50 de ani in cautarea extraterestrilor

Cine comunica cu extraterestrii?

SETI a fost infiintat in 1959, ca urmare a aparitiei in revista Nature a unui articol intitulat "In cautarea comunicarii interstelare" in care se sugera ca o cautare sistematica a vietii extraterestre ar merita osteneala de a fi intreprinsa. Pe vremea aceea, mai toata lumea isi imagina fiintele exterestre ca fiind neaparat inteligente, mai evoluate decat noi si, de preferinta, cu infatisare umanoida. Intre timp, de la optimistele previziuni privind descoperirea unei adevarate civilizatii extraterestre, alcatuita din vietuitoare dotate cu o inalta inteligenta, am ajuns la o intelegere mai realista a problemei si, la o adica, ne-am multumi si cu cele mai primitive forme de viata, nu neaparat inteligente si organizate intr-o civilizatie, dar macar niste bacterii, acolo, care sa ne dea sperante pentru viitor. Programe de cercetare spatiala anume create urmaresc, astazi, tocmai, acest scop; ele exploreaza corpurile ceresti cautand, in primul rand, conditii propice vietii, apoi dovezi ale existentei acesteia.

SETI, insa, a ramas dedicat, in principal, misiunii sale originare - cautarea fiintelor de pe alte planete pornind de la manifestarile tehnologiei lor, in special semnale de comunicatii, care sa ateste existenta unor civilizatii extraterestre. Cu mijloace tehnice tot mai avansate, SETI isi petrece cea mai mare parte a timpului ascultand "glasurile" Universului si, ocazional, luand el initiativa, adica trimitand de pe Pamant semnale care spun cate ceva

despre planeta si despre noi, locuitorii ei, in speranta ca undeva, intr-o cuta a acestui Univers nemarginit care ne inconjoara, "ei" ar putea prinde slabul semn de viata dat de noi si ne-ar raspunde, la randul lor. Si face asta de 50 de ani. Si atunci, ca la o aniversare, e momentul unei rememorari: iata zece repere, zece momente importante pe parcursul celor cinci decenii de cautari, sperante si asteptari.

10 momente-cheie in cautarea extraterestrilor

Omuletii verzi si pulsarii
In 1967, astronomii britanici au captat un semnal radio de la o stea. In aparenta, nimic surprinzator, ca doar toate stelele emit unde radio. Insa acest semnal era, totusi, neobisnuit prin regularitatea sa: era o pulsatie ritmica, de o exactitate desavarsita - un puls de 0,04 secunde la fiecare 1,3373 secunde. Toata lumea a sarit in sus: un semnal de la o civilizatie extraterestra! Sub impresia povestilor si a bancurilor cu omuletii verzi - imaginea-simbol a extraterestrului - semnalul a fost botezat LGM-1 (de la Little Green Men). Si toata lumea era innebunita: ce altceva ar fi putut fi acest semnal, regulat ca bataia unui ceasornic, decat un semnal de la "ei"?

Din pacate, chiar s-a dovedit a fi altceva, desi pana la urma oamenii (si cei de stiinta, si toti ceilalti) au trecut peste dezamagire, fiindca descoperirea s-a dovedit oricum importanta: era vorba, nici mai mult, nici mai putin, decat de o noua categorie de stele, numite pulsari. Acestia sunt stele neutronice mici, dar de o densitate enorma - un pulsar cu diametrul de 20 km cantareste mai mult decat Soarele nostru - si care se rotesc cu o viteza uriasa, aruncand pulsuri de radiatii la fiecare rotire.

Cazul bacteriilor martiene

Pe vremea cand se stia prea putin despre Marte si conditiile de acolo, toata lumea isi punea sperantele in planeta Marte ca leagan al unei civilizatii extraterestre. Chiar si destula vreme dupa ce devenise destul de clar ca pe Marte nu exista nici o civilizatie avansata, imaginarul colectiv tot era tributar conceptului de "viata pe Marte" si ideii de "martian" ca prototip al fapturii extraterestre. Am facut acesta introducere ca sa intelegeti de ce descoperirile cu iz martian aprind imaginatia si starnesc agitatie.

Ma rog, o oarecare logica exista: de multa vreme, cautatorii vietii extraterestre pusesera ochii pe planeta Marte, suficient de aproape de noi ca sa poata fi cercetata intens, intr-o buna zi (ceea ce se intampla deja). Iata de ce, in 1984, o bucata de roca gasita in Antarctica a reaprins dezbaterea privind viata pe Marte. Cercetatorii au estimat ca roca se formase pe Marte in urma cu 4,5 miliarde de ani, inainte ca un impact meteoritic s-o fi aruncat in spatiu, in urma cu vreo 15 milioane de ani. Piatra cosmica ratacise prin spatiu cateva milioane bune de ani, cazand, in cele din urma, pe Pamant, acum aproximativ 13.0000 de ani. Fiind o piatra importanta, i s-a pus un nume, ALH8400, si a fost luata la cercetat. Dar abia dupa 12 ani, o stirebomba a facut inconjurul lumii: pe piatra martiana fusesera descoperite urme de substante organice, precum si minuscule structuri fosilizate care fusesera interpretate drept urme ale unor bacterii stravechi. Mare agitatie: aceste descoperirir alimentau sperantele privind viata pe Marte, asa ca insusi presedintele american Bill Clinton a aparut la televizor ca sa impartaseasca vestea. Au trecut de atunci 13 ani, iar piatra martiana ALH84001 continua sa fie una dintre vedetele spectacolului, mai ales datorita controverselor iscate in jurul ei. Nici pana in ziua de azi, cei care o studiaza nu s-au pus de acord: ceea ce au gasit pe ea reprezinta cu adevarat urme ale vietii de pe Marte sau bucata de roca s-a contaminat in cursul sederii pe Pamant, caz in care ceea ce s-a descoperit pe suprafata ei reprezinta, pur si simplu, dovezi ale existentei vietii pe Pamant (chestie mult mai putin interesanta, dat fiindca treaba asta - ca exista viata pe Terra - o stiam deja)? Asta daca nu cumva traim intr-o simulare, o realitate virtuala creata de extraterestri

Planete locuibile
Pana la clima, compozitie chimica si alte fineturi, cum ar trebui sa fie o planeta ca sa poata adaposti viata? In

lumina a ceea ce stim pana acum, se considera ca planetele pe care e cel mai probabil sa apara viata ar fi cele solide, alcatuite, adica, in cea mai mare parte, din roca, asemeni Pamantului nostru natal. Asa incat una dintre directiile pe care se dezvolta explorarea este cea a cautarii unor astfel de planete.

