I.

Notiuni

generale despre obligatii:

Def. si elementele raportului juridic de obligatii. Def. Obligatia civila este raportul juridic civil, stabilit intre doua
sau mai multe parti, in continutul caruia intra dreptul subiectului activ de a cere subiectului pasiv sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva.

Elementele obligatiei: Structura raportului juridic de

obligatii implica trei elemente: subiectele, continutul si obiectul. Subiectele r.j. de obligatii: r.j.de obligatii se stabileste intre persoane fizice sau juridice. Presupune in mod necesar doua subiecte: s.activ si s.pasiv. Continutul r.j. de obl.: cuprinde toate drepturile subiective ale creditorului, carora le corespund carora le corespund obligatiile debitorului. Se stabileste prin vointa partilor sau prin lege. Obiectul r.j. de obl.: r.j. de obl. are ca obiect prestatia la care s-a obligat debitorul, prestatie ce poate fi pozitiva sau negativa.

Clasificarea obligatiilor:
In fct. de obiectul lor: obl. de a da, a face si a nu face; obl. pozitive si negative; obl. de rezultat(determinata) si de diligenta. Dupa opozabilitatea lor: obl. obisnuita; obl. opozabila si tertilor; obl. reala In raport de sanctiunea ce asigura respectearea lor: obl. perfecta; obl. imperfecta; obl. morala.

II. Contracul, ca izvor de obligatii 1.Def. Contractul reprezinta acordul de vointe dintre doua sau mai multe persoane cu intentia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic. Este cel mai important izvor al obligatiilor. 2.Clasificarea contractelor
- Dupa modul de formare: c. consensuale, selemne si reale. - Dupa continutul lor: c. sinalagmatice si unilaterale. - Dupa scopul urmarit de parti: c. cu titlu oneros (c. comutative si aleatorii), c. cu titlu gratuit (liberalitatile si c. dezinteresate). - Dupa efectele produse: c. constitutive sau translative de dr. reale si c. generatoare de dr. de creanta; c. constitutive sau translative de dr. si c. declarative de dr.) - Dupa modul de executare: c. cu executare imediata si succesiva - Dupa cum sunt sau nu nominalizate in legislatia civila: c. numite si nenumite - Dupa unele corelatii existente intre ele: c. principale si accesorii - Dupa modul in care se exprima vointa partilor contractante: c. negociate, de adeziune si obligatorii.

3.Incheierea contractelor. Contractul se incheie prin negocierea lui de catre parti sau prin acceptarea fara rezerve a unei oferte de a contracta.
Conditiile necesare pt. validitatea unui contract: Capacitatea de a contracta Consimtamantul partilor Un obiect determinat si licit O cauza licita si morala.

Prin incheierea contractului se intelege realizarea acordului de vointa al partilor (oferta de a contracta si acceptarea ei).

Oferta = propunerea de a contracta facuta de o pers.

Oferta poate fi facuta in scris, verbal sau chiar tacit. Poate fi adresata unei pers. determinate sau chiar unor pers. nedeterminate. poate fi facuta cu termen sau fara termen. Of. trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii (of. trebuie sa fie o manifestare de vointa reala, serioasa, constienta, neviciata si cu intentia de a angaja din pct. de vedere juridic; of. trebuie sa fie ferma; neechivoca; precisa si completa).
Principii de la termenul de valabilitate a unei oferte: - Of. este irevocavila de indata ce autorul ei se obliga sa o mentina un anumit termen. - Declaratia de revocare a unei of. irevocavile nu produce niciun efect - Termenul de acceptare a unei of. curge din mom. in care aceasta ajunge la destinatar - Of. fara termen de acceptare, adresata unei pers. care nu este prezenta trebuie mentinuta un termen rezonabil. - Ofertantul raspunde pt. prejudiciul cauzat prin revocarea ofertei inaintea expirarii termenului stabilit.

Raspunsul destinatarului nu poate constitui o acceptare atunci cand: cuprinde modificari sau completari care nu corspund ofertei primite; nu respecta forma ceruta anume de ofertant; ajunge la ofertant dupa ce of. a devenit caduca. Raspunsul destinatarului, exprimat astfel ar putea fi considerat drept o contraoferta.
Pe langa conditiile generale de fond privind consimtamantul, oferta trebuie sa intruneasca si alte cerinte:
- Sa concorde cu oferta - Sa fie neindoielnica - Daca of. a fost adresata unei anumite pers., numai acea pers. o poate accepta. - Acceptarea trebuie sa intervina inainte ca of. sa fi devenit caduca ori sa fi fost revocata.

4.Cesiunea contractului: Contractul valabil incheiat poate fi cedat

catre o alta parte in conditiile legii. Astfel, o parte poate sa isi substituie un tert in raporturile nascute dintr-un contract numai daca prestatiile nu au fost inca integral executate, iar cealalta parte consimte la aceasta.
5.Incetarea contractului: Contractul inceteaza, potrivit legii prin:

executare, acorul de vointa al partilor, denuntare unilaterala, expirarea termenului, indeplinirea sau dupa caz neindeplinirea conditiei, imposibilitatea fortuita de executare, precum si din orice alte cauze prevazute de lege.
6.Efectele generale ale contractelor. Contractul valabil incheiat

produce o serie de efecte specifice, atat intre partile contractante, cat si fata de terti.
a) Principiul fortei obligatorii a contractului. Contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante. Niciuna din parti nu il poate modifica unilateral. Revocarea contractului va fi posibila doar cu acordul de vointa al ambelor parti. Chiar daca prestatia a devenit mai oneroasa partile sunt tinute sa isi execute obligatia. b) Principiul relativitatii efectelor contractului. Contractul produce efecte numai intre parti, daca prin lege nu se prevede altfel. Totusi, exista o categorie de persoane care, desi nu au participat la incheierea contractului, ca urmare a lagaturii pe care o au cu partile, nu pot fi considerati terti. Doctrina i-a numit avanzi-cauza. In aceasta categorie intra: succesorii, fie ei universali, cu titlu universal sau cu titlu particular, dar si creditorii chirografari ai partilor. De la principiul relativitatii efectelor contractului exista o serie de exceptii: -Simulatia: este o operatiune juridica ce consta in incheierea unui contract aparent, care da impresia crearii unei situatii juridice diferite de cea reala, si incheierea concomitenta a unui alt contract, secret, in care sunt precizate adevaratele raporturi juridice pe care partile inteleg sa le stabileasca in realitate. Contractul secret produce efecte numai intre parti.

