Sunteți pe pagina 1din 3

O noua viata

Cap. 1 SETE

Liceul… O suferinta in plus pentru mine. In fiecare om pe


care il intalneam vedeam o prada asupra careia sa ma arunc si
sa-i beau sangele.Dar nu puteam face asta. O iubeam prea mult
pe Alice si “familia mea adoptiva” ca sa le fac asa ceva. Stiam ca
orice izbucnire de genul asta va duce la plecarea noastra din
Forks. Si chiar nu voiam asta.

Si, totusi, o picatura, macar. Din fericire fiecare membru al


familiei ma intelegea si ma ajuta sa-mi pastrez regimul
“vegetarian”. Dar eu nu voiam sa mai depind de ei, trebuia sa fiu
eu cel care sa spuna NU. Desi setea ma ardea in acest moment
voiam sa le demonstrez celorlalti ca pot rezista cat pot si ei.

Vai, de ce trebuie ca sangele uman sa fie atat de ispititor?


De ce nu ne putem satura pur si simplu cu sangele animalelor?
Da, insasi natura noastra, a vampirilor spune ca suntem bautori
de sange. Se subintelege ca sange uman. Dar de cand venisem
cu Alice la familia Cullen totul s-a schimbat.

Exact acuma,o fetita la masa de langa noi arajandu-si parul


in timp ce aparatele de aer cald impingeau mirosul catre noi. Era
atat de…. delicios…de ademenitor. Incerc sa ma stapanesc,
sprijinindu-mi mana de masa si incercand sa ma gandesc la
altceva. Dar acel miros nu-mi da pace.Cele 2 saptamani in care nu
am vanat isi spun cuvantul.Si, totusi,vreau sa resist, dar mintea
nu vrea sa faca asta.Mi-am imaginat cum ar fi daca m-as ridica de
langa Alice si m-as duce la acea fata.Cum m-as apleca ca si cum i-
as sopti ceva la ureche, dar de fapt eu as musca-o … Cum
sangele ei cald ar curge pe sub pielea mea ,sa simt cum pulsul i s-
ar accelera, nemaiavand cum sa strige … Gustul acela era ata de
bun… In mod inconstient m-am lins pe buze. Atunci, Edward a dat
cu piciorul in scaunul meu. M-am uitat la el pentru o clipa si mi-
am dat seama ca a auzit ce gandeam, apoi am lasat privirea in
jos. Mi-e atat de rusine ca Edward trebuie sa vada cum ma lupt
eu, si de fiecare data aproape cedez dorintei. De ce trebuie sa fiu
atat de slab? De ce nu pot sa indur setea ca toti ceilalti?

—Scuze,am spus.

—Nu aveai de gand sa faci nimic, mi-a soptit Alice.As fi


vazut.

Mi-e si rusine sa vad ca toti se ingrijoreaza pentru mine.

—Te ajuta putin daca te gandesti la ei ca oameni, sugera


Alice cu vocea ei inalta si muzicala mult prea rapida ca sa poata fi
inteleasa de urechea umana - daca ar fi fost cineva destul de
aproape incat sa auda. O cheama Whitney. Are o surioara mai
mica pe care o adora. Mama ei a invitat-o pe Esme la petrecerea
aia din gradina, iti amintesti?
Uram sa vad cum toti incearca sa ma ajute si eu tot sa nu
rezist tentatiei.
—Stiu cine e, am spus eu taios.
Ma saturasem sa vad ca dorintele erau mai puternice decat
mine, si din cauza asta suferea si ea. Alice s-a ridicat si si-a dus
tava cu mancare la gunoi. Stia cand ma saturam sa tot fiu
compatimit. Era un fel de conexiune intre noi, de parca ne puteam
auzi gandurile unul altuia, dar asta se intampla numai intre noi,
caci noi nu dispuneam de abilitatea lui Edward de a citi gandurile.
Mi-am concentrat privirea pe ferestrele afara si mintea mi-a
zburat la Alice si la familia mea. E atat de ciudat sa spun familia
mea, cand timp de atatea secole am stat numai cu Peter si
Charlotte.
Alice era… speciala. Nu puteam uita ziua in care am intalnit-
o. Mi-a zis ca ma astepta si ca trebuia sa mergem sa ne alaturam
unei familii care nu se hraneste cu sange de oameni. Mi-a mai
spus si ca vazuse totul ,ca avea un dar, si acela de a prevedea
viitorul. Am fost uimit la inceput cand mi-a zis toate astea dar mi-
am dat seama ca ceea ce cautam am gasit in sfarsit. Ma
saturasem sa mai omor oameni , sa le vad emotiile si , mai ales
teama si oroarea pe care le simteau cand realizau ca ei erau
prada si eu vanatorul. In sfarsit gasisem acel ideal pe care il
cautam. Asa ca am pornit impreuna cu ea sa-i cautam pe acesti
vampiri care se opuneau originii lor.