Avem patru chiar in sistemul nostru solar: Mercur, Venus, Pamantul si Marte. Dar, cum tehnologia ne permite sa mergem mai departe de atat, cel putin cu ochii si mintea, in 2007 astronomii europeni au anuntat ca ar fi descoperit inca doua asemenea planete, intr-un alt sistem solar: a treia si a patra planeta din jurul unei stele - o pitica rosie - numita Gliese 581. (A treia si a patra interesant, la fel ca Pamantul si Marte in sistemul nostru solar! Remarcam o coincidenta, atata tot.) Iar in luna februarie a acestui an, tot cercetatorii europeni au descoperit CoRoT-7b, o mica planeta aflata la cca. 500 ani-lumina departare de Pamant. Spre placuta surpriza a astronomilor, CoRoT-7b s-a dovedit a avea o densitate apropiata de cea a Terei. Nu e destul pentru a o face locuibila (deoarece orbiteaza foarte aproape de steaua ei si temperaturile pe suprafata dinspre stea ajung la 1000 de grade Celsius) - dar, cel putin, incurajeaza speranta ca undeva, acolo, exista planete ferme pe care materia vie ar putea aparea si prospera.

Apa pe Marte
O descoperire nou-nouta agita spiritele: Mars Reconnaissance Orbiter a gasit, in cinci locuri de pe Marte, dovezi ale prezentei ghetii! E cea mai proaspata dintr-o serie de descoperiri care anuntau prezenta apei pe Planeta Rosie, aratand ca Marte a avut candva o clima mult mai umeda decat cea de acum. Or, cum apa e necesara existentei oricarei forme de viata, prezenta pretiosului fluid pe o planeta oarecare din Univers mareste sansele ca acolo, pe acea planeta, sa existe viata.

Nu ca ar exista neaparat viata pe Marte; nu asta e ideea, ci aceea acea ca, daca s-a gasit apa pe Marte - lucru in privinta caruia nu ne faceam prea mari sperante in urma cu 3-4 decenii - ea s-ar putea afla si pe alte corpuri ceresti si, deci, suntem motivati sa ne cautam cautarile.

Ecuatia lui Drake

Cat de dornici sunt oamenii sa gaseasca in Univers alte fiinte, se vede si din faptul ca probabilitatea ca omul sa intre in contact cu o forma de viata extraterestra a fost calculata si este exprimata de asa-numita ecutie a lui Drake, care arata asa: N=fp ne fl fi fc L.

In traducere: in cazul in care am cunoaste rata formarii stelelor, procentul de stele care au planete locuibile si procentul de planete in stare sa adaposteasca forme de viata capabile sa-si semnaleze prezenta in Univers, atunci putem estima cu cate civilizatii din galaxia noastra am putea comunica. Numai ca avem o mare problema: nici unul dintre cei trei factori de mai sus nu sunt cunoscuti, asa putem la fel de bine sa mergem pe ghicite.

Mesajul din Arecibo

In noiembrie 1974, de la radiotelescopul din Arecibo a fost trimis un semnal spre grupul de stele M13, aflat la vreo 25.000 ani-lumina departare. Mesajul - creat de catre Frank Drake (autorul ecuatiei de mai sus) si astrofizicianul Carl Sagan, cuprindea imaginea unui om si informatii despre ADN. Problema e ca, pana cand va ajunge mesajul, punctul ochit nu va mai fi si lovit, caci constelatia M13 isi va fi schimbat pozitia in Univers.

Voyager
Cele doua sonde Voyager au fost lansate in 1977 si contineau, in afara de aparatura necesara cercetarilor, discuri din aur cuprinzand informatii despre Terra, printre care muzica de Mozart si saluturi in 54 de limbi. Voyager 1 se gaseste, in acest moment, la cca. 10 miliarde de km departare de Pamant, iar semnalele radio emise de pe ea au nevoie de 15 ore pentru a ajunge la noi.

In 2005, NASA a anuntat ca Voyager 1 a ajuns in zona de granita de la marginea sistemului nostru solar. O va strabate in urmatorii 6 ani si, in 2015, ar urma sa devina primul obiect creat de om care va ajunge in spatiul interstelar.

Telescopul Kepler
Misiunea Kepler a fost lansata in luna martie a acestui an, cu scopul precis de a cauta planete asemanatoare Pamatului, in jurul altor stele. Cum va face asta? Va supraveghea atent stelele si va depista mici planete observand momentul cand o stea devine mai putin stralucitoare, ceea ce arata ca un corp ceresc a trecut prin fata ei. Pentru o planeta de marimea Pamantului, asta presupune o diminuare a stralucirii stelei cu doar 0,01 %. Sa vedem ce gaseste

Semnalul Wow!
1977: un astronom care lucra in cadrul SETI a receptionat, cu ajutorul radiotelescopului de la Universitatea Ohio, SUA, un semnal radio neobisnuit. Surescitat la culme - va dati seama, era convins ca i-a auzit pe extraterestri! - a scris Wow! pe marginea foii de hartie pe care inregistrase evenimentul. Dar minunea nu s-a mai repetat niciodata. Pana la urma, dupa ce s-a mai linistit agitatia, dr. Jerry R. Ehman, intrebat cu insistenta "despre ce era vorba" a declarat ca banuieste ca semnalul captat de el fusese, pur si simplu, un semnal emis de pe Pamant si care fusese reflectat de vreo bucata de "gunoi spatial".

Si inca un semnal faimos: se numeste SHGb02+14a si a fost receptionat de trei ori in martie 2003. Sa fi fost de la "ei"? Argumentul pro este ca semnalul are o frecventa pe care ne-am putea astepta sa o foloseasca extraterestri (dupa parerea noastra), respectiv frecventa la care atomii de hidrogen emit si absorb fotonii. Argument contra: semnalul a venit dintr-o directie in care, dupa cate stim, nu exista stele de aici si pana la 1000 de anilumina departare. Concluzia? Amestecata: desi e imposibil sa respingem in totalitate ipoteza "mesaj de la extraterestri" a semnalului SHGb02+14a, el ar putea, la fel de bine, sa fie un semnal distorsionat provenit de la un pulsar sau pur si simplu un "zgomot cosmic" oarecare

SETI@home
In secolul XXI, cautara extraterestrilor continua, dar nu numai in laboratoare si observatoare astronomice. Ai acasa computer si conexiune la internet? Te pasioneaza ideea descoperirii unor civilizatii extrateresre? Atunci, iti poti uni eforturile cu cele ale miilor de pasionati ca si tine, sub egida SETI.

In 1999 a fost lansat proiectul SETI@home, care a insemnat, de fapt, crearea unui urias super-computer format

din miile de computere - legate intr-o retea - ale celor care vor si ei sa participe in vreun fel la marea cautare. Oricine poate instala un program specializat care permite SETI sa utilizeze fiecare farama disponibila din puterea computerului tau pentru a pandi semnalele radiotelescoapelor, in speranta receptionarii multasteptatului semnal care sa ne arate ca nu suntem singuri in Univers. Ca putere, acest supercalculator facut din computere "casnice e al patrulea din lume. El e cel care a captat semnalul SHGb02+14a, iar NASA a prezis ca tot el va fi cel care va "prinde" din spatiu un semn de viata dat de extraterestri. Si asta cel tarziu in anul 2025.

