UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”

BUCUREŞTI

Facultatea de Relaţii Economice

Internaţionale

SCHIMBAREA FĂRĂ ROST – CONSECINŢE

ECONOMICO-FINANCIARE
INTERNE ŞI INTERNAŢIONALE1

Lect. univ. drd. Marian COVLEA

MA, MS, MSL

1. INTRODUCERE
Acestea sunt câteva constatări şi concluzii bazate pe observări empirice, dar extinse,
complexe, sistematice, pe termen lung şi argumentate ale realităţii înconjurătoare din ţara noastră.
Asistăm în societatea românească post-decembristă la nişte fenomene negative care se
petrec sub ochii noştri şi, din păcate, au intrat în banal, în rutina cotidiană. Ele îşi au originea în
perioada dinante de 1989. Dar aceasta nu le face mai puţin periculoase sau mai puţin imputabile
celor care le promovează.
Un asemenea fenomen este schimbarea de dragul schimbării, schimbarea cu orice preţ
promovată de către autorităţi. Exemplificările şi referinţele toponimice se fac pentru Bucureşti.

2. EXEMPLE
Faţă de punerea problemei de mai sus, iată câteva exemple:
1. Schimbarea numelui străzilor, a staţiilor şi a liniilor de transport în comun
După 1989, a început schimbarea generală a denumirii străzilor, sub pretextul faptului că
1
Fiscalitate, tranzacţii de comerţ exterior, investiţii străine, turism internaţional (incoming), etc.

1
unele străzi purtau numele unor „eroi” comunişti, români şi străini. Dar mareea schimbărilor a
continuat, unele străzi şi-au schimbat denumirea de câte două-trei ori, chiar fără să mai poată fi
justificată prin motivaţia de mai sus: străzile au fost împărţite în mai multe segmente, fiecare
segment a primit altă denumire de mai multe ori, etc.
Astfel, bd. Ana Ipătescu a devenit bd. Lascăr Catargiu. De ce s-a operat această schimbare?
Ana Ipătescu a fost comunistă?
Bd. Republicii a devenit bd. Pache Protopopescu. De ce? România nu mai este republică?
Bd. 1 Mai a devenit bd. Ion Mihalache. De ce? Şi 1 Mai a fost comunist? Atunci de ce este
zi liberă prin lege şi este sărbătorit în continuare?
Str. Compozitorilor s-a redenumit în schimb 1 Mai! 1 Mai a redevenit dezirabil? Şi toţi
compozitorii au fost comunişti?
Bd. George Coşbuc a devenit bd. Regina Maria. De ce? George Coşbuc nu mai este poet
naţional, poetul ţărănimii? A fost cumva comunist?
Bd. Muncii a devenit bd. Basarabia, iar Piaţa Muncii a devenit Piaţa Eudoxiu Hurmuzachi.
De ce? Munca nu mai este o onoare? Şi munca este comunistă?
Şi mai de neînţeles este inversarea locului numelui şi prenumelui pe plăcuţa indicatoare a
străzii! Vă sună bine?: bd. Bălcescu Nicolae, bd. Vladimirescu Tudor, str. Tănase Maria, str.
Masaryk Thomas, bd. Şincai Gheorghe?
Într-o situaţie similară se află liniile de transport în comun terestru şi subteran, cărora li se
schimbă supărător de des tipul de numerotaţie (cu 1, cu 2 sau cu 3 cifre, cu sau fără specificaţia
„RAPID” ori „EXPRES”, cu caractere roşii ori negre, etc.), şi în consecinţă numerele şi
indicativele, apoi traseele, numele staţiilor (cel mai recent exemplu este schimbarea masivă a
denumirilor staţiilor de metrou în iunie 2009), etc. precum şi unele monumente (statui: a Regelui
Carol I, a Mareşalului Antonescu, a Ostaşului Sovietic, etc.; ansambluri, situri: Mausoleul
Luptătorilor pentru Libertatea Patriei, pentru Socialism), stadioane (23 August devenit Lia
Manoliu, apoi demolat, apoi reconstruit, Progresul devenit Naţional apoi din nou Progresul),
echipe de fotbal şi cluburi sportive în general, doar datorită schimbării sponsorului! (exemplele
sunt cu zecile), parcuri (Libertăţii devenit Carol I, Nicolae Bălcescu a devenit Bazilescu şi multe
alte exemple) şi muzee reprezentative ale oraşului (Muzeul PCR a devenit al Ţăranului Român,
Muzeul Satului a devenit Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, etc.)

