1 Preliminarii

Fie M, A mult imi nevide si n N. Se muneste operat ie nara (sau lege

de compozit ie n-ara) denita pe M orice aplicat ie : M
n
M (M
n
=
M ... M
. .
n ori
). In cazul n = 2, obt inem operat iile binare si vom nota,
pentru : M
2
M, n loc de (a, b), ab. Mai mult, vom nota , +, , :
M
2
M, respectiv a b, a + b, a b, a b etc.
1
. In cazul n = 0 se obt in
operat iile 0-are (M
0
= {}mult imea cu un singur element, : M
0

M nsemnand precizarea unui element din M), iar pentru n = 1 se obt in

operat iile unare. Aplicat iile AM M(M A M) mai sunt numite
operat ii externe la stanga (dreapta) pe M peste A.
O mult ime nevidanzestrata cu un num ar de operat ii satisfacand eventual
anumite proprietat i este numita structura algebrica. Numarul, tipul si
proprietat ile operat iilor determina tipul de structura algebrica, iar mult imea
data este numit a mult imea subiacenta structurii algebrice obt inute.
Dintre problemele care apar n contextul structurilor algebrice amintim:
studiul legaturilor dintre structurile algebrice de acelasi tip, anume al apli-
cat iilor ce transporta operat iile (morsme); studiul unor submult imi ale
mult imilor subiacente; studiul unor elemente remarcabile; studiul aspectelor
specice ce apar n legatur a cu not iuni si construct ii matematice, precum
relat iile de ordine sau de echivalent a etc.
Dintre proprietat ile care se impun operat iilor se disting: asociativitatea,
comutativitatea, existent a elementului neutru, inversabilitatea elementelor,
distributivitatea (n cazul a 2 operat ii) etc..
Concret (n general va utilizata, pentru simplitate, notat ia multipliva-
tiva):
- operat ia : M
2
M este numit a operat ie asociativa daca: (a, b, c)
M
3
, (a b) c = a (b c) (notam a b c, obt in and astfel si x
1
x
2
... x
n
pentru x
1
, ..., x
n
M);
- spunem ca e M este element neutru pentru operat ia : M
2
M
daca: a M, a e = e a = a (din e
1
= e
1
e
2
= e
2
rezulta ca, daca
admite element neutru, atunci acesta este unic);
- operat ia : M
2
M este numit a operat ie comutativa daca: (a, b)
M
2
, a b = b a;
- daca : M
2
M admite elementrul neutru e, atunci spunem ca x M
1
Notat ia , (+) este numita notat ie multiplicativa (aditiva) a operat iei.
1
este inversabil daca exista x

M astfel nc atx

x = e = x x

(x

este
numit inversul lui x);
2
- daca +, : M
2
M satisfac condit ia (a, b, c) M
3
, a(b+c) = ab+ac,
(b +c) a = b a +c a, atunci spunem ca este distributiva fat a de +.
S-a remarcat anterior unicitatea elementului neutru (daca exista).
In urma unui rat ionament inductiv, rezulta ca au loc urmatoarele:
1. Daca operat ia : M
2
M este asociativa, atunci x
1
, ..., x
n
M,
n N

avem ca (x
1
... x
k
) (x
k+1
... x
n
) = (x
1
... x
l
) (x
l+1
... x
n
),
pentru orice k, l nc at a k, l n 1 (proprietatea de asociativitate
generalizata).
2. Daca operat ia : M
2
M este comutativa, atunci: x
1
, ..., x
n
M
1
n N

, pentru orice aplicat ie bijectiva : {1, 2, ..., n} {1, 2, ..., n}, avem
ca x
1
x
2
... x
n
= x
(1)
... x
(n)
(propreitatea de comutativitate
generalizata).
Precizam ca n cazul unei operat ii : M
2
M asociative, pentru x M
si n N

, se deneste x
n
prin x
n
= x
1
x
2
...x
n
, unde x
1
= x
2
= ... = x
n
= x.
Obt inem:
i) x
m
x
n
= x
m+n
;
ii) (x
m
)
n
= x
mn
;
iii) daca x y = y x atunci (x y)
n
= x
n
y
n
.
In notat ie aditiva, nx = x +... +x, si
i) mx +nx = (m+n)x;
ii) m(nx) = (mn)x;
iii) daca x +y = y +x, atunci n(x +y) = nx +ny.
Denit ia 1.1. O mult ime nevida S nzestrata cu o operat ie binara aso-
ciativa : S
2
S este numita semigrup.
Notam (S, ).
Exemple:
i) Mult imea funct iilor {f : M M}, M = , mpreuna cu operat ia
de compunere constituie un semigrup (numit semigrupul transformarilor
mult imii M);
ii) Mult imea numerelor naturale Nmpreun a cu operat ia uzuala de adunare
(sau de nmult ire) constituie un semigrup.
Denit ia 1.2. Un semigrup ce admite elemente unitate mai este numit
monoid. Este evident ca elementul unitate este unic n cadrul unui monoid
2
In cazul notarii operat iei prin , x

va mai notat x
1
, iar e va mai notat 1. In
cazul notat iei + x

va mai notat x, iar e va mai notat 0.

2
dat.
Denit ia 1.3. Un monoid (G, , e) n care toate elementele sunt in-
versabile este numit grup.
Explicitand obt inem axiomele grupului: o mult ime G = este numit a
grup daca:
i) G este nzestrat a cu o operat ie binara : GG G;
ii) operat ia este asociativa: x (y z) = (x y) z, (x, y, z) G
3
;
iii) (G, ) admite element neutru: e G : x e = x = e x, x G;
iv) elementele lui G sunt inversabile (relativ la ): x G, x
1
G :
x x
1
= e = x
1
x.
Desi axiomele pot nc a simplicate (de exemplu este sucient sa avem
x e = x sau x x
1
= e), va pastrata aceasta varianta (clasica).
Daca, n plus:
v) x y = y x, (x y) G
2
, spunem ca G
3
este grup comutativ (sau
grup abelian).
Exemple:
i) Pe o mult ime cu un singur element, {a}, se poate introduce o unica
structura de grup, prin a a = a = a
1
= e. Este numit grupul nul.
ii) (Z, +, 0); (Q, +, 0); (Q

, , 1); (R, +, 0); (R

, , 1);
iii) Pentru o mult ime oarecare M, mult imea S(M) a biject iilor M M,
mpreun a cu operat ia uzuala de compunere constituie un grup (este numit
grupul permutarilor mult imii M).
Daca M este o mult ime nita avand n elemente (n 2) (vom alege M =
{1, 2, ..., n}), atunci S(M) va notat S
n
si va numit grupul permutarilor
de grad n.
Observat ia 1.1. S
n
are n! = 1 2 ... n elemente.
Un element din S
n
va notat prin
=
_
1 2 ... n
(1) (2) ... (n)
_
, iar
_
1 2 ... n
1 2 ... n
_
= .
In cazul unei permut ari , daca
(j) (i)
j i
< 0, spunem ca avem o
inversiune n .
3
Notam, adeseori, Gn loc de (G, , e). In general, va folosita notat ia multiplicativa,
cea aditiva va apare n unele cazuri concrete.
3
Notam

1i<jn
(j) (i)
j i
si obt inem

= 1. Daca numarul
inversiunilor lui este par spunem ca avem o permutare para (deci

= 1).
In caz contrar, o vom numi permutare impara (

= 1).
Fie (G, , e), (G

, , e

) doua grupuri. Se numeste morsm de grupuri

de la G la G

orice funct ie f : G G

ce satisface condit ia
f(a b) = f(a) f(b) (pentru orice a, b G).
Rezulta imediat ca f(e) = e

si
f(a
1
) = (f(a))
1
(inversul ind, evident, considerat n G, n membrul nt ai si, respectiv, n
G

).
Fie o mult ime nevida nzestrat a cu doua operat ii (notate, de obicei, prin
+ si ). Enunt am urmatoarele condit ii:
1) Mult imea data are structura de grup abelian relativ la + (elementul
neutru, numit si element zero, se va nota prin 0, iar inversul unui element a
va notat a);
2) Mult imea data are structura de semigrup relativ la ;
3) Operat ia este distributiva fat a de operat ia + (a(b+c) = ab+ac;
(b +c) a = b a +c a);
4) Operat ia + admite element neutru (notat 1);
5) Operat ia este comutativ a;
6) Orice element diferit de 0 (condit ia 4 se presupune ndeplinita) admite
invers relativ la (inversul lui a este notat a
1
).
Denit ia 1.4. i) O mult ime nevida R nzestrata cu doua operat ii +
si satisfacand 1), 2), 3) este numita inel.
ii) O mult ime nevida Rnzestrata cu doua operat ii + si satisfacand
1), 2), 3), 4) este numita inel unitar.
iii) O mult ime R nzestrata cu doua operat ii + si satisfacand 1),
2), 3), 5) este numita inel comutativ.
iv) O mult ime K, avand cel put in 2 elemente, nzestrata cu doua operat ii
+ si satisfacand 1), 2), 3), 4), 6) este numita corp;
v) O mult ime K avand cel put in 2 elemente, nzestrata cu doua operat ii
+ si satisfacand 1), 2), 3), 4), 5), 6) este numita corp comutativ
(sau camp).
Observat ia 1.2. In orice inel (si evident, n orice corp) au loc:
4
i) a 0 = 0 a = 0;
ii) a (b) = (a) b = (a b); (a) (b) = a b;
iii) a
n

i=1
b
i
=
n

i=1
a b
i
,
_
n

i=1
a
i
_
b =
n

i=1
a
i
b.
Intr-adevar, a 0 = a (0 + 0) = a 0 + a 0, deci a 0 = 0. Avem si
0 = 0 b = (a + (a)) b = a b + (a) b deci (a) b = (a b). Analog,
rezulta a (b) = (a b). (a) (b) = (a (b)) = ((a b)) = a b.
Relat ia iii) se demonstreaza prin induct ie matematica.
Observat ia 1.3. In cazul unui corp (K, +, ) vom avea: (K, +) este grup
abelian, iar (K

