BUGEAG N. OVIDIU MASTER ANUL II I.F.

R DREPTUL AFACERILOR Autoritatea judecatoreasca

In teoria clasica a separatiei puterilor, una dintre puteri este puterea judecatoreasca. De altfel, asa cum deseori se afirma, separatia puterilor in stat este in realitate o justificare a unui scop politic concret: sa slabeasca guvernantii in ansamblul lor, limitandu-i pe unii prin altii. Intr-o asemenea viziune, doua aspecte bine distincte se contureaza si anume: a) separatia Parlamentului vis-a-vis de Guvern, care se refera la guvernanti in sensul larg al cuvantului; b) separatia jurisdictiilor in raport cu guvernantii, care permit controlul acestoraprin judecatorii independenti. volutia teoriei clasice a separatiei puterilor a implicat si evolutia e!plicatiilor si practicilor privind puterea judecatoreasca. "ceasta e!plica c#iar terminologia diferita sub care aceasta putere este e!primata in constitutii si doctrina si anume: Putere judecatoreasca, putere jurisdictionale. Denumirea de autoritate judecatoreasca evoca foarte clar justitia ca functie distincta si ca sistem distinct. $ermenul justitie nare doua sensuri. Intr-un sens, prin justitie intelegem sistemul organelor judecatoresti, iar intr-un al doilea sens intelegem activitatea de solutionarea proceselor civile, administrative, comerciale, penale, de munca, etc, de aplicare de santiuni, de restabilire a drepturilor. In limbajul obisnuit a se face justitie inseamna a se face dreptate. %ustitia s-a impus din cele mai vec#i timpuri, ca o functie de judecare a proceselor, de reprimare a persoanelor care produc pagube si suferinte altora prin incalcarea regulilor sociale convenite sau stabilite, de anulare a actelor ilegale sau abuzive. %ustitia si-a imbogatit continutul, ea privind direct c#iar e!ercitiul puterii politice in sensul efectuarii controlului asupra modului cum guvernantii actioneaza in limitele constitutiei si dreptului, adica in realizarea principiului egalitatii. &tatul de drept ca atare a devenit de neconceput fara justitie, lipsa justitiei veritabile insemnandarbitrariu si nedreptate. Daca viata sociala trebuie sa se desfasoare conform constitutiei si legilor, in mod firesc trebuie sa e!iste o functie care sa le cunoasca si sa le poata interpreta si aplica concret atunci cand sunt incalcate, cand drepturile si libertatile cetatenilor sunt periclitate, neglijate. "ceasta functia a fost si este incredintata unei autoritati 'puteri) distincte, investita cu puteri statalecare ii dau eficienta si care trebuie sa fie independenta si impartiala. Dealtfel este indeobste cunoscut si admis ca nupoti fi judecator in propria cauza, pentru ca, obiectiv, nu poti fi nici independent, nici impartial.

