ISDR curs 9 Forme de raspundere colectiva 1) Raspunderea colectiva in materie penale Dupa intemeierea statului feudal, o parte dintre

atributiile obstilor satesti referitoare la identificarea si sanctionarea faptuitorilor (= cei care comiteau fapte penale) sunt preluate de catre stat, obstea pastrand dintre vechile sale atributii doar pe aceea de a l identifica pe faptuitor si de a l preda slujbasilor domnesti, denumiti gonitorii din urma. Daca obstea nu l putea preda pe faptuitor gonitorilor din urma intrucat acesta parasise teritoriul obstei, ea trebuie sa indice locul pe unde faptuitorul a parasit hotarul obstei, adica " sa dea urma ". In ca ul in care obstea nu putea sa isi e!ecute nici aceasta obligatie era sanctionata cu plata unei amen i, iar daca nu putea plati amenda fi!ata urma a fi aservita de domn sau de un boier in contul acestei datorii. ") Raspunderea colectiva in materie fiscala (forma de aservire a obstilor satesti) In ca ul in care unul dintre membrii obstei nu si puteau plati birul stabilit de catre rabojari, datoriile acestora erau preluate de intreaga colectivitate, iar daca obstea in intregul sau devenea insolvabila, era aservita de domnie sau de boier in contul datoriei respective. #) Despagubirea de la altul este forma de raspundere solidara, dar care are o sfera mult mai larga decat cea a raspunderii colective de la nivelul obstei, in sensul ca ea cuprinde categorii sociale intregi apartinand unui popor. In dreptul modern, daca una dintre partile contractante este strain, constrangerea acestuia sa si e!ecute obligatia asumata se reali ea a fie pe ba a conventiilor bilaterale dintre state, fie pe ba a procedurii exequaturului, procedura prin care o hotarare pronuntata de o instanta cu privire la un cetatean strain devine e!ecutorie in statul caruia acest cetatean strain ii apartine. $cesta e sistemul modern. In feudalism, potrivit sistemului despagubiri de la altul, creditorii romani care aveau creante fata de debitori straini primeau din partea domnului dreptul de a si reali a creantele pe seama conationalilor acestora din urma, aflati in trecere prin tarile romane. Dupa e!ecutarea silita a acestora, cei in cau a primeau toate dove ile privind e!istenta creantei si modul in care se reali ase e!ecutarea silita asupra lor, iar la intoarcerea in statul de origine, cei in cau a aveau posibilitatea de a cere autoritatilor proprii sa fie despagubiti de catre conationalii lor pt care fusesera urmariti. $cest sistem se aplica si reciproc, atunci cand debitorul era roman.

Formele de raspundere personala in materie obligationala = contractele %el mai important contract reglementat de legea tarii este contractul de vanzare, care sub influenta bi antina devenise un contract consensual translativ de proprietate. &lementele contractului de van are sunt' consimtamantul, obiectul si pretul. 1) Consimtamantul este manifestarea de vointa a unei parti contractante in sensul dorit de cealalta parte contractanta, reali andu se astfel acordul de vointa al partilor. %onsimtamantul trebuia sa i vorasca din vointa liber e!primata a partilor contractante, el trebuia sa fie dat de buna voie si irevocabil. Daca consimtamantul era vitiat, contractul era lovit de nulitate. %el mai raspandit vitiu de consimtamant era violenta, pe care legea tarii o denumea sila. %onstrangerea de natura economica, care il determina pe van ator sa vanda bunul respectiv nu era considerata vitiu de consimtamant. %elelate vitii de consimtamant' eroarea si doliul (inselaciunea in contracte) erau intalnite rar in practica deoarece toate contractele de van are se incheiau in pre enta unor martori. In anumite situatii, consimtamantul partilor contractante era o conditie necesara, dar nu si suficienta pt incheierea valabila a contractului. De e!, la van area unui teren aflat in hotarul obstii se cerea si consimtamantul membrilor obstii (rudele si vecinii), e!primat sub forma dreptului de protimis, adica a dreptului de precumparare si rascumparare. (a van area unui rob sau a unei proprietati feudale, actul de transfer al proprietatii trebuia intarit prin hrisov domnesc, ceea ce inseamna ca era necesar si acordul domnului, scop in care partile faceau darea calului sau darea cupei. ) !biectul vanzarii trebuia sa fie un bun aflat in comert, adica in circuitul juridic civil. %el mai important bun era pamantul, care putea fi vandut ca proprietate e!clusiva sau in cote indivi e, ideale si abstracte din dr de proprietate. )n specific al van arii feudale este imprejuararea ca obiectul acestei van ari il putea repre enta si fiinta umana, de e! van arile de robi, van arile de mosii cultivate cu tarani dependenti, van area de catre taranii liberi a propriei libertati din considerente de natura economica. ) "retul De cele mai multe ori el era fi!at in bani (in pecunia numerata), dar uneori pretul putea fi e!primat si in alte bunuri, dat fiind caracterul natural al economiei feudale, ceea ce insemana ca in legea tarii nu se facea o distinctie clara intre operatiunea juridica a van arii si operatiunea juridica a schimbului (permutatio rerum). *e platea in momentul incheierii contractului, dar putea fi platit in tot sau in parte si la un termen ulterior, altfel spus, van area se putea face cu rest de pret, sub sanctiunea re olutiuni contractului pt nee!ecutare daca pretul+ restul de pret nu era platit la termenul fi!at.

