Ne întalnim în Vis

________________________________________________________________

Ne întalnim în Vis

Circa 25 de ani din viata ii petrecem dormind, iar dintre acestia, sapte visam.
Visele condenseaza o experienta sau o amintire in simboluri care prind viata in timpul
somnului. Fiecare dintre noi are propriile vise iar ele sunt unice.
Dar daca ele ar putea fi controlate? Daca visul iti permite sa fii ceea ce nu ai visat
niciodata sa fi? Daca ai putea merge in locuri de care ai auzit doar din carti?
Eu mi-am imaginat o astfel de lume. Am creat o lume fantastica in care care visele pot
fi controlate. O lume paralela in care fiecare gand poate deveni realitate.

In viata unui baiat de saptisprezece ani intervine supranaturalul. Ceva pe care el nu il

poate controla dar fara de care nu mai poate sa traiasca.
Ce va face el atunci cand va fi pus sa aleaga intre fericirea lui si visul lor?

AUTOR

„A visa inseamna a crea.

O dorinta este o chemare.
Sa construiesti o himera
inseamna sa provoci realitatea.”
Victor Hugo

Prolog

Ma simteam groaznic, ma apasa ceva si nu puteam sa respir. Incercam mai tare, dar
imi simteam torsul ca intr-o menghina. M-am ridicat speriat si m-am trezit ca sap cu mainile
in ţarana. Dar ţarana nu era la picioarele mele, eu eram ingropat in ea si incercam sa ies la
suprafata si sa iau aer.
Ma apasa si imi era din ce in ce mai greu. Am reusit sa fac o gaura in pamant si aerul
binefecator venea prin ea. Am sapat cu frenezie pana cand am reusit sa ies afara. Am iesit din
pamant, era intuneric, zburam. Eram la mii de metrii altitudine… de fapt cadeam. Adrenalina
imi alerga nebuneste prin vene si eu incercam sa ma lupt sa nu cad, dadeam ca un apucat si
din maini si din picioare. Viteza de cadere era ametitoare, am incercat sa-mi spun rugaciuni,
Ne întalnim în Vis
________________________________________________________________
sa astept sa-mi treaca prin fata ochilor toata viata. Si m-am zduncinat. Alunecam intr-un
abis. Imi simteam hainele ude si stiam ca sunt intr-o apa. Ma zbateam sa ies la suprafata,
simteam ca raman fara aer. Eram obosit si moartea ma chema in bratele ei. Am abandonat.

1. PREGATIRI

-La mulţi ani!

-Hei n-auzi trezeste-te, la mulţi ani!
-A! Ce? Ce s-a intamplat?
-Este ziua ta, ai uitat? La mulţi ani!
-Pai şi de ce m-ati trezit cu noaptea-n cap?
-De ce esti suparat?
-Nu sunt suparat, mai degraba sunt surprins, nu credeam ca o sa va mai aduceti aminte.

-Hai ca te lasam sa te aduni si o sa te asteptam jos sa-ti dam cadoul.

-Ce sa-mi dati? De ce v-ati deranjat –
-Suntem jos! Si uşa s-a inchis zgomotos dupa ei.

M-am lasat iar in pat şi m-am uitat in tavan. Imi aduceam aminte de ultimele zile de
nastere. Tot timpul era la fel: niciun indiciu si apoi o petrecere. Am crezut totusi, ca de data
asta, o sa fie diferit. Acesti ultimi doi ani fusesera asa de grei!

