"Un popor care nu i cunoate istoria este ca un copil care nu-i cunoate prinii.

" Ai cunoate rdcinile reprezint, aa cum bine sublinia colosalul istoric Nicolae Iorga, un gest nu doar de patriotism (dup prerea noastr, putnd fi considerat cea mai emoionant dovad de iubire fa de ara ta), ci i o certitudine a propriei identiti. Pentru a confrunta viitorul cu fruntea sus, pentru a ne pzi de ndoctrinri i false dileme, e necesar o cunoatere temeinic a originilor noastre att ca etnos, ct i ca limb. Asupra locului de formare a limbii si poporului roman au existat discutii care continua si in prezent dar originea latina este de netagaduit. Teorii asupra locului de formare : 1. Formarea la nord de Dunare, teorie sustinuta de catre Dimitrie Cantemir, reprezentantii Scolii Ardele si Bogdan Petriceicu Hasdeu. 2. Formarea limbii si poporului roman la sud de Dunare, ide sustinuta de burghezia maghiara, si se numeste teorie imigrationista. In viziunea acestora ne-am format ca si popor in sudul Dunarii de unde am imigrat apoi spre nord. Aceasta teorie este sustinuta partial si de catre Ovid Densusieanu si Alexandru Philipide. Al Philipide considera ca romanii s-au format in Moesia de unde au venit in trei valuri : spre sud macedoromanii, spre veste istroromanii si spre nord dacoromanii. In partea Nordica populatia daco-romana se stabileste intre sec V-VIII astfel: popularea initiala a Banatului Crisanei, Maramuresului si Moldovei si popularea finala a Ardealului, Olteniei , Muntenie si Dobrogei. 3. Formarea limbii si poporului roman pe ambele maluri ale Dunarii , teorie sustinuta de Nicolae Iorga, Sextil Puscariu, Al Rosetti si C-tin Daicovici. Aceasta teorie a fost susinut de Constantin Daicoviciu,Nicolae Iorga i Vasile Prvan. Etnogeneza proto-romnilor prin romanizarea Tracilor (Dacii fiind, dup Herodot, partea de nord a Tracilor i cei mai viteji dintre Traci) a avut loc pe ambele maluri ale Dunrii, ntre frontiera de nord a Imperiului i Linia Jireek, indiferent de durata dominaiei romane (care, pe malul sudic, n Moesia i n Scythia minor, a durat ase secole). Separarea Daco-Romnilor nord-dunreni de Istro-Romnii, Aromnii i Megleniii sud-dunreni nu provine din migraii ale proto-romnilor, ci din imigraia n zon aSlavilor, care au izolat diferitele populaii estromanice unele de celelalte, ceeace explic diferenele observate ntre cele patru limbi romanice orientale. Nicolae Iorga denumea bazinul Dunrii de Jos : Vatra strromn. Pentru Iorga, n spaiul sud-est european a existat o realitate etnic i lingvistic distinct creia i-a consacrat numeroase cercetri. Ocupnduse de trecutul romnilor din spaiul balcanic, el declar c face o restituire de drept n folosul alor mei, iar n anii 1913-1927 afirma s nu ni uitm de dnii. Interesul constant pentru aromni a lui Iorga are mai multe explicaii care se cumuleaz n originea sa subdunrean. El consider c romnii din sudul Dunrii erau urmai ai tracilor i al ilirilor. Romnii din Pind, altdat i cei din Balcani, ce poat n istorie la fel ca i fraii lor de la Dunre i Carpai numele de vlahi, pe care li l-au dat bizantinii, la fel ca i germanii, slavii i maghiarii i care s-au denumit numai o parte din ei, aromni sau armni, formeaz o parte separat, izolat, n mare msur desnaionalizat i mpiedicat de a forma un stat separat n cadrul romanitii rsritului. Constatm recunoaterea foarte clar a lui Iorga a autotohtoniei aromanilor in partile central sudice ale Balcanilor.Subliniind identitatea aromnilor cu dacoromnii , Nicolae Iorga afirma ca limba folosita de aromni nu era altceva decat un dialect al limbii romne provenita de o parte si de