ASAMBLARI PRIN LIPIRE

2.1. Prezentare generala

Asamblarea este operaia de reunire, intr-o succesiune bine determinata, a elementelor constituente ale unui sistem tehnic, in scopul de a indeplini cerinele tehnologice impuse. Rezultatul fizic al operaiei de imbinare poarta numele de asamblare. Dupa modul n care se pot demonta cu sau fara deteriorarea a cel puin unuia dintre elementele componente, se pot defini urmatoarele grupe de asamblari:

Asamblarile nedemontabile se caracterizeaza prin faptul ca nu se pot demonta fara deteriorarea cel puin a unuia dintre elementele asamblarii. La asamblarile prin presare, fora de frecare ce apare intre cele doua suprafee creeaza o presiune de contact. Cand deformatiile suprafeelor in contact sunt elastice, asamblarea este demontabila. Daca apar si deformaii plastice, asamblarea va intra in categoria asamblarilor nedemontabile. Asamblarea nedemontabila presupune utilizarea unor elemente sau substante intermediare de legtur cum sunt: niturile, cordoanele de sudura, lipiturile metalice sau nemetalice, etc. Asamblarea prin lipire este operaia de imbinare a doua sau mai multe piese confecionate din acelai metal sau din materiale diferite cu ajutorul unui "material de aport" de temperatura mai joasa dect a materialului pieselor de imbinat. Lipirea este operaia de asamblare nedemontabila a elementelor unei imbinari, care utilizeaza aliaj de lipit. Compoziia chimica a aliajului de lipit este diferita de cea a metalului de baza. Lipirea se bazeaza pe forele intermoleculare dezvoltate intre aliajul de lipit si metalul de baza. Materialul de aport: Are compoziie chimica diferita de cea a materialului de baza. Ptrunde prin difuziune moleculara in structura acestuia. Astfel se formeaza la nivel local soluii solide, ce determina lipirea datorita forelor de coeziune intermoleculara, dintre cele doua materiale. Clasificarea lipiturilor metalice, in funcie de rezistenta mecanica si temperatura de topire a aliajului de lipit cuprinde urmatoarele grupe: lipituri moi si lipituri tari.

Caracteristicile asamblarii prin lipire sunt: Se realizeaza intotdeauna cu material de adaos Compoziia materialului de adaos difer de materialul care se lipete Incalzirea pieselor se fac la temperatura de topire a aliajului de lipit, deci mai mica dect temperatura lor de topire Nu apar tensiuni termice in piese Nu apar deformaii datorate incalzirii si rcirii pieselor.

2.2. Principalele avantaje si dezavantaje ale lipirii:

Avantaje: Nu apar fisuri de concentratori de tensiune; Datorita temperaturilor joase, nu apar tensiuni termice si nici tensiuni remanente la asamblare; Se pot asambla table si srme subiri fara a exista pericolul arderii acestora; Toate materialele se pot lipi, cu excepia magneziului, care nu se lipete cu aluminiul; Prin aceasta metoda de asamblare se obin piese curate, cu aspect frumos, care isi menin forma si dimensiunile, precum si precizia dimensionrii; Nu necesita personal cu inalta calificare. Dezavantaje: Rezistenta asamblarii este mica, deoarece sarcinile sunt preluate de straturile de aliaj de lipire; Culoarea aliajului de lipit difer de cea a pieselor de baza; Are slaba rezistenta la coroziune.

Este de retinut faptul ca la operaia prin lipire, se afla in stare lichida doar aliajul de lipit, deci cele doua materiale folosite (material de baza si aliajul de lipit) trebuie sa aiba temperatura de topire diferite in funcie de temperaturile de topire a aliajului, asamblarile prin lipire (in urma carora rezulta lipiturile) se impart in: lipirea moale, la care temperature de topire a materialului de adaos este mai mica de 450C; lipirea tare, la care temperature de topire a aliajului este mai mare de 450C. Metoda de lipire se alege in funcie de materialele pieselor care se lipsesc si de condiiile de funcionare ale ansamblului.

