Sunteți pe pagina 1din 30

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

Metode si tehnici de cercetare in psihologie Anul I, Semestrul al II lea Sinteza de curs


Lect. Univ. Drd. Lucian Tra
Not: Evaluarea se va face doar pe baza sintezei de curs

2 Cuprins Metoda, tehnica, instrument, procedeu de cercetare Metoda Clasificarea metodelor Tehnica Procedeul si instrumentul de cercetare Etapele procesului de cercetare Chestionarul (Metoda anchetei) Structura chestionarului Formatul chestionarului Dimensiunea chestionarului Coninutul i tipul intrebrilor Clasificarea chestionarelor Interviul (Metoda anchetei) Avantajele si dezavantajele interviului ca tehnica de cercetare Tipuri de interviuri Interviul clinic Interviul de grup Focus-grupul Interviul cu copii Interviul telefonic Desfurarea si dinamica interviurilor Metoda observatiei Tipurile de observaie Observaia nestructurat versus observaia structurat Observaia extern versus observaia participativ Observaia continu versus observaia eantionat Reguli de observare Experimentul Conceptele de baz ale experimentului 3

Metoda, tehnica, instrument, procedeu de cercetare


Metoda este legata de explicatie si reprezinta un mijloc de descoperire a unui aspect al adevarului si cauta sa raspunda la intrebari de tipul cum?. Ambiguitatea termenului este data atat de diferentele de nivel la care se situeaza metodele in cercetare, de amploarea explicatiilor pe care acestea le comporta, cat si de diversele momente ale procesului de cercetare carora li se aplica. In general, prin metoda de cercetare se inelege calea, itinerariul, sau programul dup care se regleaz aciunile individuale i practice in vederea atingerii unui scop. Metodele au un in principal un caracter instrumental i de actiune, dar si de informare si interpretare, fiind ghidate atat de concepia general a cercettorului, cat si de principiile teoretice de la care pornete si pe care-si fundamenteaza demersul de cercetare.

Metoda (grec. methodos = cale, mijloc, mod de expunere) reprezint sistemul de reguli i principii de cunoatere i de transformare a realitii obiective. In tiinele socio-umane, termenul de metoda se folosete in accepiuni foarte variate, asociinduise cand un sens prea larg (metoda statistic, metoda experimental), cand unul prea ingust (Chelcea, 2001). M.Grawitz (1972, apud Chelcea) remarca faptul c in tiinele umane noiunea de metoda este ambigu utilizandu-se fie la singular (metoda comparativ, etc.), fie la plural (metode de culegere a datelor, etc.). Metoda este utilizata in funcie de o metodologie i presupune ,,inlnuirea ordonat a mai multor tehnici (Friedman, 1961, apud Chelcea) care, la randul lor, vor fi operaionalizate in moduri de utilizare sau procedee aplicate instrumentelor concrete de investigare. Spre explicitare, drumul de la teoretic la empiric sau traseul operionalizrii este lmurit de S. Chelcea in urmtorul exemplu: ,,dac ancheta reprezint o metod, chestionarul apare ca tehnic, modul de aplicare... prin autoadministrare, ca un procedeu, iar lista propriu-zis de intrebri (chestionarul tiprit) ca instrument de investigare. La fel am putea detalia i in ceea ce privete metoda observaiei in cazul unei anchete de explorare: ca tehnic ar putea figura in acest caz ,,observaia participativ, un procedeu pentru acest tip de observaie ar fi 4 modalitatea de inregistrare a datelor iar ca instrument de investigare ghidul de observaie. Clasificarea metodelor Exista foarte multe criterii dupa care metodele in stiintele umane au fost clasificate. Un prim criteriu ar fi cel temporal, J.C.Plano (1993, apud Chelcea) vorbete de metode longitudinale sau ,,viziunea in lungime (biografia, studiul de caz, studiile panel etc.) i metode transversale sau ,,viziunea in lime (observaia, ancheta, testele etc). Dac se cerceteaz, exemplific autorul, performanele academice ale unui grup de studeni se poate recurge la metoda longitudinal, ceea ce presupune cercetarea aceluiai grup pe toat durata colegiului sau facultii ori se poate folosi metoda transversal ceea ce inseamn cercetarea simultan a mai multor grupuri cate unul pentru fiecare an de studiu. Prin metoda longitudinal studiul se va termina in caiva ani in timp ce, prin metoda transversal, studiul se incheie intr-un singur an. Dup criteriul funciei indeplinite (I.Coanda, 1987) in procesul cercetrii putem vorbi de: a) metode de proiectare a cercetrii (eantionarea, operaionalizarea conceptelor etc.); b) metode de recoltare a datelor (interviul, chestionarul, documentarea etc.); c) metode de analiz i interpretare (scalarea, analiza factorial, comparaia, analiza de coninut etc.). Un alt criteriu ar fi cel al credibilitii datelor obinute in cercetare (V.Miftode, 1982). Din aceasta perspectiva se poate face distincia intre metode principale i metode secundare. Primele (observaia, experimentul, documentarea) ofer informaii cu valoare de fapte i inlesnesc o cunoatere predominant sociologic iar secundele (interviul, chestionarul, sondajul, tehnica scalelor, tehnica testelor, tehnica sociometric) ofer informaii cu valoare de opinie i permit o cunoatere predominant psihosociologic. Metodele socioumane (si in special cele din sociologie) ar putea fi clasificate i dup alte criterii: numrul unitilor sociale luate in studiu (metode statistice i metode 5 cazuistice), dup gradul de corelare i asociere in cercetare, dup gradul de implicare a cercettorului in provocarea manifestrilor socialului etc.

