani, ci până şi din Satu băcăuani!), ci „cărei mistici interne”, a paginii de
Mare ori Haţeg...”celălalt capăt de lume”...! – dar cu revistă?!
drag pentru scris şi pentru chipurile expresive ale Ce anume a interesat, în ceea ce s-a scris la revista
Duhului. Adică, oameni care, chiar dacă (în genere...) Plumb?!
nu depăşeau 50 de ani, erau „dotaţi”, prin har divin, Rubricile, marcând o mare diversitate ideatică,
cu avânturi şi agerimi spirituale de...25 de oare...?! – ...de la editorialele incisive ale lui
primăveri... Romulus Dan Busnea, trecând prin analizele foarte
Fără prejudecăţi, dar cu simţul bunei-măsuri. Bravi şi aplicate, asupra fenomenului cultural (făcute de
bătăioşi, dar între limitele bunului-simţ, al civilităţii Victor Mitocaru sau Sergiu Adam), prin incursiunile
şi, mai mult şi cu totul osebit: înarmaţi şi antrenaţi istorice ale lui Ion Lupu şi ajungând la poezia şi
cu/întru o autentică educaţie estetică şi culturală. proza, de bună calitate, ale unor: Dan-Bogdan Hanu,
Cărturari de valoare: unii recunoscuţi/consacraţi, Ion Tudor Iovian, Valeria Manta-Tăicuţu, Aurora
deja, în acest peisaj atât de atomizat al culturii Barcaru, Silvia Miler, Gheorghe Truţă, Madaleine
româneşti contemporane (Theodor Codreanu, Davidsohn, Paul Blaj, Adalbert Gyuris, Dan Perşa
Calistrat Costin, Gheorghe Izbăşescu, sătmărenii (poezie/proză mature sau în curs de maturizare... -
Aurel Pop şi Felician Pop, fraţii hunedoreni Eugen dublate, cu generozitate - în pagină dedicată special! -
Evu şi Ioan Evu, Doru Kalmuski, Doru Ciucescu, de încercările curajoase, întru zbor iniţiatic, ale
Virgil Mocanu, Romulus Dan Busnea, Cornel elevilor din liceele judeţului Bacău: Aura Şova,
Galben, Angela Monica Jucan, Aurora Barcaru, Loredana Cucu, Adela Iacobov, Diana Agop etc.) –
Valeria Manta-Tăicuţu, Sergiu Adam, Victor ori la recenziile echilibrate, cu tentă apăsat
Mitocaru, Ion Tudor Iovian, Ştefan Munteanu, hermeneutică, ale lui Grigore Codrescu, Aurel Pop,
Gheorghe Iorga, Dumitru Zaharia, Viorel Dinescu, Gheorghe Mocanu, Constantin Stancu... – la eseurile,
Ion Hurjui, Ionel Necula, Dan Sandu, Nicolae Mihai, surprinzător de acribioase (pentru această specie...)
Adrian Botez etc.etc.) – alţii cu forţe suficient de ale lui Ion Necula, Ozana Kalmuski-Zarea - sau la
bine controlate şi conştientizate, pentru a spera nu savantele „incizii” în zona plasticii sau muzicii,
doar să se consacre (azi, unii tineri se consacră chiar adevărate exegeze, ale Luciei Filimon sau ale lui
mai degrabă decât ar fi necesar şi salubru, pentru o Cristian Nae...
cultură care se vrea profundă, responsabilă, Plus rubricile neuitării...”in memoriam”..., dar şi
respectabilă... - şi, deci, „serioasă”...în zâmbetul ei „ghidurile” stabilităţii/stabilizării memoriei: paginile
„de senin”!), ci, mult mai mult şi important, de a se speciale, hărăzite bio-bibliografiei membrilor filialei
confirma ca valori autentice, tocmai în focul U.S.R.-Bacău, dar şi a celor din Uniunea Artiştilor

39
Plastici... (toţi aceştia fixaţi, pentru memoria
cititorilor - în imagini semnificativ-reprezentative,
întru personalizare!)
...Artă şi cultură, servite la discreţie...! Opinii
penetrante...Atitudini demne şi ferme.

Poate că da. Toate acestea, la un loc.


