O alta inovatie introdusa deproc formulara a fost in legatura cu inteleseul conceptului de actiune in justitie.Daca in proce.

Legiis sactiunilor, actiunile in justitie erau create intr-un nr nedeterminat si se aplicau numai in anumite cazuri, in procedura formulara actiunea in justitie a dobandit o aplicatiune generala. In sensul ca orice pretebtie legitima, putea fi valorificata printr-o actiune in justieite. Deoarece in porc formulara, prin actiune in justitiei intelegem cererea adresata de reclamant magistratului de a I se elebera o formula,iar redactarea formulei echivala cu acordarea actiunii in justitie, adica echivala cu posibilitatea reclamantului de a-si valorifica pretentiile prin proces. Ori ce cate ori magistratul constata ca pretentiile reclamantului sunt legitime ii eleibera o formula. Textile romane ne infatiseaza numeroase criteria de clasificare a actiunilor in justitie: Cea mai veche si cea mai importanta este clasificarea in actiuni inerem/ actiuni reale si actiuni impersonam / actiuni personale.

Prin actiunile reale erau sanctionate drepturile reale, iar prin actiunile personale sunt sanctionate drepturile personale( de creanta) si intrucat drepturile reale au o fizionomie deosebita fata de drepturile personale si formulele actiunilor reale au o redactare diferita fata de formulele actiunilor personale,caci drepturile reale izvorasc din rap juridic stability intre o persoana determinata si toti ceilalti membrii ai societatii, a.i, drepturile reale sunt opozabile erga omnes, adica sunt opozabile fata de toti, in sensul ca toti membrii societatii au datorirea sa respecte exercitarea drepturilor reale. De ex, toti membrii societatii au indatorirea sa respecteexercitarea dreptului de proprietate de catre titularul acelui drept, iar Acela care incalca dreptul de prop al cuiva,va fi chemat in justitie. De aceea, in intentio a formulei actiunilor reale este mentionat numai numele reclamantului, nu se mentioneaza si numele paratului. Ex: actiunea in revendicare, (actiune reala) este intentata de catre proprietarul neposesor impotriva posesorului neproprietar, iar in fata judecatorului va fi chemat acelasa care posesda lucrul in momentul judecarii procesului. Daca magistratul, atunci cand redacteaza formula mentioneaza in intentio ( din greseala) si nu mele paratului (posesor) lucrul respective poate ajunge in mainile altuia. Iar in faza II, judecatorul ( sclavul formulei) constata ca cel mentionat in intention ca parat nu mai este posesor. In intention a formulei, actiunii de revendicare, se mentioneaza numai numele reclamantului, iar in fata judecatorului va fi chemat cel care poseda lucrul in momentul procesului. Pe cand drepturile de creanta izvorasc din rap juridic stability intre 2 persoane determinate pe care le denumim creditor si debito, ceea ce inseamna ca drepturile de creanta nu sunt opozabile erga omnes, ci sunt opozabile numai fata de debitor. De aceea, in intention a formulei actiunilor personale se mentioneaza si numele reclamantului si numele paratului, de vreme ce parat poate fi numai debitor ( persoana determinata). Mentionam de asemenea clasificarea in actiuni civile si actiiuni honorale.

Actiunile civile nu sunt originale, adica nu sunt creatii ale pretorului, ci au un model in legis sactiuni. ( ex: actiunea in revendicare, prin care era sanctionata proprietatea civila romana are un model in legis sanctiunea denumata sacramentum inrem). Actiunile honorale sunt creatii ale pretorului si la randul lor se clasifica in 3 categorii: actiuni in factum: prezinta specificul ca pretorul infatiseaza toate faptele care au dus la declansarea litigiuliu dintr parti, iar in faza a doua, ca sclav al formulei, verifica daca acele fapte sunt adevarate; daca se convinge ca sunt adevarate, va pronunta fie o sentinta de condamnare, fie o sentinta de absolvire. actiuni ficticii: au fost create cu scopul de a se extinde sfera de aplicare a unor actiuni in justitie. In cazul acestor actiuni, pretorul introduce in formula o fictiune.(de ex: actiunea in revendicare este o actiune civila si prin urmare, poate fi intentata numai de cetatenii romani. Daca insa pretorul introduce in formula actiunii in revendicare, fictiunea ca pelegrinul este cetatean roman, atunci actiunea in revendicare poate fi intentata si de pelegrini.) actiuni cu formula cu transpozitiune: are o redactare care se abate de la regula generala, in sensul ca potrivit regulii generale si in intentio a formulei si in condemnation sunt mentionate aceleasi nume, pe cand la formula cu transpozitiune in intentio, se mentioneaza un nume, iar in condemnation se mentioneaza alt nume. Pe aceasta cale s-au putut realiza o serie de operatiuni juridice cum ar fi: reprezentarea in justitie.