Haide Syn, nu te mai piti! Trezeste-te sa vezi ce ti-am luat! Mi se derulau in fata
ochilor deschisi imaginile de la aniversarea de cincisprezece ani. Atunci era mama cea care
ma trezea fericita si cu lacrimi in ochi de bucurie.
Syn, daca nu vii jos sa stii ca duc cadoul inapoi la magazin! Imi spunea tata si vroia sa
para suparat desi i se putea simtii in voce amuzamentul. Am sarit atunci din pat si m-am dus
val vartej la parter. Aproape ca m-am izbit de el pentru ca statea in capatul scarilor. In mana
tinea o cheie. De la ce e? am intrebat cu un zambet imens pe fata si am vazut licarirea din
ochii lui. M-a condus pana in fata casei, unde, nu se vedea decat o funda. Fata mi s-a luminat
de incantare si de fericire.
Ce spui? Il auzeam pe tata care era vadit emotionat. Este minunat! In fata mea era o
minunatie de scuter de la Peugeot. Portocaliu, exact asa cum imi placea – vazusem in urma cu
ceva timp un Mitsubishi Lancer Evolution aceeasi culoare si ma indragostisem imediat de ea.
Nu se punea problema ca ar prinde viteze prea mari, dar cel putin, in imaginatia mea, eram de
neoprit.
Am dat o tura de cartier in pijamale, dar nu inainte sa cedez in fata rugamintilor de a-
mi pune si casca si genunchere si aparatori de maini si protectie pentru spate. Mamă, tată, e
putin probabil sa prind o suta la ora si sa zbor cu ea de pe sosea. Dar nu fusese acesta, un
argument destul de solid.
La o saptamana dupa aceea parintii mei au plecat sa isi sarbatoreasca a doua luna de
miere, in Grecia. Biletul fusese un cadou de la Patricia – Pythia, sora mea- si de la iubitul ei
Ovidiu.
Ne întalnim în Vis
________________________________________________________________
Imi este greu sa imi aduc aminte, chiar daca a trecut atata timp, cum politia a venit si
ne-a dat vestea ca autocarul cu care se intorceau acasa parintii mei, a fost lovit de un tren si a
fost tarat cateva sute de metrii. Tata a stat in coma o saptamana si apoi corpul i-a cedat. Mama
s-a trezit din coma la o saptamana dupa tata, dar nu mai era aceeasi. Suferise destul de multe
lovituri la cap, nu-si mai aducea aminte nimic de la accident si odata cu acesta, nu mai stia
nici cine suntem noi. Am incercat sa o facem sa-si revina dar socul suferit fusese prea mare.
Nu am avut de ales si am fost sfatuiti sa o lasam sub ingrijire medicala permanenta.
Am intrenat-o la un spital de boli nervoase si am continuat sa ne ducem saptamanal la ea cu
poze, inregistrari video cu noi sau cu filmele ei preferate. Nu simteam nicio ameliorare. Stia
ca noi nu suntem un pericol pentru ea, îi placeau si filmele, dar nu putea spune daca le-a mai
vazut inainte sau nu.
Pythia si Ovi isi planuisera nunta pentru anul acesta dar, dupa toate aceste intamplari,
au amanat pana la un termen necunoscut.

Am reusit cu greu sa o convingem pe Pythia, si eu si Ovi, ca ea nu are nicio vina

pentru ca tata a murit si ca mama este in aceasta situatie. Ea spunea intr-una „Daca nu aveam
eu ideea cu plecatul, poate acum erau bine amandoi!”
Dupa toate acestea Ovi s-a mutat la noi si impreuna cu Pythia au jucat rolul de mama
si de tata pentru mine. Nu era nevoie dar ea asa a considerat ca e mai bine.

Pot spune ca eu am fost dorit de parintii mei, numai ca, am venit cand ei nu se mai
asteptau.
Pentru ca nu stiau daca pot face sau nu un copil, au decis sa adopte, si atunci au avtu-o
pe Patricia. Ea avea trei ani in momentul adoptiei si a stiut tot timpul ca nu este fata lor
naturala. In ziua in care mama a aflat ca este insarcinata si i-au spus ca o sa aiba un fratior, ea
avea deja opt ani. Le-a promis atunci ca o sa aiba grija de mine si o sa ma iubesca toata viata.
La inceput ei au ras de seriozitatea ei, dar acum, nu pot sa spun decat, ca si-a respectat
cuvantul. A tinut la mine mai mult decat la ochii din cap. Si eu o iubeam si nu m-am gandit
niciodata ca ea nu este sora mea, biologic vorbind.

