Sunteți pe pagina 1din 25

Ce este universul?

Materia - infinit n spaiu,venic n timp , ma diversificat ca form i coninut,existent n diverse stadii de dezvoltare,n expansiune i continu evoluie Materia se gsete n stare de plasm (ioni) ,particule elementare subatomice (protoni ,neutroni ,electroni) atomi (predominani fiind H-66-93%i He-3-33%)sau concentrat n corpuri siderale calde (care emit lumin i cldur)i reci(care reflect lumina de la stele)

Ierarhia materiei in univers


n Univers materia nu e repartizat uniform.Exist spaii n care materia e concentrat n diverse structuri cosmice sau zone n care e extrem de rarefiat.99% din materie e concentrat n stele.Aglomerri de miliarde de stele formeaz galaxiile.Acestea sunt concentrate n grupuri care la rndul lor formeaz roiuri de galaxii .Cteva zeci de roiuri compun superroiuri de galaxii .Ansambluri de superroiuri formeaz complexe de superroiuri .Toate acestea alctuiesc Universul Observabil sau Metagalaxia. (cuprinde peste 150 miliarde de galaxii)El se desfoar pn la 15 mld A.L deprtare de Pmnt.La exterior se extinde Universul Fizic (neobservabil cu instrumente actuale)

Unitati de masura in univers


La scar universal imensitatea spaiului face ineficiente unitaile de msur utilizate n mod obinuit fiind necesar introducerea unor uniti specifice. U.A(unitatea astronomic)=149,6x10(puterea6) km este media distanei dintre sistemul Pmnt-Lun i centrul Soarelui Pc(parsecul)=206266,8U.A A.L(anul lumin)este distana strbtut de lumin ,n vid,n timpul unui an=9,451x10(puterea12)km

galaxiile

O galaxie este o aglomeratie de stele, gaze si praf cosmic tinute

impreuna de gravitatie. Cele mai mici galaxii au cateva sute de ani lumina si contin 100.000 de stele. Cele mai mari pot avea 3 milioane de ani lumina si contin mii de miliarde de stele. Formele acestora au fost clasificate pe baza unui sistem introdus de Edwin Hubble. Majoritatea galaxiilor conin un numr mare de sisteme stelare, de clustere stelare i tipuri variate de nebuloase .

Grupul local VIRGO

Grupul local COMA

Tipuri de galaxii

Galaxie lentil

Galaxie spiral

Galaxie neregulat

Galaxie elps

Galaxia-calea lactee

Calea Lactee este galaxia gazd a sistemului nostru solar i a altor aproximativ 200 miliarde de stele cu planetele lor i peste 1000 nebuloase. Toate obiectele din galaxie orbiteaz n jurul centrului de greutate numit i centru galactic.Calea Lactee este un gigant, avnd o mas de circa 750-1000 miliarde ori mai mare dect a Soarelui i un diametru de aproximativ 100.000 ani-lumin.Galaxia noastr face parte dintr-un grup format din 3 mari galaxii i un numr de alte 30 galaxii mai mici, ea fiind a doua ca mrime dup galaxia Andromeda (M31). Andromeda, situat la aproximativ 2,9 milioane ani lumin este cea mai apropiat mare galaxie de noi. Galaxia noastr are forma unei spirale uriae ;braele acestei spirale conin materie interstelar, nebuloase i stele tinere. Centrul galaxiei este format din stele btrne concentrate n grupuri cu form sferic. Galaxia noastr are aproximativ 200 astfel de grupuri dintre care cunoscute sunt dect 150. Aceste grupuri sunt concentrate n special n centrul galactic. Sistemul nostru solar este situat la 33 000 ani-lumin de axul galaxiei,realiznd un ciclu complet de rotaie n cca 200 mil. ani(an galactic)n afara micrii de rotaie descrie i o micare de translare n spaiu n spiral,cu o vitez de 250 km/sec.Galaxia noastr are 4 componente principale: nucleu, discul cu spirale, haloul i roiurile globulare..

Ce sunt stelele?

