CAP I. DREPTUL SI STIINTA DREPTULUI Normele juridice imbraca o mare diversitate:norme de drept constitutional,administrativ,penal,financiar,fiscal,bancar,civil,comercial,de dreptul familiei etc.

Trasaturile comune ale normelor dreptului: -vointa unica ce se exprima in drept; -comunitatea principiilor ce guverneaza acest domeniu -scopul urmarit de legiuitor prin reglementarea relatiilor sociale. Ramura de drept este definita ca un ansamblu distinct de norme juridice,legate organic intre ele,care reglementeaza relatiile sociale ce au acelasi specific,folosind aceeasi metoda sau complex de metode. Misiunea sociala a normelor juridice este de a ordona si dirija conduita oamenilor in sensul realizarii aspiratiilor,intereselor si vointei acestora . Sistemul de drept romanesc se caracterizeaza prin lege.Legea este principalul izvor de drept. In sensul cel mai larg Legea-norma juridica ce emana de la un organ de stat competent.In sens restrans Legea-act normativ emis de organul suprem al puterii de stat,in anumite forme de legiferare. Clasificarea izvoarelor dreptului Marile sisteme de drept: -Sistemul romano-germanic; -Marile sisteme de common law; -Sistemele juridice traditionale; -Sistemul socialist. Obiceiul juridic.Potrivit unei opinii obiceiul constituie izvor de drept ori de cate ori in legea scrisa lipseste cu desavarsire reglementarea unor relatii sociale,iar cu privire la chestiunea in litigiu exista reguli nescrise,recunoscute si practicate constant,un timp indelungat.In alta opinie obiceiul costituie izvor de drept numai cand legea insasi consacra obligativitatea acestuia sau jurisprudenta il impune dandu-i o recunoastere oficiala. Actul normativ sub aspect teminologic desemneaza formele sub care apar normele juridice edictate de organele competente ale statului:lege,decret,hotarare, ordonanta,regulament,etc. . Cele mai vechi legi au aparut la popoarele Orientului antic si ele au fost cele din Summer(Codurile Lipit-Istar,Ur-Nammu),Codul din Hammurabi,Mesopotamia (Babilon),Egipt(Legea lui Bokoris).Mai sunt adaugate si Legile lui Manu(India),Legea Mu(China),Legile lui Moise-Decalogul(la evrei),Legea celor 12 table(Roma Antica),Legile lui Solon si ale lui Dracon-in Grecia antica.
1

Sunt edictate acum legi si coduri,cum au fost:Codul penal Carolina(1532)in Germania,Codul maritim(1673) si Codul Comercial(1601)in Franta,iar in tara noastra Pravilniceasca Condica(1780),Codul Calimach(1817),Codul Caragea(1818). Precedentul judiciar sau jurisprudenta desemneaza totalitatea hotararilor judecatoresti,a deciziilor arbitrale prin care s-au aplicat sau interpretat normele juridice. Contractul normativ definit de art.942 din Codul civil esteacordul incheiat intre doua sau mai multe persoane pentru a constitui sau stinge un raport juridic. Contracul este de regula un act individal care stabileste drepturile si indatoririle unor subiecte precis determinate vizand un raport juridic complet cum ar fi cel de vanzare-cumparare,donatie,schimb. Principiile generale de drept- sunt izvoare formale ale dreptului de o generalitate de care trebuie sa se tina seama atat in elaborarea dreptului,dar mai ales in aplicarea sa.Ele pot fi de inspiratie filozofica,politica,sociala. Doctrina juridica in sens larg desemneaza totalitatea lucrarilor elaborate si publicate in sfera vietii juridice iar in sens,retine doar elaborarile celor mai calificati,mai prestigiosi autori. CAP II. NORMA JURIDICA Normele juridice alcatuiesc structura interna a dreptului analizat ca un ansamblu de elemente constitutive.Scopul normelor jurodice in societate este de a promova,apara si impune o asemenea conduita umana sa asigure convieturea sociala. Trasaturile specifice normei de drept: a)Caracterul social al normei juridice este asigurat de faptul ca prin aceasta se ordoneaza si reglementeaza relatiile interumane. b)Caracterul prescriptiv al normelor de drept decurge prin faptul ca prin intermediul acestora statul impune o anumita conduita,constand dintr-o actiune sau inactiune umana indreptata intr-un anumit sens. c)Caracterul ideologic-volitional al normei de drept trebuie analizat pornind de la realitatea ca aceasta este o creatie constienta a societatii si ca exprima o vointa statala. d)Normele juridice exprima interesele unei anumite categorii sociale,a aceleia care detine puterea in stat la un moment dat. e)Caracterul general si abstract al normei juridice f)Obligativitatea normei juridice
2