)onceputa astfel, ca o functie realizata independent si impartial, justitia s-a impus ca o idee si realitate in care oamenii cred ca-i poate apara atunci cand drepturile si interesele legitime sunt incalcate. Fiat justitia pereat mundus 'justitia sa-si urmeze cursul ei, c#iar daca lumea ar fi sa piara) a devenit dictonul preferat in legatura cu justitia. In spiritul ideii de justitie s-au dezvoltat insa si activitati infaptuite de alte organisme decat instantele judecatoresti care presupun folosirea acelorasi reguli judecatoresti. In scopul articularii lor cu justitia se vorbeste de activitati jurisdictionale, de unde si denumirea de putere' autoritate) jurisdictionala. )uvantul jurisdictional a devenit preferabil cuvantului judiciar care se aplica numai unei categorii de jurisdictii. In acest sens sunt interesante dispozitiile art. ((* din )onstitutia +landei, potrivit carora: ,(. Incuba puterii judiciare de a judeca litigiile civile si cele de creanta. *. -egea poate conferi fie puterii judiciarefie unor jurisdictii care nu fac parte din puterea judiciara sarcina de a judeca litigiile care nu rezulta din rapoarte juridice civile. -egea reglementeaza procedura de urmat si consecintele deciziilor.. !primarea autoritate jurisdictionala nu diminueaza rolul justitiei ci evidentiaza similitudinea de continut si principii intre mai multe activitati care se impun aici cand legile nu sunt e!ecutate. %ustitia ramane partea substantiala a activitatii jurisdictionale. De aici preocuparea fireasca pentru teoretizarea justitiei pentru ca restul activitatii jurisdictionale imprumuta trasaturile si principiile acesteia, la dimensiuni reduse. "semenea litigii opun fie persoane fizice, fie persoane juridice, fie asemenea persoane si autoritati, fie numai autoritati. le se opun e!aminarii si rezolvarii membrilor jurisdictiilor, de regula magistrati, de catre cei interesati 'uneori din oficiu). /embrii jurisdictiilor, pentru a aplica legea la cazurile concrete ce le sunt deduse spre rezolvare, mai intai interpreteaza )onstitutia, legile, contractele, conventiile sau cutumele ce sunt invocate, le stabilesc sensul lor oficial. "nsamblul judecatilor lor formeaza jurisprudenta, care limpezeste te!tele obscure, cu mai multe sensuri sau lacune si uneori le completeaza. Desigur este important de stiut pana unde pot merge jurisdictiile in completarea lacunelor legii. Problema se pune pentru ca rolul justitiei eset de a aplica dreptul si nu de a creea drept. Pot fi citate si cazuri interesante in care justitiei i s-au conferit si imputerniciri de reglementare juridica. In acest sens sunt e!plicate dispozitiile art (0( 1 (0* din )onstitutia romana din anul (233 potrivit carora o lege urma sa determine cazurile de responsabilitate, pedepsele aplicate ministrilor, iar pana la adoptarea legii. Inalta )urte de )asatie si %ustitie are puterea de a caracteriza delictul si de a determina pedeapsa.. In urma judecatii se dau #otarari, in care se stabilesc drepturi si obligatii pentru subiectele de drept, participanti in proces, se aplica sanctiuni, se stabilesc despagubiri, se dau ordine de e!ecutare atat partilor in proces, cat si autoritatilor publice. 4otararile judecatoresti trebuie sa fie respectate si e!ecutate de catre cetateni si autoritatile publice.

Specificul activitatii jurisdictionale *

"ctivitatea jurisdictionala are un continut si principii care o diferentiaza de legislativ si e!ecutive dar o si integreaza, intr-o viziune sistematica in ansamblul activitatilor statale. "ceasta pentru simplu motiv ca puterea jurisdictionala este o parte a organizarii statale a puterii politice. &tatul de drept implica obligativitatea respectarii si aplicarii constitutiilor si legilor. %udecatorul interpreteaza legea si o aplica, dar nu creeaza drept. l aplica dreptul creat de catre Parlament, el nu poate inlatura o lege pe motiv ca nu-I de acord cu ea, din diferite motive reale sau pur sentimentale, stiut ca ,dura le! sed le!.. 5a trebui sa constatam ca insasi competenta instantelor judecatoresti este stabilita prin constitutie si legi. %ustitia 'in general activitatea jurisdictionala) este o activitate de rezolvare a litigiilor, in litera si spiritul constitutiei, legilor, obiceiurilor, conventiilor si contractelor. %udecatorul care infaptuieste justitia cauta sa afle adevarul in procesul respectiv pentru a identifica e!act incalcarea legii, victimile, cauzalitatea, raspunderea si responsabilii. Pentru ca justitia sa-si poata infaptui misiunea ea cunoaste o anumita organizare si anumite principii. +rganizarea justitiei se face pe grade de jurisdictie. "ceste grade de jurisdictie permit o evaluare in fond dar si posibilitatea de recurs, ca posibilitate de indreptare a erorilor, de reevaluare a situatiilor si probelor. &e considera ca cea mai eficienta este organizarea a trei grade de jurisdictie: fond, apel, recurs. Principiile fundamentale potrivit carora se realizeaza justitia %ustitia trebuie sa raspunda unor e!igente fundamentale. In cadrul acestor e!igente se enumera in general urmatoarele: legalitatea, buna administrare a justitiei, accesul la tribunal, garantia unui proces ec#itabil, publicitatea procesului, impartialitatea judecatorului, proportionalitatea in stabilirea santiunilor, etc. Din aceste e!igente rezulta principiile potrivit carora este organizata si functioneaza justitia. In legatura cu aceste principiianumite precizari se impun. "stfel e!ista principii aplicabile intregului sistem statal1juridic si care firesc sunt aplicabile si justitiei. !ista apoi unele principii proprii justitiei 'jurisdictiilor) ca activitate si sistem de autoritati. !ista, de asemenea, principii specifice diferitelor categorii de jurisdictii 'sau procese) sens in care se discuta de e!emplu de principiile dreptului procesual civil sau principiile dreptului procesual penal. $oate aceste principii sunt importante . 6neori in activitatea de judecata, in lipsa de te!t e!pres sau apropriat judecatorul recurge la analogia dreptului, adica la aplicarea principiilor fundamentale, iar incalcarea principiilor poate atrage nulitatea #otararii judecatoresti sau a altor acte de procedura. 6nele principii privesc organizarea judecatoaresca, altele activitatea sau pozitia justitiei si a judecatorului. A) Principiul legalitatii 7

