1) Conceptul dreptului Cuvintul drept provine din latinescul directus, ceea ce inseamna in traducere drept.

In limbajul juridic notiunea de drept este folosita in doua sensuri: drept obiectiv si drept subiectiv. Intre acestea exista o legatura si anume ca drepturile subiective exista si se pot exercita numai in masura in care sunt cunoscute de dreptul obiectiv. Dreptul obiectiv este constituit de totalitatea de norme juridice dintr-un stat, iar cel subiectiv este legat de titularul lui. Dreptul poate fi definit ca un ansamblu de reguli de conduita generala si obligator, adoptate si garantate de stat, reguli al caror scop il constituie organizarea si disciplinarea activitatii soiale. Dreptul reprezinta totalitatea normelor juridice, generale sau santionate de catre stat ce reglementeaza cele mai importante relatii din societate, reprezentind vointa intregului popor, a caror aplicare si respectare este garantata de stat, fiind impusa, la nevoie prin forta coercitiva a statului. 2) Functiile dreptului Dreptul are ca scop disciplinizarea societatii umane. La baza acestui scop se afla o serie de functii. La functiile principale ale dreptului se atribuie urmatoarele: 1. Functia de institucionalizare juridica a organizarii social-politice. Acesta functie se manifesta prin faptul ca dreptul, prin normele sale, reglementeaza organizarea autoritatilor publice ale statului, atributiile lor, contractul autoritatilor publice, modalitatea de exercitare a celor 3 puteri dintr-un stat: puterilor legislativa, ejecutiva si judecatoareasca. 2. Functia de conservare, aparare si garantare a valorilor fundamentale ale societatii. Cu ajutorul normelor juridice se asigura regimul constitucional, ordinea legala. Apara colectivitatea umana, precum si fincare membru al societatii, asegura o buna functionare a colectivitatii, neadmitind dezordinea in societate. 3. Functia de conducere a societatii. Dreptul este cel mai important instrument de realizare a conducerii sociale, a scopurilor social-politice pe care societatea si le propune. Reglementind cu ajutorul normelor juridice cele mai importante domenii de activitate. 4. Functia normativa a dreptului deriva din necesitatea subordonarii actiunilor individuale fata de conduita tip prescrisa in normele juridice. Este ft important ca normalitatea juridica sa fie completate cu normalitatea sociala. 5. Functia informativa. Reflectind realitate, in normele juridice se acumuleaza cunostinte despre viata multilateraza a societatii, despre problemele societatii. Dreptul concentreaza in sine schimbarile ce au loc in societate. Prin normele juridice putem culege o informatie ampla despre societatea respectiva. 6. Functia educativa. Adoptind norme juridice statul asegura cadrul organizatoric necesar activitatii spirituale prin intermediul carora se realizeaza educatia. 3) Principiile dreptului. Cuvintul principu provine din latinescul principium si inseamna inceput, obirsie, element fundamental. Principiile au o semnificatie practica si normativa, indicind ce trebuie sa facem, cum trebuie sa procedam in diferitevimprejurari practice. De regula, principiile fundamentale ale dreptului sunt reflectate in Constitutie. Principiile fundamentale ale dreptului sint idei diriguitoare. Principiile dreptullui sint mobile, stabilitatea lor fiind relativa. Principiile dreptului: 1. Principiile generale caracterizeaza intregul sistem de drept, ele constituind in acelasi timp trasaturile unui tip de drept. Ele mai sunt numitte si constitutionale, deoarece sunt reglementate, de regula, in constitutie. Principiile generale includ: principiul asigurarii bazelor legale de functionare a statului, principiul libertatii si egalitatii, principiul responsabilitatii, principiul echitatii si justitiei, principiul umanismului. 2. Principiile interramurale caracterizeaza doua sau mai multe ramuri de drept. Drept exemplu de asemenea principiu poate servi principiul competitivitatii in dreptul de procedura civila si penala. 3. Principiile ramurale caracterizeaza o ramura de drept luata in parte, fiind inscrisa in coduri si alte legi. Fiecare ramura de drept, luind drept baza principiile generale, isi formuleaza principiile sale specifice, cum ar fi: dreptul civil-principiul repararii prejudiciului cauzat; in dreptul penal- principiul legalitatii incriminarii; in dreptul procesual- principiul ascultarii si a celeleilalte parti; in dreptul familial- principiul ocrotirii mamei si a copilului. Principiile dreptului reprezinta niste idei fundamentale care stau la baza intregului sistem de drept reprezentind o modalitate de coordonare a normelor de drept.