-Stipulatia pt. altul: acel c. prin care o pers. numita promitent se obliga fara de o alta pers. numita stipulant sa execute o anumita prestatie in folosul unei terte pers. numita beneficiar, care nu participa si nici nu este reprezentata la incheierea contractului. Prin efectul stipulatiei beneficiarul dobandeste dreptul de a cere direct promitentului executarea prestatiei. -Promisiunea faptei altuia: prin p.f.a. se intelege un contract, sau o clauza, prin care o pers. debitorul- se obliga fata de creditor sa determine o terta pers. sa isi asume un anumite angajament juridic in folosul creditorului. Exceptii aparente de la principiul relativitatii efectelor contractului: - Reprezentarea ( reprezinta procedeul prin care o pers. inceie acte juridice in numele si pe seama altei pers.). - Contractul colectiv de munca. Contractul produce efecte fata de toti angajatii. 7.Efecte specifice ale contractelor sinalagmatice

Contractul sinalagmatic este c. care genereaza, de la data incheierii lui, obligatii reciproce si interdependente in sarcina ambelor parti. Efecte specifice: exceptia de neexecutare, rezolutiunea c., sarcina riscului c.
A. Exceptia de neexecutare a contractului: consta in indreptatirea

oricarei dintre partile c. sinalagmatic, de a refuza sa isi execute oblogatia asumata, atata vreme cat cealalta parte nu-si executa obligatia corelativa. Practic, o parte amana executarea propriei obligatii, pana ce partea cealalta isi va executa obligatia sa.
B. Rezolutiunea contractelor. In cazul in care una din partile unui

contract sinalagmatic nu isi indeplineste una din obligatiile sale, creditorul acesteia are dreptul de a cere fie executarea ei, fie rezolutiunea sau rezilierea contractului, eventual cu acordarea si de daune-interese.
Rezolutiunea este o sanctiune a neexecutarii culpabile a contractului sinalagmatic, constand in desfiintarea retroactiva a acestuia si repunerea partilor in situatia avuta anterior incheierii contractului. Rezolutiunea poate avea loc pentru o parte a contractului, numai cand executarea sa este divizibila.

Rezilierea consta in desfacerea, pt. viitor, a unui contract sinalagmatic cu executie succesiva in timp, ca urmare a neexecutarii obligatiei uneie din parti. a) rezolutiunea judiciara. Pt. a obtine rezolutiunea judiciara a unui c. sinalagmatic, partea interesata se va adresa instantei de judecata cu o cerere motivata in acest sens. Rez. este aplicabila tuturor contractelor sinalagmatice, cu unele exceptii in cazul contractelor de renta-viagera. La rezolutiunea contractului vor putea recurge si mostenitorii creditorului. In tot timpul desfasurarii judecatii, contractul fiind permanent in fiinta, debitorul este liber sa-si execute obligatia. O asemenea executare va putea avea loc nu numai in fata instantei de fond, ci chiar si in recurs. Efectele actiunii in rezolutiune sunt urmatoarele: caracterul retroactiv al rezolutiunii conduce la desfiintarea contractului din momentul incheierii lui, cu efectul repunerii partilor in situatia anterioara. Astfe, partile vor fi tinute sa restituie, una celeilalte, prestatiile primite. In cazul rezilierii, efectele se vor produce numai pt. viitor. Vor trebui restituite si fructele culese. b) rezolutiunea unilaterala. Desi teoretic nu se permite partilor a se degaja unilateral de legatura contractuala, in anumite situatii exceptionale, lege le ingatuie acest lucru. Contractele incheiate pe durata nedeterminta sau cele cu executari succesive in timp implica, desigur, si dreptul partii de a se dezangaja unilateral, cu buna-credinta, din raportul contractual, intrucat interzicerea acestui drept ar echivala cu un angajament vesnic si ar leza libertatea individuala. Rezilierea unilaterala a contractului poate fi realizata in una din urmatoarele situatii: - Cand partile au convenit acest lucru expres printr-o clauza contractuala - Cand debitorul se afla de drept in intarziere - Cand debitorul nu si-a executat obligatia in termenul fixat prin notificarea de punere in intarziere. c) rezolutiunea conventionala. Nimic nu poate impiedica partile contractante sa decida ele insele rezolutiunea contractului, fara interventia instantei, daca una dintre ele nu isi executa obligatia, prin inserarea in contract a unei clauze ce contine un pact comisoriu. C) Riscul contractului. Prin problema riscului contractului se

intelege stabilirea partii care va suporta consecintele neexecutarii

contractului sinalagmatic, ca urmare a imposibilitatii fortuite. Exista situatii cand una din parti nu isi poate executa obligatia din cauze interdependente de vointa sa (forta majora sau cazul fortuit).
Forta majora este o imprejurare de fapt, imprevizibila si de neinlaturat, care impiedica in mod obiectiv si faca nicio culpa din partea debitorului, executarea obligatiei contractuale a acestuia. Cazul fortuit este tot o imprejurare de fapt imprevizibila si de neinlaturat, care impiedica in mod obiectiv si fara nicio culpa din partea debitorului executarea obligatiei sale, numai ca spre deosebire de forta majora, are un caracter intern. Riscul contractului va fi suportat de debitorul obligatiei imposibil de executat. In contractul translativ de proprietate, in lipsa de stipulatie contrara, cat timp bunul nu este predat, riscul contractului ramane in sarcina debitorului obligatiei de predare, chiar daca proprietatea a fost transferata dobanditorului. In cazul pieirii fortuite a bunului, debitorul obligatiei de predare va pierde dreptul la contraprestatie, iar daca a primit-o, este obligat sa o restituie.