Structura normei juridice: 1.Structura logico-juridica prezinta o importanta deosebita,intrucat ne indica elementele din care se compune norma,precum si interdependenta dintre acestea. a)Ipoteza-este acea parte a normei juridice care stabileste conditiile,imprejurarile sau faptele in prezenta carora se aplica dispozitia normei juridice. b)Dispozitia-este acea componenta a normei juridice care prevede conduita ce trebuie urmata in ipoteza data. c)Sanctiunea-este acel element al normei juridice care precizeaza urmarile nerespectarii dispozitiei. Dupa natura lor: -sanctiuni penale; -sanctiuni administrative; -sanctiuni disciplinare; -sanctiuni civile. Dupa gravitatea lor:-privatiunea de libertate,munca corectionara,amenda, confiscarea averii,interdictia de a exercita anumite profesii. Dupa scopul urmarit: -sanctiuni de anulare sau desfiintare a actelor ilicite, -sanctiuni reparatorii-de repartizare si dezdaunare, -sanctiuni disciplinare conventionale si penale. Dupa gradul de determinare:-sanctiuni absolut determinate; -alternative; -sanctiuni relativ determinate; -cumulative; d)Corelatia dintre elementele normei juridice.Cele trei elemente ale normei juridice nu sunt intotdeauna expres prevazute in corpul normei juridice si nici nu trebuie descrise in aceasta ordine.Rareori intalnim norme care sa contina toate cele trei elemente. 2.Structura tehnico-legislativa a normei de drept se refera la forma exterioara de exprimare continutului si a structurii logice a acesteia,la modul in care normele se incadreaza in texte normative. Clasificarea normei juridice 1.Dupa obiectul si metoda de reglementare normele se grupeaza in institutii juridice,ramuri de drept. 2.Dupa forta juridica determinata de izvorul de drept in care se gasesc distingem legi ale Parlamentului Romaniei,hotarari ale guvernului,instructiuni ale ministrilor,etc. 3.In functie de caracterul conduitei prescrise(natura dispozitiei)norma poate stabili obligatia de a savarsi anumite actiuni. 4.Dupa structura normei juridice: complete si incomplete.
3

5.Dupa sfera aplicarii si gradul de generalitate:norme generale,speciale si de exceptie. Interpretarea normelor juridice-acea operatie logico juridica de determinare,in cel mai inalt grad posibil a continutului complet si corect al vointei legiuitorului. Necesitatea interpretarii este o problema oarecum controversata in literatura de specialitate.Autorii de specialitate sustin cu argumente solide necesitatea interpretarii. Formele interpretarii a)Interpretarea oficiala-provine de la un organ de stat sau de la o organizatie obsteasca creatoare de drept,are putere general-obligatorie si se face prin acte normative. b)Interpretarea cauzala-este facuta de catre un organ de aplicare a dreptului intr-un anumit caz concret.Acest organ poate fi o instanta judecatoreasca sau arbitrala sau un organ al parchetului(interpretare judiciara). c)Interpretarea neoficiala apartine teoriei dreptului si este realizata de specialisti in diferite ocazii cand se fac aprecieri de ordin stiintific cu privire la continutul normelor juridice. Metode de interpretare 1.Metoda gramaticala consta in clarificarea continutului normei ce urmeaza a fi interpretata prin aplicarea regulilor obisnuite a gramaticii. 2.Metoda sistematica consta in raportarea normei juridice interpretate la contextul actului normativ in care este cuprinsa si apoi la institutia,ramura de drept si chiar la sistemul de drept din care face parte. 3.Metoda istorica consta in analiza imprejurarilor,a contextului relatiilor sociale(economice,politice,morale etc.)in care norma a fost edictata sau sanctionata. 4.Metoda logica consta in stabilirea continutului normei juridice prin folosirea legilor si metodelor logicii formale. Rezultatul interpretarii Comparand continutul real cu formularea textuala a normei de drept se poate constata realizarea a trei variante de interpretare:literala,extensiva si restrictiva. Cand vointa reala a legiuitorului a fost cuprinsa exact in forma de exprimare interpretarea este literala. Cand continutul este mai bogat,interpretarea este extensiva. Cand continutul este mai sarac,interpretarea este restrictiva.

