Poveste Totul incepe cu un lant de amintiri...amestecate, trunchiate si intrerupte din loc in loc.

Un lant virtual ce incepe cu sfarsitul si sare din loc in loc, subliniind momentele importante din viata tinerei Jodie Holmes. O supravietuitoare ce involuntar ajunge prinsa in jocul murdar al CIA, expunandu-se la numeroase pericole nu numai pentru a-si salva viata dar si pentru a proteja intreaga omenire de o amenintare fara margini. Insa stati...de la bun inceput ar trebui sa subliniez ceva: Jodie nu este nici pe departe tipul de tanara obisnuita pe care il intalnesti in jocurile video: nu este superficiala, nu e provocatoare si su siguranta nu e cine stie ce bomba sexy. In schimb, fata ascunde un secret pe care putina lume l-ar putea banui la prima vedere: este in mod misterios legata de o entitate spirituala pe nume Ayden. Dar tocmai datorita acestei legaturi viata ei s-a schimbat fundamental. Jodie este intrucatva prizoniera, tinuta la distanta de ceilalti copii si adulti, protejata si in acelasi timp izolata pentru ca Ayden are un puternic instinct protector, atacand pe oricine care ar putea sa ii faca rau fetei. Incercand sa scape de propriu-i destin, tanara va evada de mai multe ori, fugind de cei ce o urmaresc, ascunzandu-se printre oamenii strazii, in desert alaturi de indienii Navajo sau infruntand de una singura trupele trimise in cautarea ei. Dar de fiecare data, abilitatile sale o vor opri sa duca o viata normala, conducand-o spre noi aventuri suprinzatoare si terifiante. In mod interesant, Beyond: Two Souls reuseste sa ofere o poveste credibila despre doua lumi complet diferite care uneori se intalnesc: lumea celor vii si lumea spiritelor. Iar Jodie pare a fi veriga lipsa, puntea de legatura ce uneste aceste spatii. Gameplay Daca va intrebati unde ati mai auzit de Quantic Dream, raspunsul este simplu: tot ei au produs si Heavy Rain, insa spre deosebire de acesta, Beyond: Two Souls este mult mai complex, scenariul sau ajungand undeva la vreo 2000 de pagini, ceea ce nu este putin nici pentru un film, barem pentru o productie dedicata consolelor video. Insa in ciuda complexitatii sale, jocul are o curba de invatare foarte lina, gandita si dezvoltata pe parcursul mai multor misiuni unde fiecare gamer, indiferent cat de neexperimentat ar fi el, va invata sa se miste, sa interactioneze cu mediul inconjurator si sa se lupte. Dar inca de la primul nivel, veti avea surprinza sa vedeti ca Jodie nu este singurul personaj jucabil. De fapt, Aiden va juca un rol foarte important alaturi de tanara, interactionand cu ea, oferindu-i abilitati speciale si patrunzand acolo unde ea nu va putea. In general, actiunile sale vor presupune concentrarea a doua particule de energie intr-un singur punct pentru a misca un obiect, a sparge un geam sau a deschide vreo usa secreta. Insa Aiden poate face cu mult mai multe: la nevoie ii ofera fetei un scut protector, poate poseda oameni si animale iar ca abilitate suprema, poate concentra energia latenta a unui obiect sau cadavru, oferindu-i lui Jodie ultimile amintiri ale celui mort. Comenzile sunt destul de complexe si implica atat butoanele traditionale cat si accelerometrul controllerului ce va fi folosit mai ales in momentele in care fata va trebui sa sara peste vreun obstacol mai special sau sa scape dintr-un atac. Insa indiferent de situatie, jocul va oferi mici indicii pe ecran sub forma unui mic controller stilizat la care butoanele ce trebuiesc apasate vor fi figurate cu rosu. Deci intregul sistem a fost gandit pentru un gameplay lin si fara piedici. Ceea ce m-a nemultumit oarecum, a fost ca pe anumite nivele, actiunile lui Jodie sunt prea detaliate: jucatorii trebuie sa umble prin casa parintilor ei adoptivi, aparent fara rost, in alt nivel sunt obligati