Extraterestrii sunt printre noi

Pana in momentul de fata, nimeni nu a produs o dovada incontestabila si general acceptata a faptului ca nu suntem singuri in Univers. De aceea, a crede sau a nu crede in existenta extraterestrilor este, in cele din urma, o optiune personala, care tine de nivelul de educatie, de imaginatia si de entuziasmul fiecaruia dintre noi. Nu vom incerca sa va schimbam convingerile. Nu intr-un mod radical.

Argument: I Fell in Love with an Alien

Pentru inceput, ne vom situa pe pozitia de mijloc, a scepticului. Chiar daca nu exista nepamanteni, putem observa ca, incepand cu a doua jumatate a secolului XX, interesul pentru fiintele extraterestre aproape s-a transformat intr-un fenomen social - dincolo de miile de "cazuri" de intalniri de gradul III sau de aparitii de OZN-uri, s-a pus in miscare o adevarata industrie care exploateaza la maximum dorinta noastra de a consuma "alieni". Miile de carti, de filme si seriale SF, de jucarii, de mesaje publicitare, de jocuri pe calculator, de printuri inseamna, in traducere sociologica, faptul ca extraterestrii sunt veritabile legende comerciale ale secolului XX, iar imaginea lor vinde in draci. Ne-am indragostit de ei, chiar daca le negam existenta, asa cum ne indragostim de personajele din carti. Chestii fictive, dar simpatice (unele dureros de profunde), care ne fac sa visam frumos (sau sa avem cosmaruri) si sa evadam din realitate. Eu unul, insa, nu sunt sceptic. Nu as avea cum. Alaturi de mii de nebuni, de impostori sau de exaltati, fac parte din clubul select al celor care (cred ca) au vazut OZN-uri si nu mi-e rusine sa afirm asta. Nu va voi plictisi cu povestea mea. E clasica, oricum. Era noapte, era mare si rotund si zbura aiurea. Same old shit.

La ceva vreme dupa ce-mi trecuse entuziasmul initial, am incercat sa analizez mai bine intamplarea si am ajuns la concluzia ca acea aparitie a avut, cel putin in cazul meu, coordonate similare unei revelatii mistice. Ceva mi s-a aratat si m-a facut sa-mi schimb din radacini viziunea asupra Universului. Am citit, candva, intr-o carte,

confesiunile unui initiat. Descria revelatia asemenea unei nopti profunde in care domneste un intuneric absolut. Apoi, brusc, de niciunde, un fulger urias despica cerul si lumineaza atat de puternic, incat poti vedea Totul, pana in cele mai indepartate zari. Apoi, din nou, se lasa noaptea, insa nu mai ai nevoie de lumina, iar acum poti merge oriunde, pentru ca cunosti toate drumurile. Si in timp ce toti ceilalti sunt orbi si captivi, asemenea celor din pestera lui Platon, tu vezi, printr-un nou simt, in bezna. Asadar, revelatia este un act individual, subiectiv. To the happy few Atunci, am incercat sa gasesc o teorie general valabila (si acceptata) care sa ofere suficiente argumente pentru a avea o pozitie ferma in problema: "De ce sa credem mai degraba ca extraterestii exista, decat ca nu exista?" (M-am straduit mult si am gasit cu greu raspunsul, desi el e formulat de mai bine de-un secol, fiind o lege elementara in fizica si astronomie.) Pentru ca Universul este infinit. Iar asta inseamna ca undeva in aceasta infinitate trebuie sa existe atat alte fiinte care-si ghideaza viata dupa instincte si nevoi primare, asemenea animalelor terestre, cat si alte fiinte inteligente, care au constiinta faptului ca exista si a Universului in care traiesc, asemenea noua. Daca astfel de fiinte nu ar exista, atunci infinitul s-ar margini undeva, ceea ce este un nonsens. Aceasta este ipoteza de lucru de la care porneste acest articol.

X-files: Totul despre Obiecte Zburatoate Neidentificate

In ultimii trei ani, speculatia ca OZN-urile ar fi nave spatiale ale extraterestrilor a inceput sa fie luata foarte in serios (chiar si de Vatican, care recunoaste existenta lor). Dupa zeci de ani de zvonuri, de teorii ale conspiratiei si de negari oficiale, valul secretomaniei se pare ca, in sfarsit, a inceput sa cada si ca, foarte curand, vom afla adevarata natura a farfuriilor zburatoare. Cel putin a celor din Marea Britanie. Gratie legii Freedom of Information Act, care prevede ca orice informatie clasificata secreta devine publica dupa 35 de ani, jurnalistii englezi de la mai multe publicatii au cerut, in luna august a anului 2005, socoteala MI5-ului (serviciul britanic de informatii interne) si ministerului apararii in chestiunea mai multor dosare OZN. Dincolo de o multime de fotografii trucate, de marturii mincinoase si de declaratii neverificabile, jurnalistilor le-a atras atentia dosarul "Coasta Northumberland", in care erau stranse numeroase informatii despre un OZN enorm care a fost observat si fotografiat de numerosi martori oculari. OZN-ul cu pricina a fost un subiect de presa celebru (inclusiv in ziare de prestigiu ca Financial Times si Independent) atat in mai 1970, la prima aparitie, cat si in iulie 1977, cand a fost observat pentru a doua oara. In anii '70, Ministerul Apararii din Regatul Unit a negat ca ar fi fost vorba despre o farfurie zburatoare, insa in dosarul sau privind cazul din 1970 se gaseau patru confirmari ale acesteia, trei venite de la radare militare si unul de la radarul unui aeroport civil. Recent, dupa ce a facut public dosarul, institutia cu pricina a dat un comunicat in care declara ca, desi nu poate confirma daca OZN-ul din 1970 era sau nu o nava extraterestra, este "totally open-minded" in ceea ce priveste posibilitatea existentei vietii extraterestre. (Un elegant mod de a spune: Da, dar nu putem dezvalui mai mult.)

10

Desi ministerul britanic nu este primul care ia in serios existenta vietii extraterestre (guvernele din Franta, Belgia, Rusia, Brazilia, Mexic si Argentinia au avut, de mai multe ori, luari de pozitii in privinta OZN-urilor), totusi aceasta a fost prima confirmare oficiala a faptului ca farfuriile zburatoare ar putea fi mai mult decat niste simple fabulatii. Confirmarea vine pe fondul unui fenomen de entuziasm general, al carui apogeu a fost atins cand 207 academicieni respectabili si oameni de stiinta cu patalama au scris o Carta a OZN-urilor (publicata in mai toate jurnalele academice din SUA si Europa) in care desfiinteaza unele argumente ale scepticilor si acorda credit ipotezei ca nu suntem singuri in Univers. Marturiile despre evenimente ciudate care ar avea loc in vazduh nu sunt specifice numai secolului XX. Unii ufologi (de la UFO, OZN in limba engleza; superentuziastii, cei care nu doar cred in existenta OZN-urilor, ci si strang absolut toate informatiile din domeniu, pentru a le cerceta) afirma, de exemplu, ca rotile galbene descrise in Cartea lui Ezechiel (un text biblic apocrif, scris acum 2.600 de ani) ar fi, evident, farfurii zburatoare. Totusi, publicului larg i-a fost atrasa atentia asupra fenomenului de-abia pe 25 februarie 1942.