Conform lui J.Plano, indiferent de varietatea tipurilor de metode si de clasificarile utilizate, metoda tiinific presupune urmtoarele momente: a) identificarea clar a problemei ce trebuie cercetat; b) formularea unei ipoteze ce exprim o relaie intre variabile; c) raionare deductiv atent in ceea ce privete ipoteza pentru a investiga implicaiile problemei: stabilirea tehnicilor i procedeelor aferente; d) culegerea de date pentru testarea empiric a ipotezei; e) analiza cantitativ i calitativ a datelor; f) acceptarea, respingerea sau reformularea ipotezei (J.Plano, 1993). Septimiu Chelcea (2001) clasific metodele in funcie de patru criterii: a) dup criteriul temporal distingem intre metodele transversale (care urmresc descoperirea relaiilor intre laturilor, aspectele, fenomenele i procesele social-umane la un moment dat, cum ar fi, de exemplu, observaia, ancheta sociologic, etc.) i metode longitudinale (care studiaz evoluia fenomenelor in timp: biografia, studiul de caz, anchete Panel). b) dup criteriul reactivitii (respectiv al gradului de implicare al cercettorului asupra obiectului de studiu), distingem intre metodele experimentale (precum experimentul sociologic, experimentul psihologic), metode cvasiexperimentale (ce includ ancheta, sondajul de opinie, biografia social provocat, etc.) i metode de observaie (studiul documentelor sociale). c) dup numrul unitilor sociale luate in studiu, distingem intre metodele statistice ce presupun investigarea unui numr mare de uniti sociale (ca de exemplu, sondajul de opinie, ancheta sociologic, etc.) i metodele cazuistice ce se refer la studiul integral al catorva uniti sau fenomene socio-umane (biografia, monografia, etc.). d) in sfarit, dup locul ocupat in procesul investigaiei empirice distingem intre metodele de culegere a informaiilor (cum sunt cele de inregistrare statistic, studiul de teren, anchete), metodele de prelucrare a informaiilor (metode 6 calitative i metode cantitative) i metodele de interpretare a datelor cercetrii (ne referim la metodele comparative, metodele interpretative, etc.) Totodata, dup scopul lor, cercetrile socioumane concrete pot fi de mai multe tipuri si, in primul rand, putem vorbi de cercetri descriptive i cercetari explicative. In ceea ce priveste cercetri descriptive, se stie ca orice tiin incepe prin a fi descriptiv, pentru ca mai apoi sa se incerce o explicare teoretic a faptelor de observaie. Unele tiine rman preponderent descriptive de exemplu, etnografia pe cand altele se apropie mai degraba de nivelul explicativ, asa cum se presupune ca face sociologia. Cercetrile descriptive i explicative nu sunt decat tipuri extreme ale cercetrii socioumane. Exist forme intermediare i cercetri deopotriv descriptive i explicative si orice cercetare explicativ conine i o descriere a situaiei i in orice cercetare descriptiv, prin clasificrile introduse, se intrevede i inceputul unei explicaii teoretice. Rmane valabil insa urmatoarea distincie: cercetrile explicative ii propun testarea ipotezelor, in timp ce cercetrile descriptive ofer informaii pentru formularea ipotezelor. Majoritatea clasificarilor descrise mai sus sunt deja operabile in campul cercetarilor socioumane si au devenit aproape clasice in aceasta arie a cunoasterii stiintifice. Din pacate insa, marea lor majoritate se bazeaza pe criterii venite dinspre abordarile de tip sociologic. Pentru a putea opera insa distinctii mai clare si mai specifice in planul ariei cunoasterii psihologice, am propus o clasificare a metodelor i tehnicilor de cercetare in functie de nivelul de acces la instantele sistemului psihic. Astfel, din aceast perspectiv, putem vorbi de:

- metode care vizeaz planul contient i care se adreseaz cu precdere instanei Egoului (metoda anchetei pe baz de chestionar sau interviu structurat; metoda observaiei directe etc.); - metode care vizeaz nivelul incontientului (personal i colectiv) i care se adreseaz cu precdere instanei Sinelui personal si colectiv i care au ca obiectiv obinerea de informaii la care subiectul nu are acces direct, nemijlocit i contient (metoda anchetei pe baz de interviu clinic de profunzime sau interviu de tip analitic, 7 metoda experimentului asociativ-verbal, observaia participativ i analiza actelor ratate etc.); - metode care vizeaz planul transpersonal i care urmrete obinerea de informaii de la nivelul Sinelui integral (metoda experimental de tip transanalitic, metoda experimental a caltoriei amanice, a respiraiei holotropice etc.). Trebuie precizat faptul c acest tip de clasificare se face in principal din raiuni de ordin didactic i c in practica de cerectare metodele i tehnicile sunt folosite nu intr-un mod clivat. Totodat, trebuie remarcat faptul c accesul la o anumit instan a sistemului psihic presupune invarabil i accesarea celorlalte instane i aceasta datorit faptului c psihicul uman este un tot integral sistemic si holistic, fiecare nivel comunicand i reacionand cu celelalte nivele in permanen. Spre exemplu, dei interviul de tip analitic ii propune s acceseze i s releveze informaii de la nivelul incontient al persoanei, calea de acces este cu precdere una contient, relaia ca schimb direct de informaii dintre intervievat i intervievator, dintre analizat i analist fiind una contient. Tehnica (grec. tekne = procedeu) este definit drept ansamblu de prescripii metodologice (reguli, procedee) pentru o aciune eficient, atat in sfera produciei materiale, cat i in sfera produciei spirituale (tehnici de cunoatere, de calcul, de creaie), precum i in cadrul altor aciuni umane (tehnici de lupt, sportive, etc.) (Dicionar de filosofie, 1978). Si-n acest caz, definiia dat termenului de tehnica in tiinele sociale i comportamentale este destul de ambigua si aceasta pentru c in principal nu se fac distinciile cuvenite intre metode i tehnici sau tehnici i procedee. In majoritatea cazurilor, pentru depirea dificultii de identificare a metodelor si, respectiv, a tehnicilor de cercetare, lucrrile apar sub titlul Metode i tehnici (Chelcea, 2001). Transand destul de clar problema, Chelcea (2001) definete tehnicile de cercetare ca fiind subsumate metodelor si referindu-se strict la demersul operaional al abordrii fenomenelor de studiu. Astfel, se poate spune ca aceleiai metode ii sunt subordonate mai multe tehnici, iar fiecare tehnic poate fi aplicat in modaliti diferite. 8 Procedeul este definit drept maniera de aciune, de utilizare a instrumentelor de investigare, iar instrumentele de cercetare sunt unelte materiale de care se folosete cercetatorul pentru cunoaterea tiinific a fenomenelor (fia de inregistrare, aparat, etc.) Metodele, tehnicile, procedeele i chiar instrumentele de investigare, se subsumeaz perspectivei teoretico-metodologice, astfel incat autonomia lor nu este decat relativ (Chelcea, 2001). Recurgerea la o modalitate sau alta de cercetare ine, de adecvarea ei la specificul domeniului i la obiectivele urmrite. Respectarea cerinei adecvrii privete toate elementele, fie acestea metode, tehnici i procedee de lucru, fie forme de instrumente de cercetare. Etapele procesului de cercetare Procesul de cercetare cuprinde mai multe trepte distincte. Acest subiect a mai fost prezentat si de-a lungul expunerilor referitoare la metodologia cercetarii