, ) este grup (K

= K \ {0}). Precizam ca operat iile vor

notate (pentru orice structura considerata) prin + si/sau (nt eleg andu-
se din context mult imile pe care sunt denite, iar elementele neutre, daca
exista, vor notate 0, respectiv 1).
Exemple:
i) inelul numerelor ntregi (Z, +, ); corpul numerelor rat ionale (Q, +, );
corpul numerelor reale (R, +, ); corpul numerelor complexe (C, +, );
ii) inelul ntregilor lui Gauss Z[i] = {m + ni, m, n Z}, i =

1,
operat iile ind aceleasi ca si n C;
iii) Q(

2) = {a +b

2 | a, b Q} are structura de corp fat a de operat iile

induse de operat iile din (R, +, );
Pe o mult ime cu un singur element se poate deni o structura de inel
(unitar) impunand a +a = a = a a = 0 = 1. Este numit inel nul. O astfel
de construct ie nu este posibila n cazul corpurilor.
Fie R si R

doua inele. Se numeste morsm de inele de la R la R

orice
funct ie f : R R

ce satisface condit iile:

f(a +b) = f(a) +f(b);
f(a b) = f(a) f(b), oricare ar a, b R.
Un morsm f : R R

, unde R si R

sunt inele unitare, care satisface n

plus condit ia f(1) = 1 este numit morsm unitar de inele unitare.
Prima condit ie din denit ia not iunii de morsm conduce la faptul ca f
este morsm ntre grupurile (R, +) si (R

, +), deci vom avea f(0) = 0 si

f(a) = f(a).
In ipoteza ca f este n plus bijectiva, obt inem not iunea de izomorsm
de inele. Rezulta si ca f
1
este izomorsm de inele. Pentru un morsm de
inele f : R R

notam ker f = {x | x R, f(x) = 0 R

}, Imf = f(R).
Fie K, K

doua corpuri. Se numeste morsm de corpuri de la K la K

orice funct ie f : K K

ce satisface condit iile:

5
f(a +b) = f(a) +f(b);
f(a b) = f(a) f(b).
Altfel spus, f este un morsm de grupuri ntre (K, +) si (K

, +) si morsm
de grupuri ntre (K

, ) si (K

, ). Rezulta de aici ca f(1) = 1; f(a

1
) =
(f(a))
1
. Ca si n cazul inelelor, un morsm bijectiv de corpuri va numit
izomorsm de corpuri.
Fie R un inel comutativ si unitar. Consideram mult imea sirurilor de ele-
mente din R, (a
0
, a
1
, ..., a
n
, ...) cu proprietatea ca num arul componentelor
diferite de 0 R este nit. Pe aceasta mult ime se introduc operat iile:
(a
0
, a
1
, ..., a
n
, ...)+(b
0
, b
1
, ..., b
n
, ...) = (a
0
+b
0
, a
1
+b
1
, ..., a
n
+b
n
, ...) si (a
0
, a
1
, ...,
a
n
, ...) (b
0
, b
1
, ..., b
n
, ...) = (c
0
, c
1
, ..., c
n
, ...) unde c
k
=

i+j=k
a
i
b
j
, k N.
Aceste operat ii confera mult imii considerate structura de inel comutativ
si unitar, dupa cum se poate verica usor.
Pentru R, denind (a
0
, a
1
, ...) = ( a
0
, a
1
, ...) si notand X =
(0, 1, 0, 0...) se obt ine ca (a
0
, a
1
, ..., a
n
, ...) poate scris sub forma

k
a
k
X
k
,
unde X
k
= X X ... X
. .
k ori
(suma ind nita).
Inelul construit anterior este numit inelul polinoamelor de o nedetermi-
nata peste R si este notat R[X]. Numarul n = max{i | a
i
= 0} este numit
gradul polinomului (a
0
, a
1
, ...), iar a
n
(n acest caz) este numit coecien-
tul dominant al polinomului. Pentru polinomul nul (0, 0, ...) se convine sa
se considere gradul sau ca ind .
Polinoamele (0, a, 0, ...) a R se identic a cu a R, sunt numite poli-
noame constante, iar gradul lor este egal cu 0.
2 Algebra liniara
Matrice. Determinant i
Fie (K, +, ) un corp comutativ si M = {1, 2, ..., m}, N = {1, 2, ..., n}, m, n
IN

. Reamintim ca se numeste matrice de tip (m, n) peste K orice funct ie A :

MN K. Precizam ca, exceptand unele rezultate privind inversabilitatea
matricelor si sistemele liniare, not iunile si celelalte rezultate ce vor date n
continuaresi pastreaz a valabilitatea si n cazul n care K este inel (comutativ
si unitar).
6
Notand A(i, j) = a
ij
, i M, j N, matricea A poate reprezentat a sub
forma unui tablou
A =
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
... a
1n
a
21
a
22
... a
2n
... ... ... ...
a
m1
a
m2
... a
mn
_
_
_
_
_
_
av and m linii si n coloane (condensat A = (a
ij
)
mn
).
Pe mult imea matricelor de tip (m, n) peste K, notata M(m, n, K), se
deneste operat ia de adunare a matricelor prin: daca A, B M(m, n, K),
atunci (A +B)(i, j) = A(i, j) +B(i, j), (i, j) M N, obt in andu-se:
(M(m, n, K), +) are structura de grup abelian.
Pentru matricile A M(m, n, K), A = (a
ij
)
mn
, B M(n, p, K),
B = (b
ij
)
np
se deneste o matrice C M(m, p, K) prin C = (c
ij
)
mp
unde c
ij
=
n

k=1
a
ik
b
kj
, 1 i m, 1 j p, numita produsul
matricelor A si B (notam C = A B).
In cazul m = n, mult imea M(m, n, K) se noteaza prin M(n, K). Pro-
dusul denit anterior conduce la o operat ie pe M(n, K), obt in andu-
se:
(M(n, K), +, ) are structura de inel
4
unitar. Rolul de matrice uni-
tate este jucat de I
n
=
_
_
_
_
1 0 ... 0
0 1 ... 0
... ... ... ...
0 0 ... 1
_
_
_
_
, 0, 1 K.
Pentru A M(m, n, K), A = (a
ij
)
mn
si K, se deneste A
M(m, n, K), A = ( a
ij
)
mn
, obt in andu-se o operat ie externa numita
produsul matricelor (din M(m, n, K)) cu scalari (din K).
Pentru A M(m, n, K), A = (a
ij
)
mn
, matricea
t
A M(n, m, K)
t
A =
(
t
a
ke
)
nm
, unde t
a
ke
= a
ek
, este numit a transpusa matricei A.
4
inel necomutativ
7
Fie A M(n, K). Elementul din K notat det A si dat de det A =

Sn

a
1(1)
... a
n(n)
unde S
n
noteaza mult imea permutarilor de grad n si

=
_
1 daca este permutare para,
1 daca este permutare impara,
se numeste determinantul matricei A
5
(se mai noteaza prin
det A =

a
11
a
12
... a
1n
... ... ... ...
a
n1
a
n2
... a
nn

sau |a
ij
|
nn
).
In vederea indicarii ulterioare a unui procedeu de calcul se denesc (pen-
tru A M(n, K)) not iunile de minor si complement algebric ale unui ele-
ment.
Suprimand linia i (anume a
i1
...a
in
) si coloana j (anume
a
j1
.
.
.
a
jn
) din A, se
obt ine o matrice
i
A
j
M(n 1, K) al carei determinant poarta numele de
minorul elementului a
ij
(va notat d
ij
). Elementul
ij
= (1)
i+j
d
ij
va
numit complementul algebric al elementului a
ij
.
Au loc urmatoarele proprietat i:
det A = det
t
A;
daca ntr-o matrice A M(n, K), n N

se schimb a doua linii

(coloane) ntre ele atunci se obt ine o matrice al carei determinant este
egal cu det A;

a
11
a
12
... a
1n
... ... ... ...
a
i1
a
i2
... a
in
... ... ... ...
a
n1
a
n2
... a
nm

a
11
a
12
... a
1n
... ... ... ...
a
i1
a
i2
... a
in
... ... ... ...
a
n1
a
n2
... a
nm

, 1 i n
(analog pentru coloane);
5
pentru A M(n, K) spunem si ca det A este determinant de ordin n.
8

a
11
a
12
... a
1n
... ... ... ...
a
i1
a
i2
... a
in
... ... ... ...
a
j1
a
j2
... a
jn
... ... ... ...
a
n1
a
n2
... a
nn

a
11
... a
1n
... ... ...
a
i1
+ a
j1
... a
in
+ a
jn
... ... ...
a
j1
... a
jn
... ... ...
a
n1
... a
nn

pentru orice
1 i, j n, K (analog pentru coloane);
Pentru A M(n, K), au loc
6
:
det A = a
i1

i1
+... +a
in

in
, pentru orice 1 i n;
det A = a
1j

1j
+... +a
nj

nj
, pentru orice 1 j n;
Pentru A, B M(n, K), n N

, det A B = det A det B.

Fie A Mn, K. Se spune ca A este matrice inversabila daca exista o
matrice B M(n, K) astfel ncatA B = B A = I
n
(B este numit a inversa
lui A). Inversa unei matrice, daca exista, este unica si va notata A
1
. Se
cunoaste ca A M(n, K) este inversabila daca si numai daca det A = 0, iar
(n cazul n care exista)
A
1
=
1
det A

_
_
_
_

11

21
...
n1

12

22
...
n2
... ... ... ...

