Sunteți pe pagina 1din 7

Introducere: Termenul World Wide Web, abreviat WWW este un sistem de documente i informaii de tip hipertext legate ele

ntre ele care pot fi accesate prin reeaua mondial de Internet. Hypertext hipertext O metod de realizare a unui text, ideal pentru utilizarea pe calculator, care permite cititorului s parcurg materialul n maniera aleas de el. Pentru a realiza un hipertext, mai nti tranai informaiile n uniti mici, manevrabile, cum ar fi paginile individuale de text. Aceste uniti sunt numite noduri. Apoi nglobai n text hiperlegturi (numite i ancore). Cnd cititorul execut clic pe o hiperlegtur, programul de hipertext afieaz un nod diferit. Procesul de navigare printre nodurile legate n acest fel se numete rsfoire (browsing). O colecie de hiperlincuri este numit web. Aparitia: La 12 decembrie 1991 la Stanford Linear Accelerator Center (SLAC) a fost instalat un server web si primele pagini Web, care fceau legtura cu biblioteca centrului. Dar primul server web a fost realizat aproape cu un an nainte, la Centrul European pentru Cercetri Nucleare (CERN), la Geneva, n Elvetia, si s-a numit la nceput nxoc01.cern.ch, iar mai apoi info.cern.ch . Iar prima pagin web a continut chiar prezentarea proiectului si a fost accesibil la: http://nxoc01.cern.ch/hypertext/www/TheProject.html n '90 - '91, cnd Internetul era deja n plin dezvoltare, dupa ce proiectul si toate modulele acestuia fuseser elaborate n Statele Unite, la Stanford Research Institute, la UCLA, UCSB, WU, etc., prin realizarea a ceea ce numim acum web, a venit rndul europenilor. Mai exact, la Centrul European de Cercetri Nucleare (CERN) Geneva, prin proiectul lui Tim Berners-Lee si contributia ctorva colegi si studenti, a fost creat primul navigator si editor de legturi (cu o prim versiune a limbajului HTML) si primul program de server Web. La acea data comunicatia prin Internet, prin serviciile de atunci, adica e-mail, ftp si telnet, mergea bine si era destul de serios folosit de comunitatea academic. In 1991, traficul prin nodul NSF (miezul Internetului) depsea 1 miliard de octeti/or, iar numrul de calculatoare conectate depsea o jumtate de milion. Tot 1991 este anul n care National Science Foundation renunt la interdictia de folosire a Internetului n scopuri comerciale, creind premisele boomului economic produs de comertul electronic. Tim Berners-Lee era preocupat de introducerea hypertext-ului n Internet, in procesul de cautare si regasire a documentelor. Notiunea exista, chiar si termenul Hypertext fusese deja introdus de Ted Nelson (1965). Problemele si avantajele parcurgerii informatiilor organizate ca hipertext fuseser deja analizate de Doag Engelbart, realizator al unui prin sistem online si inventator al mausului.

Tim Berners-Lee scrie nc n 1980, n stagiul la CERN, un program pentru "notebook" intitulat "Enquire-Within-Upon-Everything", care permite legaturi ntre noduri arbitrare. Fiecare nod fiind caracterizat de un titlu, un tip si o list de legturi bidirectionale. Programul a rulat pe masini Norsk Data sub sistemul de operare SINTRAN-III. In martie 1989 Tim Berners-Lee scrie lucrarea: "Information management: A proposal", difuzat pentru comentarii n CERN. Insotit si de lucrarea "Hypertext and CERN". Ideea de baz a fost cea a accesului la documente pe baza a ceea ce acum numim URL. Dup mai multe dezbateri si reluri, n septembrie, seful su, Mike Sendal, cumpr un calculator NeXT (unul din supercalculatoarele vremii) si i permite s treac la munc. Era n luna mai a anului 1990. n octombrie Tim lucra deja la un navigator cu interfa grafic i la editorul aferent, folosind mediul de dezvoltare NeXTStep. n acest timp proiectul este reformulat n cooperare cu Robert Cailliau, astfel c, atunci cnd primul server Web devine funcional, prima pagin vizibil cu ajutorul navigatorului care nc se dezvolta a fost chiar TheProject.html, cu coordonatele complete: http://nxoc01.cern.ch/hypertext/www/TheProject.html Studentul Nicola Pellow reuete s fac un navigator mod linie (n genul lynx-ului actual), astfel c la Crciunul din 1990 erau demonstrabile att navigatorul su simplu, ct si cel realizat de Tim Berners-Lee, combinat cu editor si cu o interfat grafic. Era deja posibil accesul la fiiere hipertext si la grupurile de tiri. n 1991 proiectul ncepe s fie prezentat n diverse colective din CERN, iar n luna iunie este organizat primul seminar de calculatoare cu ajutorul acestui sistem, adic pe WWW. Din august 1991 fisierele constituind serverul, navigatoarele si editorul de pagini Web au fost puse la dispozitia celor interesati, accesibile prin ftp, si chiar difuzate n cadrul grupurilor alt.hypertext, comp.sys.next, comp.text.sgml, si comp.mail.multimedia. In octombrie ncep s functioneze listele e-mail www-interest si www-talk@info.cern.ch, fiind introdus si accesul cu telnet anonim pe serverul web info.cern.ch. Sunt instalate si puni ntre WWW si WAIS, respectiv VMS/HELP. La nceput de decembrie, n 1991 la San Antonio n Texas are loc conferinta Hypertext'91, unde Tim Berners-Lee prezint un poster si demonstreaz sistemul. Tot n acele zile navigatorul W3 este instalat pe VMS/CMS, iar revista CERN Computers Newsletter anunt navigatorul W3 al comunittii HEP (fizica energiilor nalte). In acest context, fizicianul Paul Kunz de la SLAC (Centru colabornd strns cu CERN-ul), care participase la o consftuire la Geneva in septembrie, unde, dup propria mrturie, Tim Berners-Lee i-a artat despre ce-i vorba, la revenirea acas instaleaz programul de server web si realizeaz mpreun cu colaboratorii si (Louise Addis, George Crane, Tony