-Syn! Daca nu cobori acum o sa urc la tine cu o cana de apa si o sa ti-o torn in cap. Era
deja enervata.
-Vin, vin! Nu mai tipa ca ne aud vecinii! M-am ridicat lenes din pat si m-am dus la
parter. In fata mea stateau amandoi cu un zambet larg pe fata. Pythia tinea in mana un tort
imens. Cand m-am apropiat si m-am uitat mai bine la el am vazut o imagine pe care o stiam.
Era o poza cu mine si cu “Sageata” – scuterul meu portocaliu – dar nu intelegeam cum? Cand
am atins-o mi-am dat seama ca era facuta din gelatina. Pe el tronau doua lumanari-cifre
aprinse: 17.
-Cum ati… ?
-Nu te mai mira asa, mi-a zis ea amuzata, La multi ani! Si m-a pupat cu foc pe ambii
obraji.
-La muti ani fratioare! Mi-a spus si Ovi si mi-a facut un semn cu ochiul spre garaj.
Hai, du-te!
M-am indreptat spre locul indicat, cu genunchii tremurand si cu inima bubuind din ce
in ce mai enervant. Mi s-a parut pentru o secunda ca ei chicoteau in spatele meu. Jenant!
Cand am deschis usa ce dadea spre garaj, l-am vazut pe Sageata, numai ca era
schimbat. Pana mai ieri era doar o gramada de fiare – din neatentie, l-am lasat parcat intr-un
loc nepermis si o masina care asfalta drumul nu l-a vazut, a intrat in el si l-a faramat.
-Cum ati reusit? Ce i-ati facut? Am reusit sa spun balbaindu-ma.
-Lui Ovi sa-i multumesti, mi-a spus sora mea si mi-a facut cu ochiul. Are niste prieteni
Ne întalnim în Vis
________________________________________________________________
la un atelier si ei s-au oferit sa-l ajute.
-Multumesc! Am spus cu respiratia intre-taiata.
-La multi ani, mi-a spus si m-a batut barbateste pe spate. Dupa cum vezi ea este doar o
singura culoare, acelasi portocaliu dar fara liniile alea. Eu ma uitam incurcat, nici macar nu
observasem.
- Ai aici, cadou de la baieti, un set de cinci culori de vopsitorie si un aparat special cu
care poti tu sa-ti desenezi pe el, ce modele vrei. Ei propusesera sa o faca la fel ca pe o masina
de curse si sa-ti scrie “17”, dar eu m-am gandit ca poate o sa vrei sa o faci singur.
Fara sa mai stau pe ganduri am sarit de gatul lui si am tras-o pe Pythia de mana, intr-o
imbratisare ce ii cuprindea pe amandoi.
-Va multumesc din suflet! M-ati facut asa de fericit. Maine cand mergem la mama, o
sa-i povestesc de Sageata si poate o sa-si aduca aminte si ea ce…..
-Syn, nu te mai gandi la asta, o sa mergi sa o vezi, dar nu te astepta la modificari. Mi-a
spus Pythia abatuta.
-Este ziua ta asa ca azi faci ce vrei, mi-a spus Ovi putin amuzat dorind mai mult sa
schimbe subiectul. Ce vrei acum?
-Sincer…. Oricat de dor imi era de Sageata, imi este o foame de lup. Aseara am mai
stat la televizor si m-am culcat cu burta goala.

Am intrat cu totii razand in casa. Eu m-am dus in camera mea sa-mi fac bagajul pentru
maine, cand ma duceam la mama, iar ei s-au dus sa pregateasca masa.

***

Era sambata si stiam ca nu o sa scap de Vlad, care ma batea la cap de o saptamana sa

mergem la biliard. Le-am invitat si pe doua colege de clasa sa vina cu noi – Any si Kadesh.
As fi vrut sa fie o dupa-masa numai intre noi, baietii, dar era si asa destul de dubios ca
stateam numai noi doi, mereu impreuna.
Vlad o cam placea pe Any si acesta a fost singurul argument care m-a facut sa cedez si
sa accept compania lui Kadesh. Nu ca m-ar fi deranjat ceva la ea numai ca eram intimidat de
prezenta ei. Era venita din Emiratele Arabe sau de prin India - nici nu ma interesa. Tot ce
stiam e ca ea era cu un an mai mare ca noi deoarece, la scoala, ultimul an il echivalasera cu un
an mai putin. Asta se intamplase cu mult timp in urma dar ea a ramas in continuare cu acest
decalaj - bine ca, macar, nu mai avea nici o urma de accent strain.
L-am sunat pe Vlad si i-am spus ca merg sa-l iau si ca ne intalnim acolo cu fetele.

