Predica in VT

nsusi Mntuitorul Iisus Hristos facea deseori referiri la nvataturile din Legea Veche, aprobativ fata de unele, critic fata de altele, ncepnd de obicei cu expresia Ati auzit ca s-a zis...

Sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea sau proorocii; n-am venit sa stric, ci sa mplinesc! (Matei 5, 17).

Predica profetilor. Cu toate ca darul profetiei nu era ereditar ca al preotiei, proorocii s-au apropiat mai mult dect preotii legii vechi de propovaduitorii predicii crestine, fiind nvatatorii propriu-zisi ai poporului. Vechiul Testament consemneaza chiar scoli unde erau instruiti tineri, ntr-un regim de rabdare, saracie si lepadare de sine. Ei sunt denumiti fiii proorocilor (IV Regi, 2, 15: 4, 38 etc.).

Tematica prioritara a propovaduirii lor s-a axat pe doua coordonate: monoteismul si mesianismul

Isaia, numit pe buna dreptate evanghelistul Vechiului Testament, rosteste cele mai multe profetii mesianice

Sfntul Ioan Botezatorul, cel din urma si cel mai mare dintre profeti, este o sinteza perfecta a slujirii educativ-morale a profetilor

predecesori.

Din scrierile Vechiului Testament si-n primul rnd din cele profetice, se desprind cteva principii omiletice, aplicabile astazi, dintre care enumeram: 1. Hirotonia obliga pe cel nvestit cu misiunea propovaduirii sa consacre ntreaga energie n oficiul nvatatoresc, trecnd peste toate obstacolele; 2. Propovaduirea sa fie sprijinita neaparat pe exemplul personal; 3. Propovaduirea sa tina seama si de viata externa, sociala si materiala a ascultatorilor. 4. Predica sa intervina neaparat si n apararea celor oprimati, pentru a fi sprijiniti moral si material, precum odinioara procedau profetii, al caror exemplu este de-a pururi actual

Predica lui Hristos

Despre nici un alt nvatator nu s-a spus vreodata niciodata n-a vorbit om ca Omul Acesta (Ioan VII, 46).

Tema centrala a predicii Mntuitorului este Evanghelia mparatiei lui Dumnezeu. Pocaiti-va, ca s-a apropiat mparatia lui Dumnezeu sunt cuvinte programative n Predica Domnului (Matei IV, 17, Mc. I, 15 etc.).

Parabolele, mijloace preferate n predica Mntuitorului. Cu toate ca n unele mprejurari folosea vorbirea obisnuita, numita directa (predica de pe munte, de ex.)

Exegetii au numarat 33 de parabole

KERIGMA APOSTOLICA. Cuvntul kerigma provine din grecescul khruvggw, care nseamna a fi crainic, vestitor, a anunta

Cu alte cuvinte, anunta, vestea ceva, desfasura, adica, o actiune kerigmatica. Daca acea comunitate l accepta, urma o perioada, mai mare sau mai mica (de la caz la caz) de catehizare. Dupa catehizare cei instruiti erau botezati, participau la Sfnta Liturghie si, aici, ascultau apoi omilia si, alternativ, predica tematica.

pentru Sfintii Apostoli, predica este nti de toate o ascultare a poruncii Domnului (Mergnd, nvatati toate neamurile...),

caracterul preponderent al kerigmei este misionar, att de necesar n Biserica primara; locul desfasurarii kerigmei era diferit, dupa mprejurari: n casele viitorilor crestini, sau ale celor convertiti deja, n Sinagogi, n piete etc.; kerigma era structurata, n principal, pe firul a doua procedee: 1. se

pleca de la lectura biblica a unui text; 2. o anumita tema doctrinara (ex. despre Euharistie, I Cor, XI);

Predicile Parintilor din sec. II-III. Pentru aceasta perioada trebuie pomeniti ndeosebi urmatorii: Clement Alexandrinul, Tertulian, Origen, Grigorie Taumaturgul, Ciprian, Lactantiu, Ilariu si Hipolit.