2
 Un caz flagrant, foarte ilustrativ, tipic pentru oportunismul politic românesc și pentru
modul derizoriu cum sunt utilizate resursele edilitar-culturale și sentimentale românești, este
destinul patronimic al actualei piețe Charles de Gaulle din București. Astfel:
 În perioada interbelică, ea s-a numit Piața Jianu, în amintirea unuia dintre pandurii lui
Tudor Vladimirescu.
 În perioada celui de-al doilea război mondial, când România era aliată cu Germania
nazistă, piața a purtat denumirea de Adolf Hitler.
 La 23 august 1944, denumirea pieței a redevenit Piața Jianu.
 În anii de început al comunismului în România, piața s-a numit Piața Generalissim I. V.
Stalin, instalându-se și o statuie a acestuia pe o latură a pieții.
 După moartea dictatorului bolșevic, numele pieței a fost din nou schimbat, în Piața
Aviatorilor, iar statuia lui I.V. Stalin, îndepărtată.
 După 1989, Piața Aviatorilor a fost rebotezată Piața Charles de Gaulle, pe data de 26
septembrie 2006 instalându-se și o statuie a președintelui francez pe latura pieții dinspre
Parcul Herăstrău.2
O situație identică are Piața Avram Iancu din Cluj-Napoca:
 În secolul XIX, piața s-a numit Trencsin: la Trencsin (azi în Slovacia), trupele imperiale
învinseseră într-o bătălie decisivă trupele lui Francisc Rakoczi al II-lea, impunându-și,
astfel, din nou stăpânirea asupra Ungariei și Transilvaniei.
 A urmat denumirea de Piața EMKE, aceasta fiind, de fapt, o abreviere pentru Societatea
Culturală a Maghiarilor din Transilvania. Scopul societății era promovarea limbii și culturii
maghiare, în piață existând chiar și un palat care aparținea societății.
 În jurul anului 1910, Piața EMKE are nevoie de o nouă denumire, iar aceasta este stabilită
după numele singurului principe al Transilvaniei născut la Cluj și, de asemenea, primul
conducător al Transilvaniei premoderne care obținuse victorii în confruntările cu trupele
imperiale: astfel denumirea devine Piața Gheorghe Rakoczi al II-lea.
 Nici acest nou nume nu a rezistat mai mult și în 1923 piața a primit denumirea de Piața
Cuza Vodă, care a rămas în toată perioada interbelică.
 Pentru o perioadă de patru ani, între 1940 și 1944, piața a primit numele Führerului nazist
Adolf Hitler (Adolf Hitler tér), în semn de omagiu al autorităților maghiare ale epocii față

2
http://ro.wikipedia.org/wiki/Pia%C8%9Ba_Charles_de_Gaulle

3
 de artizanul Diktatului de la Viena, prin care Clujul a reintrat temporar în administrarea
Ungariei.
 Odată cu schimbarea contextului politic și militar al vremii, în noiembrie 1944 i s-a atribuit
numele mareșalului sovietic Rodion Malinovski. În această perioadă au fost ridicate
obeliscul dedicat ostașilor sovietici, situat în centrul pieței, și tancul sovietic expus în fața
altarului Catedralei Ortodoxe.
 Dupa 20 de ani (1964), numele a fost din nou schimbat și de această dată era vorba despre
o soluție de compromis. Denumirea aleasă a fost Piața Victoriei, denumire care s-a păstrat
până în 1993.
 Din 1993, piața se numește Avram Iancu, de când a fost ridicată acolo și o statuie a
Crăișorului.3
Şi toate acestea se adaugă distrugerilor (demolărilor) şi mutărilor de monumente (biserici)
dinainte de 1989!
Este de văzut de câte ori (nu) au fost schimbate denumirile bulevardelor și piețelor centrale
din principalele orașe, și în special din capitalele Marii Britanii, Franței, Spaniei, Statelor Unite,
etc.
2. Demolări de clădiri, construcţii noi de prost-gust, care generează nu numai neplăcere
estetică şi urbanistică, ci şi puternice conflicte între grupuri de interese (blocul de lângă
Catedrala Sf. Iosif, blocul de lângă Biserica Armenească, Financial Plaza între Palatul CEC
şi Magazinul Victoria, etc.)
3. Schimbarea denumirii, structurii ( organigramelor) şi adreselor instituţiilor, de cele mai
multe ori numai pentru a putea întrerupe contractele de muncă unor persoane, politic sau
clientelar, indezirabile.4
4. Din punct de vedere economic şi al afacerilor, un fapt extrem de grav este distrugerea
unor branduri româneşti de mare recunoaştere internaţională şi valoare economico-
financiară, cum ar fi BRCE - Bancorex, ONT „Carpaţi”, ITIA, BTT, Transporturi
„Bucureştii Noi”, Neptun-Olimp, Poiana Braşov, etc. ceea ce contribuie (şi) la reducerea
ratingului de ţară.