***

-Haide frate! Nu esti gata inca? I-am spus eu exasperat cand am vazut ca nu a terminat.
Daca te mai dai cu inca o picatura de parfum, pariu ca Any o sa lesine de miros.
-Gata sunt. Ce sa zic? Lasa, nici ca tine, deselat asa. Cum ii zici tu rap? Daca ti-ai mai
taia din paru’ ala si ti-ai lasa si tu ochii descoperiti, poate s-ar uita si la tine cineva. Si ai putea
sa te dai si tu cu un parfum, ca nu e foc!
-Adica ce vrei sa spui? Ca miros urat? Eram iritat.
-Nu, nu, calmeaza-te. Vreau sa spun ca poate, o sa se uite si la tine mai multe fete. Si
asa nu stiu cum de inca te mai suporta Kadesh. Nu ai vazut si tu cum se uita la tine? Mi-a zis
el, zambind pe sub mustati.
-Mi-ai mai spus de cateva ori, si eu chiar m-am uitat. Totul este doar in mintea ta. Am
spus incruntand sprancenele. Mergi?
-Gata, sa-mi iau tricoul si sa-mi fac parul.
Ne întalnim în Vis
________________________________________________________________
-Nu e cazul, am spus aproape razand si am scos, din rucsac, casca lui.
-Nu-mi vine sa cred! Cum asa? Ti-ai luat alt scuter? Mi-a spus el incantat.
-Nu, e Sageata. L-a reparat Ovi la niste prieteni.
-Ai vazut frate ca ţine la tine si ca nu te lasa sa mergi pe jos.

Am zambit amintindu-mi de prima zi cand l-am vazut. Era de Craciun acum cinci ani.
Patricia ne-a anuntat pe toti fericita, ca o sa vina la masa si prietenul ei. La inceput am fost
incantat, am zis ca o sa am si eu un frate mai mare dar cand l-am vazut…. l-am urat. Un tip
inalt, si mi se parea la vremea respectiva ca e desirat, parul era destul de lungut si nu era
aranjat, purta o bluza rosie – spiritul Craciunului i-a spus cand am facut o remarca, ceva de
genul Rudolf-. Abia cand l-am vazut am realizat ca nu o sa fie ca fratele meu pentru ca era
mult mai mare. Nu era la fel ca Vlad- pe care il cunosteam de la gradinita, era iubitul sorei
mele.
Dupa acea intalnire stanjenitoare, atat pentru el cat si pentru noi, am ajuns sa ne
cunoastem mai bine. Am vazut stralucirea pe care o avea in ochi cand o vedea pe sora mea sau
cand vorbeam despre ea. Am stiut ca o iubeste si el si ca nu vrea sa mi-o fure asa ca ne-am
imprietenit in timp record.