III. Actul juridic unilateral ca izvor de obligatii Cazuri de acte juridice unilaterale apreciate in literatura juridica drept izvoare de obligatii. In litaratura juridica sunt prezentate urmatoarele operatiuni juridice ca fiind acte unilaterale ce dau nastere la raporturi obligationale: promisiunea publica de recompensa, oferta de a contracta, titlurile de valoare, contractul in folosul altuia. Cel care promite in mod public o recompensa in schimbul executarii unei prestatii este obligat sa faca plata, chiar daca prestatia a fost executata fara a se cunoaste primisiunea. Daca prestatia a fost executata de mai multe pers. impreuna, recompensa se imparte intre ele. Promisiunea poate fi revocata in aceeasi forma in care a fost facuta publica sau intr-o forma echivalenta. Revocarea nu produce efecte fata de cel care, mai inainte de publicarea ei, a executat prestatia. Dreptul la actiune in despagubire se prescrie in termen de un an de la data publicarii revocarii.

IV. Faptul juridic licit - ca iz. de obligatii

Def. Faptele juridice licite sunt actiuni omenesti fara intentia de a da nastere la raporturi juridice de obligatii, care totusi produc asemenea efecte, fara ca prin asemenea efecte sa se incalce normele de drept in vigoare. Acestea sunt: plada nedatorata, imbogatirea fara justa cauza si gestiunea de afaceri. 1. Plata lucrului nedatorat. Cel care plateste fara a datora are dreptul la restituire cu exceptia cazului in care plata a fost facuta cu titlu de liberalitate sau gestiune de afaceri. Persoana care face plata se numeste solvens, iar cea care primeste plata accipiens. A. Conditiile platii nedatorate: - prestatia solvensului trebuie sa fie facuta cu titlu de plata, fiind lipsit de relevanta daca obiectul platii il constituie o suma de bani, bunuri certe sau de gen. - plata sa fie nedatorata. Ex: se mai achita o datorie care a mai fost platita, se achita o datorie inexistenta, se face plata altei pers. decat a adevaratului creditor. - plata sa fie facuta din eroare. Cand debitorul ar plati voluntar, stiind ca nu datoreaza nimic, inseamna ca el va face o donatie. B. Efectele platii nedatorate: principalul efect al platii nedatorate consta in obligatia restituirii solvensului a ceea ce s-a primit cu titlu de plata, pt. ca cel care plateste fara a datora are dreptul la restituire. a) obligatiile accipiensului. Trebuie mai intai distinsa buna sau reaua credinta. Desi obligatia de restituire exista indiferent daca accipiensul a fost de buna sau de rea credinta, intinderea obligatiei de restituire difera insa.

Cand accipiensul a fost de buna-credinta, el va restitui numai in limita imbogatirii sale. Fiind de buna credinta el va pastra fructele, iar daca a instrainat bunul cu titlu oneros, el va restitui doar pretul cu care a vandut bunul. In cazul relei credinte, accipiensul va restitui pe langa bun primit si fructele acestuia. b) obligatiile solvensului. Chiar daca accipiensul a fost de rea credinta, solvensul are obligatia sa ii restituie cheltuielile necesare si utile pe carea le-a facut pentru conservarea bunului.

2. Imbogatirea fara justa cauza. Viata dovedeste ca exista situatii cand patrimoniul unei pers. se mareste in defavoarea alteia, fara sa existe vreo legatura contractuala sau delictuala intre cele doua persoane. Cel care, in mod neimputabil, s-a imbogatit fara justa cauza in detrimentul altuia este obligat la restituire, in masura pierderii patrimoniale suferite de cealalta persoana, dar fara a fi tinut dincolo de limita propriei sale imbogatiri. A. Conditiile cerute pt. a opera imbogatirea fara just temei: a) trebuie sa aiba loc o marire a patrimoniului b) trebuie sa se produca o diminuare a patrimoniului, ca urmare a maririi altuia. Ex: cand un coindivizar face imbunatatiri la bunul aflat in indiviziune, iar cu ocazia partajului bunul este atribuit altui coindivizar. Acesta din urma va achita contravaloarea imbunatatirilor. c) sa existe o legatura intre imbogatirea unui patrimoniu si micsorarea altuia. d) sa nu existe un temei juridic al imb. unui patr. in detrimentul altuia.

e) sa nu existe alt mijloc de recuperare a pierderii pricinuite. B. Efectele imbogatirii fara just temei. Prin imbogatirea unui patrimoniu in dauna altuia, ia fiinta un raport obligational, debitorul obligatiei de restituire fiind cel al carui patrimoniu s-a marit, iar creditor al aceleiasi obligatii fiind cel a carui patrimoniu a fost diminuat. Restituirea se va face in natura, iar prin echivalent numai daca restituirea in natura nu va mai fi posibila. Obligatia de restituire este afectata de o dubla limitare legala: - Debitorul obligatiei va restitui numai in masura imbogatirii patrimoniului sau. Cand bunul care a contribuit la cresterea patrimoniului a pierit fortuit, va inceta obligatia de restituire. - Nu se poate cere mai mult decat diminuarea patrimoniului.

3.Gestiunea de afaceri. este faptul juridic licit, care consta in aceea ca o pers. numita gerant, fara a primi o imputernicire, incheie din propria initiativa acte juridice sau savarseste acte materiale necesare sau utile in favoarea sau in interesul unei alte pers. numita gerat. Conditiile gestiunii de afaceri: a) sa existe o gerare a intereselor altuia: acte juridice (plata unei datorii, actul pentru repararea unor reparatii, incheierea unui contract de asigurare), fapte materiale (descarcarea unor marfuri, stingerea unui incendiu, salvarea unui animal, repararea unei conducte). b) actele si faptele gerantului sa fie utile geratului. c) actele de gestiune sa fie savarsite din initiativa gerantului, in absenta unui mandat si fara stirea geratului.

d) actele si faptele de gestiune sa fie facut cu intentia de a gera interesele altuia. e) gerantul sa aiba capacitatea de a contracta. Efectele gestiunii de afaceri A. Raporturile dintre gerant si great. 1. Obligatiile gerantului: obligatia de instiintare; obligatia de a se ingriji de afacerile altuia cu diligenta unui bun proprietar; obligatia de a duce la bun sfarsit obligatia inceputa sau de a o continua pana cand geratul va fi in masura sa se ocupe singur de interesele sale; obligatia de a da socoteala geratului si a-i preda tot ceea ce a primit in temeiul gestiunii. 2. Obligatiile geratului: geratul trebuie sa ramburseze gerantului cheltuielile necesare; geratul trebuie sa execute si obligatiile nascute din actele necesare si utile care, in numele ori in beneficiul sau au fost incheiate de gerant. B. Raporturile dintre gerat si terti: geratul este indatorat sa execute toate obligatiile contractate de gerant. C. Raporturile dintre gerant si terti: gerantul nu are nici o obligatie.