...Da, fireşte că şi oamenii decid, în oarecare măsură
(teandric...), prin calităţile lor individuale, cultivate
constant – SOARTA şi REZISTENŢA. Noi, însă,
privind „lucrurile” dintr-un unghi spiritualist
cu...„panoramare”, avem o opinie oarecum nuanţată,
vis-à-vis de capacitatea de rezistenţă a revistei
Plumb. Şi anume:
-această revistă, de la început, s-a situat sub auspicii Dascăli din Şăulia (Mureş) după o întâlnire cu
bune, ca Atmosferă de Duh. Prin însuşi faptul că şi-a scriitorii Nicolae Băciuţ şi Valentin Marica
propus NUMAI o existenţă onestă. NUMAI luări de
poziţie spirituală nepartizane, non-violente ori
TABLETĂ
gâlcevitoare întru dezbinare, zadar şi pustiu – şi, în
niciun caz, vindicative (...drept la replică – oricând! -
dar NU polemică, de aceea ”cu parul”, ori „ca la uşa
cortului”, întru dezmăţul greţos al plebei
josnice/înjosite de circul cotidian al „soitarilor” de
meserie... !) - ci corecte, principiale, constructive.
Şi-a propus să restaureze, înainte de a-şi propune să
instaureze – VALORILE CETĂŢII. Spiritul de
FRATERNITATE, ÎNTRU DUH ŞI BUNĂ- Mai colbăind rafturile cele de demult, pe
VOIRE/BUNĂ FĂPTUIRE! fondul ştirilor la foc de cuptor, înteţit de Pro.Tv.,
Şi-a dat sieşi, ca lege primordială de fiinţare, pioşenia Realitatea, Antene…despre valurile de absolvenţi
autentică faţă de Duh şi de lucrările Lui. Şi, când venind dinspre electoratul de la Univ. Spiru Haret (de
veni-va timpul (şi el, timpul, vine mereu!) de a unde şi grija Pesedeului de-a nu-i necăji prea tare pe
promova „noul”, acesta să fie, de fapt, o structură de licenţiaţii din ultimul cincinal), am deschis cartea lui
continuitate, iar nu de fractură! „Arta Regală” Anton Pann pentru o poveste a vorbii :
(adică, Alchimia, tot atât cât şi Arta Verbului Poartă condei la ureche,
Întemeietor) este, pururi, constructivă. Ca să-i zicem logofete.
Deci, revista Plumb, după opinia noastră, prin Ce-nseamnă un logofăt pe lângă miile de licenţiaţi?...
conduita ei profund şi chiar programatic moral- de care însă nu te poţi îndoi văzând documentul :
spirituală, şi-a adus de partea ei şi în sprijinul fiinţării Nu e nici o îndoială
ei, în primul rând, pe Stăpânul şi Izvorul Fiinţei, pe Are semn de procopseală…
Cel care CU ADEVĂRAT CONSTRUIEŞTE, iar pe Ar fi nedrept, să ne referim numai la un sector din
falşii „zidari”, pe „Marii Iluzionişti”, îi identifică spre învăţământul actual…
a-i ostraciza, a-i situa înafara Zidurilor Cetăţii de În Poveste Anton Pann punctează etapele învăţării
„Pâine a Vieţii”. fără deosebire de siglă, culoare politică (deşi ce-are
Revista Plumb este şi sperăm a continua să fie, până sistemul nostru de învăţământ cu politica?!...)
la „plinirea lucrării ei” pe Pământ, unul din Zidurile Copilul râzgâiat rămâne neînvăţat.
de Apărare ale Cetăţii Lui. Şi cel ce îşi pune viaţa şi Ce înveţi la tinereţe, aceea ştii la bătrâneţe.
lucrarea vieţii lui, drept chezaşi pentru lecuirea Picioarele să-ţi roază pragurile învăţaţilor.
rănilor deconstrucţiei, pentru a corecta, discret, dar Autorul avertizează însă:
ferm, greşelile de discontinuitate, cu consecinţe Nu cere de la prost învăţ şi de la bătrân,
disolutive, pentru mediul Cetăţii – Bun şi Drept este, băţ.
în faţa Lui şi a Lumii Lui. Deci, REZISTENT ! Bănuind parcă zilele noastre (de ce doar
nenea Iancu?!), finul Pepelei mai dă o şansă celor
Această funcţie restaurator-taumaturgică (şi, pe care n-au învăţat la timp: Toată lumea este şcoală !...
cale de consecinţă – pentru că El este Verbul Între timp fabricile posturilor de televiziune
Demiurgic! - onomaturgică!) este singura vin cu produse noi: accidente, scene de sex politic,
constructivă şi, deci, singura creatoare de Realitate coduri roşii, galbene, portocalii. Aşa, pentru vacanţa
Vie. Deci - DIVINĂ. mare…
Aşa să fie!
...Şi PLUMBUL (pre)face-se-va AUR! ( Anton Pann, Povestea vorbii şi alte scrieri, Ed.
Tineretului,1964)
prof. dr. ADRIAN BOTEZ I. GRIGORE