Am ajuns in fata biliardului care avea o sigla reprezentativa, o bila neagra cu numarul
8, geamuri mari si fumurii care se deschideau in spate, intr-o terasa. Iti dadea impresia ca esti
la mare. Scaunele si mesele erau din ratan cu umbrele bej si pe jos cu pietris. Drumul la
fiecare masa se facea pe poteci din dale patrate de piatra.
M-am uitat la ceas, 15:45. Ha! Am am ajuns mai devreme. Stiam eu ca nu m-ai uitat!
Mi-am zis in gand si am mangaiat usor scuterul.
-Hai! Nu intram? Am spus incurcat cand am vazut ca Vlad nu era in spatele meu iar eu
ajunsesem in dreptul usii.
-Nu frate, le astept aici!
-Te-ai tampit? Pai stam in soarele asta un sfert de ora? E dus. Sper sa nu fiu si eu asa
cand o sa ma indragostesc.
-Pai si daca vin, nu e frumos sa le lasam sa intre singure. A spus el intristat de faptul ca
nu eram in asentimentul lui.
Eu am dat ochii peste cap.
-Iesim noi sa le luam cand e patru fix. Hai mai bine inainte sa vedem daca au mese
libere.
A ezitat un moment si am intrat.
Trecerea de la lumina puternica a soarelui la incaperea intunecata ne-a orbit pentru o
secunda si am ramas amandoi, intepeniti in prag, de parca fusesem trazniti. Locul era aproape
gol. Nu erau decat doua mese, din cele zece, ocupate. Normal ca atunci cand au vazut
momentul nostru de cumpana, toti au chicotit.
Scena a fost uitat repede si am ocupat o masa. Nu stiam sa joc cine stie ce si am
preferat sa luam una intr-o margine - undeva in spate, intre peretele din stanga al localului si
peretele de sticla ce dadea spre terasa. Imi placea sa stau acolo, pe de-o parte sa-i privesc pe
cei de la mesele de pe terasa – pentru ca geamul era ca oglinda la exterior- si pe de alta parte
sa-i observ pe cei care manuiau tacul foarte bine. Imi placea sa cred ca sunt invizibil. Imi
propusesem intr-un timp sa scriu o carte despre momentele jenante prin care trece un om cand
nu stie ca e vazut de cineva - Şuşoteli, numere de telefon date pe biletele fara ca partenerul sa
observe, scarpinat in locuri care mai de care mai cidate.
-Haide! Am simtit ca ma zguduie ceva. Au venit!
-A! Ce? A da! Am raspuns buimac.
Am mers pe culoarul acoperit cu o mocheta visinie – nu am inteles niciodata de ce,
Ne întalnim în Vis
________________________________________________________________
doar toti intram incaltati – ce separa sirul de mese.
-Buna Any, Kadesh! Dar ce bine aratati! Le-a spus Vlad in timp ce isi ridica bratele sa
le poata imbratisa.
Ele au rosit si au spus un Multumesc! la unison.
Eu ma uitam ca prostul si nu am spus nimic. Am simtit o lovitura in coaste.
-A, da. Buna! Foarte bine! Cred ca am parut redus mintal sau ceva de genul.
-La multi ani Syn! Mi-a spus Any si mi-a inmanat o cutie impachetata in hartie
colorata.
-Multumesc, dar nu era cazul! Nu e cine stie ce petrecere.
-E din partea noastra. Bine… de fapt Kadesh a venit cu ideea.
-Multumesc inca odata, si am ridicat ochii sa-i pot multumi si ei.
-La multi ani! Mi-a spus Kadesh timid.
-Intram? Vlad era nerabdator. Fetelor, si-a departat bratele si a asteptat ca ele sa vina
sa-l apuce.
Eu am ramas in urma lor, am bagat cutiuta in buzunar, si ma uitam dupa ei. Any era
imbracata intr-o rochie lejera crem pana la genunchi – ma si gandeam ca daca era o idee mai
scurta, nu putea sa joace biliard din motive obiective- parul nisipiu era strans lejer cu o clama
asortata ce ma facea sa ma intreb de ce si l-a mai prins. Se potrivea cu Vlad, el avea o pereche
subtire de pantaloni maro deschis si cu un tricou apropiat la culoare de rochia ei. Dar nu
numai la stilul de a se imbraca semanau, ci si la statura, el era cu cinci centimetrii mai inalt
decat ea, era bine facut si se parea ca o poate proteja in caz de probleme.
Kadesh in schimb,nu avea legatura cu ei. Era dintr-o alta poveste. Avea parul negru
facut spic si ceea ce ar si trebuit sa ii cada pe spate era prins in continuare intr-un coc. Avea o
pereche de pantaloni trei sferturi, albi si o bluza alba cu dungi subtiri, negre, ce ar fi putut
trece foarte usor drept o rochie mai indrazneata. In lumina aceea stralucitoare albul contrasta
ciudat cu pielea ei cafenie.
Am ajuns la masa si am inceput sa jucam. Facusem perechi. Evident ca Vlad facea
pereche cu Any si eu am ramas cu Kadesh. Spre incantarea mea, Kadesh a inteles regulile mai
repede decat Any si asa i-am batut cu cinci la unu – si jocul acela a fost o greseala banala de-a
mea.
Dupa ce am terminat am mers toti pe terasa si ne-am continuat discutiile. Am planuit si
ce o sa facem in tabara. Kadesh nu prea a vorbit pentru ca urma sa se duca sa-si vada bunicii
si deci, nu s-a bagat in discutia noastra.