11

In dimineata acelei zile, un obiect neidentificat a aparut deasupra Los Angeles-ului, iar US Army a intrat in alerta de gradul 0. Intregul sistem de aparare antiaeriana al orasului s-a pus imediat in miscare, cerul a fost invadat de luminile proiectoarelor care cautau obiectul, iar cand acesta a fost localizat, tunurile au tras nu mai putin de 1.400 de proiectile asupra sa. Peste doua mii de martori oculari au privit cu gura cascata cum obiectul supus tirului nu are nici pe naiba si zboara nestingherit deasupra orasului, pentru ca, dupa cateva minute, sa se inalte deasupra norilor. Oficialitatile au dat vina pe personalul militar de la radarul orasului, care ar fi declansat alarma din cauza nervozitatii (nu trecusera nici trei luni de la atacul de la Pearl Harbour) si au sustinut, in ciuda tuturor evidentelor, ca nu a existat nici un obiect neidentificat. In 1992, cand ufologii si curiosii au avut, in sfarsit, acces la dosarul evenimentului, s-a descoperit un memoriu catre presedintele Roosevelt, scris de catre comandantul radarului, in care acesta marturisea ca a dat alerta intrucat 14 "obiecte zburatoare neidentificate de mari dimensiuni, probabil avioane, au aparut brusc in proximitatea Los Angeles-ului si unul chiar in oras". Spre deosebire de britanici, oficialii americani nu au avut decat un generos "no comment" in aceasta chestiune. Los Angeles Times a avut o serie de peste 15 articole dedicate incidentului din 1942

12

FACTS 600 i.Hr. Preotul si profetul Ezechiel din Noul Testament isi relateaza intr-un text apocrif o revelatie in care apar
obiecte luminoase in "forma de roata". Descrierile sale seamana izbitor de mult cu cele raportate de oamenii care pretind ca au vazut OZN-uri.

1561. Intr-o cronica medievala este povestit cum pe 14 aprilie, la rasaritul Soarelui, mai multe grupuri de obecte
zburatoare neidentificate, cu forme cilindrice, apar in Germania, pe cerul Nurnberg-ului, si se lupta intre ele.

1942. In dimineata zilei de 25 februarie, un imens OZN apare deasupra Los Angeles-ului, iar bateria antiaeriana a
orasului deschide focul, dar nu produce nici un efect vizibil asupra sa.

1947. Pilotul Kenneth Arnold descrie intalnirea sa cu un OZN care se misca asemenea unei farfurii zburatoare. 1947. Un fermier din statul New Mexico marturiseste ca un OZN s-a prabusit in apropierea Roswell-ului, iar
armata americana a capturat epava si pe ocupantii ei.

1951. US Air Force initiaza Proiectul Blue Book, in cadrul caruia toate marturiile privind fenomenul OZN sunt
supuse analizei stiintifice. Scepticismul cercetatorilor duce la inchiderea definitiva a proiectului in 1969.

1952. George Adamski pretinde ca a avut o intalnire de gradul III cu un extraterestru de pe Venus, care s-a aratat
foarte ingrijorat (sic!) de proiectele nucleare ale pamantenilor.

1968. Conducatorul Blue Book, fizicianul Edward Condon, da publicitatii un raport prin care ii invita pe toti oamenii
de stiinta sa abandoneze cercetarea fenomenului OZN, intrucat farfuriile zburatoare ar fi niste fabulatii.

1969. Apollo 11 ajunge pe Luna, iar multi ufologi cred ca astronautii americani s-au intalnit acolo cu
extraterestri. Comandantul misiunii, Neil Armstrong, dezminte categoric aceasta informatie, in schimb marturiseste ca a vazut si el un OZN, dar cu alta ocazie.

13

1980. Mai multe OZN-uri sunt semnalate deasupra padurii Rendlesham din Marea Britanie. Nimeni nu contesta
acest caz, intrucat martorii oculari erau soldati din doua baze NATO aflate in apropierea padurii. In plus, obiectele au fost inregistrate pe radar.

1984. Regizorul de filme artistice si documentare Jaime Shandera, un pasionat al fenomenului OZN, primeste de
la un anonim fotografii de arhiva care-l prezinta pe presedintele american Dwight Eisenhower impreuna cu misteriosul grup Majestic-12.

1987. De-a lungul anului, un adevarat potop de OZN-uri se abate asupra golfului Breeze din Florida, SUA regiunea fiind apoi botezata capitala mondiala a OZN-urilor. Analize ulterioare arata insa ca marturiile martorilor sunt mincinoase si absolut toate fotografiile trucate.

1990. Multipli martori oculari, inregistrari de radar si doi piloti de vanatoare confirma aparitia unui OZN langa
Bruxelles.

1994. In mai multe jurnale de fizica incepe sa fie luata in serios ipoteza conform careia calatoria cu o viteza mai
mare decat cea a luminii ar putea fi posibila.

2005. Noi OZN-uri sunt raportate in America, Brazilia si Mexic. 2009. In absolut fiecare saptamana, agentiile de stiri prezinta informatii despre noi posibile aparitii OZN. Cele mai
importante raportari au fost in SUA (mai), Marea Britanie (iunie) si Japonia (iulie).

Roswell, Blue Book, Area 51 - controverse si mistificari

La cinci ani de la misterioasa aparitie din Los Angeles, au avut loc o serie de evenimente care au fixat pentru totdeauna locul OZN-urilor in cultura populara de pretutindeni. In iunie 1947, in timp ce zbura deasupra statului Washington, pilotul american Kenneth Arnold sustine ca s-a intalnit cu noua obiecte neidentificate care zburau in formatie, fiecare miscandu-se "asemenea unei farfurii care pluteste pe apa". (Da, da, din declaratia acestui om s-a desprins cunoscutul concept de farfurie zburatoare.) Imediat dupa marturia lui Arnold, care a ajuns in toata presa americana, mai multe persoane au inceput sa bombardeze institutiile si ziarele americane cu rapoarte in care se semnala prezenta "farfuriilor". Dintre acestea, cel mai bizar a fost cel venit din Roswell, statul New Mexico. Numerosi oameni din aceasta regiune marturiseau ca, in noaptea de 2 iulie 1947, au vazut un enorm disc luminos. Se pare ca acesta s-a prabusit, iar militarii americani au venit imediat si au preluat epava navei, precum si - potrivit unora - cateva cadavre de extraterestri. Kenneth Arnold si schita OZN-ului

14

Nici in ziua de astazi, dezbaterea despre incidentul Roswell nu s-a incheiat. Imediat dupa ce acesta a avut loc, guvernul american se pare ca a infiintat MJ-12 (Majestic 12), un comitet de oameni de stiinta, agenti secreti si militari care au primit misiunea de a cerceta cazul. Concluziile lor nu au fost facute niciodata publice, dar, in 1994, divizia aeriana a armatei americane, US Air Force, a publicat un raport in care pretinde ca adevarata explicatie a incidentului se afla in proiectul MOGUL (proiect strict secret in 1947), care implica teste asupra unor manechine aflate in niste baloane-prototip ce ajungeau la mare altitudine, iar MJ-12 ar fi fost o farsa, menita sa distraga atentia de la proiectele speciale ale armatei. Totusi, nici macar oamenii de stiinta nu au acordat prea multa credibilitate aceastei explicatii. Asta mai ales pentru ca, indiferent de ce s-a intamplat la Roswell, dupa 1947, oficialii americani au luat foarte in serios existenta OZN-urilor.