V. Raspunderea civila delictuala

Principiul raspunderii pentru faptele ilicite producatoare de prejudicii presupune ca orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care leagea sau obiceiul le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile sau inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

1. Raspunderea pentru fapta proprie

Cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare. A. Conditiile raspunderii civile delictuale: prejudiciul, fapta ilicita, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, culpa si capacitatea delictuala. a) Prejudiciul. Prin prejudiciu se inteleg consecintele negative patrimoniale si morale suferite de catre o pers. ca urmare a faptei ilicite savarsite de catre o alta pers., ori a actiunii unui animal sau lucru aflat sub paza juridica a unei alte persoane. Prejudiciile pot fi: patrimoniale si nepatrimoniale; cauzate direct pers. umane sau cauzate direct bunurilor sale; previzibile si imprevizibile; instantanee si succesive. Prejudiciile materiale sunt consecinta atingerii unui interes patrimonial, iar prejudiciul moral, urmarea lezarii unui drept nepatrimonial. Prejudiciul material se compune din pierderea patrimoniala si beneficiul nerealizat. Prejudiciul moral poate viza personalitatea fizica, psihica sau sociala a unei persoane.

Pentru a face obiectul reparatiei civile, trebuie indeplinite urmatoarele conditii referitoare la prejudiciu: i)prejudiciul trebuie sa fie cert ii)conditia ca prejudiciul sa nu fi fost reparat inca(rasp. civila este inlaturata daca victima a obtinut deja repararea prejudiciului de la autor sau de la orice pers. obligata a raspunde pt. aceasta.). iii)caracterul personal al prejudiciului(doar p.f. sau j. ce a suferit o paguba poate cere repararea ei.). iv)atingerea sa fie adusa unui drept sau interes ocrotit de lege v)repararea integrala a prejudiciului. vi)in principiu repararea prejudiciului trebuie sa se faca in natura. vii)prerogarea termenului prescriptiei b) Fapta ilicita actiunea sau inactiunea prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv sau regulilor de convietuire sociala, se aduce atingere drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei pers. c) Raportul de cauzalitate. Pt. existenta rasp. c. delictuale este necesar ca intre fapta ilicita si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate. Nu poate fi obligata o pers. sa repare decat daca intre fapta sa, ori intre fapta animalelor sau lucrurilor pe care le are in paza si paguba produsa exista un raport de cauzalitate. Daca prejudiciul a fost cauzat prin actiunea simultana sau succesiva a mai multor pers., fara sa se poata stabili ca a fost cauzat sau, dupa caz,

ca nu putea fi cauzat prin fapta vreuneia dintre ele, toate aceste pers. vor raspunde solidar fara de victima. d) Culpa. Vinovatia reprezinta atitudinea psihica pe care autorul a avut-o la mom. savarsirii faptei ilicite sau, mai exact, la mom. imediat anterior savarsirii acesteia, fata de fapta si urmarile acesteia. Conceptul de culpa include doua elemente: intelectiv si volitiv. Gravitatea culpei nu are nicio influenta asupra rasp. c. delictuale in dr. civil. Obl. de reparatie va exista indiferent daca la savarsirea faptei ilicite se afla dolul sau culpa, cu toate gradele ei. Cauze exoneratoare de raspundere: forta majora, cazul fortuit, fapta victimei insesi. e) Capacitatea delictuala. Autorul trebuie sa aiba discernamantul faptelor sale, cu alte cuvinte, sa aiba capacitate delictuala. Minorul care nu a mplinit vrsta de 14 ani sau persoana pus sub interdicie judectoreasc nu rspunde de prejudiciul cauzat, dac nu se dovedete discernmntul su la data svririi faptei. Minorul care a mplinit vrsta de 14 ani rspunde de prejudiciul cauzat, n afar de cazul n care dovedete c a fost lipsit de discernmnt la data svririi faptei. Cel care a cauzat un prejudiciu nu este rspunztor, n temeiul dispoziiilor legale, dac n momentul n care a svrit fapta pgubitoare era ntr-o stare, chiar vremelnic, de tulburare a minii care l-a pus n neputin de a-i da seama de urmrile faptei sale. Cu toate acestea, cel care a cauzat prejudiciul este rspunztor, dac starea vremelnic de tulburare a minii a fost provocat de el nsui, prin beia produs de alcool, de stupefiante sau de alte substane. In absena discernmntului, autorul faptei ilicite nu va datora despgubiri victimei.

2. Raspundere parintilor pt. fapta copiilor minori

Cel care n temeiul legii, al unui contract ori al unei hotrri judectoreti este obligat s supravegheze un minor sau o persoan pus sub interdicie rspunde de prejudiciul cauzat altuia de ctre aceste din urme persoane. Cel obligat la supraveghere este exonerat de rspundere numai dac dovedete c nu a putut mpiedica fapta prejudiciabil. Fundamentul rspunderii indirecte a prinilor. I. Prezumie legal relativ de culp instituit n sarcina prinilor. II. Ideea de garanie, simpl sau combinat cu culpa prezumat. Condiiile rspunderii prinilor: 1) Condiii generale: prejudiciul, fapta ilicit a minorului i raportul de cauzalitate dintre fapta minorului i prejudiciului suferit; 2) Condiii speciale: minoritatea i comunitatea de locuin a copilului cu prinii. Efectele rspunderii. Dac toate condiiile generale si speciale amintite sunt ndeplinite, prinii sunt inui s rspund integral fa de victima prejudiciului cauzat de minor.

