Glandele suprarenale

Glandele suprarenale sunt glade pereche, situate deasupra pediculului renal. Au o dubla origine embrionara si o dubla functie. Partea exterioara (corticala) provine din epiteliul celombic din mezoderm iar portiunea central (medulara) se formeaza din simpaticul embrionar care este provenit din ectoderm. Suprarenalele au forma de virgula, culoare brun-cenusie, greutate de 6 grame, inaltime de 4 cm, latime de 3cm si grosime de 1 cm. Sunt situate retroperitoneal pe partile laterale ale coloanei vertebrale. Glanda este fixata prin tracturi conjunctive de capsula fibro-adipoasa a rinichiului, de aorta, de vena cava inferioara, de diafragm si de ficat in dreapta. Aderenta de rinichi este slaba si in cazul ptozelor renale glanda ramane pe loc. Este foarte bine vascularizata prin 3 perechi de artere care se numesc artere capsulare. Unele superioare stanga si drapta care sunt ramuri din artera diafragmatica inferioara. Arterele capsulare mijlocii pereche stanga si dreapta sunt ramuri din aorta. Capsularele inferioare pereche provin din arterele renale. Velele sunt drenate de vena cava inferioara in dreapta si de vena renala in stanga. Limfaticele sunt drenate de nodurile aortice si frenice. Inervatia este vegetativa. Fibre din ganglionul celiac se distribuie in corticala iar fibre provenite de la nervii splancnici se distribuie la medulara.

Rectul
Este segmentul terminal al intestinului gros. Are o lungime de 12 pana la 15 cm. Continua colonul sigmoidian de la cea de-a 3-a vertebra sacrata. Este format dintr-un segment superior numit ampula rectala si o portiune terminala cu o lungime de 3-3,5 cm care este numita canal anal. In plan sagital rectul prezinta 2 curburi: Una in partea superioara cu concvitatea anterioara care este flexura sacrala. Curbura inferioara cu concavitatea posterioara care este flexura perineala. De asemenea prezinta 2 curburi in plan frontal: Una superioara cu concavitatea spre stanga. Una inferioara cu concavitatea spre dreapta. Conformatia interioara si structura La nivelul ampulei rectale se gasesc 3 cute ale mucoasei dispuse transversal. Pe peretele drept se gaseste un pliu mai mare iar pe peretele stang se gasesc 2 pliuri mai mici, dispuse superior si inferior de cel din drepta. In canalul anal se gasesc urmatoarele reliefuri: 8 pana la 15 pliuri longitudinale cu o lungime de 12 pana la 15 mm si acestea se numesc coloane anale. Extremitatile distale ale coloanelor sunt unite prin pliuri cu forma semilunara numite valvule anale. Intre aceste valvule si peretele canalului anal se delimiteaza fosete care au fost asemanate cu cuiburi de randunica si se numesc sinusuri anale.

In submucoasa se gaseste un plex venos rectal. Dilatarile acestuia sunt numite hemoroizi. Tunica musculara este formata dintr-un strat exterior format din fibre longitudinale si un strat profund format din fibre circulare. Acestea se condenseaza la nivelul canalului anal si formeaza sfincterul anal intern. La exterior se gaseste sfincterul anal extern alcatuit din fibre musculare striate. Vascularizatia si inervatia Vascularizatia arteriala provine din 3 perechi de artere rectale: -rectale superioare, ramuri din artera mezenterica inferioare -rectalele mijlocii, ramuri din hipogastrica -rectalele inferioare, ramuri din arterele pudendale interne Venele sunt omonime arterelor, sunt anastomozate si formeaza un plex. Limfaticele sunt drenate de nodurile lombare, iliace interne si inghinale. Inervatia este asigurata de 2 plexuri vegetative: plexurile rectale superior si mijlociu si un plex rectal inferior cu fibre nervoase somatice prin intermediul caruia este asigurat controlul voluntar al sfincterului extern.

