OSCE (The Organization for Security and Co-operation in Europe)1

Organizaia pentru Securitate i Cooperare n Europa2 (OSCE) a aprut n anul 1973, iniial sub numele de Conferina pentru Securitate i Cooperare n Europa. Cunoscut ulterior drept "procesul de la Helsinki", CSCE a constituit un forum de dialog i negocieri multilaterale ntre Est i Vest. Istoria CSCE se mparte n dou perioade: ntre anii 1975-1990 (semnarea Actului Final de la Helsinki i, respectiv, a Cartei de la Paris pentru o nou Europ), n care CSCE a funcionat ca un proces de conferine i reuniuni periodice. Evoluiile pe planul securitii europene aprute n anii 90 au impus schimbri fundamentale att n ceea ce privete structura i caracterul instituional al procesului nceput la Helsinki, ct i rolul acestuia. Conferina la nivel nalt de la Budapesta, 1994, a hotrt adoptarea denumirii de Organizaie pentru Securitate i Cooperare n Europa (OSCE). Organizaia pentru Securitate i Cooperare n Europa (O.S.C.E.), forumul n care se regsesc toate rile Europei, alturi de Canada i Statele Unite, reprezint un element cheie al arhitecturii europene de securitate. La 3 iulie 1973 s-au deschis lucrrile Conferinei pentru Securitate i Cooperare n Europa, cu participarea a 35 de state europene (fr Albania, dar cu SUA i Canada). La nceput a fost un proces de consultare politic, un forum multilateral de dialog i negociere, fr structuri permanente, care ncerc s organizeze destinderea pe continent. Statele membre au semnat la 30 iulie 1975 n capitala Finlandei, "Actul final de la Helsinki", document prin care sunt stabilite: principii fundamentale, destinate s stea la baza relaiilor, dintre state; msuri de cretere a ncrederii n domeniul militar; hotrrea statelor membre de a continua examinarea i elaborarea unei metode general acceptabile pentru reglementarea panic a disputelor; msuri n privina respectrii drepturilor omului i a libertilor fundamentale; o baz de cooperare n domeniul economic, cultural, al tiinei i al tehnologiei. Conform Actului final de la Helsinki, s-a hotart continuarea i aprofundarea procesului CSCE. n acest scop, a funcionat pn n 1990 sub forma unor reuniuni i conferine, stabilind o serie de norme i angajamente i analiznd periodic felul cum sunt implementate acestea:

1 2

http://www.osce.org/ Popescu, A., Jinga, I., Organizaii europene i euroaltantice, Editura Lumina Lex, Bucureti, 2001, p. 156

Belgrad (77-78), Madrid (80-83), Viena (86-89). Dupa 1990 CSCE este forumul n care se stabilesc primele negocieri n materie de securitate european. La ntlnirea la vrf de la Paris, din noiembrie 1990, se adopt Carta pentru o noua Europa", care marcheaz sfritul formal al razboiului rece i nceputul instituionalizrii CSCE3. Tot acum, statele membre n cele doua aliane militare semneaz "Tratatul asupra forelor armate convenionale in Europa" (CFE) care limiteaz forele convenionale n Europa, de la Atlantic la Urali. efii de stat i de guvern din rile participante la CSCE au adoptat la finalul reuniunii de analiz din iulie 1992 la Helsinki, Declaraia intitulata "Provocrile schimbrii". Documentul precizeaza c CSCE este un acord regional n spiritul cap.8 al Cartei ONU i reflect acor dul la care se ajunsese asupra ntririi instituiilor CSCE, asupra elaborrii unei structuri de alarmare rapid, de prevenire a conflictelor i de gestionare a crizelor (cuprinznd misiuni de anchet i misiuni de raportori). Cu acelai prilej se hotrte crearea, la Viena, a unui forum CSCE pentru cooperarea n domeniul securitii, Forum care, n noiembrie 1993, a adoptat 4 documente importante privind msurile de stabilizare a situaiilor de criz localizate, principiile pe care s se bazeze transferurile de arme convenionale, planificarea aprrii, precum i contactele i cooperarea pe plan militar. La finalul conferinei de analiz a CSCE din 1994 de la Budapesta este adoptat documentul intitulat "Spre un parteneriat real ntr-o era noua" care cuprinde: schimbarea de nume a CSCE, devenit de la 1 ianuarie 1995, Organizatia pentru Securitate i Cooperare n Europa (OSCE); continuarea dezvoltrii mijloacelor CSCE n materie de prevenire a conflictelor i de gestionare a crizelor; un cod de conduit asupra aspectelor politico-militare ale securitii. Summitul de la Lisabona din 1996, prin documentul "Un model de securitate comun i cuprinztor pentru Europa sec. XXI" prezint provocarile la adresa securitii statelor membre i posibilitile de cooperare pentru preintmpinarea lor. La Istambul, n ianuarie 1999 au fost adoptate "Carta pentru securitatea european" i alte documente referitoare la msurile de ncredere i securitate, precum i la reducerea forelor armate convenionale in Europa. Astazi OSCE este o organizaie paneuropean de securitate, care n rndul celor 55 de state membre (54 + Iugoslavia suspendat n 1992) include toate statele europene, SUA, Canada i fostele republici sovietice din Asia Centrala. Este conceput pentru a servi drept instrument de prim instan pentru avertizarea din timp i prevenirea conflictelor, gestionarea conflictelor i

