unde Costion Nicolescu ne arat cum trebuie redefinit vocabularul religios secularizat de atta umanism European

de Costion Nicolescu Vorbire si viat Problemele relatiilor interconfesionale au ajuns un subiect aproape obsedant de discutie n zilele noastre. Se depun eforturi, mai mult sau mai putin sincere, pentru a se crea ntlniri si deschideri sau mcar iluzia lor. La noi cel putin, n spatiul romnesc, ceea ce nainte se tria simplu, si se rezolva la fel de simplu, convietuirea celor de religii diferite, atta ct era ea, ajunge astzi s fie vorbire la nesfrsit, fr ca aceste dezbateri s lase s se ntrevad vreun liman izbvitor. n ciuda aparentelor, pe msur ce vorbesc, oamenii apartinnd diferitelor religii par mai degrab s se distanteze, si adesea nu numai unii fat de altii, dar, mai grav, si fat de ei nsisi. nflatia nu este bun nicieri. !ei care vorbesc mai mult sunt cei care nu triesc. "i i instig cel mai adesea, manipulator, pe cei implicati s scoat sabia, dup care, nu o dat, se eclipseaz n spatele unor discursuri ftarnic corecte. Necesitate La ce bun religia# !t de actual este ea astzi# "ste ea resimtit ca liberatoare sau drept constrngtoare de ctre omul zilelor noastre# n ce msur ajunge s se raporteze

astzi credinciosul la religia sa, tot mai mult, n termenii plcerii hedoniste si ai comodittii# $ai este omul n stare de sacrificiu sincer si total pentru %umnezeu# &spunsurile pot fi felurite, dup gradul de trezie spiritual al fiecruia. ntr'un fel, un rspuns l d $ircea "liade atunci cnd vorbeste de e(istenta unui homo religiosus. "ste omul general, al ntregii istorii. %ar mai este ceva) %umnezeu e(ist* !a atare, omul va simti totdeauna, constient sau inconstient, o orientare polar spre "l, un dor de negrit si presant. +a cuta s si le ostoiasc fie ntr'o cutare singular, cel mai adesea supus rtcirii nesfrsite, fie ntr'una comunitar, constituit n urma e(perientei comune, istoric acreditat, a unei religii, care, pe ct se poate, s rspund cel mai apropiat tensiunilor sale interioare. Evolutie sau ierarhie? "(ist o evolutie a religiilor# %estui istorici ai domeniului par s acrediteze aceast variant teoretic. ,etisism, naturism, animism, totemism, magism, idolatrie, politeism, henoteism, monoteism..., iat cam care ar fi cteva dintre treptele scrii propuse. "volutia societtii umane ar fi fost nsotit si de evolutia religiei. n fapt, nu este vorba de o evolutie, ci de o ierarhie, provenit din cderi si din urcusuri succesive, diferite. Pn astzi unii sunt idolatri, n ciuda studiilor lor superioare si aprofundate. %ar n ce fel poate fi afirmat corect o ierarhie a religiilor# %incolo de convingerea subiectiv a fiecruia -de tipul nici c'mi pas, nici c'mi pas,. c'a mea e mai frumoas/, s'ar putea afla criterii obiective de apreciere# Poate un om s spun c apartine unei religii, dac nu'si revendic superioritatea ei doctrinar absolut, prin sustinerea unicittii valabilittii ei integrale# 0are nu calea cea mai corect si sigur de a se ntlni cu %umnezeu adevrat din %umnezeu adevrat o caut omul# Sau poate el rmne ntre locuri -ntr'un soi de no man1s land