psihologice. Dar inainte de a merge mai departe voi reaminti pe scurt modalitatea in care A.Giddens schematizeaz etapele procesului de cercetare: 1. Definirea problemei: alegerea temei de cercetare. 2. Revizuirea dovezilor sau trecerea in revist a bibliografiei. 3. Clarificarea problemei prin formularea ipotezei. 4. Selectarea planului de cercetare prin alegerea uneia sau a mai multor metode de cercetare (experiment, studiu, observaie, folosirea izvoarelor existente). 5. Efectuarea cercetrii: strangerea datelor i inregistrarea informaiilor. 6. Interpretarea rezultatelor: prelucrarea implicaiilor datelor adunate. 7. Raportarea descoperirilor prin redactarea raportului de cercetare. Abordand acelasi subiect al etapelor procesului de cercetare si citandu-l pe R.Mucchieli, S.Chelcea consider c intr-o investigaie de tip sociouman trebuie urmate urmtoarele etape: I) Determinarea obiectului investigaiei. 9 A) Determinarea obiectului se va face in raport cu ideea i scopul declarat al iniiatorilor investigaiei i cu metodologia cercetrii, inand cont totodat i de factorii tehnici (nivelul de calificare al personalului de cercetare i al personalului auxiliar, precum i de termenul calendaristic al investigaiei acordm o treime din timp muncii de teren, iar dou treimi muncii de prelucrare). B) Definirea operaional a conceptelor sociologice, cu alte cuvinte, traducerea conceptelor in evenimente observabile. C) Operaionalizarea propriu-zis a conceptelor sociologice care presupune gsirea indicatorilor i gruparea lor in dimensiuni. Definim indicatorul ca fiind semnul exterior, observabil, msurabil, care se afl fa de indicat fie intr-un raport de coresponden. Prin utilizarea corect a indicatorilor se asigur traduceriea conceptelor socioumane in concepte operaionale cu un grad inalt de validitate. D) Articularea indicatorilor intr-un sistem printr-o selecie atenta. Sunt reinui doar indicatorii necesari i suficieni, stabilindu-se puterea lor de respingere, puterea lor de coninere i, respectiv, puterea lor de discriminare. E) Construcia indicilor reprezint ultimul pas in determinarea obiectului investigaiei. II) Preancheta. Este a doua etap major din investigaia socioumana. Are ca scop fixarea obiectivelor i const in analiza logic amnunit a ipotezelor posibile, selectandu-se ipotezele verificabile. In cadrul preanchetei se estimeaz costul intregii investigaii; se stabilete termenul calendaristic de incheiere a cercetrii; se prevd dificultile din teren legate de desfurarea investigaiei i, nu in ultimul rand, se studiaz bibliografia aferent problemei de cercetat. III) Stabilirea obiectivelor i formularea explicit a ipotezelor cercetrii. In aceast faz a cercetrii trebuie explicat scopul cercetrii precum i rezultatele ce se prevd a fi obinute. Aa cum s-a mai aratat, ipoteza reprezint enunul relaiei cauzale intr-o form ce permite verificarea empiric (Th. Caplow). Altfel spus, ipoteza este explicaia plauzibil ce urmeaz a fi verificat de materialul faptic, putand fi confirmate sau infirmate parial sau total. 10 IV) Stabilirea universului anchetei, respectiv stabilirea populaiei de referin sau a persoanelor care vor fi investigate i asupra crora vor fi extinse rezultatele investigaiei socioumane. V) Alctuirea eantionului sau a lotului. In cazul esantioanelor se va porni de la unitatea de eantionare cea mai adecvat (individ, grup, etc.) precum i de la cadrele de eantionare disponibile (liste nominale, etc). Trebuie studiat aici atat problema

mrimii eantionului, cat i cea a probabilitilor de eroare (se admit erori de 4-6%, ceea ce permite cercettorului s lucreze cu eantioane de la 500 la 2000 de persoane). VI) Alegerea tehnicilor de cercetare in funcie de metodologia cercetrii. Metoda de investigare este determinat atat de adecvarea tehnicilor la scopul propus (tehnicile trebuie corelate pentru ca fiecare dintre ele are limite), cat i de accesibilitate i costuri. De exemplu, alegand chestionarul ca tehnic de cercetare, este important s tim c acesta trebuie dublat prin tehnica observaiei directe i prin tehnica observaiei indirecte (respectiv de cercetare a documentelor). VII) Pretestarea instrumentelor de cercetare (ancheta-pilot), este etapa standardizrii instrumentelor de investigare (stabilirea lor exacta). Adecvarea tehnicilor de cercetare la obiectul de cercetat i la metodologia cercetrii reprezint garania validitii concluziilor. VIII) Definitivarea instrumentelor de cercetare, reprezint etapa de finalizare a instrumentelor de cercetare (finalizarea elementelor de coninut, punerea in pagin, multiplicarea lor etc). IX) Aplicarea in teren a instrumentelor de cercetare. X) Prelucrarea datelor i a informaiilor obinute. 11 Informaiile obinute din aplicarea instrumentelor de cercetare sunt clasificate, inseriate i pregtite pentru prelucrarea matematic. Prelucrarea presupune codificare i tabulare. Codificarea datelor este operaia de atribuire fiecrei categorii de informaii a unui numr sau liter. In cadrul codificrii, informaiile se condenseaz, se sistematizeaz i se normalizeaz. Codificatorul face analiza i interpretarea informaiilor cu scopul incadrrii lor in categorii exclusive. Se ridic aici mai multe probleme legate de codificare, i anume cele referitoare la validitatea, fidelitatea i sensibilitatea codurilor. Tabularea (manual, mecanic, electronic sau informatica) se refer la prezentarea datelor codificate sub forma tabelelor in vederea totalizrii frecvenei lor de apariie. XI) Analiza rezultatelor obinute din etapele anterioare ale investigaiei socioumane. In aceast etap se urmrete ca in raport cu datele codificate obinute din investigaie, s se confirme sau s se infirme ipotezele avansate. XII) Redactarea raportului de cercetare. Un raport de cercetare, corect intocmit, trebuie s cuprind: o introducere in problema studiat; un scurt istoric al proiectului de cercetare; un rezumat al cercetrilor anterioare; o reformulare clar a problemei; redarea complet a procedeelor utilizate pentru culegerea i prelucrarea informaiilor; prezentarea detaliat a rezultatelor i un rezumat al interpretrii rezultatelor. (S.Chelcea, Note de curs, Univ.Buc., 1991)