Organele genitale interne

FEMEIE La femei sunt formate din ovare, pereche de tube uterine, un uter si o vagina. Separerea de organele genitale externe este data de membrana timenala. Ovarul Dupa forma si marime ovarul a fost comparat cu o migdala verde. Are o inaltime de 4 cm, grosime 3 cm, cantareste 6-8 grame. Este situat pe peretii laterali ai pelvisului, inferior de bifurcarea arterelor iliace comune, inapoia ligamentelor largi. Ovarul este legat prin ligamentul suspensor de mezoul apendidcelui in drapta si de mezoul sigmoidian in stanga. Ligamentul utero-ovarian leaga ovarul de uter. Ligamentul tubo-ovarian il leaga de tub. Mezoovarul il leaga de ligamentul larg. La suprafata este acoperit de un epiteliu. Are o zona periferica numita corticala, aceasta contine foliculi ovarieni si o zona centrala, bogat vascularizata, numita medulara.

Tubele uterine Tuba uterina este pereche de ducte musculo-membranoase intinse intre ovar si uter. Au lungime de 12-15 cm.

Extremitatea ovariana este numita infundibul sau pavilion. Are forma de palnie cu baza festonata in 10-15 ciucuri numiti fimbrii. Una dintre fimbrii este mai lunga si are rolul de a capta ovulul. Este numita fimbria ovariana. Urmeaza ampula tubei care cuprinde doua treimi din tuba. Este un segment mai dilatat de 6-10 mm. Urmeaza o ingustare numita istm de 3 rmm in diametru si se termina prin portiunea uterina care strabate peretele uterin, are o lungime de 1 cm, diametru de 1 mm. La exterior este acoperit de o tunica seroasa care provine din ligamentul larg. Urmeaza tunica musculara, alcatuita din 3 straturi de fibre spiralate. Unu mijlocui cu fibre circulare iar la exterior si interior cate un strat cu fibre longitudinale. Mucoasa tubei este prevazuta cu pliuri longitudinale. Vascularizatia si inervatia Vascularizatia arteriala a ovarului si a tubei este comuna. Ramurile provin din arterele ovariana si uterina. Venee urmeaza traseul arterelor. Limfaticele sunt drenate de nodurile lombare. Inervatia este vegetativa, asigurata de plexurile ovarian si uterin. Uterul Este un organ muscular, cavitar, nepereche cu o grutate de 50-70 grame. Este situat intre vzica urinara si rect. La femeile nulipare are o lungime de 7-8 cm. Seamana cu un truchi de con turtit antero-postrior cu baza mare superioara. Portiunea mijlocie a uterului este strangulata si se numeste istm. Portiuea situata inferior de istm are forma unui butoias si est numita col. Pe col se insera vagina care-l imparte in 2 segmente: segmentul vaginal si supravaginal. Superior de istm este portiunea numita corpul uterului. Inspre partile laterale corpul se continua cu 2 prelungiri, una stanga si una dreapta, numite coarne uterine. Acestea se contiuna cu tubele uterine. Intre coarne se gaseste o portiune rotunjita numita fundul uterului. Axul corpului utern formeaza cu axul colului uterin un unghi de 140-170 de grade cu deschiderea anterioara. Din aceasta cauza se spune ca uterul este in anteflexie. Intre axul colului uterin si vagina se formeaza un unghi cu deschidere anterioara cu valoare de 100 de grade. Din cauza unguilui spunem ca uterul este in anteversie. Aceasta pozitie este importanta. Mijloacele de fixare al uterului sunt multiple: Ligamentul rotund: o pereche de cordoane care leaga coarnele uterine de pube. Ele trec prin canalul inghinal. Artera uterina si artera vaginala:sunt ramuri din arterele iliace interne. Exista un plex venos utero-vaginal care este drenat de venele uterine care se deschid in venele iliace interne. Un important mijoloc de sustinere il reprezinta musculatura perineului.