ste un principiu ce in mod firesc e!cede justitiei, fiind de esenta statului de drept. "re insa o evidenta aplicabilitate in domeniul justitiei si anume sub doua aspecte; legalitatea instantelor judecatoresti , legalitatea infractiunilor si a pedepselor. In ceea ce priveste primul aspect este de retinut ca pot indeplini functii jurisdictionale, numai acele autoritati statale carora constitutia si legile le recunosc asemena calitati. De asemenea instantele judecatoresti pot rezolva procese numai in limita competentei conferite de lege. Procedura de rezolvare a litigiilor este numai cea prevazuta de lege. &ub cel de-al doile aspect se observa ca nu e!ista infractiune decat daca aceasta este prevazuta de lege si ca nu e!ista pedeapsa decat daca este prevazuta de lege. Principiul legalitatii, cu aplicatiunea sa specifica la justitie este consacrat prin art. (*8 din )onstitutia 9omaniei. B) Justitia este unica si egala pentru toti ste un principiu fundamental care valorifica si in domeniul justitiei principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor. "cesta presupune ca pentru toti cetatenii sa e!iste o singura justitie , ca acestia sa fie judecati de aceleasi instante in procese similare. "cest principiu refuza e!istenta unor tribunale e!traordinare, e!istenta unor privilegii. De aceea )onstitutia 9omaniei prin art. (*8 '*) stabileste ca , ste interzisa infiintarea de instante e!traordinare.. Desigur acest principiu nu este incalcat prin creearea unor sectii speciale 'comerciale, de munca, de contencios administrativ, pentru minori) potrivit specificului proceselor, acestea tinand de buna administrare a justitiei. De asemenea acest principiu presupune folosirea in spete similare a acelorasi regului procedurale si acordarea drepturilor procedurale si acordarea drepturilor procesuale, in mod egal tuturor participantilor. C) Folosirea limbii oficiale si a limbii materne in justitie Procedura judiciara se desfasoara in limba oficiala a statului. Persoanelor care nu inteleg limba oficiala trebuie sa li se asigure comunicarea pieselor dosarelor si a tuturor actelor procedurale in limba pe care o cunosc. De aceea li se asigura traducerea printr-un interpret. )onstitutia 9omaniei contine mai multe dispozitii in acest sens. Dupa ce prin art (*: '() stabileste ca procedura judiciara se desfasoara in limba romana, prin art. (*: '*) arata ca cetatenii apartinand minoritatilor nationale, precum si persoanele care nu inteleg sau nu vorbesc limba romana au dreptul de a lua cunostinta de toate actele si lucrarile dosarului, de a vorbi in instanta si de a pune concluzii prin interpret. In procesele penale, prevede deasemena )onstitutia, acest drept este asigurat in mod gratuit. D) Dreptul la aparare ste nu numai un drept fundamental cetatenesc, ci si un principiu fundamental al justitiei.