3. Raspunderea comitentilor pt. faptele prepusilor lor

Comitentul este obligat s repare prejudiciul cauzat de prepuii si ori de cte ori fapta svrit de acetia are legtur cu atribuiile sau cu scopul funciilor ncredinate. Prin comitent se nelege acela care, n virtutea unui contract sau n temeiul legii, exercit direcia, supravegherea i controlul asupra celui care ndeplinete anumite funcii sau nsrcinri n interesul su ori al altuia. A. Condiiile speciale de atragere a rspunderii comitentului pentru fapta prepusului

Comitentul nu raspunde pentru propria sa fapt, ci pentru fapta altuia. In persoana prepusului trebuie ntrunite condiiile generale ale rspunderii civile delictuale: prejudiciu; fapta ilicit a prepusului; raportul de cauzalitate dintre fapta ilicit i prejudiciu; culpa prepulsului. Pe lng condiiile generale ale rspunderii comitentului, mai este necesar sa fie ndeplinite alte dou condiii speciale: s existe un raport de prepuenie, iar fapta s fi fost svrit de prepus n funciile care i-au fost incredinate de ctre comitent. a) existenta raportului de prepusenie. Raportul de prepusenie trebuie sa existe in mom. savarsirii faptei ilicite. b) fapta ilicita sa fie savarsita in functiile ce i s-au incredintat prepusului. Raspunderea va opera numai atunci cand fapta ilicita a fost savarsita in limitele functiei incredintate. B. Efectele raspunderii comitentului. Pt. recuperarea pagubei, victima beneficiaza de un drept de de opiune, n sensul c poate s se ndrepte: i) fie numai mpotriva prepusului - pentru fapta proprie; ii) fie numai mpotriva comitentului pentru fapta prepusului su; iii) fie att mpotriva a prepusului, ct i a comitentului, numai c temeiul rspunderii fiecruia, n acest din urm caz, este diferit. Comitentul va achita victimei valoare pagubei produse de prepus. Dupa ce a despagubit victima, comitentul beneficiaza de o actiune in regres impotriva prepusului. Atunci cand prepusii unor comitenti diferiti produc prejudiciul unui tert, comitentul care a facut integral plata nu are actiune in regres impotriva celorlalti comitenti.

4. Raspunderea pt. prejudiciile cauzate de animale, edificii si de lucruri. Proprietarul unui animal sau cel care se
servete de el rspunde, independent de orice culp, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dac acesta a scpat de sub paza sa. In ce priveste rspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, oricine este obligat s repare, independent de orice culp, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa.

Prin paza juridic se nelege puterea de de direcie, control i supraveghere pe care o persoan o poate exercita n mod independent, asupra unui lucru sau animal. Paza juridic se distinge insa de paza material, care vizeaza puterea de direcie, control i supraveghere pe care o persoan o exercit asupra unui lucru care este sub autoritatea pzitorului juridic. Tragerea la rspundere a celui care are paza material, pentru prejudiciul cauzat de lucru, va fi i ea posibil, dar pe temeiul rspunderii pentru fapta proprie. Se considera ca urmatoarele persoane au calitatea de pzitori juridici ai lucrurilor: - proprietarul lucrului. nlturarea prezumiei are loc prin dovada c a transmis paza juridic unei alte persoane ori c i-a fost uzurpat. - titularii unor dezmembrminte ale dreptului de proprietate: uzufruct, uz, abitaie,superficie, sevitute aparent. - posesorul; - detentori precari precum locatarul, comodatarul, utilizatorul n contractul de leasing. Condiiile rspunderii. Pentru declanarea rspunderii, victima prejudiciului trebuie s fac dovada prejudiciului precum i a raportului de cauzalitate dintre fapta lucrului i prejudiciu. Cauzele de exonerare de rspundere. Pentru a se exonera de rspunderea care i revine, paznicul juridic al lucrului trebuie s fac dovada: a) fapta vitimei nsi; b) faptei unei tere persoane, pentru care nu este inut a rspunde; c) cazului de for major. Efectele rspunderii pentru lucruri. Victima prejudiciului este ndreptit s obin despgubiri de la cel ce are paza juridic a lucrului. Desigur, victima poate s urmreasc i direct pe cel care, avnd paza material a lucrului, i-a cauzat paguba, dar in temeiul raspunderii pentru fapta proprie. Sunt inute a rspunde persoanele care la momentul producerii prejudiciului, aveau paza juridic a animalului.

Fundamentarea rspunderii pentru prejudiciile produse de animale are ca element senial tot paza juridic. Rspunderea pentru ruina edificiului: proprietarul unui edificiu sau al unei construcii de orice fel este obligat s repare prejudiciul cauzat prin ruina lor ori prin desprinderea unor pri din ele, dac aceasta este urmarea lipsei de ntreinere sau a unui viciu de construcie. Prin ruina ediciului, se nelege nu numai drmarea complet, dar i orice dezagregare a materialului din care este construit, care, prin cdere, provoac un prejudiciu unei alte persoane. Codul civil stabilete rspunderea pentru prejudiciul cauzat prin ruiun n sarcina proprietarului edificiului. Nu intereseaz, aadar, cine este locatarul edificiului respectiv, cine are paza juridic a acestuia, cine este constructorul ori arhitectul, ci intereseaz cine este proprietarul su actual. Aceast rspundere este ntemeiat pe calitatea de proprietar. n caz de coproprietate, pe cote-pri sau n devlmie, rspunderea proprietarilor va fi solidar.