15

Ufologii aveau sa se convinga de acest lucru in 1968, cand s-a publicat un rezumat al activitatii asa-numitului Proiect Blue Book. Proiectul, desfasurat pe o perioada de 20 de ani, a insemnat colectarea tuturor marturiilor, fotografiilor si informatiilor cu privire la aparitiile OZN si analizarea lor de catre un colectiv de oameni de stiinta. Rezumatul, cunoscut si ca Raportul Condon, dupa numele distinsului fizician american Edward U. Condon, care a condus Proiectul, concluziona ca nu exista nimic de valoare stiintifica in acele marturii, ca majoritatea spun numai bazaconii si, prin urmare, ca nu are nici un rost sa se continue cercetarea farfuriilor zburatoare. Cand acest Raport a fost insusit de catre prestigioasa Academie Nationala de Stiinte a SUA, comunitatea stiintifica internationala a avut toate motivele sa "concedieze" controversa OZN.

Pana de curand, asta a fost atitudinea celor mai multi oameni de stiinta, in ciuda miilor de semnalari anuale, a altor cazuri celebre (cum a fost cel din 27 august 1980, din padurea Rendlesham, Marea Britanie) si a misterelor in care zace invaluita baza militara americana Air Force Flight Test Center Detachment 3, mai bine cunoscuta ca Area 51. Atitudinea cercetatorilor s-a mai nuantat o data cu descoperirile astronomiei contemporane, mai precis cand telescoapele (in special Hubble) au inceput sa releve complexitatea Universului in care traim. Academicienii au inceput sa se gandeasca la faptul ca pe unul dintre miliardele de sisteme solare ar putea exista, totusi,

16

viata inteligenta. Insa, cel mai probabil, extraterestrii inteligenti se afla la mii de ani-lumina de Terra si, prin urmare, le-ar fi imposibil sa ne viziteze, in afara situatiei in care ar dispune de niste mijloace de transport FTL (faster-than-light, mai rapide decat viteza luminii).

FACTS Enigmatica Area 51. Suspiciunile si controversele privitoare la celebra baza americana top secret au aparut
imediat dupa incidentul Roswell si nu au incetat nici in ziua de astazi. In desertul Nevada, la 250 de kilometri nord de Las Vegas, se gaseste cea mai bine pazita si mai cunoscuta baza americana. Aici s-au dezvoltat toate proiectele "speciale" ale US Air Force, printre care cunoscutul avion invizibil F-117A si avionul de spionaj SR-71. Cei mai multi ufologi au convingerea ca in Area 51 a ajuns si epava farfuriei zburatoare impreuna cu cadavrele extraterestre implicate in incidentul Roswell . Sustinuta de-a lungul timpului de numerosi teoreticieni ai conspiratiei, aceasta ipoteza a ajuns bomba de presa in 1989, cand un fost tehnician al bazei a afirmat ca a vazut cu ochii lui noua nave spatiale extraterestre si cadavrul bine conservat al unui nepamantean. Martorul a pus la dispozitia publicului si o serie de fotografii care prezentau disectia unui extraterestru. Dezmintirile oficiale si numeroasele analize independente nu au facut decat sa sporeasca misterul, iar astazi numarul celor care il cred pe respectivul tehnician este egal cu numarul celor care il considera un impostor. La Area 51, conspirationistii afirma ca sunt pastrati inclusiv extraterestri vii. Subiectul a fost exploatat in binecunoscutul serial X-Files

Farfuria zburatoare in varianta homo sapiens. In anii '50, Departamentul Apararii al SUA a finantat o
companie canadiana care urma sa construiasca o farfurie zburatoare "adevarata", cu tehnologia pamanteana de atunci. Rezultatul a fost VZ-9AV, cunoscut si drept Avrocar, un vehicul-hibrid, cu turboreactoare si cu o elice centrala (asemanatoare celei a unui elicopter), care putea atinge, in teorie, 480 km/h. Cand a fost testat, in decembrie 1959, s-a dovedit ca forma de farfurie este foarte instabila, facand aparatul sa se fataie haotic la cativa metri deasupra pamantului. Canadienii au propus noi design-uri si tehnologii pentru Avrocar, dar

17

americanii nu au fost impresionati de acestea si au abandonat proiectul. Ideea a fost revigorata 30 de ani mai tarziu, de catre inventatorul Jack M. Jones, care a creat prototipul Geobat, un vehicul zburator relativ sigur si stabil. Totusi, nimeni nu a reusit pana astazi sa realizeze o farfurie zburatoare capabila de viteza si de miscarile unui OZN. Farfuria zburatoare "umana"

Unde sunt extraterestrii?

Mai multe studii astronomice de data recenta arata ca toate sistemele solare pe care ar putea exista conditii pentru aparitia vietii, pe langa faptul ca se afla la distante uriase fata de Terra, sunt cu cel putin un miliard de ani mai batrane decat sistemul nostru. Ceea ce da credit ipotezei ca, daca in sistemele solare respective ar exista extraterestri, atunci, cu siguranta, ei ar fi mult mai dezvoltati decat oamenii . Prin urmare, ar putea folosi calatoria FTL, calatorie care - contrar credintei comune - nu da seama de legile stiute ale fizicii. Teoria generala a relativitatii a lui Einstein ofera cateva indicii care duc catre calatoria FTL, iar de la mijlocul anilor '90, problema unei viteze mai mari decat cea a luminii este subiectul unor cercetari foarte serioase. Aceste cercetari au la baza fenomenul de "deformare", creator al spatiului si al timpului (unde conceptul obisnuit de distanta nu se mai aplica). Scepticii si cei care nu cred in existenta extraterestrilor spun ca "deformarea" presupune cantitati uriase de energie exotica, pe care nimeni nu stie cum sa o produca. Totusi, astronomia moderna stipuleaza ca aceasta energie ar fi motorul prim al expansiunii Universului si ca, prin urmare, ea isi are baza in niste legi naturale ce pot fi invatate - chiar daca fizicienii pamanteni inca nu au reusit sa le descopere. Nu acelasi lucru se poate spune despre fizicienii extraterestrilor. De asemenea, majoritatea celor care neaga fenomenul OZN spun ca pentru majoritatea cazurilor se pot gasi explicatii "reale", iar putinele aparitii care nu se justifica in nici un fel echivaleaza cu crimele care raman nerezolvate de politie (ceea ce nu inseamna ca nu a existat un criminal). Edward Condon si alti membrii ai proiectului Blue Book