3
http://www.citynews.ro/cluj/chestiunea-zilei-15/piata-avram-iancu-a-fost-piata-adolf-hitler-in-1940-1945-53711/
4
Aceasta până când s-a legiferat pe faţă imixtiunea politicului vremelnic în cariera funcţionarilor publici [OUG nr.
37/2009, prin care se modifică şi completează Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici (republicată
în 2009)].

4
5. Schimbări de persoane la nivelul conducerii instituţiilor sau chiar la niveluri inferioare,
din aceleaşi considerente ca la punctul 3, mult mai mult decât s-ar impune datorită
schimbării puterii politice prin alegeri, de exemplu.

3. CONSECINŢE
Consecinţele au fost foarte grave, cel puţin cinci:
• Locuitorii a trebuit să-şi schimbe actele de identitate, întreprinzătorii actele de
organizare şi funcţionare a firmelor şi antetele, iar instituţiile publice antetele, etc.,
ceea ce a însemnat consum de timp, de energie, de bani, nemulţumiri, iar la nivelul
instituţiilor publice, aglomeraţie inutilă şi supraîncărcarea funcţionarilor.
• Toate hărţile, atlasele şi ghidurile (inclusiv GPS) trebuie modificate.
• S-au produs confuzii grave atât în rândul populaţiei din localităţile respective, cât şi
a celor care au venit din afara acestora. După cum aflase fiecare o denumire sau
alta, locuitorii şi taximetriştii se contraziceau, nu se mai înţelegeau, fiecare spunea
denumirea străzii aşa cum o ştia el după ureche.
• A scăzut rating-ul şi atractivitatea oraşului faţă de turiştii străini, în special faţă de
cei deveniţi oaspeţi tradiţionali, pentru care a merge în aceleaşi locuri, care poartă
aceleaşi denumiri şi nu şi-au schimbat aspectul şi funcţionalitatea, este un factor de
satisfacţie. Cine a fost în străinătate ştie cu câtă nerăbdare doreşte să revadă
anumite locuri, să parcurgă aceleaşi trasee cu mijloacele de transport în comun, să
le regăsească şi să reînnoade lanţul amintirilor plăcute. Ne-ar place să mergem să
bem o cafea la (cafeneaua) Cafe de la Paix la Paris şi să n-o mai găsim acolo? Dar
Moulin Rouge? Dar Bulevardul Champs Elysee? Dar Turnul Eiffel? Dar Muzeul
Louvre? Dar Hyde Park? Dar Disneyland?, ca simboluri culturale şi turistice
mondiale.
• Pierderea credibilităţii instituţiilor şi României în ansamblu, pe plan internaţional,
confuzie şi costuri financiare uriaşe (cumulat, în ultimii 20 de ani, miliarde de
dolari pentru noi antete, ştampile, cărţi de vizită, evidenţe diverse, tăbliţe, plăci
indicatoare, modificare şi publicare de legi, etc.).