40
Curier drag şi dincoace de Carpati. Uitaţi-vă când aveţi chef
pe www.oglindaliterara.ro şi o să vedeti că merită să
ne
încercaţi cu niscaiva materiale.
Cu urări de bine,
Gh.A.Neagu

Stimate domnule NICOLAE BĂCIUŢ - Stimate domnule Băciuţ,


Vă mulţumesc mult, pentru trimiterea Mulţumesc pentru frumoasa dvs. revistă.
excelentei dvs. reviste (online - ...vorba George ROCA
cuiva, dintre corespondenţii dvs.: "pe când AGERO
si...pe suport de hârtie"?!) - VATRA
VECHE! Mulţumesc mult! Îmi place foarte
...Şi vă mai mulţumesc, cu cea mai adâncă mult revista! Dacă nu vă cer prea mult, aş
smerenie şi minunare, că aţi potrivit zodiile, vrea să mi-o trimiteţi şi pe următoarea......
în aşa fel, încât să se întâlnească 1- textele Cu mulţumiri,
mele (pentru publicarea cărora vă sunt Leontina Boitoş
recunoscător!), cu 2-interviul cu şi cu
textele despre cel ce mi-a fost, atâţia ani Excelent număr al revistei Vatra
(din 1974 şi până în 1997! - ...şi, în linii (romanească?) veche! Nici nu ştiam că
mari, chiar până de curând, când, cu o mai există. Faptul că aţi renăscut-o este
discreţie revoltătoare, ne-a părăsit...! ), extraordinar!
Maestru de Duh Eminesco-Românesc!!! - Sunteţi de acord să o trimit şi
...mult-regretatul (de mine şi de către toţi studioşii colegilor mei? Ar fi un bun prilej de a afla despre
ieşeni/români, adică de cei care au vrut, cu toată cultura din Mureş.
onestitatea, să-şi pregătească sufletul şi mintea, Eu personal am fost o singură dată la Tg. Mureş şi
pentru crâncena luptă de apărare a valorilor am rămas doar cu amintirea vânzătoarelor care nu
românismului, CHIAR ÎN ROMÂNIA - ...şi printre vorbeau româneşte şi care ne-au amărat călătoria.
români...!!!) Profesor/Ravvi (cu demnitate Până să dau de dvs., nu am crezut că acolo se face
profesională RARISSIMA, în România astei istorii, cultură românească.
zbuciumată, când de-o parte şi când de alta a Darurile dvs. sunt frumoase şi demne. Le
Centrului Luminii - ...dar el-Profesorul formând primesc cu plăcere, cu respect şi cu simţ de
oşteni-vizionari pentru România cea de deasupra răspundere. Conform eternei "legi a darului", vă
de veac, cea fixată, pentru veşnicie, în "Buricul/ trimit, la rândul meu, din partea iîtregii echipe de la
Axa Izbăvitoare a Luminii"!) - DUMITRU Iaşi, invitaţia de a participa, nemijlocit sau pe cale
IRIMIA!!! electronică, la a treia ediţie a Simpozionului Naţional
Cu toată preţuirea mea admirativă "Dimitrie Cantemir şi vocaţia europeană a gândirii
Adrian Botez româneşti", organizat în jurul datei de 26 octombrie,
Dle Băciut, ziua de naştere a Domnitorului. Detaliile vor fi
Vatra a ajuns deja la o jumătate de an. perfectate în toamnă; dar invitaţia, fie şi de principiu,
Vatra veche, desigur. Ce paradox în termeni, dar ce rămâne! Vă trimit atasata scrisoarea de intenţie.
bucurie în lectură. Vă felicit că aveţi putere de a face Cu deosebită consideraţie,
cheag vântul sş de a-l transforma în sânge. Închegare Irina Iorga
de vânt!
Cu drag, Vatra Veche" şi timp
Darie Ducan Verbul "a aştepta" nu este caracteristic
Dragă Nicolae Băciuţ, cititorului de la "Vatra Veche".
Primeşte mulţumirile mele împreună cu un Numărul şase al revistei târgu-mureşene,
gând frumos, o clipă înainte de a pleca la Hunedoara, redactor-şef Nicolae Băciuţ, oferă un sumar bogat,
spre a urca în Retezat. din care nu lipsesc proza (Cornel Cotuţiu), poezia
Salutări prieteneşti, (Ion Scorobete), prezentarea de carte ("Formele
Ion Scorobete neliniştii" de Serafim Duicu, "Despre omul frumos"
de Dan Puric, "La Răsărit de Apus" de Nicolae
Vă mulţumesc pentru tot ce îmi trimiteţi...şi Băciuţ, "Peşti şi paraşute" de Icu Crăciun).
mai ales pentru că nu mă lăsaţi să uit că sunt româncă Dialogul cu Dumitru Irimia creează stări
... Sufletul meu este şi va fi mereu acolo în contradictorii, retorice: a plecat dintre noi profesorul
România...Îmi lipseşte mult activitatea Asociaţiei şi care a iniţiat, la Iaşi, Colocviul Eminescu, care a scris
duc dorul vernisajelor. "Dicţionarul limbajului poetic eminescian",
Cu multumiri, profesorul de gramatică din anul trei, de stilistică din
Dora anul patru, a cărei studentă şi eu am fost, profesorul
care semnează îndrumător la lucrarea mea de licenţă
Presupun că pe la voi se zice mulţam pentru "În-lumină şi întuneric la Eminescu şi Blaga"?!...
revista faină ce o construiţi. Nu uitati că vă aştept cu