1n

2n
...
nn
_
_
_
_
(se remarca faptul ca nlocuirea elementelor cu complement i algebrici se face
n
t
A).
ConsideramA M(m, n, K) si e k un numar natural 1 k min(m, n).
Alegand, n A, k linii si k coloane, elementele care se regasesc la intersect ia
acestor linii si coloane formeaza o matrice patratic a de ordin k (submatrice a
matricei A) al carei determinant se numeste minor de ordin k al matricei
A.
Daca A M(m, n, K) are si elemente diferite de 0 K, spunem ca A
are rangul r (rangA = r) daca A admite un minor de ordin r nenul, iar tot i
minorii lui A de ordin mai mare decat r (daca exista) sunt nuli
7
Evident,
6
formulele de dezvoltare dupa o linie, respectiv dezvoltare dupa o coloana.
7
Daca A este matricea nula (a
ij
= 0 K, pentru orice 1 i m, 1 j n),
convenim sa spunem ca rangA = 0.
9
este sucient (si necesar) ca tot i minorii de ordin r + 1 (daca exista) sa e
nuli.
Sisteme de ecuat ii liniare
Fie sistemul
(*)
_
_
_
a
11
x
1
+... +a
1n
x
n
= b
1
...
a
m1
x
1
+... +a
mn
x
n
= b
m
, b
i
, a
ij
K, 1 i m, 1 j n.
Prin solut ie a sistemului sent elege o n-upla de elemente din K, (
1
, ...,
n
),
care veric a ecuat iile sistemului. Distingem: sistem incompatibil (nu ad-
mite nici o solut ie), sistem compatibil determinat (solut ie unica), sistem
compatibil nedeterminat (o innitate de solut ii).
Notam A =
_
_
a
11
... a
1n
... ... ...
a
m1
... a
mn
_
_
si A =
_
_
a
11
... a
1n
b
1
... ... ... ...
a
m1
... a
mn
b
m
_
_
(ultima
coloana este numit a coloana termenilor liberi)
8
si se obt ine:
Sistemul de ecuat ii liniare (*) este compatibil daca si numai daca rangA =
rangA(teorema Kronecker - Capelli).
Daca rangA = r, alegand un minor de ordin r nenul (corespunzator unei
submatrice a matricei A), vom numi determinant caracteristic (al
sistemului dat) determinantul matricei obt inute prin bordarea subma-
tricei alese (numit a submatrice principala) cu o coloana alcatuita din
elementele corespunzatoare liniilor submatricei respective din coloana
termenilor liberi precum si cu cele corespunzatoare ale uneia dintre
liniile ramase (daca exista o astfel de linie). Se obt ine:
In ipoteza rangA < m, sistemul de ecuat ii () este compatibil daca
si numai daca tot i determinant ii caracteristici sunt nuli (teorema
Rouche).
Daca rangA = m (avem si m n), sistemul (*) este, evident, compa-
tibil.
In cazul m = n si det A = 0, pentru rezolvare se poate aplica regula
Cramer:
8
Liniile matricei A corespund ecuat iilor sistemului, iar coloanele corespund necunos-
cutelor acestuia.
10
Daca m = n si det A = 0, atunci () admite solut ie unica data de
x
1
=
d
1
d
, ..., x
n
=
d
n
d
unde d = det A, iar d
i
este determinantul matricei
obt inute din matricea sistemului prin nlocuirea coloanei i cu coloana
termenilor liberi.
In celelalte cazuri (m = n sau m = n si det A = 0), daca sistemul este
compatibil, se aleg ecuat iile ce corespund liniilor submatricei principale si se
pastreaza n membrul ntai necunoscutele ce corespund coloanelor submatri-
cei principale (celelalte ind trecute n membrul doi), obt in andu-se un sistem
ce poate rezolvat cu ajutorul regulii lui Cramer. Precizam ca acest sistem
are exact aceleasi solut ii cu sistemul init ial
9
.
Spat ii liniare
Fie (K, +, ) un corp comutativ.
Denit ia 2.1. Un grup comutativ (V, +)
10
nzestrat cu o operat ie externa
: K V V , (, x) = x, astfel ncat:
i) (x +y) = x +y;
ii) ( +)x = x +x;
iii) ( )x = (x);
iv) 1x = x
pentru orice , K(1 K) si orice x, y V , este numit spat iu liniar
peste K (sau Kspat iu liniar). In cele ce urmeaza va considerat doar
cazul netrivial V = {0}.
Exemple:
i) Considerand, pentru cazul (K, +, ), grupul abelian (K, +) si operat ia
externa data de , se obt ine: K este spat iu liniar peste K;
ii) Denind pe K
n
= KK... K operat iile (
1
, ...,
n
)+(
1
, ...,
n
) =
(
1
+
1
, ...,
n
+
n
) si (
1
, ...,
n
) = (
1
, ...,
n
), K, se obt ine:
K
n
este spat iu liniar peste K;
iii) M(m, n, K) este spat iu liniar peste K (operat iile ind + si produsul
matricelor cu scalari);
9
Daca doua sisteme de ecuat ii au exact aceleasi solut ii se mai spune ca sunt sisteme
echivalente (se admite ca toate sistemele incompatibile sunt echivalente ntre ele).
10
Utilizarea notat iei aditive nu poate produce confuzii (de exemplu, n ii), este evident
ca simbolul + din paranteza reprezinta operat ia din K, iar n membrul al doilea apare
operat ia din V .
11
iv) Mult imea polinoamelor de o nedeterminant a K[X] are structura de
spat iu liniar peste K (+ reprezint a suma uzuala de polinoame, iar, pentru
K si f =
n

i=0
a
i
X
i
, f =
n

i=0
( a
i
)X
i
).
v) Mult imea polinoamelor de grad cel mult n, K
n
[X], n N este spat iu
liniar peste K (operat iile sunt precizate n exemplul iv)).
Observat ia 2.1. Pentru un spat iu liniar, V , peste corpul K, avem:
i) x = 0 = 0 sau x = 0;
ii) ()x = x = (x); ()(x) = x;
iii) x = x, x = 0 = ;
iv) x = y, = 0 x = y.
Fie V un spat iu liniar peste corpul K si S V . Daca S = {x
1
, ..., x
n
},
n N

, si din orice egalitate

n

i=1

i
x
i
= 0,
i
K, i = 1, n, rezulta
i
= 0,
i = 1, n, atunci spunem ca elementele x
1
, ..., x
n
sunt liniar independente
(sau ca S este (submult ime) liniar independenta). Daca S este in-
nita, atunci S va numita submult ime liniar independenta daca orice
submult ime nita a sa este liniar independenta. In caz contrar
11
, spunem ca
S este liniar dependenta.
Precizam si ca expresiile de forma
n

i=1

i
x
i
mai sunt numite combinat ii
liniare de x
1
, ..., x
n
V .
Observat ia 2.2. i) Daca x V, x = 0, atunci S = {x} este liniar
independent a;
ii) Daca 0 S, atunci S este liniar dependenta;
iii) Daca S este liniar independent a, iar S

S, atunci S

este liniar
independent a;
iv) Daca S

S, iar S

este liniar dependent a, atunci S este liniar depen-

dent a.
Daca = M V , M = {x
1
, ..., x
n
}, n N

, spunem ca M constituie un
sistem de generatori pentru V daca orice element x V se poate exprima
11
Daca S = {x
1
, ..., x
n
} atunci exista
i
K, i = 1, n si exista cel put in un indice i,
1 i n, asa ncat
i
= 0 si
n

i=1

i
x
i
= 0 (n cazul innit, exista cel put in o submult ime
nita liniar dependenta).
12
ca o combinat ie liniara de x
1
, ..., x
n
, x =
n

i=1

i
x
i
. In cazul n care M este
innita se impune ca, pentru orice x V , sa existe n N

si x
1
, ..., x
n
M
astfel nc atx =
n

i=1

i
x
i
,
i
K, i = 1, n.
Observat ia 2.3. Pentru orice spat iu liniar V , mult imea V constituie un
sistem de generatori pentru V .
Denit ia 2.2. O submult ime B a spat iului liniar V peste K este numita
baza a spat iului V daca:
i) B este liniar independenta;
ii) B constituie un sistem de generatori.
Distingem cazurile cand B este nita, respectiv innita.
Teorema 2.1. Orice spat iu liniar admite o baza.
Demonstrat ie. Pentru exemplicare, vom demonstra teorema n cazul n
care spat iul liniar considerat admite un sistem nit de generatori. Fie, atunci,
spat iul liniar V si {x
1
, ..., x
n
}
12
un sistem de generatori pentru V . Evident ca
exista x
i
= 0 si, n consecint a, {x
i
} constituie o submult ime liniar indepen-
dent a. Fie B
13
o submult ime liniar independenta ncat B {x
1
, ..., x
n
} si B
este maximala (relativ la incluziune) cu aceasta proprietate. Prin eventuala
renumerotare, obt inem B = {x
1
, ..., x
m
}, m n. Este sucient sa arat am ca
B consituie un sistem de generatori. Intruc at B este maximala rezulta ca,
pentru orice j, m < j n, sistemul {x
1
, ..., x
m
, x
j
} este liniar dependent, deci
exista a
i
K, i = 1, m + 1 ncat a
1
x
1
+... +a
m
x
m
+a
m+1
x
j
= 0 si a
m+1
= 0
(altfel, se contrazice faptul ca B este liniar independenta). Altfel spus, x
j
poate reprezentat ca o combinat ie liniara de elementele din B. Intruc at
{x
1
, ..., x
n
} este sistem de generatori pentru V , rezulta ca B satisface aceeasi
condit ie (n reprezentarea oricarui element x V se nlocuiesc x
j
, m < j n
prin combinat iile liniare de x
1
, ..., x
m
).
Daca spat iul vectorial V peste K admite o baza nita spunem ca V este
K-spat iu liniar nit generat.
Demonstrat ia teoremei anterioare conduce imediat la:
Observat ia 2.4. Intr-un K-spat iu liniar nit generat, din orice sistem
de generatori se poate extrage o baza.
12
Avem si x
i
= x
j
pentru i = j, 1 i, j n.
13
Existent a lui B pentru cazul considerat este evidenta.
13
Observat ia 2.5. Daca B = {e
1
, ..., e
n
} este o baza n V atunci orice
x V se expriman mod unic ca o combinat ie liniara de elementele e
1
, ..., e
n
.
Intr-adevar, daca x =
n