Chestionarul (Metoda anchetei)


Chestionarul este probabil cea mai folosit metod in cercetrile psihosociologice de nivel cantitativ i instrumentul preferat al sociologilor. Din acest motiv ar trebui s se fac deosebirea intre inventar sau chestionar de personalitate, scale de msurare a atitudinilor, teste etc. Vom aminti cu titlu de exemplificare - cateva definiii ale chestionarului. P. Pichot spune despre chestionare ca "sunt teste compuse dintr-un numr mai mare sau mai mic de intrebri prezentate in scris subiecilor i se refer la opiniile, 12 preferinele, sentimentele, interesele i comportamentele lor in circumstane precise Roger Mucchielli, spunea despre chestionar c nu poate fi considerat decat o list de intrebri. Earl Babbie, spune c prin chestionar se inelege o metod de colectare a datelor prin (1) intrebrile puse persoanelor sau (2) prin intrebarea acestora dac sunt de acord sau in dezacord cu enunurile care reprezint diferite puncte de vedere

Chelcea definete chestionarul ca fiind o tehnic i, corespunztor, un instrument de investigare constand dintr-un ansamblu de intrebri scrise i, eventual, imagini grafice, ordonate logic i psihologic, care, prin administrarea de ctre operatorii de anchet sau prin autoadministrare, determin din partea persoanelor anchetate rspunsuri ce urmeaz a fi inregistrate in scris. Prin aceast definiie Chelcea relev faptul c itemii din intrument sunt reprezentai atat de o succesiune de intrebri sau imagini (desene, fotografii) fixate in scris, grafic, dar i de imagini, fotografii sau desene. Chelcea susine c intr-un chestionar combinarea i succesiunea stimulilor trebuie s fie logic, dar i psihologic. Trebuie subliniat ins faptul c spre deosebire de testele de personalitate chestionarul vizeaz cu precdere nivelul contiinei. Structura chestionarului Partea introductiva Denumita si scrisoare de explicatie, aceasta prima parte are rolul de a oferi explicatii cu privire la rolul anchetei, la scopurile si obiectivele sale, la ce vor fi folosite rezultatele studiului, care sunt valentele sale pragmatice si se subliniaza faptul ca raspunsurile persoanei in cauza sunt foarte importante pentru reusita anchetei. Pentru ca aproape orice chestionar contine si intrebari de identificare sau itemi referitori la datele personale, date care vor fi stocate si folosite ulterior, este bine de stiut ca legislatia actuala reglementeaza aceasta activitate printr-o serie de legi. Exista o institutie guvernamentala care verifica si asigura folosirea corespunzatoare a acestor date si, pentru a nu intra in conflict cu legea, orice operator de astfel de date trebuie sa obtina un aviz din partea Autoritatii Naionale de Supraveghere a Prelucrrii Datelor cu Caracter Personal. In urma acestui aviz se primeste un cod de operator care va trebui precizat pe toate documentele care solicita date personale. In acelasi timp 13 trebuei facuta precizarea ca la cererea expresa orice persoana are dreptul si poate sa solicite eliminarea sau modificarea datelor sale personale din baza de date a operatorului. Tot in aceasta sectiune trebuie sa se precizeze datele de contact ale operatorului de ancheta, ale institutiei care a comandat sau care realizeaza studiul, precum si ale coordonatorului proiectului, fie pentru detalii suplimentare, fie pentru solicitarea modificarii datelor personale din bazele de date. Eventualele multumiri aduse colaboratorilor sau sponsorilor, garantarea confidentialitatii datelor sunt elemente care isi gasesc tot aici locul. Instructiunile de aplicare In aceasta sectiune se vor face precizarile concrete referitoare la timp si la modalitatile concrete de raspuns la intrebarile din chestionar. Pe langa regulile generale (nu exista raspunsuri bune sau rele, ci ca interesante sunt atitudinile si opiniile persoanei iar raspunsurile trebuie sa vizeze exact aceste opinii etc.), se vor preciza si chestiuni de amanunt in cazul in care dorim ca atentia persoanelor chestionate sa fie indreptata catre anumite elemente specifice din cuprinsul chetsionarului. Chestionarul propriu-zis Contine intrebarile sau itemii propriu-zisi. Aceste intrebari trebuie sa indeplineasca o serie de criterii legate de formatul, continutul si formularea lor specifica. Formatul chestionarului Intr-un chestionar intrebrile urmeaz de cele mai multe ori o logic intern stabilit de cercettor. Exist in general vorbind chestionare care pornesc cu intrebri simple a cror complexitate crete pe msur ce se avanseaz in derularea lor (chestionare tip palnie), altele care incep cu intrebri neutre avansand ctre intrebri personale sau intrebri nespecifice mergand ctre unele foarte specifice. Evident, in funcie de logica intern a cercetrii i in funcie de obiectivele particulare se pot folosi

i chestionare de tip palnie intoars (pornind cu intrebri complexe ctre intrebri simple).

Strategii i metode de cercetare psihologic


Lect.univ. Sandina ILIE Form a procesului gnoseologic cercetarea psihologic are ca obiect de studiu fenomenele i insuirile psihice. Complexitatea obiectului de cercetare a psihologiei, natura subiectiv a psihicului se rsfrang asupra metodologiei utilizate in cercetarea psihologic, imprimandu-i o serie de elemente de specificitate. Orice cunoatere, deci i cea psihologic se realizeaz utilizandu-se un ansamblu de metode care sunt ghidate in general de concepia cercettorilor i de principiile teoretico-tiinifice de la care acesta pornete, cu alte cuvinte, de metodologia cercetrii. Metoda nu este o structur dat i imuabil, in decursul timpului ea inregistrand modificri, corecii, perfecionri, devenind tot mai adecvat i mai eficient obiectului. Nici una dintre metodele de cercetare psihologic, oricat ar fi ea de elaborat i complex, nu este suficient singur pentru o cunoatere psihologic i tiinific a individului, ceea ce face ca experimentatorul s aib nevoie de o strategie de cercetare. Ca plan de aciune ordonat in vederea atingerii scopului propus, strategia de cercetare psihologic presupune parcurgerea urmtoarelor etape: documentarea; stabilirea scopului i a obiectivelor; formarea ipotezelor de lucru; alegerea i precizarea metodelor, mijloacelor subiectelor; specificarea condiiilor in care se va efectua cercetarea; stabilirea modalitilor de prelucrare i interpretare a datelor i validarea (msura in care concluziile pot fi generalizate). In cercetarea psihologic sunt utilizate mai frecvent urmtoarele strategii:

Strategia cercetrii genetice presupune studierea genezei i evoluiei fenomenelor psihice i a comportamentelor intr-un dublu plan filogenetic i ontogenetic; Strategia cercetrii comparate surprinde, cu precdere, deosebirile calitative existente intre diferite etape evolutive ale psihicului, prin compararea psihicului uman cu cel animal, al adultului cu al copilului etc.; Strategia cercetrii psihopatologice vizeaz studierea tulburrilor sau a devierilor funciilor psihice i comportamentale;

Strategia cercetrii longitudinale presupune urmrirea unui individ de-a lungul mai multor etape ale vieii lui; Strategia cercetrii transversale implic cercetarea mai multor indivizi aflai la niveluri diferite de dezvoltare psihic. Metodele cele mai utilizate in strategiile de cercetare psihologic sunt: 1. Metoda observaiei Este una dintre cele mai vechi metode de cercetare, folosit nu numai in psihologie. Este frecvent utilizat deoarece este cel mai uor de aplicat din punct de vedere tehnic i nu necesit o aparatur sofisticat. Ca metod de cercetare a psihologiei, observaia const in urmrirea atent intenionat i inregistrarea exact, sistematic a diferitelor manifestri ale comportamentului individului, ca i a contextului situaional unde acesta se produce, in scopul sesizrii unor aspecte eseniale ale vieii psihice. Cuvantul observaie semnific tocmai constatarea exact a unui fenomen, fapt, cu ajutorul unor mijloace de investigaie i apoi studierea aprofundat a acestei constatri. Observatorul este doar un fotograf al faptului, iar observaia trebuie s redea exact natura faptului, fenomenului. Condiiile unei bune observaii Exist o serie de exigene care trebuie avute in vedere, pentru ca observaia s se caracterizeze prin eficien i obiectivitate: a) stabilirea precis, clar a scopului urmrit. Este necesar ca observaia s se realizeze pe baza unui plan dinainte stabilit, in care s se menioneze obiectivul urmrit, aspectul, latura sau comportamentul vizat; b) selectarea formelor, care vor fi utilizate, a condiiilor i mijloacelor necesare. Vor fi precizate cu claritate tipurile de observaii folosite i condiiile de loc, timp, durat, de inregistrare a manifestrilor subiectului, aparatura folosit pentru inregistrare, elaborarea unui plan riguros al observaiei;

c) notarea imediat a observaiilor. Pentru a se evita omisiunile sau distorsiunile este foarte important ca observaiile s se noteze dac este posibil chiar in timpul activitii, dac nu, imediat dup incheierea activitii; d) necesitatea discreiei in sensul c subiectul nu trebuie s-i dea seama c este observat i ce aspecte sunt vizate; e) s fie sistematic urmrind fenomenul propus in planul iniial, in pofida tentaiei de a-i indrepta atenia asupra unor aspecte mai spectaculoase; f) s fie veridic inregistrandu-se doar faptele observate i nu supoziiile observatorului, prerile, comentariile acestuia. Este foarte

important constatarea tendinei observatorului de a deforma faptele in funcie de orizonturile, dispoziiile mentale in care se afl acesta in momentul efecturii observaiei. Este necesar s se combat mai ales, aa-numitele efecte de anticipare profeia care se implinete. Ateptrile i anticiprile observatorului induc rezultate in conformitate cu acestea. Cercetrile au demonstrat c anticiprile profetului cresc probabilitatea ca evenimentul anticipat s se i produc (Masling, 1959); g) datele reinute s permit un minimum de cuantificare i prelucrare statistico-matematic; h) efectuarea unui numr optim de observaii in condiii cat mai variate; i) posibilitatea repetrii observaiei pentru evidenierea semnificativului, esenialului. Avantajele observaiei Este vorba in primul rand de uurina aplicrii, economicitatea mijloacelor materiale necesare efecturii cercetrii, naturaleea i autenticitatea fenomenelor relevante. Observaia permite surprinderea manifestrilor comportamentale fireti ale individului in condiii obinuite de via. Ofer date de ordin calitativ. Dezavantajele observaiei Observatorul trebuie s atepte uneori mult timp pan se produce fenomenul vizat, fr a putea interveni in nici un fel. La aceasta se adaug imposibilitatea de a izola i controla variabilele. Mai mult decat atat, prezena observatorului poate determina intrarea in funciune a mecanismelor de aprare ale subiecilor care modific situaia global a campului social sau a comportamentelor celor observai, chiar fenomenul studiat pe ansamblu. 2. Metoda experimentului Introducerea experimentului ca metod specific de cercetare in psihologie in anul 1879 de ctre W. Wunat, a insemnat desprinderea psihologiei de filosofie i constituirea ei ca tiin de sine stttoare. Experimentul este provocarea unui fapt psihic, in condiii bine determinate cu scopul de a verifica o ipotez.

De la introducerea lui ca metod a psihologiei i pan in prezent, experimentul a cunoscut o evoluie continu atat sub aspectul sferei de extensiune (la inceput, se aplica doar in studiul proceselor senzoriale i motricitii, astzi se utilizeaz in cercetarea tuturor proceselor i funciilor psihice), cat i sub cel al structurii interne i al suportului tehnic (iniial aparatura folosit era simplist, preponderent mecanic, astzi este una ultrasofisticat, electronic i informatic).

