ISDR-CURS 7- 15.11.

2012

MARII DREGATORI FAC PARTE DIN Sfatul Domnesc In Tara Romaneasca, primul dregator in ierarhia dregatorilor era BANUL, initial el se numea ban de... apoi ban al Craiovei. Avea in competenta sa armata, administratia si jurisdictia zonei din dreapta Oltului. Putea pronunta pedeapsa cu moartea si avea in subordinea sa un sistem de subalterni care se numeau BANISORI. Un alt mare dregator este LOGOFATUL, in ambele tarii romane acesta era seful cancelariei domnesti si purtatorul marelui sigiliu cu care era intarite actele domnesti. Un alt mare dregator al Sfatului era VORNICUL. Ero conducatorul slujbasilor curtii domnesti iar in Tara Romanesca, competenta lui se extindea doar asupra zonei din stanga Oltului deoarece in dreapta Oltului atrib sale erau exercitate de ban. In Moldova, existau 2 vornici..... acesta din urma fiind primul dregator in ierarhia dregatorilor din Moldova. In Moldova, vornicii erau si conducatorii armatelor din tinuturile respective. Un alt mare dregator este POSTELNICUL. Este sfetnicul de taina al domnului, cel care avea in grija relatiile externe ale tarii si care era si traducatorul domnului, talmaciul acestuia. Un alt mare dregator este SPATARUL purtatorul spadei domnesti, comandantul cavaleriei iar uneori in timp de razboi, comandantul intregii armate. In Moldova, domnul Ieremia Movila a infiintat dupa model polonez o dregatorie similara denumita HATMANUL care a preluat atributiile militare ale vornicilor. Un alt mare dregator este VISTIERNICUL, cel care se ocupa de strangerea veniturilor tarii(colectarea taxelor si impozitelor) si asigurarea mijloacelor financiare necesare pt intretinerea ostii si a curtii domnesti iar dupa instaurarea dominatiei otomane pt plata haraciului. Din secolul al 18-lea, cand veniturile tarii s-au separat de veniturile personale ale domnului, apare un dregator nou, CAMARASUL, care gestiona camara domneasca(veniturile personale ale domnului). Alti mari dregatori erau PAHARNICUL, cel care avea in grija pivnitele domnesti si COMISUL, cel care era mai marele grajdurilor domnesti. Dintre boierii care nu faceau parte din sfat mentionam: ARMASUL, executorul sentintelor penale pronuntate de domn, SATRARUL-cel care ingrijea corpurile domnesti in timp de razboi, PITARUL-cel care aproviziona cu grane curtea domneasca si AGA comandantul dorobantilor si pedestrinii iar apoi comandantul garzii domnesti.

Acestea sunt cele mai importante institutii de drept public regl de Legea Tarii.

INSTITUTIILE DE DREPT PRIVAT

INSTITUTIA PROPRIETATII Caracteristic evului mediu este faptul ca proprietatea in general si proprietatea asupra pamantului in special au o structura divizata, ierarhizata si complexa caracterizata prin imbinarea formei de stapanire devalmasa cu stapanirea personala ca si prin coexistenta mai multor forme de proprietate in functie de titularul dreptului de proprietate, fiecare dintre aceste forme avand un regim juridic deosebit in functie de POZITIA SOCIALA a titularului. Prin urmare, PROPRIETATEA in feudalism nu este o proprietate absoluta ci este o proprietate DIVIZATA, Legea TARII consacrand in acest sens un dominium emines care apartine domnului, un dominium utilae care apartine boierilor si celorlalti proprietari si un drept de folosinta al taranilor aserviti asupra loturilor pe care acestia le lucrau. DOMINIUM EMINENS Dreptul de proprietate suprema al domnului asupra intregului teritoriu, drept pe care il exercita in calitatea sa de reprezentant al statului feudal si varf al ierarhiei feudale. Cu alte cuvinte, dominium eminens este domeniul public al statului feudal si nu se confunda cu proprietatea domneasca care este domeniul privat al domnului, cuprinzand mosiile pe care domnul le stapaneste ca mare proprietar feudal alaturi de ceilalti boieri. In virtutea calitatii sale de titular al lui dominium eminens, domnul exercita urmatoarele prerogative: exercita un drept de supraveghere si control asupra intregului teritoriu al tarii; domnul culege mostenirile vacante, robii si mosiile ramasi fara stapani prin decesul proprietarului lipsit de mostenitori revenind domnului; domnul lua in stapanire si asa numitele res nulius (bunurile nimanui) care la randul lor puteau fi de doua categorii: terenuri pustii si terenuri pustiite (sau res deericte) adicte terenurile pustii-cele care nu au apartinut niciodata unui proprietar, terenurile pustiitesunt cele care au apartinut unui proprietar la un moment dat dar au fost parasite sau abandonate de catre acesta; ca titular al lui dominium eminens domnul putea incuviinta feudalilor ca acestia sa desprinda anumite portiuni din ternurile pustii sau pustiite si sa intemeieze noi asezari. Ele se numeau SLOBOZII (datorita scutirilor de dari pe care domnul le acorda localitatii cu ocazia infiintarii ei).

