Dreptul ca si statul, este o categorie istorica ce a aparut pe o anumita treapta de dezvoltare a societatii umane, si anume in oranduirea sclavagista pentru

u organizarea societatii si apararea intereselor proprietarilor de sclavi. Dreptul subiectiv reprezinta dreptul pe care il are o persoana participanta la un raport juridic (ex: in raportul juridic de vanzare-cumparare: dreptul cumparatorului de a primi bunul cumparat, sunt drepturi subiective). Dreptul pozitiv reprezinta totalitatea normelor juridice recunoscute sau stabilite de stat in scopul reglementarii relatiilor sociale conform vointei de stat a caror respectare obligatorie se face la nevoie prin forta de constrangere a statului. Sistem de drepturi se intelege structura iterna a dreptului dintr-un stat care se bazeaza pe unitatea normelor juridice si pe caracterul lor diferential in institutii si ramuri ale dreptului. Dreptul public este alcatuit din totalitatea normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale, in care cel putin o parte este statul sau un organ al statului in calitate de detinator al puterii de stat: ex: rapotrul privind plata impozitelor (relatie de putere stabilita intre organul financiar al statului si contribuabili). Dreptul constitutional este alcatuit din ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale privind principiile fundamentale ale structurii sociale economice si de stat, principiile de organizare si de activitate a organelor statului precum si drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor. Dreptul administrativ este alcatuit din totalitatea normelor juridice care rgelementeaza relatiile sociale privind organizarea si activitatea organelor administratiei publice, atat in raporturile dintre ele, cat si in raporturile lor cu cetatenii. Dreptul financiar este alcatuit din normele juridice care reglementeaza relatiile sociale privind modul de gospodarire al fondurilor banesti necesare indeplinirii sarcinilor si functiilor statului. Dreptul penal este alcatuit din normele juridice care reglementeaza faptele infractionale si pedepsele corespunzatoare acestora (infractiunea este o fapta socialmente periculoasa, comisa cu vinovatie si reglementata de legea penala. Dreptul civil este alcatuit din ansamblul normelor juridice ce reglementeaza unele raporturi juridice, patrimoniale precum si unele raporturi juridice personal nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice sau juridice aflate in situatie de deplina egalitate juridica. Dreptul comercial este alcatuit din ansamblul normelor juridice ce reglementeaza relatiile sociale stabilite intre persoane fizice sau juridice cu calitatea de comerciant. Dreptul muncii este alcatutit din ansamblul normelor juridice ce reglementeaza raporturi juridice de munca stabilite intre angajatori si angajati. Dreptul familiei este alcatuit din ansamblul normelor juridice ce reglementeaza raporturi juridice cu caracter patrimonial sau personal nepatrimonial izvorate din institutia juridica a casatoriei, a rudeniei, a infierii. Norma juridica este o regula de conduita generala si impersonala, expresie a vointei de stat a carei respectare obligatorie se face la nevoie prin forta de constragere a statului. Dispozitia stabileste conduita ce urmeaza a fi adoptata, stabilind actiunile impuse, interzise, permise in conditiile inscrise in ipoteza. Sanctiunea consta in masura represiva ce se adopta in cazul in care au fost incalcate prevederile Dispozitiei. Raportul juridic civil este raportul social cu caracter patrimonial sau personal nepatrimonial reglementat de norma juridica civila. Capacitatea de exercitiu aptitudinea de a-si exercita drepturile subiective civile si de a-si asuma obligatii civile prin savarsirea de fapte juridice civile. Capacitatea de folosinta consta in aptitudinea persoanei de a avea drepturi si obligatii civile. Persoane fizice sunt subiecte ale raportului juridic civil. Sunt oameni considerati in individualitatea lor si caracterizati prin nume, domiciliu si stare civila. Persoane juridice subiecte de drept civil constituite in conformitate cu prevederile legale care au organizare de sine-statatoare, patrimoniu propriu si un scop afectat intereselor societatii. Dreptul subiectiv civil este posibilitatea juridica a titularului sau de a desfasura in limitele legii o anumita conduita in virtutea caruia poate pretinde persoanei obligate sau subiectului pasiv o comportare corespunzatoare care la nevoie poate sa fie impusa prin forta de constrangere a statului. Obligatia civila reprezinta indatorirea subiectului pasiv al unui raport juridic de a avea o anumita comportare pretinsa de subiectul activ, de a avea, a face ceva sau a nu face ceva, comportare care la nevoie poate fi impusa prin forta de constrangere a statului. Drepturile patrimoniale sunt drepturile care au un continut economic si sunt susceptibile de exprimare in bani. Dreptul personal nepatrimonial este dreptul care nu are valoare economica fiind strans legat de persoana titularului sau. Obiectul raportului juridic civil reprezinta actiunea/ inactiunea la care este indreptatit subiectul activ si de care este tinut subiectul pasiv. Altfel spus, consta in conduita partilor participante la raportul juridic civil in vederea realizarii drepturilor subiective civile ca urmare a indeplinirii obligatiilor civile. Bunul este o valoare economica care este utila pentru satisfacerea nevoilor materiale si spirituale ale omului si este susceptibila de apropiere sub forma unor subiecte. Bunuri aflate in circuitul civil acele bunuri ce pot fi dobandite sau instrainate prin acte juridice civile (contractul). Regula care functioneaza este ca majoritatea bunurilor se gasesc in circuitul civil afara de exceptiile prevazute de lege. Bunuri cu circuitul civil conditionat acele bunuri care sunt dobandite sau instrainate prin acte juridice civile cu indeplinirea unor conditii (autorizatii) anume prevazute de lege (armele, munitiile, materiile explozibile, produse si substante toxice). Bunuri exceptate circuitului civil acele bunuri ce nu pot face obiectul unor acte juridice civile de instrainare (teritoriul Romaniei, terenurile care fac parte din domeniul public). Bunuri imobile (nemiscatoare) acele bunuri cu asezare fixa si stabila fiind legate de sol. Bunuri mobile (miscatoare) acele bunuri fara asezare fixa si stabila, susceptibile de a fi transportate dintr-un loc in altul prin propria forta sau cu ajutorul unei forte straine.