Stelele sunt uriae acumulri de gaze (de obicei hidrogen i heliu) fierbini i

luminoase, de form sferic. Stabilitatea lor din punct de vedere al formei se datoreaz, n mare parte echilibrului format ntre uriaele fore de gravitaie (care i exercit fora spre interior) i reaciilor termonucleare din interiorul stelei (care i exercit fora spre exterior). Reaciile termo-nucleare, care poart numele de reacii de fuziune n fizica nuclear, sunt cele care fac stelele s produc energie.n cele mai frecvente cazuri aceasta se gsete sub form de lumin, cldur i radiaii (de diferite frecvene). Reaciile termo-nucleare constau n fuziunea a dou sau mai multe nuclee de hidrogen pentru a forma un nucleu de heliu, sau unul mai complex.

Roiuri de stele

Nasterea stelelor

Povestea stelelor incepe intr-un nor imens de gaz (hidrogen) si praf, aflate intr-o continua agitatie. Astronomii i numesc, nori moleculari, dar se foloseste si termenul de nebuloasa. Intr-un asemenea nor se afla intre 100.000 si 10.000.000 de ori mai multa masa de gaz, decat se afla in Soare. Pana acum s-au descoperit nebuloase ce se intind pe o distanta intre 50 si 300 ani lumina. Daca in regiunile obisnuite ale galaxiei noastre avem intre 0,1 si 1 particule de gaz pe cm3, intr-o nebuloasa exista cateva milioane de particule pe cm3. Aceste nebuloase se rotesc in jurul centrului galaxiei, trecand, uneori, prin regiuni bogate in stele. Gravitatia stelelor sau explozia unei stele pune in miscare particulele de gaz din nebuloasa. Pe masura ce particulele de gaz se misca, aceastea se ciocnesc si formeaza formatiuni mai mari de gaz. Aceste formatiuni cresc din ce in ce mai mult, pe masura ce noi particule de gaz cad pe ele. In nebuloasa se formeaza mai multe asemena nuclee, ce atrag din ce in ce mai multa masa de gaz. Astfel apar mai multe nuclee ce vor evolua, separat, in stele. Asa iau nastere roiurile de stele stele tinere,

Foarte multe dintre protostele nu ajung sa devina stele, din cauza cantitatii mici de gaz din care sunt formate. Acestea devin stele pitice brune, stele ce nu emit decat radiatie infrarosie. : Daca masa gazului este asemanatoare cu cea a Soarelui, protosteaua se va transforma in stea in 10 miloane de ani; daca masa protostelei este de minim 15 ori mai mare decat masa Soarelui, aceasta va deveni o stea giganta in doar 100.000 de ani. Dupa ce in interiorul protostelei, temperatura a ajuns la 10.000.000 de grade, hidogenul incepe sa se transforme in deuteriu apoi in heliu, prin procesul de fuziune nucleara. Acum putem vorbi despre o stea, stea ce a inceput sa traiasca cu adevarat. Toate stelele au o perioada stabila, periaoda ce poate tine mai mult sau mai putin, in functie de cat de masiva este ea. Se spune ca odata inceputa transformarea hidrogenului in heliu, steaua a intrat in secventa principala.

Formarea stelelor din nebuloase

Viata stelelor-stadii de evolutie


Cnd o stea i-a consumat n timp cea mai mare parte din combustibilul
de hidrogen, miezul acesteia se contract i devine mai cald. Hidrogen se gsete nc din abunden la marginea stelei, unde continu sa se transforme n heliu. Steaua se mrete, i culoarea acesteia tinde spre rou. Steaua devine o gigant roie. Diametrul su poate ajunge de 10 pn la 100 ori mai mare dect cel al Soarelui nostru. n centru se declaneaz noi reacii nucleare: heliul prezent n mijlocul stelei se transform n carbon. Atmosfera stelei este proiectat n spaiu, formnd n jurul stelei o sfer de gaze n expansiune, o nebuloas. Cnd heliul din mijlocul stelei se transform n carbon, steaua se contract din nou, dar nu mai devine suficient de cald pentru a declana noi reacii nucleare. Ea devine o pitic alb (o stea mic, de mrime comparabil cu Pmntul; dar unde o cantitate de materie de mrimea unui ou cntrete cteva tone). Aceast stea se rcete, strlucirea ei scade ncetul cu ncetul, pn se stinge. Nu mai rmne din ea dect o "pitic neagr", prea rece ca s mai strluceasc. Stelele cele mai masive produc elemente chimice mai grele, cum ar fi fierul. Ele cresc i devin supragigante, cu o raz chiar i de mii de ori mai mare dect cea a Soarelui. Interiorul lor este format dintr-o succesiune de straturi din ce n ce mai puin calde i mai puin dense spre exterior, compuse din diferite gaze. Brusc, ele explodeaz i materia lor se mprtie n spaiu. Este un adevrat joc de artificii cosmic. n mod violent, steaua devine de 10 miliarde de ori mai luminoas dect Soarele. Acest fenomen poart numele de supernov. Dup explozie, nu mai rmne din ea dect miezul. n funcie de masa pe care o are, acesta devine fie o stea de neutroni, fie o aa-numit "gaur neagr".(daca are o masa de 3x mai mare ca Soarele)