alta a Dunarii, din latina populara evoluata in mod specificin secolele de sfarsit ale antichitatii. Nicolae Iorga la fel ca si, marii fundatori, consider leagnul etnogenetic (vatra strromn) spaiul format din trei regiuni: Dacia (actuala Romnie, exceptnd Moldova i Bucovina), Moesia Inferior (actuala Serbie i nordul Bulgariei) i Scitia Minor. Este vorba un teritoriu situat la nord de linia Jireek, linie care separ pe tracii romanizai de tracii elenizai. Iorga sublinia dimensiunea rural, agricol existentei acestori romni precum si indeletnicirile sale: calitatea de militari, de cruari, negustori, hangii, meteugari, hangii, argintari, constructori, Aceast teorie susine c etnogeneza poporului, dar i formarea limbii, s -a produs pe ambele maluri ale Dunrii, la nord i sud, pn la linia Jireek. Procesele de continuitate romanic, dar i de difereniere, sunt asemntoare cu cele din alte spaii romanice (italice, galice sau iberice), fr s asistm la dislocri populaionale importante, cu excepia istroromnilor spre vest, aa cum am menionat, ale valahilor din Moravia spre zonele septentrionale, i ale valahilor din vestul Bulgariei spre Tesalia, acetia formnd ceea ce

bizantinii au numit Marea Valahie ( ). Firete, leagnul etnogenetic este ns controversat, ca mrime i contur, pentru c ntre romanizarea tracilor (dacilor) i prima atestare a termenului valah (Kedrenos, secolul al X-lea) nu exist informaii limpezi n sensul susinerii ideii de continuitate. Totui, nimeni nu poate nega existena acestor limbi (dialecte) romanice orientale, ceea ce nseamn c au existat i oamenii care le-au vorbit nentrerupt, pn la venirea migratorilor (avari, slavi, bulgari sau huni). Dovedind o impresionant mobilitate intelectual, o erudiie remarcabil, a abordat o mare varietate a domeniilor de creaie, manifestndu-se ca poet, dramaturg, portretist, dar i istoric literar, elabornd sinteze fundamentale. Desigur, cea mai important i interesant prestaie a lui Nicolae Iorga a fost istoriografia. Dup un travaliu titanic a adunat i colaionat mii de documente referitoare la istoria romnilor. In vasta sa oper, Nicolae Iorga a abordat multiple domenii ale culturii si civilizatiei romnesti si universale. Geniu universal, el a avut uluitoarea capacitate sa abordeze exhaustiv si ntr-un tot unitar istoria, cultura si civilizatia poporului romn, vzut nu ca o entitate metafizic, ca o plsmuire a mintii abstracte, ci ca o urias fiint, trecut prin multe lupte, ncercri si suferinte (...) care astzi e n stpnirea unei mosteniri, unui patrimoniu de traditii, de datini, de istorie trit, care face originalitatea lui. n domeniul istoriei patriei, el a elaborat monografii si sinteze de mare valoare, ca savant, patriot si om politic implicat plenar n evenimente viznd originea, unitatea si refacerea unittii statale a poporului romn. Mrturie stau si cele aproximativ 70 de articole publicate n ziarul Neamul romnesc si apoi n trei emotionante volume cu titlul Rzboiul nostru n note zilnice, care reconstituie cuvntarea tinut la serbarea pentru Unirea tuturor romnilor, n noiembrie 1918, la Teatrul National din Iasi. Referindu-se la Romnia Unit prin jertfe de snge, el o consider de acum vesnic n hotarele ei, () n ciuda invidiei si a urii dusmanilor nostri seculari, din dou motive: pentru c un popor ntreg a voit-o si pentru c ea nu nftiseaz dect ndeplinirea, fatal, a unei idei pe care au pstrat-o ca o sfnt comoar, veacurile. Argumente pentru 1. Geto-dacii au fost o populaie tracic de limb indo-european din grupul satem (limba latin fiind din grupul centum) care tria n bazinele Dunrii de jos i al Mariei, corespunztoare mpririlor administrativ-teritoriale Diocesis Thraciae i Diocesis Daciae. n aceste regiuni ntinse, populaia romanic s-a aflat n interiorul statului roman timp de circa ase secole la sud (n contrast cu perioada scurt de 165 de ani n cazul Daciei nord-dunrene), fr ca schimburile comerciale, transhumana i amestecul populaiilor s fi ncetat, aa cum o dovedesc tezaurele, patronimele din inscripii i izvoarele vremii. 