religios/, cu vana senzatie sau pretentie c le poate ntelege si cuprinde -mental/ pe toate# !u alte cuvinte ar putea e(ista un soi de 2punct zero2, absolut neutru fat de toate religiile# %ac o fi, este chiar zero, valoric vorbind, cci de acolo el nu s'ar putea e(plora competent si eficient n jur. "(ist, totusi, ntotdeauna, n om, n sufletul su -venind din suflarea de viat a lui %umnezeu/, dac este cu adevrat atent la sine, ceva esential care'i spune ce este bine si ce este gresit. "ste ceea ce s'a numit constiint primar. Pentru corecta deslusire a ntelesurilor ce subntind lumea aceasta, dat nou spre comunicare cu %umnezeu -una dintre tezele dezvoltate teologic de Printele %umitru Stniloae/, Printii 3isericii au ajuns la concluzia c inima trebuie s fie mintoas, iar mintea inimoas. "ste cu mult mai mult dect o simpl conlucrare ntre inteligent si sentiment, ci ntlnirea ntr'o unire mistic ipostatic. Fatalitate? "ste apartenenta unui om sau chiar a unui neam la o religie anume un dat fatidic) o binecuvntare sau un blestem# n ce msur o religie este nsusit si asumat constient de un om sau de o natie# Sau n ce msur rmne ea numai o coloratur spiritual arbitrar, datorat statutului geo'politic sau meandrelor istoriei# Si rspunsul la aceste ntrebri este dependent de gradul implicrii n religia respectiv, al asumrii ei. !el mai adesea omul are descendente etnice sau familiale ntr'o religie, iar un neam rdcini istorice. 0mul se 2trezeste2 -ca s prelum o bun e(primare trneasc/ prin familia sa ntr'o religie. 4eamul si'o revendic istoric. &eligia devine nu o dat component etnic. "ste de dorit o religie national# $ulte intolerante provin din instituirea unui -pretins/ caracter national al unei religii sau tocmai

din lipsa unei religii asumat ca national# n realitate, o natiune apartine unei credinte, nu invers. 5nii rmn la stadiul de nscriere molcom n religia pe care au mostenit'o, fr s se ntrebe prea mult asupra ei. 0 privesc ca pe un dat sau, n cazul mai bun, ca pe un dar. "ste, de altfel, o cale recomandat de multi. 6ltii doresc s'si realizeze religia si atunci o supun unei minime cercetri critice sincere. &ezultatul unei astfel de analize, duse pn la capt, plecate de la propriile scripturi si de la propria traditie, ajutate si de comunicarea personal -direct sau livresc/ cu marile personalitti duhovnicesti, ar trebui s fie ori o asumare total a religiei respective, ori renuntarea la ea si aflarea unei alteia, care s rspund mai corect realizrii comunicrii cu %umnezeu. Si totusi, n acest din urm caz, nu poti s intri la raionul cu religii ale lumii si s'ti alegi una dup gust si pe msur, cum ai alege o armur. n final, religia este si un rspuns la un apel e(terior -al lui %umnezeu/, care ti se adreseaz din interior -setea de %umnezeu venind din chipul Lui, pecete prezent n orice om/. ns %umnezeu nu vorbeste numai individual, ci si comunitar -istoric, etnic, geografic etc./. &eligia nu este o problem strict individual, cum ncearc unii s o sugereze, marginaliznd'o, ci una primordial comunitar. Sigur, sunt si 2chiulangii2, pentru care problema religiei se pune n termenii comodittii -morale, culturale etc./. %ar, o religie care se respect si care'i respect pe aderentii ei cere eforturi, e(ercitiu, purificare, rafinare spiritual, cu un cuvnt necesit ascez. !el ce caut ntr'o religie parcurgerea si aprofundarea proprie a unei ci deja deschise de %umnezeu si lrgite de 7raditie, se va simti mai comod sufleteste tocmai ntr'o ascez e(ercitat cu mai mult e(igent, practicat n deplin libertate. "Religii"?

