Dorinta De Mihai Eminescu Ca la toti mari poeti romantici, dragostea si natura sunt teme permanenete n creatia lui Eminescu.

Natura este un cadru fizic pentru toate gesturile poetului, de la atitudinea meditativ filosofic la cea erotic. Infatisarea ei se constitue pe dou dimensiuni esentiale: una terestr, celalta cosmic, aflate de cele mai multe ori n interferent. Mihai Eminescu e n primul rnd un tul urtor al spatiului cosmic, fie n mari proiectii ale genezei sau stingerii universale !"crisoarea I, #ugciunea unui dac, $uceafrul%, fie prin multimea elementelor cosmice !stele, soare, lun, cer, luceferi% care impregneaz parc ntreaga oper. &e de alt parte este un cntret frenetic al naturii terestre n vesnica rotire a anotimpurilor. Este o natur cu un contur precis geologic si ..floral.., slbatic si deopotriv familiar, mitic - prin aspectele ei parapsihice si luxuriante; uman, cald, intim, ocrotitoare - prin componentele ei sufletesti. Dragostea, poate mai mult ca la alti poeti, se afl ntr'o permanent consonant cu natur. Natura este o stare de suflet, n sensul c nftisarea ei, e dictat de un sentiment. (colo unde dragostea apare ca un vis frumos de fericire !Dorinta, $acul, )loare'al astr, $as'ti lumea ..., etc.% cadrul fizic este al unei naturi ncnttoare, de asm: vara e n toi, ier urile au frageziune, sunetele si culorile se armonizeaza. Cnd dragestea sa stins, sentimentului de dezamgire i corespunde o natur, sumar ..veleitat.., cu plopi stingheri, cu cetuiri, rume si ploi, cu ntinderi .. orede.., al e, nemiscate si reci !de cte ori iu ita..., &e l*ng plopii fr sot, De ce nu'mi vii, Din valurile vremii, "onete etc. %. &oezia a aparut in revista + Convor iri literare, la - septem rie -./0, impreuna cu poeziile + $acul,, + Craiasa din povesti, si + Melancolie,. + Dorinta, apartine genului liric si este o idila clasica ! o poezie de dragoste si de natura %. Titlul este e1primat prin su stantivul comun format cu sufi1ul +inta, de la su stantivul +dor, , cuvant cu mare incarcatura afectiva. Dragostea si natura sunt teme permanente ale creatiei eminesciene. Natura este mai in totdeauna cadrul fizic pentru toate gesturile poetului, de la atitudinea meditativa pana la cea erotica. Dragostea se afla in pozitia eminesciana intr'o permanenta consonanta cu elementele naturii, natura care este o stare de suflet. Tema este aspiratia de implinire a iu irii ireale in mi2locul naturii. 3 specie, e un mic poem pstoral, n genul idilei clasice, complicat n spirit romantic prin intensitatea visului de dragoste. &oetul aspir spre o iu ire implinit, proiectnd pe fundalul unei naturi feerice o poveste de dragoste ideal, n care gesturile se implinesc ntr'un ritual al ntelegerii si al armonicii depline. Nimic nu'i tul ur pe ngrgostiti, nici o conventie nu'i indeprteaz, dragostea lor e mut, reprefcut si inscent, e un foc de initiere solemn. 4n Dorinta, dragostea nu e realiatate, ci aspiratie spre mplinire prin iu ire. 4n visul secret al omului, vrea s spun Eminescu, Iu irea ideal este n totdeauna a r atului si a femeii parnd alturi, fericiti, prin gradin mirific al universului, ca perechea mitic !(dam si Eva%. Compozitional, poezia are o structur liric, fiind o succesiune de cinci ta louri corespunztoare fiecrei strofe, mai putin ultimul ta lou care cumuleaz ultimele dou strofe. Fiecare strof fixeaz o secvent dintr-o idil cu ceremonial stereotip (care apare si n alte poezii eminesciene), alctuit din acelasi lant de fapte erotice. n prima strofa intensitatea chemarii de dragoste este evidentiata de ver ul +vino, la modul imperativ 5 cadrul naturii ocrotitoare si misterioase unde doreste poetul sa'si traiasca fericirea este