Ziua de duminica a trecut destul de greu, la fel ca toate duminicile din ultimul an.
-Buna mama! Ce faci? Cum te simti azi? Am spus cu ochii inlacrimati.
-De ce plangi tu? Copil frumos! Mi-a spus ea cu o privire gingasa, dar nu dadea semne
ca ma recunoaste. Probabil ca instinctul ei matern vorbea si nu constiinta.
-Ti-am adus niste poze, sunt de ieri. A fost ziua mea.
Ea a batut din palme si mi-a cantat “La multi ani!”. De doua ori. Eu m-am inrosit pana
in varful urechilor cand am vazut ca toata lumea incepuse sa cante odata cu ea.
-Stii mama. Nu am sa pot sa vin saptamana urmatoare. Ma pregatesc sa plec in tabara.
Trebuie sa-mi mai cumpar cate ceva.
-Si dup’aia mai vii? Mai treci sa ma vezi? M-a intrebat si o urma de suparare i-a trecut
peste fata.
-Da, si daca nu trec eu o sa vina Pythia. Ceva din chipul ei m-a facut sa continui. Fata
aia slabuta si cu parul rosu.
-A…da, o cunosc. A mai trecut pe aici.
Cand o vedeam asa mi se rupea ceva din suflet. Ma uram pentru ca eram destul de
egoist incat sa nu-mi para rau si chiar mai mult, ca as fi preferat, ca tata sa nu moara. Chiar
Ne întalnim în Vis
________________________________________________________________
daca, si pe el, l-ar fi asteptat aceeasi vindecare, o preferam de o mie de ori.
Pe la ora patru jumatate, am plecat si am mers acasa. Nici Ovi nici Pythia nu erau asa
ca m-am dus sa ma intind putin. Pana maine cand ma duceam la scoala nu aveam sa mai fiu
bun de nimic.

***

Cat o fi ceasul? M-am trezit buimac. Sa vezi ca astia m-au lasat sa dorm si nu m-au
trezit. M-am uitat la ceasul de pe perete si am vazut ca ma trezisem mai devreme cu o ora.
Ce naiba fac acum? M-am ridicat, am facut un dus rapid si am dechis calculatorul sa-mi
citesc mailurile.
Delete, delete, asta nu, delete, delete, opa! Un mesaj nou de la Dike.
Dike era o fata pe care am “inatlnit-o” pe net, aceasta era porecla ei si nu am insistat sa ii
cunosc numele adevarat. Vorbeam in engleza cu ea, zicea ca e de undeva din Tarile de Jos dar
nu asta m-a facut sa vreau sa vorbesc cu ea, ci un comentariu la o melodie. Mi se parea ca a
pus nume supararii mele: parintii sunt cei care te indruma in viata, i-a aminte si la sfatul lor,
nu fii Hansel.
Hello Thorr!
I’ m so sory that I didn’t respond to your mail sooner but I was in some kind of trouble.
I’m OK now. My ex was veeeery possesive and we eventually split up.
So… how are you? You have a girlfriend? I bet she’s a beauty! Kisses