41
Este în drum spre Eminescu, dacă nu va fi ajuns deja PS Încă nu am primit docomentul de sus, de la
la el, în sens propriu, de data aceasta. Bucureşti, însă am informaţia că am fost confirmată
O idee desprinsă din dialogul cu Dumitru de conf... Mulţumesc pentru tot sprijinul. Mă gândesc
Irimia se potriveşte şi pentru revistă, şi pentru că mă voi mai relaxa puţin şi voi mai scrie şi eu
destinul nostru: "A sta la vatră şi a asculta povestea câteva recenzii ale unor cărţi citite de door..., nu de
focului şi povestea altora înseamnă să mergi mai musai, şi le voi publica prin Vatra veche.
departe."
Numărul actual al revistei "Vatra Veche" Poem
este ilustrat cu lucrările sculptorului Sever Suciu, a
cărui expoziţie permanentă se află la Casa de Cultură Dacă mai suferă vreun semen sau se teme,
din Târnăveni. Permiteţi-mi să vă ofer poeme –
Elena M. CÎMPAN Poeme dulci, poeme siropoase,
Mesagerul, 20 iulie De gâlci, de dinţi, de cap, de junghi, de oase,
Poeme pentru plata la frizer,
Nu, nu mi-aţi trimis acest număr. Poeme care n-au şi nici nu cer,
Vă mulţumesc din suflet pentru... Eminescu... Poeme cu tăcerea în urechi,
Luminiţa Mănescu Poeme noi, cu-aceleaşi vorbe vechi,
Poeme care nu au ce să spună,
Frumoasa, frumoasa "Vatra veche", Bădie! Poeme care tac o vorbă bună,
Felicitari! Poeme care râd, tuşesc, sughit,
Poeme pe o muchie de cuţit,
Vatra veche, număr de vară Poeme care se îmbracă, se dezbracă,
Dacă unele publicaţii literare apar cu Poeme pentru muncă sau de clacă,
întârziere, revista „Vatra veche” iese deja în lume cu Poeme care nu ştiu să vă cheme –
numărul pe august. Foaia ilustrată, având ca redactor- Într-un cuvânt, măcar atât: poeme…
şef pe Nicolae Băciuţ, ne prezintă, încă de pe prima
pagină, o sculptură a artistului Sever Suciu, integrat Şi pentru darul meu, va rog, iubiţi,
în pagină cu poezia „Nod” semnată de Elena M. Să nu mă copleşiti să-mi mulţumiţi,
Câmpan. La rubrica „Ochean întors”, Nicolae Băciuţ Nu mă poftiţi degrabă la banchete,
vorbeşte despre Universitatea „Echinox”. Revista Nu-mi dăruiţi nici haine şi nici ghete,
propune şi un dialog cu Dumitru Irimia, susţinut de Nu-mi ridicaţi nici ode, nici palate,
Valentin Marica. Cleopatra Lorinţiu descrie „Dulcea Nu mă-ngrijiţi de dor ori sănătate –
harababură”. Cartea de gânduri „La răsărit de apus” a
lui Nicolae Băciuţ este recenzată de Mariana Cheţan, Doar pentru cei ce suferă, se tem,
iar Elena M. Cîmpan vorbeşte despre „Peştii şi Permiteţi-vă: scrieţi un poem…
paraşutele” lui Icu Crăciun. La capitolul proză ne
întâlnim cu Cornel Cotuţiu şi un fragment din 22 iulie 2009
„Apoi”. Interesante sunt materialele lui Ioan Lăcătuşu Cu respect,
despre „Nicolae Iorga la Târgu Mureş” şi Maria Jianu Liviu-Florian
Borzan despre „Cununa la secerat la Sânmihaiu de
Pădure”. Vă mulţumim frumos că nu ne uitaţi şi că ne faceţi o
Un număr care se integrează cu succes în astfel de bucurie!
rândul publicaţiilor bune pe care le are România. Cu stimă,
Menuţ Maximinian prof. Carmen Guef,
Răsunetul, 22 iulie 2009 Muzeul Memorial Nichita Stănescu