E) Prezumtia de nevinovatie ;

ste un principiu constitutional potrivit caruia o persoana este considerata nevinovata atata timp cat nu s-a pronuntat o #otarare judecatoreasca definitiva de condamnare. ste una din cele mai puternica garantii ale demnitatii si libertatii umane. 9omaniei. F) ndependenta judecatorului si supunerea lui numai legii ste unul din principiile constitutionale ale justitiei. Potrivit acestui principiu, in activitatea sa judecatorul se supune numai legii si constiintei sale. )a atare in rezolvarea litigiilor judecatorul nu poate primi nici un fel de ordine, instructii, indicatii, sugestii sau alte asemenea impulsuri privind solutia pe care trebuie sa o dea. Independenta judecatorului, de altfel independenta justitiei, tine de c#iar separatia puterilor in stat, vorbindu-se de independenta autoritatii jurisdictioanale. a e!prima posibilitatea de protectie a guvernantilor, fiind in fond o garantie in fata abuzurilor puterilor. Desigur independenta judecatorului este substantial tributara caracterului, moravurilor si traditiilor specifice fiecarei tari, ea nu poate fi garantata absolut prin lege. %udecatorul da in ultima instanta stralucire independentei sale, prin profesionalism, moralitate, caracter, deontologie: , Pentru a fi magistrat, nu trebuie sa fii mai putin om. De aceea el trebuie sa dispuna de libertatea de e!presie, de opinie, de asociere. Dar fiecare profesie are servitutile sale, iar pentru un magistrat se pretinde un anume gen de sobrietate care vizeaza angajamentele sale publice. 6n judecator militant, e!altat, devoratde luptele sale se indeparteaza de virtutile solicitate de aceasta activitate, adica ec#ilibrul, moderatia si seninatatea.. 9egulile constitutionale cuprind garantii ale independentei judecatorilor printre care conditiile de recrutare, inamovibilitatea, avansarea si controlul prezinta un inrteres aparte. )onstitutia 9omaniei prin art. (*7 '*) stabileste ca judecatorii sunt independenti si se supun numai legii. "sa cum se precizeaza clar in doctrina independenta este o notiune indivizibila fiind indispensabil pentru o buna justitie ca magistratul sa fie independent, atat fata de celalalte puteri, cat si fata de colegii sai. !ecrutarea judecatorilor este o garantie a independentei acestora. In unele state judecatorii sunt alesi, prin vot popular 'e!: &6", la nivelul statelor), la fel ca deputatii. &istemul alegerii nu este insa considerat ca da rezultate pentru motivul ca nu da garantii autoritatii judiciare. In sistemul alegerii, judecatorii trebuie sa se alinieze platformelor si partidelor politice , cu toate dezavantajele ce rezulta de aici. 9ecrutarea judecatorilor prin concurs, in care numirea se face in ordinea rezultatelor 'deci a competentei profesionale) este considerata cea mai potrivita. )omisiile de concurs trebuie sa cuprinda universitari , juristi profesionisti, magistrati recunoscuti, fapt ce asigura din start independent. In multe state judecatorii sunt numiti , de regula de catre e!ecutiv. In tara noastra, potrivit )onstitutiei judecatorii sunt numiti de Presedintele 9omaniei la propunerea )onsiliului &uprem al /agistraturii. ste interesant de mentionat ca prin art (8( din )onstitutia 9omaniei s-a stabilit ca ,<oua )urte &uprema de %ustitie va fi numita, in conditiile legii de )amera Deputatilor si de &enat, in sedinta comuna, la propunerea Presedintelui 9omaniei in 8 ste principiul caruia i se subordoneaza intreaga activitate jurisdictionala. ste prevazut e!plicit in art. *7 '2) din )onstitutia