Vagina Vagina este un duct musculo-conjunctiv, median, nepereche, turtit antero-posterior si cu o lungime de 8-10cm. Are o extremitate superioara care se insera pe colul uterin si o extremitate inferioara care se deschide in vulva, inferior de orificiul exter al uretrei. BARBAT Testiculele sunt organe pereche, de forma ovoida si cu greutate de 25 g. Au o inaltime de 4 cm, latime 3 cm, grosime 2 cm. Sunt situate in scrot. Scrotul este un sac median alcatuit din mai multe tunici concentrice care continua planurile peretelui anterior al abdomenului si ale perineului. Testiculul este invelit de o tunica fibroasa rezistenta, de cuolare alba numita albuginee. Pe marginea posterioara albuginea este ingrosata formand mediastinul testiculului. De pe mediastin se desprind septri dispuse radiar fara sa atinga albuginea. Ele delimiteaza lobulii testiculului. Lobuli sunt formati din canalicule numite tubi seminiferi contorti. In apropierea mediastinului tubii seminiferi contorti se unesc si formeaza tubul seminifer drept. In interiorul mediastinului tubii seminiferi drepti se unesc si formeaza reteaua testiculara din care se desprind ductele eferente care se continua cu ductul epididimar. Epididimul este o formatiune alungita situata pe partea posterioara a testiculului. Ductul epididimar se continua cu ductul deferent care are o lungime de 50 cm si un diametru de 2 mm. Strabate canalul inghinal, ajunge la baza prostatei, loc in care se uneste cu ductul excretor al veziculei seminare si formeaza ductul ejaculator care strabate prostata si se deschide in uretra. Inainte de terminare ductul deferent prezinta o dilatatie neregulata numita ampula ductului deferent. Veziculele seminale sunt o pereche de rezervoare in care se acumuleaza lichidul secretat de ductele spermatice. Au un aspect neregulat, o lungime de 5 cm, capacitate de 5-10 ml. Sunt situate deasupra prostatei intre vezica urinara si rect. Prostata este o glanda situata inferior de vezica urinara dispusa in jurul uretrei. Are un diametru transversal de 4 cm, inaltimea de 5 cm, diam antero-posterior de 2,5mm, cantareste 20-25 g. Forma sa a fost comparata cu o castana. Prostata poate fi palpata prin rect. Pe fata rectala are un sant vertical care o imparte in 2 lobi laterali. Pe partea superioara se gaseste baza prostatei iar inferior se terrimia printr-un varf. La exterir este inconjurata de fibre musculare care alcatuiesc sfincterul striat al uretrei. Prostata este formata din 40-50 de glande carese deschid in uretra. Gladele bulbo-uretrale sunt glande pereche. Au diametru de 1cm, se gasesc in perineu, au un duct excretor de 3-4 cm care se deschide in uretra.

Aparatul stato-acustic
Din pct de vedere functional cuprinde 2 organe de simt:cel al auzului si cel al echilibrului. Dpdv morfologic este alcatuit din e portiuni numite urechea externa, urechea mijlocie si urechea interna. Primele 2 segmente apartin exclusiv aparatului auditiv. In urechea interna se gasesc formatiuni distincte destinate celor 2 organe de simt. Urechea externa capteaza undele sonore si le indreapta spre urechea medie. Este formata din 2 segmente: pavilionul urechii si ductul auditiv extern. Pavilionul urechii are forma unei palnii neregulate cu partea anterioara incompleta. Neregularitatile de relief se dispun concentric in jurul unui orificiu numit conca. Pe marginea libera a pavilionului se gaseste o ingrosare. Aceasta porneste din cantrul pavilionului, este numita helix si se intinde pana la lobulul urechii. In aria circumscrisa de helix se gasete o ridicatura numita antehelix. In partea superioara antehelixul isi are originea prin 2 radacini apoi are un traiect descendent si in partea inferioara se termina printr-o proeminenta numita antitragus. Intre radacinile antehelixului se gaseste o depresine numita foseta naviculara. Intre helix si antehelix este delimitat santul helixului. Antitragusul este separat de antehelix prin santul auricular posterior iar de tragus este separat prin incizura intertragica. Tragusul este o proeminenta bituberculata dispusa anterior de conca. In partea inferioara pavilionul este prevazut cu o prelungire formata dintr-o cuta a pielii care este numita lobulul urechii. FIG1 Neregularitatilor de pe fata laterala a pavilionului urechii le corespund accidente inverse pe fata mediala. Constitutia anatomica Pavilionul est format dintr-un cartilaj acoperit pe ambele fete de piele. Este prevazut cu ligamente care il leaga de arcada zigomatica, aponevroza temporala si de mastoida. Conductul auditiv extern este un tub situat in continuarea urechii externe. Cealalta extremitate este opturata de membrana timpanului. Prin ductul auditiv extern se poate palpa condilul mandibulei. Conductul este catusit de piele in treimea externa este prevazuta cu peri si glade sebacee. De asemenea se gasesc glande ceruminoase. Urechea medie data viitoare By MOSS