Mai bine de două ori, decât niciodată...


Felicitări pentru felul frumos în care creşteti!
Am nişte întrebări:
1.M-a impresionat doamna Cleopatra
Lorinţiu. Cine este?
2. Reiese dintr-un articol că Biblioteca
Judeţeană ar avea un centru de dezbateri de care ar
raspunde Monica Avram. E adevărat?
3. Aş putea spera să sprijiniţi pe cineva să
debuteze în viaţa culturală (scrisă) mureşeana? Este
o foarte bună fostă elevă de-a mea de la Pedagogic,
absolventă de Română-Etnologie la Cluj, profesoară
foarte bună la Şcoala Generală nr. 2.
În rest, numai de bine. Cu mulţumiri pentru
În căutarea literaturii la Nürnberg – Cornel
tot şi toate!
Cotuţiu, Nicolae Băciuţ, Daniel Renon, Olimpia
Eva SZEKELY
Pop, Aurel Rău, George Ani, Mircea Măluţ

42
SUMAR
7/2009 Vârstele creaţiei
Ochean întors *LECTURI DE VACANŢĂ, Nicolae
Băciuţ/2
VATRA VECHE DIALOG CU LUCIAN VASILIU/3 Pe un ton alarmist, mulţi anunţă moartea
Cronica literară* ERA SUPĂRĂCIOŞILOR, Nicolae literaturii, mulţi condamnă copiii că nu mai
Băciuţ/6 scriu, că nu mai citesc, că sunt robii
NOBEL PENTRU NOBEL, Elena M. Cîmpan/9 calculatoarelor, discotecilor, barurilor etc.
MARANON SAU ADEVĂRATA ISTORIE A
DESCOPERIRII LUMII NOI/Anca Chiorean/10 Poate că există şi o astfel de faţă urâtă a
POVESTEA RĂSĂRITULUI, Menuţ Maximinean/12 copilăriei, tinereţii. Dar ea nu e specifică doar
„NENUMITUL”, ÎNTRE VIS, FIINŢARE ŞI FORMĂ, acestor ani. Ea a existat dintotdeauna şi va
Eugen Axinte/13 avea întotdeauna de plătit vamă.
Poezie: ÎNFRUNTAREA, Eugen Axinte/14
Filtre* VERBUL ÎN NUDITATEA SA, Constantin
Există însă şi copii frumoşi, interesaţi nu doar
Stancu/15 de citit, ci îşi dau ei înşişi drumul elanurilor
ELENA DANIELA SGONDEA, DEFINIREA lor creatoare, demonstrând că nu s-au
UMBREI, Ion Scorobete/ 16 robotizat, că au sensibilitate, că au cureţenie
PROF. UNIV. ION POPESCU BRADICENI - IDEEA sufletească.
DE TRANSMODERNISM, Ion Evu/16
ÎNFRUPTARE DIN POESIA LUI COSTEL STANCU, Un concurs de creaţie literară şi eseu,
Ioan Evu/17 la nivel local, m-a pus în faţa unui vraf de
UN POET AL LUMINIU, Luan Topciu/17 manuscrise. „Niciodată toamna nu fu mai
DULCE HARABABURĂ *CE-AM VORBITCU frumoasă” a fost un pretext liric şi eseistic
DOMNUL FRANÇOIS FETJÖ ÎNTRO SEARĂ DE
IARNĂ, Cleopatra Lorinţiu/18
pentru mulţi copii. Vă propunem în această
DOCUMENTELE CONTINUITĂŢII * SÂNZIENELE, pagină pe câţiva dintre ei, nu într-un