Mentionam de asemenea, actiunile directe si actiunile utile Actiunile directe sunt create pentru sanctionarea unor cazut determinate iar actiunile directe sunt extinse de la cazurile pe care au fost create, la cazuri similare. Prin urmare, daca actiunea in revendicare are o formula cu fictiune inseamna ca ea devine utila. Mentionam si clasificarea in actiuni populare si actiuni private Actiunile populare puteau fi inventate de oricine, deoarece erau protejate interese generale ale societatii, pe cand actiunile private puteau fi inventate numai de titularii unor drepturi subiective determinate. Apoi exista actiuni penale si actiuni persecutorii. In cazul actiunilor penale, paratul era condamnat sa plateasca o amenda baneasca, pe cand la actiunile persecutorii paratul era condamnat fie sa restituie ceva, fie sa repare prejudicial pe care l-a cauzat.

!!! Clasificarea in actiuni de drept strict si actiuni de buna credinta Aceasta clasificare se face in functie de interpretarea actului juridic din care izvorasc pretentiile reclamantului, caci la actiunile de drept strict, judecatorul va interpreta actul juridic din care izvorasc pretentiile reclamantului ad-literam, adica fara sa verifice care a fost intentia partilor atunci cand au incheiat actul juridic.

La actiunile de buna credinta, judecatorul interpreteaza actul juridic din care izvorasc pretentiile reclamantului cu scopul de a stabili care a fost intentia partilor atunci cand au incheiat actul juridic. Actiunile arbitrarii au fost create cu scopul de a se atenua caracterul pecuniar al sentintei de condamnare, caci in procedura formulara sentinta de condamnare poarata intotdeauna asupra unei sume de bani, indiferent de obiectul pretentiilor reclamantului.( Ex: daca reclamantul revendica un teren si castiga procesul nu va fi pus in posesia terenului, ci va primi o suma de ban). Dar in unele cazuri reclamantul are interesul sa obtina o condamnare ad-ipsamrem, adica o condamnare in natura, condamnare care se poarta nu asupra unuei sume de bani, ci asupra lucrului revendicat. ( ex: aceluia care revendica casa parinteasca, nu ii este indifferent daca este pus in posesia casei sau primeste o suma de bani, de aceea au fost create actiunile arbitrarii, in cazul carora judecatorul are o dubla calitate: calitatea de arbitru si calitatea de judecator propriu-zis. In calitate de arbitru, dup ace se covinge de justetea pretentiilor reclamantului, judecatorul ii ordona paratului sa dea satisfactie acelor pretentie.(ex: daca judecatorul in calitate de arbitru se convinge ca reclamantul este proprietarul lucrurlui revendicat, insa paratul nu este obligat sa execute acel ordin; daca il executa, litigiul se stinge, iar reclamantul intra in posesia lui. Daca insa, paratul nu executa acel ordin, arbitrul se transforma in judecator propriu-zis si pronunta, potrivit regulii generale sentinta de condamnare la o suma de bani. Insa acea suma de bani nu este stabilita de judecator, ci de reclamant, iar reclamantul are tot interesul sa supraevalueze obiectul. De aceea, in practica, paratul prefer sa execute ordinal pronunta de judecator in calitate de arbitru, si astfel se ajunge pe cale indirecta la condamnare in natura. Asa cum spuneam, judecatorul roman, putea pronunta fie o sentinta de condamnare sau absolvire, iar sentinta producea anumite efecte juridice, astfel sentinta de condamnare producea 2 efecte: FORTA EXECUTORIE :posibilitatea reclamantului de a-l constringe pe parat sa plateasca suma de bani la care afost condamnat. Numai ca in textile clasice, atunci cand se vorbeste despre executarea sentintei, se utilizeaza termienii de creditor si debitor. (Reclamant = creditor, paratul = debitor, pt ca porcesul s-a incheiat, air fostul reclamant este creditorul sumei de bani la care a fsot condamnat paratul, iar fostul parat este debitor deoarece datoreaza o suma de bani). In practica daca debitorul nu plateste de buna voie suma de bani la care a fost condamnat, creditorul il cheama in fata magistratului, infatisandu-I starea de lucru. Pretorul o verifica si dupa ce se convinge ca afirmatiile creditorului sunt adevarat, il intreaba pe debitor daca nu si-a platit datoria. Daca debitorul recunoaste ca nu a platit, atunci pretorul elibereaza un decret de executare silita, care poate fi asupra persoanei insolvabile, fie asupra bunurilor sale.executarea silita asupra persoanei este preluata din rpocedura legis sactiunilor si presupunea tinerea debitorului insolvabil in inchisoarea personala a creditorului timp de 60 de zile, iar daca debitorul totusi nu platea, urma sa fie vandut ca sclav in strainatate, intrucat, cetateanul roman nu putea fi sclav la Roma. Iar executarea silita asupra bunurilor se realiza prin 2 procedee, pe care le denumim Venditio bonorum sidistractio bonorum.