2.3. Felurile lipirii

LIPIREA MOALE Prin acest procedeu, se obin lipituri care suporta solicitri mici si lucreaza bine la temperaturi mici de 300C. Asamblarile prin lipire se folosesc in combiantie cu nituri, bolturi, suduri sau falturi, pentru creterea rezistentei. Este folosita la piese supuse la presiuni si solicitri de valori mici pentru aparatura de laborator, radiatoare, legaturi electrice, tehnica de calcul. De asemenea, se utilizeaza la asamblari ce etansare si pentru conductori electrici sau la circuite imprimate. Lipirea se realizeaza cu aliaje de lipit care conin Sn-Pb si cu adaosuri de Sb cu punctual detopire cuprins

intre 138C si 325C si Ag-Pb-Sn cu punctele de topire cuprinse intre 235C si 310C. ndeprtarea oxizilor si prevenirea formarii oxizilor se realizeaza cu ajutorul fluxurilor pentru lipit. Acetia sunt compui chimici, intalniti in urmatoarele variante: Compui organici-colofoniu, sacaz si stearina; Compui anorganici-acid clorhidric, clorara de zinc, clorura de amoniu(tipirig). Asamblarile prin lipire moale pot fi realizate: Cap la cap-evitate de obicei, datorita rezistentei sczute a aliajului de lipit; Prin suprapunere, suprafaa de suprapunere este limitata de nepatrunderea aliajului intre cele doua suprafee, lungimea de suprapunere est e = (4...6)s, unde grosimea materialului (cel mai subire). Pentru situatia in care lipitura va prelua solicitri mecanice mai mari,se folosesc o serie de soluii pentru descarcarea de efort. Caracteristici ale lipiturilor moi pentru cateva materiale reprezentative. Aluminiul se lipete in condiii mai grele, si numai in situatia in care piesa este realizata din aluminiu pur sau din aliaje ce conin 1% mangan, 1% magneziu sau 5% siliciu. De retinut faptul ca aluminiul turnat sau forjat nu se poate lipi. nainte de lipire, suprafeele pieselor din aluminiu se vor curate, prin una dintre uramtoarele metode: Mecanic - cu peria din fibre de sticla sau din otel inoxidabil Ultrasonic

 Chimic Magneziu! se lipete mai rar, iar atunci se folosesc aliaje ce conin 60%Cd, 30% Zn si 10% Sn. Aliajele de cupru se lipesc sub straturi de flux, iar dupa lipire se aplica un tratament de recoacere, timp de 30 min - 1 ora. Otelul ser asambleaza mai greu prin lipire, dar numai dupa ce suprafeele au fost bine curatate mecanic si chimic. Fluxurile Fluxurile sunt substante chimice folosite in procesul de lipire in scopul dizolvrii si al distrugerii oxizilor de pe suprafeele ce urmeaza a se lipi. Deasemenea, ele ajuta la imbunatatirea difuziunii si marirea fluiditatii aliajului de lipit. Ele se prepara sub forma de lichide, paste si prafuri care se intind pe suprafeele de lipit. Cele mai rsspandite fluxuri sunt: colofoniul, la lipirea cuprului sau a alamei; stearina, la lipirea aliajelor de plumb ; clorura de zinc dizolvata in apa, la lipirea otelului si a aliajelor de cupru ; acidul clorhidric dizolvat in apa, la lipirea zincului. Din punct de vedere tehnologic, lipirea moale se realizeaza prin urmatoarele metode: cu ciocane de lipit; cu arzatoare cu gaz;

 prin rezistenta de contact; prin cufundare in aliaj de lipit. Metoda de lipire se alege tinand seama de: materialul si dimensiunile pieselor; forma mbinrii; tipul aliajului de lipit; numrul de piese lipite; instalaiile de lipire existente.