Urmtoarea definiie, mai complet, a experimentului sintetizeaz i principalele sale caracteristici: Experimentul este observarea i msurarea efectelor manipulrii unei variabile independente asupra variabilei dependente, intr-o situaie in care aciunea altor factori (prezeni efectiv, dar strini studiului) este redus la minimum (Festinger&Ratz, 1963). Aadar experimentul este o observaie provocat, controlat, iar conceptele de baz pe care le implic sunt: variabile; situaie experimental, manipulare experimental. Variabila semnific orice fapt obiectiv sau subiectiv care poate fi modificat fie calitativ, fie cantitativ cptand grade diferite de intensitate. In experiment sunt dou tipuri de variabile: variabile independente la care variaia este influenat direct de experimentator, pentru a-i observa consecinele; variabile dependente la care variaia este in funcie de variabila independent. Schema de baz a experimentului psihologic include urmtoarele secvene: variabila independent care se noteaz in general cu S stimul; variabila dependent care este notat cu R Rspuns iar relaia dintre ele apare: R = f(S). Cea mai cunoscut clasificare este cea care evideniaz trei tipuri de experiment: natural, de laborator i psiho-pedagogic. Experimentul natural se realizeaz in condiii naturale, fireti. Sarcina este i ea natural, pentru c subiectul ii desfoar activitatea sa obinuit. Desfurandu-se in condiii obinuite, reaciile subiectului nu vor fi influenate de ambian acesta fiind principalul avantaj al experimentului natural. Dezavantajul const in faptul c acest tip de experiment este mai imprecis i nu avem certitudinea c nu intervin i ali factori care s influeneze desfurarea fenomenului. Experimentul de laborator se realizeaz in condiii artificiale, deoarece presupune scoaterea subiectului din ambiana obinuit de via i introducerea lui intr-un laborator special amenajat in acest scop, cu aparatur adecvat, condiii i programe de desfurare bine determinate etc. Avantajul acestui tip de experiment const in faptul c este foarte precis i riguros prin dozarea i succesiunea precis a sarcinilor, realizarea unui control maxim al situaiei experimentale, eliminarea variabilelor ascunse care ar putea influena rezultatele.

Dezavantajele sunt legate de caracterul artificial al experimentului de laborator. Condiiile de laborator fiind total diferite de cele din viaa real, se pune problema identitii comportamentului subiecilor in condiii de

laborator i in condiiile concrete, naturale de via. De asemenea fora unor variabile care intervin in laborator este cu totul alta decat cea din viaa real, subiectul putand s o sub sau supraaprecieze. Este posibil de asemenea ca uneori experimentatorul s sugereze in mod involuntar ce anume ateapt de la subiect, deformandu-i astfel reaciile, sau subiecii din dorina de a se prezenta intr-o lumin favorabil s reacioneze altfel decat in condiii obinuite. Experimentul psiho-pedagogic este o form particular a experimentului natural, utilizat in cadrul procesului instructiv-educativ. El poate fi constatativ, urmrind consemnarea situaiei existente la un moment dat i formativ, urmrind introducerea unor factori de progres in vederea imbuntirii performanelor. Pentru evitarea erorilor experimentale se impun a fi respectate cateva condiii. In primul rand trebuie s avem grij ca subiecii introdui in experiment s fie motivai corespunztor. Dac nu exist o motivaie adecvat, atunci vom msura doar aparene. O alt cerin este asigurarea reprezentativitii eantionului de subieci i stabilirea unor grupe experimentale echivalente. i in sfarit pentru c atat experimentul natural cat i cel de laborator au avantaje, dar i dezavantaje este cel mai bine ca acelai experiment s se organizeze mai intai in condiiile naturale obinuite ale subiecilor, iar apoi s se repete in condiii de laborator. 3. Metoda convorbirii i interviului Dac cele dou metode prezentate anterior investigheaz mai ales conduita i reaciile exterioare ale subiectului, metoda convorbirii i interviului permite sondarea vieii interioare, a inteniilor, opiniilor, atitudinilor, intereselor, convingerilor, aspiraiilor, conflictelor, prejudecilor, mentalitilor, sentimentelor, valorilor, statutului profesional, dorinelor ateptrilor, idealurilor, etc. Convorbirea este o discuie premeditat, angajat intre cercettor/psiholog i subiectul investigat, presupunand relaia direct, de tipul fa in fa, dar i sinceritatea deplin a subiectului. Convorbirea este o metod mai complicat i mai greu de invat deoarece in cadrul ei, influena reciproc dintre psiholog i subiect este mai mare decat in oricare alt metod i presupune o selecie a relatrilor fcute de subiect. De asemenea se bazeaz pe capacitatea subiectului de introspecie, de autoanaliz, necesitand o motivare corespunztoare a subiecilor.

Exist mai multe tipuri de convorbire, in funcie de situaie alegandu-se dintre:

Convorbirea standardizat, dirijat, structurat, care se bazeaz pe formularea acelorai intrebri, in aceeai form i aceeai ordine pentru toi subiecii; Convorbirea semistandardizat, semistructurat, in care intrebrile, pot fi reformulate, se poate schimba succesiunea acestora, se pot pune intrebri suplimentare; Convorbirea liber, spontan nu presupune folosirea unor intrebri prestabilite, acestea fiind formulate in funcie de situaia particular in care se desfoar; Convorbirea psihanalitic, propus de S. Freud se bazeaz pe metoda asociaiei libere de idei i este folosit pentru analiza i interpretarea diferitelor probleme ale pacientului; Convorbirea nondirectiv, propus de C. Rogers, creeaz condiiile psihologice care s faciliteze relatrile spontane ale subiectului fr ca acesta s fie permanent intrebat. Eficiena acestei metode este dat de respectarea unor condiii: necesitatea desfurrii dup o structurare anterioar a intrebrilor de ctre experimentator; intrebrile s vizeze culegerea cu anticipaie a unor informaii despre subiect, prin folosirea altor metode observaia, analiza produselor activitii etc.; preocuparea pentru anticiparea rspunsurilor subiectului de ctre experimentator, pentru a ti cum s se comporte in eventualele situaii neprevzute; motivarea adecvat a subiecilor pentru a obine din partea acestora rspunsuri sincere. Avantajele metodei sunt date de posibilitatea obinerii unor informaii numeroase i variate, direct de la surs, intr-un timp relativ

scurt, precum i faptul c nu necesit aparatur sofisticat ori instalaii speciale. Dezavantajele provin din gradul destul de mare de subiectivitate atat al experimentului, cat i al subiectului i din eventuala lips de receptivitate determinat de lipsa de motivare a subiectului. Alturi de convorbire se utilizeaz i interviul care se deosebete de aceasta doar prin faptul c in cadrul interviului, locul experimentatului nu poate fi inversat cu cel al subiectului, relaia fiind in acest caz univoc experimentatorul este cel care totdeauna pune intrebrile, iar subiectul totdeauna rspunde. 4. Metoda anchetei psihologice