i=1

i
e
i
=
n

i=1

i
e
i
,
i
, b
i
K, i = 1, n, atunci
n

i=1
(
i

i
)e
i
= 0 si deci
i
=
i
, i = 1, n. In acest context, daca
x =
n

i=1

i
e
i
,
i
K, i = 1, n, atunci elementele
1
, ...,
n
se numesc co-
ordonatele lui x n raport cu baza e
1
, ..., e
n
.
Remarcam si faptul ca n ipoteza B sistem nit de generatori pentru
V , condit ia de unicitate a coordonatelor este echivalent a cu condit ia ca B
sa e baza.
Exemple:
i) (1, 0, ..., 0), (0, 1, ..., 0), ..., (0, 0, ..., 1) constituie o baza n spat iul liniar
K
n
;
ii) Polinoamele 1, X, X
2
, ... constituie o baza n spat iul liniar K[X];
iii) Polinoamele 1, X, X
2
, ..., X
n
consituie o baza n spat iul liniar K
n
[X];
iv) Matricele E
k
= (e
ij
)
mn
, e
ij
=
_
1; i = k, j =
0 n rest,
1 k m, 1
n constituie o baza n spat iul liniar M(m, m, K).
Bazele date n exemplele anterioare sun numite baze canonice (ale
spat iilor liniare considerate).
Teorema 2.2. Intr-un K-spat iu liniar nit generat orice doua baze au
acelasi numar de elemente.
Demonstrat ie. Vom arata ca, daca ecare element al sistemului liniar in-
dependent {e
1
, ..., e
m
} este combinat ie liniara de elementele f
1
, ..., f
n
, atunci
m n. Demonstrat ia se face prin induct ie matematica dupa num arul m.
Pentru m = 1, armat ia este evident adevarata.
Presupunem armat ia adevarat a pentru orice sitem liniar independen-
tav and r < m elemente. Fie sistemul {e
1
, ..., e
m
}. Avem ca e
i
=
n

j=1
a
ij
f
j
, i =
1, m, unde a
ij
K, 1 i m, 1 j n si cel put in un element a
ij
= 0.
Presupunem (eventual renumerot and) ca a
11
= 0. Notam atunci e

i
= e
i

(a
i1
a
1
11
)e
i
, i = 2, m, si obt inem sistemul {e

2
, ..., e

m
}, ecare element al sau
ind exprimat ca o combinat ie liniara de f
2
, ..., f
n
.
14
Daca
2
, ...,
m
K si
2
e

2
+ ... +
m
e

m
= 0 atunci, nlocuind e

i
=
e
i
(a
i1
a
1
11
)e
1
, i = 2, m, se obt ine din liniara independent a a sistemului
{e
1
, ..., e
m
},
2
= ... =
m
= 0, deci {e

2
, ..., e

m
} constituie un sistem liniar
independent.
Conform ipotezei inductive, rezulta m1 n 1 deci m n.
Daca {e
1
, ..., e
m
} si {f
1
, ..., f
n
} constituie baze, atunci m n si n m,
deci m = n.
Reformuland, putem spune ca, daca spat iul liniar V peste K admite
o baza avand n elemente, atunci orice alta baza va avea, de asemenea, n
elemente. Teorema anterioara conduce la urmatoarea denit ie:
Denit ia 2.3. Daca V este un K-sistem liniar nit generat, numim
dimensiune a spat iului V (si notam dimV ) numarul elementelor unei
baze a lui V .
Daca spat iul liniar V peste K nu este nit generat vom scrie dimV = .
Convenim si ca, pentru cazul V = {0}, dimV = 0.
Exemple:
i) dimK
n
= n;
ii) dimK[X] = ;
iii) dimK
n
[X] = n + 1;
iv) dimM(m, n, K) = m n.
Demonstrat ia teoremei 2.2 conduce la urmatoarea observat ie:
Observat ia 2.6. Intr-un K-spat iu liniar nit generat orice submult ime
liniar independenta se poate completa pan a la o baza.
Demonstrat ie. Remarcam mai ntai (conform demonstrat iei teoremei 2.2)
ca n spat iul liniar (V ) dat (av and dimensiunea n), submult imile liniar inde-
pendente pot avea cel mult n elemente. Fie {x
1
, ..., x
r
}, r n, o submult ime
liniar independent a si e
1
, ..., e
n
o baza. Daca r = 1, x
1
=
1
e
1
+... +
n
e
n
si
i, 1 i n nc at
i
= 0. Presupunem (eventual renumerotand) ca
1
= 0.
Se verica atunci faptul ca {x
1
, e
2
, ..., e
n
} constituie o baza n V : e
1
se ex-
prima ca o combinat ie liniara de x
1
, e
2
, ..., e
n
, deci {x
1
, e
2
, ..., e
n
} constituie
un sistem de generatori iar, daca presupunem ca {x
1
, e
2
, ..., e
n
} sunt liniar
dependent i, rezulta ca {e
1
, e
2
, ..., e
n
} sunt liniar dependent i, ceea ce este fals.
Procedand inductiv, av and {x
1
, ..., x
r
} liniar independent i, folosind fap-
tul ca {x
1
, ..., x
r1
} sunt, de asemenea, liniar independent i se obt ine ca
{x
1
, ..., x
r1
, e
r
, ..., e
n
} constituie o baza si apoi repetand cazul r = 1 se
obt ine ceea ce trebuia demonstrat.
15
Reformuland, putem spune ca: ntr-un K-spat iu liniar nit generat, daca
{x
1
, ..., x
r
} este submult ime liniar independenta, iar {y
1
, ..., y
n
} constituie
un sistem de generatori, atunci r n si, dupa o eventuala renumerotare,
{x
1
, ..., x
r
, y
r+1
, ..., y
n
} constituie un sistem de generatori. Acest enunt este
cunoscut sub numele de teorema schimbului (sau teorema Steinitz).
Enunt am far a demonstrat ie (rezulta usor din cele precedente) o propozit ie
utila n exercit ii:
Propozit ia 2.1. Fie V un K-spat iu liniar de dimensiune n si B =
{e
1
, ..., e
n
} V (submult ime avand n elemente). Urmatoarele armat ii sunt
echivalente:
i) B este baza;
ii) B este liniar independenta;
iii) B constituie sistem de generatori.
Fie V un spat iu liniar de dimensiune n peste un corp K si B = {e
1
, ..., e
n
},
B

= {e

1
, ..., e

n
} doua baze ale sale.
Folosind faptul ca B este baza, putem scrie
e

i
=
n

j=1
a
ji
e
j
, i = 1, n
punand astfel n evident a o matrice
14
(unica)
A =
_
_
a
11
a
12
... a
1n
... ... ... ...
a
n1
a
n2
... a
nn
_
_
M(n, K)
numit a matricea de trecere de la baza B la baza B

.
Notand e =
_
_
_
e
1
.
.
.
e
n
_
_
_
, e

=
_
_
_
e

1
.
.
.
e

n
_
_
_
, putem scrie (formal) e

=
t
A e
(aceasta relat ie este numit a formula de trecere de la baza B la baza B

).
Fie x V nc at x =
1
e
1
+ ... +
n
e
n
si x =

1
e

1
+ ... +

n
e

n
. Avem
x =
n

i=1

i
e

i
=
n

i=1

i
_
n

j=1
a
ji
e
j
_
=
n

j=1
_
n

i=1

i
a
ji
_
e
j
=
n

j=1

j
e
j
= x. Co-
ordonatele oricarui element ntr-o baza data ind unic determinate, rezulta
14
A fost folosit primul indice (pentru a
ji
) ca indice de sumare, iar coloanele din A cont in
coordonatele elementelor e

i
, i = 1, n. Rezultatele similare se obt in folosind cel de-al doilea
indice ca indice de sumare.
16

j
=
n

i=1

j
a
ji
, i = 1, n adica (sub forma matriciala) = A

, unde
=
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
,

=
_
_
_

1
.
.
.

n
_
_
_
.
Aceasta ultima relat ie este numita formula de transformare a coor-
donatelor.
Propozit ia 2.2. e V un K-sistem liniar de dimensiune n. Pentru
orice baze B si B

ale lui V , matricea de trecere de la baza B la baza B

este
matrice inversabila.
Demonstrat ie. Remarcam nt ai (dupa calcule simple) ca, n general, ind
date bazele B, B

, B

n V , avand A matricea de trecere de la B la B

, A

matricea de trecere de la B

la B

si A

matricea de trecere de la B la B

,
obt inem A A

= A

.
Pentru B

= B, obt inem evident A

= I
n
, deci matricea A este in-
versabil a.
Avand n vedere rezultatul anterior, putem scrie

= A
1
si e =
t
A
1
e

.
Subspat ii liniare
Fie V un K-spat iu liniar. O submult ime nevida U V se numeste subspat iu
liniar al lui V daca
i) pentru orice x, y U, x +y U;
ii) pentru orice x U si orice K, x U.
Observat ia 2.7. Condit iile denit iei asigura faptul ca restrict iile ope-
rat iilor K-spat iului liniar V determina pe U o structura de K-spat iu liniar
(U este subgrup al grupului V , iar operat ia externa este data de asocierea
corespunzatoare pentru V ).
Exemple:
i) {0} V constituie subspat iu liniar (numit subspat iul nul) al spat iului
liniar V ;
ii) Submult imile K 0 = {(x, 0) | x K} si 0 K = ((0, y) | y K)
sunt subspat ii liniare ale K-spat iului liniar K
2
;
iii) Daca {x
1
, ..., x
n
} V , atunci {a
1
x
1
+ ... + a
n
x
n
| a
i
K, i = 1, n}
constituie subspat iu liniar (va notat L(x
1
, ..., x
n
)) al lui V .
17
Daca e
1
, ..., e
n
este o baza a K-spat iului liniar V , atunci L(e
1
, ..., e
n
) = V .
Folosind teorema schimbului, deducem:
Propozit ia 2.3. Daca U = {0} este subspat iu liniar al unui K-spat iu
liniar V de dimensiune n, atunci U este nit generat si dimU n.
Demonstrat ie. Intr-adev ar, n V , deci si n U, orice n +1 elemente consti-
tuie o submult ime liniar dependent a, iar o submult ime liniar independenta
maximala din U este si baza n U.
Mai mult, avem dimU = n daca si numai daca U = V . Ranand acest
rezultat obt inem:
Propozit ia 2.4. Daca U
1
si U
2
sunt subspat ii ale K-spat iului liniar nit
generat V , U
1
U
2
si dimU
1
= dimU
2
atunci U
1
= U
2
.
Demonstrat ie. Din U
1
U
2
si dimU
1
= dimU
2
rezulta ca orice baza din
U
1
este si baza n U
2
, deci U
1
= U
2
.
Fie V un K-spat iu liniar si U
1
, U
2
subspat ii ale lui V . Cu subspat iile
liniare ale unui K-spat iu liniar se pot efectua operat ii printre care se disting
intersect ia si suma de subspat ii:
Intersect ia U
1
U
2
este subspat iu liniar n V ;
U
1
+U
2
= {x +y | x U
1
, y U
2
} constituie un subspat iu liniar n V .
Se remarca usor ca au loc:
i) U
1
U
2
= U
2
U
1
;
ii) U
1
+U
2
= U
2
+U
1
;
iii) (U
1
U
2
) U
3
= U
1
(U
2
U
3
);
iv) (U
1
+U
2
) +U
3
= U
1
+ (U
2
+U
3
).
Propozit ia 2.5. Daca U
1
si U
2
sunt subspat ii liniare ale unui K-spat iu
liniar V , nit generat, atunci
dim(U
1
+U
2
) + dim(U
1
U
2
) = dimU
1
+ dimU
2
.
Demonstrat ie. In cazul U
1
U
2
= {0}, e b
1
, ..., b
m
; c