termen de 3 luni de la intrarea in vigoare a )onstitutiei.. Desigur aceasta este o dispozitiei tranzitorie. namovibilitatea este o puternica garantie a independentei judecatorului, fiind o masura de protectie a acestuia. Potrivit acestui principiu judecatorul nu poate fi nici revocat, nici retrogradat, nici transferat pe un post ec#ivalent , nici avansat fara consimtamantul sau. Inamovibilitatea pune magistratii la adapost de orice revocare si transferare impusa in afara de greseli foarte grave si dupa o procedura jurisdictionala. "stfel, de e!emplu, in &uedia, in principiu inamovibili, judecatorii titulari nu pot fi demisi din functiile lor decat daca prin infractiune penala sau prin necunoastere grava si repetata a obligatiilor, ei se manifesta evident inapti de a-si indeplini sarcinile sau se pensioneaza. Iar legea romana de organizare judecatoreasca stabileste ca daca in cursul activitatii sale, magistratul manifesta o vadita incapacitate profesionala, )onsiliul &uperior al /agistraturii, poate dispune eliberarea sa din functie la sesizarea ministrului justitiei . )onstitutia 9omaniei cuprinde cateva dispozitii privitoare la inamovibilitatea judecatorilor. Din e!aminarea acestor dispozitii rezulta ca judecatorii sunt inamovibili, dar in conditiile legii. Inamovibilitatea nu priveste insa judecatorii stagiari ci numai pe cei numiti de Presedintele 9omaniei. %udecatorii stagiari sunt singurii care nu sunt numiti de catre Presedinte. In legatura cu acestia legea arata ca se bucura de stabilitate, ca si procurorii 'art :8) Prin art. (*; )onstitutia stabileste ca mandatul judecatorilor )urtii &upreme de %ustitie este de 3 ani 'cu posibilitatea reinvestirii in functie) de unde rezulta ca pentru acestia inamovibilitatea este asigurata numai pentru aceasta durata. De asemenea mai trebuie precizat faptul ca inamovibilitatea priveste numai calitatea de judecator si nu functiile de conducere judecatoreasca. )at priveste avansarea magistratilor, pentru a nu depinde de e!ecutiv, trebuie avute in vedere doua reguli si anume: ea sa revina numai corpului magistratilor 'de e!emplu )onsiliului &uperior al /agistraturii) limitarea treptelor 'gradelor) si consecintelor avansarii , in sensul de a se face cat mai putine diferentieri in cariera. In acest sens )onstitutia 9omaniei, pri art. (*; '() prevede ca promovarea, transferarea si sanctionarea judecatorilor pot fi dispuse numai de )onsiliul &uperior al /agistraturii, in conditiile legii. Pentru a nu crea prin avansare situatii nedorite se practica si avansarea pe loc. "stfel, legea de organizare judecatoreasca, prin art. :2 dupa ce stabileste ca avansarea sau transferarea magistratilor se face numai cu consimtamantul acestora , adauga ca magistratii care indeplinesc conditiile pentru a fi avansati, dar care nu doresc sa sc#imbe functia si instanta sau parc#etul, pot fi avansati pe loc. Desigur un rol important in asigurarea independentei judecatorilor il are controlul #otararilor judecatoresti. "cest control trebuie efectuat numai de instante judecatoresti si numai dupa proceduri jurisdictionale. "rganele judecatoresti %ustitia este infaptuita de catre organele judecatoresti, denumite si instante judecatoresti.&istemul organelor judecatoresti este format in general din judecatorii, tribunale, curti de apel, si curti supreme, etc. +rganizarea si functionarea instantelor judecatoresti sunt stabilite de 3