18

Insa, la o privire mai atenta asupra Raportului Condon, putem observa ca, pentru aproximativ o treime din cazurile de aparitii OZN raportate in SUA, cei din Blue Book nu au gasit nici o explicatie. Totodata, asumandu-si riscul de a fi ridiculizati de public, mai multi oameni cu scaun la cap (piloti civili, ofiteri, politisti, profesori si chiar preoti), care, in aparenta, nu au vreun motiv evident sa minta, an de an, continua sa raporteze aparitii OZNuri. In plus, au inceput sa se inmulteasca acele cazuri in care martorul aparitiei este un grup considerabil de oameni, nu o singura persoana. De exemplu, cel mai cunoscut caz european: pe 30 martie 1990, politia belgiana a fost asaltata de sute de telefoane care anuntau ca un OZN in forma de triunghi se afla deasupra satului Wavre, la sud de Bruxelles. Un radar din apropiere a confirmat existenta obiectului neidentificat, la altitudinea de 3.000 de metri. Armata belgiana a trimis doua avioane de vanatoare F-16 pentru a-l intercepta, iar OZN-ul a aparut si pe radarele acestora. Evident, in momentul in care avioanele s-au apropiat de el, obiectul si-a luat zborul si dus a fost. Cum spuneam la inceput, nimeni nu a gasit o dovada incontestabila si general acceptata a faptului ca nu suntem singuri in Univers. In fond, OZN-urile sunt obiecte zburatoare neidentificate, nu neaparat obiecte zburatoare extraterestre. Totodata, este evident ca printre miile de oameni care pretind ca au vazut OZN-uri sunt si cativa, nu stim cati, care spun adevarul. Iar unii dintre cei care le acorda credit si, in plus, identifica OZN-urile cu mijloace extraterestre de transport, au si incercat sa intre in legatura cu extraterestrii, prin programe precum SETI.

19

FACTS Sec. al II-lea d.Hr. Lucian din Samosata imagineaza in cartea sa "Verae historica" extraterestri care dispun de
un sistem universal de observare, sonor, tactil si vizual (un fel de megasimt).

Sec. al XVIII-lea Savantii concep sisteme vizuale de comunicare cu Luna (focuri in desert etc.) 1959 Giuseppe Cocconi si Philip Morrison dau startul stiintei moderne a cautarii extraterestrilor, printr-un articol
aparut in revista "Nature", in care demonstreaza capacitatea undelor radio de a trimite semnale interstelare.

1960 Frank Drake initiaza Proiectului Ozma, prima cercetare serioasa care dezbate problema semnalelor
extraterestre. Pentru partea practica a proiectului, Drake foloseste telescopul radio cu diametrul de 26 de metri al Observatorului Green Bank, SUA.

1961Intr-o reuniune a celor de la SETI la Green Bank, in vestul Virginiei, Frank Drake prezinta o ecuatie prin care

20

estimeaza numarul civilizatiilor extraterestre care ar putea exista in galaxie: 10.000.

1967 Anthony Hewish si Jocelyn Bell sesizeaza vibratii inteligente ale unei surse radio si, crezand ca sunt
semnale extraterestre, le numesc "Micul om verde", dar ulterior se conving ca acestea provin de la un simplu pulsar.

1971Proiectul Cyclop al NASA cere guvernului SUA 10 miliarde de USD pentru constructia unei baze de cercetari
cu 1.000 de telescoape radio de 100 de metri diametru, care sa cerceteze in mod eficient semnalele extraterestre. Proiectul nu este aprobat.

1972 O placa gravata care reprezinta evolutia speciei umane este amplasata la bordul sondelor spatiale Pioneer
1 si 2, in speranta ca va fi descoperita de extraterestri.

1974 La baza Arecibo din Puerto Rico, Frank Drake lanseaza primul mesaj interstelar destinat extraterestrilor. 1977 O enciclopedie de texte, imagini si sunete este trimisa in spatiu la bordul sondelor Voyager 1 si 2. 1979 Decanul SETI, Carl Sagan, impreuna cu Louis Friedman si Bruce Murray, fondeaza Societatea Planetara.
Prin intermediul acesteia, sustin financiar dezvoltarea proiectelelor SETI si ale altor institute.

1979 Universitatea Berkeley din California lanseaza SERENDIP (Cercetarea semnalelor extraterestre surprinse
de radioamatori). Program functioneaza si in ziua de astazi.

1980 Paul Horowitz construieste primul "analizator spectral" care poate descifra mai multe canale radio simultan
si are marele avantaj de a fi portabil. Pana in prezent, Horowitz a monitorizat 80 de milioane de canale radio.

1982 Senatorul William Proxmire ameninta NASA ca va inchide SETI. Carl Sagan il convinge personal pe senator
de necesitatea Institutului si, astfel, NASA finanteaza in continuare tehnologiile Institutului.

1984 Frank Drake si alti cercetatori SETI participa, impreuna cu experti NASA, la cel mai amplu program de
cercetare a semnalelor extraterestre realizat pana atunci.

1992 La 500 de ani dupa ce Columb a descoperit America, NASA inaugureaza propriul program SETI. Acesta
consta intr-o supraveghere permanenta a cerului si in cercetarea detaliata a anumitor stele (lista acestora nu a fost facuta publica in totalitate).

1993 Senatorul american Richard Bryan critica, in cadrul unei sedinte a Congresului, activitatea SETI,
argumentand ca timp de 23 de ani guvernul SUA a aruncat pe geam 60 de milioane de dolari pentru fabulatiile acestuia.

1995 Institutul SETI intra in posesia echipamentului necesar pentru a demara Proiectul Phoenix2, care continua
cercetarea tintelor NASA, prin amplasarea de noi telescoape radio in toata lumea.

1998 Folosindu-se de telescopul optic de 154 cm de la Harvard, Paul Horowitz incepe cautarea mesajelor
extraterestre prin analizarea semnalelor razelor laser care vibreaza. Cercetarea sa continua, iar astazi Horowitz foloseste noul telescop optic de 183 de cm.

1999 Software-ul SETI@home a fost lansat pe piata si a atras milioane de useri care au instalat pe PC-urile de
acasa sau de la munca platforma SERENFIP IV. Prin intermediul acesteia, se decodeaza mesajele radio inregistrate de telescoape, in vederea detectarii eventualelor semnale extraterestre.

2003 In Rusia, la de la radiotelescopul statiei de cercetare Evpatoria, sunt trimise peste un milion de mesaje
interstelare, primite prin e-mail de la navigatori pe internet din toata lumea.

2004 La observatorul radio Hat Creek din California incepe constructia celui mai performant radiotelescop de pe
Terra. Acesta va avea 350 de discuri si este botezat Allen.