Domnul putea sa ia in stapanire terenurile confiscate de la boierii HICLERI(boierii condamnati pt infractiunea de tradare), exista si reversul in sensul ca domnul putea sa acorde danii domnesti, donatii, fie boierilor pt dreapta si credincioasa slujba fie manastirilor in scopuri pioase. Domnul acorda anumitor feudali, boieri sau manastiri, imunitati feudale cu privire la mosiile sau domeniile pe care acestia le stapaneau. Domnul incuviinta toate actele juridice de transfer, avand ca obiect proprietatea asupra pamantului si robilor, ocazie cu care partile actului respectiv dadeau domnului un cal bun sau o cupa din metal pretios, adica faceau ceea ce se cheama ,,darea calului sau ,,darea cupei. Domnul putea sa exercite dreptul de PRADALICA sau PREADALICA (dreptul de retract asupra donatiilor facute). Sigura ca domnul putea sa renunte la acest drept de redact introducand in hrisovul de danie domneasca formula sacramentala pradalnica sa nu fie iar beneficiarul donatiei facea darea calului sau darea cupei. Domnul avea dreptul de a percepe dijme, bir si munci, adica cele 3 forme ale rentei feudale, in folosul domniei.

DOMINIUM UTILAE Apartinea in principal boierilor si celorlati feudali si taranilor liberi. In mod corespunzator avem 2 forme ale lui dominium utilae: Marea proprietate feudala Proprietatea taraneasca

MAREA PROPRIETATE FEUDALA este o proprietate completa asupra robilor si pamantului si o proprietate incompleta asupra taranilor dependenti. Ea s-a constituit anterior intemeierii statelor feudale romanesti de sine statatoare prin acapararea pamanturilor obstei si aservirea membrilor obstei de catre unii dintre alesii obstei, situatie care s-a continuat in cadrul feudalismului timpuriu, la nivelul cnezatelor, voievodatelor si tarilor conduse de cnejii, voievozii si juzii romani. In sens juridic, modul originar de dobandire a marii proprietati feudale anterior intemeierii este MOSTENIREA. Dupa intemeiere, acestui mod juridic originar i s-au adaugat si moduri juridice derivate, si anume dania domneasca pt dreapta si credincioasa slujba si dania particulara:vanzarea, schimbul si infratirea pe mosii. In paralel cu aceste cai juridice, marii proprietari feudali, si-au extins proprietatile si pe cai nejuridice(prin cotropire, prin acapararea violenta, cu forta a pamanturilor taranilor si deposedarea acestora contra vointei lor.