$ai multe religii ar vrea s nsemne ori mai multi dumnezei, oarecum echi'valenti si con'curenti, ori mai multe ci de a'L cuta si de a'L descoperi pe %umnezeu -5nicul*/. !t timp omul caut numai prin propriile eforturi, aceast pluralitate poate fi nteleas, pus pe seama limitelor sale. n momentul n care %umnezeu intervine "l nsusi ntr'ajutor si Se reveleaz personal, datele problemei se schimb. 0rice neatentie sau alterare a &evelatiei este vinovat. %ar Se reveleaz %umnezeu n aceeasi msur tuturor# 6m putea spune c "l, fiind !el !e este - esirea 8, 9:/, Se reveleaz, pur si simplu, n e(istenta Sa pur si simpl, ntr'o manier personal accesibil, dup credinta noastr. !apacitatea de sesizare a &evelatiei poate diferi, ns, de la om la om, dar si de la neam la neam -neam poate acoperi determinri tribale, etnice, rasiale etc./. 7alantii nu se mpart egal, si nu stii niciodat dac este mai fericit cel cu multi sau cel cu putini. !ei dinti sunt, oricum, mai supusi riscului. 6tt cstigurile, ct si esecurile le pot fi mai mari. "fortul de receptare este si el personal, depinznd de buna 2strunire2 a vointei -; a o face s alerge cum se cuvine pe strunele adevrului/. %ar ceea ce este sigur este faptul c %umnezeu nu poate s Se reveleze, n nici un caz, n mod contradictoriu. %e aceea nici nu pot fi religiile 2egale2 n momentul n care se contrazic din punct de vedere doctrinar. partenent Pentru omul care'si asum pn la capt, pn la rdcina fiintei sale, o religie, ceea ce nseamn si apartenenta la 3iseric -as evita s spun la 2o2 3iseric, deoarece nu e vorba de institutii analizabile sociologic, ci 7rupul mistic unic al lui %umnezeu unic/, problema se pune n termenii observatiei asupra sinelui si asupra lumii nconjurtoare. 0mul serios poate avea dubii, eventual, n legtur cu capacitatea sa de cuprindere a lucrurilor, dar nu se va ndoi, ndeobste, de cea a 3isericii -n msura n care a ajuns s o descopere, s o realizeze si s o asume

ca a sa/, n mersul ei istoric, mereu filtrnd si limpezind doctrina, deslusind revelatia. 0r, dup credinta crestin, <ristos este &evelatia deplin. 4umai cel bine ancorat n adevrul credintei sale poate fi liber si se poate ntlni cu total deschidere si disponibilitate cu cellalt. 6ltfel, el nu este dect un vagabond religios, un pierde'var al credintei -fierbintele ei ' cf. 6pocalipsa 8,9=/, un ins lipsit de credibilitate. !dentitate si unitate !oe(ist n om nevoia de identitate -personal si de neam/ si dorul de unitate originar. 6mndou s'ar vrea realizate prin si n cadrul religiei. dentitatea se doreste afirmat, dup cdere, si prin religie proprie -cu determinri, adesea, rasiale sau nationale/. n aceste cazuri, nu corectitudinea credintei conteaz totdeauna n primul rnd, ci dorinta ca ea s fie deosebit si proprie. %impotriv, n ceea ce priveste unitatea, n cazul ei prevaleaz, pentru credinciosul atent la conditia relatiei sale cu %umnezeu, corectitudinea reflectrii mesajului divin revelat. n cadrul crestinismului, !atolicismul a ncercat s obtin universalul, n timp ce 0rtodo(ia a ncercat s afle solutia echilibrrii universalului cu nationalul. 5nitatea de tot centralizat catolic ar vrea s subsumeze aritmetic identittile locale, 0rtodo(ia ar dori s le promoveze unicitatea unitar, armoniznd n cadrul lor universalul, n toate nuantele sale convergente. n acest sens, 0rtodo(ia este mai aplecat asupra e(primrii personale a universalului, n timp ce catolicii accentueaz unitatea ontologic a individualelor. %ar amndou aceste credinte crestine tin mult la unitate, ceea ce pare s nu intereseze att de mult Protestantismul, n mod afirmat subiectivist. !eea ce propune Protestantismul din totdeauna este o 6dunare, nu o unire real. Ecumenisme si ecumenism