Da, vezi sa nu! Am pufnit. Si eu sa fiu the beast… Imi placea sa am acesta prietenie.
Dura de mai bine de trei ani si ea mi-a fost alaturi in momentele grele, imi cunostea toate
secretele, toate gandurile si toate sperantele. Pot sa spun ca si eu am ajutat-o chiar daca nu am
inteles-o. Nu stiam de ce, din toate relatiile din care iese, ea este cea care pierde. Arata bine, in
poze, si imi placea cum gandea. Atata ca in materie de barbati era dezastru.
I-am raspuns si eu la mail, i-am povestit de ziua de sambata, de mama, de Sageata –
sunt sigur ca o sa se bucure. Am inchis calculatorul si m-am uitat in dulap sa vad cu ce ma
imbrac.
Nu stiu de ce zice Vlad ca sunt deselat, chiar imi sta bine asa. Nu aratam chiar ca Puff
Daddy dar puteam sa spun ca sunt un Eminem, adolescent, cu parul mai lung… ce-i drept
statea cam in ochi, putin cam cocosat. Hm! Oare…? Am dat cu mana in aer plictisit si am iesit
din camera.
Pythia se trezise, facea cafea. Ovi era prin baie.
-Neata! Cand ati ajuns? Am intrebat-o pe Patricia.
-O! somnorila, ce e cu tine imbracat deja, fara sa mai fie nevoie sa trag de tine? M-a
intrebat ea zambind.
Am zambit si eu si am tras in piept adanc mirosul de cafea proaspat facuta. Nu mi-a
placut niciodata dar azi parca vroiam sa beau, eram pregatit.
-Sa-mi pui si mie o ceasca de cafea, i-am spus cu un ton sigur.
Ea a ridicat o spranceana la mine, a zambit dar nu a spus nimic. A pus pe masa trei
cescute, una era pentru mine.
-Zahar vrei? M-a intrebat ea cu un ton normal.
-Nu stiu? I-am raspuns sincer si ea s-a amuzat de fata mea.
-Las’ ca-ti pun eu. Aseara am ajuns pe la zece dar tu dormeai, asa ca, nu te-am mai
deranjat.
In acelasi timp ochii i-au sclipit si am stiut, fara sa ma mai uit, ca Ovi ajunsese in
capatul scarilor.
Ne întalnim în Vis
________________________________________________________________
-Neata! A spus el. Ce faci? Bei cafea?
-Da! Neata si tie!eu mestecam absent in ceasca sa dizolv zaharul.
Am stat si i-am auzit cum trancane dar nu le-am acordat atentie. Ma uitam la ei cum
sorbeau din cafea si nu se strambau. Probabil ca pentru ei nu e pelin. Acu’ daca am zis…
trebuie sa beau. Imi faceam eu curaj in minte.
Am luat prima inghititura si am strans codita de la ceasca, sa ma abtin si sa nu o scuip
pe ei. S-au facut ca nu ma observa si au continuat. Am luat o gura mare de aer si inca o
inghititura de otrava. Cred si eu ca asa ceva te pune pe picioare! De la a patra ma obisnuisem
si nu mai era asa de rea.
-Hai ca eu plec! Vorbim diseara.
-Pai nu vi acasa dupa scoala? M-a intrebat brusc Pythia.
-Nu… ma duc la Vlad. Avem treaba.
-Ai grija tu cu Vlad asta al tau, ca nu o sa-ti faci tu nicio prietena daca mai stati asa de
mult timp impreuna. A chicotit ea.
-Pai vrem sa punem in aplicare planul de atac pentru tabara, si i-am facut cu ochiul,
dar nu am pacalit-o.
-Sigur, sigur. Ce jucati acum? FIFA sau NFS? M-a intrebat din senin Ovi.
M-am strambat la ei si am iesit pe usa. In graba era sa-mi las ghiozdanul in casa.

***
Drumul pana la liceu nu era lung. Am uitat ca am scuter, din nou, si nu am apreciat
timpul. Am ajuns mai devreme. M-am asezat la o banca din curtea interioara, si am hotarat sa-
l astept pe Vlad. Nu aveam chef sa intru singur in clasa.
Cat stateam cu privirea pe ceas si numaram in minte saizeci se secunde – sa vad daca
apreciez corect cand se schimba minutarul – am zarit cu coada ochiului o pereche. Erau mai
mari decat mine, intr-a unşpea. Erau forte potriviti impreuna si se completau parca si in
gesturi. Cand ii vedeam imi aduceam aminte de Dike. Ea nu poate sa-si aleaga pe cineva
asa? Cu care sa rada, sa glumeasca, sa fie mai apropiat la varsta. Din cate stiam ea avea 21
de ani si cei cu care se intalnea erau cu cel putin cinci ani mai mari. Ea nu stia de ce, si eu nici
atat nu puteam sa o inteleg.
Cuplul a ocupat o banca, putin mai departe fata de mine, dar am putut sa aud ce
vorbeau. Mergeau si ei in tabara. In scurt timp la banca lor a venit si un tip din echipa de
basket a liceului si apoi ea, Vanessa. Nu puteam sa imi iau ochii de la ea, si la fel, nu putea
niciun alt baiat. Pana si fetele erau vrajite. Era exact ca o zeita din punctul meu de vedere. Nu
era prea inalta, nu mai mult de un metru saptezeci, bine proportionata, in stilul destul de
pervers in care te puteai uita la o fata. Stia si ea asta si nu se sfia sa o arate. Parul ei era blond
si la varfuri se ondula, il tinea tot timpul desfacut si isi trecea degetele subtiri prin el, de
fiecare data cand stia ca e urmarita. Iar asta se intampla foarte des.
Vlad m-a trezit din contemplare.
-Ei frate, sterge-te la gura ca iti curg balele! Si l-a bufnit rasul.
-Ce zici? Eu nu… ma fastacisem. Ce naiba e cu mine?
-Hai in clasa pana cand nu te omoara cu vreo privire!
L-am urmat fara sa mai spun ceva.