Clement Alexandrinul ne-a lasat o valoroasa omilie, Care bogat se va mntui?, cuvntare axata pe pericopa de la Marcu X, 17-31, ndeosebi pe textul: Mai lesne este camilei sa treaca prin urechile acului, dect bogatului sa intre ntru mparatia lui Dumnezeu (Marcu X, 25). Particularitatea acestei omilii consta pe de o parte n faptul ca n ea se trateaza pentru prima data n mod amanuntit tema bunurilor materiale din unghiul de vedere al moralei crestine, iar pe de alta, n faptul ca valorifica n expunerea sa nu numai argumente teologice, dar si puncte de vedere sociale, privind bunurile materiale ca mijloace menite sa lege pe oameni ntre ei, sa-i sprijine n demersul lor legitim de a se organiza n cadrul comunitatii

Origen ( 254) este cel dinti teolog rasaritean de la care ne-au ramas un nsemnat numar de predici. El este ncepatorul omiliei propriu-zise, inclusiv ca termen. Opera sa exegetica cuprinde aproape ntreaga Scriptura

Sf. Ipolit ( aprox. 250), ajuns papa al Romei, era att de vestit nct nsusi Origen l-a vizitat spre a-l asculta predicnd. Asa se explica pastrarea omiliei De laude Domini Salvatoris

Sf. Macarie Egipteanul ( 390) ne-a lasat, ntre altele, 50 de omilii duhovnicesti, la care se adauga nca sapte

Sf. Efrem Sirul ( 373), numit lira Sfntului Duh, pentru cuvntul sau vibrant. Lui i datoram si frumoasa rugaciune pe care o rostim n Postul Mare, Doamne si Stapnul vietii mele. Cele mai importante predici sunt urmatoarele: Cuvntarile asupra judecatii viitoare, ndemnuri la cainta, Cuvntul despre cei repauzati n Hristos si despre ceasul mortii, ndemnuri catre calugari, nvatatura despre virtute, Cuvntari despre iubirea saracilor, Despre Post, Despre desertaciunea lumii, Despre dispretul bunurilor si poftelor lumesti, Lauda Sfintei Cruci, Cuvntare despre preotie;

Sf. Vasile cel Mare ( 379), ne-a lasat 22 de omilii si 24 de cuvntari diferite: dogmatice, morale, panegirice, pedagogice. n lucrarea sa nvataturi morale, da reguli pentru predicatori; are 9 omilii la Hexaimeron si 13 la Psalmi.

Sf. Ioan Gura de Aur ( 407), numit si Pavel al sec. al IV-lea, este recunoscut unanim ca cel mai mare predicator din perioada

patristica, considerat, totodata, teoretician omiletic prin referirile la predica si predicator din Tratatul despre preotie si Omilia despre predica. Dintre parintii rasariteni, el ne-a lasat cel mai mare numar de omilii (aprox. 700), la aproape toate cartile Sfintei Scripturi, la care se adauga un mare numar de predici ocazionale, apologetico-polemice, morale, dogmatice, panegirice. ntre studiile de analiza omiletica din literatura romneasca, consacrate Sf. Ioan Gura de Aur, mentionam doua de importanta deosebita: Predicatorul n conceptia Sf. Ioan Gura de Aur si Omilia hrisostomica n ortodoxia romneasca

Fericitul Augustin ( 420) este cel mai prolific predicator din apus, identificndu-se aprox. 800 de omilii (inclusiv cele exegetice). De doctrina Christiana, opera augustiniana de capetenie, este un tratat n patru carti, dintre care primele doua se ocupa cu pregatirea necesara n vederea ntelegerii Sfintei Scripturi, a treia este ermineutica, iar a patra este omiletica

Prima predica pastrata n literatura noastra omiletica este Cuvntarea lui Neagoe Basarab la a doua ngropare a osemintelor mamei sale Neaga si a copiilor sai: Petru, Ioan si Anghelina, la manastirea Arges.

n ordine cronologica, cel mai important reper omiletic din a doua jumatate a secolului al XVI-lea l constituie Cartea cu nvatatura a Diaconului George Coresi, tiparita n Scheii Brasovului la 1581. Parintele prof. acad. Mircea Pacurariu o considera cea mai importanta dintre tipariturile sale romnesti

Al treilea popas omiletic l facem catre jumatatea secolului al XVII-lea, zabovind asupra unui monument unic al literaturii noastre, care apartine, deopotriva, spiritualitatii ortodoxe bisericesti si patrimoniului literar laic: Cazania mitropolitului Varlaam, din anul 1643.

Antim Ivireanul (1650-1716) este cel mai mare predicator de la sfrsitul sec. al XVII-lea si nceputul celui de-al XVIII-lea. Didahiile sale sunt piese reprezentative att pentru slujirea omiletica, ct si pentru literatura romna n general. Propriu-zis ne-au ramas de la el 28 de predici la diferite duminici si sarbatori si 7 cuvntari ocazionale (pareneze), n manuscris, tiparite ntia oara abia n 1886 de catre Ion Bianu si Constantin Erbiceanu.