VI. Efectele obligatiilor: Plata-mijloc de executare

voluntara a obligatiilor
Principalele efecte ale obligaiilor sunt: - executarea direct (n natur) a obligaiilor, care se poate realiza prin: a)plat ; sau b)executarea silit n natur a obligaiilor. - executarea indirect a obligaiilor (prin echivalent). Aceast seciunea vizeaz: a)categorii de despgubiri; b)condiiile acordrii de despgubiri; c)evaluarea despgubirilor. - drepturile creditorului asupra patrimoniului debitorului. Aceast seciunea vizeaz: a)categorii de drepturi; b)msuri pentru conservarea patrimoniului debitorului; c)aciunea oblic (indirect sau subrogatorie); aciunea revocatorie (paulian). Plata reprezinta executarea voluntara a obigatiilor, indiferent de obiectul lor. Dac o parte contractant nu i execut de bunvoie obligaiile, cealalt parte va proceda la executarea silit, obinnd prin intermediul instanei judectoreti competente, o hotrre. In temeiul unei asemenea hotrri sau a unui alt titlu executoriu, executorii judectoreti sau bancari l vor putea constrnge pe debitor s predea lucrul sau s procedeze la vnzarea ori ridicarea lui, pentru a se plti suma de bani creditorului. Executarea voluntar poate interveni pe tot parcursul executrii silite a obligaiilor, punnd capt activitii de constrngere. 1. Subiectele platii. A.Subiectul pasiv(solvens). Plata poate s fie fcut de orice persoan, chiar dac este un ter n raport cu acea obligaie. n concret, plata va putea fi efectuata de urmatoarele persoane: debitor; un codebitor solidar, un fidejusor ori un ter. a) Plata facut de debitor. n principiu, plata se face de ctre debitor, regul fireasc, de altfel. Plata facut de debitor stinge obligaia principal dar i

obligaiile accesorii (ipotec, privilegii, fidejusiune etc.) care garanteaz datoria. n cazul obligaiilor intuitu personae, creditorul fiind interesat sa primeasc plata numai de la debitor, el va putea refuza executarea obligaiei de ctre un ter. Chiar dac obligaia poate fi executat de o alta persoana, dac n convenia prilor s-a stabilit ca ea s fie executat numai de debitor, plata nu va putea fi facut de alta persoana. b) Plata facuta de mandatarul debitorului. Debitorul poate face plata prin intermediul mandatarului sau. c) Plata facut de motenitorii debitorului O persoan poate dobndi calitatea de debitor ca urmare a deschiderii succesiunii, ea substituindu-se persoanei defunctului, pe care se consider ca o continu, devenind debitor personal i obligat, aa cum era defunctul i nu va putea cere predarea legatului dect dupa achitarea n prealabil a datoriilor. d) Plata facut de un codebitor solidar sau de un fidejusor Codebitorul solidar sau indivizibil i fidejusorul sunt obligai a plti datoria. Obligati solidar sunt si autorii unei fapte ilicite. e) Plata facut de un ter neinteresat n principiu, orice persoan poate face plata. Terul poate face plata n numele su propriu i mpotriva voinei debitorului, att timp ct creditorul accept sa o primeasc. B. Subiectul activ (accipiens). n principiu, plata trebuie facut creditorului, deoarece acesta este persoana fa de care debitorul este obligat. Exist ns i alte persoane crora solvensul le poate face o plat valabil: reprezentantului creditorului, succesorului creditorului, cesionarului creanei, persoana autorizat de instan s primeasc plata etc. Plata facuta mostenitorilor creditorului libereaza, de asemenea pe debitor. 2. Obiectul plii. Condiiile plii. Principiul indivizibilitii plii. Excepii. Obiectul plii l constituie prestaia pe care debitorul o datoreaz creditorului. Att timp ct prile au stabilit prin convenia

lor obiectul platii, creditorul sau debitorul nu pot, n mod unilateral, modifica acest obiect. n cazul obligaiei de rezultat, debitorul este inut s procure creditorului rezultatul promis, n timp ce n cazul obligaiilor de mijloace, debitorul este inut s foloseasc toate mijloacele necesare pentru atingerea rezultatului promis. Principiul indivizibilitii plii prezint o serie de excepii, permise de lege tocmai n interesul creditorului plii: a) prile, prin voina lor, pot conveni s se faca o plat parial. b) o plat parial este posibil i ca urmare a imputaiei plilor. c) dac intervine compensaia a dou datorii inegale, datoria cea mai mare se stinge pn la concurena celei mai mici. d) cel care poseda un cec, un bilet la ordin, nu poate refuza o plat parial, deoarece atunci ntreaga crean rmne . e) acordarea termenului de graie debitorului poate avea ca efect o plat parial. Debitorul nu se poate libera executnd o alt prestaie dect cea datorat, chiar dac valoarea prestaiei oferite ar fi egal sau mai mare, dect dac creditorul consimte la aceasta. 3. Locul platii. De regul, prile stabilesc n convenie locul unde se va face plata. Convenia va putea fi expres sau tacit. n lipsa unei stipulaii contrare ori dac locul plii nu se poate stabili potrivit naturii prestaiei sau n temeiul contractului, al practicilor statornicite ntre pri ori al uzanelor: a) obligaiile bneti trebuie executate la domiciliul sau, dup caz, sediul creditorului de la data. b) obligaia de a preda un lucru individual determinat trebuie executat n locul n care bunul se afla la data ncheierii contractului; c) celelalte obligaii se execut la domiciliul sau, dup caz, sediul debitorului la data ncheierii contractului. Cheltuielile necesare cu efectuarea plii vor fi suportate de debitor, n absena unei convenii contrare.