Aplicarea normelor juridice in timp ridica inainte de toate problema duratei de actiune a acestora.O norma actioneaza atat timp cat ea este in vigoare.Din acest punct de vedere trebuie sa distingem legile permanente si cele temporare. Intrarea in vigoare a normelor juridice Stabilirea unei date ulterioare de intrare in vigoare este determinata de nevoia pregatirii actiunii noii legi in special cand aplicarea ei necesita anumite masuri organizatorice sau atrage dupa sine schimbari fundamentale. Legea interpretativa retroactiveaza chiar daca intentia legiuitorului de a da efect retroactiv acesteia,nu este precizata. Iesirea din vigoare a legii In general normele juridice nu se adopta pe o perioada determinata. De aceea efectele acestora vor dura pana la edictarea unei norme noi. Pe data adoptarii noii reglementari legea veche va fi scoasa din vigoare. Procedeul legislativ principal de iesire din vigoare a normelor juridice este abrogarea.Abrogarea este actul de scoatere din vigoare prin lege a unei reglementari anterioare care atrage dupa sine incetarea aplicarii prevederilor ei si se aplica atat normelor juridice scrise,cat si normelor juridice nescrise. Aplicarea normelor juridice in spatiu trebuie privita atat sub aspect international cat si intern. Sub aspect international reglementarea efectelor legii in spatiu porneste de la faptul ca statele sunt suverane pe teritoriile lor. Imunitatea diplomatica presupune exceptarea personalului corpului diplomatic si a persoanelor asimilate acestuia de la jurisdictia statului de resedinta. Aspectul intern al aplicarii normelor juridice in spatiu trebuie analizat prin prisma principiului suprematiei puterii in stat ca latura interna a suveranitatii statale. Aplicarea normelor juridice asupra persoanelor a foat pusa in discutie atat sub aspect intern cat si sub aspect international. In conceptia dreptului romanesc legile si celalalte acte normative se aplica in mod egal tuturor cetatenilor. CAP III. RAPORTUL JURIDIC Raporturile juridice sunt relatii sociale care au intrat sub incidenta unor norme de drept primind forma si forta juridica prevazute de acestea. Unii autorii sustin ca nu pot aparea raporturi juridice fara existenta unor norme juridice corespunzatoare care sa le reglementeze.Sunt autori care sustin ca pot aparea raporturi juridice fara existenta unor norme juridice corespunzatoare care sa le reglementeze.
5

Actul juridic-acea manifestare de vointa a uneia sau mai multor persoane,exprimata cu intentia de a produce efecte juridice.Actul juridic este in primul rand un act de vointa si in al doilea rand un act intentional. Clasificarea actelor juridice 1.Dupa numarul partilor participante: -acte unilaterale -acte bi sau multilaterale 2.Dupa forma in care trebuie incheiate: -consensuale -solemne 3.Dupa scopul urmarit de parti actele juridice pot fi: -cu titlu gratuit -cu titlu oneros 4.Dupa efectele produse: -costitutive -translative -declarative 5.Dupa modul de executare: -acte cu executare imediata -acte cu executare succesiva 6.Dupa corelatia dintre ele: -principale -accesorii 7.Dupa momentul cand isi produc efectele: -acte juridice intre vii -acte juridice cu cauza de moarte. Structura raportului juridic Orice raport juridic are o structura alcatuita din: -subiecte -obiect -continut Subiectele raportului juridic Din insusi caracterul social al raportului juridic rezulta ca subiectele ale acestuia nu pot fi decat oamneii.Dar omul in sine nu poate deveni subiect de drept decat daca aceasta calitate ii este recunoscuta de stat fiind reglementata prin normele juridice. Continutul raportului juridic Subiectele raportului juridic sunt legate intre ele prin drepturi si obligatii care impreuna alcatuiesc continutul raportului juridic.