sa...gateasca alaturi de ea etc. Lipsa acestor elemente nu ar fi adus nici un minus, daca e sa ma intrebati pe mine! Grafica Citeam recent pe net ca jocul acesta a fost laudat in mod deosebit pentru grafica sa. Si da, pot sa fiu de acord cu asta. Chiar daca platforma PlayStation 3 si-a cam trait traiul, ceea ce vedem acum este probabil apogeul a ceea ce poate sa faca un PS3: o experienta vizuala bogata, complexa si extrem de placuta ochiului (pana apare PS4 si totul o sa para perimat evident). Personajele principale sunt intrucatva celebritati: Jodie Holmes este interpretata de Ellen Page iar Willem Dafoe (da, acelasi ca cel care a jucat in Spiderman) intra in pielea unui Nathan Dawkins care arata leit ca Dafoe. De fapt amandoi actorii par sa isi fi imprumutat fetele personajelor din joc ceea ce, pe mine cel putin, m-a facut de multe ori sa am senzatia ca ma aflu cumva prins in mijlocul unei productii cinematografice si nu intr-un joc video. La asta a contribuit, evident, si faptul ca fiecare nivel a fost proiectat cu o atentie deosebita pentru detalii, chiar si acolo unde acest lucru nu ar fi fost nevoie. Peisajele ce variaza de la o camera de laborator inchisa pana la enormul spatiu al desertului din (cred) Arizona, sunt zugravite in culori vii, iar accentul pus pe calitate se observa la fiecare pas. De fapt, aici tin sa ma opresc si sa fac o mica paranteza despre cai. Niste animale frumoase, elegante si pe care nu le-am vazut prea mult reprezentate in jocurile video din ultimii ani. Ei bine, caii arata grozav in Beyond: Two Souls, extrem de apropiati de varianta reala, lucru ce este foarte dificil de facut daca nu intelegi anatomia acestor fiinte superbe. Sunet Documentandu-ma pentru acest review, am descoperit ca dincolo de coloana sonora a acestui titlu se ascunde o poveste trista: acesta a fost ultimul proiect al lui Normand Corbeil, compozitorul soundtrackului Heavy Rain si multiplu castigator al unor premii de renume (BAFTA, Academy of Interactive Arts & Science etc) a murit in timpul realizarii jocului in urma unui cancer pancreatic. Asa ca in locul lui a venit un alt sunetist important, Lorne Balfe care a semnat printre altele soundtrack-ul la Assassins Creed III si Crysis II. Concluzie Nu e usor sa spui povestea a doua suflete, sa descoperi suferinta ce le leaga sau periculoasele aventuri prin care au trecut ele. Insa Beyond: Two Souls imbina stralucit momentele pline de dramatism cu suspansul si actiunea, oferind un gameplay ce va va tine legati de consola ore intregi. Si dupa ce am descoperit o buna parte din intriga jocului, pot spune ca Beyond: Two Souls este unul dintre cele mai bune jocuri pe care le-am incercat de la The Last of Us incoace. Si asta nu este o exagerare cu toate ca stilul de gameplay si intriga nu vor parea la fel de extraordinare pentru toata lumea. Insa cei care, la fel ca mine, apreciaza jocurile construite pe un scenariu sanatos si complex, vor avea o surpriza de proportii. Jodie este un personaj atipic din toate punctele de vedere. Nu pentru ca ar fi speciala intr-un fel ci tocmai pentru ca scenaristii au reusit sa creeze si sa dezvolte un personaj real si credibil; o tanara ce trece de la statutul de fetita la cel de femeie, luptandu-se nu doar cu problemele specifice varstei ci si cu cele create de darul pe care il are.

Desigur, productia celor de la Quantic Dream nu este nici pe departe revolutionara, insa inglobeaza toate elementele necesare unui titlu de calitate: un subiect complex care te face sa gandesti si sa iti doresti sa afli si mai multe, un gameplay ce combina momentele linistite cu cele de suspans maxim si un sistem de control ce arunca jucatorul in mijlocul actiunii, obligandu-l sa se implice la cele mai inalte cote. Si iarasi revin, e posibil ca multi sa nu inteleaga de ce acest joc e special. Dar, eu unul, oricat am cautat, nu am gasit nici un titlu similar care sa inglobeze o poveste asa de complexa, un control atat de elaborat al personajului si un final atat de surpinzator. Daca ati mai citit si alte review-uri scrise de mine, stiti ca nu apreciez atat de mult francizele multianuale, shooterele militare si alte productii similare. Gusturile mele se indreapta mai mult spre titlurile elaborate, ale caror scenarii sa te tina lipit in fata consolei sau a PC-ului cu orele. Iar Beyond: Two Souls este un joc bun. Un titlu ce captiveaza si starneste interesul, mai ales ca linia temporala este intrerupta, amestecata si oferita intr-o ordine ce va ascunde adevarul pana aproape de finalul jocului. Si chiar daca nu este la fel de intensa ca The Last of Us, productia celor de la Quantic Dream primeste un 8,5 de la mine pentru originalitate, storyline si gameplay. Plus: + Poveste originala + Gameplay antrenant + Grafica elaborata + Un final greu de prevazut Minus - Anumite actiuni ale lui Jodie par fara rost: plimbatul prin casa, gatitul - Unele scene implica prea multa violenta, chiar daca voalata - Prezenta fetelor actorilor in joc da un aspect de film unui joc ce ar fi putut fi ok si fara asta.