Re olutiunea pt nee!ecutare era preva uta in contract sub forma pactului comisoriu care stabilea ca in ca ul re olutiunii, pretul+ partea din pret platita se cerea a fi restituita de catre van ator cumparatorului. $ceasta restituire a pretului se reali a si in ca de evictiune (deposederea pe cale judiciara a cumparatorului de bunului astfel dobandit). &victiunea se numea valin legea tarii, iar in siutuatia in care aceasta intervenea se spunea ca bunul a fost cumparat "rau", adica a fost cumparat de la un neproprietar. *ub aspectul formei, contractul de van are se incheia fie in forma scrisa, fie in forma orala, cea din urma era cea mai raspandita. Intotdeauna in pre enta martorilor si a aldamasarilor (martori preconstituiti). Contractul de donatie In legea tarii, donatia este un contract real, in sensul ca se incheie in mod valabil prin acordul de vointa al partilor contractante insotit de tradarea lucrului (= remiterea mateiala a lucrului). &lementul esential este intentia de a gratifica. In ca ul donatiei+ daniei domnesti, intentia de a gratifica a domnului avea in vedere' , rasplatirea boierilor pt dreapta si credincioasa slujba, in virtutea obligatiei de mila ce intra in continutul raportului juridic de vasalitate , ajutorarea unor manastiri in scopuri pioase. In ca ul donatiilor particulare, intentia de a gratifica a donatorului avea in vedere angajamentul donatarului de a l ingriji pe donator si de a l inmormanta potrivit datinilor crestinesti, cele mai multe dintre aceste donatii, avand astfel caracterul unor donatii cu sarcina. Donatiile particulare catre biserica se faceau in scopuri pioase si pt ca donatorul si membrii familiei sale sa fie trecuti in pomelnicul bisericii si pomeniti in timpul slujbelor ce urmau a se efectua. -anastirea donatara nu avea dreptul de a instraina donatia primita sub sanctiunea revocarii acesteia. In ceea ce priveste obiectul donatiei, ca si in ca ul van arii feudale, si donatia putea avea ca obiect fiinta umana in # ca uri ' , donatiile de robi , donatii de mosii cultivate cu tarani dependenti , situatia taranului liber care isi dona libertatea stapanului feudal

Contractul de imprumut (forma imprumutului de consumatiune = mutuum) %el mai frecvent, avea ca obiect o suma de bani, este un contract unilateral deoarece generea a obligatii doar in sarcina imprumutatului de a restitui imprumutatorului suma ce i fusese imprumutata, impreuna cu o dobanda pe care legea tarii o numea ba.. *cadenta imprumutului se numea i+ soroc si era stabilita intr o i de sarbatoare importanta pt a putea fi mai usor retinuta de catre debitor. /otodata legea tarii admitea si anatocismul, adica dobanda la dobanda, denumita ba. peste ba..