+nturat e(asperant n zilele noastre, notiunea de ecumenism este practic uzurpat n continutul ei clasic. n general, dou sunt tipurile de ecumenism propuse. 5nul ar fi acela al ecumenismului ' ghiveci, n care toate religiile se amestec de voie, dup -lips de/ gust. Se preconizeaz ajungerea la o religie sintetic, o strutocamil mult mai complicat si, pn la urm, mai monstruoas. 5n altul este servit dup ecuatia urmtoare) ecumenism ; relativism > la(ism > sincretism. Se sustine c toate religile sunt ci egal revelate si corecte pentru a ajunge la %umnezeu. 0r fi mai multe drumuri -crri/, dar unele sunt rtcitoare. %e obicei, cavalerii cei mai nversunati ai acestor tipuri de ecumenism, pn acum cu productii cel mult debile, sunt dintre aceia neimplicati solid ntr'o religie sau dintre cei care plutesc n deriv printre religii. La scara mai redus a crestinismului, au fost lansate n acest veac teorii otioase, cum ar fi aceea a ramurilor -trunchiul comun al religiei primare crestine a generat ramuri cu egal ndrepttire si valabilitate/ sau cea a complementarittii -fiecare dintre confesiunile crestine a pstrat 2ceva2 din credinta originar, si toate combinate ar da ntregul/. !onstituie o capcan si conceptia c diferitele confesiuni crestine sunt numai forme diferite ale aceleiasi religii. ntr'o religie serioas, formele nu sunt aleatorii sau arbitrare, ci acoper epidermic continutul doctrinar. 6r fi totusi copilresc si iresponsabil s spui c toate religiile -sau o bun parte din ele/ sunt egal adevrate si fiecare om religios poate merge'n calea'i la fel de voios si lipsit de griji. 4oi pstrm pentru ecumenism acceptia pe care a cptat'o el n sirul Sinoadelor ecumenice, a toat 3iserica. Se intra acolo spre discutarea unor probleme

doctrinare sau canonice n divergent si se iesea cu o doctrin unic lmurit si nsusit. %izidentii nu erau e(clusi, binenteles, de la viat, dar erau considerati ca autoe(clusi de la +iat, de la 6devr, de la !ale, din 3iseric, mai pe scurt) eretici. 3iserica veche ntelegea s fie coerent si consecvent. "a stia s se fac asistat si n acest fel, al Sinoadelor ecumenice, de %uhul Sfnt. "le rmn pn astzi normative. Fariseism %ac tot sunt diferitele religii cam acelasi lucru, de ce nu cedeaz nimeni# 7ocmai pentru c diferentele, ct de insignifiante ar prea ele unora, apar ca esentiale -tinnd de esenta lucrurilor/ celor nscrisi asumat ntr'o religie. ,iecare ncearc s e(plice celuilalt, mai totdeauna, c deosebirile sunt neesentiale si nesemnificative, dar i cere totdeauna ca el s cedeze, fcnd compromisuri. "n #umnezeu rzboinic? Scripturile, ndeosebi +echiul 7estament, l prezint pe %umnezeu ca pe un %umnezeu al luptei. %omnul este viteaz n lupt - esirea 9=,8 ' !ntarea de slav a lui $oise/, "l ntru dreptate judec si se rzboieste -6pocalipsa 9?,99/. 5na dintre armele lui %umnezeu este sabia gurii Lui -6pocalipsa @,9A/, !uvntul -6devr si ubire/, asadar. !uvntul'<ristos ne spune fr menajamente inutile) S nu socotiti c "u am venit s'aduc pace pe pmntB n'am venit s'aduc pace ci sabie -$atei 9C,8:/. %umnezeu nu lupt niciodat pentru Sine, cci "l nu este niciodat n primejdie. Lupta Sa o d pentru credinciosii Si si pentru cei alesi ai Si - esirea 9:.9:B osua @8,8B 4eemia :,@C/. &zboaiele drepte ale acestora sunt si ale Lui -@ Paralipomena @C,9=/. 6ceasta ar trebui s ne dea curaj si liniste n luptele noastre. !a Psalmistul, putem chiar invoca iesirea lui %umnezeu la lupt n aprarea noastr) lupt mpotriva celor ce se lupt cu mine* -Psalmul 8:,9/.

