MUTISMUL ELECTIV

I.

ETIOLOGIE, SIMPTOMATOLOGIE, TERAPIE

Definitie: Mutismul electiv reprezinta o reactie nevrotica pasiva de aparare, care se manifesta printr-o blocare a vorbirii in conditii de stres afectiv. Se manifesta prin refuzul partial sau total al copilului de a comunica (verbal) cu anumite persoane sau in anumite contexte, iar in forme grave se manifesta prin izolare relationala completa. Acest comportament poate dura zile, saptamani si chiar ani intregi. Este fie situational, adica copilul refuza sa vorbeasca in anumite momente sau contexte, fie legat de anumite persoane, adica nu comunica sub nici o forma in prezenta unor indivizi (de regula, adulti). Etiologie (cauze): 1) psihogena ironii, atitudini depreciative, apostofrari, ajungandu-se la violente, agresiuni fizice sau psihice. Efectul poate fibrutal (soc psihologic) sau cumulat (agresiuni repetate). constitutional introvertire extrema, anxietate somatic internari si convalescente prelungite datorate unor afectiuni grave sau cronice.

2) 3)

Simptomatologie: 1. Evitarea comunicarii: a) situational b) legat de anumite persoane 2. Folosirea unui stil extrem de laconic 3. Atitudine extrem de rezervata 4. Evitarea contactului ocular 5. Rigiditate afectiv-relationala Exista niste principii de organizare terapeutica: 1. scoaterea copilului din mediul traumatizant sau remedierea rapida si completa a factorilor cauzali

2. stabilirea unor relatii de incredere cu copilul inainte de debutul oricarei activitati logopedice 3. asigurarea unor conditii relaxante si securizante pentru desfasurarea activitatii 4. evitarea oricarei evaluari depreciative a copilului si insistarea pe educarea familiei in acest sens 5. deplasarea activitatii de pe sarcini ce implica comunicarea direct, pe interactiuni de tip joc didactic 6. folosirea tehnicilor de psihoterapie adecvate cu accent pe meloterapie, ludoterapie si artterapie 7. adaptarea treptata a copilului la toate tipurile de situatii si interactiuni sociale 8. cultivarea unei imagini de sine pozitive
Etapele interventiei terapeutice:

1) Activitatea desfasurata in cabinetul logopedic a) la inceputul sarcinii neverbale care nu implica obtinerea anumitor performante si care pot fi realizate de catre copil b) apropierea treptata de copil ignorand deliberat deficientele sale de limbaj c) folosirea unui stil verbal impersonal, punctat de anumite fraze care sa fie completate in mod spontan de catre copil Treptat, copilul va fi incurajat sa aiba initiative in comunicare si se va initia o mica conversatie. 2) Adaptarea copilului la microgrupul scolar a) integrarea copilului intr-o grupa de copii cu defecte de vorbire evidente b) integrarea copilului in situatii ludice de tip joc cu subiect si roluri c) reintegrarea in colectivul scolar (daca se va intoarce in aceeasi clasa sau nu) 3) Antrenarea familiei parintii sunt parteneri ai actului terapeutic

DIA