1
, ..., c

r
baze n U
1
,
respectiv U
2
. Prin calcule simple se deduce ca b
1
, ..., b
m
, c

1
, ..., c

r
constituie o
baza n V .
18
In cazul U
1
U
2
= {0}, e a
1
, ..., a
s
o baza n U
1
U
2
.
Intrucat U
1
U
2
U
1
, U
1
U
2
U
2
, {a
1
, ..., a
s
} poate completata,
obt in andu-se a
1
, ..., a
s
, b
s+1
, ..., b
m
baza n U, si a
1
, ..., a
s
, c
s+1
, ..., c
r
baza n
U
2
(conform propozit iei 2.3, m s, r s).
Prin calcule simple se deduce ca a
1
, ..., a
s
, b
s+1
, ..., b
m
, c
s+1
, ..., c
r
constituie
o baza n V .
In cazul n care U
1
U
2
= {0}, suma U
1
+ U
2
mai este numit a suma
directa a subspat iilor liniare U
1
si U
2
si este notata U
1
U
2
.
Observat ia 2.8. i) In cazul U
1
U
2
= {0}, daca x U
1
U
2
\ {0},
atunci orice element z U
1
+U
2
, z = z
1
+z
2
, z U
1
, z
2
U
2
poate scris si
sub forma z = (z
1
x) + (x +z
2
), altfel spus, reprezentarea elementelor din
U
1
+U
2
ca suma, z = z
1
+z
2
, z
1
U
1
, z
2
U
2
, nu este unica;
ii) orice element z U
1
U
2
poate scris n mod unic sub forma z =
z
1
+z
2
, z
1
U
1
, z
2
U
2
.
In adevar, din z
1
+ z
2
= z

1
+ z

2
, z
1
, z

1
U, z
2
, z

2
U
2
rezulta z
1
z

1
=
z

2
z
2
= 0 deoarece U
1
U
2
= {0}, adica z
1
= z

1
, z
2
= z

2
.
Observat ia 2.9. Daca U
1
, U
2
sunt subspat ii liniare ale unui K-spat iu
liniar nit generat, atunci dimU
1
U
2
= dimU
1
+dimU
2
. Mai mult, U
1
+U
2
=
U
1
U
2
daca si numai daca dim(U
1
+ U
2
) = dimU
1
+ dimU
2
. In ceea ce
priveste reuniunea de subspat ii, se arata usor ca U
1
U
2
este subspat iu liniar
daca si numai daca U
1
U
2
sau U
2
U
1
.
Operat iile intersect ie si suma se pot extinde, n general, pentru familii
de subspat ii liniare ale unui aceluiasi K-spat iu liniar.
Fie {U
i
}
iI
o familie de subspat ii liniare ale K-spat iului liniar V .

iI
U
i
este subspat iu liniar n V ;

iI
U
i
=
_
n

j=1
x

j
|
j
I, x

j
U

j
, j = 1, n, n N

_
15
este subspa-
t iu liniar n V .
Vericarea condit iilor de subspat iu liniar este propusa ca un simplu exer-
cit iu.
15
Orice x

iI
U
i
se reprezinta ca suma nita de elemente din subspat iile liniare U
i
, i
I.
19
Prima asert iune conduce la not iunea de subspat iu liniar generat de o
submult ime a spat iului liniar considerat: pentru un K-spat iu liniarV si X
V , intersect ia familiei subspat iilor liniare ale lui V ce includ X poarta numele
de subspat iu liniar generat de X (notam < X >).
Observat ia 2.10. i) L(a
1
, ..., a
n
) =< {a
1
, ..., a
n
} >;
ii) U
1
+U
2
=< U
1
U
2
>.
In ceea ce priveste

iI
U
i
, limitandu-ne, pentru simplitate, la cazul I =
{1, 2, ..., n}, vom spune ca, n cazul n care pentru orice i, 1 i n, U
i

_
_
_
n

j=1
j=i
U
j
_
_
_
= {0}, subspat iul liniar
n

i=1
U
i
este suma directa a familiei
subspat iilor U
i
, i = 1, n (notam
n

i=1
U
i
).
Pentru n = 2 se obt ine suma directa a subspat iilor U
1
, U
2
. Mai mult
n

i=1
U
1
se obt ine inductiv, remarcand nt ai ca U
1
U
2
= U
2
U
1
si (U
1
U
2
) U
3
=
U
1
(U
2
U
3
).
Propozit ia 2.6. Fie U
1
, ..., U
n
subspat ii liniare ale K-spat iului liniar V .
Urmatoarele armat ii sunt echivalente:
i)
n

i=1
U
i
=
n

i=1
U
i
;
ii) daca
n

i=1
x
i
=
n

i=1
y
i
, unde x
i
, y
i
U
i
, i = 1, n, atunci x
i
= y
i
pentru
orice i = 1, n.
Demonstrat ie. i) ii) Din
n

i=1
x
i
=
n

i=1
y
i
rezulta x
i
y
i
=
n

j=1
j=i
(y
j
x
j
),
iar x
i
y
i
U
i
,
n

j=1
j=i
(y
j
x
j
)
n

j=1
j=i
U
j
deci x
i
= y
i
, i, 1 i n.
ii) i) Presupunand ca i, 1 i n, astfel nc atx U
i

_
_
_
n

j=1
j=i
U
j
_
_
_
si
20
x = 0, atunci, din x
n

j=1
j=i
U
i
, rezulta x = y
1
+ ... + y
i1
+ y
i+1
+ ... + y
n
si
deci y
1
+... +y
i1
+ (x) +y
i+1
+... +y
n
= 0 +... + 0 far a ca x = 0, ceea
ce este fals.
Observat ia 2.11. {a
1
, ..., a
n
} constituie o submult ime liniar indepen-
dent a a unui K-spat iu liniarV daca si numai daca L(a
1
, ..., a
n
) =
n

i=1
L(a
i
).
Propozit ia 2.7. Daca U
1
, ..., U
n
sunt subspat ii liniare ale K-spat iului
liniar nit generat V , atunci
n

i=1
U
i
=
n

i=1
U
i
daca si numai daca dim
n

i=1
U
i
=
n

i=1
dimU
i
.
Demonstrat ie. Daca m = 2, obt inem n mod evident ca U
1
+ U
2
= U
1

U
2
dim(U
1
+U
2
) = dimU
1
+ dimU
2
.
Daca U
i

j=1
j=i
U
j
= {0} atunci dim
_
_
_
U
i

j=1
j =i
U
j
_
_
_
= 0, deci dim
n

i=1
U
i
=
dimU
i
+ dim
_
_
_
n

j=1
j=i
U
j
_
_
_
16
. Arat and ca
n

j=1
j=i
U
j
=
n

j=1
a=i
U
j
va rezulta, aplicand
metoda induct iei matematice, ceea ce trebuia demonstrat.
Dar
n

j=1
j=i
x
j
=
n

j=1
j=i
y
j
x
1
+...+x
i1
+0+x
i+1
+...+x
n
= y
1
+...+y
i1
+0+
y
i+1
+... +y
n
deci x
j
= y
j
pentru orice j = 1, n, j = i, adica
n

j=1
j=i
U
j
=
n

j=1
j=i
U
j
.
Reciproc dim
_
_
_
U
i

j=1
j=i
U
j
_
_
_
= 0 U
i

j=1
j=i
U
j
= {0}, pentru orice i = 1, n.
16
S-a t inut cont ca U
i
+
n

j=1
j=i
U
j
=
n

j=1
U
j
.
21
Conchidem ca
n

i=1
U
i
=
n

i=1
U
i
.
Operatori liniari
Fie V si W spat ii liniare peste acelasi corp comutativ K.
Denit ia 2.4. O aplicat ie : V W se numeste operator liniar (de
la V la W) daca satisface condit iile:
i) (x +y) = (x) +(y), oricare ar x, y V ;
ii) (xy) = (x), oricare ar K si x V .
Observat ia 2.12. Condit iile din denit ie sunt, n mod clar, echivalente
cu condit ia: (x +y) = (x) +(y) oricare ar , K si x, y V .
Exemple:
i) Aplicat ia identitate 1
V
: V V este operator liniar (operatorul
liniar identitate);
ii) Aplicat ia 0 : V W 0(x) = 0, x V , este operator liniar (opera-
torul liniar nul);
iii) Aplicat ia : K[X] K[X], (f) = f