5. O SITUAŢIE MAI GRAVĂ: SCHIMBĂRILE LEGISLATIVE

5
 O situaţie mai gravă, mai periculoasă şi mai absurdă se petrece în domeniul legislativ, unde
unele legi se schimbă de câteva zeci de ori pe an!
În baza de date a Consiliului Legislativ, ca organ consultativ de specialitate al
Parlamentului României,5 există un număr total de 83.292 acte juridice normative emise în
perioada 1864 – 1.06.2009, repartizate pe sub-perioade caracteristice astfel:
• 1864 – 21.12.1989: 1918 acte normative – medie 15,34/an.
• 22 – 31.12.1989: 53 acte normative.
• 1.01.1990 – 1.06.2009: 81.321 acte normative – medie 4.170/an, din care:
o 1990 – 1994: 7.432 acte normative – medie 1.487/an
o 1995 – 1999: 14.090 acte normative – medie 2.818/an
o 2000 – 2004: 26.957 acte normative – medie 5.392/an
o 2005 – 1.06.2009: 32.842 acte normative – medie 7.430/an
 1.01.2007 – 1.06.2009:6 18.559 acte normative – medie 7.669/an.7
În perioada 1990 – 2004, numărul actelor normative s-a dublat la fiecare 5 ani, iar în
perioada 2005 – 1.06.2009 numărul acestora a crescut cu 38% faţă de perioada 2000 - 2004!
Recordul îl deţine legislaţia fiscală: de exemplu, celebra Ordonanţă nr. 3/1992 privind
regimul TVA a suferit peste 1.000 de modificări, directe sau indirecte. Ori în materie fiscală,
instabilitatea fiscală înseamnă pierderi pentru bugetul de stat, deoarece un impozit este cu atât
mai respectat şi plătit cu cât legea care îl reglementează este mai veche, mai stabilă, mai
cunoscută şi deci mai respectată.
Unele reglementări legale au fost modificate a doua zi după ce au fost publicate, altele au
fost modificate înainte de a fi publicate!
Desele schimbări legislative creează un adevărat al hăţiş al sistemului actelor juridice
normative, caracterizat de o gravă lipsă de coerenţă (inadvertenţe, contradicţii, paralelisme, lacune,
erori, etc.), acuzate de preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, dl. Virgil Andreieş, ca

5
Şi care are, în conformitate cu prevederile Constituţiei României (art. 79 şi 150) şi Legii sale organice de organizare
şi funcţionare nr. 73/1993, pe lângă atribuţii de avizare şi de examinare a conformităţii actelor normative cu
dispoziţiile Constituţiei României, şi obligaţia elaborării şi publicării de repertorii legislative. Această obligaţie legală
are ca fundament principiul existenţei în România a unei singure evidenţe oficiale a legislaţiei, care să permită
cunoaşterea exactă a situaţiei juridice a fiecărui act normativ, la un moment istoric dat.
6
După intrarea în UE.
7
Aceste date au fost preluate respectiv prelucrate de pe website-ul Camerei Deputaţilor:
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.frame

6
fiind o cauză principală pentru imposibilitatea adoptării unei practici judiciare uniforme a
instanţelor!8
O practică foarte periculoasă şi păguboasă este practica ordonanţelor de urgenţă emise de
Guvern (nu numai) în vacanţa parlamentară: pe lângă faptul că sunt foarte numeroase şi depăşesc
mandatul acordat de Parlament, ele sunt în cea mai mare parte infirmate (neaprobate) de către
Parlament, după ce timp de câteva luni ele au produs efecte, uneori foarte însemnate!
În special în zona reglementărilor legislative emise de Guvern există mari suspiciuni de
promovare a unor interese mafiote prin reglementările cuprinse în ordonanţe, ordonanţele de
urgenţă şi hotărâri sau prin ordinele de ministru, referitor la contingentele de produse la import sau
export, scutirile de taxe vamale, accize şi TVA la import, achiziţii publice, etc.
Intervin apoi stresul, incertitudinea, costurile suplimentare, pierderile şi dispreţul
contribuabililor faţă de Establishmentul şi Leadershipul românesc ce nu reuşeşte să emită nişte
reglementări stabile, faţă de sistemul legislativ care nu mai este respectat, fapt care conduce astfel
la scăderea eficienţei activităţii instituţiilor, disoluţia autorităţii, nesupunerea civică, creşterea
infracţionalităţii, etc.
O situaţie extrem de complicată creează această instabilitate legislativă atunci când vine
vorba despre aplicarea principiului de drept „necunoaşterea legii9 nu te absolvă de răspundere în
caz de încălcare a prevederilor ei”. Cum poate fi cerut unui simplu cetăţean să cunoască legea
pentru a o respecta şi/sau pentru a răspunde în caz că o încalcă, atunci când actele normative se
schimbă atât de des, apar mii de acte normative pe an, iar Monitorul Oficial le publică într-un
număr insificient?10 Pe lângă indisponibilitate, este vorba şi de costuri pentru cetăţean, ca şi pentru
firme, instituţii, alte organizaţii.
O menţiune aparte merită făcută pentru impactul negativ al instabilităţii legislative asupra
strategiei şi planificării afacerilor: afacerile au nevoie de stabilitate şi predictibilitate, şi firmele nu
pot elabora un plan de afaceri, obţine un credit sau o finanţare, începe şi dezvolta o afacere sau o
investiţie sub diferite regimuri fiscale şi alte reglementări legale, uneori foarte diferite! Din acest
punct de vedere, cele mai descurajate şi afectate, strategic şi financiar, au fost investiţiile străine.

