Toate popoarele lumii considera jertfa ca moment benefic pentru o intemeiere.

Superstitii intunecate au condus spre jertfa umana, uneori realizata imbinand cruzimea cu durerea. In spatiul balcanic, jertfa a fost animaliera, dar si umana. Legenda ''Monastirea Argesului'' ilustreaza pentru romani mitul jertfei creatoare. Controversatul personaj istoric, Negru Voda, intemeietor medieval in orgoliul sau creator doreste sa realizeze o opera arhitectonica unica. Mesterul ales, Manole, sta sub semnul unicitatii ''si Manole zece care-i si intrece''. El va ilustra in legenda tema raportului dintre creator si creatie. Posesor al harului divin, Manole primeste semnul inaltului prin intermediul unui vis premonitoriu prin care i se sugereaza jertfa. Simbolic aceasta trebuie sa reprezinte o parte esentiala a propriei existente. Zidind-o pe Ana, Manole se va zidi de fapt pe sine, se va contopi cu propria creatie. Prin ea va accesa eternitatea strapungand in revolta sa cenzura trascendenta si apropiindu-se de divinitate. Sacrificiul mesterului se ridica de asemenea in spatiul marilor simboluri, deoarece caderea lui din inalt nu trebuie privita ca o moarte oarecare, ci ca o autoanulare. Creatorul si creatia devin un tot.