0t garantarea obligatiilor, debitorul putea constitui in favoarea creditorului sau garantii reale si garantii personale. 1arantia reala = alog, consta in bunuri mobile si imobile, in special robi si mosii cultivate cu tarani dependenti, munca acestora putand fi folosita de catre creditor in contul dobin ilor la suma imprumutata. 2alogul imbraca " forme' alog cu termen si alog fara termen. Daca alogul era fara termen, creditorul putea folosi bunul alogit pana la plata datoriei de catre debitor (sinedie). Daca alogul era cu termen si la scadenta debitorul platea datoria, el rascumpara bunul alogit, adica reintra in stapanirea acestuia. Daca nu platea la termen, in actul de alogire se putea prevede ca alogul devenea statator, adica bunul+ bunurile alogite intrau in proprietatea creditorului, in contul creantei sale. Daca nu se prevedea ca alogul devine statator, datorita faptului ca intotdeaua valoarea bunului alogit e mai mare decat suma garantata se proceda la pretuirea+ evaluarea bunurilor alogite si van area lor la me at, adica la licitatie publica, celui care ofera cel mai mare pret. In acest ca , adjudecatar putea fi insusi creditorul, in contul creantei sale, sau o alta persoana. Daca pretul adjudecarii imobilului este mai mare decat suma datorata, diferenta revine debitorului. 0ie asii sunt garanti personali = debitori accesorii, care se obliga fata de cretori sa plateasca ei datoria daca debitorul principal nu o va face, punandu l astfel la adapost pe creditor de eventuala insolvabilitate a a debitorului principal. Daca erau mai multi pie asi acestia erau tinuti solidari la plata datoriei, in sensul ca creditorul putea sa l urmareasca pe oricare dintre pie asi si sa l sileasca sa plateasca tot. 0ie asul platitor avea actiune in regres impotriva celorlalti pie asi pt plata contributiva din datorie a fiecaruia, precum si impotriva debitorului principal. Daca debitorul devenea insolvabil si nu erau constituite nici garantii reale si nici garantii personale, se declansa impotriva falitului o procedura speciala de e!ecutare silita, denumita curama, in cadrul careia bunurile falitului erau evaluate si impartite intre creditorii concursuali proportional cu valoarea nominala a creantelor lor. (egea tarii mai reglementa si alte contracte cum ar fi' contractul de depo it, contractul de comodat si locatiunea de servicii (locatio operarum).

In#ratirea pe mosie &ste o institutie feudala e!trem de comple!a care reuneste trasaturi ale rudeniei, testamentului si contractului. Infratirea a aparut in perioada de trecere de la comuna primitiva la stat, cand pe fondul destramarii relatiilor gentilice, indivi ii se simt din ce in ce mai i olati si lipsiti de ajutorul gintii, conte!t in care incearca sa inlocuiasca rudenia de sange cu o rudenie creata in mod artificial, prin infratire, care este o invoiala formala de ajutor reciproc insotita de o procedura constand in amestecul catorva picaturi din sangele celor infratiti, aceasta vrand sa simboli e e faptul ca infratirea imita rudenia de sange. De a lungul timpului, conceptia despre infratire, ritualul si efectele acesteia au cunoscut o anumita evolutie, sub influenta statului si a religiei crestine. In statul sclavagist roman si in provincia romana Dacia era utili ata infratirea intre ... In statul feudal apare fratia de arme intre cavaleri creata in scopul de a si acorda sprijin reciproc pt savarsirea faptelor de arme. Ritualul infratirii se spirituali ea a sub influenta crestina, a.i. formele pagane sunt inlocuite cu forme crestine, de e! in ca ul infratirii intre boieri, amestecul sangelui este inlocuit de o slujba religioasa in biserica, iar in ca ul infratirii intre tarani, care de cele mai multe ori imbraca forma fratiei haiducesti, amestecul sangelui se pastrea a, dar crestatura pt sange se face in forma de cruce. In statul feudal apare o forma cu totul noua de infratire, si anume infratirea pe mosie. &a se reali ea a printr un act scris, emis de cancelaria domneasca, act in care se consemnea a declaratia de infratire facuta in fata domnului si a sfatului domnesc. *pre deosebire de formele anterioare de infratire, infratirea pe mosie duce nu numai la reali area unor relatii personale intre cei infratiti, in sensul ca ei devin rude dpdv formal juridic, ci si a unor relatii patrimoniale cu privire la anumite bunuri asupra carora cei infratiti constituie anumite drepturi, acesta fiind de altfel, scopul principal al infratirii pe mosie. 3rice fel de bunuri puteau forma obiectul infratirii pe mosie, insa cel mai frecvent, infratirea se reali a asupra pamantului, ocinelor, de aceea se si numea infratirea pe mosie. &!istau " forme de infratire' , toti cei infartiti isi uneau ocinele , infratirea se reali a doar pe una din parti 0rin urmare calitatea de proprietar al unei mosii era o conditie indispensabila pt a participa la o infratire pe mosie. In actul de infratire se stabilea de la bun inceput cui apartineau ocina+ ocinele asupra carora se reali a infratirea.