Dreptul subiectiv reprezinta facultatea subiectului raportului juridic,de a actiona intr-un anumit fel,de a cere celuilalt sau celorlalte subiecte o conduita corespunzatoare iar la nevoie de a recurge la sprijinul aparatului de stat. Obligatia reprezinta celalalt element al raportului juridic,corelativ dreptului subiectiv,constatand in a face,a nu face ceva sau in a da ceva. Clasificarea drepturilor subiective -drepturi social-economice; -drepturi politice; -drepturi social-politice sau libertati; -drepturi la inviolabilitati; Drepturile subiective mai pot fi grupate si: -dupa gradul lor de opozabilitate; -dupa continut; -dupa corelatia dintre drepturi; -dupa siguranta oferita titlurilor lor. Obiectul raportului juridic (Intr-o prima opinie se sustine ca obiectul raportului juridic il constituie anumite actiuni sau inactiuni la care titularul dreptului subiectiv este indrituit si la care celalalt subiect este obligat. Alti autori apreciaza ca numai bunurile materiale pot constitui obiect al raportului juridic si ca raporturile juridice care nu se refera la un bun material nu au obiect. O a treia conceptie este cae a pluralitatii de obiecte ale raportului juridic potrivit caruia atat lucrurile materiale catsi conduita oamneilor pot forma obiect al raportului.) Intrucat raporturile juridice sunt raporturi intre oameni,referitoare la activitatea acestora,obiectul lor va fi intotdeauna o anumita sau anumite actiuni ale oamneilor sau abtinerea de a sabarsi anumite actiuni. CAP IV. RASPUNDEREA JURIDICA Raspunderea sociala este sanctionare sociala a atitudinii alese de individ in cazul unei neconcordante intre conduita lui si normele sociale intuite. Raspunderea juridica apare ca un raport juridic de constrangere care are ca obiect sanctiunea juridica. Raspunderea juridica este definita ca un complex de drepturi si obligatii conexe care potrivit legii se nasc ca urmare a savarsirii unei fapte si care constituie cadru de realizare a constrangerii de stat prin aplicarea sanctiunilor juridice.
7

Functiile raspunderii juridice -functia sanctionatorie; -functia reparatorie. Principiile raspunderii juridice 1.Principiul legalitatii raspunderii-o persoana nu poate fi trasa la raspundere decat in cazurile prevazute de lege,in forma si in limitele stabilite de acestea. 2.Principiul raspunderii personale-raspunderea juridica revine numai celui ce a savarsit fapta ilicita,iar intinderea raspunderii se stabileste dupa circumstantele personale ale autorului faptei. 3.Principiul unicitatii raspunderii-unei singure violari a normei juridice ii corespunde o singura imputare a raspunderii. 4.Principiul justetei sau proportionalitatii raspunderii juridice -impune corelarea raspunderii sau sanctiunii cu gravitatea faptei savarsite. 5.Principiul raspunderii subiective-presupune ca nimeni nu poate fi chemat la raspundere pentru fapta sa decat daca i se impune o greseala. 6.Principiul celeritatii sau operativitatii tragerii la raspundere-are rolul de a impiedica atat pe cel vinovat cat si pe ceilalti membrii ai societatii de a mai savarsi in viitor fapte ilicite. Continutul raspunderii juridice 1.Subiectele-sunt pe de o parte persoana care a savarsit fapta,iar pe de alta parte organul de stat competent sa aplice sanctiunea. 2.Continutul raportului juridic de raspundere este alcatuit dintr-un complex de drepturi si obligatii corelative ce devin celor doua subiecte. 3.Obiectul-consta in conduita celor doua subiecte care este centrata pe aplicarea sanctiunii. Conditiile raspunderii juridice -caracterul ilicit; -un rezultat daunator; -legatura cauzata intre conduita ilicita si rezultat; -vinovatia. Fapta ilicita constituie o incalcare a normelor juridice sau a altor acte juridice emise pe baza normei de drept. Inactiunea consta in nesavarsirea unei actiuni de catre o persoana,are un caracter ilicit numai cand persoana avea obligatia sa actioneze intr-un anumit mod si nu a actionat ca atare.
8

Vinovatia Constatand ca prin actiunea cuiva a fost incalcata legea,organul competent nu poate sa treaca imediat la aplicarea sanctiunii ci trebuie sa clarifice care a fost atitudinea psihica a persoanei respective fata de fapta comisa si rezultatul ei.Altfel spus trebuie sa constate vinovatia persoanei. Cauze care inlatura raspunderea juridica Legitima aparare-are ca efect inlaturarea caracterului penal al faptei,si-n consecinta,a raspunderii juridice. Starea de necesitate- reflecta dreptul individului de a-si apara propria persoana sau bunurile amenintate de un pericol,cu pretul sacrificarii unei alte persoane sau a bunurilor apartinand altora. Constrangerea fizica si morala-constituie cauze de exonerare de raspundere,cand fapta se sabarseste sub imperiul acesteia. Iresponsabilitatea este acea stare psihica a unei persoane care din anumite motive nu poate avea reprezentarea faptelor si a consecintelor acestor fapte. Betia involuntara-provocata de alcool sau de alte substante independent de vointa autorului faptei,poate duce la exonerare de raspundere. Exercitatea unui drept potrivit scopului sau social-economic sau indeplinirea unor atributii in baza ordinului de serviciu sunt de asemenea imprejurari care Forta majora- imprejurare imprevizibila si de neinlaturat,care a determinat actiunea sau inactiunea autorului.