O stea gigant cu o masa de peste 10 ori masa Soarelui isi incheie viata cu o explozie numita supernova. Explozia este atat de energica incat poate fi observata de oriunde din galaxie.

Cand o stea explodeaza ramane in urma un miez. Daca are de peste 3 ori masa Soarelui, miezul se contracta intr-un punct de volum 0 dar densitate infinita. Campul gravitational al acestuia este atat de puternic incat creeaza in jur o regiune numita gaura neagra; odata intrat in gaura neagra, nimic, nici macar lumina nu mai poate iesi.

Stelele neutronice se formeaza atunci cand in nucleu electronii sunt fortati sa se combine cu protonii. Astfel se formeaza neutronii.. Acese stele sunt foarte mici, neavnd mai mult de 10 km in diametru, cu o densitate enorma. Datorita marimii mici a stelei, rotatia creste, ajungandu-se la 600 de rotatii pe secunda.

Pulsarii sunt stele neutronice care se nvrtesc foarte repede n jurul propriilor lor axe, emind un fascicul de unde radio sau alte radiaii.

Clasificarea stelelor
Dup multe cercetri, astronomii
au reuit s realizeze o clasificare a spectrelor dup temperatura pe care o emite fiecare stea. De la cea mai fierbinte la cea mai rece, tipurile sunt O, B, A, F, G, K, i M. Soarele nostru este de tip G2, stea de culoare galben, care are

Stea de o mie ori mai mare ca Soarele

temperatura la suprafa de aprox. 6.000 C. Mai fierbini, stelele de tip A, au culoare alb i o temperatur de aproximativ 10.000 C. Cele mai fierbini sunt cele de tipurile B i O i au culoarea albastr, iar cele mai reci, de tip M, au culoarea roie cu o temperatur la suprafa de aprox. 3.000 C.

Cea mai mare si mai stralucitoare stea din Galaxie

Sistemul solar este alctuit din Soare i ansamblul de corpuri cereti legate de acesta prin fora gravitaional: cele opt planete, cei 162 de satelii naturali ai acestora, trei planete pitice, i alte corpuri mai mici (care includ asteroizi, meteorii, comete, praf, obiectele centurii Kuiper etc.). n centru se afl Soarele, iar celelalte corpuri orbiteaz n general n jurul acestuia pe o orbita.

planetele
-Mercur, Venus, Pmntul i Marte sunt clasificate ca planete
interioare terestre sau stncoase. Sunt fcute mai ales din roci i metale, au suprafae solide i se rotesc ncet. -Jupiter, Saturn,Uranus i Neptun sunt clasificate ca gigani gazoi exteriori. Au atmosfere groase alctuite mai ales din hidrogen i heliu i se rotesc rapid.(in jurul axei proprii)

asteroizii

Asteroizii, numiti si planetoizi sunt obiecte mici de forma neregulata,alcatuiti din roci sau metal sau un amestec din cele doua.. Majoritatea asteroizilor se afla intre orbitele lui Marte si Jupiter. Astronomii au descoperit mai mult de 5000 de asteroizi. Aproximativ 30 asteroizi au diametre mai mari de 190 km, multi altii au mai putin de 1,6 km. Centura de asteroizi dintre Marte si Jupiter include particule de praf, despre care astronomii cred ca s-au format prin coliziunea continua dintre asteroizi.
Corpurile mai putin de 50 m de diametru sunt numite meteoriti Asteroiziii nu sunt sateliti ai vreunei planete.