, unde, pentru f(X) =

n

k=0
a
k
X
k
, f

(X) =
n

k=1
(ka
k
)X
k1
, iar ka
k
= a
k
+... +a
k
. .
k ori
, este operator liniar
(operatorul liniar de derivare).
Observat ia 2.13. i) Notand L(V, W) = {f : V W | f operator liniar}
si denind f +g, f, ( K) prin (f +g)(x) = f(x)+g(x), (f)(x) = f(x),
obt inem ca L(V, W) este K-spat iu liniar;
ii) remarcand ntai ca, prin compunerea a doi operatori liniari (f : V
W, h : W Y , se obt ine un operator liniar (h f : V Y )) si notand
L(V ) = {f : V V | f operator liniar}, obt inem ca L(V ) mpreun a cu
operat ia + denita anterior si cu operat ia de compunere are structura de
inel unitar.
Daca : V W este, n plus, injectiva (surjectiva) atunci spunem ca
avem un operator liniar injectiv (surjectiv).
Observat ia 2.14. i) Daca : V W este operator liniar, atunci
submult imea ker = {x V | (x) = 0} este subspat iu liniar n V . este
operator liniar injectiv daca si numai daca ker = {0};
ii) daca : V W este operator liniar, atunci submult imea Im =
{(x) | x V } este subspat iu liniar n W. este operator liniar surjectiv
daca si numai daca Im = W.
22
Propozit ia 2.8. Daca V, W sunt K-spat ii liniare nit generate, iar :
V W este operator liniar atunci:
dimV = dim(ker ) + dim(Im).
Demonstrat ie. Propozit ia 2.3 asigura faptul ca subspat iile ker si Im
sunt nit generate.
Fie e
1
, ..., e
r
o baza n ker . Observat ia 2.6 asigura faptul ca exista
e
r+1
, ..., e
n
astfel nc ate
1
, ..., e
r
, e
r+1
, ..., e
n
sa constituie o baza n V . Se arata
usor ca {(e
r+1
), ..., (e
n
)} este liniar independent a si constituie un sistem
de generatori pentru Im. Avem atunci n = r + (n r) adica dimV =
dim(ker ) + dim(Im). In cazul ker = {0}, daca e
1
, ..., e
n
este baza n V ,
atunci (e
1
), ..., (e
n
) este baza n Im. In cazul n care Im() = {0} adica
este operatorul liniar nul, este evident ca V = ker .
Denit ia 2.5. Un operator liniar : V W este numit izomorsm
de spat ii liniare daca exista un operator liniar

: W V astfel n-
cat

= 1
W
,

= 1
V
(n acest caz spunem ca V si W sunt izomorfe
si notam V W).
Propozit ia 2.9. Un operator liniar : V W este izomorsm daca si
numai daca aplicat ia este bijectiva.
Demonstrat ie. Este clar ca n ipoteza izomorsm rezulta bijectiva.
Reciproc, e inversa aplicat iei . Este sucient sa arat am ca este
operator liniar. Daca y
1
, y
2
W, atunci y
1
+y
2
= 1
W
(y
1
+y
2
) = ((y
1
+y
2
))
si y
1
+ y
2
= 1
W
(y
1
) + 1
W
(y
2
) = ((y
1
)) + ((y
2
)). Rezulta (y
1
+ y
2
) =
(y
1
) +(y
2
). In mod analog, se arata ca (y) = (y).
Teorema 2.3. Fie V, W doua spat ii liniare nit generate. Atunci V
W dimV = dimW.
Demonstrat ie. Daca : V W este izomorsm atunci ker = {0}
si Im = W. Conform propozit iei 2.8, rezulta dimV = dimW.
Fie e
1
, ..., e
n
baza n V si f
1
, ..., f
n
baza n W. Denim : V W
n modul urmator: daca x V, x =
1
e
1
+ ... +
n
e
n
atunci (x) =
1
f
1
+
... +
n
f
n
. Se dovedeste (prin vericare directa) ca este operator liniar
injectiv si surjectiv deci izomorsm.
Consecint a 2.1. Orice K-spat iu liniarde dimensiune n este izomorf cu
spat iul liniar K
n
.
23
O caracterizare a izomorsmelor de spat ii liniare de aceeasi dimensiune
nita este data n propozit ia urmatoare.
Propozit ia 2.10. Fie V, W doua K-spat ii liniare avand dimV = dimW =
n si : V W un operator liniar. Urmatoarele condit ii sunt echivalente:
i) f este injectiv;
ii) f este surjectiv;
iii) f este izomorsm.
Demonstrat ie. Conform propozit iei 2.8, dimker f + dimImf = dimV .
Daca f este injectiv, atunci ker f = {0} si deci Imf = dimV = dimW.
Folosind propozit ia 2.5 se deduce Imf = W, adica f este surjectiv. In acelasi
mod se arata ca, daca f este surjectiv atunci f este injectiv.
Fie V, W K-spat ii liniare nit generate, dimV = m, dimW = n, f :
V W un operator liniar si B = {e
1
, ..., e
m
}, B

= {f
1
, ..., f
n
} baze n V ,
respectiv W. Avem:
f(e
1
) =
11
f
1
+
21
f
2
+... +
n1
f
n
;
...............
f(e
m
) =
1m
f
1
+
2m
f
2
+... +
nm
f
n
,
iar matricea
M
BB
(f) =
_
_

11

12
...
1m
... ... ...

n1

n2
...
nm
_
_
este numit a matricea operatorului f n perechea de baze (B, B

).
Avandn vedere faptul ca pentru x V, x =
n

i=1

i
e
1
, iar f(x) =
n

i=1

i
f(e
i
),
se deduce f este unic determinat de M
BB
(f). In acest context se obt ine:
Propozit ia 2.11. Fie V si W K-spat ii liniare avand dimV = m, dimW =
n, m, n N

. Atunci spat iile liniare L(V, W) si M(n, m, K) sunt izomorfe.

Demonstrat ie. Consideram baza B = {e
1
, ..., e
m
} n V si baza B

=
{f
1
, ..., f
n
} n W.
Denim : L(V, W) M(n, m, K) prin (f) = M
BB
(f). Prin calcul se
deduce ca M
BB
(f + g) = M
BB
(f) + M
BB
(g), M
BB
(f) = M
BB
(f) deci
este operator liniar. Daca (f) = (g), atunci, presupunand M
BB
(f) =
24
(
ij
)
nm
, M
BB
(g) = (
ij
)
nm
, rezulta
f(e
j
) =
m

i=1

ij
f
i
=
n

i=1

ij
f
i
= g(e
j
), j = 1, m
si n consecint a f(x) = g(x), x V , adica este injectiva.
Daca M = (a
ij
)
nm
M(n, m, K), se considera f : V W dat prin
f(e
j
) =
n

i=1
a
ij
f
i
, j = 1, m, iar pentru x V, x =
m

j=1

j
e
j
, f(x) =
n

j=1

j
f(e
j
).
Este clar ca f este operator liniar si M
BB
(f) = M, deci este surjectiva.
Pe parcursul demonstrat iei anterioare a fost evident iat faptul ca, pentru
o pereche de baze precizate, matricea sumei a doi operatori f, g L(V, W)
este egala cu suma matricelor corespunzatoare operatorilor f si respectiv g.
In cazul operatorilor liniari f : V W, h : W Y unde V, W, Y sunt K-
spat ii liniare, dimV = m, B este o baza n V , dimW = n, B

este o baza n
W, dimY = p, B

este o baza n Y , are loc

17
:
Observat ia 2.15. M
BB
(h f) = M
B

B
(h) M
BB
(f).
Aceasta observat ie conduce imediat la:
Propozit ia 2.12. Daca V este K-spat iu liniarde dimensiune m, atunci
exista un izomorsm de inele ntre L(V ) si M(m, K).
Drept consecint a se obt ine:
Consecint a 2.2. Daca V este K-spat iu liniar nit generat, iar B este o
baza n V atunci operatorul liniar f L(V ) este izomorsm daca si numai
daca M
BB
(f) este inversabila.
In considerat iile anterioare, spat iile liniare nit generate au fost presupuse
ca ind nzestrate cu o (anumit a) baza xata. Aceasta, neind supusa unor
restrict ii, se deduce ca enunt urile date au loc pentru orice baze s-ar alege
n spat iile considerate. Pe de alta parte, apare n acest context problema
schimbarii matricei unui operator liniar n cazul schimb arii bazelor n spat iile
considerate.
Fie V si W K-spat ii liniare avand dimV = m, dimW = n, B
1
=
{e
1
, ..., e
m
}, B
2
= {e

1
, ..., e

m
}, baze n V , B

1
= {f
1
, ..., f
n
}, B

2
= {f

1
, ..., f

n
},
baze n W. Notam A = (a
ij
)
mn
matricea de trecere de la baza B
1
la baza
B
2
si A

= (a

ij
)
nn
matricea de trecere de la baza B

1
la baza B

2
.
17
vericarea este propusa ca exercit iu
25
Fie f : V W un operator liniar. Prin calcul se deduce formula
de schimbare a matricei unui operator la schimbarea bazelor: M
B
2
B

2
(f) =
(A

)
1
M
B
1
B

1
(f) A.
Intr-adevar, daca M
B
1
B

1
(f) = (
ij
)
nm
, M
B
2
B

2
(f) = (
ij
)
nm
,
f(e

j
) = f
_
m

k=1
a
kj
e
k
_
=
m

k=1
a
kj
f(e
k
) =
m

k=1
a
kj

_
n

l=1

lk
f
l
_
=
n

l=1
_
m

k=1

lk
a
kj
_
f
l
, j = 1, m
si
f(e

j
) =
n

k=1

kj
f

j
=
n

k=1

kj
_
n

l=1
a

lk
f
l
_
=
n

l=1
_
n

k=1
a

lk

kj
_
f
l
, j = 1, m.
Rezulta:
m

k=1

lk
a
kj
=
n

k=1
a

lk

kj
, l = 1, n, j = 1, m,
deci A

M
B
2
B

2
(f) = M
B
1
B

1
(f) A, unde A

(si A) este inversabil a.

