A doua copilarie (de la 3 la 6-7 ani) Perioada prescolara

A treia copilrie (de la 7 la 11 ani)

O data cu intrarea in gradinita tipul de relatii se nuanteaza si se diversifica, amplificanduse conduitele din cadrul colectivelor de copii. Are loc concomitent si diferentierea conduitelor fata de persoane de diferite varste si ocupatii, aflate in ambianta cultural-sociala a copilului. Dezvoltarea fizica este evidenta in perioada prescolara. De la 3 la 7 ani are loc o crestere de la aproximativ 92 cm la 7 cm ca statura si o crestere de la cca ! "g la 22 "g ponderal. Organismul in intregime devine mai elastic, miscarile mai suple si mai sigure. #ersista o oarecare iritabilitate a cailor rinofaringiene si implicit o sensibilitate fata de bolile copilariei, prescolarul fiind expus la o usoara contractare de gripe si afectiuni bron$o-pneumonale. Deosebit de activa este formarea comportamentelor implicate in dezvoltarea autonomiei, prin organizarea de deprinderi si obisnuinte. Dintre acestea, mai specifice sunt comportamentele alimentare, de imbracare si igienice. O problema interesanta prin latura psi$ologica pe care o implica este aceea a continutului buzunarelor copiilor. %opilul de 3-! ani are buzunarele relativ goale. &pre ' ani incep sa contina dulciuri (si anvelope de dulciuri), spre * ani unele obiecte mici, dopuri, baloane, pietricele colorate, capse si c$iar cioburi de sticla colorata. #rezinta interes o serie de aspecte legate de somn. +n perioada prescolara, copilul accepta mai greu sa mearga la culcare, spectacolul relationarii cu ceilalti, interesul pentru ce fac adultii (adultrism) ca si placerea ,ocului fiind de mare atractie. +mportanta deprinderilor exprimate prin conduite alimentare, vestimentare (de imbracaredezbracare) si igienice este foarte mare - pentru toata viata - si creeaza personalitatii un suport de adaptare si un suport de responsabilitate pentru propria persoana si de autonomie reala, dar si de contributie la structura constiintei de sine, a eului corporal Caracteristici psihice generale #erioada prescolara este una din perioadele de intensa dezvoltare psi$ica. #resiunea structurilor sociale culturale, absorbtia copilului in institutiile prescolare solicita toate posibilitatile lui de adaptare. Diferentele de cerinte din gradinita si din familie solicita la randul lor o mai mare varietate de conduite. %a atare, contradictiile dintre solicitarile externe si posibilitatile interne devin mai active. Aceste forme de contradictii constituie puncte de plecare pentru dezvoltarea exploziva a comportamentelor, a conduitelor sociale diferentiate, a castigarii de modalitati diverse de activitati, a dobandirii de abilitati inscrise in programele gradinitelor. %omunicativitatea si sociabilitatea copilului cresc in aceste conditii. #erioada prescolara poate fi impartita in trei subperioade. (a) prescolarul mic (3-! ani) (b) prescolarul mi,lociu (!-' ani) (c) prescolarul mare ('-*/7 ani). a) perioada prescolara mica se caracterizeaza printr-o crestere a intereselor, a aspiratiilor si a aptitudinilor marunte implicate in satisfacerea placerii de explorare a mediului. De la un relativ ec$ilibru la 3 ani, are loc o trecere spre o oarecare instabilitate, o oarecare expansiune ce exprima o mare decentrare de pe obiectele concrete si manipularea lor pe integrarea obiectelor in strategii mai largi de utilizare in care li se confera functii simbolice. +ntegrarea in gradinita se face cu oarecare dificultate la aceasta varsta, data fiind dependenta mare a copilului prescolar mic de mama sa si de ambianta familiara. %a expresie a dezvoltarii, perioada prescolara mica este vadit de trecere de la centrarea activitatii organismului pe satisfacerea necesitatilor imediate, adeseori dominant biologice - prin mi,loace simple - spre activitati in care devin mai complicate modalitatile de satisfacere a unor trebuinte psi$ologice. #rescolarul mic este instabil, foarte impresionabil, plange razand si trece usor de la o dispozitie la alta. Durerea sa ca si bucuria sunt explozive, totale.