cometele


Cometele sunt corpuri mici, care se rotesc n jurul Soarelui.Majoritatea cometelor au trei pri: un nucleu solid n centru alctuit din gaze, ngheate i praf, o coam rotund sau cap, care nconjoar nucleul, format din particule de praf i gaze, o coada lung de praf i gaze n prelungirea capului. n timp ce o cometa se apropie de Soare, interiorul ei de gheata incepe sa se topeasca formand in jurul ei un nor de praf si gaz. Cometele devin astfel vizibile cand lumina solara este reflectat de acest nor. Cu cat cometa se apropie de Soare, cu atat mai mult gaz se produce. Gazul si praful sunt indepartate de, vantul solar. Particulele de praf dau cometei o culoare galbuie iar gazul ionizat dau cozii cometei o culoare albastruie. Datorita vantului solar, coada cometei este indepartata intotdeauna in directie opusa Soarelui. Dupa multe orbite in jurul Soarelui, majoritatea cometelor isi pierd rezervele de gheata, ramanand mai mult ca niste asteroizi., Ploile de meteoriti se petrec atunci cand Pamantul traverseaza traiectoria unei comete.

Planetele pitice
O planet pitic este o categorie
de corpuri cereti definit de Uniunii Astronomice Internaionale ca un obiect ce: orbiteaz n jurul Soarelui, are o mas suficient astfel nct fora gravitaional s i confere o form aproximativ sferic, nu a "curat" spaiul cosmic din vecinatatea orbitei sale, nu este satelitul unei planete Aceast definiie retrogradeaz Pluto de la planet la planet dwarf, deoarece nu a curaat vecinatatea orbitei sale (Centura Kuiper). UAI a identificat oficial trei corpuri cereti care au primit imediat statutul de planet dwarf: Pluto Ceres i Eris

Centura kuiper

Centura Kuiper este centura de materie primordial ce nconjoar Sistemul Solar extinzndu-se de la orbita planetei Neptun pn mult n afara Sistemului Solar (actualmente se consider c se afl la ntre 30 UA i 50 UA deprtare fa de Soare). Obiectele astronomice ce se afl n aa-zisul Disc mprtiat sunt cele care poart un nume colectiv de obiecte transNeptuniene. De curnd, n aceast zon au fost descoperite trei poteniale planete: 2003UB313(diametru 2600 km), Charon (1250 km), Quaoar (circa 1250 km) i Sedna (1600 km

Planetele Pitice
Ce constitue o planeta? Uniunea Astronomica Internationala (IAU) a facut cunoscute cateva definitii in 2001, le-a modificat in 2003, si pe 24 august 2006 IAU a aparut cu alte definitii. Definitia unei planete este acum cunoscuta oficial astfel: un corp

ceresc ce orbiteaza in jurul Soarelui, are o masa suficienta pentru ca propria gravitatie sa-i permita sa atinga o forma cvasi-sferica si si-a curatat vecinatatea din jurul orbitei sale.
O Planeta Pitica este un corp ceresc ce orbiteaza in jurul Soarelui, are o masa suficienta pentru ca propria gravitatie sa-i permita sa atinga o forma cvasisferica, nu si-a curatat vecinatatea din jurul orbitei sale si nu este satelit. Toate celelalte obiecte ce orbiteaza in jurul Soarelui, exceptand satelitii, formeaza colectivitatea Corpurilor Mici ale Sistemului Solar. Conform IAU, mai multe planete pitice asteapta a fi declarate in urmatoarele luni, existand mai bine de o duzina de candidate. In prezent exista doar 3 corpuri ceresti ce au fost redefinite de IAU ca planete pitice: Eris, Pluto si Ceres

Eris
In iulie 2005, Mike Brown a anunat descoperirea unui alt obiect al centurii Kuiper, chiar mai mare decat Pluto. Tot un KBO, aceasta planeta pitica, provizoriu numita UB313 sau Xena, a fost recent numita oficial, Eris. Noua planeta are un diametru de 3.000 km, cu 700 km mai mare dect Pluto. Aceste noi observatii au fost fcute utiliznd un senzor foarte sensibil pe telescopul IRAM 30-m care a msurat cldura emisa de obiect, si s-a descoperit ca are cam aceeai temperatura ca si Pluto. Acesta este un obiect semnificativ deoarece este cunoscut drept cel mai mare KBO din Sistemul Solar. Noua planeta pitica este cel mai distant obiect ce orbiteaza Soarele, aflndu-se chiar mai departe dect Sedna, un alt obiect al centurii Kuiper, descoperit in 2003, aflnduse la circa 10 miliarde kilometri fata de soare. Eris are doar un satelit descoperit pana acum, numit Dysnomia.

