Sunteți pe pagina 1din 4

IOAN SLAVICI – MOARA CU NOROC

Nuvela Moara cu noroc a fost publicată în anul 1881 în volumul Novele din
popor. Este o nuvelă realistă prin tematică, modalităţi de catacterizare a
personajului şi de investigare psihologică, rolul conflictului interior. Din
punctul de vedere al apartenenţei la un curent literar, este o nuvelă realistă.
Tema nuvelei o reprezintă consecinţele dezastruoase pe care banul le
aduce în viaţa omului. Conflictul nuvelei este unul interior şi unul exterior.
Cel interior constă în oscilaţiile lui Ghiţă între dorinţa de a câştiga bani şi de
a ramâne, totuşi, cinstit şi devotat familiei, iar conflictul exterior este relaţia
antagonică dintre cârciumarul Ghiţă şi Lică Sămădăul.
Ca formulă de incipit (începutul nuvelei) remarcăm scena în care
bătrâna soacră a lui Ghiţă îl îndeamnă pe acesta să nu plece din satul lui, că
numai liniştea propriului cămin îl face fericit. Ghiţă era cizmar, dar se
săturase de cârpit cizmele oamenilor, nu câştiga bine şi s-a hotărât să plece
la Moara cu noroc, pt a-*şi schimba destinul.
Acolo, pentru un timp, lui Ghiţă şi familiei lui le mergea bine, câştigau mult,
erau respectaţi, peste săptămână munceau, iar duminica mergeau la biserică
toţi 4, Ghiţă, soţia lui, Ana, cei doi copii ai lor şi bătrâna soacră. Hanul şi
moara erau situate într+un loc ciudat, de multe ori noaptea se auzeau sunete
ciudate. Pe lângă han treceau porcarii cu turmele. Într-o zi, la han, şi-a făcut
apariţia Lică Sămădăul, şeful porcarilor. Din discuţii, Ghiţă şi-a dat seama că
şederea lui la Moara cu noroc va depinde de Lică. Încetul cu încetul ,
sămădăul pune stăpânire pe viaţa lui Ghiţă : trimite oameni la crâşmă,
aceştia nu plătesc, vine în curtea lui Ghiţă când vrea, iar Ghiţă îşi cumpără
câini şi pistoale. Lică momeşte câinii, iar de pistoale nu se teme, pt că este
un om încercat. Tot ce-i mai rămâne lui Ghiţă este sa se alăture afacerilor
necurate ale lui Lică. El trebuia să-i spună lui Lică cine a trecut pe la han şi
să cunoască semnele porcilor, Lică vindea porci furaţi , o parte din câştig o
avea şi Ghiţă. Cârciumarul îşi ascunde adevăratele intenţii faţă de familie, e
mai dur. Pe de o parte ştie că nu face lucruri cinstite, dar nu l-ar denunţa pe
Lică pt că este încântat de perspectiva câştigurilor obţinute în tovărăşia lui.
La un moment dat, Ghiţă devine complicele lui Lică. Este bătut un arendaş ,
iar o femeie poposită la han este ucisă împreună cu copilul ei. Ghişă este
reţinut de jandarmi, dar este apoi eliberat pe chezăşie. Hotărăşte să îl
denunţe pe Lică. Prilejul se iveşte, pt că apare Pintea, un jandarm, fost
sămădău şi hoţ de codru, care a stat în în închisoare din cauza lui Lică. Se
făcuse jandarm numai ca să se răzbune pe Lică. Ghiţă nu este sincer în
totalitate cu Pintea, pt că îl denunţă pe Lică numai după ce ia o parte din
banii acestuia. La sărbărotile Paştelui, Ghiţă îşi oferă nevasta drept momeală
pt a-l prinde pe Lică. Merge să îl anunţe pe Pintea să vină ca să-l prindă pe
Lică cu banii furaţi asupra lui. Scîrbită de soţ şi de tot ce se întâmpla, Ana i
se dăruieşte lui Lică. Întors acasă, Ghiţă observă că onoarea lui familială a
fost întinată şi o ucide pe Ana. Este ucis de sluga lui Lică, Răuţ. Lică
incendiază Moara cu noroc şi pleacă, se aruncă cu capul într-un stejar.
Moara cu noroc arde, focul distrugând păcatele care au năpădit acel loc.
Finalul nuvelei este simetric. Bătrâna s-a întors cu copiii, găseşte totul
distrus, şi pune totul sub semnul destinului: asa le-a fost data.
Finalul are rol moralizator, pt ca banul şi orgoliul nemăsurat au
consecinţe grave. Slavici îşi pedepseşte exemplar personajele, pt că ele sunt
tipuri caracteristice societăţii şi lumii în general.
Caracterizarea personajelor
Ghiţă este personajul principal al nuvelei. Este un personaj care ţâşneşte din
propria lui luptă, dar care nu se poate împotrivi destinului. La început era un
cizmar sărac, care trăia liniştit cu soţia şi cei doi copii. El vrea să îşi
depăşească condiţia şi să le asigure soţiei şi copiilor un trai mai bun.la Moara
cu noroc dă de gustul banilor şi ar vrea să aibă xcât mai multţi. Relaţia cu
soţia se schimbă, devine ascuns, nu-i mai pasă de ea şi de copii. În suletul lui
se duce o luptă continuă, între dorinţa de a fi cinstit şi dorinţa de a câştiga
bani. Ajunge să regrete că are familie, ca să poată face ce vrea. Ştie de
nelegiuirile sămădăului, dar nu îl denunţă din laşitate, cât şi din faptul că el
doreşte câştigul cu orice preţ. Banul îl dezumanizează şi îl face să îşi pună
soţia drept momeală în braţele lui Lică. În acest moment, el nu mai are
sentimente pt ea, nici grija, doar banul îl interesează. Chiar dacă ştie că
sămădăul e un om rău, diabolic, el îl urmează, pt că să câştige bani prin orice
mijloace. Momentul în care îşi ucide soţia este unul plin de cruzime. Ghiţă a
pierdut în acel moment tot, a realizat că îşi pierde sufletul, dar nu mai putea da
înapoi. Sfârşitul lui este simbolic pt că acest om şi-a pierdut simţul măsurii ,
iar dorinţa exagerată de bani sfârşeşte întotdeauna rău. Este un tip de personaj
caracteristic lumii mercantile a sfârşitului secolului al XIX-lea.