Ca metod de cercetare psihologic, ancheta presupune recoltarea sistematic a unor informaii despre viaa psihic a unui individ sau grup social i interpretarea acestora in vederea desprinderii semnificaiei lor psihocomportamentale. In principal exist dou forme ale acestei metode, care se folosesc in cercetarea psihologic: ancheta pe baz de chestionar i ancheta pe baz de interviu. Ancheta pe baz de chestionar const in folosirea chestionarului ca instrument de lucru i urmeaz in derularea sa mai multe etape: etapa prealabil sau preancheta care presupune: stabilirea obiectului anchetei; documentarea; formularea ipotezei; determinarea universului (populaia) anchetei; eantionarea. etapa I const in alegerea tehnicilor i redactarea chestionarului. Se impune in prima faz aplicarea unui pretest pentru a vedea dac a fost bine conceput chestionarul, dup care se poate redacta definitiv (chestionarul). Tot in aceast etap se vor stabili i modalitile de administrare ale chestionarului fie prin autoadministrare, fie prin intermediul personalului specializat. etapa a II-a este rezervat desfurrii propriu-zise a cercetrii. etapa a III-a prelucrarea datelor obinute. etapa a IV-a analiza i interpretarea datelor precum i redactarea i comunicarea raportului final de anchet. Cele mai dificile i, totodat, cele mai importante momente ale anchetei pe baz de chestionar sunt alegerea eantionului, care trebuie neaprat s fie reprezentativ adic s reproduc la scar mic toate caracteristicile populaiei care urmeaz a fi investigat i redactarea intrebrilor, a chestionarului. Definit ca o succesiune logic i psihologic de intrebri scrise sau imagini grafice cu funcie de stimuli, in raport cu ipotezele cercetrii, care prin administrarea de ctre operatorii de anchet sau prin autoadministrare, determin din partea celui anchetat un comportament verbal sau nonverbal, ce urmeaz a fi inregistrat in scris (L. Chelcea, 1975), chestionarul necesit o deosebit atenie atat fa de coninutul intrebrilor, cat i fa de tipul, forma i ordinea lor. In formularea intrebrilor trebuie evitate greelile care pot interveni: intrebri prea generale, limbaj greoi, artificializat, cuvinte cu ineles dublu, intrebri tendenioase etc. Ancheta pe baz de interviu const in folosirea interviului ca relaionare experimentator-subiect. Este vorba de un dialog intre

participani, care se centreaz asupra temei de cercetare, fiecare participant pstrandu-i locul de emitor sau de receptor.

Interviul poate fi conceput aa cum am vzut, atat ca metod integrat altor metode mai mari, cat i ca metod de sine stttoare, cu legile i caracteristicile sale proprii. Avantaje: Ambele forme de anchet, permit investigarea unui numr mare de subieci intr-un timp relativ scurt, recoltarea unui material extrem de bogat, precum i prelucrarea rapid, mai ales cand exist rspunsuri precodificate la intrebri. Dezavantaje: Este posibil apariia unor deformri subiective atat din partea experimentatorului, cat i a subiecilor mai ales c aceast metod se bazeaz pe capacitatea de autocunoatere i autoanaliz. Este de asemenea posibil ca subiecii, chiar bine intenionai s furnizeze informaii iluzorii, neadecvate in raport cu fenomenul investigat. 5. Metoda biografic (anamneza) Contribuie alturi de alte metode la stabilirea profilului personalitii subiectului, dar i la explicarea comportamentului actual al acestuia. Metoda biografic vizeaz strangerea informaiilor despre principalele evenimente trite de individ in existena sa, despre relaiile i semnificaia lor in vederea cunoaterii istoriei personale a subiectului. Se concentreaz asupra succesiunii diferitelor evenimente din viaa individului, relaiilor dintre evenimentele cauz i evenimentele efect, dintre evenimentele scop i cele mijloc. Cauzometria i cauzograma, ca variante mai noi ale metodei, au ca scop tocmai surprinderea relaiilor dintre evenimente. Exist o dificultate intampinat in folosirea acestei metode cea a msurrii, in care indicaiile biografice ar putea fi convertite in date tiinifice. Experimentatorul dispune de dou categorii de procedee de analiz a datelor, obinute prin metoda biografic: procedee cantitative (selective) analizandu-se cursul vieii subiectului in intregime; procedee calitative (integrale) analizandu-se o microunitate biografic, de exemplu o zi obinuit din viaa individului, din momentul trezirii i pan la cel al culcrii.

Informaia primar poate fi recoltat pe cale indirect sau direct. Calea indirect const in studiul documentelor (fie colare, profesionale, caracterizri, recomandri, jurnale, date de familie etc.) i in discuii cu persoane cu care subiectul studiat se afl in relaii semnificative (rude, prieteni, colegi, efi, subalterni etc.). Pentru a inelege comportamentul

actual al subiectului i relaionarea lui cu ceilali, este necesar s ne concentrm atenia asupra perioadelor modale ale psihogenezei: varsta de 3 ani constituirea contiinei de sine i a Eului; varsta de 6/7 ani adaptarea i integrarea colar; varsta de 12/14 ani pubertatea i profundele sale transformri; varsta de 16/18 ani adolescena, afirmarea Eului, structurarea liniei i a idealului de via. Calea direct const in obinerea datelor care ne intereseaz de la insui subiectul pe care ni l-am ales spre studiu, in cadrul unor convorbiri sau interviuri speciale. Se tie c oamenii difer foarte mult intre ei in ceea ce privete deschiderea, disponibilitatea de a-i relata in mod obiectiv i sincer trecutul. De aceea psihologul trebuie s aib in vedere cateva exigene metodologice: determinarea prealabil a apartenenei tipologice a personalitii subiectului; stabilirea strategiei dialogului (pe baza tipologiei stabilite) in vederea obinerii datelor i informaiilor necesare; catigarea increderii subiectului i inlturarea barierelor cognitivafective care ar putea frana rspunsurile la intrebri; pstrarea unei distane necesare, prin neimplicare afectiv pentru a disocia din relatrile individului, realul de imaginar, sinceritatea de simulare; inregistrarea doar a evenimentelor semnificative modale pe care le-a trit subiectul i care prin coninutul sau impactul avut, au marcat cursul devenirii ulterioare a profilului personalitii; manifestarea prudenei, chiar suspiciunii in legtur cu datele furnizate de subiect (sau de ceilali) i neaprat verificarea acestor informaii prin alte metode.