Johnson, Joan Winters si Bebo White) cteva documente HTML de legtur spre biblioteca electronic a Centrului. Potrivit relatrilor, pagina Web a SLAC ar fi fost accesibil/vizibil din 12 decembrie ora 16. Cert este c Tim Berners-Lee transmite un email vineri 13 decembrie pe listele www-interest@cernvax.cern.ch si wwwtalk@cernvax.cern.ch, cu copie pentru Paul Kunz, la pfkeb@kaon.slac.stanford.edu, prin care anunt: There is an experimental W3 server for the SPIRES High energy Physics preprint database, thanks to Terry Hung, Paul Kunz and Louise Addis of SLAC. Spre deosebire de pagina de prezentare a proiectului, folosit de Tim n demonstratii, pagina SLAC permitea navigarea prin documentele bibliotecii, accesibile pn atunci doar cu ftp. Drept urmare, cnd, o lun mai trziu, n cadrul unei prezentri n public la conferinta AIHEP'92 din Franta, Tim Berners-Lee acceseaz demonstrativ serverul din Stanford, unii dintre participanti se pare c au intuit marea realizare. Echipa de la SLAC a constituit grupul WWW-Wizards care a contribuit serios la dezvoltarea si popularizarea acestui serviciu nou introdus n Internet. Tony Johnson va realiza si el un navigator, numit Midas si disponibil din ianuarie 1993 chiar n mediul X (la fel ca si navigatorul VIOLA, realizat de Pei Wei de la O'Reilly Associates). Erau deja cam 50 de servere Web n functiune, la nceputul lui 1993, cnd apare prima versiune a navigatorului grafic MOSAIC, realizat de Marc Andreesen, cel care a nfiintat si condus, mai apoi, compania Netscape. Mosaic include multe din facilittile navigatorului Midas, fiind conceput pentru mediul XWindows din Unix. In martie traficul datorat World Wide Web-ului, msurat n nodurile NSF, ajunge la 0,1%. WWW este prezent la conferinta Online Publishing'93, la Pittsburg. Amnunte referitor la acea perioad, documentele echipei de la SLAC si chiar pagina Web 'comemorat' acum, pot fi gsite la: The Early World Wide Web at SLAC: Early Chronology and Documents (1991-1994) Paul Kunz relateaz multe din detaliile aparitiei World Wide Web-ului ntr-o conferint la InterLab'99 Indiscutabil c Web-ul s-a impus, cstignd teren n competitia cu Gopher (serviciu Internet lansat tot n 1991 si opernd cu meniuri), prin simplitatea si universalitatea accesului (ideea identificrii documentelor prin URL-uri), prin avantajul oferit de sistemul de legturi oferit de hypertext si, implicit, de limbajul HTML, pe care se bazeaz. Pentru prima dat documentele 'manevrate' prin Internet pierd monotonia textului cu acelasi tip de liter, includ grafice sau tabele, ulterior figuri si chiar secvente animate si sunet. Un merit deosebit a avut si navigatorul MOSAIC, precursor al lui Netscape Navigator, Internet Explorer si al celorlalte navigatoare actuale. Dar a fost important si modul n care principiile proiectului si rnd pe rnd toate programele componente, au fost fcute publice,