Carta nu are caracterul unui act cu valoare constituional, ci reprezint un program de perspectiv n construirea Europei pe doi piloni principali: revenirea la valorile democraiei occidentale i dezvoltarea instituional. Transformarea CSCE n OSCE, care a avut loc n 1994, a determinat i importante mutaii calitative.

reconstrucia post-conflict n Europa4. Regulile de baz sunt egalitatea membrilor i consensul n adoptarea deciziilor. OSCE este structurat astfel:

Consiliul Permanent, alctuit din reprezentanii statelor membre ale organizaiei; se reunete sptmnal la Viena, pentru a dezbate i lua decizii n toate domeniile aferente OSCE;

Consiliul Superior; dezbate periodic aspectele de natur politic; Consiliul Ministerial, reunirea minitrilor de externe; Preedintele n exercitiu al OSCE, respectiv ministrul de externe al rii desemnate, asistat de precedentul i urmatorul; deine ntreaga responsabilitate a activitii executive a organizaiei;

Secretarul general al OSCE actioneaza in calitate de reprezentant al presedintelui in exercitiu, pe care il sprijina in toate activitatile destinate sa duca la indeplinirea obiectivelor OSCE. Secretariatul mai include: Centrul de Prevenire a Conflictelor, Departamentul de Administratie si Operatiuni si Coordonatorul activitatilor OSCE in domeniul economic si cel al mediului.

Biroul pentru Institutii Democratice si Drepturile Omului; joaca un rol important in monitorizarea alegerilor si dezvoltarea de institutii nationale electorale sau de aparare a drepturilor mentionate.

Inaltul Comisar pentru Minoritatile Nationale (functie ocupata acum de olandezul Max van der Stoel); are un rol important in semnalarea din timp si prevenirea conflictelor, prin recomandari si rapoarte incurajeaza mentinerea unei politici a nonconfruntarii.

Reprezentantul OSCE pentru Libertatea Media; urmareste indeaproape evenimentele din aceasta sfera de activitate si reactioneaza promt fata de orice incarcare a principiilor organizatiei si angajamentelor statelor participante, in ce priveste libertatea de opinie si cea a presei.

Adunarea Parlamentara; alcatuita din 300 de reprezentanti ai tuturor tarilor membre; isi desfasoara sesiunea anuala in luna iulie; dezbate teme de larg interes si adopta rezolutii si recomandari specifice profilului OSCE.

Curtea de Conciliere si Arbitraj prin care statele semnatare ale Conventiei pot supune atentiei o problema in divergenta, urmnd ca aceasta sa fie reglementata de Tribunalul de Arbitraj sau de Comisia de Conciliere.

4 Nicolae Paun, Istoria constructiei europene, Editura Fundatia pentru Studii Europene, 1999, p.53

OSCE si-a stabilit urmatoarele prioritati:

consolidarea valorilor comune ale statelor membre si ajutarea lor in construirea societatii civile democratice, bazate pe suprematia legii;

prevenirea conflictelor locale, restaurarea stabilitatii si readucerea pacii in zonele de conflict;

surmontarea unor deficite, ori numai presupuse, ale starii de securitate a statelor membre si prevenirea unor noi destructurari ale acestora, prin promovarea unui sistem regional de securitate bazat pe cooperare.

Instrumentele la dispozitia organizatiei sunt:

misiunile de informare a raportorilor OSCE; misiunile sau alte activitati similare in teren, ca instrument principal pentru prevenirea pe termen lung a conflictelor , managementul crizelor, rezolvarea conflictelor si revenirea la normalitate;

reprezentantii personali ai presedintelui executiv, desemnati a-l asista in rezolvarea unor situatii survenite in diverse regiuni;

grupurile de conducere, pentru indeplinirea unor misiuni sau sarcini concrete in domeniul prevenirii conflictelor, managementului crizelor si rezolvarii disputelor;

mecanismele pentru rezolvarea pasnica a conflictelor; actiunile de mentinere a pacii