0rima forma de infratire cuprinde " momente' , momentul unirii ocinelor , momentul ase arii celor infratiti ca frati asupra ocinelor astfel unite $ doua forma de infratire presupune un singur moment' , ase area celor infratiti ca frati pe ocina pe care se infaptuieste infratirea Dupa modul in care se constituie raporturile de infratire, infratirea imbraca " forme' directa+ indirecta In ca ul infratirii directe, raporturile de infratire se stabilesc intre toti participantii la actul infratirii, iar in ca ul infratirii indirecte, cel care constituie infratirea nu intra in raporturi de infratire, ci doar asa a ca frati alte persoane pe ocina sa. Infratirea prin unirea ocinelor este intotdeauna o infratire directa, efectul juridic pe care il produce consta in crearea unei stari de coproprietate intre cei infratiti, care anterior infratirii erau proprietarii e!clusivi ai unor mosii, iar dupa actul infratirii devin coproprietari in cote indivi e ideal, abstracte si egale aspura ocinelor unite. %otele dobandite sunt egale indiferent de suprafata ocinelor aduse in actul infratirii. Infratirea prin ase area ocinelor poate fi directa+ indirecta, iar daca este indirecta numai cei ase ati dobandesc cote indivi e ideale, abstracte si egale din dreptul de proprietate asupra ocinei pe care s a reali at infratirea. Infratirea pe mosie se reali a din considerente de natura economica, pt formarea unor mosii mai mari si mai puternice dpdv economcic, ea generea a insa si efecte juridice in materia rudeniei, a succesiunilor si a proprietatii. In materia rudeniei, infratirea pe mosie creea a o relatie de rudenie intre cei infratiti, ce poate constitui temei al vocatiei succesorale In materia succesiunilor, rudenia este utili ata in urmatoarele situatii' , in /.R. se infrateau fetele cu baietii, acestea dobandind dpdv juridc calitatea de baieti prin efectul infratirii si ca atare vocatie succesorala asupra proprietatilor ereditare , proprietarul unei mosii care nu avea mostenitori sau avea doar fete recurgea la i infratire directa cu alte persoane pe mosiile unite sau doar pe mosia sa sau recurgea la o infratire indirecta a fetelor sale cu fiii unei alte persoane pe mosia sa. , prin infratirea pe mosie, puteau fi chemate la mostenire, in concurs cu fiii, si alte persoane pe care fiii le e!cludeau de la mostenire, re ultatul find schimbarea ordinii succesorale in favoarea acelor persoane pe care constituentul infratirii dorea sa le favori e e. In materia proprietatii, infratirea pe mosie este alaturi de contractele translative de proprietate un mod de dobandire a proprietatii deoarece in actul infratirii se putea prevede ca transmiterea drepturilor de proprietate catre cei infratiti se face de indata, ipso iure si nu mortis causa.

3 asemenea transmitere imediata se putea face si cu sarcina, stabilindu se in acest sens anumite obligatii ale infratitilor fata de constituentul infratirii. Infratirea se putea face si cu clau a de re erva a proprietatii (re ervati domini), in sensul ca transmiterea bunurilor catre cei infratiti se va reali a la momentul mortii constituentului infratirii. Infratirea pe mosie era utili ata de boieri ca un instrument juridic de aservire a obstilor satesti, sens in care boierii se infrateau cu taranii din obsti pe pamanturile acestora din urma, deveneau coproprietari ai acelor pamanturi si rude cu taranii in sens juridic, ca atare puteau e!ercita dreptul de protimis pt a acapara treptat toate celelalte terenuri aflate in hotarul obstilor satesti.