ZIUA FLORILOR DE LEAC LA PETRIŞ VALE, clasament şi constrânşi, într-un fel şi de
Maria Borzan/21 dimensiunea textelor. Pentru că în concurs s-
SEMNELE TIMPULUI ÎN CULTURA au prezentat şi eseuri care ar ocupa chiar o
TRADIŢIONALĂ,
Luminiţa Ţăran/23 pagină de ziar.
DEBUTUL FILOSOFULUI AL. BOGZA, Ion Iulia Georgiana Moldovan, Maria
Filipciuc/25 Medeea Constantinescu, Cristina Naşca,Mara
ATLAS * ALDA FORTINI/27 Romonţi, Alexandra Bucur, Laura Ioan
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA, SABILE
KEÇMEZI BASHA/28
Jimbu, Ramona Strete, Doina Pocan,
DOVEZI ALE URMELOR ALBANEZE PE PĂMÂNT Andreea Vajda, Rareş Urzică, Anca Morar,
ROMÂNESC, Baki Ymeri/29 Andrea Kereki, Camelia Septimia Săbăduş,
ASTERISC * CONFESIUNI, DESPRE Cristina Brad, Veronica Budai, Camelia
„SENTIMENTUL ROMÂNESC AL FIINŢEI”, LA Bianca Adamoşi, Teodora Otilia Corneanu,
SALONUL LITERAR „DARIE MAGHERU”, Eugen
Axinte/30 Anca Chiorean, Teodora Varo, Ioana
POEZIE * NICO, Eugen Axinte/31 Stângaciu, Claudia Sârbulescu, Bogdan
GALERIA CĂTĂLIN ZAHARIA/32 Halaţiu, Tamara Denisa Chebuţiu, Monica
POPASURI CULTURALE * CENTRU DE CULTURĂ Burian, Carina Ştefania Petculescu, Ana-
“REDUTA” BRAŞOV/ 33
O SCRISOARE (NE)PIERDUTĂ, Nistor Radu
Daria Moga, Claudia Roxana Rus, Hilda
Florea/33 Şumălan, Teodora Otilia Corneanu, Roxana
CETATEA SIGHIŞOAREI REFLECTATĂ ÎN Călugăru, Bendriş Teodora ş.a. sunt nume
COLECŢIILE BIBLIOTECII JUDEŢENE MUREŞ, care au şansa să ajungă „un nume adunat pe-
Liliana Moldovan/34 o carte”.
CRUCEA DIN FEREASTRĂ, Nicolae Băciuţ/35
CONCURSUL INTERNAŢIONAL DE CREAŢIE Mai e un aspect, deloc de neglijat,
„VERONICA MICLE”, MAGDA NEGREA/36 care are la fundamentul său un fundament
ORA DE RUGĂCIUNE, Puiu Moiceanu/37 proverbial: „Omul sfinţeşte locul”. Aceşti
ALBUM/38 copii au profesori care la rândul lor au
AUTORI MUREŞENI/38
REVISTA PLUMB: ÎNTRE „GREUTATEA”
preocupări literare, antrenează creativ elevii.
BACOVIANĂ ŞI COMPETIŢIA CONTEMPORANĂ, Aşa că, tot în linia proverbelor, aş spune,
Adrian Botez/39 parafrazând, „Spune-mi ce profesori ai, ca
TABLETĂ * DESPRE ÎNVĂŢĂTURĂ ŞI să-ţi spun cine eşti”!
ÎNVĂŢĂMÂNT IARĂŞI…, I. Grigore/40 Există o vârstă a creaţiei, care n-are
CURIER * DE LA “VATRA” VECHE LA NOUA
“VATRA VECHE”/ 41 nici o legătură cu anul naşterii. Dar parcă
VÂRSTELE CREAŢIEI, Nicolae Băciuţ/43 nicio vârstă nu pune mai frumoase aripi
STAREA PROZEI * DULCE AMAR..., Maria creaţiei cum pune tinereţea!
Bogdan/44 NICOLAE BĂCIUŢ