4. Dovada platii. Dac prin lege nu se prevede altfel, dovada plii se face cu orice mijloc de prob. Cel care pltete are dreptul la o chitan liberatorie, precum i, dac este cazul, la remiterea nscrisului original al creanei. n cazul n care creditorul refuz, n mod nejustificat, s elibereze chitana, debitorul are dreptul s suspende plata. Remiterea voluntar a nscrisului original constatator al creanei, fcut de creditor ctre debitor, unul din codebitori sau fideiusor, nate prezumia stingerii obligaiei prin plat. 5. Data platii. A. Plata la termen Stabilirea momentului cnd debitorul poate face plata ridic problema exigibilitii plii. n cazul obligaiei cu executare imediat, momentul exigibilitii coincide cu cel al naterii obligaiei. De regul, obligaiile sunt cu executare imediat. Daca prile au stipulat un termen n vederea executrii, oricnd plata va putea fi cerut de ctre creditor. B. Plata anticipat n cazul obligaiilor pure i simple, executarea avnd loc imediat, nu se pune problema plii anticipate. Se poate conveni ca termenul sa fie stipulat n favoarea debitorului, al creditorului sau al ambelor pri. C. Plata cu ntrziere Debitorul va putea face plata i dup mplinirea termenului, n cadrul procedurii executarii silite, i chiar dupa mplinirea termenului de prescripie. D. Termenul de graie Debitorul trebuie s i execute obligaia la termen i s fac o plat integral, chiar cnd datoria ar fi divizibil. Fr a fi de rea credin, uneori debitorul nu poate face plata la mplinirea termenului, fie pentru c nu poate face o plata integral, fie c nu are posibiliti de plata la scaden. n asemenea situaii, debitorul cere acordarea unui termen de gratie. Deoarece beneficiul termenului de

graie este personal, n cazul existenei mai multor datorii, va beneficia de acest termen numai debitorul cruia i-a fost acordat. 6. Imputatia platii. Este posibil ca debitorul sa aib mai multe datorii fa de acelai creditor, iar plata s nu sting toate aceste datorii. Exist deci, mai multe datorii care au ca obiect lucruri de aceeai natur i debitorul face o plata pariala, fr s precizeze care datorie achit. Imputaia plii nu este posibil n cazul obligaiilor care au ca obiect bunuri certe i determinate. De regul, imputaia plii are loc prin acordul prilor. Dac lipsete convenia prilor, imputaia va fi facuta fie pe cale convenionla (de debitor sau creditor), fie pe cale legal. A. Imputaia convenional. n principiu, debitorul va trebui s arate care datorie o stinge. Debitorul mai multor datorii care au ca obiect bunuri de acelai fel are dreptul s indice, atunci cnd pltete, datoria pe care nelege s o execute. Plata se imput mai nti asupra cheltuielilor, apoi asupra dobnzilor i, la urm, asupra capitalului. B. Imputaia legal. Este posibil ca nici una din parti sa nu fi facut imputatia. In acest caz se va proceda: a) plata se imput cu prioritate asupra datoriilor ajunse la scaden; b) se vor considera stinse, n primul rnd, datoriile negarantate sau cele pentru care creditorul are cele mai puine garanii; c) imputaia se va face mai nti asupra datoriilor mai oneroase pentru debitor; d) dac toate datoriile sunt deopotriv scadente, precum i, n egal msur, garantate i oneroase, se vor stinge datoriile mai vechi; n toate cazurile, plata se va imputa mai nti asupra cheltuielilor de judecat i executare, apoi asupra ratelor, dobnzilor i penalitilor, n ordinea cronologic a scadenei acestora, i, n final, asupra capitalului, dac prile nu convin altfel. 7. Punerea in intarziere. A. Punerea n ntrziere a debitorului

n unele situaii, o datorie nu devine scadent pn ce debitorul nu este pus n ntrziere. Prin procedura punerii n ntarziere se are n vedere aducerea la cunotina sa de ctre creditor, fie prin chemarea sa n judecat, fie printr-o notificare scris, faptul c nu ia ndeplinit ntocmai obligaiile contractuale asumate. Punerea n ntrziere a debitorului poate opera de drept sau la cererea creditorului. a) Punerea n ntrziere de ctre creditor Debitorul poate fi pus n ntrziere fie printr-o notificare scris prin care creditorul i solicit executarea obligaiei, fie prin cererea de chemare n judecat. Dac prin lege sau prin contract nu se prevede altfel, notificarea se comunic debitorului prin executor judectoresc sau prin orice alt mijloc care asigur dovada comunicrii. Cererea de chemare n judecat formulat de creditor, fr ca anterior debitorul s fi fost pus n ntrziere, confer debitorului dreptul de a executa obligaia ntr-un termen rezonabil, calculat de la data cnd cererea i-a fost comunicat. Dac obligaia este executat n acest termen, cheltuielile de judecat rmn n sarcina creditorului. b) ntrzierea de drept n executarea obligaiei Debitorul se poate afla de drept n ntarziere n anumite situaii, cum ar fi: atunci cnd s-a stipulat expres c mplnirea termenului de executare produce acest efect, cnd obligaia putea fi executat numai ntr-un anumit termen, cnd debitorul a fcut imposibil executarea obligaiei. c) Efectele punerii n ntrziere a debitorului Principalul efect al punerii n ntrziere a debitorului const n aceea c acesta va rspunde, de la data la care se afl n ntrziere, pentru orice pierdere cauzat de un caz fortuit, cu excepia situaiei n care cazul fortuit l libereaz pe debitor de nsi executarea obligaiei. B. Punerea n ntrziere a creditorului. Creditorul poate fi pus n ntrziere atunci cnd refuz, n mod nejustificat, plata oferit n

mod corespunztor sau cnd refuz s ndeplineasc actele pregtitoare fr de care debitorul nu i poate executa obligaia. Creditorul pus n ntrziere preia riscul imposibilitii de executare a obligaiei, iar debitorul nu este inut s restituie fructele culese dup punerea n ntrziere. Creditorul este inut la repararea prejudiciilor cauzate prin ntrziere i la acoperirea cheltuielilor de conservare a bunului datorat.