2. Prezenta geto-dacilor este atestata de numeroase dovezi a continuitatii lor dupa cucerirea romana 3. Campaniile in Dacia Traiana ale mpratului roman Constantin, podul construit peste Dunre n 328 ntre Sucidava i Oescus, reanexarea unei pri a Daciei Traiana de ctre Constantin cel Mare[9], faptul c titlul Dacicus Maximus luat de Constantin n 336 e.n. dovedete o rennoire a unui anumit control al imperiului roman n Dacia Traiana sunt elemente mai puin incluse n argumentele pro i contra. 4. Lingvitii Skok i Konstantin Jireek au determinat c romanizarea s-a produs cu precdere la nordul unei linii pornind din actuala Albanie (parte din fostul Diocesis Illyricum, slab romanizat) i trecnd prin Macedonia, regiunea Serdica (actuala Sofia), Munii Haemus (actualii Balcani i Scythia minor (Dobrogea). La sud de aceast linie, Tracii s-auelenizat. Prin urmare, limba romanic oriental, supranumit de lingviti protoromn, s-a vorbit la nord de linia Jieek pn la limita extrem nordic a transhumanei pstorilor romanici, limit care pn n secolul XI est imposibil de determinat cu precizie, dar istoricii presupun c includea cea mai mare parte a actualei Romnieii. 5. Cronicarii bizantini Teofan Spovednicul i Teofilact din Simocatta atesteaz c n sec. VI, populaia romanic era prezent n imperiu[5]. Astfel, continuitatea populaiei latinofone din bazinul Dunrii de Jos este atestat, chiar dac nu i se poate defini o arie de rspndire precis i fix nainte de sec. XI. Imposibil de asemenea de determinat procentul populaiei romanice printre celelelte n diferitele teritorii, dar Theodor Capidan, Constantin Daicoviciu, Constantin C. Giurescu, Nicolae Iorga i Alexandru Xenopol au presupus-o majoritar n jurul marilor masive muntoase, unde se putea

refugia n caz de primejdie i unde practica pstoritul, aceasta att n sudul ct i n nordul Dunrii de jos. 6. Fenomene similare de supravieuire a unor populaii romanice n jurul unor masive muntoase-refugiu sau produs n aceeai epoc i n apus (masivele Ardeni i Vosges, muniiAlpi), unde populaiile respective au fost denumite de germanici: valcheren, wallons, welschen (toate aceste etnonime avnd etimon comun cu termenul valahi). 7. Influenta sud slava asupra Bisericii romane nu neaga, ci confirma prezenta romanilor la nordul Dunarii, fara de care ortodoxismul nu s-ar fi raspandit aici; 8. Se afirm c schimburile comerciale, transhumana i amestecul populaiilor a continuat vreme ndelungat, aa cum o dovedesc o serie de elemente arheologice i scriptice. - pastoritul transhumant (sezonier) si nu nomad era una din ocupatiile romanilor din zonele montane. Ocupatia lor de baza era agricultura imbinata cu cresterea animalelor in asezari sedentare. 