LIPIREA CU ADEZIVI Teoretic, la presarea suprafeelor unei bucati de material proaspat rupt ar trebui sa se refaca materialul initial, deoarece forele interatomice si cele intermoleculare ar trebui sa acioneze din nou, ca inainte de rupere. Practic insa, se constata ca intre cele doua bucati ale materialului nu se restabilete nici o atractie, indiferent de marimea forelor exterioare care ar aciona asupra lor. Cauzele care fac imposibila unirea celor doua suprafee sunt: imprecizia de suprapunere ; deformarea plastica a materialului aparuta la rupere ; cele doua suprafee adsorb imediat molecule din mediul in care se face ruperea. Din aceste motive nu este posibila o apropiere intima a celor dou suprafee si deci, forele interatomice si intermoleculare nu pot aciona eficient. Folosirea unui adeziv are ca scop tocmai compensarea cauzelor enumerate mai inainte. Adezivul umple golurile celor doua suprafee, le acopera uniform si inglobeaza sau elimina

impuritatile. Se creeaza astfel un contact intim si continuu intre cele doua suprafee solide si adeziv, astfel incat imbinarea realizata prezint caracteristici apreciabile. Datorita multiplelor avantaje pe care le prezint, imbinarea cu adezivi incepe sa fie din ce in ce mai des folosita, in industria constructoare de maini dar si in alte domenii : industria uoara, industria electronica si electrotehnica. Lipirea cu adezivi permite inlocuirea unor procedee obinuite de asamblare. Adezivii Actualmente se folosesc in practica foarte muli adezivi. Ei se diferentiaza in primul rand dupa compoziia chimica si apoi dupa proprietile si modul de utilizare. O importanta deosebita o are rezistenaa la temperatura a adezivului. Numrul mare de materiale sintetice cu insusiri adezive face dificila alegerea celui mai productiv adeziv pentru o anumita imbinare. Un adeziv ideal, utilizabil pentru orice material, ar trebui sa indeplineasca urmatoarele condiii: sa imbine cele mai vanate materiale sa nu se contracte la intarire sa aiba rezistenta mecanica mare sa aiba stabilitate chimica mare ; sa reziste bine la imbatranire sa aiba dilatatie termica mica sa fie izolator electric sa se intareasca la temperatura mediului ambiant sa nu necesite apasare in timpul intaririi sa se poata depozita timp indelungat sa nu fie inflamabil

 sa aiba un cost cat mai sczut Alegerea unui adeziv pentru un caz concret se va face pe baza condiiilor reale impuse imbinarii ce trebuie realizata si pe baza condiiilor cerute adezivului ideal, asa cum au fost prezentate mai inainte. LIPIREA CU CIOCANE DE LIPIT Ciocanele de lipit sunt folosite pentru transportul cldurii de la sursa, la locul de asamblare. Se executa din cupru, deoarece acest material este un foarte bun conductor de cldur. Ciocanul de lipit se incalzeste in partea mai graosa si nu la varf, pentru ca se poate arde. Incalzirea se face la flacara unei lmpi cu benzina, cu spirt sau petrol. Pentru a evita incalzirea repetata, se folosesc ciocane electrice la care incalzirea este continua. Scule. dispozitive ,verificatoare: ciocan de lipit, dispozitiv de prindere, pile. Materiale utilizate: Piese pentru asamblat, material de adios, clorura de zinc, clorura de amoniu. Mod de lucru: Operaia de lipire se executa in urmatoarele etape: se ajusteaza piesele prin lipire, razuire, netezire abraziva;

 se acopera cu strat de flux, folosind un tampon de calti sau o pensula de par; se incalzeste ciocanul de lipit; se cufunda ciocanul in soluie de clorura de zinc si apoi in clorura de amoniu (tipirig); se ia cu ciocanul una sau doua picaturi de aliaj de lipit sau se pun bucile de aliaj pe locul de imbinare deplasand incet si uniform ciocanul de-a lungul mbinrii; ciocanul nu se ridica de pe suprafaa de lipit pana cnd nu se umple custur; dupa intarirea aliajului de lipit si racirea lipiturii se poate spala cu apa si spun pentru indepartarea fluxului (numai acolo unde este prevzut de tehnologie). Daca a fost folosit fluxprotector, aceasta operaie nu este necesara. Concluzii: In funcie de dotarea existenta, se precizeaza tipul de ciocan de lipit utilizat in aplicaia practica. De asemenea, se enumera sculele cu ajutorul carora au fost ajustate piesele supuse asamblarii. Executantul lucrrii va face aprecieri asupra calitaii custurii executate.