2025? Telescopul Allen va intercepta semnale identificabile de origine extraterestra. Apoi va urma decodificarea
acelor semnale...

Cum arata un nepamantean?

21

Sa ne indepartam putin de lumile utopice din Star Wars sau Star Trek, in care extraterestrii si oamenii se cunosc si convietuiesc deja de secole, si sa ne concentram asupra intalnirilor de gradul 3 ale civilizatiei noastre contemporane. Cu putine exceptii, ca simpaticul personaj E.T. din celebrul film omonim al lui Spielberg, cinematografia si televiziunea ne-au obisnuit sa vedem orice potentiala fiinta extraterestra drept un invadator respingator, agresiv si, de cele mai multe ori... dezbracat . In lumina imaginatiei cineastilor, stai si te intrebi daca "alienii", cu infatisarea lor, care, de cele mai multe ori, numai inteligenta nu sugereaza, cu miscari greoaie si membre destinate, parca, numai loviturilor directe sau manipularii de cadavre, nu sunt cumva niste paraziti care au preluat tehnologii superioare, migalos elaborate, de la vreo civilizatie demult apusa. Dar cand totul se petrece in numele show-ului si noi trebuie sa fim baietii buni...

Descrierile din literatura de specialitate serioasa sunt, totusi, mai sensibile la aspectele practice pe care evolutia unor specii capabile de voiaje interplanetare le-ar presupune. Mai mult decat atat, zecile de ani ani de documentare asupra observatiilor unor presupuse fiinte din alte lumi par sa distinga intre mai multe specii. Desigur, descrierile caracteristicilor fizice si comportamentale ale extraterestrilor nu sunt rodul vreunui studiu stiintific riguros, bazat pe interviuri, fotografii si disectii, ci, mai degraba, o colectie de relatari subiective ale celor care sustin ca au fost martorii unor astfel de aparitii . Desi numeroase puncte de referinta comune fac posibila o catalogare relativa a speciilor de vizitatori extraterestri ce confera veridicitate existentei unora dintre ei, trebuie sa tinem cont de factorii - deloc putini sau neglijabili - care pot influenta observatorii in descrierile lor. Mediul cultural, nivelul intelectual, profilul psihologic, locatia si traditiile sau religia sunt doar cativa dintre acestia.

22

1. Imaginea consacrata din zilele noastre a unui extraterestru "real" este aceea a unei creaturi asemanatoare unui fetus, firava, cu cap supradimensionat, ochi mari si migdalati de un negru absolut, putine sau nici o alta trasatura faciala si extremitati subtiri. Cercetatorii si pasionatii OZN stiu, insa, ca infatisarea vizitatorilor poate fi cu mult diferita de aceasta. Numarul urias de raportari a unor intalniri de gradul 3 din cea de-a doua jumatate a secolului XX si varietatea caracteristicilor rezultate din relatarile martorilor a ridicat o noua problema in studierea fenomenului. Astfel a aparut necesitatea elaborarii unui sistem de clasificare. Asa cum era de asteptat, prima pozitie pe lista este ocupata de fiintele cu trasaturi aparent umane, imbracate, in general, in costume dintr-o bucata si care vorbesc si se comporta asemenea oamenilor. 2. Cea de-a doua categorie este, probabil, cea mai raspandita in observatiile de acest gen: umanoizii. Asemanatori cu oamenii, insa cu diferente anatomice vizibile, acestia au adesea capul disproportionat de mare in raport cu corpul, iar trasaturile faciale variaza intre abia schitate si inexistente. O caracteristica comuna in cazul umanoizilor o reprezinta ochii extrem de mari, fara pupile si care nu clipesc. Dimensiunile acestor extraterestrii "clasici" rareori le depasesc pe cele ale unui om de statura medie, variind de obicei intre 1 si 1,7 metri. Lor li se adauga constitutia slaba, acoperita de costume stranse pe corp,

23

3.

4.

5.

6.

de obicei gri sau argintii (au existat insa cazuri in care descrierile au ilustrat ceea ce ar putea fi costume spatiale). Creaturile cu aspect animalic, ceva mai rare, sunt caracterizate de trasaturi specifice mamiferelor, reptilelor sau pestilor: blana, gheare, coada, solzi sau alte texturi ciudate ale pielii, urechi ascutite si ochi neumani. Majoritatea, insa, par sa imprumute detalii fizice ale primatelor, dublate de mersul biped. Inaltimea tipica a fiintelor din aceasta categorie variaza intre 1,8 si 2,5 metri, iar comunicarea se face, de regula, fie prin sunete animalice, fie prin telepatie. Cel de-al patrulea tip este reprezentat de extraterestrii robotici. Ei par a avea corpul construit din metal sau din alte materiale artificiale iar miscarile ii sunt nenaturale. Deseori, in cazul acestei "specii", au fost raportati ochi luminosi si abilitatea de a pluti prin aer sau de a face martorii sa pluteasca. Fizic, creaturile robotice pot avea diverse forme, de la umanoide pana la masinarii uriase, iar inaltimea poate varia intre cativa centimetri si 5-6 metri. Vocea metalica fara inflexiuni si telepatia par a fi metodele de comunicare specifice acestora. Cea mai permisiva clasa, in materie de infatisare si de comportament, este cea a entitatilor exotice. Acestea pot avea trasaturi umane sau animalice grotesc exagerate si combina, uneori, caracteristicile biologice cu cele artificiale (gen cyborg). De obicei in pozitie bipeda, creaturile exotice au inaltimi cuprinse intre 30 de centimetri si 3 metri si comunica in special pe cale telepatica. A sasea si ultima categorie - cea aparitionala - este si cea mai controversata, aflandu-se la granita dintre pseudostiinta fenomenului OZN si cea a paranormalului. Mai mult decat orice, entitatile aparitionale imprumuta caracteristicile fantomelor, fiind capabile sa se materializeze sau dematerializeze si sa-si schimbe forma. Manifestarea in fata martorilor poate fi selectiva si, cu unele ocazii, a fost semnalata abilitatea telekinetica de a muta obiecte si oameni fara contact fizic. Dimensiunile aparitiilor sunt asemanatoare celor umane, in timp ce modalitatea tipica de deplasare este plutirea prin aer. Ca si celelalte categorii, extraterestrii "eterici" par sa prefere telepatia pentru a comunica.

24

Simpla asociere a termenului de extraterestru cu astfel de aparitii nu atribuie modernitate ideii de fiinte nepamantene care au intrat in contact cu civilizatia noastra. Un studiu superficial al istoriei si mitologiei grecesti, crestine sau celtice, de exemplu, ne dezvaluie existenta inca din cele mai vechi timpuri a unor figuri stranii si inexplicabile. Sa fie demonii, gnomii sau zeii vizitatori de pe alte planete? Ori, poate, E.T.-ul zilelor noastre este o tranzitie fireasca de la misticism la o cultura dominata de stiinta si de nevoia de a crede ca nu suntem singuri in Univers. Incertitudinea in aceasta problema nu va fi risipita, probabil, decat in momentul in care vocea divina se va face auzita din cer sau primul extraterestru va lua cuvantul in cadrul Adunarii Natiunilor Unite. Sau, de ce nu, amandoua!