Pluto
Odat cunoscuta drept cea mai mica, rece si ndeprtata planeta fata de soare, Pluto are identitate dubla. Este si membru al grupului de obiecte ce orbiteaza intr-o zona dincolo de orbita lui Neptun numita centura Kuiper. Aceasta distanta regiune conine mii de lumi ngheate in miniatura cu diametre ce nu depesc 1000 km. Descoperita de astronomul american Clyde Tombaugh in 1930, lui Pluto ii ia 248 ani sa orbiteze Soarele. Intre anii 1979 si 1999 Pluto a fost mai aproape de Soare dect Neptun. Mai tot ce stim despre Pluto am invatat din observaiile din 1970 fcute cu ajutorul IRAS si al telescopului spatial Hubble. Nici o nava nu a vizitat inca planeta pitica. NASA a lansat insa o misiune ce va studia in viitor Pluto si regiunea Centurii Kuiper.
Planeta are trei satelii cunoscui: Hydra, Nix si Charon. Charon a fost descoperit in 1978 iar ceilali doi in anul 2005. Pluto orbiteaza Soarele intr-o regiune unde ar putea exista o populaie de sute si mii de corpuri asemntoare. Este ceva mai mic dect Luna si ar putea avea un nucleu rocos nconjurat de o manta formata din gheata. Masa sa este o esime din cea a Lunii. Pluto pare a fi format din metan, azot si monoxid de carbon, la suprafaa. Cel mai mare satelit al planetei, Charon este de 2 ori mai mic dect Pluto, suprafaa sa este acoperita de gheata murdara si nu reflecta att de multa lumina ca Pluto.

Ceres
Ceres a fost clasificat drept planeta pitica, insa este considerat si asteroid. Descoperit in anul 1801 pe 1 ianuarie, de Giuseppe Piazzi, Ceres are un diametru de 950 km si este de departe cel mai mare si mai masiv asteroid, coninnd o treime din masa centurii de asteroizi. Dupa descoperirea obiectului trans - Neptunian Eris, i s-a propus asteroidului Ceres aducerea la statutul de planeta alturi de Charon si Eris. Insa, pe 24 august, 2006, o alta propunere a fcut ca Ceres sa devina o planeta pitica. Nu se tie inca daca Ceres isi va mai pstra statutul de asteroid.

In urma cu aproximativ 10-15 miliarde de ani a luat natere universul in urma unei uriae explozii - marele Big Bang. Evoluia lui imediata ncepnd cu prima secunda de viata pana in ziua de azi poate fi foarte bine descrisa cu ajutorul teoriei Big-Bang. Acest lucru include expansiunea universului, originea elementelor luminoase si a radiaiilor, cat si nelegerea formarii galaxiilor. Expansiunea universului a nceput odat cu Big-Bang. Faptul ca se galaxiile se deprteaz intre ele este o urmare a acestei explozii si acest lucru a fost descoperit de Hubble. In urma uriaelor forte gravitaionale, galaxiile ajung si sa se ciocneasc, formnd astfel supergalaxii. ncepnd cu prima secunda dup Big-Bang, materia sub forma de neutroni si protoni - era foarte fierbinte si densa. Pe msura ce expansiunea universului se derula, temperatura a nceput sa scad si aceste particule s-au sintetizat in elemente luminoase. Elementele mai grele, din care in mare parte suntem alctuii, s-au format mai trziu in interiorul stelelor si s-au imprastiat apoi in univers in urma exploziilor acestora. Formarea Galaxiilor La aproximativ 10000 ani dupa Big-Bang temperatura a sczut astfel incat universul a nceput sa fie dominat de particule mai mari, nu de lumina si radiaii ca la nceput. Aceasta schimbare a densitii principalei forme de materie a dus la formarea forelor gravitaionale intre particule. Dup 10 miliarde de ani vedem rezultatele acestui proces.