43
Maria îşi reveni când două mâini
puternice încercau s-o aşeze, aproape cu forţa, la
o masă. Îl auzi pe omul din faţa sa cerându-i
ospătarului, cu o voce, care Mariei i se păru
deosebit de plăcută:
“Două coniacuri şi două cafele tari, vă
rog.”
- Bea! auzi Maria îndemnul
necunoscutului din faţa sa, aşezându-i paharul
foarte aproape de mână. Ce-i cu dumneata!?
Dacă nu te-aş fi tras eu, ajungeai sub roţile
maşinii!
Maria nu îndrăzni să ia paharul de pe
masă. Se uita mirată în ochii omului hotărât,
care-i salvase viaţa. După puţin timp îşi făcu
curaj şi fără să spună un cuvânt, după ce-l mai
privi pe necunoscut mirată şi încă speriată,
apucă paharul cu toată mâna, îl duse la gură
repede, parcă cu frică să nu se răzgândească.
Băutura tare îi arse gâtul, făcând-o să scuture
puternic din cap şi să închidă ochii în acelaşi
timp.
“Necunoscutul” o privi nedumerit. După
o scurtă clipă de tăcere, clipă care i se păruse o
Tradiţie şi... modernitate! Sorina Bloj, cu
veşnicie, auzi vocea Mariei:
costumul popular al bunicii şi cu video-
- Mulţumesc.
camera fiicei! La festivalul Văii Mureşului.
- N-ai pentru ce. Să nu mai faci asta
niciodată! E păcat să mori atât de tânără şi de
Starea prozei frumoasă!... Mă numesc Mihai. Mihai Stan.
- Maria, zise simplu fata.
“Paşi repezi şi nehotărâţi o aduseră pe Omul părea de vreo treizeci de ani.
stradă. Mai auzi frânele unei roţi frecâdu-se pe Avea o ţinută distinsă, cu un surâs cald în colţul
asfalt apoi simţi cum un braţ puternic o trage buzelor. Continuând să o privească în tăcere pe
înapoi. fata din faţa sa, îi zâmbi părtaş atunci când văzu
Un bărbat o imobilizase. Acum se uita că încearcă să se ridice de pe scaun. O auzi
îngrozit la ea. În jurul lor începuse să se adune îngânând cu o voce scăzută, parcă ispăşită de
multă lume. Atunci bărbatul care-i salvase viaţa păcatele pe care Mihai nu le cunoştea.
o luă de braţ, de parcă i-ar fi fost soţie sau soră, MARIA BOGDAN
şi o conduse spre primul restaurant. (fragment de roman)
____________________________________________________________________________________________________________________
Director de onoare Darie Ducan, Cleopatra Lorinţiu, Ioan
MIHAI SIN Matei, Victor Ştir, Claudia Şatravca
(Chişinău), Daniel Renon (Germania),
Redactori:
Gabriela Mocănaşu (Paris), Ligia
Eugen Axinte, Mariana Cristescu,
Grindeanu (SUA) Dwight Luchian-
Răzvan Ducan, Eugen Evu, Mioara
Patton (SUA)
Kozak, Lazăr Lădariu, Valentin Marica,
redactor-şef adjunct, Cristian Stamatoiu

Corespondenţi : Bianca Osnaga, Melania


Cuc, Elena M. Cîmpan, Iulian Dămăcuş,
____________________________________________________________________________________________________________________
Lunar de cultură editat de ASOCIAŢIA „NICOLAE BĂCIUŢ” PENTRU DESCOPERIREA, SUSŢINEREA ŞI
PROMOVAREA VALORILOR CULTURAL – ARTISTICE ŞI PROFESIONALE
Tiparul executat la S.C. Intermedia Group, Târgu-Mureş, str. Cuza Vodă nr. 57, România. Nicio parte a materialelor nu pot fi preluate
fără acordul editorului. Copyright©Nicolae Băciuţ 2009 *Email : nbaciut@yahoo.com *Adresa redacţiei: Targu-Mureş, str. Ilie
Munteanu nr. 29, cod 540390 * telefon: 0365407700, 0744474258. Materialele nepublicate nu se restituie. Responsabilitatea asupra
conţinutului textelor revine exclusiv autorilor.

44