Avantajele decurg din naturaleea i autenticitatea datelor furnizate de aceast metod. Dezavantajele sunt date de faptul c fiind o metod de reconstituire a vieii unui individ, pornind de la diverse surse, este posibil ca aceast reconstituire s fie incomplet sau chiar voit deformat. 6. Metoda analizei produselor activitii Trsturile personalitii umane, capacitile, disponibilitile, potenele sale, se exteriorizeaz nu doar in conduite nonverbale, motorii sau expresiv-emoionale, ci i in produsele activitii. Analiza psihologic a produselor activitii compuneri, desene, creaii literare, sau de orice fel, obiecte realizate, modul de rezolvare a

unor probleme etc. furnizeaz informaii despre insuirile psihice ale persoanei, constituind reale surse de cunoatere tiinific a individului. Produsul activitii devine un fel de oglind a creatorului su, iar prin analiza psihologic a obiectului, aflm multe lucruri despre insui creatorul su. Cu ajutorul acestei metode putem cunoate atat caracteristicile psihice ale unor persoane in via, cat i ale unor personaliti disprute. Folosirea acestei metode presupune un exerciiu indelungat i mai ales elaborarea i utilizarea unor grile speciale de decodificare prin care s se evidenieze relaiile dintre diferitele elemente ale produsului activitii i diferitele structuri ale personalitii. Pentru aceasta este necesar introducerea unor criterii atat de ordin cantitativ (numr, frecven), cat i calitativ (originalitate, nivel de performan, valoare utilitar, valoare estetic etc.). In general produsele de ordin literar-artistic sunt relevante mai ales pentru componentele motivaional-afective i morale ale personalitii, in timp ce produsele de ordin tiinific i tehnic sunt relevante pentru componentele de ordin cognitiv-instrumental i motor-dexteritatea. 7. Metodele psihometrice Metodele psihometrice sunt modalitile de msurare a capacitilor psihice ale individului in vederea stabilirii prezenei sau absenei lor i mai ales a nivelului i gradului de dezvoltare. Prin intermediul acestor metode se urmrete stabilirea unui diagnostic pe baza cruia s se poat formula un prognostic asupra evoluiei viitoare. Cea mai cunoscut dintre metodele psihometrice este metoda testelor psihologice. Dac iniial testele msurau doar dezvoltarea intelectual a copiilor, mai tarziu au fost extinse la determinarea aptitudinilor in vederea seleciei profesionale, iar astzi sunt folosite in legtur cu toate funciile psihice i in toate domeniile de activitate. Testul este o prob relativ scurt, standardizat care vizeaz determinarea cat mai exact a unor insuiri psihice. Pentru a fi util, testul trebuie s intruneasc nite caliti: validitatea vizeaz gradul in care testul msoar ceea ce i-a propus;

fidelitatea se refer la stabilitatea in timp a rezultatelor, adic obinerea de rezultate relativ asemntoare la o nou aplicare; standardizarea presupune s ofere aceleai condiii subiecilor supui examinrii fr a-i favoriza pe unii i defavoriza pe alii

(aceleai sarcini, aceleai instruciuni, aceleai modaliti de cotare i interpretare a rezultatelor); etalonarea const in stabilirea unui etalon, adic a unor uniti de msur a rezultatelor obinute. Condiii de utilizare eficient a testelor: crearea unor teste sau adaptarea celor existente la condiiile socioculturale ale populaiei investigate; utilizarea nu doar a unui singur test, ci a unei baterii de teste i apoi corelarea rezultatelor obinute cu cele ale altor metode; stabilirea unor legturi intre rezultatele obinute la teste cu cele din activitatea practic. Ca i celelalte metode, testele au avantaje care rezid din capacitatea de a msura obiectiv i standardizat o anumit capacitate psihic, in funcie de aceasta permiand diagnoza nivelului de dezvoltare a acesteia, dar i dezavantaje deoarece nu iau in considerare modul in care se obine rezultatul, ci doar rezultatul; de multe ori testele conin confuzii i ambiguiti, clasificrile sunt rigide, unii autori ignor deosebirile de nivel cultural al subiecilor etc. Testul este nu numai o metod de sine stttoare, ci poate constitui i o important surs de probe pentru experimentul psihologic, caz in care nici modul de aplicare, nici interpretarea rezultatelor nu se vor mai conforma instruciunilor standardizate, ci logicii interne a modelului experimental, ipotezelor i obiectivelor acestuia. 8. Metoda modelrii i simulrii Este o metod relativ nou i a aprut ca urmare a dezvoltrii ciberneticii i inteligenei artificiale. Metoda const in realizarea unor scheme logice ale organizrii i desfurrii unor funcii psihice percepie, gandire, memorie etc., simularea lor pe computer i realizarea unor programe care s le reproduc. P. Golu (1980) consider c simularea pe computer a diferitelor funcii psihice reprezint forma cea mai inalt de aplicare a metodei modelrii in cercetarea psihologic.

Modelele simulative sunt in general programe pentru calculator, validarea lor fcandu-se prin compararea traiectoriei procesului viu cu derularea lui pe computer, aproximativ pe baza cercetrii empirice. Dac pan acum s-a reuit mai ales simularea in sfera proceselor cognitive, in prezent se incearc i simularea unor procese afectiv-motivaionale i chiar de dinamic general a personalitii.

9. Metoda genetic i comparat Aceast metod pornete de la ideea unanim acceptat potrivit creia psihicul este un fenomen aprut in cursul evoluiei generale, determinat de aciunea mediului sociocultural i cunoscand astfel o dezvoltare atat ontogenetic, dar i istoric, filogenetic. Metoda genetic i comparat const in urmrirea unui subiect sau a unui lot de subieci pe o durat mai mare de timp, suficient pentru a pune in eviden transformrile ateptate sau incheierea unui ciclu evolutiv. De asemenea aceast metod poate studia comparativ mai multe loturi, eantioane de subieci de varste diferite. Metoda genetic i comparat se bazeaz pe principiul longitu-dinalitii i ocup locul central in cateva ramuri particulare ale psihologiei: psihologia copilului, psihologia varstelor, psihologia diferenial, psihologia educaional etc. Pentru teoria psihologic este foarte important nu doar s se evidenieze existena deosebirilor dintre stadiile genetice succesive, ci mai ales s se interpreteze aceste deosebiri, lucru pe care il are in sarcin metoda genetic i comparat. Note bibliografice 1. Ceauu, V., Cunoaterea psihologic i condiia incertitudinii, Bucureti, Editura Militar, 1978. 2. Chelcea, S., Experimentul in psihologie, Bucureti, Editura tiinific i Enciclopedic, 1982. 3. Cosmovici, A., Metode de investigare a personalitii, Bucureti, Editura Academiei, 1980. 4. Golu, M., Bazele psihologiei generale, Bucureti, Editura Universitar, 2002. 5. Radu, I. (coord.), Introducere in psihologia contemporan, ClujNapoca, Editura Sincron, 1991. 6. Zlate, M., Introducere in psihologie, Bucureti, Casa de Editur i Pres ansa S.R.L. 1994.