TRADIIONALISMUL

CUPRINS:
Definiie Trsturi Reviste i micari tradiionaliste: Semntorul-semntorism Viaa romneasc-poporanism Gndirea-gndirism Reprezentanii tradiionalismului

DEFINIIE
Termenul de tradiionalism are mai multe accepiuni. El reprezint un tip de cultur, specific unei spiritualitai, care, indiferent de epoc sau de curent literar, se distinge de celelalte culturi ale aceleiai epoci. Uneori, el desemneaz numai cultura popular, ca rezultat al geniului colectiv, anonim si oral, de la sate sau de la periferia oraelor. In literatura roman interbelic, acest termen s-a folosit pentru a-i diferenia pe moderniti, scriitori inspirai exclusiv din cultura occidental, de colegii lor, tradiionalitii, care refuzau sursele externe, in favoarea celor consacrate in cultura roman. Inteles astfel, tradiionalismul apare ca o continuare a directiei inaugurate de Dacia Literara siJunimea, dar intr-o manier radical, respingand adaptarea la cultura modern si conservand interesul pentru valorile naionale. Tradiionalismul presupune in sens larg o atasare fa de valorile tradiiei, de specificul naional i o respingere a tot ce este inovator/nou. In sens restrns este un curent literar aparut in prima parte a secolului al XX-lea care se orienteaza catre folclor, civilizaie rural,etnic si etnografic.

TRSTURILE TRADIIONALISMULUI

ntoarcerea la originile literaturii; ideea ca mediul citadin este periculos pentru puritatea sufletelor; promoveaz problematica ranului; pune accent pe etic, etnic, social; cultiv universul patriarhal al satului; proz realist de reconstituire social; istoria si folclorul sunt principalele izvoare de inspiratie, dar intr-un mod exaltat; ilustrarea specificului naional, n spirit exagerat.

SEMNTORUL
Prima grupare tradiionalista s-a format in jurul revistei bucuretene Semntorul (1901-1910), de la care ii ia i numele-semntorism. In centrul ateniei acestor scriitori se afl spatiul rural, pe care semntoritii il opuneau oraului considerat un teritoriu decadent. Scopul lor era protejarea tradiiei rurale, a specificului naional, instituirea unei zone securizante care sa fereasc satul de influenele nocive din afar.A aprut la Bucureti sub conducerea lui Alexandru Vlahu i G. Cobuc, dar principalul ideolog a fost Nicolae Iorga. In articolul-program al revistei, intitulat Primele vorbe, ca i in poezia Smnatorul publicat de Vlahu in primul numr al acesteia, se contureaz programul viitoarei orientri: scriitorii trebuie sa cultive specificul naional, prin prezentarea vieii satului. Speciile cultivate de smntoriti: texte de mici dimensiuni, in versuri scurte, poeme epice(idilele), in prozaschite, povestiri in care naratiunea se impleteste cu descrierea. Smntoristii se opuneau influenelor strine, considerate primejdioase pentru cultura naional, Cobuc susinnd ideea necesitii unui ideal, a unei literaturi care s lumineze poporul. Nicolae lorga promoveaz concepia intrrii in universalitate prin naionalism, integrnd esteticul in etnic. Cei mai reprezentativi poei au fost G. Cobuc, Al.Vlahu,St.O.Iosif, O.Goga,M. Sadoveanu.

VIAA ROMNEASC

Poporanismul este orientarea care se-ncheag in jurul revistei Viaa romneasc, aprut la Iai, in 1906, sub conducerea lui C. Stere si avndu-l ca secretar de redacie pe Garabet Ibrileanu. Curentul manifesta interes pentru viata rural i pentru valorile poporului, dar se deosebete de smnatorism prin: evocarea unei existene chinuite a ranilor, condamnai la munc trudnic i la mizerie (O. Goga); lipsa educaiei corespunzatoare, a bolilor netratate, care aduc moartea timpurie n lumea satului (Fefeleaga- I. Agarbiceanu). Din punct de vedere formal: tablouri descriptive sumbre, caracterizate prin amestecul suferinei fizice i morale, care implic i un sentiment de mil, de duioie al autorilor, ceea ce confer un pronunat aspect liric textelor. Adepii acestei orientri ii propuneau ca obiective:dragostea pentru popor,simpatie pentru sat si trani, dar nu idealizeaz viaa de la ar (realismul viziunii),interes pentru luminarea poporului,critic aspra a nedreptailor facute omului de rnd. Colectivul redactional era alcatuit din nume de prestigiu precum Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Ionel Teodoreanu, Al. Philippide, G. Calinescu, care au atras in paginile revistei opere ale unor scriitori importanti ai literaturii romane: Liviu Rebreanu, Octavian Goga, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Pillat, Ion Barbu.

GNDIREA
Revista aparut la Cluj in 1921, sub direcia lui Cezar Petrescu. s -a situat de la inceput pe o linie traditional, propunandu -i s apere "romnismul, adic ceea ce e specific "sufletului naional". Ceea ce aduce nou ideologia gndiritilor este promovarea in operele literare a credinei religioase ortodoxe, care ar fi elementul esenial de structure a sufletului rnesc. Opera cu adevarat romaneasca trebuia sa exprime in modul cel mai inalt specificul national - "ethosul" - prin promovarea si ilustrarea ideii de religiozitate, cutnd s surprind particularitile sufletului naional prin valorificarea miturilor autohtone,i credinelor strvechi. Cu timpul, revista trece sub influenta lui Nichifor Crainic, iar filozofia promovat in multe din articolele publicate in "Gandirea" se afl sub inrurirea germanului Oswald Spengler, cu a sa filozofie a vietii (Lebensphilosophie) din "Declinul Occidentului" ("Der Untergang des Abendlandes"), in care erau explicate deosebirile dintre cultura si civilizatie si se proclama prabusirea Occidentului sub povara lipsei de cultur, a mainismului si a civilizaiei. In articolele sale programatice, "Isus in tara lui" (1923), "Parsifal" (1924) si "Sensul traditiei" (1929), Nichifor Crainic promoveaz tradiionalismul culturii romane, conceput ca imbinare intre autohtonism si ortodoxism, intre temele si valorile naionale promovate de micrile literare anterioare, paoptism, junimism si smnatorism, i spiritualitatea ortodoxa, vazut ca un "coviltir de aur" al bisericii romne, ca o zare metafizica in care se proiecteaza toata existenta si aspiratiile poporului roman. Nichifor Crainic argumenteaz superioritatea culturii bizantine, negnd valoarea civilizatiei occidentale si criticnd tendinele de occidentalizare a culturii si a spiritului civic romnesc, dar limiteaza orizontul culturii romne la un anumit balcanism cu tendinte autarhice.