codrul cu izvorul + Care tremura pe prund, , cu prispa de razde si copacii aplecandu'si crengile ca un gest simplu si primitor. )iecare din cele trei elemente are o semnificatie aparte : codrul'sim ol al permanentei vegetale sugereaza eternitatea iu irii , personificarea izvorului ! prezent in fiecare din operele de dragoste ale lui Eminescu su mai multe forme cum ar fi +apa, , + alta,% prin intermediul ver ului +tremura,, epitetul metaforic +plecate !crengi%, si metafora +prispa cea de razde, evidentiaza comuniunea dintre om si natura ocrotitoare, partasa la ucuria dragostei. Imaginile vizuale se contopesc cu cele auditive pentru a reda cat mai e1presiv ta loul locului ocrotitor pentru poet ! +Care tremura pe prund, , +crengi plecate o ascund, % n strofa a doua ca si in celelalte poezii eminesciene de dragoste si de natura ! +"ara pe deal, , +$acul, , +Craiasa din povesti, % iu irea este traitain planul visului. In asteptarea fiintei dragi , indragostitul isi imagineaza clipa mult dorita. 6er ele la modul con2unctiv ! sa alergi, sa cazi , sa desprind , sa rad% sugereaza posi ilitatea implinirii aspiratiei5 faptul ca sunt ver e de miscare releva intensitatea sentimentelor, la fel si ad2ectivul +intinse, prin care se surprinde nera darea im rasitarii. n strofa a treia poezia iu irii tainice este scoasa in evidenta prin repetitia +singuri'singurei, si prin epitetul personificator +infiorate,. In parul fetei teiul isi va cerne floarea, ca o inecuvantare si ca o mangaiere a naturii vesnic tinere ca si iu irea fara de care viata ar fi lipsita de frumusete. )orma ver ala inversa +sede'vei, si cu cuvantul popular +singurei, contri uie la schitarea unei atmosfere familiare si la autenticitatea operei. In strofa a patra intalnirea, vazuta ca un ritual, atinge emotia ma1ima prin gestul candid al fruntii culcate pe ratul celui drag si prin voluptatea sarutului. $a nivel morfologic delicatetea apropierii este surprinsa prin adver ul +incet, iar ad2ectivele : +al a, si +gal en,, epitete din punct de vedere stilistic su liniaza puritatea iu irii. In strofa a cincea visul va pecetlui fericirea suprema a dragostei , cantecul sufletului fiind murmurat de izvoare si de freamatul lin al vantului. (tmosfera de intensa reveire se realizeaza prin personificare izvoarelor si a vantului, iar in ceea ce priveste universul uman prin ver ul +vom visa, prin su stantivul + vis, si ad2ectivul +ferice,. n ultima strofa se produce confundarea in vra2a somnului, ca e1presie a fericirii depline a contopirii cu natura , care este ultima secventa a poeziei. &ersonificare codrului prin formularea metaforica + atut de ganduri, ii intareste valuarea de sim ol al eternitatii, data in aceste versuri deprofunzimea meditatiei , iar repetitia +randuri'randuri, intareste ideea contopirii cu natura5 aceasta este nepieitoare prin elementele ei, iar omul devine etern prin dragoste. (rmonia poeziei este accentuata de structura fonica a cuvintelor , de imaginile onomatopeice si de elementele de versificatie. "e remarca frecventa vocalelor +o,, +a, si a unor cuvinte cu o muzicalitate aparte !izvorul , razde , infiorate , tei , cant , adormind , armonia %. Din punct de vedere prozodic se remarca versul scurt, cu masura de sapte'opt sila e, ritm trohaic si rima numai intre versurile 7'8 !incrucisata% permitand citirea te1tului si ca distihuri. &rin aceasta particularitate a rimei, poezia +dorinta,de M.Eminescu se deose este de tonalitatea creatiei populare. )uziunea om'natur, pentru care pledeaz Eminescu n toate poeziile lui de dragoste este o modalitate de a nega totalitatea omului ca tinta trecatoare, natura este vesnic si, aspirind prin contemplatie la o contopire organic cu ea, omul caut o cale de acces spre eternitate. !itmul trohaic si msura de "-# silabe ca $n doina popular , versurile cu o singura pereche de rime care sunt percepute n actul rostirii ca ..distihuri.. ample ! de -9 sila e % diferentiaz aceast poezie de tonalitatea poeziei populare. In concluzie im inand cu arta motivul dorului, al visului, al codrului si al izvorului , Eminescu inchina si prin poezi +Dorinta, un imn emotionant naturii eterne si frumusetii iu irii.