CAP.VI.

ANTIM IVIREANUL PATRIOT SI OM POLITIC

In vremea in care Antim155 a trit i s-a ostenit in slujba poporului i a Bisericii Romneti, ara Romneasc era nconjurat de patru mari puteri a cror credin i formaia social politic agrava situaia Valahiei. Aceste mari puteri erau: Imperiul Otoman de care depindea din punct de vedere politic ara noastr; Austria, Rusia i Polonia ale cror interese de multe ori se ciocneau asupra rii noastre i fa de care prin diplomaie, domnitorul Constantin Brncoveanu a cutat s obin ajutor militar cum a fost cazul cnd Rusia lui Petru cel Mare ntreine anumite legturi secrete la nivel diplomatic cu ara romneasc , asigurndu-se domnitorului romn aprarea militar i chiar independena, iar in cazul abdicrii chiar azil pe teritoriul Rusiei, in schimbul informaiilor i sprijinului economic i armat n cazul unui rzboi. In aceast situaie, atitudinea mitropolitului era in favoarea alianei cu Rusia mergnd pn la ai ndemna pe boierii din divanul rii s se uneasc cu ruii trecnd astfel peste politica prudent a lui Brncoveanu care a cutat s aib o atitudine prudent fa de turci crora continua s le fie supus in ciuda cooperrii secrete pe care o avea cu Rusia.156 Trit in orientul ortodox, Antim cunotea bine situaia nefericit a tuturor cretinilor aflai sub stpnirea otoman, de aceea o poziie a sa fa de stpnirea necretin se manifesta cu att mai tare dup ce la 15 august 1714 cade sub pedeapsa capital nsuii domnitorul Constantin Brncoveanul mpreun cu cei patru fii ai si. Situaia politic a rii romneti se agraveaz mai mult in 1716 cnd i urmaul la tron a lui Brncoveanu, tefan Cantacuzino este mazilit la 21 ianuarie i ucis dup ce vreme de doi ani cutase s duc o politic n multe privine asemntoare cu cea a naintaului su, referindu-ne aici la legtura cu ruii si cu austriecii, iar in plan intern oferind Bisericii anumite privilegii cum ar fi scutirea de dri a preoilor. nlturarea din tron a domnului tefan Cantacuzino aduce la conducere pe fanarioi, plecate slugi ale sultanului i instrumente cretine a intereselor i lcomiei turceti, care il vor face pe mitropolit s contientizeze ct de departe era visul su de a-si vedea ara de adopie si biserica pe care a condus-o atia ani libere de sub orice fel de jug. Primul domn fanariot Nicolae Mavrocordat, potrivnic ruilor, va dizolva vechiul divan, iar boierii vor fi nlocuii cu cei care l-au nsoit de la Constantinopol. NU aa ns stau lucrurile cu mitropolitul car rmne n scaun in continuare dei intre el si noul domn existau opinii diferite privind trebuirile externe ale rii. Situaia tot mai dificil se face mai nti
155 156

ibidem p 93. ibidem p 45.

70 simit n ar prin faptul c drile pe care oamenii erau obligai s le fac la stat crez, iar muli dintre ei caut s se retrag in Transilvania sau s-i ia calea pribegiei. In acest timp, preocuparea mitropolitului Antim rmne in continuare aceea de a-i vedea ara eliberat de cotropitori cu a lor jug care acum apsa de dou ori mai tare asupra oamenilor, context in care Antim, profitnd de o perioad de armistiiu intre rui si turci, se ntelege cu puinii boieri care mai erau n ar i cu cei care erau in Transilvania, s ncheie o alian cu austriecii pentru al ndeprta pe domn i a elibera ara de sub dominaie otoman. Astfel c in 1716, Antim ii adun in jurul su pe cei ce reprezentau interesele mulimii cernd ajutor din partea austriecilor in al ndeprta pe Mavrocordat. Rzboiul ruso-austro-turc se terminase cu victoria austriecilor la 5 august 1716, armata romn primete ordin s nu se opune austriecilor cnd vor intra n ar, iar la patru septembrie 1716 se rspndete vestea lipsit de temei ca armata austriac se apropie de Bucureti157 fcndu-l pe Mavrocordat s plece ndreptndu-se ctre cetatea Giurgiu, cerndu-i i lui Antim s-l urmeze dup ce acesta nefiind in Bucureti la rspndirea

zvonului, e ntiinat de cele ce se petrece in ora. Venind pe drumul spre Bucureti din vizita pe care o fcuse in eparhie, in judeul Vlaca, Antim l ntlnete pe domn cruia i refuz cererea de a-l nsoi la Giurgiu motivnd lipsa unei autoriti care in lipsa domnului putea prelua conducerea rii.158 Aceasta atitudine il face pe Mavrocordat s-i ntreasc convingerea c Antim ii este potrivnic si s se rzbune la ntoarcere mai nti pe Ptracu Brezoianu, vornicul care in timpul fugii la Giurgiu a lui Mavrocordat a preluat, se pare numit chiar de Antim conducerea rii, iar mai apoi pe nsui Antim care nu voise altceva dect s rezolve problemele legate de spiritualitatea si identitatea naional a poporului nostru. Din porunca lui Nicolae Mavrocordat, Antim este adus la curte unde, abuzat fizic de ctre soldai i nchis sub paz, este constrns s-i dea demisia din scaunul de mitropolit care va fi ulterior ocupat de fostul duhovnic a lui Brncoveanu, vechiul oponent a lui Antim Mitrofan de la Nissa . Intre timp, fr a se opri aici, Mavrocordat intervine i la Patriarhia ecumenic une obine caterisirea lui Antim din partea patriarhului ecumenic Eremia al III-lea care l acuz, pe baza spuselor domnitorului fanariot de vrjitorie i crim emind in acest sens gramatta care hotra caterisirea i chiar excomunicarea lui Antim, care, alungat din snul monahal ii primea vechiul nume mironesc de Andrei, iar odat cu aceasta i sentina dat de nalta Poart: nchisoarea pe via in mnstirea Sf. Ecaterina din Sinai159. Pentru a prentmpina o eventual revolt a oamenilor care erau lipsii de mitropolitul lor, Antim este urcat i pornit spre exil in miez de noapte sub paza soldailor care, ajungnd la Galipoli, aproape de rul Dulcia care trece
Iorga, Nicolae, Istoria Bisericii Romneti ed. II, Bucureti 1930 pag. 55. B.O.R. nr.8-9 p 688. 159 ibidem pag. 688, apud. Anton Maria del Chiaro Istoria delle Moderne Rivoluzione Della Valachia.
157 158

71 prin Adrianopol, cum ne spune Anton Maria del Chiaro160 , dau curs planului ntocmit de Mavrocordat i sub conducerea mehmedarului Iordace Colfescu il ucid pe vrednicul ierarh Iviran si arunc rmiele in rul afluent al Mariei ncheindu-se astfel o pagin deosebit din istoria poporului romn si a culturii sale in luna septembrie 1716. Reabilitarea acestui vrednic ierarh al bisericii romne s-a svrit in anul 1966 cnd se ridic acuzaiile aduse asupra lui revocndu-i-se actul de catorisire, acest act venind dup demersurile ncepute de biserica ortodox romn in 1916 cnd s-a propus canonizarea lui Antim Ivireanul.