Bunuri certe acele bunuri care sunt determinate individual dupa anumite insusiri specifice numai lor (unicatul unei lucrari, statuie, tablou semnat si datat, o casa individualizata). Bunuri generice acele bunuri care pot fi individualizate prin prisma unor trasaturi caracteristice specifice intregii categorii din care ele fac parte (cereale, alimente, combustibili, bani). Bunuri fungibile acele bunuri care pot fi inlocuite unele cu altele in executarea unei obligatii rezultata dintr-un act sau fapt juridic (cereale, combustibili, alimente, bani). Bunuri nefungibile acele bunuri care nu pot fi inlocuite cu altele in executarea unei obligatiuni pentru a-l elibera pe debitor de datoria sa. Bunuri principale acele bunuri care au o existenta independenta (majoritatea bunurilor au regim juridic de bunuri principale). Bunuri accesorii acele bunuri care pot fi utilizate numai prin intermediul unor bunuri principale de care sunt strans legate. Acestea urmeaza totdeauna soarta bunului principal (supracoperta cartilor, cutia instrumentelor muzicale, bete de la schiuri, lopeti de la barca, cheia de la lacat). Bunuri frugifere acele bunuri susceptibile a produce fructe fara consemnarea substantei lor (stuful baltilor, recolte, dobanzi). Bunuri nefrugifere acele bunuri din circuitul civil (din comert) care nu sunt susceptibile a produce fructe. Faptul juridic este imprejurare de fapt, care potrivit prevederilor normelor juridice atrage dupa sine nasterea, modificarea sau stingerea de raporturi juridice concrete si provoaca prin aceasta consecinte de natura juridica. Evenimentele sunt fapte juridice ce se petrec independent de vointa omului si de care norma juridica leaga consecinte juridice. Actiunile omenesti sunt fapte comisive sau omisive savarsite cu sau fara intentia de a produce efecte juridice, efecte ce au loc in virtutea legii. Actul juridic civil reprezinta manifestarea de vointa a subiectelor de drept facute cu intentia de a produce efecte juridice, de a naste, modifica sau stinge raporturi juridice civile. Capacitatea actiunea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi subiective civile si de obligatii civile ca urmare a incheierii actelor juridice civile. Consimtamantul manifestarea hotararii subiectului de drept de a incheia acte juridice civile care urmeaza sa produca efecte juridice civile. Eroarea cunoasterea gresita a realitatii in momentul incheierii actului juridic civil. Dolul o eroare provocata de cealalta parte prin folosirea unor mijloace viclene (manopere dolosive) ce creeaza starea de eroare si determina partea sa incheie actul juridic civil. Leziunea paguba materiala suferita de una dintre parti din cauza disproportiei vadite de valoare in momentul incheierii actului juridic civil. Nulitatea actului juridic civil este sanctiunea de drept civil care suprima masura stabilita de o hotarare judecatoreasca. Nulitatea absoluta este sanctiunea de drept civil care se aplica actului juridic civil intocmit cu incalcarea dispozitiilor imperative care ocrotesc interese generale pentru a le lipsi de efecte contrare legii si bunelor moravuri. Nulitatea relativa este sanctiunea de drept civil care se aplica actului juridic civil intocmit cu incalcarea unor dispozitii legale care ocrotesc interese particulare pentru a le lipsi de efectele contrare legii si bunelor moravuri. Raportul juridic obligational este raportul juridic de drept civil in temeiul caruia o persoana numita creditor poate pretinde de la alta persoana numita debitor sa savarseasca sau sa se abtina de la savarsirea unei actiuni ( sa dea ceva, sa faca ceva sau sa nu faca ceva). Subiectele participante la raporturile juridice obligationale sunt persoane fizice sau juridice participante la raporturi juridice. Efectul obligatiei civile este dreptul pe care acesta il confera creditorului de a pretinde si de a obtine de la debitor indeplinirea exacta a prestatiei la care s-a indatorat.