Modalităţi de caracterizare :
-caracterizarea directă : autorul îl caracterizează ca pe un om de 36 de ani,
puternic, doritor de a-şi schimba soarta
-caracterizarea indirectă : +aautocaracterizare : d-apoi daca asa m-a făcut
Dumnezeu ?
-vorbe şi fapte : din discuţiile cu Ghiţă rezultă dorinţa de a câştiga, îi
dezaprobă gesturile, dar îl şi atrage personalitatea sămădăului
-punctul de vedere al altor personaje : Ana, când nu îl mai iubeşte, îl numeşte
muiere în pantaloni.
Este, aşadar, un personaj tipic pt societatea în care trăieşte. Gesturile lui
sunt observate cu minuţiozitate şi interpretate.
Ana , soţia lui Ghiţă , este o femeie de la ţară, cuminte, crescută în
spiritul respectului faţă de familie şi al supunerii faţă de bărbat. Îşi iubeşte
soţul , drept care îl şi urmează la Moara cu noroc, încearcă să îl înţeleagă şi să
îl ajute. Când acesta se îndepărtează de ea, Ana suferă foarte mult, dar
hotărăşte să fie lângă el până la capăt. Când dragostea încetează, în sufletul
Anei se aprinde dispreţul. I se dăruieşte lui Lică din nevoia de protecţie, nu
din iubire. Dorinţa ei de viaţă e mare, de aceea strigă în final :nu mă omorî.
Modalităţi de caracterizare :
-caracterizarea directă : Ana era cuminte şi deşteaptă, fragedă şi subţirică
-caracterizarea indirectă : din vorbele ei, reiese dragostea adâncă ce i-o poartă
soţului ei : tin la tine Ghiţă. ţin cu toată inima mea.
Lică este cel mai controversat personaj. Şef al porcarilor, este cel mai
temut om, influent şi bogat. El este un bun cunoscător de oameni, aşa că îşi dă
seama de patima pt bani a lui Ghiţă de când acesta ajunge la Moara cu noroc.
Este stăpân pe el, ştie ce vrea, intră în sufletul celorlalţi pe cre-i manipulează
cum vrea. Nu are prieteni, nici superiori, ci doar oameni de care să se
folosească. Intuind patima de bani a lui Ghiţă, Lică face afaceri cu acesta,
profită de el. Lipsa de scrupule a personajului se face observată în multe
rânduir : cănd o ucide pe femeia de la han, când singur îşi declară plăcerea de
a ucide sau când intră călare în biserică. Pe Ana nu o iubeşte, doar îl atrage
instinctual, de aceea nu vine să o salveze de la moarte, la strigătele acesteia.
Pentru el, orgoliul e totul, vrea să controleze pe toată lumea şi exercită o
atracţie diabolică asupra celor slabi. Sfârşitul lui este sfârşitul omului cu
orgoliu nemăsurat, care trece peste orice ca să îi fie lui bine.
Modalităţi de caracterizare :
-caracterizare directă : un bărbat cu privire tăoioasă, înalt, puternic, cu cămaşă
albă ca floricelele şi pieptar cu bumbi, bici de carmajin.
-caracterizare indirectă : din vorbe şi fapte reies :cruzimea, lipsa de scrupule,
plăcerea de a ucide, gândirea rudimentară
-punctul de vedere al altor personaje_ Ana spune că este om rău şi primejdios.
Ghiţă rercunoaşte spiritul său diabolic :tu nu eşti om, Lică, eşti diavol. Este un
personaj linear, cu trăsături neschimbate de-a lungul nuvelei.
Realizare artistică : Modurile de expunere au o valoare mare, predomină
naraţiunea, dar apare descrierea (descrierea locului unde este situat hanul,
descrierea turmelor de porci, hora) , de asemenea şi dialogul. Naraţiunea este
obiectivă, lipsesc mărcile subiectivităţii, de aici, impresia de stil cenuşiu.
Descrierea fixează cadrul acţiunii şi măreşte interesul pt desfăşurarea epică.
Dialogul, vorbirea indirectă servesc la caracterizarea personajelor, la relaşţiile
dintre personaje. Monologul interior şi stilul indirect liber sunt foarte utilizate.
Limbajul este specific ardelenesc, limbajul popular, oralitatea, redată de
zicasle, proverbe populare, replici-sentinţe, rostite de bătrână la începutul şi
finalul nuvelei. Intervenţia în evoluţia personajelor o dă chiar desfăsurarea
evenimentelor, Ana se schimbă, Ghiţă, doar Lică rămâne neatins.
Deci, nuvela Moara cu noroc este o creaţie importantă a nuvelisticii
româneşti, cu personaje bine realizate, cu o psihologie determinată de mediul
lor de viaţă.