In functie de TITULARUL SAU marea proprietate feudala imbraca 3 forme: 1. Proprietatea domneasca- cuprinde bunurile personale ale domnului care ii apartineau acestuia ca oricare membru a societatii feudale pe care domnul le avea inainte de a accede la tron. Acestor bunuri li se adaugau achizitiile facute dupa accederea la domnie, pe diverse cai juridice apoi imbunatatirile realizate din initiativa proprie si pe cheltuiala proprie si anumite venituri care i se concedau pe timpul exercitarii domniei si care erau separate de vistieria tarii, formand camara domneasca. 2. Proprietatea boiereasca ea s-a constituit prin mostenire si prin danie, mostenirile erau intarite de domn si se numeau ocina, dastina sau dedina, iar dania sau miluirea domneasca se acorda pt serviicii militare aduse domnului, pt indeplinirea unei slijbe sau dregatorii in apartaul dee stat, in exercitarea obligatiilor care reveneau supusilor domnului, potrivit raportului juridic de vasalitate. Pana in prima jum a sec al 15-lea, beneficiarul daniei domnesti avea asupra bunului donat doar un drept temporar, limitat la durata vietii domnului si uneori si a fiilor acestuia, insa din a doua jumatate a secolului al 15-lea, beneficiul daniei domnesti devine ereditar iar dreptul de retract se exercita doar in cazul neindeplinirii de catre boier a obligatiilor decurgand din raportul juridic de vasalitate. 3. Proprietatea manastireasca,bisericeasca s-a constituit dupa intemeiere din daniile facute de credinciosi , discutam despre danii facute de domni, boieri, prelati si chiar tarani in scopuri pioase si pt a fi trecuti in pomelnicul bisericii si pomeniti impreuna cu familiile lor in cadrul slujbelor religioase care se efectuau. Aceste donatii aveau caracterul unor donatii cu sarcina, manastirea donatara fiind obligata sa nu instraineze daniile primite si sa utilizeze veniturile mosiilor ce i-au fost donate in scopuri caritabile si de binefacere sub sanctiunea intoarcerii daniei adica a revocarii donatiei primite pt neindeplinirea sarcinii. Indiferent de titularul sau, marea proprietate feudala avea o structura BIPARTITA in sensul ca ea era structurata in 2 categorii de teren, cu mentiunea ca si rezerva feudala era cultivata tot prin munca taranilor aserviti care aveau obligatia sa presteze renta in munca: a) Rezerva feudala b) Loturile date in folosinta taranilor aserviti O institutie extrem de importanta care insotea marea proprietate feudala este INSTUTIA IMUNITATILOR FEUDALE. Imunitatile feudale se acordau prin hrisov domnesc si confereau titularului lor dreptul de administrare politica, de judecata si de comanda militara asupra populatiei de pe domeniile respective, totodata dreptul de a percepe diferite venituri in folosul lor inclusiv taxe si impozite pe circulatia bunurilor si persoanelor, dreptul de a face comert precum si scutire de plata oricaror deri catre domnie. Din examinarea continutului imunitatilor feudale rezulta ca boierii si manastirile investite cu imunitati se bucurau de o anumita independenta politica in sensul ca dregatorii domnesti nu aveau dreptul de a patrunde pe