9. Numeroase izvoare scrise atesta prezenta romanilor la nordul Dunarii inainte de secolul al XlII-lea; 10. Continuitatea daco-romanilor este dovedita de numeroase descoperiri arheologice, date lingvistice, marturii epigrafice etc.; 11. Lipsa totala a elementelor lingvistice germane in limba romana a fost combatuta de numeroase studii ale lingvistilor romani; 12. Romanizarea dacilor nu s-a facut doar in cei 165 de ani a stapanirii romane la nordul Dunarii, ci ea a fost atunci cea mai intensa, desfasurandu-se atat inainte de cucerirea romana cat si dupa evacuarea Daciei de catre administratia romana 13. Diferenierea limbii romanice orientale n mai multe ramuri, socotite de unii lingviti dialecte ale limbii romne, iar de alii limbi de sine-stttoare, se explic prin izolarea diferitelor populaii romanice, acestea fiind sedentare i nu migratoare : la nord de Dunre, n valea Timocului i n Dobrogea, apare dialectul dacoromn, iar la sud de Dunre :aromna, meglenoromna i istroromna[11]. Procesul de difereniere, care nu necesit premisa unor migraii neatestate i explic diferenele lingvistice i toponimia, este similar cu procesele din aceeai epoc n alte arii de rspndire a limbilor romanice, cum sunt spaiul iberic, spaiul galic i spaiul italic. n privina limbii, protoromna s-a separat ulterior n patru
limbi (astzi preferm dialecte): dacoromna (numit azi romna), aromna, mai apoi, meglenoromna, pe linia Jireek, i istroromna, spre vest, ajungnd pn n Istria. Desprinderea nu s -a produs prin migrri succesive, ci datorit ptrunderii slavilor care au izolat astfel populaiile din nord de cele din sud. - cele doua dialecte

(daco-roman si macedono-roman) fac parte din limba romana comuna (sau protoromana), care s-a format pe intreg spatiul Carpato-Danubiano-Balcanic; 14. Nici un izvor istoric nu atesta, insa, in decursul epocii medievale o imigrare in masa a romanilor de la sud la nord de Dunare, ci dimpotriva, treceri permanente ale romanilor transilvaneni la sud si est de Carpati, inclusiv peste Dunare. Chiar dac unele probe arheologice sau unele toponime sunt controversate, nu se poate afirma c valahii au aprut din senin. Merit reinut c primele cuvinte de grai romanic, celebrele torna, torna, consemnate n rzboiul bizantinilor cu avarii, le gsim, n secolul al VII-lea, la Teofilact Simocata (Simokats era o porecl nsemnnd bot de pisic, probabil legat de fizionomie) i, ceva mai trziu, la Teofan Spovednicul sau Mrturisitorul (care adaug i fratre). Nimic nu este ns limpede. Se crede totui c n acele vremuri, protoromnii erau menionai sub termenul generic de romani (). Geto-dacii (dup felul cum grecii i romanii i-au numit) erau o populaie tracic care, ca i ilirii, vorbea o limb din grupul satem (cum latin face parte din grupul centum, este imposibil s se poat susine c daca i latina ar fi limbi surori), i care triau n regiunea corespunztoare mpririlor administrativ-teritoriale Diocesis Thraciae i Diocesis Daciae. Astfel, populaia romanic rezultat s-a aflat mereu n interiorul statului roman, timp de circa ase secole la sud (i nu doar 165 de ani, ca n teoria continuitii exclusive la nord de Dunre). Altfel, despre Dacia si glorioasa ei romanitate vorbeau la Iasi, la Cluj si Bucuresti preotii si crturarii, prin alte prti pmntul nostru e dezbinat, ntelegnd aceste lucruri ca pe un punct de Crez. Si asa - zburnd din om n om, din generatie n generatie, sfintele limbi de foc, ducnd suflet moldovenesc n Ardeal, suflet ardelenesc dincoace . cnd ideea Daciei celorlalti s-a ridicat cu steagul Fenixului nviat din cenus odrasla de

tran Tudor din Vladimiri cu steagul nemuritorului nostru vultur, ntre un Naum Rmniceanu, monahul muntean de snge ardelenesc, si ntre un Gheorghe Lazr (...) si unul si altul propovduind despre Dacia noastr. El creiona hotarele Daciei ntre Nistru, Marea Neagr, Dunre, Panonia, Moravia si Podolia, (...) peste Nistru, Podolia, pn la apa Buhului si peste Dunre Misiile amndou, crora le zicem acum Dobroge si o parte de Iliria. Aceasta s fi fost Dacia. Titanul spiritului national ncheie patetica sa cuvntare cu ndemnul S fim vrednici de ce avem!.