Sunteți pe pagina 1din 2

Cunoa?tere De la Wikipedia, enciclopedia libera [[wiki]] Acest articol sau aceasta sec?iune trebuie pus(a) n formatul standard. ?terge?

i eticheta la ncheierea standardizarii. Acest articol a fost etichetat n mai 2007 Acest articol sau aceasta sec?iune are bibliografia incompleta sau inexistenta. Pute?i ajuta gasind sus?inere bibliografica pentru con?inutul paginii. Acest articol sau aceasta sec?iune pare sa con?ina cercetare originala. Daca articolul nu poate fi rescris conform politicii Wikipedia, atunci va fi ?te rs. Cunoa?terea este unul din procesele definitorii, fundamentale ale spiritului uma n. Poate fi considerat procesul prim prin care constienta de realitate si de sin e apare in subiect raportandu-l la sine si la lumea sa. Esen?a cunoasterii const a n reproducerea n interiorul subiectivita?ii a unei alte subiectivitati, prin con stientizare de sine si cuplarea subiectivitatii constientizate cu o realitate in care poate actiona, experimenta, evalua si conclude asupra consecintelor. Conceptul cunoa?tere poate avea multe n?elesuri. Putem caracteriza drept cunoa?te re starea procesanta a unui sistem informa?ional cuplat cu un ambient realitate, care i?i poate construi reprezentari modale si strategii predictive asupra dina micii ambientului ?i poate dezvolta ac?iuni transformante, utilizante si evaluan te n ambientul modelat. n aceasta perspectiva interactiva, cunoa?terea poate fi o rela?ie perceptuala, ge stuala, lingvistica sau mixta a sistemului cu realitatea. Realitatea poate fi definita ca spa?iu obiectual-interactiv, caracterizat prin a lcatuire, corelare cauzala, proprietate si eveniment. Alcatuirea define?te mul?imea componentelor cu frontiera stabila, evenimentul in clude mi?cari ?i conexiuni ntre mi?cari ale frontierelor -forme, cauzalitatea def ine?te criteriile de invarian?a structurala ?i interactiva fundamentala din care rezulta toate formele ?i evenimentele, proprietatea individualizeaza modal, str uctural sau comportamental, componetele realitatii. Cunoa?terea vizeaza identificarea, descrierea ?i controlul formei, proprietatii ?au evenimentului prin separarea si in?elegerea conceptual operanta a cauzalita? ii, a criteriilor care permit aparitia si desfasurarea diferitelor obiecte, prop rieta?i, actiuni ?i condi?ionari configurante in realitate. Cunoa?terea de tip uman presupune inten?ionalitate, rationalitate si evaluare. -Intentionalitatea defineste predeterminarea actiunii in real prin constructia u nui model de actiune in mintea subiectului, -Rationalitatea defineste cautarea, identificarea, explicitarea cauzala si utili zarea tuturor formelor, proprietatilor si relatiilor intre proprietati, care per mit subiectului sa realizeze o anume transformare de stare in realitate, sau sa explice cauzal o anume stare observata ori construita experimental. -Valorizarea este consecinta evaluarii utilitatii rezultatelor dobandite printro anume cunoastere, printr-o actiune configuranta sau explicanta cauzal de modal itate. Functia cognitiva implica constienta subiectului, implica capacitatea acestuia d e a modela realitatea in mintea sa, de a se modela pe sine ca agent purtator de constienta si creator de cunoastere, dar si de a se separa de modelele de sine s i de realitate, tratandu-se pe sine ca sursa a modelarii si constientizarii mode larii realitatii. Con?tien?a sumar caracterizata este proprietatea sistemului de a se identifica, diferen?ia structural ?i dinamic, pozi?iona si orienta inten?ional operant, n dif erite cuplaje cu sine ?i prin sine cu mul?imea starilor ambientului. Cunoa?terea umana implica socializare interactiv cognitiva, ea se desfa?oara ntrun spatiu natural amenajat, spatiul real-societal, alcatuit din parti prelucrate ale realitatii, indivizi cunoscatori si multimea efectelor actiunilor cognitive . Membrii societatii i?i descriu si comunica intre ei, att propriile individualiz ari, performan?e ?i op?iuni cognitive ct ?i pe ale semenilor. Socializarea cognit

iva duce att la cooperare ct ?i la conflict n spa?iile cunoa?terii cu toate conseci n?ele cunoscute. Calitatea cunoa?terii depinde de instrumentele conceptuale si experientiale util izate pentru dobndirea ?i folosirera ei. Conven?ional putem separa cunoa?tere concreta ?i abstracta. Cunoasterea concreta poate fi practica sau intuitiva. Cunoasterea abstracta este actiune corelanta i ntre serii de familii de forme sau familii de proprietati, care conduc la o anum e stare sau o dependenta precisa intre o serie de stari. Cunoasterea abstracta caracterizanta de obiect si proces fenomenal sau social ?i defineste componentele obiect, relatie si proprietate, precum si procedurile spe cifice de manipulare distincta a obiectelor, regulile de conectare intre actiuni le operante ?i traseul conexiunilor argumentante care indica posibilitatea reali zarii sau negarea posibilitatii realizarii unei anume configuratii intr-un spati u obiectual determinat. Cunoasterea practica vizeaza realizarea directa a unei forme sau multimi de form e conectate functional, acesta este cazul proiectarii si realizarii de obiecte, functii si utilitati prin unelte materiale. Cunoasterea formala utilizeaza opera tori si interpretari cantitative, matematice, si este folosita pentru a modela p recis, predictiv, utilizand functii matematice, un segment de fenomenalitate, un aspect metabolic sau conceptual al omului, sau a stabili parametrii si dimensio na dinamic o actiune sociala, o institutie, o anume agregat unealta, cu o struct ura si utilitate specifica. Putem deasemeni discrimina cunoasterea culturala, care opereaza cu variabile amb igue precum valori, atitudini, legaturi sufletesti, emotii, contacte, cooperari si conflicte umane. In cultura identificam o cunoastere concreta, definibila, as amblabila si comunicabila gestual si lingvistic, precum acea cunoastere 'abstrac ta' care construieste principii si metode de creatie muzicala, picturala, regizo rala sau literara, sau principii estetizante. Fiecare domeniu al cunoasterii are obiecte proprii, reguli generative proprii si strategii evaluante si utilizante proprii, unele accesibile majoritatii altele extrem de tehnice formal, sau subtil realizante estetic, inaccesibile omului med iu. Este cunoscut ca aparatul matematic utilizat in constructia modelelor teoretice actuale ale fizicii este atat de compex logic demonstrant si interpretant, incat nu foarte multi oamenii il pot invata, intelege corect si aplica creativ la niv el superior. Deasemeni pentru a realiza o pictura, compozitie muzicala, opera literara, sau r egizorala, este nevoie de mult talent, multa experienta si o profunda competenta creativa si critic evaluanta, compact definita ca 'inventivitate artistica'. Dar si pentru a prelua cat mai mult din ingeniozitatea unei creatii si transpune in trairi personale emotive si conceptuale, din perspectiva spectatorului, cere o calitate subtila anume 'bun gust autentic'. Poate cel mai dotat cu potential critic superior este omul de stiinta constructo r de teorii fenomenale, sau artistul, cretorul de opera de arta, indiferent din ce domeniu, pentruca fara un spontan, profund si atent simt critic-estetic, nu s e poate realiza o opera de mare calitate, opera pretuita de numeroase generatii timp de decenii, secole sau milenii, opera fundamentala care formeaza personalit atea umana, ii daruie valori, imbolduri creative si criterii estetizante.