domeniile respective, functiile statului pe acele mosii fiind realizate prin intermediul aparatului propriu de slujitori ai acestor feudali. Imunitatile feudale oglindesc la nivelul suprastructurilor ....izolarea specifica economiei feudale care este o economie naturala,inchisa. Aceste imunitati au aparut in primele decenii dupa intemeiere cand puterea politica si economica a feudalilor era foarte mare, uneori superioara celei a domnului astfel incat ei erau in masura sa solicite si sa obtina consacrarea si pe plan juridic a privilegiilor lor de a conduce si sub aspect politic domeniile pe care le aveau in proprietate. Acest sistem al imunitatilor feudale s-a putut consacra si extinde dupa intemeiere si datorita faptului ca statul feudal aflat pe atunci la inceputurile sale nu dispunea de un aparat de stat bine-organizat, astfel incat pt realiazarea functiilor statului era necesara utilizarea aparatului propriu de slujitori de care dispuneau marii feudali. In hrisoavele domnesti de acordare a imunitatilor feudale, exista doua categorii de formule: a) O formula concentrata care in Tara Romaneasca era urmatoarea: ,,Sa-i fie de ocina si de ohaba!, iar in Moldova era urmatoarea: ,,Sa-i fie uric cu tot venitul! b) In alte hrisoave se foloseste o formula detaliata, evolutia fiind de la o formula concentrata la una detaliata. Formula concentrata a fost caracteristica perioadei in care imunitatile aveau un caracter general, aproape toti feudalii erau investiti cu imunitati, iar continutul imunitatii nu era restrictionat. Formula dezvoltata corespunde unei epoci mai recente, in care imunitatile dobandesc un accend exceptional, in care doar anumiti feudali primeau imunitati, nu aveau un caracter nelimitat, ci erau restrictionate in care era necesara o precizare a activ care aveau a fi scoase din competenta domnilor si acordate titularului imunitatii. In general, imunitatile acordate manastirilor ultiliz formula detaliata pt ca au inceput sa fie acordate intr-o epoca mai tarzie cand imunitatea incepe sa devina o exceptie Centralizarea puterii de stat in mana domnului si dezvoltarea aparatului de dregatori, au dus treptat la restrangerea imunitatilor feudale, dregatorii domnesti preluand de la marii proprietari feudali exercitiul drepturilor politice pe domeiile acestora din urma. In acest context, drepturile de judecata ale boierilor sunt limitate la litigii marunte ca urmare a dezvoltarii comertului, dreptul boierilor de a percepe taxe pe circulatia bunurilor si persoanelor este ingradit si in final, desfiintat, de asemenea este suprimat dreptul de comanda militara al boierilor asupra locuitorilor de pe domeniile lor, pt ca in final, imunitatile feudale sa fie complet desfiintate. 2. Proprietatea taraneasca- propietati diferite, daca ne raportam la propietatea taranilor liberi care fac parte din obsti sau cei care nu fac parte. Obstea libera avea un teritoriu structurat in 3 categorii de drept:

a) Vatra satului- continea gospodariile mebrilor obstii afate in proprietatea personala a acestora b) Campul de cultura sau terenul de cultura impartit in loturile cultivate de membrii obstei si acestea fiind proprietatea personala a membrilor obstii; c) Terenurile care au ramas in stapanirea devalmasa a membrilor obstei, si anume pasuni, paduri, fanete, ape. Fiecare membru al obstei, putea cu acordul conducerii obstei sa desprinda anumite partiuni de paduri, sa le amenajeze prin munca proprie, dandu-le o destinatie economica noua. Munca incorporata in terenurile respective reprezenta temeiul juridic al trecerii acestora din stapanirea devalmasa in proprietatea personala a titularului si a familiei sale. Cea mai veche desprindere din fondul devalmas a fost locul de casa si gradina, au urmat apoi loturile din campul de cultura si apoi celelalte terenuri amenajate din stapanirea devalmasa. In cadrul evolutiei istorice a obstilor libere, tendinta a fost aceea de extindere a suprafetelor aflate in proprietatea personala a membrilor obstilor in dauna suprafetelor ramase in devalmasie. Cu toate acestea, pana la sfarsitul feudalismului, obstea a pastrat un drept superior de supraveghere si control asupra intregului teritoriu al obstei. Expresia juridica a acestui drept de supraveghere si control este asa numitul drept de protinis sau dreptul de precumparare si rascumparare pe care membrii obstii il exercitau in urmatoarea ordine legala de preferinta: mai intai rudele si apoi vecinii. DREPTUL DE PROTINIS: daca un membru al obstei doreste sa vanda un teren aflat in hotarul obstei, el trebuie sa isi faca cunoascuta intentia in public la 3 targuri succesive. In cazul in care vreun membru al obstei doreste sa isi exercite dreptul de precumparare sau preemtiune, el are preferinta la pret egal. In caz contrar, terenul poate fi vandut la pretul cu care s-a facut oferta sau la un pret superior unui strain de obste. Numai ca aceasta vanzare nu este o vanzare pura si simpla, ci este o vanzare afectata de o conditie rezolutorie, si anume aceea ca niciun membru al obstei sa nu isi exercite dreptul de rascumparare in termen de un an de la data in care a luat cunostinta ddespre operatiunea juridica a vanzarii, pt ca daca isi exercita dreptul de rascumparare, el intoarce cumparatorului pretul platit si devine titularul dreptul de proprietate asupra terenului, asigurand astfel pastrarea terenului in cadrul obstei.