Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
componente armonice reprezint o operaie de filtrare. Modificarea densitii spectrale a unui semnal aperiodic, n sensul favorizrii sau defavorizrii unor segmente spectrale reprezint de asemenea o operaie de filtrare. n aceast lucrare se prezint cteva aspecte ale teoriei filtrrii punndu-se accent pe utilizarea filtrelor la mbuntirea raportului semnal pe zgomot, RSZ.
Rspunsul n frecven al unui filtru trece jos (FTJ) ideal destinat prelucrrii semnalelor analogice este prezentat n figura 1.1.1.1.
Spectrul din domeniul c este neafectat de acest filtru dar componentele spectrale cu frecvene din exteriorul acestei benzi sunt anulate. Valoarea c , ce separ benzile de trecere i de blocare, este numit frecven de t iere. Se obinuiete s se introduc o mrime, numit atenuare, definit ca inversul modulului rspunsului n frecven . Pentru cazul din figura 1.1.1.1 atenuarea n banda de trecere este 1 iar n banda de oprire este infinit. Rspunsul la impuls al filtrului trece jos ideal este:
h TJ t
sin c t t
(1)
Se constat c acest rspuns la impuls este nenul i la momente negative. De aceea filtrul trece jos ideal este un sistem nerealizabil. n consecin caracteristica de frecven din figura 1.1.1.1. poate fi doar aproximat prin caracteristici de frecven ale unor filtre realizabile.
2. Filtrul trece sus ideal Rspunsul n frecven al unui filtru trece sus (FTS) ideal este prezentat n figura 1.1.2.1.
h TS t t
sin c t t
(2)
Nici acest sistem nu este cauzal i deci nici realizabil. De aceea i filtrele trece sus ideale pot fi doar aproximate n practic. 3. Filtrul trece band ideal Filtrarea trece band (TB) ideal a semnalelor n timp continuu se realizeaz cu un sistem cu rspunsul n frecven de tipul celui prezentat n figura 1.1.3.1.
Se remarc prezena a dou frecvene de tiere, una inferioar i una superioar. Expresia rspunsului la impuls al filtrului trece band ideal este:
h TB t
sin c2 t t
sin c1 t t
(3)
4. Filtrul oprete band ideal Rspunsul n frecven al filtrului oprete band (OB) ideal este prezentat n figura 1.1.4.1.
h OB t t
sin c2 t t
sin c1 t t
(4)