lege. )onstitutia 9omaniei, sub titlul 5I denumit "utoritatea %udecatoreasca, reglementeaza, in ordine, instantele judecatoresti, /inisterul Public si )onsiliul &uperior al /agistraturii. <u trebuie inteles ca toate aceste organisme se integreaza in puterea judecatoreasca. In aceasta putere intra numai instantele judecatoresti. nstantele judecatoresti sunt, potrivit art. (*8 '() din )onstitutie, )urtea &uprema de %ustitie si celelalte instante judecatoresti stabilite de lege. )onstitutia lasa pe seama legii organice stabilirea gradelor de jurisdictie si a instantelor judecatoresti corespunzatoare. ste interzisa infiintarea de instante e!traordinare. -egea de organizare judecatoreasca 'nr. =* din ; august (==*) prin art. (0 stabileste urmatoarele instante judecatoresti: judecatoriile, tribunalele, curtile de apel, )urtea &uprema de %ustitie. De asemenea, in limitele stabilite de lege functioneaza si tribunalele militare. )at priveste )urtea &uprema de %ustitie, aceasta este organizata in sectii, completul de = judecatori si &ectiile 6nite, fiecare avand competenta proprie. #inisterul public$ cuprinde procurorii, constituiti in parc#ete, care in mod generic intra in categoria magistratilor. i lucreaza sub autoritatea ministrului justitiei. 9olul /inisterului public este de a reprezenta, in activitatea judiciara, interesele generale ale societatii si de a apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor. Principiile constitutionale de organizare si functionare a /inisterului public sunt: legalitatea, impartialitatea, controlul ierar#ic. Iar potrivit art. 70 din legea pentru organizarea judecatoreasca /inisterul public este independent in relatiile cu celalalte autoritati. Consiliul Superior al #agistraturii este autoritatea creata in vederea e!ercitarii a doua functii, si anume: a) propune Presedintelui 9omaniei numirea in functie a judecatorilor si a procurorilor, cu e!ceptie celor stagiari; b) este colegiul de disciplina a judecatorilor. "tunci cand e!ercita prima functie, lucrarile sale sunt prezidate de catre ministrul justitiei, dar fara drept de vot. )and e!ercita cea de-a doua functie, lucrarile sunt prezidate de catre presedintele )urtii &upreme de %ustitie. )onsiliul &uperior al /agistraturii este alcatuit din magistrati alesi pentru o durata de ; ani, de catre )amera Deputatilor si de catre &enat, in sedinta comuna. Desi nu este nominalizat prin )onstitutie, nu poate fi in afara e!plicatiilor #inisterul Justitiei , care are un rol aparte in administrarea justitiei. Potrivit dispozitiilor #otararii de guvern prin care este organizat 'nr ;80>(==;) el este organul administratiei publice de specialitate care e!ercita atributiile prevazute de lege in domeniul administratiei justitiei, al e!ecutarii pedepselor penale, precum si cu privire la activitatea /inisterului public, asigurand conditiile necesare functionarii intregului sistem al justitiei pe baza strictei aplicari a legii, corespunzator principiilor democratice ale statului de drept. !AP"!%&! 'E C& 'E( S'A% )&' S E*EC&% )&' %ustitia este si trebuie sa fie independenta iar inerventia in sfera justitiei a altor contravine acestui mare principiu constitutional. "ceasta nu e!clude insa anumite raporturi constitutionale care razulta firesc din sistemul constitutional. :

9aporturile sistemului judecatoresc cu Parlamentul rezulta mai intai din faptul ca organizarea si functionarea instantelor judecatoresti se realizeaza numai potrivit legii. )a atare Parlamentul este cel care stabileste prin lege oraganele judecatoresti, competenta si procedura potrivit careia isi desfasoara activitatea. ste o consecinta fireasca o statului de drept. "poi marele principiu al independentei judecatorului presune supunerea sa numai legii. -egea este cea care stabileste infractiunile si pedepsele. Iata deci aspecte care contureaza raporturile justitie-legislativ. ste evident si usor de observat ca acestea nu afecteaza nici un fel dreptul judecatorului de a decide independent in cauza ce este supusa judecatii sale. -egea elaborata de Parlament creeaza conditiile unei reale independente. -a randul sau justitia poate interveni in activitatea legistativa prin controlul constitutionalitatii legilor, atunci cand acest control este incredintat judecatorilor. 9aporturile justitiei cu e!ecutivul, sub aspect constitutional, sunt mai simple. le pot aparea in situatia in care numirea si avansarea magistratilor apartine e!ecutivului 'sefului de stat,ministrului justitiei etc). In asemenea situatii s-ar putea crea o stare de docilitate a magistratilor fata de e!ecutiv. De aceea trebuie ca posibilitatea de numire, de avansare sau de revocare sa se realizeze prin proceduri care sa puna in evidenta numai competenta profesionala a celor in cauza. "ceasta cu atat mai mult cu cat judecatorii sunt deseori pusi in situatia de a e!ercita constrolul legalitatii actelor de guvernamant si administrative.