b) &pre ! ani, copilul devine mai puternic, dar si mai neindemanatic. 0iscarile sale devin mai brutale, fapt explicabil prin antrenarea si constituirea (inca instabila) de foarte numeroase conduite implicate in cerintele de autonomie. +n perioada prescolara mi,locie copilul traverseaza un usor puseu de crestere. #e plan psi$ologic se intensifica dezvoltarea limba,ului (intre 3 si ' ani se castiga cam '1 cuvinte pe luna). 2ot evidenta este dezvoltarea autonomiei datorita progreselor ce se realizeaza in planul deprinderilor alimentare, de imbracare, igienice. &e intensifica, de asemenea, dezvoltarea constiintei de sine, fapt ce se exprima prin cresterea opozabilitatii, a bravadei, a dorintei de a atrage atentia asupra sa (episod de negativism). 3ocul devine in perioada prescolara mi,locie activitatea de baza, incarcata de caracteristici active de valorificare a experientei de viata, a observatiilor, emotiilor, a actiunilor si conduitelor ce se ve$iculeaza in ambianta sa. 3ocul pune in evidenta o mare experienta sociala ac$izitionata si capacitatea de a crea verbal si comportamental roluri (prin mi,loace dominant intuitive) prin care copilul reconstituie episoade din realitatea incon,uratoare (,ocul cu rol si subiect). +n genere, curiozitatea devine mai ampla si abordeaza mai pregnant relatiile dintre fenomene (relatii de dependenta, de cauzalitate, de conditionare, etc.). %opilului ii plac povestile, prezinta interes pentru carti cu imagini, pentru desen, modela,, ,ocuri cu cuburi, teatru de papusi ori de marionete, 24, desene animate, etc. c) #rescolarul mare ('-*/7 ani) manifesta in ansamblu o mai mare forta, agilitate, inteligenta, reticiente in situatii usor penibile. %ampul atentiei este dominat de o intelegere mai profunda a situatiilor. 5xista si in perioada prescolara mare o oarecare opozitie fata de adulti, opozitie ce se manifesta spontan ca atare, urmata de dorinte vadite de reconciliere. 6a unii copii, atitudinile opozante sunt oprimate in comportament, dar alimentate subconstient. &e manifesta in conduitele alimentare (anorexie) si pune in evidenta susceptibilitati nesatisfacute - o stare mai tensionala dintre dorintele de autonomie si dependenta afectiva usor contrariata de rivalitati fraternale. Aceasta cu atat mai mult, cu cat, in numeroase familii copilul prescolar mai are unul sau doi frati mai mici. %aracteristica este la prescolarul mare si adaptarea mai evidenta a conduitelor fata de diferite persoane, de caracteristicile acestora in cele doua medii concurente, familia si gradinita. +n acest sens, copilul poate fi acasa destins, disponibil, iar in gradinita, rasfatat, nervos, si invers, fapt ce pune, de asemenea, probleme legate de dificultatile sale de adaptare, manifestate prin aceste mari distante psi$ologice de conduita in cele doua medii. Complexul lui Oedip %omplexul lui Oedip consta in sentimente care decurg din atasamentul erotic al copilului fata de parintele de sex opus. Analizand nevrozele, 7reud a descoperit fapte care, in mod sc$ematic, se pot reduce la doua tendinte interdependente. dragostea pentru parintele de sex opus si ostilitatea pentru parintele de acelasi sex. 5l le-a grupat intr-un ansamblu numit prin referire la mitologia elena, 8complexul lui Oedip9. :e amintim, intr-adevar, ca destinul lui Oedip, fiul lui 6aios, regele 2ebei, si al +ocastei, era de a-si ucide tatal si de a se casatori cu mama sa. 5xilat de mic copil, intr-o zi s-a luat la cearta cu un necunoscut (tatal sau, 6aios), pe care l-a omorat, a dezlegat enigma &finxului si, ca recompensa a primit mana +ocastei. %omplexul lui Oedip nu are nimic patologic, doar dezvoltarile sale in caz de nerezolvare pot sa devina patologice. 5l constituie o etapa normala in cresterea psi$ologica a copilului. %a urmare a descoperirilor facute de psi$analisti, nu se mai contesta existenta unei sexualitati infantile. %atre varsta de !-' ani, baiatul se indragosteste de mama sa (care este pentru el persoana de sex feminin cea mai demna de interes si cea mai apropiata) si, in acelasi timp, se arata agresiv fata de tatal sau, in care vede un rival caruia ii admira si ii invidiaza puterea si calitatile. %onflictul interior si tensiunea care rezulta de aici se rezolva in mod normal prin refularea tendintelor sexuale pana la pubertate si prin identificarea cu tatal. ca si acesta, baiatul va invata sa devina viril (fara revolta) si mai putin dependent de mama. 6a fetita se observa o situatie simetrica.

%omplexul lui Oedip ii caracterizeaza pe copiii din familiile monogame. 5l este, in esenta, un efect al culturii. +n civilizatia noastra acest complex ocupa o pozitie fundamentala, determinand anumite trasaturi de caracter (ostilitatea fata de tata poate fi deplasata asupra autoritatii in general, asupra sefilor ierar$ici, asupra ;isericii, statului, etc.) si ducand la nevroza atunci cand evolutia nu se face in mod normal.