LIPIREA CU ARZATOARE CU GAZ Este folosita la lipirea in locuri greu accesibile. Metoda consta in incalzirea piesei si aliajului de lipit, cu ajutorul unui arzator compus din doua tevi lipite, prin care circula un gaz ce poate arde (acetilena, hidrogen, metan, butan, propan, gaze naturale) si aer. Scule, dispozitive, verificatoare: arzator cu gaze, dispozitive de prindere, pile. Materiale utilizate: piese pentru asamblat, material de adios, clorura de zinc, clorura de amoniu. Mod de lucru: etapele de realizare a lipiturii prin aceasta metoda sunt urmatoarele: pregatirea pieselor pentru lipire, prin curatare, degresare, prelucrarea marginilor; acoperirea acestora cu flux; incalzirea locului de lipire pana la temperature de topire a aliajului; apropierea barei din aliaj de lipit acoperit cu flux de locul de mbinare; topirea aliajului de lipit si realizarea imbinarii. Concluzii: se face o comparaie intre metoda de lipire cu ciocane de lipit si cu arzatoare cu gaz.

LIPIREA PRIN REZISTENTA DE CONTACT Se realizeaza prin incalzirea locala, folosind efectul termic al curentului electric si topirea aliajului de lipit aezat intre piesele care se asambleaza. Metoda este folosita la lipirea evilor de radiatoare si la lipirea sculelor. Scule.dispozitive, verificatoare: instalatia de lipire prin rezistenta de contact, dispozitiv de prindere, pile. Materiale utilizate: piese pentru asamblat, material de adaos, clorura de zinc, clorura de amoniu. Mod de lucru: etapele parcurse la aceasta metoda de lipire sunt urmatoarele: curatirea mecanica a pieselor; degresarea; decaparea; fixarea in poziie de asamblare; cufundata in baia de flux in stare lichida; introducerea in baia de aliaj topit. Concluzii:

Se verifica aspectul custurii ralizate, dupa curatarea suprafeelor pieselor asamblate. Se realizeaza o proba de incercare a custurii (eventual, o proba de etansare la lipirea a doua tevi de radiator), in funcie de dotarea existenta in labora tor. LIPIREA TARE Acest procedeu poate conduce la obtinera de asamblari cu cost redus, care au rezistente mecanice mari, pana la 1200 MPa, si temperaturi cuprinse intre 196C si 400C. Lipirea tare este folosita la lipirea pieselor supuse la presiuni si solicitri mai mari dect in cazul lipiturilor moi, pentru asamblarea evilor si conductelor de apa, pentru conductele de ulei, aer comprimat, instalatii chimice, precum si la lipirea sculelor aschietoare. Pentru realizarea lipiturilor tari, piesele se fixeaza mai intai cu cleme, puncte de sudura, nituri, falturi sau srme. Aceste lipituri se folosesc la lipirea plcutelor dure, din componenta sculele aschietoare, inelectronica, tehnica nucleara, industria alimentara sau in instalaiile frigorifice. Aliajele folosite pentru lipituri tari sunt AlSi-Cu-Pb; Ni, Cu-Zn, precum si metale preioase. Fluxurile folosite la lipiturile tari sunt: borate, fluoroborati, clorati de sodium, potasiu, litiu, acidboric, borax. Deoarece rezistenta pieselor obtinute prin asamblari lipite depinde de varianta de asamblare aleasa, de cele mai multe ori lipiturile se realizeaza prin suprapunere. Asamblari prin lipire tare: asamblari prin lipire ale pieselor din tabla; asamblarile prin lipire ale pieselor din tabla stantata; asamblarile prin lipire ale pieselor cilindrice si tubulare. Prin metodele de ralizare a lipiturilor tari, amintim: lipirea cu flacara;