"n #umnezeu al pcii$ %ar, cel putin la fel de mult, %umnezeu apare ca un %umnezeu al pcii -9 !orinteni 9:,88 ' pacea pus aici n oponent cu 2neornduiala2/ !are va zdrobi pe satana -&omani 9A,@C/. "l este cu noi, si cu "l ne cere 6postolul s ne nsotim -&omani 9=,88B @ !orinteni 98,99B ,ilipeni :,?/ si s trim n pace -@ !orinteni 98,99/. "l sfinteste -9 7esaloniceni =,@8/, "l ne d pacea'n toat vremea si'n tot chipul -@ 7esaloniceni 8,9A/, "l este !el !e L'a sculat din morti pe %omnul nostru isus -"vrei 98,@C/. "l pune'va capt rzboaielor pn la marginile pmntului, arcul va sfrma si va frnge arma, iar pavezele n foc le va arde -Psalmul :=,?/. <ristos a venit de la nastere vestit ca aductor de pace si bunvoire pe pmnt -Luca @,9:/. %up nviere, mesajul dinti a fost acesta) Pace vou* - oan @C,9?.@9/, pus alturi de 4u v temeti* -$atei @D,=/ si 3ucurati'v* -$atei @D,?/. Pace, curaj, bucurie ' iat triada mirific si tonifiant a nvierii. Sigur, btaia principal a mesajului nvierii este spre pacea interioar, ns si pacea e(terioar nu poate surveni dect n urma unei pacificri interioare. Pacea omului nu poate fi dect n <ristos. Pacea nseamn ea nssi o biruint mai mare dect orice rzboire. <ristos a biruit prin pace, omul nu poate birui dect tot asa - oan 9A,88/. &zboaiele sunt multe, pacea este unic n substanta ei. Rzboi nevzut Sunt si rzboaie interioare, nevzute. n primul rnd, rzboiul cu rul din tine. 4umai cine nu'si poart rzboiul interior, are timp de cel e(terior si i place, ca atare, s se produc astfel. &zboiul interior este cu adevrat necesar si roditor de pace. %upta cea bun

Sunt 2rzboaie2 pe care esti obligat s le porti. 7rebuie s porti 2rzboi2 pentru adevrul dreptei credinte, dar singura arm biruitoare rmne iubirea. Pare o banalitate. %ar folosirea iubirii n lupt a ajuns cu totul e(ceptional, banalitatea zilnic fiind lupta fratricid dezlntuit. 6postolul neamurilor pare obsedat de ceea ce el numeste lupta cea bun, mai ale n Scrisorile ctre ucenicul su 7imotei. $iza acestei lupte, care const n principal n vestirea "vangheliei -9 7esaloniceni @,@/ si n mrturisirea dreptei credinte, este eshatologic) Lupt'te lupta cea bun a credintei, cucereste viata vesnic la care ai fost chemat si pentru care mrturisirea cea bun ai mrturisit fat de martori -9 7imotei A,9@/. La sfrsitul vietii, n pragul nftisrii la tronul de judecat divin, numai cu aceast lupt 2se laud2 Sfntul Pavel, altfel deloc srac n merite) Lupta cea bun am luptat, cltoria mi'am mplinit'o, credinta am pzit'o. -@ 7imotei :,E/. "(perienta propriei lupte, l face pe 6postol s'i ndemne si pe ceilalti crestini la sustinerea ei, mbrcndu'se n armura luminii -&omani 98,98B a se vedea si "feseni A,9C' 9?, unde narmurarea si narmarea crestinului lupttor sunt redate in e(tenso/, n isus <ristos -&omani 98,9:, ceea ce se realizeaz prin botez si prin perpetuarea lui euharistic/, ntru toate nftisndu'ne pe noi nsine ca slujitori ai lui %umnezeu -.../ n cuvntul adevrului, n puterea lui %umnezeuB prin armele drepttii -@ !orinteni A,:.E/. 5n alt 6postol, uda, ndeamn n acelasi fel) S v luptati pentru credinta care o dat pentru totdeauna le'a fost dat sfintilor. - uda 8/. !u toate c omul, lupta crestinului autentic este cu precdere spiritual -@ !orinteni 9C,8':/. "ste o lupt ce trebuie purtat, n egal msur, individual si comunitar) s aud despre voi c stati ntr'un singur duh, ntr'un singur suflet luptndu'v pentru credinta "vangheliei -,ilipeni 9,@E/.