A treia copilrie (de la 7 la 11 ani) Perioada colar mic

Prezentare general O data cu intrarea copilului in scoala, invatarea devine tipul fundamental de activitate. Activitatea scolara va solicita intens activitatea intelectuala, procesul de insusire gradata de cunostinte cuprinse in programele scolii elementare. +n consecinta, copilului i se vor organiza si dezvolta strategii de invatare, i se va constientiza rolul atentiei si repetitiei, isi va forma deprinderi de scris-citit si calcul. +nvatarea si alfabetizarea constituie conditiile ma,ore implicate in viata de fiecare zi a copilului de 7 ani. #rin alfabetizare, copilul dobandeste instrumente valide de apropiere de toate domeniile culturii si stiintei, isi formeaza un stil de activitate intelectuala, spirit de ordine, de disciplina in viata si in gandire, isi dezvolta interesele intelectuale. +n ceea ce priveste tipul de relatii, scoala impune modelele ei de viata, dar si modelele sociale de a gandi si actiona. 5a creeaza sentimente sociale si largeste viata interioara, cat si conditia de exprimare a acesteia (mai ales exprimarea verbala si comportamentala). Adaptarea copilului se centreaza pe atentia fata de un alt adult decat cei din familie. Acest adult (invatatorul sau invatatoarea) incepe sa ,oace un rol de prim ordin in viata copilului< el este cel ce veg$eaza la exercitarea regulilor scolare si sociale si cel care antreneaza energia psi$ica, modeleaza activitatea intelectuala a copilului si organizeaza viata scolara in ansamblul ei. Micul scolar in mediul social +n viata micului scolar, interrelatiilor din mediul familial li se suprapun noi relatii implicate de statutul de elev. Aceasta impre,urare ridica, pe de o parte, probleme de compatibilitate-continuitate si, pe de alta parte, probleme de interactiune-rezonantereevaluarearmonizare intre cele doua sfere/sisteme. Atitudinea calda din relatiile cu parintii si dintre ei (acceptanta si intelegere) este in genere de efecte pozitive. #arintii afectuosi si calzi pot fi de control le,er sau activ intensiv. Acestia din urma maresc dependenta copiilor de ei. +n consecinta, copiii din aceste familii sunt mai putin prietenosi si creativi, mai putin liberi (autonomi), cudificultati mai mari de maturizare. +n familiile in care acceptanta si caldura este asociata cu un control le,er si negli,ente - copiii sunt mai dezordonati, necompetitivi, deseori neadaptati la profesorii care nu suporta autonomia si independenta. Daca relatiile le,ere si afective au fost dominante in primii trei ani de viata, iar dupa intrarea copiilor in scoala parintii devin mai restrictivi, copiii vor deveni treptat conformisti, usor agresivi, dominanti, competitivi si orientati spre conformitate cu invatatorul, spre a-i atrage simpatia. Daca in copilaria timpurie parintii sunt restrictivi, calzi si atenti fata de autonomia copiilor, iar in perioada scolara mica raman calzi si atenti (control activ), adeseori copiii lor devin ordonati si pretentiosi in conduitele cu colegii lor. %opiii din aceasta categorie manifesta mai putine conduite mizere cand invatatorul nu e de fata - si au motivatii bune in munca scolara (mai ales baietii). %ele mai bune situatii sunt cele ale familiilor cu atitudine clara, calda, atente la autonomie, control ec$ilibrat. #arintii ostili, cu autoritate (re,ectivi) creeaza la copii deseori conformism usor agresiv. Acesti copii adeseori traiesc sentimente profunde de culpabilitate si revolta de sine si de aici incidenta reactiilor nevrotice, uneori tendinte de autopedepsire, incredere redusa in altii, dificultati in relatii cu colegii, teama de adulti, timiditati, nefericire. #arintii ostili (re,ectivi) negli,enti in controlul conduitelor copiilor, cu accese de disciplinare a copiilor (de cele mai multe ori arbitrare, inconsistente si dezordonate) provoaca 3