 lipirea in baie de sruri; lipirea in cuptor cu atmosfera controlata. LIPIREA CU FLACARA Lipirea prin aceasta metoda se face parcurgand urmatoarele etape: ajustarea si curatarea suprafeelor ce trebuie lipite; acoperirea cu strat de flux a suprafeelor ce urmeaza a fi lipite (borax dizolvat in apa); legarea cu sarma a pieselor ce urmeaza a fi lipite, pentru a nu se deplasa in timpul lipiri; aezarea pieselor pe un suport (o crmid,etc.); aplicarea pe locul custurii de bucati de aliaj de topit; incalzirea locului custurii cu lampa cu benzina sau cu flacara de la un arzator cu oxiacetilena pentru sudura, pentru topirea aliajului de lipit; racirea lenta a custurii, in atmosfera; Maturarea fluxului prin fierbere timp de 15 minute, in soluie de 10% soda caustica, 5% uleimineral si 85% apa; spalarea cu apa, din abundenta; stergera cu o carpa uscata; uscarea. Lipirea in bai de sruri Metoda este folosita pentru aliaje greu fuzibile. La aceasta metoda, piesele curatate si degresate se spala si se usuc bine, iar dupa asamblare sunt introduse in baia cu sruri topite. In aceasta situatie, nu sunt necesare fluxuri, deoarece compoziia

acestor bai asigura decaparea si proiecia la nclzire asuprafetelor lipite. Aliajul de lipit se topete si ptrunde in locurile de imbinare. nainte de a introduce piesele in baie, ele sunt fixate in dispozitive ce asigura poziia lor relative. Lipirea in cuptoare cu atmosfera controlata In cazul aceastei metode de lipire, se parcurg urmatoarele etape: pregatirea suprafeelor de lipit pri curatare mecanica si decaparea suprafeelor fixarea pieselor ce se asambleaza in poziia dorita, folosind dispozitive speciale aezarea aliajului de lipit in locul de imbinare introducerea in cuptorul incalzit, la o temperatura cu 50 -60C mai ridicata dect temperaturede topire a aliajului de topit introducerea in cuptor a gazului prot ector (oxid de carbon, gaz de antracit, gazeinerte, hydrogen) pentru a mpiedica oxidarea suprafeelor incalzirea si topirea aliajului pentru realizarea imbinarii Lipirea capilara Se realizeaza prin intrarea aliajului de lipit lichid intre suprafeele pieselor asamblate ca urmare a tendintei lichidelor de a ptrunde in spatii foarte inguste (capilare). Principala condiie pe care trebuie sa o indeplineasca un aliaj de lipit consta in aceea ca el trebuie sa ude bine materialul de baza.

Se considera ca un aliaj aflat in stare lichida are o capacitate de umectare cu atat mai buna cu cat unghiul de contact este mai mic. Unghiul de contact, format de tangenta la materialul de adaos depus, in punctul de contact ca materialul de baza si suprafaa materialului de baza, depinde de tensiunea superficiala a materialului de baza, de starea suprafeei lui, de existenta impuritilor etc.

BIBLIOGRAFIE

1. Serban Lacriteanu, Ilie Popescu, Istoricul Traciunii Feroviare din Romania", volumul 1, Editura ASAB, Bucureti 2007. 2. Ciuca Ion, Dumitru Bolcu, Marius Marinei Stanescu, Elemente de mecanica solidelor deformabile si teoria ruperii", Editura Didactica si Pedagogica, Cluj Napoca 2012. 3. Bonta Dan, Locomotiva Diesel electrica", Editura ASAB, Bucureti 2010. 4. Gheorghe Deliu, Mecanica", Editura Albastra, Bucureti 2012. 5. Berceanu Florea, Compendiu de vagoane de marfa", Editura ASAB, Bucureti 2002. 6. Herman Richard, Tehnologia Materialelor", volumul 1, Editura Politehnica, Cluj Napoca 2012. 7. Ion Mitelea, Stiinta Materialelor", volumul 2, Editura Politehnica, Cluj Napoca 2010.