Rzboiul e&terior &zboiul interior este nsotit cel mai adesea de lupte e(terioare. !u necazurile, cu ispitele. !restinul, datorit conditiei sale e(istentiale alese, este mai e(pus acestor lupte, ca orice veritabil ostas aflat mereu n prima linie a frontului. "l lupt fie direct, fie prin simpatie si con' ptimire -"vrei 9C,8@/. "l lupt pentru sine, dar mai ales pentru altii. Lupta sa nu face niciodat victime, ci totdeauna ncearc s salveze. Printele este dator s lupte fr fric, cu ndejde n %umnezeu, pentru fiii si duhovnicesti -!oloseni @,9/, capul familiei pentru toti ai casei -4eemia :,9:/ etc. "ste o lupt neostenit, acompaniat de teribile temeri -@ !orinteni E,=/. zbnda poate fi asigurat numai de conlucrarea cu %umnezeu, de transparenta celui care se osteneste luptnd la lucrarea lui %umnezeu n el -!oloseni 9,@?/. $iza tuturor luptelor rmne mntuirea. 4dejdea si ncredintarea crestinilor este mai mare n acest sens) vrednic de crezare e cuvntul si de toat primireaB fiindc spre aceasta ne si ostenim si suntem ocrti si ne luptm, c ne'am pus ndejdea'n %umnezeul cel viu, care este $ntuitor al tuturor oamenilor, mai ales al credinciosilor -9 7imotei :,?'9C/. %ar si datoriile lor sunt mai mari. Rzboi cu #umnezeu !u voie sau fr voie, unii ajung s se rzboiasc cu %umnezeu. 4eglijente pctoase te pot aduce n aceast situare. Suntem avertizati n acest sens) 4u cumva s v pomeniti si lupttori mpotriva lui %umnezeu* -,apte =,8?/. +remurile din urm vor fi mai marcate de acest tip de rzboi) "i vor porni rzboi mpotriva $ielului, dar $ielul i va birui, pentru c "l este %omnul domnilor si mpratul mpratilorB si cei mpreun cu "l, chemati si alesi si credinciosi Fvor birui si eiG -6pocalipsa 9E,9:/. +a fi timpul unui rzboi -spiritual/ generalizat) rzboiul zilei celei mari a lui %umnezeu 6tottiitorul -6pocalipsa 9A,9:/. %ar, pentru

crestin, tot viitorul este astzi -vine ceasul, si acum este, spune <ristos ' oan :,@8/. ntr'un fel, se rzboiesc cu %umnezeu, fr s'o realizeze, toti cei care refuz s se alture) !ine nu este cu $ine este mpotriva $ea -$atei 9@,8C BLuca 99,@8/. 7ertium non datur. !u putin mai mult atentie la sine, fiecare poate auzi, ca odinioar Saul, glasul tnguitor al lui %umnezeu) de ce m prigonesti# -cf. ,aptele 6postolilor ?,:/. ,iecare e chemat la un drum al %amascului si la o orbire vindectoare, spre strvedere. Rzboaie religioase? Sunt cu adevrat rzboaiele numite ca atare religioase# "le sunt, n orice caz, cele care au alimentat o anumit critic destul de acerb a religiilor n epoca contemporan. ns, unul dintre 6postoli observa corect) %e unde rzboaiele, si de unde luptele dintre voi# 0are nu de aici) din poftele voastre care vi se rzboiesc n mdulare# - acob :,9/. Sfntul 6postol oan este si mai categoric, artnd c satana e cel care amgeste popoarele si le adun la rzboi -6pocalipsa @C,D/. 0 adunare care desface, care risipeste. &zboiul armat izbucneste atunci cnd doctrina, superficial cunoscut, este deturnat n ideologie, iar ideologia se cere aproape inevitabil a fi folosit ca instrument de anihilare si eliminare a celor cu care dorintele de stpnire despotic intr n coliziune. Practic, n astfel de rzboaie, motivatia religioas este numai prete(t, cauzele imediate, mrturisite sau nu, fiind de alt natur, de cele mai multe ori economic, social sau politic. !a n multe cazuri, a avea lupt contra lui a fi) setea de a avea mai mult si mai usor a unora alimenteaz e(ercitarea unor actiuni e(terminatoare mrsave n vederea trecerii n a nu mai fi a altora. n acelasi timp, si reciproca este adevrat) toate