stari si conduite dezordonate. +n aceasta categorie de familii se intalneste mai deseori delincventa ,uvenila. %a atare, disciplina dezordonata in familie are efectele cele mai daunatoare. +n perioada scolara mica se contureaza atitudinea fata de parinti, stilul evaluarii acestora. +n genere, copiii sunt mai severi fata de mama si mai critici. Au fata de ea o imagine ideala mai putin clara. 7ata de tata, opiniile si imaginea sunt mai clare. (Desigur, toate aceste consideratii trebuie luate cu titlu de validitate statistica, ele nu pot fi aplicate rigid, fara discernamant fiecarui caz/copil in parte. 5ste greu de sustinut in mod predictiv, ca un copil dintr-o anumita categorie de familii va avea in mod cert structurile reactionale mai sus indicate.) +n ce priveste conceptia (estimatia) de sine a copilului, o data cu intrarea la scoala, sufera si aceasta unele modificari. Dupa varsta de = ani se constientizeaza o diferenta mai mare de evaluare intre cum se percepe micul scolar si cum este vazut de parinti, de cadrele didactice si de ceilalti copii. %opilul sesizeaza faptul ca i se apreciaza mai ales caracteristicile implicate in obtinerea rezultatelor scolare de catre cadrele didactice si parinti. De altfel, ocaziile de a se exprima in alte directii sunt relativ restranse. (%unoasterea elevilor are un caracter didacticist.) 7aptul ca estimatia de sine (si/sau a parintilor) nu coincide cu estimatia invatatorului si a celorlalti copii, creeaza un spatiu de trairi complexe ale vietii si competitiei scolare. %opilul incearca in genere sa se a,usteze mai ales la estimatia si cerintele parintilor, ca sa evite raceala, reprosul, pedeapsa, deceptia lor in caz de esec. De aceea copiii pot recurge la strategii de evitare, de evaziune si, in extremis, la minciuna. Daca aceste mi,loace se dovedesc de succes, incep sa fie folosite cu mai multa frecventa si dezinvoltura. Apar conduite deliberate de evaziune si in clasa. %opilul care nu vrea sa i se treaca nota in carnet declara ca l-a uitat acasa. 6a fel poate proceda cu caietele etc. Oricum, in viata scolara exista frustratii, conflicte, succese, realizari, esecuri, anxietate, motiv pentru care toti copiii, impreuna cu invatatorii lor si cu parintii au numeroase probleme specifice acestei varste. 0ai ales anxietatea si mecanismele de aparare ale sinelui prezinta interes. Anxietatea camuflata poate duce la nervozitate, tulburari de somn, diverse ticuri, si c$iar la fobia scolii, la inadaptare, panica etc. +n viata scolara mica se formeaza insa si stari afective numeroase legate de activitatile care se desfasoara in spatiul lectiei - emotii si sentimente intelectuale, estetice, artistice si social politice implicate in identitatea sociala, de neam si tara. #roblema valorilor morale ce se instituie ca factori de reglementare a conduitei prezinta o importanta psi$osociala deosebita. 0orala este legata de viata sociala, prin urmare adaptarea morala este si adaptare sociala. %ele mai cunoscute studii asupra dezvoltarii morale in copilarie si adolescenta apartin lui 3. #iaget. #si$ologul elvetian a diferentiat doua tipuri de morala in dezvoltare, la copil. o morala in care domina raporturile de constrangere, autoritarismul, obligativitati severe impuse din exterior, si o morala a cooperarii in care ansamblul regulilor de convietuire sau marea lor ma,oritate seconstituie datorita respectului reciproc si trairi intense a sentimentului de egalitate, ec$ilibru si interioritate a sentimentelor de datorie, cerinta de cooperare etc. Integrarea sociala a micului scolar O prima problema priveste integrarea copilului in viata scolara si obiectivele care ofera copilului un teren vast de invatare de conduite sociale, dar si un mod de a gandi si intelege lumea si viata din ,ur. 0ai mult decat in scoala el invata cate ceva privind ierar$izarea sociala cunoscand atributiile de director, profesor, contabil, medic, dar si aspecte legate de comportarea scolara a elevilor mai mari. %opilul scolar realizeaza in acest context, pe de o parte, o identificare cu clasa din care face parte iar, pe de alta, o identificare social-culturala cu scoala sa si o apropiere de ,udecati valorice elementare comparative cu ale acesteia. O a doua problema legata de integrarea copilului in viata sociala, este aceea a adaptarii la dimensiunile economice ale vietii (constientizarea valorii banilor, comportamentul de cumparator, etc.). !

A treia problema legata de integrarea sociala mai larga este aceea a orientarii scolare si a cunoasterii lumii profesiunilor. +n spri,inul acestei laturi a muncii educative pot veni ,ocurile cu rol, povestirile despre unele meserii, vizitele in diferite locuri de munca, etc. 6a 1 ani se inc$eie ciclurile copilariei - constituirea bazelor personalitatii, constiinta de sine, dobandirea statutului de scolar alaturi de acela de membru al familiei creeaza copilului o desc$idere larga spre viata sociala si, astfel, premisele fundamentale ale maturizarii.

'