cu sursele difuzate pe listele e-mail si disponibile prin FTP. Mai mult, la 30 aprilie 1993, apare declaratia CERN asupra caracterului public al tehnologiei World Wide Web. Curnd dup aceea, Ari Luotonen rescrie programul httpd - nucleul serverului Web, implementnd si autorizatiile de acces. In august 1993, la Cambridge Massachusets, are loc primul workshop WWW Wizards. In septembrie traficul Web prin nodurile NSF ajunge la 1%. Apar versiuni operationale ale MOSAIC si pentru PC-uri cu MS Windows, si pentru Macintosh. In octombrie erau deja 200 de servere Web n functiune, inclusiv unul la Casa Alb. Se lanseaz primul proiect European bazat pe Web. Este anuntat prima conferint privind World Wide Web la Geneva, ntre 25-27 mai 1994. Conferint la care sau nscris peste 800 de doritori (din care au fost selectati 400). Conferinta a subliniat importanta WWW pentru nvtmnt, materialele fiind accesibile nc la TECFA. In iunie 1994 erau nregistrate deja peste 1500 servere Web. Lansat ca un instrument care s sprijine cooperarea cercettorilor fizicieni, World Wide Web-ul devine n doar ctiva ani aproape sinonim cu Internetul. Cu toate c nici navigatoarele si nici editoarele de pagini Web nu au ajuns nc la performantele visate de Tim Berners-Lee, World Wide Web-ul a ajuns cea mai mare bibliotec a lumii, cu peste 3 miliarde de documente, n prezent. Aceast dezvoltare a dus la aparitia de meserii noi, si la reorganizarea multor activitti tinnd seama de conditiile publicitatii pe Web si de posibilitti de cooperare greu de imaginat altdat. Cu ajutorul mediilor Web de instruire si cu resursele informationale si educationale de pe Web, invatarea si perfectionarea continu devin accesibile aproape oricui. Mai mult, pare realizabil si previziunea profesorului Patrick Suppes (din 1967) c fiecare si va putea alege profesorul potrivit, beneficiind de avantajul pe care istoria l-a oferit doar regelui Filip Macedon: ca sa-l aib pe Aristotel ca profesor pentru fiul su, Alexandru. Not: De fapt, data de nastere a Internetului este oarecum discutabil: Unii autori consider anul 1969 si momentul cnd ARPANET a conectat calculatoarele de la Stanford Research Institute, University of California Los Angeles, University of California Santa Barbara si University of Utah. Alti autori, printre care si Tim Berners-Lee, consider ca dat de nastere a Internetului anul 1974, momentul desprtirii prtii academice de cercetrile militare, odat cu constituirea retelei Telenet de ctre firma Bolt, Beranek&Newman. In sfrsit, altii, printre care si Paul Kunz de la Stanford, sunt de prere c Internetul apare doar n 1982, cnd este folosit prima oar acest nume si cnd Bob Kahn, Vint Cerf si altii definesc si implementeaz protocolul TCP/IP - considerat limbajul de comunicatie al Internetului. Pentru ntreaga cronologie si evolutie a Internetului se pot consulta: Net Timeline, Vint Cerf's Brief History of the Internet, Hobbes' Internet Timeline, Internet Society (ISOC) All About The Internet: History of the Internet