Directiile poeziei tradiionalist-gndiriste sunt in general doua. Una este cea a sensibilitatii metafizice reprezentate de lirica lui Lucian Blaga si Vasile Voiculescu, mai cu seama. Este o poezie a fiorului religios, a intrebrilor fr rspuns despre raporturile omului cu fortele universului, a nelinistii in fata misterelor firii. Cea de a doua, reprezentat de poeti precum Aron Cotrus si Radu Gyr, este o liric a rzvrtirii, a exaltrii vitaliste, exprimate adesea intr-un limbaj aspru. In ciuda unor excese mistic-spiritualiste, gndirismul rmne fr indoial miscarea cea mai fertila si cu rezultatele cele mai notabile din rndul traditionalismelor romanesti. Din punct de vedere formal , scriitorii grupati in jurul revistei Gandirea, au preluat unele mijloace de realizare din curentele moderniste, astfel incat, spre deosebire de samanatorism si poporanism, in literatura gandirista se remarc o sintez intre traditionalism si modernism( poezia lui Blaga asociaza fondul traditionalist cu versificatia moderna, iar traditionalismul arghezian imbraca forme ermetice: artele poetice, Psalmii)Pe langa acesti poeti se remarca in perioada interbelica Ion Pillat, al carui volum Pe Arges in sus(1923)l-a consacrat pe poet traditionalist. In versurile sale, evoca satul natal, cu perioada copilariei,plina de amintiri frumoase, cu biserica de altadata, cu o autohtonizare a reprezentrilor religioase, raiul aflandu-se la Muscel, iar Sfanta Familie traind pe langa Raul Doamnei.Un alt exemplu de literatura scrisa in spirit traditionalist il constitue poezia lui N. Crainic Sesuri natale, in care peisajul dunarean se naste in poezie intr-o relatie de suprapunere a imaginilor copilariei cu cele ale maturitatii.

REPREZENTANII TRADIIONALISMULUI
George Toprceanu Popular Ah, rzboiul blestemat Cte vduve-a lsat n durere - i ci prunci Au rmas orfani de-atunci! Dar cnd stai s te gndeti, Toate cele pmnteti Sunt ca umbra norilor, Ca mireasma florilor. Nu-i mirare c, de-atunci, Au crescut srmanii prunci i vd nc soarele Toate vduvioarele... Doar pe morii din rzboi Putrezii n vnt i-n ploi N-are cine-i ntreba Dac-s fericii ori ba. Ion Minulescu Amiaz rural E cald i lacul pare o hart de noroi... E harta unei ri dup rzboi, n care - dezgustat de-atta murdrie S-a sinucis i ultimul broscoi, Un biet colar cu nota 3 la geografie... Pe malul lacului, Un bou, O vac, Un viel i-un taur Recit Testamentul nou i poezia veche, din clasele primare: "Viitor de aur ara noastr are!..." Iar pe oseaua comunal, Crciumarul, nvtorul, Popa i notarul Cei mai de seam gospodari din sat Se ceart pe un scaun vacant de deputat.

Radu Gyr Ridic-te, Gheorghe, ridic-te, Ioane! Vasile Voiculescu Contemporan Nu m-nspimnt cerul, nici pmntul; Pe unul calc, pe cellalt l strpung; Sunt slab, smna care-o sufl vntul Pe stepele vieii ndelung, Dar el m sufl unde vreau s-ajung! Chiar dac eti la infinit de mine, Dar tiu c eti i-i cat mpria, Nu-mi mai triesc n van nimicnicia. O, Doamne, sunt contemporan cu Tine i sunt contemporan cu Venicia. Nu pentru-o lopat de rumen pine, nu pentru patule, nu pentru pogoane, ci pentru vzduhul tu liber de mine, ridic-te, Gheorghe, ridic-te, Ioane!

Pentru sngele neamului tu curs prin anuri, pentru cntecul tu intuit n piroane, pentru lacrima soarelui tu pus n lanuri, ridic-te, Gheorghe, ridic-te, Ioane!
Nu pentru mania scrnit-n msele, ci ca s aduni chiuind pe tapsane o claie de zri i-o cciula de stele, ridic-te, Gheorghe, ridic-te, Ioane! Aa, ca s bei libertatea din ciuturi i-n ea s te-afunzi ca un cer n bulboane i zrzrii ei peste tine s-i scuturi, ridic-te, Gheorghe, ridic-te, Ioane! i ca s pui tot srutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe ui, pe icoane, pe toate ce slobode-i ies inainte, ridic-te, Gheorghe, ridic-te, Ioane! Ridic-te, Gheorghe, pe lanuri, pe funii! Ridic-te, Ioane, pe sfinte ciolane! i sus, spre lumina din urm-a furtunii, ridic-te, Gheorghe, ridic-te, Ioane!