VII. crean

Transmiterea

obligaiilor:

Cesiunea

de

Transmisiunea obligaiilor const ntr-o modificare a raporturilor juridice de obligaie, prin transferarea drepturilor creditorului asupra unei alte persoane, care devine creditor, n locul sau, ori prin transferarea obligaiilor debitorului asupra altei persoane, care devine debitor n locul su. Modurile de transmitere i de transformare a drepturilor de crean i a obligaiilor sunt: cesiunea de crean, subrogaia n drepturile creditorului, novaia i delegaia. Cesiunea de crean este convenia prin care creditorul cedent transmite cesionarului o crean mpotriva unui ter. Creditorul care transmite creana se numete cedent; persoana ctre care se transmite creana, care o dobndete prin cesiune se numete cesionar; debitorul creanei transmise (cedate) se numete debitor cedat. 1. Condiiile de valabilitate a cesiunii de crean Cesiunea de crean este o convenie, un contract, prin urmare, ea trebuie s ndeplineasc toate condiiile de validitate ale contractului. n principiu, orice crean poate forma obiectul unei cesiuni. Nu pot face obiectul unei cesiuni creanele care sunt declarate netransmisibile de lege. Cesiunea de crean poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Creana privitoare la o sum de bani poate fi cedat n parte. Cesiunea de crean este un contract consensual, deci este valabil din momentul ncheierii acordului de voin. Pentru validitatea cesiunii de crean nu este necesar consimmntul debitorului cedat. Creana este cedat prin simpla convenie a cedentului i a cesionarului, fr notificarea debitorului. 2. Efectele cesiunii de crean n primul rnd, cesiunea de crean produce efectele actelor juridice care se nfptuiesc prin intermediul ei: vnzare, schimb,

donaie, mprumut. n al doilea rnd, cesiunea de crean produce efecte specifice. Astfel, ntre pri, ca efect al cesiunii de crean, din momentul realizrii acordului de voine creana se transfer la cesionar. Cesionarul devine creditor, n locul cedentului, prelundui toate drepturile i accesoriile. Totodat, cesionarul devine creditor pentru valoarea nominal a creanei, indiferent de preul pe care l-a pltit i chiar dac cesiunea s-a fcut cu titlu gratuit. Debitorul are dreptul s fie despgubit de cedent i de cesionar pentru orice cheltuieli suplimentare cauzate de cesiune. Atunci cnd cesiunea de crean se face cu titlu oneros, n raporturile dintre cedent i cesionar, ea produce i un alt efect, anume acela de a nate n sarcina cedentului obligaia de garanie. Fa de teri, cesiunea produce efecte numai din momentul notificrii fcute prin intermediul executorilor judectoreti sau al acceptrii de ctre debitorul cedat. Teri n materia cesiunii de crean sunt: debitorul cedat; cesionarii ulteriori i succesivi ai aceleiai creane; creditorii cedentului. 3. Regimul specific al cesiunii de creane constatate printrun titlu nominativ, la ordin sau la purttor Creanele ncorporate n titluri nominative, la ordin ori la purttor nu se pot transmite prin simplul acord de voin al prilor.

Gajul Gajul sau amanetul este un contract accesoriu, prin care debitorul remite creditorului su un lucru mobil pentru garantarea datoriei ce const n ndeplinirea unei obligaii civile sau comerciale nscute din orice contract ncheiat ntre persoane fizice sau juridice. Stingerea obligaiei principale are ca efect i stingerea gajului. De exemplu, dac intervine un mod de stingere a obligaiei principale, cum ar fi plata, compensaia, remiterea datoriei, prescripia extinctiv etc., el va avea influen i asupra gajului. Ipoteca Ipoteca este un drept real accesoriu care are ca obiect un bun imobil al debitorului sau al altei persoane, fr deposedare, care confer creditorului ipotecar dreptul de a urmri imobilul n stpnirea oricui sar afla i de a fi pltit cu prioritate fa de ceilali creditori din preul acelui bun. Indiferent de felul ei, ipoteca prezint urmtoarele caractere generale: 1. ipoteca este un drept real asupra unui bun imobil care confer titularului su dou atribute: dreptul de urmrire i dreptul de preferin; 2. ipoteca este un drept accesoriu, deoarece nsoete i garanteaz un drept principal; 3. ipoteca este o garanie imobiliar, deoarece are ca obiect numai bunuri imobile aflate n circuitul civil; 4. ipoteca este o garanie specializat, ceea ce nseamn c poate fi constituit numai asupra unui imobil sau a unor imobile individual determinate i pentru garantarea unei datorii cu o valoare determinat; 5. ipoteca este indivizibil, n sensul c imobilul ipotecat este afectat n ntregime pentru garantarea creanei. Felurile ipotecii - ipotec legal care ia natere n temeiul unei dispoziii speciale a legii - ipotec convenional - care ia natere printr-un contract ncheiat ntre creditorul ipotecar i proprietarul bunului imobil, care poate s fie debitorul sau un ter.

Debitorul sau cel cruia i aparine imobilul ipotecat, pstreaz, n principiu, toate atributele dreptului de proprietate: posesia , folosina i dispoziia. Debitorul poate nstrina bunul ipotecat sau l poate greva cu sarcini reale. Creditorul are recunoscut un drept real accesoriu, fr deposedarea proprietarului bunului imobil, drept care i confer dou atribute: - dreptul de urmrire, care const n posibilitatea de a urmri bunul n stpnirea oricui s-ar afla, chiar dac debitorul l-a nstrinat; - dreptul de preferin, care const n aptitudinea de a-i realiza creana cu prioritate din preul obinut din vnzarea imobilului ipotecat, iar n situaia n care sunt mai muli creditori ipotecari, dreptul de preferin se exercit n ordinea dat de rangul ipotecii fiecruia. Privilegiile Privilegiul este un drept ce d unui creditor calitatea creanei sale de a fi preferat celorlali creditori, fie chiar ipotecari. n doctrin, privilegiul a fost definit ca fiind dreptul unui creditor de a fi pltit cu prioritate fa de ali creditori, datorit calitii creanei sale Dreptul de retenie Dreptul de retenie este acel drept real care confer creditorului, n acelai timp debitor al obligaiei de restituire sau de predare a bunului altuia, posibilitatea de a reine acel bun n stpnirea sa i de a refuza restituirea lui pn cnd debitorul su, creditor al lucrului, va plti datoria ce s-a nscut n sarcina lui n legtur cu lucrul respectiv. n general, prin drept de retenie se nelege acel drept n virtutea cruia detentorul unui lucru este ndrituit s-l rein pn la plata unei creane pe care o are mpotriva proprietarului lucrului.