Functionarea: La baza funcionrii webului stau 3 standarde, i anume: (HTTP) - Hypertext Transfer Protocol, stiva de protocoale OSI prin care serverul web i browserul clientului (utilizatorului) comunic ntre ele; (HTML) - Hypertext Markup Language, standard de definire i prezentare a paginilor web. (URI) - Uniform Resource Identifier, sistem universal de identificare a resurselor din web, folosit pentru a identifica i regsi paginile web; Protocolul HTTP: HTTP (Hypertext Transfer Protocol) este metoda cea mai des utilizat pentru accesarea informaiilor n Internet care sunt pstrate pe servere World Wide Web (WWW). Protocolul HTTP este un protocol de tip text, fiind protocolul "implicit" al WWW. Adic, dac un URL nu conine partea de protocol, aceasta se consider ca fiind http. HTTP presupune c pe calculatorul destinaie ruleaz un program care nelege protocolul. Fiierul trimis la destinaie poate fi un document HTML (abreviaie de la HyperText Markup Language), un fiier grafic, de sunet, animaie sau video, de asemenea un program executabil pe server-ul respectiv sau i un editor de text. Dup clasificarea dup modelul de referin OSI, protocolul HTTP este un protocol de nivel aplicaie. Realizarea i evoluia sa este coordonat de ctre World Wide Web Consortium (W3C) Funcionarea: HTTP ofer o tehnic de comunicare prin care paginile web se pot transmite de la un computer aflat la distan spre propriul computer. Dac se apeleaz un link sau o adres de web cum ar fi http://www.example.com, atunci se cere calculatorului host s afieze o pagin web (index.html sau altele). n prima faz numele (adresa) www.example.com este convertit de protocolul DNS ntr-o adres IP. Urmeaz transferul prin protocolul TCP pe portul standard 80 al serverului HTTP, ca rspuns la cererea HTTP-GET. Informaii suplimentare ca de ex. indicaii pentru browser, limba dorit .a. se pot aduga n header -ul (antetul) pachetului HTTP. n urma cererii HTTP-GET urmeaz din partea serverului rspunsul cu datele cerute, ca de ex.: pagini n (X)HTML, cu fiiere ataate ca imagini, fiiere de stil (CSS), scripturi (Javascript), dar pot fi i pagini generate dinamic (SSI, JSP, PHP i ASP.NET). Dac dintr-un anumit motiv informaiile nu pot fi transmise, atunci serverul trimite napoi un mesaj de eroare. Modul exact de desfurare a acestei aciuni (cerere i rspuns) este stabilit n specificaiile HTTP.

DNS este prescurtarea de la Domain Name System si reprezinta un protocol folosit pentru configurarea conexiunii la Internet. Altfel spus, reprezinta un sistem prin care un nume de domeniu (ex. www.blog.alexhost.md) este transformat in adresa IP (ex: 175.456.796.20). DNS-ul nu este decit un server ce converteste un URL intr-o adresa IP. Limbajul HTML: HyperText Markup Language (HTML) este un limbaj de marcare utilizat pentru crearea paginilor web ce pot fi afiate ntr-un browser (sau navigator). Scopul HTML este mai degrab prezentarea informaiilor paragrafe, fonturi, tabele .a.m.d. dect descrierea semanticii documentului. HTML este o form de marcare orientat ctre prezentarea documentelor text pe o singura pagin, utiliznd un software de redare specializat, numit agent utilizator HTML, cel mai bun exemplu de astfel de software fiind browserul web. HTML furnizeaz mijloacele prin care coninutul unui document poate fi adnotat cu diverse tipuri de metadate i indicaii de redare. Indicaiile de redare pot varia de la decoraiuni minore ale textului, cum ar fi specificarea faptului c un anumit cuvnt trebuie subliniat sau c o imagine trebuie introdus, pn la scripturi sofisticate, hri de imagini i formulare. Metadatele pot include informaii despre titlul i autorul documentului, informaii structurale despre cum este mprit documentul n diferite segmente, paragrafe, liste, titluri etc. i informaii cruciale care permit ca documentul s poat fi legat de alte documente pentru a forma astfel hiperlink-uri (sau web-ul). HTML este un format text proiectat pentru a putea fi citit i editat de oameni utiliznd un editor de text simplu. Totui scrierea i modificarea paginilor n acest fel solicit cunotine solide de HTML i este consumatoare de timp. Editoarele grafice (de tip WYSIWYG) cum ar fi Macromedia Dreamweaver, Adobe GoLive sau Microsoft FrontPage permit ca paginile web sa fie tratate asemntor cu documetele Word, dar cu observaia c aceste programe genereaz un cod HTML care este de multe ori de proast calitate. HTML se poate genera direct utiliznd tehnologii de codare din partea serverului cum ar fi PHP, JSP sau ASP. Multe aplicaii ca sistemele de gestionare a coninutului, wiki -uri i forumuri web genereaz pagini HTML. HTML este de asemenea utilizat n e-mail. Majoritatea aplicaiilor de e-mail folosesc un editor HTML ncorporat pentru compunerea e-mail-urilor i un motor de prezentare a email-urilor de acest tip. Folosirea e-mail-urilor HTML este un subiect controversat i multe liste de mail le blocheaz intenionat. Toate paginile HTML ncep i se termin cu etichetele <html> i </html>. n interiorul acestor etichete gsim perechile <head>, </head> i <body>, </body>.

head conine titlul paginii ntre etichetele <title> i </title>, descrieri de tip <meta>, stiluri pentru formatarea textului, scripturi i linkuri ctre fisiere externe (de exemplu scripturi, fiiere de tip CSS sau favicon).