Conexiunile dintre proprietat ile operatorilor liniari si cele ale matricelor
asociate sunt evident iate si de urmatorul rezultat (ce se va dovedi util n
paragraful urmator).
Propozit ia 2.13. Fie V un K-spat iu liniar, dimV = n, g : V V
operator liniar astfel ncat m N

ncat (g g ... g)
. .
m
(x) = 0, (g
m
(x) = 0)
x V . Atunci exista o baza B n V asa ncat
M
BB
(g) =
_
_
_
_
_
_
_
0
1
0 ... 0
0 0
2
... 0
.
.
. ...
.
.
.
0 0 0 ...
n1
0 0 0 ... 0
_
_
_
_
_
_
_
,
k
{0, 1}, k = 0, n 1.
Demonstrat ie. Din implicat ia g
k
(x) = 0 g
k+1
(x) = g(g
k
(x)) = 0 rezulta
incluziunile (*) {0} ker g ker g
2
... ker g
p1
ker g
p
= V unde
p = min{m | g
m
(x) = 0, x V }.
26
Din minimalitatea lui p rezulta ca incluziune ker g
p1
ker g
p
este stricta.
Daca avem o baza B
p1
n ker g
p1
, atunci aceasta poate completata pan a
la o baza B
p
n ker g
p
, anume B
p
= {x
1
, ..., x
k
} B
p1
. Notam S
1
=
{x
1
, ..., x
k
}. Se verica usor ca g(S
1
) = {g(x
1
), ..., g(x
k
)}, ..., g
p1
(S
1
) =
{g
p1
(x
1
), ..., g
p1
(x
k
)} sunt liniar independente si
_
_
_
g(S
1
) ker g
p1
\ ker g
p2
...
g
p1
ker g \ {0}
Se deduce astfel ca toate incluziunile (*) sunt stricte. In continuare, daca
avem o baza B
p2
n ker g
p2
, aceasta se va completa pan a la o baza B
p1
n ker g
p1
luand mai ntai g(S
1
), adica B
p1
= g(S
1
) B
p2
S
2
, unde
S
2
= {y
1
, ..., y
e
} sau S
2
= .
Procedeul se continu a din aproapen aproape pana se ajunge la ker g unde
este necesar sa construim o baza B
1
= g
p1
(S
1
) g
p2
(S
2
) ... g(S
p1
) S
p
unde S
i
, i = 2, p 1, sunt obt inute prin procedeul anterior (putem avea si
S
i
= ), iar S
p
= {v
1
, ..., v
i
} sau S
p
= .
Se veric a faptul ca B = {g
p1
(x
1
), g
p2
(x
1
), .., g(x
1
), x
1
, g
p2
(x
2
), ..., g(x
2
),
x
2
, ..., g
p1
(x
k
), ..., g(x
k
), x
k
, g
p2
(y
1
), ..., g(y
1
), y
1
, .., g
p2
(y
e
), ..., y
e
, ..., v
1
, v
2
,
..., v
t
} constituie o baza
18
n V .
Matricea lui g va avea forma din enunt .
2.1 Subspat ii invariante
Fie V un K-spat iu liniarsi f : V V un operator liniar.
Un subspat iu liniar U al K-spat iului liniar V este numit subspat iu in-
variant relativ la operatorul liniar f daca x U, f(x) U (astfel spus,
f(U) U).
Exemple:
i) ker f si Imf sunt subspat ii invariante relativ la f;
ii) V si {0} sunt subspat ii invariante fat a de orice operator liniar f : V
V ;
18
In ipoteza ca S
i
= , secvent a corespunzatoare nu apare n mult imea considerata.
Mai putem scrie B =
_
_
p1
_
j=0
g
j
(S
1
)
_
_

_
p2
_
k=0
g
k
(S
2
)
_
... (g(S
p1
) S
p1
) S
p
unde
g
0
(S
i
) = S
i
, i = 1, 2, ....
27
iii) Orice subspat iu este invariant fat a de operatorul nul si fat a de opera-
torul identitate.
De interes deosebit se bucura subspat iile invariante de dimensiune 1. Se
ajunge astfel la:
Denit ia 2.6. i) Un element x V \ {0} se numeste vector propriu
al operatorului liniar f : V V daca exista K astfel ncatf(x) = x.
ii) Un element K se numeste valoare proprie a operatorului liniar
f : V V daca x V \ {0} astfel ncatf(x) = x.
Observat ia 2.16. i) Unui vector propriu i corespunde o singura valoare
proprie;
ii) Unei valori proprii i corespunde o innitate de vectori proprii, iar
U

= {x V | f(x) = x}
19
constituie un subspat iu liniar invariant
20
;
iii) Vectorii proprii corespunzatori la valori proprii distincte (ale unui
acelasi operator liniar f : V V ) constituie o submult ime liniar indepen-
dent a.
Demonstrat ie. i) Daca f(x) = (x) si f(x) = x, atunci ( )x = 0 si,
cum x = 0, rezulta = .
ii) Daca x este vector propriu corespunzator valorii proprii , atunci x,
K, satisface, de asemenea, f(x) = (x) = ()x = ()x = (x).
Avem si f(x) = x, f(y) = y f(x +y) = (x +y).
iii) Fie x
1
, ..., x
p
asociat i valorilor proprii
1
, ...,
p
. Daca presupunem ca

1
x
1
+ ... +
p
x
p
= 0 si, de exemplu,
1
= 0, atunci
2
(
1

2
)x
2
+ ... +

p
(
p

1
)x
p
= 0 (prima egalitate se nmult este membru cu membru cu
1
si se scade din
1

1
x
1
+... +
p

p
x
p
= 0).
Daca presupunem ca {x
2
, ..., x
p
} constituie o submult ime liniar indepen-
dent a atunci rezulta
2
= ... =
p
= 0 (deoarece
i
=
j
, i = j, 1 i, j p).
Se obt ine
1
x
1
= 0 - fals (
1
= 0, x
1
= 0).
Rezulta ca are loc: {x
1
, ..., x
p
} liniar dependent a {x
2
, ..., x
p
} liniar
dependent a ... {x
p
} liniar dependent(absurd deoarece x
p
= 0).
In cele ce urmeaza se va indica o metoda de determinare a valorilor proprii
(si vectorilor proprii) 4n cazul unui K-spat iu liniarde dimensiune nita.
Fie un K-spat iu liniarV , dimV = n, B o baza n V si f : V V un
19
Este numit subspat iul propriu asociat valorii proprii si este format din 0 si din
vectorii proprii corespunzatori valorii proprii . Daca nu este valoare proprie, vom avea
U

= {0}.
20
Se va vedea ulterior ca dimU

nu este n mod obligatoriu egala cu 1.

28
operator liniar. Explicitand pe coordonate egalitatea f(x) = x, se obt ine:
_
_
_
(
11
) +
12

2
+... +
1n

n
= 0
..................................

n1

1
+
n2

2
+... + (
nn
)
n
= 0
unde
1
, ...,
n
reprezinta coordonatele lui x n baza data, iar A = (
ij
)
nn
=
M
BB
(f) (matricea lui f n baza B).
Pentru ca sistemul astfel obt inut (n necunoscutele
1
, ...,
n
) sa admita
solut ii diferite de solut ia banala
1
= ... =
n
= 0, este necesar si sucient
ca determinantul matricei sistemului sa e nul. Deducem de aici ca valo-
rile proprii ale operatorului liniar f sunt radacinile (din K) ale polinomului
P() = det(AI
n
), numit polinomul caracteristic al operatorului f.
In locuind valorile gasite pentru n sistemul anterior, se deduc sistemele ce
au ca solut ii, respectiv, vectorii proprii corespunzatori valorii proprii consid-
erate.
Apare ca necesar urmatorul rezultat (pregurat si de faptul ca n denu-
mirea de polinom caracteristic nu se face referire la matricea operatorului
A):
Propozit ia 2.14. Polinomul caracteristic al unui operator f : V V
(V este K-spat iu liniarnit generat) este invariant
21
fat a de schimbarea bazei.
Demonstrat ie. Fie B si B

baze n V si A = M
BB
(f), A

= M
B

B
(f). Daca
M este matricea de trecere de la baza B la baza B

atunci A

= M
1
AM,
iar det(A

I
n
) = det(M
1
AM M M
1
) = det M
1
(A I
n
)M =
det M
1
det(A I
n
) det M = det(A I
n
) (n = dimV ).
Fie V un K-spat iu liniar, dimV = n, B o baza n V , f : V V un
operator liniar avand polinomul caracteristic P() =
n

n
+
n1

n1
+... +

0
(evident
n
= (1)
n
) si M
BB
(f) = A. Notam si f
k
= f f ... f
. .
k ori
.
Propozit ia 2.15. [Teorema Hamilton-Cayley] Au loc:

n
A
n
+
n1
A
n1
+... +
0
I
n
= O M(n, K) (putem scrie P(A) = O
M(n, K))
si
n
f
n
+
n1
f
n1
+ ... +
0
1
V
= O L(V, V ) (putem scrie P(f) =
O L(V, V ), unde O : V V , O(x) = 0, x V ).
21
(cu sensul ca) polinoamele obt inute pentru acelasi operator f, folosind baze diferite,
au exact aceleasi radacini, de aceleasi ordine de multiplicitate
29
Demonstrat ie. Pentru diferit de valorile proprii ale operatorului f, A
I
n
este inversabila si putem scrie A I
n
=
1
P()
B (*), unde elementele
lui B sunt polinoame de grad cel mult n 1 (sunt complement i algebrici ai
elementelor din A I
n
), si putem scrie B = B
0
+ B
1
+ ... +
n1
B
n1
cu B
i
M(n, K), i = 0, n 1.
Explicitand egalitatea (*), putem scrie

0
I
n
= A B
0

1
I
n
= A B
1
B
0
.............

n1
I
n
= A B
n1
B
n2

n
I
n
= B
n1
.
Inmult im, la stanga, a doua egalitate cu A, a treia cu A
2
etc., si nsumam.
Obt inem P(A) = O. Dar P(A) este matricea operatorului P(f), deci P(f) =
O L(V, V ).
Propozit ia 2.16. Fie V un K-spat iu liniar, dimV = n, f : V V un
operator liniar. Presupunem ca f admite valorile proprii distincte
1
, ...,
p
.
Daca p < n, atunci exista o baza B n V astfel ncat
M
BB
(f) =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_

1
0 ... 0
0
1
... 0

0 0 ...
p

... ... ... ... ...
0 0 ... 0
... ... ... ... ...