rzboaiele au un substrat religios, ele demonstrnd cu mare evident deprtarea de %umnezeu. Pn la urm, orice agresiune este o agresiune mpotriva lui %umnezeu, mpiedicare tragic de piatra <ristos -$atei @9,::/, lovire iresponsabil cu piciorul n tepus -,aptele 6postolilor ?,=/. 0riginea mai tuturor violentelor mai const si n faptul c omul se face, cu teribil plcere, pre sine celuilalt, deodat, procuror, judector si clu. "(ist o mare ispit a diabolizrii celorlalti, a trimiterii lor rapide n iad. n ciuda numeroaselor avertismente scripturistice, nimic nu se uzurp mai mult lui <ristos dect calitatea de Hudector unic. !t priveste pacea, si cea mai mic, ea si are originea n <ristos, ea nu poate fi dect ntru <ristos. 6cesta a fost scopul propovduirii Sale printre oameni -Pe acestea vi le' am grit pentru ca'ntru $ine pace s aveti ' oan 9A,88/. 'tructuri si responsabilitti ierarhice n mod normal, orice religie si constituie o clas sacerdotal, menit s rostuiasc si s gireze corectitudinea doctrinei si a cultului aferent. "a se organizeaz sub o form ierarhic. Soliditatea unei religii const si n temeinicia structurrii ierarhiei sale. 6cest lucru depinde de msura n care %umnezeu este acceptat s se implice n constituirea ierarhiei, asistnd'o activ. Practic, pot fi observate dou ierarhii. 5na institutional, alta spiritual -aici n sensul de duhovniceasc/. "le pot interfera ntr'o msur mai mic sau mai mare, dar nu ajung niciodat s se suprapun -situatie ideal, paradisiac/. mportant este ca cele dou ierarhii s rmn ntr'o legtur ct mai organic si s se potenteze reciproc. !ea duhovniceasc rmne ns sarea credinciosilor, prin ea, mai ales, se lucreaz pacea) 6veti sare ntru voi si triti n pace unii cu altii -$arcu ?,=C/.

Pn la urm, ierarhiile sunt cele responsabile sau chiar vinovate de derapajele rzboinice n raportul dintre religii. 6cestea au loc ndeosebi atunci cnd clasa sacerdotal ajunge s fie o cast n cutare de privilegii de tot felul. %ar tot ierarhiile pot avea si meritul principal al pcii. "le trebuiesc stimulate de credinciosi n aceast directie) %ar v rugm, fratilor, s'i aveti n cinste pe cei ce se ostenesc ntre voi si sunt mai'marii vostri ntru %omnul si v dojenescB si pentru lucrarea lor s'i socotiti vrednici de prisoselnic iubire. ,iti cu pace ntre voi -9 7esaloniceni =,9@'98/. n principiu, mai toate religiile preconizeaz o dispozitie pasnic fat de strinii de ele, mai ales cnd sunt monoteiste, cnd accept un %umnezeu unic al tuturor. La baz, lucrurile repet n mic pe cele de la vrf. !iocnirile, petrecndu'se ntre persoane sau ntre grupuri mici de aderenti, se pot stinge mai lesne. %e aceea este de dorit o credint unic) ea ar lipsi pe cei rzboinici de o serie de prete(te, iar fr prete(te multe porniri belicoase ar arde mocnit, pn s'ar stinge, fr s mai izbucneasc. La fel de grav este si abandonarea de ctre crestin a calittii sale clericale generale -n fiecare om e(ist componenta potential a preotiei universale/, fat de el nsusi si fat de cei din jur. "l capt atunci o dispozitie rzboinic. %esprinderea clerului de poporul credincios, abandonul fals si formal elitist al turmei de ctre pstori, infuzarea de porniri violente printre aderenti genereaz si multe din numeroasele pusee anticlericale. %in pcate, anticlericalismul pare s fie o mod etern, foarte adesea fr justificri obiective suficiente. Sunt, desigur, unii care scriu despre cler numai 2pe fat2 -de bine/ ' mediile eparhiale, dar si altii care scriu numai 2pe dos2 -adesea chiar pe dos/ ' mediile intelectualiste rebele. %ar numai cu