Ziua a trecut repede si saptamana la fel. Toata lumea se pregatea de incheierea anului
scolar. Nici profesorii nu mai aveau chef. Dadeau ultimele note si incheiau mediile.

Plecarea in tabara era programata pe douazeci si sase iunie si era in muntii Bucegi.
Stateam trei saptmani pentru ca faceam si treaba de cercetasi, urma sa refacem trasee: sa
verificam indicatoarele sa le revopsim pe cele care erau intr-o stare mai proasta.
Ne întalnim în Vis
________________________________________________________________
-Si…m-a intrebat ranjind Vlad intr-o zi… tu cu cine te cuplezi?
-Eu? Eram incurcat. Nu m-am gandit! De ce?
-Pai ce o sa faci toata vacanta?
-Cum adica? Am intrebat si chiar nu intelegeam. Pai nu o sa stam impreuna?
Pe el l-a bufnit rasul.
-Esti nebun? Adica o sa stam in aceeasi camera dar eu o sa-mi petrec cat pot din zi cu
Any. Ce credeai?
Nici eu nu stiu ce credeam. Stiam asta deja, instinctiv, dar cand l-am auzit pe el
vorbind, parca mi-a dat o palma peste fata.
-Da…adica… stiam deja! Da’ nu stiam ca trebuie sa fiu si eu cu cineva!
-Pai tu ce o sa faci? O sa te uiti la noi? expresia lui era perplexa.
-Lasa ca vedem noi acolo, care e treaba. A! stii cine mai vine?
-Sincer nu, si nici nu m-a interesat. Dar cred ca o sa vina si Camill cu Larissa- a,
super, perechea perfecta! - si, a chicotit, Vanessa cu Prajina.
Inima mi-a luat-o la trap. Ho!
-Pai si ce ma intereseaza pe mine de Vanessa! Am spus enervat.
El a izbucnit in ras si m-a batut pe umar.
-Usor frate. Ce sari asa? Ce? E vina mea ca iti curg ochii dupa ea?

***

Kadesh a plecat cu doua zile inainte de inceperea taberei si ne-am oferit sa o

conducem la aeroport. Eu am trecut pe la Vlad si impreuna am mers la Kadesh unde era si
Any.
-Sa ai grija de tine. Sa tii bine de bagaje. I-a urat Any razand si a luat-o in brate. Sa-mi
aduci ceva. Si i-a zambit ca un copil.
-Multumesc de urari! A ras. Multumesc si voua ca ati venit cu mine.
-Placerea e de partea noastra, a spus Vlad galant.
-Da, stai linistita. Am reusit sa ingan si eu.
Cand a fost gata de imbarcare ea a mai imbratisat-o pe Any inca o data, apoi pe Vlad si
apoi a venit spre mine. Nu-mi mai luasem la revedere de la cineva pana atunci, asa ca toata
miscarea a fost destul de stangace. Ea a zambit.
Poate totusi Vlad are dreptate! Mi-a trecut un gand prin minte dar l-am alungat
repede. Nu schimba cu nimic situatia daca ea m-ar fi gasit atragator. Trebuia sa recunosc,
totusi, ca era un sentiment destul de placut sa stiu ca nu numai Pythia imi spune asta.
-Frate, dar esti tolomac rau! Mi-a spus Vlad printre dinti, in timp ce ii faceam cu mana
lui Kadesh cand intra in terminal.
-Cum adica? M-am incruntat dar mi-am tinut gura in zambet si mana fluturand
-Ce a fost miscarea aia? Mai aveai putin sa ii scoti ochii?
-Nu e adevarat! Am spus suparat. Poate ca am fost putin cam rigid, dar e departe pana
la ce zici tu.
Any si-a curatat gatul in semn ca nu am dreptate si a ras incet.
-Oricum, nu stiu de ce spui ca ma place? Nu ai vazut si tu cum se uita la mine? Se
uitase de parca astepta sa ii spun ceva si nu imi dau seama ce.
-Trebuie sa recunosc ca m-am speriat putin, dar informatorul, mi-a confirmat ca am
dreptate. Si i-a facut cu ochiul lui Any crezand ca eu nu vad.
-Hai sa mergem ca mai avem putin si plecam si trebuie sa ne facem ultimele
cumparaturi, a spus Any constiincioasa.