Petru Maior (1756-1821), cunoscutul corifeu al Scolii Ardelene", istoric, filolog, preot unit al Reghinului-sat, protopop al Gurghiului, militant pentru drepturile romnilor din Transilvania, a lasat posteritatii nu numai lucrari

istorico-filologice deosebit de importante pentru cultura romneasca, ci si opere teologice remarcabile, ntre care se nscriu si cteva carti de predici: Propovadanii la ngropaciunea oamenilor morti, Didahii, adeca nvataturi pentru cresterea fiilor, la ngropaciunea pruncilor morti si Prediche sau nvataturi la toate duminicile si sarbatorile anului

Vasile Mitrofanovici (1831-1888) este profesorul de Teologie Practica de la Cernauti, caruia i datoram primul si cel mai nsemnat Tratat de Omiletica din literatura noastra, din pacate si ultimul manual de nivel universitar tiparit la noi... n acest tratat sunt cuprinse si cteva predici, ca exemplificari, din care vom reda mai jos o pareneza pentru Botezul Domnului, intitulata Pareneza tinuta dupa sfintirea apei la Aratarea Domnului.

Zaharia Boiu (1834-1903), poate fi socotit fara dubii drept cel mai mare predicator al sfrsitului de secol XIX, cel putin pentru Transilvania, provincie n care a propovaduit cu daruire exemplara cuvntul Domnului. Alaturi de abecedare, catehisme, carti de poezii etc, prin care s-a remarcat ca un veritabil pedagog al vremii, parintele carturar Zaharia Boiu a lasat literaturii omiletice romnesti cteva volume de predici: Cuvntari funebrale si memoriale. Cu un adaos de texturi biblice pentru cuvntarile funebrale; Seminte n agrul (= ogorul, n.n.) lui Hristos: Tom I. Cuvntari la duminicile de preste an; Tom II.

Secolul XX

Dr. IRINEU MIHALCESCU (18741948), ilustru profesor de teologie, autor a numeroase carti, manuale, studii etc., ales arhiereu pentru meritele sale deosebite si naltat apoi pe treapta de Mitropolit al Moldovei (19391948). A fost si un predicator exemplar, att n calitate de preot ct si de arhiereu.

Arhim. dr. IULIU SCRIBAN (1878-1949), cunoscut profesor de teologie, care a predat, ntre altele, Omiletica si Catehetica, la Seminarul Central" din Bucuresti, la Facultatea de Teologie din Chisinau si la cea din Bucuresti (1941-1943). Activitatea publicistica prodigioasa cuprinde si un numar nsemnat de lucrari omiletice.

Preot dr. IOAN LUPAS (18801967), cunoscut n plan cultural si social mai mult ca istoric, professor si om politic, a fost de fapt un distins preot, militant al Marii Uniri a Transilvaniei cu Romnia. n literatura omiletica a lasat doua carti, n afara de predicile publicate separat, n diverse reviste: Cazut-a cununa capului nostru. Cuvntari funebrale si Mngiati poporul, predici diferite, n colaborare cu alti preoti.

Preot dr. Toma CHIRICUTA

(18871971), preot si publicist, unul dintre cei mai populari slujitori ai Capitalei, incomod pentru regimul comunist, fapt pentru care a fost transferat la mai multe biserici, dar drept-credinciosii l urmau peste tot (bisericile Zlatari, Ferentari, Popa Tatu etc.) . A fost un predicator zelos, o data cu amvonul bisericilor vocea lui fiind prezenta pna la instaurarea comunismului si la emisiunile radiofonice. A publicat mai multe carti de predici, singur si n colaborare, toate nainte de 1948. Dupa aceea nu i s-a mai dat dreptul sa publice. Abia dupa revolutie" i-a mai aparut un volum de predici, practic o reeditare selectiva cu titlul Anul n predici".

Dr. Grigorie COMSA (18891935), episcop al Aradului (19251935), carturar cu renume, membru de onoare al Academiei Romne si al Societatii Scriitorilor Romni, apreciat orator, deosebit de harnic pe tarm publicistic (peste 75 de lucrari, volume de predici, brosuri antisectare etc.). Este cel mai prolific autor omiletic din Ardeal, din toate timpurile. n afara de un numar nsemnat de carti de predici, de la el ne-a ramas si Istoria predicei la romni (Bucuresti, 1921), singura istorie de acest gen pe care o avem pna la ora actuala

Preot prof. dr. Marin IONESCU (18911965), fost detinut politic n nchisorile comuniste, apreciat profesor la mai multe scoli din Bucuresti (Scoala Normala de fete I. Otetelesianu", Liceul Lazar, Seminarul Pedagogic Universitar), s-a remarcat si n calitate de presedinte al Asociatiei profesorilor de Religie

din ntreaga tara (pna n anul 1948).

sebastian chilea canonul19 trulan