VENITIO BONORUM insemana vanzarea in bloc a bunului debitorului insolvabil, a.i toti creditorii sa isi poata valorifica drepturile de creanta, insa acest procedeu prezenta dezavantajul ca atraga infamia. De aceea senatorii au creat un nou procedeu de executare silita denumit dinstractio bonorum, ce presupunea vanzarea cu amanuntul a bunurilor debitorului insolvabil, pana cand toti creditorii isi valorificau drepturile de creanta si in plus acest procedeu de executare silita nu atragea infamia pt debitori. Iar prin forta juridica a sentinei intelegem autoritatea lucrului judecat. Potrivit acestui principiu, un process intre aceleasi parti si cu privire la acelasi obiect nu poate fi judecat de mai multe ori. Acest principiu nu a fost cunoscut de romani in epoca foarte veche, de aceea, un process intre aceleasi parti si cu privire la acelasi obicect putea fi judecat de mai multe ori si astfel se ajungea in mod fatal la sentinte contradictorii. Iata de ce inca din vremea procedurii legis sactiunilor s-a formulat o regula conform careia o actiune a legii nu poate fi intentata de mai multe ori, asadar, prin efectul acestei reguli s-a asigurat autoritatea de lucru judecat, dar numai fata de reclamant, in sensul ca numai reclamantul intentase o actiune in justitie, pe cand paratul care nu intentase vreo actiune putea redeschide procesul. In procedura formulara, autoriatea lucrului judecat fata de reclamant a fost asigurata prin efectul extintiv al lui litis contestation, caci potrivit acestui efect , in momentul lui litis contestation, dreptul initial, adicadreptul dedus de reclamant in justitiese stingea, ori la romani, acolo unde nu exista drept nu exista actiune in justitie,dar in cazul nostrum, dreptul reclamantului s-a stins, ceea ce insemana ca nu poate redeschide procesul. Pe cand paratul care nu intentase vreo actiune in justitie putea redeschide procesul si in procedura formulara. De accea au intervenit juristconsultii, care au formulat o noua regula ( care se aplica si astazi) conform careia : res iudicata pro venitate accipitur adica lucrul judecat se considera adevarat. Acest nou principiu a fost sanctionat pe care de exceptiune prin exception rei iudicate, adica exceptiunea lucrului judecat, exceptiune care era opozabil ambelor parti, incat daca reclamantul incerca sa redeschida procesul, exceptia era fata de parat si viceversa. Astfel a fost asigurata autoriatatea lucrului judecat fata de ambele parti. FORTA JURIDICA

Iar sentinta de absolvire, numai un singur efect

PROCEDURA EXTRAORDINARA
Asa cum spunea, in epoca post-clasica, s-a aplicat procedura extraordinara care presupunea judecarea procesului de la inceput pana la sfarsit de catre o singura persoana, denumita magistrate, cu precizarea ca in procedura extraordinara cuvantul magistrate il desemna pe judecator, ceea ce insemana ca a disparut diviziunea procesului in 2 faze. Disparand diviziunea procesului in 2 faze, a disparut si formula, exceptiunile au dobandit un caracter minutoriu, ceea ce inseamna ca ori de cate ori paratul dovedea pe cale de exceptiune ca datoreaza mai putin decat i-a pretins reclamantul, el va putea fi condamnat la mai putin.

De ex: daca reclamantul afirma ca are o creanta de 100, iar paratul dovedeste, pe cale de exceptiune ca datoreaza mai putin, 50 judecatorul va putea sa-l condamne la 50, ceea ce nu era posibil in procedura formulara in care exceptiunile aveau caracter absolutoriu, in sensul ca judecatorul nu putea pronunta sentinta de condamnare la mai putin. Totodata, in procedura extraordinara s-a introdus condamnarea ad-ipsam-rem adica asupra insusi lucrului, ceea ce inseamna condamnare in natura, spre deosebire de proc formulara, sentinta de condamnare nu se purta asupra lucrului ci asupra unei sume de bani. In proc extraodinara a fost introdusa executarea silita numita MALU MILITARI, adicaPRIN FORTA DE CONSTRANGERE A STATULUI.