0 0 ... 0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
unde

M(p, n p, K),

M(n p, n p, K).
Daca n = p, atunci exista o baza B n V astfel ncat
M
BB
(f) =
_
_
_
_

1
0 ... 0
0
2
... 0
... ... ... ...
0 0 ...
n
_
_
_
_
.
30
Demonstrat ie. Conform rezultatelor anterioare, vectorii proprii x
1
, ..., x
p
corespunzatori respectiv valorilor proprii
1
, ...,
p
sunt liniar independent i.
Completand (eventual) pan a la o baza, se obt ine pentru matricea lui f forma
precizata n enunt .
Problema gasirii unei baze (problema, putem spune, sugerata de propozit ia
anterioar a) n care matricea unui operator sa aiba forma diagonala
22
(ma-
trice (
(ij)
)
mn
n care
ij
= 0, pentru i = j, 1 i, j n) nu este n
ntregime rezolvata de aceasta propozit ie. Prezent a a n valori proprii dis-
tincte (n = dimV ) este condit ie sucient a dar nu si necesara de exsitent a a
unei astfel de baze.
Remarcam si faptul ca baza B n care M
BB
(f) are forma diagonala este
alcatuita de vectori proprii ai operatorului liniar f si reciproc, matricea ope-
ratorului liniar f ntr-o baza alcatuita din vectori proprii (ai lui f) are forma
diagonala.
Aceasta rezulta din aceea ca pentru B = {e
1
, ..., e
n
} f(e
i
) =
i
e
i
, i =
1, n M
BB
(f) =
_
_
_
_

1
0 ... 0
0
2
... 0
... ... ... ...
0 0 ...
n
_
_
_
_
. Deducem si ca, n ipoteza existent ei
formei diagonale pentru matricea unui operator, aceasta forma va avea pe
diagonala valori proprii operatorului. Analiza situat iei descrise conduce la:
Propozit ia 2.17. Fie V un K-spat iu liniar, dimV = n si f : V V
un operator liniar. Presupunem ca f admite valorile proprii
1
, ...,
p
avand
ordinele de multiplicitate m
1
, ..., m
p
, iar m
1
+ ... + m
p
= n
23
. Atunci exista
22
Calculele efectuate cu matrice de forma diagonala sunt foarte simple. De exem-
plu, daca A =
_
_
_
_

1
0 ... 0
0
2
... 0
... ... ... ...
0 0 ...
n
_
_
_
_
, B =
_
_
_
_

1
0 ... 0
0
2
... 0
... ... ... ...
0 0 ...
n
_
_
_
_
atunci A B =
_
_
_
_

1

1
0 ... 0
0
2

2
... 0
... ... ... ...
0 0 ...
n

n
_
_
_
_
, A
m
=
_
_
_
_

m
1
0 ... 0
0
m
2
... 0
... ... ... ...
0 0 ...
m
n
_
_
_
_
, m N

.
23
Altfel spus, daca, de exemplu, K = R, atunci polinomul caracteristic are toate
radacinile reale (anume n K = R). Condit ia este automat ndeplinita pentru K corp
algebric nchis.
31
o baza B n V astfel ncat
M
BB
(f) =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_

1
... 0 0 ... 0
... ... ... ... ... ...
0 ...
1
0 ... 0
0 ... 0
2
... 0
... ... ... ... ... ...
... ... ... ... ... ...
0 ... 0 0 ...
p
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
(
i
apare de m
i
ori, i = 1, p) daca si numai daca dimU

i
= m
i
, i = 1, p
(U

i
= {x | f(x) =
i
x}, i = 1, p reprezinta subspat iile liniare invariante
date n observat ia 2..)
24
.
Demonstrat ie. Daca {e
1
1
, ..., e
m
1
1
, e
1
2
, ..., e
m
2
2
, ..., e
mp
p
} reprezinta baza n care
matricea operatorului liniar f are forma din enunt
25
, atunci se veric a faptul
ca {e
1
j
, ..., e
m
j
j
} reprezint a o baza n U

j
, j = 1, p.
Reciproc: Reunind bazele tuturor subspat iilor U

j
, j = 1, p, se obt ine o
baza n V .
2.2 Forma canonica Jordan
Rezultatele prezentate anterior nu fac referiri la urmatoarele cazuri: m
1
+
... + m
p
< n (aceasta nseamna ca nu toate (posibil nici una
26
) rad acinile
polinomului caracteristic se gasesc n K, altfel spus, polinomul caracteristic
nu se poate scrie ca un produs de polinoame de gradul 1 n K[X]) - si
m
1
+... +m
p
= n dar j, 1 j p, nc at dimU

j
= m
j
(vom avea dimU

j
<
m
j
). Daca se considera K = C (situat ie ce apare de cele mai multe ori n
aplicat ii), primul caz se elimina.
24
In general, pentru orice valoare proprie i, i = 1, p a operatorului liniar f, dimU
i
m
i
(ordinul de multiplicitate al valorii proprii
i
), i = 1, p. Intr-adevar, presupunand ca
dimU

i
= q
i
, 1 i p si prelungind baza din U

i
la o baza n V se obt ine (din forma pe
care o capata matricea operatorului liniar n aceasta baza) ca (
i
)
q
i
divide polinomul
caracteristic. Se deduce de aici ca are loc q
i
m
i
, i = 1, p.
25
Se are n vedere faptul ca ordinea elementelor din baza corespunde regulii de formare
a matricei date.
26
Prin convent ie putem considera, n acest caz, m
i
= 0, i = 1, p.
32
In cel de-al doilea caz (pentru K = C, condit ia m
1
+ ... + m
p
= n este
ntotdeauna ndeplinit a) se ajunge la asa numita forma canonica Jordan
27
.
Fie A = (a
ij
)
nn
M(n, K), n
1
< n
2
< ... < n
p
= n, si A
1
= (a
ij
),
1 i, j n
1
, A
2
= (a
ij
), n
1
+ 1 i, j n
2
, ..., A
p
= (a
ij
), n
p1
+ 1 i, j
n
p
= n. Daca n matricea A, toate elementele ce nu se gasesc n A
1
, ..., A
p
sunt egale cu 0 K spunem ca A are forma cvasidiagonala. Daca, n plus,
ecare submatrice A
j
, j = 1, p are forma
A
j
=
_
_
_
_
_
_
_

j
1 0 ... 0 0
0
j
1 ... 0 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 0 ...
j
1
0 0 0 ... 0
j
_
_
_
_
_
_
_
spunem ca A are forma canonica Jordan (submatricele A
j
sunt numite
blocuri Jordan).
Teorema 2.4. Fie V un K-spat iu liniar, dimV = n si f : V V un
operator liniar. Presupunem ca f admite valorile proprii
1
, ...,
p
de ordine
de multiplicitate m
1
, ..., m
p
si m
1
+ ... + m
p
= n (polinomul caracteristic al
lui f admite toate radacinile n K). Atunci exista o baza B n V astfel
ncatM
BB
(f) sa aiba forma canonica Jordan.
Demonstrat ie. Vom nota g
j
= f 1
V
(g
j
: V V ), g
k
j
= g
j
g
j
... g
j
. .
k
si V

j
= ker g
m
j
j
, j = 1, p. Se constata cu usurint a ca V

j
, j = 1, p sunt
subspat ii liniare nenule ale lui V , invariante fat a de f. Invariant a rezulta din
aceea ca ((f
j
1
V
) f)(x) = (f
j
1
V
)(f(x)) = f(f(x))
j
f(x) =
(f (f
j
1
V
))(x) si deci g
j
f = f g
j
. Atunci, din g
j
(x) = 0 rezulta
g
j
(f(x)) = f(g
j
(x)) = f(0) = 0, j = 1, p. In continuare, vom arata ca
V =
p

j=1
V

j
. Fie atunci polinomul caracteristic al operatorului liniar f,
P() = (1)
n
(
1
)
m
1
...(
p
)
mp
. Notam Q
j
() = (1)
n
p

k=1
k=j
(
k
)
m
k
si P
j
() = (
j
)
m
j
.
27
O alta forma utila la care se poate ajunge este forma triunghiulara a matricelor
operatorilor liniari.
33
Exista atunci polinoamele H
j
() j = 1, p astfel ncatH
1
()Q
1
() + ... +
H
p
()Q
p
() = 1 (*). Conform propozit iei 2.. P(f) = 0 L(V, V ) si, n
consecint a, P
j
(f) Q
j
(f) = O L(V, V ), j = 1, p, deci Q
j
(f)(x) V

j
,
j = 1, p. Relat ia (*) conduce la
H
1
(f) Q
1
(f) +... +H
p
(f) Q
p
(f) = 1
V
.
Notand atunci y
j
= (Q
j
(f))(x) si x
j
= (H
j
(f))(y
j
), j = 1, p, obt inem (pentru
orice x V ) descompunerea x = x
1
+ ... + x
p
, unde x
j
V

j
, j = 1, p.
Presupunand ca x = x
1
+... +x
p
= x

1
+...+x

p
notam z
j
= x
j
x

j
, j = 1, p, si
obt inemz
1
+...+z
p
= 0. Avem: (P
1
(f))(z
1
) = 0 (z
1
V

1
) si (Q
1
(f))(z
k
) = 0,
k = 1, p. Rezulta (Q
1
(f))(z
1
) = (Q
1
(f))((z
2
+ ... + z
p
)) = 0. Exista (vezi
nota anterioar a) polinoamele R
1
si S
1
astfel nc atR
1
(f) P
1
(f) + S
1
(f)
Q
1
(f) = 1
V
si deci (R
1
(f) P
1
(f))(z
1
) + (S
1
(f) Q
1
(f))(z
1
) = z
1
, de unde
rezulta z
1
= 0. In mod similar, obt inem z
2
= ... = z
p
= 0. Conform celor
anterioare, V =
p

j=1
V

j
.
In continuare, e f
j
restrict ia operatorului f la V

j
(f
j
: V

j
V

j
, f
j
(x) =
f(x)), j = 1, p si operatorul f
j

j
1
V

j
: V

j
V

j
.
Conform propozit iei 2.6 exista o baza B
j
n V

j
n care operatorul liniar
f
j

j
1
V

j
sa ai ba matricea sub forma:
_
_
_
_
_
_
_
0
1
0 ... 0
0 0
2
... 0
.
.
.
.
.
.
0 0 0 ...
r
j
0 0 0 ... 0
_
_
_
_
_
_
_
unde r
j
= dimV

j
1, iar
k
{0, 1}, k = 1, r, j = 1, p.
Atunci, f
j
va avea matricea:
_
_
_
_
_
_
_

j

1
0 ... 0
0
j

2
... 0
.
.
.
.
.
.
0 0 0 ...
r
j
0 0 0 ...
j
_
_
_
_
_
_
_
, j = 1, p.
34
B =
p
_
j=1
B
j
constituie o bazan V n care matricea lui f capat a forma canonica
Jordan (daca unele dintre elementele
k
ce apar n blocurile anterioare sunt
nule, se procedeaza la o redescompunere n blocuri Jordan, obt in andu-se
efectiv forma ceruta n enunt ).
35