25

Fotografii secrete atesta teoria conspiratiei? (FOTO)

Un user al portalului DESCOPERA.ro ne-a trimis pe e-mail o serie de fotografii "incredibile" care fac de ceva timp inconjurul internetului. Aceste fotografii incearca sa prezinte dovezi care sa ateste o parte a celor mai socante teorii ale conspiratiei: baze extraterestre pe Luna, existenta uriasilor, formatiuni extraterestre pe Terra, Atlantida sau scopul adevarat al piramidelor. Autenticitatea acestor poze este greu de stabilit - cel mai probabil ele au fost

26

realizate cu ajutorul unui program de prelucrat imagini. Voi ce parere aveti? Care dintre fotografiile de mai jos credeti ca are cea mai mare sansa sa fie reala?

27

28

29

30

31

Un ofiter de politie din Anglia i-a contactat pe expertii britanici in fenomenologie OZN dupa ce a observat trei personaje misterioase examinand un cerc aparut recent intr-un lan de porumb din apropierea localitatii Avebury, Wiltshire. Sergentul, al carui nume nu a fost dezvaluit, se afla in timpul sau liber atunci cand a observat trei prezente aparent umane miscandu-se printr-un camp din regiunea Silbury Hill. Intrigat de scena, a oprit masina in care se afla si a coborat pentru a cerceta mai atent evenimentul.

32

Apropiindu-se de liziera campului si de cei trei "oameni" - cu totii mai inalti de 1.80 metri si cu parul blond - a inceput sa sesizeze "un sunet asemanator celui emis de electricitatea statica". Observandu-l pe politist, trio-ul misterios a luat-o la fuga, deplansadu-se cu o viteza pe care martorul a declarat-o nepamanteana. Intors acasa, in Marlborough, Wiltshire, ofiterul a contactat o echipa de experti in fenomene supranaturale, declarand ca a vazut un OZN. Politia din Wiltshire a refuzat sa comenteze incidentul, sustinand ca este o "problema personala" a politistului implicat si nu o chestiune a departamentului.

Specialistul in problematica cercurilor misterioase din campurile agricole Andrew Russell, care investigheaza bizara marturie a sergentului, a descris momentul observarii astfel: "La inceput, sergentul a crezut ca sunt anchetatori legisti, deoarece erau imbracati in uniforme albe. A oprit masina si s-a apropiat de camp. A inceput sa auda ceva ce i s-a parut asemanator cu sunetul electricitatii statice. A strigat la cele trei personaje, insa ele l-au ignorat. Atunci cand a incercat sa intre in camp, insa, cei trei au privit in sus si au inceput sa fuga cu o viteza uluitoare. A fost de ajuns o clipa in care ofiterul sa ii scape din vedere pentru a disparea". Bizarul incident s-a petrecut in acest an, pe data de 6 iulie. Politistul sustine ca cele trei prezente misterioase examinau un cerc, aparut in lanul de porumb cu numai cateva zile inainte. Desi nu exista dovezi ale relatarii, Andrew Russel se declara increzator ca ofiterul a avut intr-adevar o experienta ciudata in acea zi, care nu a fost insa explorata suficient. Sursa: Telegraph

33

Peter Welton, un pensionar din Marea Britanie, a avut o surpriza de proportii atunci cand o bucata de material incins i-a distrus acoperisul, in luna iulie a acestui an. Recent, expertii au confirmat ca bucata de material calatorise multa vreme prin spatiu, pana sa ajunga pe acoperisul britanicului. Pensionarul de 75 de ani a auzit un zgomot puternic, inainte de a gasi un obiect de marimea unui mingi de fotbal, care cumva, aterizase in podul sau, prin acoperis. Pentru ca era prea fierbinte, locatarii casei au folosit manusi pentru a o transporta jos. Obiectul greu, de culoare gri inchis, a fost preluat de catre politia Humberside, iar apoi a ajuns in custodia Ministerului Apararii pentru mai multe investigatii. In urma analizarii obiectului cu continut metalic, expertii au ajuns la concluzia ca acesta este compus din materie spatiala si ca poate proveni de la orice, incepand de la un satelit abandonat pana la o nava extraterestra. "Dupa ce ne-am consultat cu cei de la Agentia Spatiala Europeana si cu cei de la NASA suntem siguri ca obiectul este cel mai probabil o mostra din materia spatiala, care a orbitat timp de mai bine de 10 ani", declara purtatorul de cuvant Jeff Brock. "A fost un soc teribil. Daca ar fi aterizat pe strada si ar fi lovit pe cineva, in mod sigur existau victime", sustine bunicul familiei Welton. Sursa: Daily Mail

Cel mai rasunator eveniment din Scotia avand in centrul atentiei problematica OZN va fi folosit pentru realizarea unei pelicule cinematografice. Filmul va ilustra povestea a doi barbati care pretind ca au fost rapiti de extraterestri pe autostrada A70 din diviziunea scotiana West Lothian, in anul 1992. Scotia a reprezentat dintotdeauna un "punct fierbinte" in privinta OZN-urilor si a activitatilor extraterestre. Acum, studiourile DRB Entertainment din Londra spera sa poata rescrie povestea lui Garry Wood si a lui Colin Wright, care sustin ca au fost rapiti de fiinte extraterestre pe cand se indreptau catre satul Tarbax, cu saptesprezece ani in urma. Calatoria care, in mod normal, ar fi trebuit dureze aproximativ treizeci de minute a luat o turnura neasteptata atunci cand un obiect de forma discoidala s-a abatut asupra soselei libere inaintea lor, in jurul orei 8 P.M., pe cand isi conduceau vehiculul. Curprins de teama, Garry a incercat sa accelereze pe sub obiect dar in momentul in care a ajuns chiar dedesubtul sau, o lumina a presupusei nave a acoperit masina. Apoi s-au aflat intr-un intuneric total si urmatoarele amintiri le evoca imagini ale masinii care mergea imprastiat pe tot drumul, inainte ca Garry sa o stabilizeze. Gradual, au inceput sa isi aminteasca fragmente ale noptii, vorbind apoi despre mici creaturi ce ii inconjurau pe cand erau transportati in nava plutitoare unde aveau sa fie examinati.

34

Malcolm Robinson, investigator paranormal, care s-a ocupat de cazul celor doi si de numeroasele situatii asemanatoare de pe teritoriul Scotiei sustine ca, desi oamenii au tendinta sa rada auzind aceste istorii, unele dintre ele ar putea avea un miez de adevar. "Multe incidente OZN au explicatii plauzibile, adesea navele considerate de catre martori ca avand factura extraterestra fiind rezultate ale proiectelor militare secrete. Totusi, fie si macar cinci la suta din toate aceste cazuri, sunt inexplicabile si te fac sa crezi ca lucruri reale si foarte misterioase se intampla in ceruri". Sursa: STV

35