8
Într-o declaraţie publică făcută imediat după prezentarea la Bruxelles a Raportului Comisiei Europene privind
situaţia justiţiei din România (22 iulie 2009).
9
Lege în sens larg, de act juridic normativ: Constituţie, legi, ordonanţe, ordonanţe de urgenţă, hotărâri de Guvern,
ordine de ministru, hotărâri de consiliu (judeţean sau local), decizii de primar, etc.
10
Se aplică aici un alt principiu de drept legislativ: numai actele normative publicate în Monitorul Oficial sunt de
referinţă, sunt opozabile în caz de litigiu. Ori acestea sunt publicate în doar câteva sute de mii de exemplare, de multe
ori acestea sunt epuizate la câteva zile de la apariţie. Ce să mai vorbim despre diseminarea informaţiei juridice
legislative în rândul milioanelor de români aflaţi în prezent peste hotare!

7
 6. DESPRE SCHIMBARE
Schimbarea este starea permanentă a sistemelor vii, inclusiv sociale. Prin sine însuşi, ea
impune o permanentă informare, conştientizare şi asimilare internă a realităţilor şi adaptare la ele,
ceea ce implică stres, eforturi, costuri.
La această schimbare normală a oricărui sistem social, în România ultimelor două decenii
s-au adăugat alte două forme de schimbare, surse care se constituie în cauze şi surse suplimentare
de stres, eforturi şi costuri:
• Stresul normal, obiectiv indus în societate şi sub-sistemele sale, al Tranziţiei către o
societate democratică şi economie de piaţă funcţională, cuprinzând şi ajustările economico-
sociale majore cerute de integrarea în NATO şi Uniunea Europeană;
• Stresul suplimentar, parazit, paralizant, generat de schimbările inutile şi vinovate, datorate
combinaţiei dintre incompetenţă şi interes personal ori de gaşcă, tipul de stres care face (în
secundar) obiectul articolului de faţă.
De altfel, din perspectivă istorică, România a fost supusă în permanenţă, din cele mai vechi
timpuri până în prezent, unor schimbări intense, accelerate şi dureroase, generatoare de stres,
pierderi, întârzieri şi chiar reîntoarceri „la zero”11: războaie (cu efecte relativ mult mai
devastatoare decât în alte ţări), rechiziţii, revoluţii, răscoale, schimbări sângeroase de regim
politic, crime politice în masă, dictaturi, colectivizări, naţionalizări, 12 alte tipuri de jafuri şi spolieri
(„bani de război”, reparaţii de război, stabilizări şi reforme monetare, etc.)

7. CONCLUZII
Faţă de toate cele prezentate, sperăm că am reuşit să demonstrăm că schimbările
besmetice, de dragul schimbării, dovadă a incompetenţei şi interesului meschin privat de tip
mafiot, sunt o mare ameninţare la adresa stabilităţii sociale, progresului economic şi securităţii
naţionale a României, prin descurajarea şi scăderea investiţiilor străine, creşterea infracţionalităţii,
scăderea veniturilor bugetare, creşterea costurilor contribuabililor şi instituţiilor, scăderea
atractivităţii turistice şi a prestigiului României în lume, creşterea stresului la nivel individual şi

11
Ca într-un perpetuu mit al lui Sisif.
12
Naţionalizări fără acordare de compensaţii corespunzătoare, mascând de fapt un jaf economic pe motive politice,
fără raţiuni economice (cum ar fi salvarea şi relansarea unor ramuri, rezolvarea unor probleme sociale, etc.)

8
social (manifestat prin blocarea creativităţii, scăderea natalităţii, creşterea morbidităţii şi
mortalităţii, etc.)