Sunteți pe pagina 1din 2

RC

Charles-Pierre Baudelaire

Nenorocul
traducere de Alexandru Philippide

Povara-i grea! N-o să-mi ajungă,


Sisif, nici chiar răbdarea ta!
Oricât de vrednic m-aş purta,
e Timpul scurt şi Arta lunga!

Lăsând orice mormânt celebru,


la fel c-un toboşar cernit,
spre-un dosnic cimitir pornit
inima-mi bate-un marş funebru.

- Atâtea nestemate sunt


uitate-n beznă şi pământ,
dormind pe veci necercetate;

atâtea flori dau în zadar


parfumul lor subtil şi rar
în taină şi-n singurătate.
Alchimia Durerii
În tine unu-şi pune focul,
Natură! altul chinu-şi pune
Ce-i pentru unu-ngopăciune
Pentru-altu-i viaţa şi norocul.

O, Hermes tainic ce-n restrişti


M-ajuţi, dar teamă-n mine semeni,
Lui Midas tu mă faci asemeni,
Celui mai trist dintre-alchimişti.

Cu ajutorul ce mi-l dai


Fac fier din aur, iad din rai;
În giulgiul norilor din zare

Descopăr un cadavru drag


Şi pe cereştile ponoare
Clădesc un mare sarcofag.