ochiuri pe fat sau numai pe dos nu iese o mpletitur ca lumea. si nici chiar cu 2unul pe fat, unul pe dos2. 4umai modele simpliste si rudimentare. Lucrurile sunt mult mai comple(e si trebuiesc analizate fr prejudecti, sine ira et studio, pentru a li se dezvlui adevratul continut si, eventual, a vindeca rnile. erarhia este esential, n cer si pe pmnt. "a este crestin n msura n care este o ierarhie a jertfei de sine si a iubirii pentru cellalt. erarhia nu este destinat s creeze sau s statueze inegalitti, ci s le mblnzeasc. n urcusul Scrii Sfntului oan, nimeni nu este ntrebat de rangurile'i vane sau de studii, ci de implicare si rodire, de purificare si de luminare. (ncetosare 0 proast alegere religioas l las pe om cu ochii n ceat, orbit de false e(tazieri, e(pus rtcirii si mbolnvirii fiintei. 6poi, este plin lumea contemporan de tot felul de manifestri ale unor fenomene concepute n chip fals ca avnd caracterul unor 2religii2 -doctrine spiritualiste ezoterice, unele sisteme politice, diverse sporturi, anumite categorii de muzic, tot felul de hobbI'uri etc./. Se confund patima si o brum de obisnuinte ritualistice cu religia si cu cultul. "ste plin lumea de idolatrii profane pguboase, care deturneaz sufletul din drumul su firesc spre %umnezeu si spre frumusetea Lui aureolar. Convergent !onvergenta religiilor poate fi gndit a fi ontologic si eshatologic. "a provine din unicitatea lui %umnezeu -5nul Sfnt, 5nul %omn/, din apartenenta noastr la un singur rai initial si la unul singur final - erusalimul ceresc, prin numele su cetate a pcii/. %ivergenta apare ntre aceste spatii paradisiace, ca o penetrare a iadului n lume. !nd printele &afael 4oica afirma, cu bun dreptate, c

omul este prin fire ortodo(, nu voia s spun c el apartine 3isericii 0rtodo(e, ci c este construit spre o dreapt credint, spre o relatie cu %umnezeu corect dezvoltat. Printele Hohn 3recJ -duhovnicesc profesor de Studiul 4oului 7estament la institutele Sfntul Serghei din Paris si Sfntul +ladimir din 4eK LorJ/ spune c nu se poate raporta la alti crestini dect gndindu'se c si ei sunt mai mult sau mai putin ortodocsi -chiar dac nu apartin formal 3isericii 0rtodo(e/, c au pstrat, totusi, cte ceva din dreapta credint. !onvergenta final si definitiv a religiilor nu va fi dect n eshaton, cnd toate, de obste, se vor fi luminat desvrsit. Pn atunci, religiile sunt marcate, mai degrab, de divergent, aceasta aprnd ca o ruptur n relatia fireasc cu %umnezeu, n urma cderii paradisiace, asadar. 0mul a plecat de acas risipitor si se va ntoarce acas, la %umnezeu, mbogtit de cicatricile vindecrii attor rni e(istentiale, rpus de dorul snului patern, dup ce va fi realizat c e(perienta istoric, orict de fascinant, rmne pentru el o stare dureroas si precar de strintate. (ndemn %ac'i cu putint, pe ct tine de voi, triti n pace cu totii oamenii -&omani 9@,9D/. %in pcate nu este totdeauna cu putint si nu tine totdeauna de noi. <ristos a prevzut asta. )ostenire Pace v las vou, pacea $ea v'o dau - oan 9:,@E/ Fericirea nfierii ,ericiti fctorii de pace, ca aceia fiii lui %umnezeu se vor chema -$atei =,?/.